ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2436/2010

Dosar nr. 710/44/2008

Asupra recursurilor penale de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 129 din 7 decembrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti a fost condamnat inculpatul G.M.G. la:
- 4 pedepse de câte 3 ani şi 6 luni închisoare fiecare pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 (patru fapte);
- 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen., în legătură directă cu infracţiunea prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000;
- 3 ani şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen.;
- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, sporită cu 1 an, în total 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., în condiţiile art. 57 C. pen.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71, art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din durata pedepsei, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 10 octombrie 2008 la zi.
Inculpatul T.S.G. a fost condamnat prin aceeaşi sentinţă la:
- trei pedepse de câte 3 ani şi 6 luni închisoare fiecare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 (trei fapte);
- 3 ani şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen.;
- 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea dreptului prev. de art. 64 lit. c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, sporită cu 6 luni, în total 4 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea dreptului prev. de art. 64 lit. c) C. pen.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71, art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă, timpul reţinerii şi al arestării preventive, începând cu 18 septembrie 2008 la zi.
Inculpatul R.F. a fost condamnat la două pedepse de câte 3 şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea a două infracţiuni prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani şi 6 luni, sporită cu 2 luni, în total 3 ani şi 8 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a), b), c) C. pen.
Inculpatul P.V. a fost condamnat la:
- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen.;
- 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, sporită cu 2 luni, în total 3 ani şi 2 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a), b), c) C. pen.
Inculpata M.M. a fost condamnată la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 5 alin. (1), art. 6, art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani, timp în care aceasta se va supune măsurilor de supraveghere prev. de art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. pen., cea de la lit. a) urmând a fi adusă la îndeplinire prin Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş.
S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.
Prin aceeaşi sentinţă au fost condamnaţi inculpaţii B.M., T.S., T.G.A., I.M.D. şi Ş.I.P. la pedepse de câte 2 ani închisoare fiecare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000, dispunându-se suspendarea condiţionată a executării pedepselor pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
Inculpatul O.C.V. a fost condamnat la:
- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000;
- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 C. pen., în legătură directă cu infracţiunea prev. de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, sporită cu 6 luni, în total 2 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, perioadă în care inculpatul se va supune măsurilor de supraveghere prev. de art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. pen., iar cea prevăzută la lit. a) va fi adusă la îndeplinire prin Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.
S-a constatat că Statul Român prin A.N.A.F. Bucureşti nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 6¹ alin. (3) din Legea nr. 78/2000 şi art. 118 C. pen. s-a dispus confiscarea următoarelor sume de bani:
- de la inculpatul G.M.G. şi T.S.G., 896,76 euro;
- de la inculpatul B.M., 300 lei;
- de la inculpatul G.M.G., 200 lei şi 400 euro;
- de la inculpaţii T.S.G. şi R.F., 2.400 euro şi 600 DOLARI SUA.
S-a menţinut măsura sechestrului asiguratoriu dispusă asupra bunurilor inculpaţilor G.M.G., T.S.G., R.F. şi P.V., instituită prin ordonanţa din data de 27 iunie 2008, prin procesul-verbal din 24 iulie 2008, 22 iulie 2008 şi 23 iulie 2008.
În baza art. 170 C. proc. pen. s-a dispus anularea actelor false, respectiv a adresei din 08 august 2006 a Poliţiei Municipiului Piteşti şi a diplomei de bacalaureat (filele 146 şi 238, vol. III dosar urmărire penală).
În baza art. 191 C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
1) Inculpatul T.S.G., poliţist la Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Argeş aflat în corpul agenţilor de poliţie, cu gradul de agent de poliţie, care îl cunoştea de multă vreme pe numitul B.I.D.C., stabilit în Danemarca, i-a promis acestuia că îi va procura un permis de conducere auto contra unei sume de bani, fără ca el să participe la examenul organizat de instituţiile statului pentru obţinerea unui atare document.
În urma acestei discuţii, poliţistul l-a contactat pe colegul său, inculpatul G.M.G., de asemenea poliţist la Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Argeş, în corpul ofiţerilor de poliţie, cu gradul de subcomisar, şi amândoi iau în mai multe rânduri legătura cu numitul B.I.D.C. în perioada iulie - septembrie 2006, pretinzând şi primind efectiv de la acesta suma de 896,76 euro, pentru a-l ajuta să obţină permisul de conducere în condiţii frauduloase.
Astfel, cei doi l-au lăsat să creadă pe sus-numitul că au o influenţă reală asupra unor ofiţeri examinatori din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise şi Înmatriculări Vehicule Argeş, care vor elibera actul menţionat contra sumei de bani pe care acesta a trimis-o în ţară prin intermediul serviciilor W.U., pe numele coinculpaţilor (f. 49 - 54 vol. III dosar D.N.A.).
În discuţiile telefonice pe care ei le poartă cu B.I.D.C. (ce a avut calitatea de învinuit în cauză şi cu privire la care s-a adoptat soluţia de disjungere a urmăririi penale, de formare a unui nou dosar penal şi de continuare a cercetărilor, pentru fapta de cumpărare de influenţă, de săvârşirea căreia acesta este acuzat - f. 92 rechizitoriu), îl asigură că l-au înscris pentru a participa la examenul de obţinere a permisului de conducere organizat de Serviciului Public Comunitar Regim Permise şi Înmatriculări Vehicule Argeş şi chiar că au obţinut pentru el permisul de conducere, ce urma a-i fi remis prin poştă în Danemarca, statul al cărui rezident este.
Situaţia de fapt mai sus expusă este dovedită cu prisosinţă prin documentele W.U. puse la dispoziţie de bancă, ce se coroborează cu procesele - verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpaţi cu B.I.D.C. şi a mesajelor scrise pe care ei şi le-au transmis prin telefonul mobil, din care rezultă fără echivoc faptul că banii au fost pretinşi de poliţişti şi apoi ridicaţi de către aceştia personal de la bancă, după ce expeditorul a primit toate asigurările cu putinţă că va primi documentul, în format nou, modern şi că nu există niciun impediment în obţinerea actului, dacă celor chemaţi să îl elibereze li se vor satisface pretenţiile financiare.
După primirea banilor, la data de 21 august 2006, inculpatul G.M.G. poartă telefonic o discuţie cu B.I.D.C., cu ocazia căreia îl asigură că permisul („documentul”, astfel cum acesta se exprimă) este „scos din calculator” şi „livrat, adică trimis”.
În cele din urmă, după ce încearcă să transmită solicitantului aceste date într-un limbaj „cifrat”, cedează insistenţelor şi nerăbdării acestuia şi spune „pe şleau” (vol. II, fila 182 dosar urm. penală) că „Permisul e tip nou”, „Stil... de plastic aşa, cu cod de siguranţă....”, cu tot dichisul adică, aşa cum i se cuvine unui cumpărător care l-a plătit cu bani grei.
Audiat fiind pe calea comisiei rogatorii, numitul B.I.D.C. relatează autorităţilor judiciare daneze cum prietenul său vechi, poliţistul S.T., „s-a oferit să-l ajute să înceapă demersurile” pentru obţinerea permisului, sugerându-i să-l contacteze pe colegul său de la aceeaşi secţie, M.G.G., care „cunoştea domeniul respectiv” (f. 161 vol. II dosar fond).
Deşi a pretins că banii au fost trimişi pentru a acoperi costul cursurilor şcolii de şoferi şi „cheltuielile de emitere a permisului de conducere” (f. 163), aceste susţineri sunt contrazise flagrant de probele la care s-a făcut mai sus referire, din care rezultă fără echivoc faptul că celui în cauză i s-a părut mai facil a „cumpăra” din România un permis de conducere, decât a urma cursurile şcolii şi a susţine un examen.
2) În cursul lunii august 2006, soţia inculpatului B.M., vânzătoare de pepeni în Piaţa G. din Piteşti, a avut un conflict cu numita D.M., de asemenea vânzătoare în piaţă, cele două persoane lovindu-se reciproc.
Întrucât zona se află în circumscripţia Secţiei nr. 4 de Poliţie Piteşti, cele două „beligerante” au depus plângeri la această unitate de poliţie.
În acest context războinic, inculpatul B.M. s-a prezentat la conducerea secţiei, pentru a depune plângerea soţiei sale şi a cere eliberarea unei adrese către Serviciul de Medicină Legală Argeş, pentru constatarea leziunilor pe care victima le prezenta.
În timp ce se afla în sediul secţiei, inculpatul a fost abordat de ofiţerul de poliţie judiciară G.M.G., căruia i-a relatat problema pe care o avea; acesta din urmă, prevalându-se de influenţa pe care o avea asupra medicilor din cadrul Serviciului Medico - Legal Argeş, pentru a-i determina să-i elibereze numitei B.E. un certificat medico-legal în care să se menţioneze cât mai multe zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea de rănile ce-i fuseseră produse (în vederea utilizării lui în procesul penal cu numita D.M.), i-a pretins şi a primit efectiv, la data de 8 august 2006, suma de 300 lei.
