DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE
IMPARȚIALITATE·INTEGRITATE·EFICIENȚĂ
ROMÂNIA

DOSAR NR. 76771/3/2011

TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A-II-A PENALĂ
Sentința penală nr 84 data de 07 februarie 2012

Ședința publică din data de 07 februarie 2012


[...]

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, Secția de Combatere a Corupției, în dosarul nr. 52/P/2010 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatei M G M pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență în forma prev. și ped. de art. 257 alin. 1 Cod penal rap. la art. 6 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea prevederilor art. 41 alin. 2 Cod penal și a inculpatei C A C sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de influență în forma prev. și ped. de art. 257 alin. 1 Cod penal rap. la art. 6 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea prevederilor art. 41 alin. 2 Cod penal și de uz de fals în forma prev. și ped. de art. 291 Cod penal rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea prevederilor art. 41 alin. 2 Cod penal (79 acte materiale), toate raportate la prevederile art. 33 lit. a) Cod penal.
În fapt, prin actul de sesizare a instanței s-a reținut în esență, în sarcina inculpatei M G M, cu privire la infracțiunea de trafic de influență, în formă continuată, prev. și ped. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 257 alin. 1 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen., sub aspectul căreia sunt cercetate inculpatele M G M și C A C, că în luna mai 2008, martorii B R și M R, asociați la S.C. M C S.R.L au hotărât să construiască un imobil cu mai multe etaje pe un teren, proprietatea celui din urmă, situat in București, sectorul 4. Cei doi martori au constatat că, pentru realizarea acestei construcții era necesară obținerea aprobărilor de la APA NOVA sector 3 – 4 pentru devierea unei conducte de apă ce traversa terenul respectiv. În vederea rezolvării acestei probleme, denunțătorul B R a cunoscut-o pe inc. M G – M, angajată la această instituție, prin intermediul fiului acesteia, martorul CIOBANU BOGDAN.
După ce denunțătorul B R i-a expus problem inc. M G – M, aceasta i-a pretins suma de 25.000 euro, spunându-i denunțătorului că îi va da șefului Apa Nova sectorul 3 – 4 pentru aprobarea devierii conductei. Totodată, inculpata i-a cerut în avans suma de 5.000 de euro, sumă pe care B R i-a dat-o la scurt timp, întâlnindu-se cu inculpata lângă B.C.R. din Piața Universității.
Ulterior, inc. M G i-a spus denunțătorului că suma de 5.000 euro a fost dată directorului de la APA NOVA sector 3 – 4.
În luna decembrie 2008 inc. M G i-a cerut denunțătorului 1.000 euro, precizându-i că acești bani sunt pentru ea și pentru inc. C A (pe care deja i-o prezentase la acea dată) și că această sumă va fi „scăzută” din cei 25.000 de euro ce reprezentau „costul” aprobării devierii conductei.
În luna ianuarie 2009, inc. M G i-a mai cerut denunțătorului B R încă 1.500 de euro, pentru a fi dați „d-lui Z din Primăria Capitalei”, persoană care ar fi putut urgenta aprobarea devierii conductei.
În lunile următoare, denunțătorul a discutat de mai multe ori cu inc. M G – M, iar aceasta, de fiecare dată, îl asigura că problema se va rezolva deoarece banii fuseseră dați persoanelor cu putere de decizie.
Fiind audiată, inculpata M G a recunoscut săvârșirea acestei fapte, declarând, printre altele, că: (vol. 1, filele 43 – 47)
„(...) După ce a primit avizul negativ în care era informat că avizarea mutării conductei trebuia obținută de la Primăria Capitalei, urmând ca APA NOVA să execute efectiv lucrarea, i-am spus lui B că am o prietenă la Primăria Capitalei, care lucrează ca secretară a Primarului V, referindu-mă la C A C, cu care deja vorbisem despre această problemă. Aceasta se declarase de acord să îi rezolve problema și îmi spusese să nu-i dau numele real, ci să o prezint ca „D” – secretara Primarului V.
Sub această titulatură i-am prezentat-o lui B R.
Conform discuției cu A C, i-am spus lui B că în primă fază îl va costa 5.000 euro, bani care urmau să ajungă la A, aceasta urmând să-i dea mai departe anumitor funcționari din cadrul Primăriei Municipiului București (P.M.B.). Unul din numele funcționarilor respectivi pe care A îl invoca cel mai des în legătură cu problema devierii conductei, era un anume „Z de la Rețele Edilitare”.
Nu este adevărat că i-aș fi spus că acești bani sunt pentru un șef de-al meu de la APA NOVA, cei 5.000 euro i-am remis A C, mai puțin suma de 1.000 euro, care mi-au revenit mie ca și comision.
După câteva zile, A mi-a spus că se poate rezolva problema lui R, dar îl va costa încă 30.000 euro, ceea ce eu i-am transmis acestuia.
