ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI

DECIZIA nr. 293

Dosar nr. 3173/1/2011

Şedinţa publică de la 9 mai 2011

[...]

CURTEA

Asupra recursurilor de faţă;
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1622 din 3 noiembrie 2010, pronunţată de Înalta Cute de Casaţie şi Justiţie, Secţia Penală, în baza art.254 alin. 1 din Codul penal, raportat la art.7 alin. 1 din Legea nr.78/2000, a fost condamnat inculpatul N D la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza a II a, b şi c din Codul penal, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită.
S-a făcut aplicarea art.71 raportat la art.64 lit. a teza a II-a lit.b şi c din Codul penal, ca pedeapsă accesorie.
În temeiul art.86¹ şi art.86² Cod penal, s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei, pe o durată de 8 ani, care reprezintă termen de încercare pentru inculpat şi care se socoteşte de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În baza art.86³ Cod penal, s-a stabilit că pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Prahova;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
Conform art.359 Cod procedură penală a fost atrasă atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.86⁴ Cod penal.
Conform art.71 alin.5 Cod penal pe durata termenului de încercare a fost suspendată executarea pedepsei accesorii prevăzută de art.64 lit. a teza II lit.b şi c din Codul penal.
Conform art.88 din Codul penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reţinerii şi a arestării preventive de la 18 octombrie 2007 la 22 octombrie 2007.
În baza art.26 raportat la art.254 alin. 1 Cod penal, raportat la art.7 alin. 1 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.19 din O.U.G.nr.43/2002, a fost condamnată inculpata D G, la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru complicitate la infracţiunea de luare de mită.
S-a făcut aplicarea art.71 raportat la art.64 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal, ca pedeapsă accesorie.
În temeiul art.81-82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o perioadă de 3 ani şi 6 luni, care reprezintă termen de încercare pentru inculpată calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Conform art.359 Cod procedură penală a fost atrasă atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art.83 din Codul penal.
Conform art.71 alin.5 Cod penal pe durata termenului de încercare s-a suspendat executarea pedepsei accesorie prevăzută de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b din Codul penal.
În temeiul art.334 Cod de procedură penală, a fost schimbată încadrarea juridică dată faptei săvârşită de inculpata L M din complicitate la infracţiunea de luare de mită, 26 raportat la art.254 alin. 1 Cod penal, raportat la art.7 alin. 1 din Legea nr.78/2000, în complicitate la infracţiunea de dare de mită, prevăzută de art.26 raportat la art.255 alin. 1 din Codul penal, raportat la art.7 alin. 1 din Legea nr.78/2000.
În temeiul art. 26 raportat la art.255 alin. 1 Cod penal, raportat la art.7 alin. 1 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.19 din O.U.G. nr.43/2002, a fost condamnată inculpata L M, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de dare de mită.
S–a făcut aplicarea art.71 raportat la art.64 lit. a teza a II-a şi lit. b din Codul penal, ca pedeapsă accesorie.
În temeiul art.81-82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o perioadă de 4 ani, care reprezintă termen de încercare pentru inculpată calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Conform art.359 Cod procedură penală, a fost atrasă atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art.83 din Codul penal.
Conform art.71 alin.5 Cod penal pe durata termenului de încercare s-a suspendat executarea pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b din Codul penal.
S-a constatat că suma de 17.000 lei a fost restituită integral în cursul urmăririi penale.
Au fost obligaţi inculpaţii la plata sumei de câte 7050 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în esenţă că prin rechizitoriul nr.166/P/2007 din data de 18.12.2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Secţia de Combatere a Corupţiei au fost trimişi în judecată inculpaţii N D pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art.254 alin.1 Cod penal raportat la art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000, D G pentru complicitate la infracţiunea de luare de mită prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art.254 alin.1 Cod penal şi la art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000 şi L M pentru complicitate la infracţiunea de luare de mită prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art.254 alin.1 Cod penal şi la art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000.
Prin acelaşi rechizitoriu s-au mai dispus următoarele:
1) neînceperea urmăririi penale faţă de M C C şi B M, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art.255 alin.1 Cod penal raportat la art.7 alin.2 din Legea nr.78/2000, întrucât este aplicabilă cauza de nepedepsire prevăzută de art.255 alin.3 Cod penal.