Astfel, deşi lucrarea penală care o privea pe numita B.E. nu se afla în lucru la ofiţerul de poliţie judiciară, ci la un agent de poliţie, inculpatul G.M.G. i-a înmânat coinculpatului B.M. o adresă, din 08 august 2006, către Serviciul de Medicină Legală - Argeş, în care a trecut un număr fals şi pe care a semnat-o în fals pentru şeful secţiei, după cum se poate observa parcurgând înscrisul aflat la f. 146 vol. III dosar urm. penală.
În legătură cu acest înscris, cercetările efectuate au demonstrat că numărul atribuit adresei priveşte sesizarea unei alte persoane, I.G., formulată împotriva numitului U.D., pentru „agresiune fizică şi verbală”; această lucrare se afla în lucru la subcomisarul G.M.G. şi a fost clasată la data de 05 august 2006 (vol. II, fila 142).
Ulterior, inculpatul B.M. a renunţat la a se mai plânge împotriva agresoarei soţiei sale şi, întrucât nu a mai avut nevoie de intervenţia la L.M.L. Argeş, i-a cerut ofiţerului de poliţie restituirea banilor (vol. al II-lea, filele 51-52 dosar urm. penală).
Iniţial, „omul legii”, luat prin surprindere, încearcă să-l amâne („Eu poimâine. Păi de, bre, dacă mata te-ai sucit aşa, eşti sucit! Deci poimâine când vin eu la acesta, mă duc eu şi te sun eu.”), dar coinculpatul nu se lasă păcălit şi, întrucât nu l-a „rezolvat cu nimic”, pretinde insistent banii, iar la data de 10 august 2008, ora 10:18, îi telefonează acestuia, ameninţându-l că intră cu soţia în sediul poliţiei ( „Mie îmi daţi banii acum, vă rog mult, eu vin cu soţia aici.”).
Speriat de aceste ameninţări („Eu nu plec d-aici până nu-mi daţi banii!”), poliţistul cedează („Vino, bre, că ţi-i ...hai bine, bine!”).
Deşi poziţia inculpatului B.M. a fost una oscilantă, în faza de urmărire penală recunoscând fapta comisă, iar în faţa instanţei pretinzând că banii au fost daţi pentru a-şi duce soţia la tomograf, în vederea efectuării de controale mai amănunţite (f. 132 vol. I dosar fond), săvârşirea faptelor descrise mai sus este probată fără dubiu, prin mijloacele de probă la care am făcut referire.
De altminteri, apărarea inculpatului, prin care se invocă preocuparea deosebită pentru sănătatea soţiei sale şi pentru leziunile cerebrale pe care aceasta le-ar fi putut prezenta, este contrazisă prin chiar demersurile pe care acesta le face ulterior obţinerii adresei falsificate: împăcarea cu agresoarea, renunţarea la orice investigaţie medicală şi încercarea de a-şi recupera banii plătiţi poliţistului „pentru tomograf”, spre a o despăgubi pe agresoare - f. 52 vol. al II-lea dosar urm. penală).
Mult mai plauzibilă este varianta la care probele conduc şi care rezultă lămurit chiar din discuţia cu ofiţerul de poliţie, în care îi descrie acestuia poziţia medicului legist ( „mi-a spus că nu se mai bagă cu nimic, că eu aş fi urmărit pentru împăcare, dar să am şi eu zilele ălea, ştiţi d-voastră” - f. 51).
3) În cursul lunii iulie 2006, inculpata I.M.D., de profesie avocat în cadrul Baroului Bucureşti, care a fost colegă de şcoală cu inculpatul G.M.G., l-a contactat pe acesta, rugându-l să-i spună numărul mandatului de executare emis pe numele clientei sale, P.E.C., urmărită general pentru executarea unei pedepse cu închisoarea.
După ce i-a satisfăcut această solicitare, inculpatul i-a pretins o sumă de bani, cu scopul de a-l mitui pe lucrătorul de poliţie ce avea în lucru executarea mandatului, lăsând-o să creadă că are influenţă asupra acestuia.
În convorbirea telefonică pe care cei doi foşti colegi de şcoală o poartă la data de 18 august 2006 (redată în procesul - verbal de la fila nr. 72 vol. al II-lea dosar de urm. penală), poliţistul spune explicit inculpatei că „omul nostru pleacă în concediu şi e bine să-l mai stimulăm cu ceva”.
Inculpata acceptă numaidecât şi-l întreabă cât este preţul acestei influenţe, iar G.M.G. pretinde „două beţe”, adică 2 milioane lei vechi (f. 72, vol. al II-lea), după care stabilesc locul plăţii.
Deşi aceasta a negat, în declaraţiile date, că a dat bani coinculpatului, pretinzând că discuţia despre cele două beţe ar avea un cu totul alt înţeles şi că nu are legătură cu clienta pe care o reprezenta, ea nu poate justifica faptul că îşi dă acceptul pentru „stimularea cu ceva” a poliţistului ce avea ca atribuţie de serviciu executarea mandatului, pentru ca „omul să vadă că e treabă serioasă” (f. 72 vol. al II-lea dosar parchet), spunând că poate pune banii din propriul buzunar, urmând ca apoi să-i recupereze de la clientă („nu contează, că am eu, dacă e, şi oricum iau de la ei, nu se pune problema să nu iau”), acesta fiind momentul în care infracţiunea de trafic de influenţă şi, respectiv, de cumpărare de influenţă s-a consumat.
Relevantă în economia probatoriului aflat la dosar este împrejurarea că inculpatul G.M.G. chiar ia legătura cu poliţistul V.L., căruia îi solicită să-i comunice numărul de mandat şi care îi răspunde că este plecat în concediu, dar îi sugerează să afle numărul telefonând la secţie (”sună la birou că e trecut în registru, ştiu băieţii” - f. 71 vol. al II-lea urm. penală).
4) În perioada iulie - noiembrie 2006, inculpaţii T.S.G. şi R.F. au pretins şi chiar au primit de la coinculpatul O.C.V. suma de 1.200 euro şi 600 DOLARI SUA (plătită în mai multe rate, după cum urmează: în data de 28 iulie 2006, 500 euro; la 14 august 2006, 300 euro; la 23 august 2006, 400 euro şi la 10 noiembrie 2006, 600 DOLARI SUA), lăsându-l pe acesta să creadă că au influenţă asupra unor angajaţi ai Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Argeş, care să-l ajute să promoveze examenul de încadrare ca subofiţer în cadrul respectivei instituţii.
Cum inculpatul O.C.V. nu absolvise studiile medii, liceale, iar aceasta era una dintre condiţiile înscrierii la examen, poliţistul T.S.G. s-a oferit să-l ajute şi cu procurarea unei diplome de liceu falsificate.
În acest mod, după ce s-a convenit asupra preţului şi „tranzacţia” a fost încheiată, s-a întocmit dosarul „catindatului” O.C.V., acesta folosind cu ocazia participării sale la concursul organizat în luna iulie 2006 de către Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Argeş diploma de bacalaureat nou-nouţă, falsificată, având o patină de vechi (dat fiind timpul îndelungat scurs de la „absolvire”) şi purtând pe ea poza domniei sale cât se poate de recentă - aşa cum apare în original şi în copie la filele 238, 239 ale vol. III dosar de urm. penală.
În urma verificării autenticităţii documentelor candidaţilor care au fost admişi după susţinerea concursului organizat pentru ocuparea unor posturi de subofiţeri, s-a stabilit că diploma de bacalaureat a numitului O.V.C. este falsă (vol. I, fila 9 dosar parchet), întrucât persoana în cauză nu a frecventat cursurile nici la Şcoala Generală P.R. Hârlău şi nici la Liceul Teoretic Ş.M. Hârlău (singurele unităţi şcolare din oraşul Hârlău).
A mai rezultat, din Registrul de Intrare a Diplomelor de Bacalaureat (vol. al III-lea dosar parchet, fila 240-241) că seria diplomei în cauză nu este înregistrată pe raza judeţului Iaşi şi că nu a fost eliberată de nicio unitate şcolară.
În fine, M.E.C.T. - Direcţia Generală Managementul Resurselor Umane a comunicat procurorului, prin adresa din 18 iunie 2008, că nu este tipărit sau în circulaţie vreun formular original al unei diplome de bacalaureat.
Situaţia mai sus-descrisă este susţinută, pe lângă înscrisurile la care s-a făcut referire, şi de procesele - verbale de interceptare a convorbirilor telefonice purtate de cei trei inculpaţi şi a mesajelor telefonice transmise, prin care sunt redate discuţiile purtate de ei în legătură cu examenul ce a avut loc în luna august 2006 (vol. al II-lea, fila 301, 303 - 306 dosar parchet).