Lui R i s-a părut prea mare suma, eu stabilind în final cu el suma de 25.000 euro ca preț total, din care urmau a se scade cei 5.000 euro deja dați. În contul acestor 25.000 euro am mai primit încă o mie de euro de la R, la sfârșitul anului 2008, pe care i-am împărțit în mod egal cu A. (...)”

2. Întrucât rezolvarea problemei devierii conductei depindea de obținerea de la Primăria Capitalei a Certificatului de Urbanism pentru construcția pe care intenționau să o ridice, în luna august 2008, inc. M G – M i-a spus denunțătorului B R ca poate intermedia și rezolvarea acestei probleme, dar că va trebui sa plătească suma de 75.000 euro, distinct de suma aferenta devierii conductei. În urma negocierii, suma a fost stabilită la 60.000 de euro. Inculpata M G i-a spus denunțătorului că va rezolva și această problemă printr-o prietenă, pe nume „D”, care lucrează la Primăria Capitalei, pe funcția de secretară a primarului A V (referindu-se de fapt la inc. C A C).
Ca și în cazul problemei devierii conductei, inculpata M G a cerut un avans, respectiv jumătate din suma de 60.000 euro, bani care ar fi urmat sa ajungă la diferiți funcționari din cadrul Primăriei Municipiului București și ai Primăriei Sectorului 4, prin intermediul inc. C A. Această sumă de 30.000 de euro a fost dată de către B R inculpatei M G – M, în 3 tranșe, respectiv 27.000 euro, 2.000 euro și 1.000 euro, cu precizarea că cei 2.000 euro au fost dați prin intermediul fiicei inculpatei, C E C (vol. 1, filele 88 – 89).
Martora C E C a confirmat atât primirea unui plic cu bani de la B R, cât și faptul că, în aceeași zi, la indicația mamei sale, s-a întâlnit cu inc. C A C și i-a remis plicul respectiv.
Pe parcursul discuțiilor avute cu inc. M G, denunțătorului i-au fost menționate mai multe nume de funcționari la care ar fi fost împărțită suma de 30.000 de euro, respectiv „I S”; „domnul C – arhitect șef sector 4”; „V M de la Comisia de Urbanism”.
Cu privire la această faptă, inc. M G M a declarat că:
„(...) În paralel cu problema conductei de apă, dar legat tot de construcția acelui imobil, la rugămintea lui B R pe care i-am transmis-o A, aceasta a declarat că îl poate ajuta și cu obținerea Certificatului de Urbanism, a PUD – ului și a PUZ – ului.
Conform indicației primite de la A C, i-am comunicat lui R că se poate rezolva, dar îl va costa alți 75.000 euro, distinct de cei 25.000 euro, bani care urmau să ajungă, din câte mi-a spus ea, la membrii Comisiei de Avizare a PUD și PUZ.
I-am transmis lui R, dar acesta nu a fost de acord cu această sumă, în cele din urmă A spunându-mi că „ultima sumă” este de 60.000 euro,
I-am comunicat lui R, iar acesta a fost de acord.
Conform înțelegerii cu A i-am comunicat lui B că jumătate din suma de 60.000 euro trebuie dată înainte și jumătate la momentul rezolvării.
După un timp, am fost trimisă de A la Primăria Sector 4, „din partea ei” la d-na I S – funcționar în cadrul Serviciului Urbanism, pentru a depune actele primite de mine de la B, pentru eliberarea Certificatului de Urbanism. (...)
Am primit ulterior cei 30.000 euro de la B R, fiindu-mi înmânați în diferite tranșe: 27.000 euro, 2.000 euro primiți de fiica mea și remiși direct A (eu fiind plecată din oraș în acel moment), iar 1.000 euro am primit-o de la asociatul lui R – M R.
Este adevărat că i-aș fi spus lui B R că unul din funcționarii „implicați” în problemă, este V M – membru în Comisia de Urbanism, pentru că așa îmi spusese A, că la acesta va ajunge o parte din sumele primite. (...)”. Inc. M G a precizat că din cei 30.000 euro, ei i-a revenit o sumă cuprinsă între 5.000 – 7.000 euro, restul ajungând la inc. C A (vol. 1, filele 43 – 47).

3. Martorul F V – patron al restaurantului „L’INCONTRO” din Parcul Tineretului, sector 4 București, aflând de la M R că B R are „relații” în cadrul Primăriei Capitalei, l-a rugat pe acesta din urmă să îl pună și pe el în legătură cu persoanele care l-ar putea ajuta pentru a rezolva o problemă legată de concesionarea terenului pe care se afla o parte a restaurantului.
Astfel, în a doua jumătate a anului 2008, martorul F V a cunoscut-o pe inc. M G. Expunându-i problema, aceasta i-a comunicat după câtva timp, prin B R, că a luat legătura cu „D” și că se poate rezolva în schimbul sumei de 60.000 euro, sumă care în final a fost redusă, în urma negocierii, la 55.000 de euro.