2) neînceperea urmăririi penale faţă de B G, în calitate de procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art.254 alin.1 Cod penal raportat la art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000, precum şi faţă de L M, pentru complicitate la aceeaşi infracţiune, prevăzută de art.26 raportat la art.254 alin.1 Cod penal şi la art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000, întrucât nu au fost întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni sub aspectul laturii obiective.
3) neînceperea urmăririi penale faţă de N D, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art.289 Cod penal, întrucât nu sunt întrunite, în privinţa laturii subiective, elementele constitutive ale acestei infracţiuni.
Potrivit rechizitoriului, faptele pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată au constat, în sinteză, în următoarele:
În perioada sfârşitul lunii septembrie – începutul lunii octombrie 2007, inculpatul N D, în calitate de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, a fost învestit să efectueze cercetările penale în dosarul nr.779/P/2007, privind plângerea formulată de denunţătorul M C C împotriva numiţilor D T şi M F, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art.215 alin.1, 2, 3, 5, art.290 şi art.291 Cod penal.
Inculpatul N D, pe fondul instrumentării dosarului anterior menţionat, a pretins de la denunţătorul M C C, prin intermediul învinuitelor D G (grefier şef la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti) şi L M, un folos reprezentând o sumă de bani care iniţial nu a fost particularizată în privinţa cuantumului, iar, la 17.10.2007, a primit, prin intermediul aceloraşi două complice, suma de 17.000 lei (RON) de la M C C, în scopul redactării şi trimiterii - către denunţător a unei comunicări din partea Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, privind stadiul cercetărilor efectuate în dosarul mai sus arătat, precum şi pentru a-şi exercita prerogativele de efectuare a instrucţiei penale, astfel încât rezultatul anchetei să fie favorabil denunţătorului.
De asemenea, s-a mai reţinut că, la 17.10.2007, s-a procedat la constatarea infracţiunii flagrante privind fapta comisă în împrejurările expuse mai sus, atât în legătură cu circumstanţele remiterii sumei de 17.000 lei (RON), ca obiect al infracţiunii de luare de mită, de denunţătorul M C C către L M, cât şi, ulterior, între acesta din urmă şi D G, precum şi, respectiv, între învinuita ultim menţionată şi procurorul N D.
Pentru dovedirea acestor fapte, în rechizitoriu se menţionează că au fost avute în vedere următoarele mijloace de probă:
-denunţul formulat la 20.09.2007 de M C C şi declaraţiile date de acesta la 20.09.2007, 25.09.2007, 09.10.2007, 10.10.2007, 15.10.2007 şi 17.10.2007 (vol.I, fil.1-28);
-denunţul formulat la 20.09.2007 de B M şi declaraţiile date de acesta la 20.09.2007 şi la 22.10.2007 (vol. I, fil. 30-48);
-procese-verbale din 20.09.2007 (vol.I, fil. 51-52), privind ridicarea de la denunţătorul B M a unor înscrisuri (vol.I, fil.55-71) referitoare la fapta sesizată, precum şi în legătură cu certificarea de către denunţătorul M C C a împrejurării că documentele în cauză se referă la aspectele relatate de acesta în declaraţiile sale (vol. I, fil.53-54);
-relaţii comunicate de către Serviciul tehnic din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, privind posturile telefonice deţinute sau utilizate de către persoanele indicate de denunţător în calitate de făptuitori (vol.I, fil. 401-403);
-procese-verbale din 21.09.2007 şi 09.10.2007, privind obţinerea de relaţii, din mediul informatic, în legătură cu făptuitorii B G, L M, N D şi D G ( vol. II, fil. 257-287);
-procese-verbale din 27.09.2007 şi 15.10.2007 (vol.I, fil. 72,77), privind ridicarea unor înscrisuri (vol.I, fil. 73-76, 78-79) de la denunţătorul M C C;
-procesul-verbal şi planşa fotografică din 17.10.2007, privind marcarea criminalistică a sumei de 17.000 lei (RON), care a fost înmânată de către organele de urmărire penală denunţătorului M C C (vol.I, fil.80-102);
-procesul-verbal din 17.10.2007, privind constatarea infracţiunii flagrante săvârşite de către învinuita L M (vol. I, fil.103-108);