Poziţia pe care a adoptat-o inculpatul O.V.C. a fost sinceră, de recunoaştere a faptelor şi de descriere a împrejurărilor în care ele au fost comise, iar implicarea coinculpatului R.F. rezultă neîndoielnic din convorbirile sale telefonice cu inculpatul T.S.G. la data de 29 iulie 2006, din care rezultă clar că şi-a adus contribuţia la „aranjarea” concursului, confirmând spusele colegului său poliţist şi cerându-i explicit banii: -„Dă-i tu repede, să-i spui neapărat să facă dosarul pentru mâine, pentru ălea! Stabileşti cu el, îl trimit la tine!” - „Da, mă. Păi şi ăia?”.
Liniştit fiind în această privinţă de către T.S.G., care îi spune „Lasă, mă! Ăia, stabilesc pentru luni, până ne întâlnim cu ăla”, R.F. dă curs solicitării acestuia, aşa încât O.C.V. promovează testul psihologic în ziua de 11 august 2006, ora 14:49:33, primeşte felicitările inculpatului T.S.G. prin sms. („Vezi că ai luat psihologicul. Marţi sau luni e sportul baftă ne mai auzim.” (vol. al II-lea dosar parchet, fila 316), iar după aceea, prin acelaşi mijloc de comunicare, îi transmite la data de 14 august 2006 (vol. al II-lea, fila 317) „suma exactă în lei”.
Răspunsul vine neîntârziat în aceeaşi zi prin mesaj scris şi, după punerea la punct a câtorva detalii (vol. al II-lea, fila 319: „Sefu iar te deranjez. M-a sunat aia şi a zis ca să-i treacă primul an ’98-’99 - pe diploma de absolvire, n.n. - ca cica n-ar fi fost cursuri de seral mai devreme la liceul ala. Te salut!”), în ziua de 23 august 2006 inculpatul T.S.G. trimite S.M.S. coinculpatului O.C.V., cerându-i ca în jurul orelor 18 să îl sune „pe colegul meu F. să rezolvăm treaba îi dai restu de 400 euro până la 1.200 ştie despre ce e vorba şi discu....”(vol. al II-lea, fila 330).
„Operaţiunea” fiind încununată de succes, inculpatul O.C.V. îl încunoştinţează pe T.S.G. că ar mai cunoaşte asemenea „catindaţi”, băieţi buni şi discreţi, dispuşi a-şi plăti examenul („că omul zicea să facă rost, să pregătească caşcavalul, poate reuşeşti o intervenţie” f. 307 - 310 vol. al II-lea).
5) În perioada iulie - octombrie 2006, inculpaţii T.S.G. şi R.F. au pretins şi au primit de la inculpatul Ş.I.P. suma de 1.200 euro, în mai multe rate (la 28 iulie 2006, 500 euro; la 23 august 2006, 400 euro şi la 19 octombrie 2006, 300 euro), lăsându-l pe acesta să creadă că au influenţă şi că pot interveni asupra unor angajaţi ai Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Argeş, în vederea promovării de către inculpatul Ş.I.P. a examenului de încadrare ca subofiţer în cadrul respectivei instituţii.
Demersurile celor trei se derulează similar celor descrise la pct. 4 al prezentei expuneri, în sensul că inculpatul T.S.G. îl anunţă pe coinculpatul R.F. despre noul „client”, apoi îi dă de ştire aceluia în legătură cu mersul concursului.
Astfel, la data de 28 iulie 2008, T.S.G. trimite un mesaj scris inculpatului Ş.I.P.: „Sunt cu omu la un sprit vezi ca totul e ok o să ti spun eu totul până pe 10 o să ai testul pshiologic o să stăm de vorbă” (vol. al II-lea dosar parchet, fila 301-302), după care stabileşte „detaliile”: îl anunţă când se susţine testul psihologic, spunându-i că poate merge liniştit, „cu capul sus” (!), totul fiind aranjat (f. 313 - 314 vol. al II-lea dosar parchet), îl felicită la data de 11 august 2006 pentru promovarea lui printr-un scurt mesaj scris („Vezi că ai luat psihologicul. marţi sau luni e sportul baftă ne mai auzim.” - vol. al II-lea, fila 316 dosar parchet), apoi ia legătura din nou cu coinculpatul R.F., la data de 21 august 2008, (vol. al II-lea, fila 321), acesta asigurându-l că „toate decurg conform planului” şi că nu e cazul ca Ş.I.P. „să facă semn la colţuri”, ci trebuie doar „să scrie ceva să umple o pagină, două, trei... cât îşi stoarce şi el memoria”.
Indicaţiile sunt transmise candidatului în aceeaşi zi. În vol. al II-lea dosar parchet, fila 314, se află procesul - verbal de redare a convorbirii telefonice dintre coinculpaţii T.S.G. şi Ş.I.P., în care primul îi spune celui de-al doilea: ”Fii atent, când te apuci să scrii acolo....vezi şi dacă nu pici pe subiect pe nimic.... scrii noţiuni generale tot ce îţi aminteşti tu, n-are treabă chiar dacă nu e pe subiect. Să nu dai pagina goală....bagi o pagină, o pagină şi ceva, chiar şi dacă nu are de a face cu ce e acolo. Ai înţeles ?”
După afişarea rezultatelor, la data de 22 august 2006, inculpatul R.F. îl anunţă pe T.S.G. că rezultatul e pozitiv („E reţeta şi analizele sunt bune mă”), iar în ziua următoare (vol. al II-lea dosar parchet, filele 330-331), fericitul câştigător al concursului, în persoana coinculpatului Ş.I.P., este informat de T.S.G. care este suma de bani pe care acesta trebuie să o plătească: „Azi în jurul orelor 18 îl suni pe colegul meu F. să rezolvăm treaba îi dai restul de 400 euro până la 1200 ştie despre ce e vorba şi discu....”, pentru ca apoi, la data de 19 octombrie 2006, T.S.G. să convină cu R.F. asupra preţului pretins: la întrebarea ultimului, dacă să-i ceară „3, sau 4?”, primul îi răspunde: „Ce? I-ai bă 4!”, aşa încât acesta se decide: „4.” T.S.G. conchide: „-4 metri. 4 metri de ţeavă!” (vol. al II-lea dosar parchet, fila 382-383).
Cei doi poliţişti au negat că au primit banii pentru că l-au ajutat pe Ş.I.P. să promoveze examenul prin fraudă, susţinând că, de fapt, era vorba nu de bani, ci chiar de ţeavă, R.F. procurându-şi şi documente din care să rezulte că, potrivit declaraţiei date în faţa instanţei, în acea perioadă a efectuat îmbunătăţiri la apartamentul său, schimbând ţevile vechi, iar cu acest scop l-ar fi apelat pe inculpatul Ş.I.P., de meserie instalator, care i-ar fi adus ţeava respectivă (f. 130 dosar de fond, vol. I).
El este susţinut de coinculpatul sus-numit (f. 137 vol. I dosar fond), care dă detalii despre ţeava respectivă - descriind cu lux de amănunte cum ar fi tăiat-o „dintr-un colac mai mare” - dar poziţia celor doi este în mod evident nesinceră, apărările lor fiind înlăturate prin procesele - verbale aflate la filele indicate, ce redau mesajele scrise şi convorbirile purtate de inculpaţi, în care erau menţionaţi expres cei 400 euro. În plus, nu este deloc o coincidenţă faptul că zilele în care se purtau convorbirile erau cele dinaintea concursului sau chiar cele în care se susţineau examenele.
6) Revenind la inculpatul G.M.G., rezultă din probatoriul administrat în cauză că acesta a pretins şi a primit în cursul lunii noiembrie 2006, cu complicitatea naşei sale, inculpata M.M., suma de 400 euro de la coinculpaţii T.S. şi T.G.A., lăsându-i pe aceştia să creadă că are influenţă asupra funcţionarilor din cadrul Serviciului Public Comunitar Argeş - Serviciul Regim Permise Auto, pentru a-i asigura inculpatului T.G.A. promovarea examenului în vederea obţinerii permisului de conducere categoria B.
Astfel, în ziua de 04 octombrie 2006 inculpata M.M. îl contactează telefonic pe finul său şi-i spune că are „pe cineva care mâine e la examen”; inculpatul spune „tariful”, „Patru sute! ca să ne rămână şi nouă ceva!” şi, acestea fiind stabilite, la data de 09 octombrie  2006 este apelat de T.S. („Sunt doamna T., fina lu naşa dvs.), care îi comunică: „Astăzi vreau să sosesc la dvs. dar cu cât... 400 de ...”.
Dovedindu-şi abilităţile sale profesionale şi cunoştinţele aprofundate în domeniul muncii pe care o desfăşoară, poliţistul îi confirmă suma, după care îi cere „clientei” sale să nu mai vorbească la telefon (”de. ştiţi dvs. nu mai vorbiţi prin telefon. că sunt ascultate.”) şi, într-un moment de inspiraţie supremă, găseşte o manieră mai subtilă de enunţare a pretenţiilor, mult mai sigură: „400 de grame de heroină...” - f. 61 dosar urm. penală, vol. II.