Pe parcursul lunilor următoare, martorul F V a dat aproximativ 16.000 de euro din cei 55.000 de euro conveniți, atât direct lui M G cât și prin intermediul lui B R. În cadrul discuțiilor pe care inculpatele M G și C A le-au avut cu F V și B R, au menționat numele unui funcționar din cadrul Primăriei Capitalei, „M S”, care ar fi primit o parte din această sumă (4.500 de euro), persoană pe care însă cei doi martori nu au văzut-o niciodată, deși au discutat la telefon cu cineva care s-a recomandat cu acest nume.
De asemenea, martorilor le-au mai fost invocate și alte nume de funcționari care ar fi fost implicați în rezolvarea problemei, respectiv M M și S B.
Și cu privire la această faptă inc. M G și-a recunoscut implicarea, declarațiile sale coroborându-se cu cele ale martorilor B R, F V și M R.
Astfel, inculpata M G M a declarat că:
„ (...) La sfârșitul anului 2008, B R mi-a spus că un asociat de-al lui M R are în Parcul Tineretului o terasă numită L’INCONTRO, pe care ar dori să o extindă și mi-a cerut să o întreb pe „D” dacă îl poate ajută să obțină o suprafață mai mare decât ar fi putut obține în mod normal în urma licitației. În urma discuției pe care am avut-o cu A, aceasta mi-a spus că se poate rezolva și că îl va costa 60.000 euro.
I-am transmis lui R acest lucru, dar în cele din urmă suma convenită cu acesta a fost la 55.000 euro.
Conform indicațiilor A, i-am cerut lui R documentele firmei și un avans de 2.000 euro.
Atât banii cât și documentele i le-am înmânat A.
Ulterior, prin intermediul meu, A i-a transmis lui R numărul de telefon al lui M S – funcționar din cadrul P.M.B. Mai târziu, din discuțiile cu R și cu A, am înțeles că R i-ar fi dat lui M S suma de 4.500 euro.
Precizez că atât A C cât și B R mi-au confirmat că M S ar fi luat personal banii.
În toamna anului 2009, am primit de la R suma de 220 milioane lei vechi, bani despre care i-am spus acestuia că vor ajunge prin intermediul „D” la Comisia de Concesionare. (...)
Arăt că din „problema terasei” mie mi-au revenit aproximativ 100 milioane lei vechi. (...)” (vol. 1, filele 43 – 47).
Atitudinea inc. C A C a fost de negare totală, excluzând orice implicare în săvârșirea faptelor mai sus descrise, declarând că, deși este adevărat că o cunoaște de mai mulți ani pe M G și că știa de la aceasta că se ocupa cu „rezolvarea” unor probleme legate de spații comerciale și case naționalizate, nu a știut nimic despre „afacerile” acesteia cu B R, M R sau F V.
De asemenea, inc. C A C a negat atât că ar fi discutat vreodată cu martorii, cât și faptul că s-ar fi întâlnit cu vreunul dintre ei, admițând totuși că este posibil să îl fi cunoscut pe B R cu ocazia unei întâlniri cu M G care i-ar fi prezentat o persoană numită R.
Mai mult, inculpata C A a afirmat că, la vremea respectivă, ea știa despre M G că lucrează în Primăria Capitalei și a aflat că acest lucru nu este real, abia în vara anului 2010, când a formulat denunțul împotriva acesteia, într-un dosar instrumentat tot de D.N.A., dosar în care M G a fost arestată preventiv.
Apărarea inculpatei C A C este combătută prin declarațiile inc. M G și a martorilor B R, F V și M R din care rezultă că aceștia din urmă au discutat atât telefonic, cât și direct, cu inculpata C A C și că o parte din banii dați de către aceștia au ajuns în posesia inc. C A C prin intermediul inc. M G și a fiicei acesteia, martora C E C (vol. 1, filele 88 – 89).
Mai mult decât atât, odată cu denunțul formulat, B R a pus la dispoziția organelor de urmărire penală o serie de mesaje de tip SMS primite pe telefonul său de la numerele de telefon care aparțineau inculpatelor, deci inclusiv de la numărul de telefon 0723.487.709, ce aparținea inc. C A. Cu titlul de exemplu, redăm textul mesajelor trimise de inc. C A, din care rezultă că exista o „afacere” între ea și denunțător, că afacerea era legată de un anumit „aviz” și că în aceasta era implicată și inc. M G:
- „te sunam să știu ce fac nu dau drumu să se facă avizu. vb. dar drumu la ăla nu dau”.
- „scuze nu te mai deranjez. faci cum vrei e interesu tău nu mă rog de nimeni”.
- „eu când am vb. cu tine tiam zis jumatea luni cum ii ia geta ție ti dă” (vol. 2, fil. 4–10).