-planşă fotografică privind desfăşurarea activităţii judiciare anterior menţionată, (vol.I, fil.109-131);
-procesul-verbal din 17.10.2007, privind marcarea criminalistică a sumei de 17.000 lei (RON), care a fost înmânată de către organele de urmărire penală învinuitei L M (vol. I, fil. 132-134);
-procesul-verbal din 17.10.2007, privind constatarea infracţiunii flagrante săvârşite de către învinuita D G (vol.I, fil.135-138);
-planşă fotografică privind desfăşurarea activităţii judiciare anterior menţionată, (vol. I, fil.139-158);
-procesul-verbal din 17.10.2007, privind marcarea criminalistică a sumei de 17.000 lei (RON) care a fost înmânată de către organele de urmărire penală învinuitei D G (vol. I, fil. 159-161);
-procesul-verbal din 17.10.2007, privind constatarea infracţiunii flagrante săvârşite de către inculpatul N D (vol. I, fil. 162-165);
-planşă fotografică privind desfăşurarea activităţii judiciare anterior menţionată, (vol. I, fil.166-187);
-două suporturi magnetice, tip miniDV, marca Sony Premium 60, cu seriile constructive 53AA491SD 0015, conţinând imagini fixate la data de 17.10.2007, cu prilejul desfăşurării activităţilor evidenţiate mai sus, referitoare la marcarea criminalistică a sumei de 17.000 lei (RON);
-două suporturi magnetice, tip miniDV, marca Sony Premium 60, cu seriile constructive 53AA491SD 0007 şi, respectiv, 53AA491SD 0002, conţinând imagini fixate la data de 17.10.2007, cu prilejul desfăşurării activităţii de constatare a infracţiunii flagrante comise de învinuita L M;
-un suport magnetic, tip miniDV, marca Sony Premium 60, cu seria constructivă 53AA491SD 0007, conţinând imagini fixate la data de 17.10.2007, cu prilejul desfăşurării activităţii de constatare a infracţiunii flagrante comise de învinuita D G;
-un suport magnetic, tip miniDV, marca Sony Premium 60, cu seria constructivă 53AA491SD 0015, conţinând imagini fixate la data de 17.10.2007, cu prilejul desfăşurării activităţii de constatare a infracţiunii flagrante comise de inculpatul N D;
-procesul-verbal din 17.10.2007, privind efectuarea actelor premergătoare în prezenta cauză (vol. I, fil. 399-400);
-încheierea de şedinţă nr.18 din 21.09.2007 (vol. I, fil. 188-190) şi autorizaţiile nr.21, nr.22, nr.23, nr.24, nr.25 şi nr.26 din aceeaşi dată (vol.I, fil.191, 192, 193,194, 195, 196), ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia Penală, în legătură cu autorizarea efectuării, conform art.91 şi următoarele din Codul de procedură penală, a interceptării şi înregistrării audio şi video, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 21.09.2007, până la 20.10.2007 inclusiv, a convorbirilor purtate în mediul ambiental de către denunţătorii B M şi M C C sau de alte persoane cu învinuita L M şi făptuitoarea B G ori cu alte persoane, în legătură cu fapta care face obiectul prezentei cauze, a convorbirilor telefonice purtate de făptuitoarea B G de la postul telefonic utilizat de aceasta, cu nr.0722.193.214, a convorbirilor telefonice purtate de făptuitoarea L M de la posturile telefonice utilizate de aceasta, cu nr.0722.607.370 şi nr.0788.607.370, a convorbirilor telefonice purtate de denunţătorul B M de la postul telefonic utilizat de acesta, cu nr.0788.657.585, a convorbirilor telefonice purtate de denunţătorul M C C de la postul telefonic utilizat de acesta, cu nr.0730.556.111, precum şi autorizarea pentru luarea de imagini privind întâlnirile care vor avea loc între denunţătorii B M şi M C C cu făptuitoarele L M şi B G;
-procesul-verbal din 25.09.2007, privind interceptarea şi înregistrarea audio-video a dialogului purtat în mediul ambiental între denunţătorul M C C şi învinuita L M, în ziua anterior menţionată, începând cu ora 16:34 (vol.I, fil.197), precum şi procesul-verbal din 16.10.2007, privind redarea conţinutului acestei conversaţii (vol.I, fil.199-216);
-un suport digital tip CD-R, marca Verbatim, inscripţionat „copie 1”, conţinând copia înregistrării audio-video a dialogului purtat în mediul ambiental între denunţătorul M C C şi învinuita L M, în ziua de 25.09.2007, începând cu ora 16:34;