În continuare, la data de 12 octombrie 2006 (vol. al II-lea dosar parchet, fila 61) pe G.M.G. îl apelează candidatul însuşi, T.G.A. (fiul finei naşei sale - sic!), după care mămica acestuia îl roagă să meargă la Spitalul B., în cadrul căruia lucrează ca infirmieră (f. 66), ceea ce poliţistul şi face intrând în posesia „heroinei” pretinse.
Deşi pe parcursul urmăririi penale inculpatul G.M.G. nu a recunoscut fapta comisă, iar în faţa curţii a refuzat să declare, prevalându-se de dreptul la tăcere, coinculpata M.M. a recunoscut în faţa procurorului (vol. I, fila 190-194) că a luat legătura cu ofiţerul de poliţie, căruia i-a solicitat să-l ajute pe inculpatul T.G.A. să obţină fraudulos, contra sumei de 400 euro, permisul de conducere categoria B, ocazie cu care G.M.G. i-a spus că pentru a ajuta persoana respectivă, aceasta trebuie să dea suma de 400 euro.
De asemenea, inculpaţii T.S. şi T.G.A. au recunoscut faptele comise şi au arătat că le regretă (vol. I dosar parchet, filele 171-175 şi 184-185 şi vol. I fond, f. 133, 134); în faţa instanţei, aceştia au înţeles să facă precizarea că mama nu i-a făcut cunoscută fiului „aranjarea” concursului prin plătirea unei sume de bani, această apărare este contrazisă prin declaraţiile date de cei doi în faţa procurorului, cum şi prin procesul - verbal de redare a convorbirii telefonice pe care inculpatul T.G.A. o poartă cu ofiţerul de poliţie după ieşirea din examen (f. 61, 62 vol. al II-lea dosar parchet), această apărare fiind în mod evident o încercare disperată a mamei de a-şi disculpa propriul copil şi de a-l feri de consecinţele faptelor a căror iniţiativă ea însăşi a avut-o.
Remuşcările inculpatei T.S. sunt cu atât mai mari cu cât, după încercarea eşuată de obţinere a documentului pe căi nelegale, soldată cu dobândirea calităţii de învinuită în prezentul dosar, alături de fiul său, acesta chiar a promovat prin propriile puteri examenul respectiv, reuşind să intre în posesia permisului de conducere fără a se mai implica în ilegalităţi de genul celor comise anterior.
7) În cursul zilei de 17 noiembrie 2006, inculpatul P.V., ce se îndeletniceşte cu comerţul cu amănuntul la tonetă în Piaţa G. din Piteşti, i-a comunicat coinculpatului T.S.G. că urma să primească de la nişte cetăţeni din Republica Moldova o cantitate mare de ţigări nemarcate fiscal şi că nu ar avea bani să le plătească, iar cea mai bună metodă de a le obţine ar fi ca lucrătorii de poliţie să le ia efectiv marfa cetăţenilor străini, sub pretextul confiscării ei, urmând ca el să o comercializeze în condiţii nelegale, împărţind frăţeşte câştigul rezultat.
După îndelungi dezbateri ce au avut loc telefonic, redate in extenso la fila 283, 284 vol. II dosar parchet, în care comerciantul îl învaţă pe poliţist cum să pună mâna pe captură, să-i dea moldoveanului o amendă şi să-i „confişte” ţigările, dar numai de formă, fără acte, ca pe urmă să i le dea lui pentru a le vinde („scoatem vreo 300 de milioane”), agentul de poliţie îşi aminteşte subit că trebuie discreţie absolută şi îi cere scurt să nu mai vorbească prin telefon, dar îi promite sprijin: „taci din gură că o punem la punct frumos! Da, merge”.
Pentru a asigura reuşita „acţiunii”, cei doi au convenit să mai coopteze un poliţist, aşa încât T.S.G. îl apelează telefonic pe nimeni altul decât pe coinculpatul G.M.G.; a doua zi, în data de 18 noiembrie 2006, în jurul orei 11, lucrătorii de poliţie sunt prezenţi „la datorie”, fiind văzuţi de martorii B.M., U.N. şi I.G.S., care lucrau la blocul în construcţie situat în imediata apropiere a pieţei (filele 255 - 259 vol. I dosar parchet şi filele 49 - 50 şi 147 vol. al II-lea dosar fond).
Ei au chiar o discuţie cu muncitorii constructori, pe care îi abordează vehement, cerându-le să nu-i mai privească atât de insistent şi să-şi vadă de treaba lor, iar în cele din urmă inculpatul T.S.G. îl recunoaşte pe unul dintre martori, pe B.M., ce este vecin cu părinţii săi, şi îl întreabă dacă „descarcă ceva dintr-o maşină”; martorul i-a spus că nu a văzut nimic, iar poliţistul i-a reproşat atunci martorului că el împreună cu ceilalţi muncitori ar fi „anunţat pe cineva să fugă” (f. 255 verso dosar de urmărire penală).
În cele din urmă, după mai multe discuţii telefonice cu coinculpatul P.V., ce le dă disperat detalii în legătură cu locul în care se afla maşina cu ţigările de contrabandă (f. f. 286 - 291 vol. II dosar parchet), poliţiştii îl identifică pe cetăţeanul străin, căruia îi iau ţigările fără timbre.
Mai târziu, „prada” este evaluată (7000 de pachete S.G.), inculpatul P.V. se asigură de mai multe ori că va primi partea sa (f. 295 vol. II dosar parchet), iar coinculpatul T.S.G. descrie într-un limbaj elevat prestaţia sa profesionistă, modul impunător, de adevărat apărător al legii, în care l-a abordat pe moldovean (f. 296 vol. II dosar parchet) după care, aflând că străinul nu se lasă şi că doreşte recuperarea mărfii de contrabandă, se hotărăşte să încheie şi un proces - verbal de contravenţie pe numele acestuia, să-i aplice o amendă exemplară, de 100 milioane lei vechi şi să treacă în actul respectiv „vreo 100 - 200 de pachete confiscate”, după care să anunţe la vamă că i-a fost interzis dreptul de a mai intra în ţară („şi-i facem adresă la vamă lu’ ăla de interdicţie, să nu mai guiţe, să avem hârtii să.”- f. 299 vol. II dosar parchet).
Efectuându-se percheziţie la domiciliul coinculpatului P.V. în ziua de 21 noiembrie 2006, a fost găsită şi ridicată de către organele de urmărire penală cantitatea de 7.193 pachete cu ţigări; o parte din acestea au fost descoperite, la data de 24 noiembrie 2006, la domiciliul martorei Z.F., vecina inculpatului, la care el le adusese, pentru a le ascunde (vol. al III-lea, filele 117-121 şi 94-95).
Ţigările au fost predate de către organele de urmărire penală Gărzii Financiare - Secţia Judeţeană Argeş, care a procedat la sancţionarea contravenţională a SC R.N. SRL Piteşti, reprezentată de administratorul P.E.C., soţia inculpatului P.V.
A fost confiscată întreaga cantitate de ţigări.
În drept, faptele inculpaţilor G.M.G., ofiţer de poliţie şi T.S.G., agent de poliţie, de a pretinde şi de a primi, în perioada iulie - septembrie 2006, suma totală de 896,76 euro de la numitul B.I.D.C., prevalându-se de o influenţă reală asupra unor ofiţeri examinatori din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise şi Înmatriculări Vehicule Argeş pentru a-i obţine permisul de conducere în condiţii frauduloase, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, fiind prevăzute şi pedepsite de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.
Fapta inculpatului G.M.G., care în luna august 2006, în calitatea sa de ofiţer de poliţie, a pretins şi a primit efectiv suma de 300 lei de la inculpatul B.M., creându-i acestuia convingerea că-şi poate exercita influenţa asupra unor angajaţi ai Serviciului Medico-Legal Argeş, pentru ca ei să elibereze pe numele soţiei acestuia, B.E., un certificat medico-legal cu un număr cât mai mare de zile de îngrijiri medico-legale, întruneşte elementele ale infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzute şi pedepsite de art. 257 alin. (19 C. pen. rap. la art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.
Fapta inculpatului B.M., de a-i oferi şi de a da efectiv, în luna august 2006, inculpatului G.M.G. suma de 3.000.000 lei în condiţiile mai sus-arătate, pentru ca acesta să îşi exercite influenţa asupra medicilor din cadrul Serviciului Medico - Legal Argeş, în scopul eliberării certificatului medico-legal pentru soţia sa, ce urma a fi folosit în procesul penal în care aceasta era parte, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de cumpărare de influenţă, fiind prevăzută şi pedepsită de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000.
Fapta inculpatului G.M.G., comisă în calitatea sa de ofiţer de poliţie, de a întocmi la data de 08 august 2006 în fals adresa a Poliţiei municipiului Piteşti - Secţia 4 Poliţie către Laboratorul de Medicină Legală Argeş, pe care a semnat-o pentru şeful Secţiei de Poliţie, aplicând ştampila unităţii de poliţie, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual, prevăzute şi pedepsite de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 şi art. 291 C. pen., în legătură directă cu infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 C. pen. rap. la art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.