Din probele existente la dosar rezultă că, cele două inculpate se cunosc de mai mulți ani, existând o relație de prietenie suficient de strânsă încât să fie evident că inc. C A știa despre inc. M G că lucrează la APA NOVA și nu la Primăria Capitalei. Astfel, există dovada că inc. M G i-a trimis anumite sume de bani prin mandat WESTERN UNION în străinătate, că a participat la petrecerea ocazionată de „ruperea” turtei fiicei A C, că i-a făcut cadou un laptop etc. Este greu de crezut, așadar, că deși relațiile între cele două erau atât de apropiate și durau de mai mulți ani, inc. C A nu ar fi știut unde lucrează M G (vol. 1, filele 49 – 50).
Relevantă cu privire la relația și activitatea infracțională a celor două inculpate, este și depoziția martorului S D C, patronul unei spălătorii auto din sectorul 6, în care arată că a avut o discuție cu inculpatele, în cadrul căreia ambele i-au spus că l-ar putea ajuta cu concesionarea unei suprafețe de teren aflată în prelungirea celei pe care se află spălătoria auto, „afacere” similara, după cum se poate observa, cu cea a restaurantului „L’INCONTRO” din parcul Tineretului. Mai mult, în lunile următoare, martorul a purtat mai multe convorbiri telefonice cu cele două inculpate. Într-o discuție telefonică cu A C, martorul se plânge de faptul că inc. M G nu îi mai răspunde la telefoane, iar inc. C A încerca să îl liniștească și să o „acopere” pe M G, spunându-i că aceasta a avut niște probleme personale sau de serviciu (vol. 1, filele 92 – 93).
În concluzie, arata organul de urmărire penală, coroborarea tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor, comunicările de tip SMS și depozițiile inculpatei M G, fac indubitabil dovada vinovăției celor două inculpate în săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, în formă continuată.


Situația de fapt a fost reținută prin actul de sesizare a instanței în sarcina inculpatei M G pe baza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv Vol. 1 – 174 file.
- denunțul numitului B R – filele 1 – 6;
- proces – verbal de consemnare a denunțului – filele 7 – 12;
- declarația martorului B R – fila 13;
- declarațiile martorului M R M – filele 14 – 20;
- declarația martorului F V – filele 21 – 23;
- declarațiile inc. M G – filele 32 – 47 și filele 53 – 54;
- 2 fotografii depuse de inc. M G – fila 49;
- recipisă de trimitere a sumei de 350 euro de inc. M G către inc. C A C – fila 50;
- declarațiile inc. C A C – filele 61 – 73;
- declarațiile inc. S G B – filele 78 – 79;
- contract de împrumut încheiat între inc. S G B și inc. C A C – filele 80 – 87;
- declarația martorei C E C – filele 88 – 89;
- declarația martorului C B A – fila 90;
- declarația martorului S D C – filele 92 – 93;
- declarația martorei D N – filele 94 – 95;
- autodenunțul numitei D N – fila 96;
- declarația martorului D I – fila 97;
- declarația martorului G M – fila 98;
- declarația martorului P I – filele 99 – 100;
- declarația martorei D M – filele 101 – 102;
- declarația martorei R C G – fila 103;
- declarația martorei S G – fila 104;
- declarația martorei C G – fila 105;
- declarația martorului C M – fila 106;
- declarația martorei N C M – fila 107;
- autodenunțul numitei N C M – fila 108;
- declarația martorei S P – fila 109;
- declarația martorei D C – fila 110;
- declarația martorului D M A – fila 112;
- autodenunțul numitului D M A – fila 113;
- declarația martorului T M – fila 114;
- declarația martorei D E N – fila 115;
- autodenunțul numitei D E N – fila 116;
- declarația martorului S E C – fila 117;
- declarația martorei M T D – file 118 – 119;
- declarația martorului M D – fila 120;
- declarația martorei B A M – fila 121;
- declarația olografă a numitei P A R – fila 122;
- declarația martorului C C – fila 123;
- declarația olografă a numitului P P – fila 124;
- declarația olografă a numitei P L T – fila 125;
- declarația olografă a numitei D F – fila 126;
- declarația olografă a numitului S C – fila 127;
- declarația olografă a numitei N AA – fila 128;
- declarația olografă a numitului I B – fila 130;
- declarațiile martorului B R – filele 131 – 132;
- declarația olografă a numitei C C I – filele 133;
- declarația olografă a numitei M M – filele 135 – 136;
- declarația olografă a numitei S I – fila 137;
- declarația olografă a numitului S B – fila 138;
- declarația martorului R M L – fila 139;
- declarația martorului P R – fila 140;
- adresa A.N.C.P.I. nr. 440786/16.12.2010 – fila 143;
- declarația inc. M G – fila 148;
- declarația inc. C A – fila 149;
- declarația martorului D D – fila 150;
- declarația olografă a numitului C D – fila 151;
- declarația olografă a numitului Z A – fila 152;
- declarația olografă a numitului M V – fila 153;
- adrese către Serviciul Tehnic al D.N.A. – filele 154 – 166;
- ordonanțe de delegare – filele 167 – 172.
Vol. 2 – 172 file.