-procesul-verbal din 27.09.2007, privind interceptarea şi înregistrarea audio-video a dialogului purtat în mediul ambiental între denunţătorul M C C şi învinuita L M, în ziua anterior menţionată, începând cu ora 15:02 (vol.I, fil.217-218), precum şi procesul-verbal din 13.11.2007, privind redarea conţinutului acestei conversaţii (vol. I, fil. 219-245);
-un suport digital tip CD-R, marca Verbatim, inscripţionat „copie 2”, conţinând copia înregistrării audio-video a dialogului purtat în mediul ambiental între denunţătorul M C C şi învinuita L M, în ziua de 27.09.2007, începând cu ora 15:02;
-procesul-verbal din 09.10.2007, privind interceptarea şi înregistrarea audio-video a dialogului purtat în mediul ambiental între denunţătorul M C C, învinuita L M şi inculpatul N D, în ziua anterior menţionată, începând cu ora 11:04 (vol. I, fil. 246-247), precum şi procesul-verbal din 08.11.2007, privind redarea conţinutului acestei conversaţii (vol. I, fil. 248-281);
-un suport digital tip CD-R, marca Verbatim, inscripţionat „copie 3”, conţinând copia înregistrării audio-video a dialogului purtat în mediul ambiental între denunţătorul M C C învinuita L M şi inculpatul N D, în ziua de 09.10.2007, începând cu ora 11:04;
-procesul-verbal din 15.10.2007, privind interceptarea şi înregistrarea audio-video a dialogului purtat în mediul ambiental între denunţătorul M C C şi învinuita L M, în ziua anterior menţionată, începând cu ora 15:57 (vol.I, fil.292-293), precum şi procesul-verbal din 31.10.2007, privind redarea conţinutului acestei conversaţii (vol. I, fil. 294-322);
-un suport digital tip CD-R, marca Verbatim, inscripţionat „copie 4”, conţinând copia înregistrării audio-video a dialogului purtat în mediul ambiental între denunţătorul M C C şi învinuita L M, în ziua de 15.10.2007, începând cu ora 13:57;
-procesul-verbal din 17.10.2007, privind interceptarea şi înregistrarea audio-video a dialogului purtat în mediul ambiental între denunţătorul M C C şi învinuita L M, în ziua anterior menţionată, începând cu ora 10:39 (vol.I, fil. 324), precum şi procesul-verbal din 09.11.2007, privind redarea conţinutului acestei conversaţii (vol. I, fil. 325-339);
-un suport digital tip CD-R. marca Verbatim, inscripţionat „copie 5”, conţinând copia înregistrării audio-video a dialogului purtat în mediul ambiental între denunţătorul M C C şi învinuita L M, în ziua de 17.10.2007, începând cu ora 10:39;
-procesul-verbal din 17.10.2007, privind interceptarea şi înregistrarea audio-video a dialogului purtat în mediul ambiental între învinuita L M şi învinuita D G în ziua anterior menţionată, începând cu ora 14:32 (vol.I, fil.340-341), precum şi procesul-verbal din 17.10.2007, privind redarea conţinutului acestei conversaţii (vol.I, fil.342-345);
-un suport digital tip CD-R, marca Verbatim, inscripţionat „copie 6”, conţinând copia înregistrării audio-video a dialogului purtat în mediul ambiental între învinuita L M şi învinuita D G în ziua de 17.10.2007, începând cu ora 14:32;
-procesul-verbal din 17.10.2007, privind interceptarea şi înregistrarea audio-video a dialogului purtat în mediul ambiental între învinuita D G şi inculpatul N D, în ziua anterior menţionată, începând cu ora 16:57 (vol.I,fil.346-347), precum şi procesul-verbal din 17.10.2007, privind redarea conţinutului acestei conversaţii (vol.I, fil. 348-350);
-un suport digital tip CD-R, marca Verbatim, inscripţionat „copie 7”, conţinând copia înregistrării audio-video a dialogului purtat în mediul ambiental între învinuita D G şi inculpatul N D, în ziua de 17.10.2007, începând cu ora 16:57;
-procesul-verbal din 15.10.2007, privind redarea în formă scrisă a conţinutului unui număr de 12 convorbiri telefonice purtate între învinuitele D G şi L M, precum şi între aceasta din urmă şi denunţătorul M C C (vol. I, fil. 351-363);
-un suport digital tip CD-R, marca Verbatim, inscripţionat „992/II-1/2007 Te 3”, conţinând cele 12 convorbiri telefonice anterior menţionate, interceptate şi înregistrate, conform art. 91 Cod procedură penală;