Fapta aceluiaşi inculpat, G.M.G. - ofiţer de poliţie, de a pretinde şi primi efectiv suma de 200 lei la data de 18 august 2006, de la inculpata I.M.D., de profesie avocat, prevalându-se de o influenţa pe care o avea asupra ofiţerului de poliţie V.C.L., pentru a-l determina pe acesta să nu-şi îndeplinească atribuţiunile de serviciu, legate de urmărirea şi prinderea numitei P.E.C., urmărită general, pentru un mandat de executare a pedepsei închisorii, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzute şi pedepsite de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.
Fapta inculpatei mai sus-numite, I.M.D., comisă în calitatea sa de avocat, de a-i oferi şi de a-i înmâna efectiv suma de 2.000.000 lei inculpatului G.M.G. la data de 18 august 2006, pentru ca acesta să-şi exercite influenţa şi să intervină asupra ofiţerului de poliţie V.C.L., în scopul arătat anterior, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de cumpărare de influenţă, prevăzute şi pedepsite de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000.
Faptele săvârşite de inculpaţii T.S.G. şi R.F., agenţi de poliţie, de a pretinde şi de a primi, în perioada iulie - noiembrie 2006, sumele de 1.200 euro şi 600 DOLARI SUA de la inculpatul O.C.V., prevalându-se de influenţa pe care o aveau asupra angajaţilor Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Argeş pentru a-l sprijini în promovarea examenului de încadrare ca subofiţer şi de a-i procura o diplomă falsificată de absolvire a liceului, necesară constituirii dosarului de participare la examen, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.
Fapta comisă de inculpatul O.C.V., de a le oferi şi de a le da efectiv sumele de 1.200 euro şi 600 DOLARI SUA, în perioada iulie - noiembrie 2006, inculpaţilor T.S.G. şi R.F., agenţi de poliţie, pentru ca aceştia să-şi exercite influenţa şi să intervină asupra unor angajaţi ai Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Argeş, care să-i asigure promovarea examenului de încadrare ca subofiţer şi pentru a-i procura o diplomă de liceu falsificată, necesară participării la examen, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de cumpărare de influenţă, prevăzute şi pedepsite de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000.
Fapta aceluiaşi inculpat, de a folosi în luna iulie 2006 diploma de liceu falsificată, prin depunerea ei la dosarul întocmit în vederea participării la examenul de încadrare ca subofiţer organizat de Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Argeş, cunoscând că aceasta este falsă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals, prevăzute şi pedepsite de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 291 C. pen., în legătură directă cu infracţiunea de cumpărare de influenţă anterior descrise, prevăzute de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000.
Faptele comise de inculpaţii T.S.G. şi R.F., agenţi de poliţie, în perioada iulie - octombrie 2006, constând în pretinderea şi primirea sumei de 1.200 euro de la inculpatul Ş.I.P., după ce l-au asigurat pe acesta din urmă că au o influenţă reală asupra angajaţilor Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Argeş, în scopul asigurării promovării de către inculpat a examenului de încadrare ca subofiţer, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzute şi pedepsite de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.
Fapta inculpatului Ş.I.P., de a oferi şi de a da, în perioada iulie - octombrie 2006, suma totală de 1.200 euro inculpaţilor T.S.G. şi R.F., agenţi de poliţie, pentru ca aceştia să-şi exercite influenţa asupra angajaţilor Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Argeş, asigurându-i promovarea examenului pentru postul de subofiţer, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de cumpărare de influenţă, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000.
Fapta inculpatului G.M.G., ofiţer de poliţie, de a pretinde şi de a primi efectiv, în luna noiembrie 2006, suma de 400 euro de la inculpaţii T.S. şi T.G.A., prevalându-se de influenţa pe care o are asupra unor ofiţeri examinatori din cadrul Serviciului Public Comunitar Argeş - Serviciul Regim Permise Auto, în scopul asigurării promovării examenului în vederea obţinerii permisului de conducere categoria B de către învinuitul T.G.A., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, fiind prevăzută şi pedepsită de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.
Faptele inculpaţilor T.S. şi T.G.A., de a oferi şi de a da inculpatului G.M.G. suma de 400 euro, în luna noiembrie 2006, pentru ca acesta să-şi exercite influenţa şi să intervină pe lângă ofiţerii examinatori din cadrul Serviciului Public Comunitar Argeş - Serviciul Regim Permise Auto, în scopul promovării examenului în vederea obţinerii permisului de conducere categoria B de către învinuitul T.G.A., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de cumpărare de influenţă, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000.
Fapta comisă de inculpata M.M. în luna noiembrie 2006, de a-l fi ajutat cu intenţie pe poliţistul G.M.G. să pretindă şi să primească suma de 400 euro de la învinuiţii T.S. şi T.G.A., în condiţiile mai sus-arătate, anume pentru a-şi exercita influenţa şi a interveni asupra unor ofiţeri examinatori din cadrul Serviciului Public Comunitar Argeş - Serviciul Regim Permise Auto, în scopul asigurării promovării examenului în vederea obţinerii permisului de conducere categoria B de către inculpatul T.G.A., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzute şi pedepsite de art. 26 C. pen. rap. la art. 257 alin. (1) C. pen. şi la art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.
Faptele comise de inculpaţii G.M.G. şi T.S.G. la data de 18 noiembrie 2006, în calitatea lor de ofiţer de poliţie şi, respectiv, agent de poliţie, de a accepta promisiunea venită din partea coinculpatului P.V., a primirii unei sume de bani ce nu li se cuvenea, în scopul de a nu-şi îndeplini actele privitoare la îndatoririle lor de serviciu (constând confiscarea ţigărilor de contrabandă şi întocmirea actelor de constatare a contravenţiei), întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prevăzute şi pedepsite de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen., rap. la art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
Fapta coinculpatului P.V., de a le promite inculpaţilor G.M.G. şi T.S.G. obţinerea unei sume de bani în ziua de 18 noiembrie 2008, pentru ca aceştia să nu-şi îndeplinească îndatoririle lor de serviciu, în sensul de a nu întocmi acte de constatare şi sancţionare a persoanelor depistate având spre comercializare ţigări de contrabandă, comisă pentru a valorifica în mod ilicit marfa de contrabandă şi a împărţirii în trei a banilor rezultaţi (3000 lei), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de dare de mită, fiind prevăzută şi pedepsită de art. 255 alin. (1) C. pen., rap. la art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.
De asemenea, faptele inculpaţilor G.M.G., ofiţer de poliţie şi T.S.G., agent de poliţie, de a nu îndeplini un act ce intra în atribuţiunile lor de serviciu la data de 19 noiembrie 2006, respectiv de a nu întocmi procesul - verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei şi de a nu lua măsura confiscării ţigărilor fără timbre, în vederea predării lor la Garda Financiară Argeş, favorizând astfel nesancţionarea persoanelor vinovate şi obstrucţionând încasarea amenzii ce s-ar fi constituit venit la bugetul general consolidat al statului, comise în scopul obţinerii pentru ei şi pentru altul a unui avantaj patrimonial, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzute şi pedepsite de art. 13² din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248 C. pen.
Fapta inculpatului P.V., de a înlesni şi de a-i ajuta pe cei doi poliţişti la data de 19 noiembrie 2006, ca ei să nu-şi îndeplinească atribuţiunile de serviciu referitoare la sancţionarea persoanelor depistate cu ţigări de contrabandă destinate vânzării şi de a participa la ascunderea ţigărilor confiscate fără forme legale, în scopul valorificării ilicite a acestora şi împărţirii în trei a banilor astfel rezultaţi, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzute şi pedepsite de art. 26 C. pen. rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000 şi la art. 248 C. pen.
În apărările formulate, inculpaţii au solicitat a fi înlăturate probele constând în interceptările convorbirilor şi a comunicărilor efectuate prin telefon, susţinând că ele au fost obţinute cu încălcarea art. 28 din Constituţie, potrivit căruia secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil.
Curtea constată, însă, contrar susţinerilor acestora, că probele respective au fost obţinute în condiţiile legii, interceptările fiind autorizate de către judecător, conform art. 91¹ alin. (1) C. proc. pen., la cererea procurorului care a efectuat urmărirea penală
De aceea, ele au fost luate în considerare, situaţia de fapt anterior descrisă fiind stabilită şi în baza lor, în măsura în care s-au coroborat cu celelalte probe aflate la dosar, la care s-a făcut pe larg referire, în analizarea fiecărei fapte ce face obiectul cauzei.
Urmărirea penală fiind începută împotriva inculpaţilor, probele sunt în deplin acord şi cu Decizia nr. 962 din 25 iunie 2009, prin care Curtea Constituţională a statuat că administrarea lor nu este posibilă în afara procesului penal, adică în faza actelor premergătoare.