- planșă fotografică privind fișierul „mesaje” din memoria telefonului mobil aparținând denunțătorului B R – filele 1 – 10;
- procese – verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inc. C A C în perioada februarie – aprilie 2010 – filele 11 – 129;
- adresă de comunicare a titularilor posturilor telefonice – filele 130 – 131;
- autorizații de interceptare și înregistrare – filele 132 – 148;
- ordonanțe de delegare – filele 165 – 172.

Ulterior verificării și constatării regularității actului de sesizare a instanței, potrivit art.300 C.p.p., inculpata M G M a învederat instanței faptul că recunoaște săvârșirea infracțiunilor deduse judecății și că solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, cererea de aplicare a procedurii prevăzute de art. 3201 C.proc.pen fiind admisă de instanță în ședința publică din data de 6.02.2012.
Analizând mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale și faza de, prin raportare la fapta și la persoana menționate în actul de sesizare, conform dispozițiilor art. 317 Cpp, instanța va reține următoarea situație de fapt:
În perioada mai 2008 – august 2009, inculpata M G – M în calitate de angajată la S.C. APA NOVA S.A, a pretins împreună cu o altă persoană suma totală de 145.000 de euro de la martorii B R și F V și a primit în mai multe tranșe suma de 45.500 de euro, pentru a uza de influența pe care au lăsat să se creadă că o au asupra unor persoane cu funcții de conducere din cadrul APA NOVA, Primăriei sectorului 4 și Primăriei municipiului București și a le determina să avizeze favorabil cererile martorilor cu privire la construirea unui imobil P+8 în București, B-dul Alexandru Obregia, sect. 4 și, respectiv, la concesionarea unei suprafețe de teren în Parcul Tineretului, aferentă Restaurantului „L’INCONTRO”
Analizând actele de urmărire penală efectuate în cauză, Tribunalul constata ca situația de fapt retinuta in cuprinsul actului de sesizare a instantei corespunde realitătii, ea fiind de altfel recunoscuta ca atare de catre inculpata M G M


Situația de fapt reținută de instanță este dovedită pe baza următoarelor coroborării declarațiilor martorilor denunțători B R și F V, procesele verbale de transcriere a comunicările de tip SMS interceptate și înregistrate cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, toate coroborate cu declarațiile inculpatei M G.
În drept, faptele inculpatei M G – M care, în calitate de angajată la S.C. APA NOVA S.A., în perioada mai 2008 – august 2009, a pretins suma totală de 145.000 de euro de la martorii B R și F V și a primit în mai multe tranșe suma de 45.500 de euro, pentru a uza de influența pe care au lăsat să se creadă că o au asupra unor persoane cu funcții de conducere din cadrul APA NOVA, Primăriei sectorului 4 și Primăriei municipiului București și a le determina să avizeze favorabil cererile martorilor cu privire la construirea unui imobil P+8 în București, B-dul Alexandru Obregia, sect. 4 și, respectiv, la concesionarea unei suprafețe de teren în Parcul Tineretului, aferentă Restaurantului „L’INCONTRO”, întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de influență, în formă continuată, prev. și ped. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 257 alin. 1 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen.
Astfel, în raport cu prevederile art. 257 alin. 1 C.pen, infracțiunea de trafic de influență există atunci când făptuitorul are în mod real o influență asupra unui funcționar, cât și atunci când făptuitorul lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar, deși influența nu există în realitate. Prin urmare, fapta de a pretinde și de a primi o sumă de bani, săvârșită de o persoană care lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, chiar dacă în realitate făptuitorul nu are o astfel de influență, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență. Vinovăția inculpatei M G – M, îmbrăcând forma intenției directe prev. de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a Cpp este demonstrată prin mijloacele de probă administrate în cauză relevante pentru a pune în evidență activitatea infracțională inculpatei, respectiv declarațiile martorilor denunțători B R și F V, procesele verbale de transcriere a comunicările de tip SMS interceptate și înregistrate cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, toate coroborate cu declarațiile inculpatei M G.
La individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpatei instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.pen, respectiv dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în legea specială, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, precum și de persoana și conduita inculpatei.
Sub acest aspect instanța va mai reține că măsurile dispuse împotriva persoanelor care sunt acuzate și față de care există probe că au comis infracțiuni de corupție trebuie să reflecte nu doar din punct de vedere penal sancțiunea, dar trebuie să reflecte și mesajul social transmis prin intermediul sistemului judiciar. Din perspectivă criminologică, instanța mai reține că faptele de corupție trebuie sancționate cu privare de libertate, sancțiuni pecuniare, confiscarea produselor obținute din infracțiune, deoarece corupția necesită și un mesaj de descurajare. De aceea unul dintre criteriile de apreciere a periculozității pe care o reprezintă trebuie raportate la justețea măsurii aplicate, prin prisma corupției într-o instituție publică, a cărei menire este apărarea ordinii sociale. Activitatea infracțională reținută în sarcina inculpatei M G M demonstrează necesitatea de a crea mecanisme de descurajarea a persoanelor orientate către activități ilicite de acest gen . Corupția reprezintă un pericol corosiv pentru întregul segment de activitate administrativă iar comportamentele ilicite tangențiale acestui segment de activitate trebuie curmate prin măsuri care să contribuie la realizarea scopului educativ, coercitiv și preventiv al procesului penal. În cauză, printr-un arsenal de mijloace ilicite, inculpata a pretins că are influență pe lângă persoane care dețin funcții publice, solicitând sume de bani, utilizând tactici de convingere și interesare.