-procesul-verbal din 30.10.2007, privind redarea în formă scrisă a conţinutului unui număr de 43 convorbiri telefonice purtate între învinuitele D G şi L M, respectiv între aceasta din urmă şi denunţătorul M C C, precum şi între acesta şi denunţătorul B M (vol. I, fil. 364-398);
-un suport digital tip CD-R, marca Verbatim, inscripţionat „992/II-1/2007 Te 6”, conţinând cele 43 convorbiri telefonice anterior menţionate, interceptate şi înregistrate, conform art.91¹ Cod procedură penală ;
-fotocopii certificate pentru conformitate cu originalul după actele aflate la dosarul nr.779/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova (vol. II, fil.159-232);
-fotocopii certificate pentru conformitate cu originalul după borderourile de expediţie nr.101/10.10.2007 şi nr.120/10.10.2007 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, precum şi după registrul privind accesul, în perioada 04.10.2007-10.10.2007, al vizitatorilor în aceeaşi unitate de parchet (vol.II, fil. 235-246);
-procesul-verbal din 24.10.2007 (vol.II, fil.150-151), privind verificarea calculatorului aparţinând Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova şi care este utilizat de către grefiera M M I, precum şi fotocopie certificată pentru conformitate cu originalul după condica de lucrări a martorei anterior menţionate, corespunzătoare zilelor de 08.10.2007 şi 09.10.2007;
-relaţii comunicate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Secţia de resurse umane şi documentare, în legătură cu faptul că procurorul N D deţine gradul profesional de procuror de parchet de pe lângă curtea de apel (vol. II, fil.49);
-fotocopie certificată pentru conformitate cu originalul după fişa postului cu atribuţiile de serviciu deţinute de inculpatul N D, în calitate de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova (vol. II, fil. 62);
-adresa din 18.10.2007 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Secţia de Combatere a Corupţiei, privind informarea Consiliului Superior al Magistraturii - Secţia pentru procurori, în conformitate cu prevederile art.95 alin.2 din Legea nr.303/2004, republicată, în legătură cu luarea măsurii preventive a reţinerii faţă de învinuitul N D (vol. II, fil. 50-51);
-hotărârile nr.277 din 18.10.2007 şi nr.278 din aceeaşi dată ale Consiliului Superior al Magistraturii - Secţia pentru procurori, privind încuviinţarea arestării preventive a procurorului N D şi, respectiv, suspendarea acestuia din funcţia de procuror, începând cu data de 18.10.2007 (vol. II, fil. 54-57, 58-60);
-declaraţiile martorilor T L Mihail (vol.II, fil. 153-154) şi M M I (vol. II, fil. 147, 148-149);
-declaraţiile date de învinuita L M la 17.10.2007, 18.10.2007 şi 22.10.2007 (vol. II, fil. 93, 94-96, 97-99, 100-109);
-proces-verbal din 22.10.2007, privind inventarierea obiectelor şi înscrisurilor ridicate de la învinuita L M, în temeiul procesului-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, întocmit la 17.10.2007, precum şi în legătură cu restituirea bunurilor în cauză (vol.II, fil. 114-117, 118-119);
-declaraţiile date de învinuita D G la 17.10.2007 şi 24.10.2007 (vol.II, fil.130-131,132-133,134-138);
-declaraţiile date de inculpatul N D la 17.10.2007 şi 18.10.2007 (vol. II, fil. 11-16, 17-20, 21, 34-40);
-procese-verbale din 03.12.2007, privind prezentarea materialului de urmărire penală inculpatului (vol. II, fil. 83) şi învinuitei D G (vol.II, fil.146), precum şi procesul-verbal din 04.12.2007, privind prezentarea materialului de urmărire penală învinuitei L M (vol. II, fil. 124).
Cu privire la probatoriul administrat în cursul urmăririi penale inculpatul N D şi apărătorul său au menţionat „am luat cunoştinţă despre întreg materialul probatoriu aflat la dosarul cauzei, inclusiv înregistrările convorbirilor telefonice şi purtate în mediul ambiental transcrise în dosarul cauzei, administrate ca mijloace de probă precum şi procesul-verbal de redare a conţinutului acestora/.../ Nu am de făcut alte declaraţii în cauză şi nu solicit administrarea altor probe în apărarea mea”.
Aceleaşi aspecte procesual-penale au fost menţionate şi în procesele-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală inculpatelor D G (vol.II f.146 dup) şi L M (vol.2 f.124 dup) cât şi apărătorilor acestora.