În legătură cu încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpaţii G.M.G., ofiţer de poliţie şi T.S.G., agent de poliţie, ce fac obiectul pct nr. 7 al expunerii, au susţinut cei doi acuzaţi, prin apărătorii lor, că este exclus concursul între luarea de mită şi abuzul în serviciu contra intereselor publice, pe motiv că prima infracţiune, luarea de mită, ar fi absorbită în conţinutul constitutiv al celei de-a doua.
De asemenea, aceştia au pretins că nu au avut ca atribuţii de serviciu constatarea şi sancţionarea contravenţiilor, motiv pentru care ar trebui pronunţată achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 248 C. pen.
Aceste susţineri nu pot fi primite, date fiind dispoziţiile art. 26 alin. (1) pct. 8 şi 10 din Legea nr. 218/2002, privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, potrivit cărora poliţiştii au, între alte atribuţii principale, şi pe acelea de a desfăşura, potrivit competenţei, activităţi pentru constatarea faptelor penale şi de a efectua cercetări în legătură cu acestea, precum şi de a consta contravenţii şi de a aplica sancţiuni contravenţionale, potrivit legii.
De asemenea, conform Legii nr. 360/2002, privind Statutul poliţistului, acesta este dator să îşi consacre activitatea profesională îndeplinirii cu competenţă, integritate, corectitudine şi conştiinciozitate a îndatoririlor specifice de serviciu prevăzute de lege (art. 41 lit. b)), fiind obligat să aibă o conduită corectă, să nu abuzeze de calitatea oficială şi să nu compromită prin activitatea sa publică sau privată, prestigiul funcţiei sau al instituţiei din care face parte (art. 42 lit. d)), fiindu-i interzis în orice împrejurare să primească, să solicite, să accepte, direct sau indirect, ori să facă să i se promită, pentru sine sau pentru alţii, în considerarea calităţii sale oficiale, daruri sau alte avantaje (art. 43 lit. a).
Conchidem că cei doi poliţişti se aflau în exercitarea atribuţiunilor lor de serviciu, că ei au luat cu ştiinţă, urmărind un interes personal (obţinerea de bani în mod nelegal), măsura întocmirii procesului - verbal de constatare şi sancţionare a persoanei ce avea spre vânzare ţigări de contrabandă.
Acceptând promisiunea unor foloase (banii care urmau să rezulte din valorificarea ilicită a ţigărilor confiscate de către aceştia), ei se fac vinovaţi şi de comiterea infracţiunii de luare de mită, prevăzute de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen., rap. la art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, fiind realizate în speţă condiţiile privind calitatea subiectului activ, aşa cum este el calificat în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
Există, prin urmare, două infracţiuni în concurs real, una comisă la data de 18 noiembrie 2006, ce s-a consumat în momentul acceptării de către poliţişti a promisiunii făcute de coinculpatul P.V., a unor foloase ce nu li se cuveneau, iar cea de-a doua - în ziua următoare (19 noiembrie 2006), ce s-a consumat în momentul în care cei doi poliţişti au ridicat marfa de contrabandă fără întocmirea actelor de constatare a contravenţiei şi au dat-o coinculpatului P.V. (la domiciliul căruia a şi fost găsită), conform înţelegerii făcute anterior cu acesta, în scopul valorificării ilicite a respectivei mărfi de către coinculpat şi împărţirea în trei („frăţeşte”) a banilor rezultaţi.
Împotriva sentinţei penale nr. 129/ F din 7 decembrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Piteşti şi inculpaţii G.M.G., T.S.G., R.F., P.V., I.M.D., M.M. şi Ş.I.P.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - serviciul teritorial Piteşti critică hotărârea primei instanţe pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 171 şi 14 C. proc. pen.
1. Instanţa nu a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului G.M.G. durata arestului preventiv pe perioada 22-26 septembrie 2008.
2. În mod greşit, instanţa a interzis inculpaţilor G.M.G., T.S.G., R.F. şi P.V. ca pedeapsă accesorie exercitarea dreptului de a alege prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen.
3. Instanţa nu a aplicat pedepsele accesorii prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen., faţă de inculpaţii B.M., T.S., T.G.A., I.M.D., Ş.I.P., M.M. şi O.C.V., potrivit art. 71 C. pen.
4. Greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor G.M.G., T.S.G. şi P.V., pedepse ce nu satisfac cerinţele unei juste individualizări, având în vedere gravitatea faptelor comise, numărul mare de infracţiuni săvârşite, modalitatea şi împrejurările în care au fost comise şi limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor pentru infracţiunile respective, coroborate cu atitudinea nesinceră a inculpaţilor.
Inculpatul G.M.G. a solicitat achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen., având în vedere că nu avea calitatea de subiect activ al infracţiunii prev.de art. 289 C. pen., dosarul fiind repartizat altei persoane, iar respectivul act nu a fost utilizat în vederea producerii de consecinţe juridice, ci a fost înmânat inculpatului B.M.
În ceea ce priveşte infracţiunea de luare de mită reţinută în sarcina sa, a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât această infracţiune nu poate coexista cu infracţiunea de abuz în serviciu, intenţia sa fiind aceea de a obţine un folos şi nu de a primi mită.
De asemenea, inculpatul solicită achitarea şi pentru infracţiunea prev.de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
O ultimă critică vizează netemeinicia hotărârii atacate în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, pe care inculpatul o consideră prea aspră, în raport cu circumstanţele sale personale şi cele în care s-au comis faptele.
Inculpatul T.S.G. critică sentinţa instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul greşitei reţineri în concurs atât a infracţiunii de luare de mită, cât şi a celei de abuz în serviciu şi greşitei individualizări a pedepsei aplicate, solicitând achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru ambele infracţiuni şi reducerea pedepsei aplicate pentru celelalte infracţiuni.
Inculpatul R.F. a solicitat în principal restituirea cauzei la procuror, iar în subsidiar achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât faptele nu au fost comise de către acesta. Dacă se va reţine că acesta a comis infracţiunile, se solicită reducerea pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.
În motivarea recursului său, inculpatul R.F. arată că actul de sesizare a instanţei este lovit de nulitate, întrucât în cauză s-a dispus începerea urmăririi penale la data de 3 iunie 2008 fără ca acestuia să-i fie luată vreo declaraţie în legătură cu faptele imputate, fiind încălcate dispoziţiile art. 237 alin. (2) C. proc. pen.
De asemenea, în momentul prezentării materialului de urmărire penală, inculpatului nu i s-a luat niciun fel de declaraţie cu privire la faptele pentru care a fost trimis în judecată.
În mod greşit, instanţa de judecată şi-a întemeiat soluţia pe interceptările şi înregistrările efectuate în cauză care sunt lovite de nulitate absolută, întrucât au fost dispuse în faza actelor premergătoare, anterior începerii urmăririi penale, nu există dovada efectuării acestora de către procuror sau organul de urmărire penală legal delegat.
De asemenea, instanţa nu şi-a motivat corespunzător hotărârea în conformitate cu dispoziţiile art. 354 C. proc. pen. şi a respins nemotivat apărările formulate de inculpat.
Inculpatul P.V. a formulat aceleaşi critici ca şi inculpatul R.F., referitoare la nulitatea actului de sesizare a instanţei, a interceptărilor şi înregistrărilor efectuate în cauză şi a solicitat, în principal, restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, iar dacă se va trece peste această critică a solicitat achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. şi înlăturarea măsurii sechestrului asigurător, întrucât nu există probe certe, sigure care să ducă la stabilirea vinovăţiei sale, orice dubiu trebuie interpretat în favoarea inculpatului, iar A.N.A.F. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În subsidiar, inculpatul solicită redozarea pedepsei aplicate, reţinerea în favoarea sa de circumstanţe atenuante şi aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen. sau art. 81 C. pen.
Inculpata I.M.D. a criticat hotărârea recurată pentru netemeinicie sub aspectul condamnării sale pentru infracţiunea prevăzută de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000, având în vedere că din ansamblul probelor administrate pe parcursul procesului penal nu s-a putut stabili vinovăţia sa, motiv pentru care solicită achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen.
În subsidiar, dacă se va trece peste această apărare, inculpata solicită achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen., faţă de împrejurarea că fapta nu prezintă gradul de pericol social concret al unei infracţiuni, este divorţată şi are în întreţinere patru copii minori.
Inculpatul Ş.I.P. a solicitat achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu a comis fapta ce i se reţine în sarcină, instanţa de fond interpretând incomplet şi necorespunzător materialul probator administrat.
Inculpata M.M. critică hotărârea recurată pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, solicitând schimbarea modalităţii de executare a acesteia în condiţiile art. 81 C. pen., având în vedere că are vârsta de 70 ani, este grav bolnavă, locuieşte singură şi nu are posibilitatea să se deplaseze la sediul instanţei sau poliţiei ori de câte ori este chemată.
Aceasta mai solicită şi reducerea cheltuielilor judiciare către stat la care a fost obligată, întrucât nu are posibilităţi materiale, fiind pensionară.