În procesul de individualizare a pedepselor instanța mai reține și conduita sincera a inculpatei.
Față de considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 345 alin. 2 Cpp instanța va condamna pe inculpata M G - M la o pedeapsă principală de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 257 alin. 1 C.pen rap. la art. 6 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.
Având în vedere modul de operare folosit de inculpata M G M, care pretindea, direct sau prin intermediari, diverse sume de bani pentru intervențiile pe care afirma că poate să le facă în cadrul Primăriei Municipiului București, din care solicita ca la început să-i fie plătită aproximativ jumătate din suma pretinsă, comisioanele urmand să fie să fie scăzute din restul de bani pe care ar fi trebuit să-l plătească la final, astfel că, în realitate, persoanele intermediare nu încasau nici un ban, instanța va reține că se justifică aplicarea unei pedepse complementare conform art. 65 alin. 1 C.pen, constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin 1 lit. a teza a doua și lit b C.pen, pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale
Sub aspectul pedepselor accesorii, instanța mai reține că aplicarea acestora trebuie realizată atât în baza articolelor 71 și 64 C. pen., cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiționale și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr. 30/ 1994.
Astfel, în cauza Hirst c. Marii Britanii ( hotărârea din 30 martie 2004 ), Curtea a analizat chestiunea interzicerii legale automate a dreptului de vot persoanelor deținute aflate în executarea unei pedepse, constatând că în legislația britanică „interzicerea dreptului de a vota se aplică tuturor deținuților condamnați, automat, indiferent de durata condamnării sau de natura ori gravitatea infracțiunii” ( aceeași concepție a legiuitorului reflectându-se și în legislația română actuală, n. inst. ). Curtea a acceptat „că există o marjă națională de apreciere a legiuitorului în determinarea faptului dacă restrângerea dreptului de vot al deținuților poate fi justificată în timpurile moderne și a modului de menținere a justului echilibru”, însă a concluzionat că articolul 3 din Primul protocol adițional a fost încălcat, întrucât „legislația națională nu analizează importanța intereselor în conflict sau proporționalitatea și nu poate accepta că o interzicere absolută a dreptului de vot, pentru orice deținut, în orice împrejurare, intră în marja națională de apreciere; reclamantul din prezenta cauză și-a pierdut dreptul de vot ca rezultat al unei restricții automate impuse deținuților condamnați și se poate pretinde victimă a acestei măsuri”. În același sens este și hotărârea Calmanovici împotriva României.
În consecință, o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din Primul Protocol adițional.
Prin urmare, în aplicarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța nu va aplica în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a teza I, ci va analiza în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.
În același sens este și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. LXXIV din 5 noiembrie 2007, pronunțată într-un recurs în interesul legii, potrivit căreia, dispozițiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza I – c) din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal.
Astfel, natura faptei săvârșite și circumstanțele producerii acesteia determină instanța a aprecia că aplicarea acestei pedepse accesorii se impune, și în consecință, în temeiul art. 71 C. pen. și art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional C.E.D.O., va interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Din fișa cazierului judiciar a inc. M G M rezultă că față de aceasta a fost pusă în mișcare acțiunea penală la data de 24.08.2010, în dosarul nr. 192/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru infracțiunile de trafic de influență și uz de fals, prev. și ped. de art. 257 alin. 1 C. pen. rap. la art. 6 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen., art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen. și art 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 cu art. 41 alin. 2 C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a C. pen. (arestată la data de 20.07.2010) – vol. 1, filele 51 – 52.
În temeiul rolului activ, consacrat de disp art 4 si 287 C pr pen,. Tribunalul va lua act pentru faptele inculpatei trecute în cazierul judiciar s-a pronunțat sentința penală nr 332 din data de 11.04.2011 pronunțată de Tribunalul Bucuresti – Sectia a II- a penala în dosarul nr. 40703.01/3/2010, ramasa definitivă prin decizia penală nr 3893/02.11 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În baza art 36 alin 1 C pen, Tribunalul va lua act că pedeapsa aplicata prin prezenta sentință este concurentă cu pedepsele aplicate inculpatei prin sentința penală nr 332 din data de 11.04.2011 pronunțată de Tribunalul Bucuresti – Sectia a II- a penala în dosarul nr. 40703.01/3/2010, ramasa definitivă prin decizia penală nr 3893/02.11 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Va descontopi pedeapsă rezultantă de 5 (cinci) ani închisoare aplicată inculpatei prin sentința penală 332 din data de 11.04.2011 pronunțată de Tribunalul Bucuresti – Sectia a II-a penala în dosarul nr. 40703.01/3/2010, ramasa definitivă prin decizia penală nr 3893/02.11 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în pedepsele componente, respectiv:
- o pedeapsă principală de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 257 alin. 1 C.pen rap. la art. 6 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.
- o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prev. de art. 291 C.pen rap. la 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen
În baza art. 36 alin 1, 33 alin. 1 lit. a C.pen rap. la art. 34 alin. 1 lit. b C.pen, 35 alin 3, 4 C.pen., va contopi cele două pedepse menționate mai sus și va aplica inculpatei pedeapsa cea mai grea, aceasta urmând a executa în final o pedeapsă principală de 5 (cinci) ani închisoare și la o pedeapsă complementară conform art. 65 alin. 1 C.pen, constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin 1 lit. a teza a doua și lit b C.pen, pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale și va menține; în baza art. 118 alin 1 lit. e C.pen măsura de siguranță a confiscării de la inculpată a sumei de 93.500 euro (echivalent în lei la data achitării debitului), reprezentând valoarea dintre diferența prejudiciului total cauzat, în valoare de 632.500 euro și sumele de bani reprezentând despăgubiri către părțile civile (539.000 euro).
Va lua act că prin sentința 332 din data de 11.04.2011 pronunțată de Tribunalul Bucuresti – Sectia a II- a penala în dosarul nr. 40703.01/3/2010 în baza art. 357 alin. 2 lit. c Cpp a fost menținut măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor aparținând inculpatei M G M, constând în 5000 m2, teren extravilan pe raza localității Mîrșa, Județul Giurgiu și asupra sumei de 3300 euro, găsită asupra sa, cu ocazia prinderii în flagrant la data de 19.07.2010, măsură instituită prin ordonanța nr. 192/P/2010 din 18 august 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție.
Pe durata prev. de art. 71 C.pen va interzice inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua și lit b Cpen.
Conform art.36 alin 3 C.pen va deduce din durata pedepsei pronunțate durata reținerii și a măsurii arestării preventive de la 20.07.2010 la zi.
Va dispune anularea MEPI în executarea căruia se află inculpata condamnată prin sentința penală nr 332 din data de 11.04.2011 pronunțată de Tribunalul Bucuresti – Sectia a II- a penala în dosarul nr. 40703.01/3/2010, ramasa definitivă prin decizia penală nr 3893/02.11 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și va dispune emiterea unui nou mandat de executare, la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
Avand în vedere că prevederile art. 61 alin. 2 din Legea nr. 78/2000 prevăd drept cauză de nepedepsire a făptuitorilor care denunță autorității fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru acea faptă, față de denunțătorii B R, F V și M R s-a dispus neînceperea urmăririi penale, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de cumpărare de influență, prev. și ped. de art. 61 alin. 1 din Legea nr. 78/2000.
În temeiul art. 61 alin 4 din Legea nr 78/2000 , va dispune restituirea de la inculpata M G M către martorul-denuțător B R a sumei de 8500 euro, în echivalent în lei la data plății.
În temeiul art. 61 alin 4 din Legea nr 78/2000 , va dispune restituirea de la inculpata M G M către martorul-denuțător F V a sumei de 10000 lei.
În baza art 163 alin 3 Cpr pen, va respinge, ca inadmisibilă, cererea reprezentantului Ministerului Public - DNA de luare a măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor aparținând inculpatei M G M, constând în 5000 m2, teren extravilan pe raza localității Mîrșa, Județul Giurgiu, deoarece deși în cazul infracțiunilor prev de Legea nr 78/2000, luarea măsurilor asiguratorii este obligatorie, potrivit art 163 C pr pen, chiar dacă textul articolului 163 alin.1 Cod pr. pen. privind măsurile asigurătorii a suferit o modificare prin Legea nr 78/2000 în privința scopului pentru care pot fi luate măsurile asigurătorii, astfel încât, pe lângă repararea pagubei produse prin infracțiune și garantarea executării pedepsei amenzii, se urmărește și garantarea confiscării speciale, în speță, cu privire la sumele de bani primite de inculpata M G M s-a dispus restituirea către martorii-denuțători. Or, martorii martorii-denuțători, cu privire la care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de cumpărare de influență, prev. și ped. de art. 61 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 nu participă în prezenta cauză în calitate de părți civile, astfel încât prin luarea măsurilor asigurătorii nu s-ar atinge nici unul din scopurile prev de art 163 C pr pen., respectiv acoperirea pagubei/ garantarea plății amenzii/ garantarea confiscării speciale.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cpp obligă inculpata la plata sumei de 10.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Va disjunge soluționarea cauzei în ceea ce o privește pe inculpata C A C și dispune constituirea unui nou dosar și va fixa termen pentru soluționarea noului dosar în data de 5 03 2012, pentru cand se va cita inculpata C A C.