Examinând recursurile declarate în cauză, prin prima motivelor formulate, dar şi din oficiu, sub toate aspectele conform dispoziţiilor art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că numai recursurile declarate de procuror şi de inculpaţii G.M.G., T.S.G., R.F., P.V., I.M.D. şi M.M. sunt întemeiate pentru considerentele ce urmează:
În ceea ce priveşte recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - serviciul teritorial Piteşti, acesta este întemeiat numai în parte.
Astfel, prima instanţă nu a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului G.M.G. perioada arestului preventiv de la 22 la 26 septembrie 2008, prin încheierea din 22 septembrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti dispunându-se arestarea preventivă a inculpatului pe 30 zile, iar ulterior prin Decizia nr. 3022 din 26 septembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a casat această încheiere, s-a dispus rejudecarea cauzei şi punerea de îndată în libertate a inculpatului.
De asemenea, în mod greşit prima instanţă a interzis inculpaţilor G.M.G., T.S.G., R.F. şi P.V. exercitarea dreptului de a alege, ca pedeapsă accesorie, prev.de art. 64 lit. a) teza I C. pen., având în vedere faptele reţinute în sarcina acestora şi persoana inculpaţilor.
De altfel, prin Decizia nr. 74/2007 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că dispoziţiile art. 71 C. pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) (teza I) – c) C. pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanţei, în funcţie de criteriile prev.de art. 71 alin. (3) C. pen.
Cea de a treia critică formulată de procuror este, de asemenea, întemeiată, faţă de dispoziţiile art. 71 alin. (2) C. pen., instanţa având obligaţia să aplice inculpaţilor B.M., T.S., T.G.A., I.M.D., Ş.I.P., M.M. şi O.C.V. pedeapsa accesorie prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., nu însă şi cea prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen., întrucât cu excepţia inculpatei I.M.D., ceilalţi inculpaţi nu au săvârşit infracţiunile în exercitarea unei funcţii, profesii sau unei anumite activităţi.
Critica referitoare la netemeinicia pedepselor aplicate inculpaţilor G.M.G., T.S.G. şi P.V. este nefondată, Înalta Curte apreciind că, dimpotrivă, în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii G.M.G. şi T.S.G. se impune înlăturarea sporului de pedeapsă aplicat de către prima instanţă, în raport de datele care circumstanţiază persoana acestora, de atitudinea manifestată în faţa instanţei de recurs, de recunoaştere a faptelor în modalitatea în care au fost reţinute.
Pedeapsa aplicată inculpatului P.V. a fost însă just individualizată în raport de criteriile prev.de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptelor comise, împrejurările săvârşirii acestora, persoana inculpatului care nu a recunoscut comiterea faptelor, însă, este la prima încălcare a legii penale, pedeapsa de 3 ani şi 2 luni închisoare cu executare fiind în măsură să corespundă scopului educativ şi preventiv al pedepsei prev.de art. 52 C. pen.
În ceea ce priveşte recursurile inculpaţilor, Înalta Curte constată că prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt şi a făcut o încadrare juridică corespunzătoare, din probele administrate, rezultând că inculpaţii au comis faptele pentru care au fost condamnaţi, în modalitatea expusă pe larg de instanţa de fond, dispoziţiile art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. nefiind incidente în cauză.
Potrivit acestor dispoziţii legale, hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare.
Pentru a constitui caz de casare în sensul art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., eroarea de fapt trebuie să fie evidentă, respectiv starea de fapt reţinută de instanţă să fie vădit şi necontroversat contrară probelor existente la dosar şi esenţială - să conducă la adoptarea unei hotărâri greşite de condamnare sau de achitare.
Or, aşa cum s-a arătat, nu suntem în prezenţa unei erori grave de fapt, situaţia de fapt reţinută pe larg de prima instanţă nu este contrară probelor administrate, din analiza coroborată a acestora rezultând că inculpaţii se fac vinovaţi de infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată şi condamnaţi.
Referitor la recursurile declarate de inculpaţii G.M.G. şi T.S.G., acestea sunt întemeiate numai în ceea ce priveşte individualizarea pedepselor aplicate, Înalta Curte apreciind că în raport cu criteriile prev.de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptelor comise, împrejurările săvârşirii acestora, datele care circumstanţiază persoana inculpaţilor, scopul pedepsei prev.de art. 52 C. pen. poate fi atins prin înlăturarea sporului aplicat de prima instanţă la pedepsele rezultante.
Astfel, inculpaţii au recunoscut faptele în faţa instanţei de recurs, au regretat comiterea acestora, au avut o bună conduită anterior săvârşirii faptelor, iar inculpatul T.S.G. are în întreţinere un copil minor cu probleme de sănătate.
Toate aceste împrejurări trebuie avute în vedere însă prin prisma pericolului social ridicat al faptelor comise, implicarea inculpaţilor în activitatea infracţională, calitatea pe care aceştia au avut-o, cea de ofiţer de poliţie judiciară cu grad de subcomisar de poliţie şi, respectiv, agent de poliţie în cazul inculpatului T.S.G., astfel că nu se impune şi reducerea pedepselor aplicate.
Inculpatul G.M.G. a solicitat achitarea sa pentru infracţiunea prev.de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 şi art. 291 C. pen. în legătură directă cu infracţiunea prev.de art. 257 C. pen. raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, faţă de împrejurarea că nu avea calitatea de subiect activ al acestei infracţiuni, dosarul respectiv fiind repartizat altei persoane, iar adresa respectivă nu a fost utilizată pentru producerea de consecinţe juridice.
În fapt, din probele administrate rezultă că inculpatul G.M.G., în calitate de ofiţer de poliţie, a întocmit în fals adresa din 8 august 2006 a Poliţiei Municipiului Piteşti - Secţia 4 Poliţie către L.M.L. Argeş, a semnat-o pentru şeful Secţiei de Poliţie, aplicând şi ştampila, adresă ce a fost înmânată inculpatului B.M. pentru a fi folosită de soţia acestuia la L.M.L. Argeş, în vederea examinării şi eliberării certificatului medico-legal.
Deşi lucrarea penală privind-o pe numita B.E. se afla în lucru la un alt ofiţer de poliţie judiciară, inculpatul G.M.G. a atribuit adresei pe care a eliberat-o un număr ce privea sesizarea unei alte persoane împotriva numitului U.D. şi care îi fusese repartizată.
Prima instanţă a reţinut corect în sarcina inculpatului săvârşirea infracţiunii prev.de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen., inculpatul având calitatea cerută de lege pentru a fi subiect activ al acestei infracţiuni.
În sarcina inculpatului nu s-a reţinut însă şi săvârşirea infracţiunii prev.de art. 291 C. pen., aşa cum susţine acesta, ci a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen., referirea instanţei şi la dispoziţiile art. 291 C. pen., fiind greşită.
În ipoteza în care instanţa ar fi concluzionat că inculpatul ar fi săvârşit şi această infracţiune ar fi trebuit să îl condamne pe acesta la încă o pedeapsă în limitele prevăzute la art. 291 C. pen.
Inculpaţii G.M.G. şi T.S.G. au mai criticat hotărârea primei instanţe sub aspectul greşitei reţineri atât a infracţiunii prev.de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 298 C. pen., cât şi a infracţiunii prev.de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 5 alin. (1), art. 6, art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
Nici această critică nu este întemeiată.
Din probele administrate rezultă că infracţiunea de luare de mită prev.de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 s-a săvârşit la data de 18 noiembrie 2006, când inculpaţii au acceptat promisiunea făcută de inculpatul P.V., respectiv cea de obţinere a unor foloase ce nu li se cuveneau, în scopul de a nu-şi îndeplini actele privitoare la îndatoririle de serviciu, iar infracţiunea prev.de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. s-a comis la data de 19 noiembrie 2006, când cei doi inculpaţi au ridicat marfa de contrabandă fără întocmirea proceselor-verbale de constatare a contravenţiei şi au dat-o coinculpatului P.V., în scopul valorificării ilicite a acesteia şi împărţirii câştigului astfel rezultat.
Recursurile declarate de inculpaţii R.F. şi P.V. sunt întemeiate, numai în ceea ce priveşte greşita aplicare ca pedeapsă accesorie a dispoziţiilor art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen., analizată în recursul declarat de procuror, precum şi greşita menţinere a măsurii sechestrului asigurător în cazul inculpatului P.V.
Inculpaţii au arătat că actul de sesizare a instanţei este lovit de nulitate, întrucât de la începerea urmăririi penale şi până la prezentarea instanţei de judecată nu le-a fost luată vreo declaraţie în legătură cu faptele imputate.
Susţinerile inculpaţilor sunt neîntemeiate, fiind respectate dispoziţiile art. 6 şi art. 70 C. proc. pen.
Astfel, conform procesului-verbal aflat la f. 130-132 dosar u.p. vol.I, inculpatului R.F. i s-a adus la cunoştinţă învinuirea, iar acesta s-a prevalat de dispoziţiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen. şi nu a dorit să dea nicio declaraţie.
Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul, de asemenea, a arătat că nu doreşte să dea declaraţii în cauză.
Inculpatului P.V. i s-a adus la cunoştinţă învinuirea şi dreptul la apărare la data de 23 noiembrie 2006, acesta a arătat că este de acord să fie ascultat în prezenţa apărătorului său, însă ulterior s-a prevalat de dispoziţiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., iar cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală a menţionat că nu doreşte să facă alte declaraţii.
Critica referitoare la interceptările şi înregistrările dispuse în cauză este nefondată, acestea fiind efectuate cu respectarea dispoziţiilor art. 91¹ - 91³ C. proc. pen., la stabilirea vinovăţiei inculpaţilor, fiind avute în vedere ansamblul probelor administrate după începerea urmăririi penale, probe printre care se află şi procesele-verbale de redare a conţinutului convorbirilor telefonice şi mesajelor scrise.
De asemenea, instanţa de fond a motivat corespunzător hotărârea atacată, în conformitate cu dispoziţiile art. 356 C. proc. pen., analizând probele care au servit ca temei pentru soluţionarea laturii penale a cauzei, arătând faptele reţinute în sarcina inculpaţilor şi temeiurile de drept care justifică soluţia dată.
Inculpaţii R.F., P.V. şi Ş.I.P. nu au recunoscut infracţiunile ce li s-au reţinut în sarcină, însă săvârşirea acestora rezultă din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate între inculpaţi şi a sms-urilor dintre aceştia, declaraţiile inculpaţilor G. şi T. care au recunoscut în totalitate faptele imputate în actul de sesizare, declaraţia inculpatului O.C.V., declaraţiile martorilor B.M., U.N. şi I.G.S. coroborate cu procesele-verbale de percheziţie domiciliară.
Pedepsele principale aplicate inculpaţilor P.V., R.F. şi Ş.I.P. au fost just individualizate, în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, calitatea în care a acţionat inculpatul R.F. - aceea de agent de poliţie, împrejurările săvârşirii faptelor, datele care circumstanţiază persona fiecărui inculpat - necunoscuţi cu antecedente penale, cu o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal.
Recursul declarat de inculpatul P.V. este însă întemeiat în ceea ce priveşte greşita menţinere a măsurii sechestrului asigurător dispusă asupra bunurilor sale.
Potrivit art. 163 alin. (1) C. proc. pen., măsurile asigurătorii se iau în cursul procesului penal de procuror sau de instanţa de judecată şi constau în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile şi imobile, în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracţiune, precum şi pentru garantarea executării pedepsei amenzii.
În speţă, A.N.A.F. nu s-a constituit parte civilă în cauză, iar de la inculpatul P.V. nu s-a dispus confiscarea vreunei sume de bani, astfel că menţinerea acestei măsuri asigurătorii nu se justifică.
Referitor la recursul declarat de inculpata I.M.D., Înalta Curte reţine că acesta este întemeiat, numai în ceea ce priveşte a doua critică formulată şi anume cea care vizează împrejurarea că fapta nu prezintă pericol social al unei infracţiuni.
Săvârşirea de către inculpată a infracţiunii prev.de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000, rezultă din procesul-verbal de interceptare a convorbirilor telefonice din 18 august 2006, dintre inculpată şi inculpatul G.M.G., declaraţia de recunoaştere a acestuia dată în faţa instanţei de recurs, coroborate cu declaraţia martorului V.L.
Potrivit art. 18¹ alin. (1) C. pen. nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
În raport cu criteriile prev.de art. 18¹ alin. (2) C. pen., respectiv modalitatea de comitere a faptei, împrejurarea că inculpatul G.M.G. a fost cel care practic i-a pretins suma de 200 lei inculpatei, făcând-o să creadă că are influenţă asupra ofiţerului de poliţie pentru ca acesta să nu procedeze la punerea efectivă în aplicate a mandatului, suma de bani ce a făcut obiectul infracţiunii, faptul că inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale, este divorţată şi are în întreţinere patru copii minori, Înalta Curte apreciază că fapta inculpatei nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, sub acest aspect recursul urmând a fi admis.
Recursul declarat de inculpata M.M. este, de asemenea, întemeiat.
Din actele depuse la dosar rezultă că inculpata are grave probleme de sănătate, cu un handicap accentuat conform certificatului aflat la fila 147 dosar recurs, împrejurare faţă de care se apreciază că scopul educativ şi preventiv al pedepsei poate fi atins în condiţiile suspendării condiţionate a acesteia, fiind îndeplinite toate condiţiile în acest sens.
Critica privind cheltuielile judiciare la care a fost obligată inculpata este întemeiată, acestea urmând a fi reduse ţinându-se seama de măsura în care aceasta a provocat cheltuielile, dar şi de faptul că este beneficiara unei pensii în cuantum redus.
Faţă de considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 385¹ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursurile declarate de procuror şi de inculpaţii G.M.G., T.S.G., R.F., P.V., I.M.D. şi M.M. împotriva sentinţei penale recurate pe care o va desfiinţa în parte şi, rejudecând:
Va înlătura din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului G.M.G. sporul de 1 an, urmând ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. se vor interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.
Conform art. 88 C. pen. şi art. 385¹⁶ raportat la art. 381 C. proc. pen. se va deduce din pedeapsă, perioada executată de la 22 septembrie 2008 la 26 septembrie 2008 şi de la 10 octombrie 2008 la zi.
Va înlătura din pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului T.S.G. sporul de 6 luni închisoare, urmând ca acesta să execute 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. se vor interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.
Conform art. 71 C. pen. se vor interzice inculpatului R.F. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., iar inculpatului P.V. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
Va înlătura aplicarea art. 86¹ şi art. 86⁴ C. pen. pentru inculpata M.M.
În baza art. 81 C. pen. se va suspenda condiţionat executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatei M.M. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 alin. (1) şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 pe durata unui termen de încercare de 5 ani conform art. 82 C. pen.
Se va atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
Se va face aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. şi în baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate inculpatei M.M. se va suspenda şi executarea pedepselor accesorii.
Se va face aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a şi b C. pen. pentru inculpaţii B.M., T.S., T.G.A., Ş.I.P. şi O.C.V. şi în baza art. 71 alin. (5) C. pen. se va suspenda şi executarea acestora.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. va achita pe inculpata I.M.D. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000 şi îi va aplica acesteia amenda administrativă în cuantum de 1000 lei, conform art. 91 lit. c) C. pen. cu referire la art. 18¹ alin. (3) C. pen.
Se va înlătura măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului P.V.
Se va reduce cuantumul cheltuielilor judiciare către stat la care a fost obligată inculpata M.M. de la 10.000 lei la 6.000 lei.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
În baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ş.I.P.
Conform art. 385¹⁶ raportat la art. 381 C. proc. pen. se va deduce din pedeapsa rezultată de 4 ani închisoare aplicată inculpatului T.S.M. perioada executată de la 18 septembrie 2008 la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) şi (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - serviciul teritorial Piteşti şi de inculpaţii G.M.G., T.S.G., R.F., P.V., I.M.D. şi M.M. împotriva sentinţei penale nr. 129/ F din 7 decembrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează în parte hotărârea atacată şi rejudecând:
Înlătură din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului G.M.G. sporul de 1 an, urmând ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 22 septembrie 2008 la 26 septembrie 2008 şi de la 10 octombrie 2008 la 21 iunie 2010.
Înlătură din pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului T.S.G. sporul de 6 luni închisoare, urmând ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului R.F. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., iar inculpatului P.V. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
Înlătură aplicarea art. 86¹ şi art. 86⁴ C. pen. pentru inculpata M.M.
În baza art. 81 C. pen. suspendă condiţionat executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatei M.M. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 pe durata unui termen de încercare de 5 ani conform art. 82 C. pen.
Atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
Face aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate inculpatei M.M. se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.
Face aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru inculpaţii B.M., T.S., T.G.A., Ş.I.P. şi O.C.V.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepselor şi respectiv pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii aplicată inculpatului O.C.V. se va suspenda şi executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. achită pe inculpata I.M.D. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000.
Conform art. 91 lit. c) C. pen. cu referire la art. 18¹ alin. (3) C. pen. aplică inculpatei I.M.D. amenda administrativă în cuantum de 1000 lei.
Înlătură măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului P.V.
Reduce cuantumul cheltuielilor judiciare către stat la care a fost obligată inculpata M.M. de la 10000 lei la 6000 lei.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ş.I.P. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Obligă pe inculpatul Ş.I.P. la 350 cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 200 lei pentru inculpaţii B.M. şi T.G.A., se va plăti din fondul M.J.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata M.M., în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 iunie 2010.

---

Alte legături de la această informație

comunicate de presă din 18 septembrie 2008
comunicate de presă din 19 septembrie 2008
comunicate-hotărâri de condamnare din 21 iunie 2010