Văzând și dispozițiile art. 191 alin. 1 Cpp urmează a obliga inculpata la plata sumei de 10.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE


În temeiul art. 345 alin. 2 Cpp cu referire la art 320 ind 1 C pr pen condamnă pe inculpata M G – M la o pedeapsă principală de 3 (trei) ani închisoare și la o pedeapsă complementară conform art. 65 alin. 1 C.pen, constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin 1 lit. a teza a doua și lit b C.pen, pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 257 alin. 1 C.pen rap. la art. 6 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.
Pe durata prev. de art. 71 C.pen interzice inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua și lit b Cpen.
În baza art 36 alin 1 C pen, ia act că pedeapsa aplicata prin prezenta sentință este concurentă cu pedepsele aplicate inculpatei prin sentința penală nr 332 din data de 11.04.2011 pronunțată de Tribunalul Bucuresti – Sectia a II- a penala în dosarul nr. 40703.01/3/2010, ramasa definitivă prin decizia penală nr 3893/02.11 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Descontopește pedeapsă rezultantă de 5 (cinci) ani închisoare aplicată inculpatei prin sentința penală 332 din data de 11.04.2011 pronunțată de Tribunalul Bucuresti – Sectia a II- a penala în dosarul nr. 40703.01/3/2010, ramasa definitivă prin decizia penală nr 3893/02.11 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în pedepsele componente, respectiv:
- o pedeapsă principală de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 257 alin. 1 C.pen rap. la art. 6 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.
- o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prev. de art. 291 C.pen rap. la 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen
În baza art. 36 alin 1, 33 alin. 1 lit. a C.pen rap. la art. 34 alin. 1 lit. b C.pen, 35 alin 3, 4 C.pen. contopește cele două pedepse menționate mai sus și aplică inculpatei pedeapsa cea mai grea, aceasta urmând a executa în final o pedeapsă principală de 5 (cinci) ani închisoare și la o pedeapsă complementară conform art. 65 alin. 1 C.pen, constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin 1 lit. a teza a doua și lit b C.pen, pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale și menține, în baza art. 118 alin 1 lit. e C.pen măsura de siguranță a confiscării de la inculpată a sumei de 93.500 euro (echivalent în lei la data achitării debitului), reprezentând valoarea dintre diferența prejudiciului total cauzat, în valoare de 632.500 euro și sumele de bani reprezentând despăgubiri către părțile civile (539.000 euro).
Ia act că prin sentința 332 din data de 11.04.2011 pronunțată de Tribunalul Bucuresti – Sectia a II- a penala în dosarul nr. 40703.01/3/2010 în baza art. 357 alin. 2 lit. c Cpp a fost menținut măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor aparținând inculpatei M G M, constând în 5000 m2, teren extravilan pe raza localității Mîrșa, Județul Giurgiu și asupra sumei de 3300 euro, găsită asupra sa, cu ocazia prinderii în flagrant la data de 19.07.2010, măsură instituită prin ordonanța nr. 192/P/2010 din 18 august 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție.
Pe durata prev. de art. 71 C.pen interzice inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua și lit b Cpen.
Conform art.36 alin 3 C.pen deduce din durata pedepsei pronunțate durata reținerii și a măsurii arestării preventive de la 20.07.2010 la zi.
Dispune anularea MEPI în executarea căruia se află inculpata condamnată prin sentința penală nr 332 din data de 11.04.2011 pronunțată de Tribunalul Bucuresti – Sectia a II- a penala în dosarul nr. 40703.01/3/2010, ramasa definitivă prin decizia penală nr 3893/02.11 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și dispune emiterea unui nou mandat de executare, la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
În temeiul art. 61 alin 4 din Legea nr 78/2000 , dispune restituirea către martorul-denuțător B R a sumei de 8500 euro, în echivalent în lei la data plății.
În temeiul art. 61 alin 4 din Legea nr 78/2000 , dispune restituirea către martorul-denuțător F V a sumei de 10000 lei.
În baza art 163 alin 3 Cpr pen, respinge, ca inadmisibilă, cererea reprezentantului Ministerului Public - DNA de luare a măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor aparținând inculpatei M G M, constând în 5000 m2, teren extravilan pe raza localității Mîrșa, Județul Giurgiu.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cpp obligă inculpata la plata sumei de 10.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Disjunge soluționarea cauzei în ceea ce o privește pe inculpata C A C și dispune constituirea unui nou dosar.
Fixează termen pentru soluționarea noului dosar în data de 5 03 2012, pentru cand se va cita inculpata C A C.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și de la comunicare pentru inculpata aflată în stare de detenție.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7.02.2012.
Alte legături de la această informație

comunicate de presă din 16 decembrie 2011
comunicate-hotărâri de condamnare din 27 februarie 2012