Astfel, prima instanţă a reţinut că inculpaţii N D, D G şi L M, precum şi apărătorii acestora nu au contestat probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, inclusiv înregistrările audio, video şi convorbirile telefonice.
Cu toate acestea, în faţa instanţei inculpatul N D, cât şi inculpatele D G şi L M au invocat excepţii vizând actele procedurale efectuate în faza urmăririi penale: nulitatea absolută a procesului-verbal de constatare a infracţiunii flagrante de luare de mită, întocmit la 17.10.2007, încălcarea dreptului la apărare a inculpatelor L M şi D G cu ocazia realizării flagrantului, cât şi ulterior, precum şi excepţia de nelegalitate a actului de sesizare, întemeiat pe dispoziţiile art.264 Cod procedură penală în sensul că rechizitoriul a fost întocmit de procurorul şef adjunct al secţiei şi un procuror din cadrul aceleiaşi secţii, iar verificarea actului de sesizare trebuia făcută de procurorul general al parchetului.
Cu privire la aceste excepţii, prima instanţă a apreciat ca nefondată excepţia de nelegalitate a actului de sesizare, întrucât rechizitoriul a fost întocmit de procurorul şef adjunct al secţiei şi de un procuror din cadrul secţiei şi nu de către procurorul şef de secţie cum prevede strict şi limitativ în textele de lege prevăzute de art.54 din Legea nr.302/2004, art.1 alin.1 şi art.5 alin.1 din O.U.G. nr.43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie şi art.4 alin.1 şi 4 din Ordinul 529/C din 21.02.2007 cu raportare la art.246 alin.3 Cod procedură penală , iar cu referire la excepţiile privind încălcarea dreptului la apărare şi nulitatea absolută a procesului-verbal de constatare a infracţiunii flagrante a acesteia au fost prorogate după audierea martorilor, iar ulterior la solicitarea apărătorilor inculpaţilor au fost susţinute odată cu concluziile apărătorilor pe fondul cauzei.
Cu acordul, şi la solicitarea lor, inculpaţii N D, D G şi L M au fost audiaţi de către instanţă ( vol.I f.31,33,34,35,36,37).
În faţa Înaltei Curţi inculpatul N D şi-a menţinut aceeaşi poziţie procesuală cu privire la vinovăţia sa, avută şi pe parcursul urmăririi penale învederând că nu a săvârşit nicio infracţiune, în sensul că nu a promis ceva, nu a pretins nimic de la denunţător, întrucât cunoştea implicaţiile grave ale faptei sale, datorită calităţii de procuror pe care o avea, iar ceea ce i se poate reproşa este încălcarea codului deontologic, deoarece a dat o consultanţă, în afara îndatoririlor de serviciu la rugămintea unei cunoştinţe foarte apropiate şi colege de serviciu. Cu privire la conţinutul plasei înmânată de inculpata D G, inculpatul N D a precizat că a fost convins că se afla un pachet de cafea şi nişte acte şi din această cauză a încercat să-i ofere şi acesteia.
Inculpata D G în declaraţia sa a susţinut că nu l-a ajutat pe inculpatul N D să ia mită, nu a discutat niciodată cu acesta cu privire la o recompensă vis-a-vis de caz, ci a fost un simplu mesager în a înlesni audienţa coinculpatei Lupu cu procurorul Nica.
Inculpata L M a relatat situaţia de fapt învederând că îşi menţine declaraţiile din faza de urmărire penală.
Au fost audiaţi martorii din acte M C C şi B M (f.111-114, 159-162 vol.1), T L (f.5 vol.2), B G ( f.344 vol.1), M L D (f.343 vol.1) care şi-au menţinut declaraţiile date în faza de urmărire penală.
Inculpaţii au propus ca probe în apărare fiecare, respectiv audierea a unui martor şi administrarea probei cu acte în circumstanţiere.
În acest sens au fost audiaţi martorii D G ( f.341 vol.1) propus de inculpata L M, V M (f.42 vol.1) pentru inculpata D G.
Au fost depuse acte în circumstanţiere pentru inculpaţi, constând în caracterizări, acte medicale, fişă de apreciere (f.176-331 vol.1).
Din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, prima instanţă a reţinut că faptele pentru care inculpaţii N D, D G şi L M au fost trimişi în judecată au fost săvârşite în următoarele circumstanţe:
M C C, în calitate de asociat unic şi administrator la S.C. S L S.R.L., pe fondul unui litigiu de natură comercială cu S.C. Nova Cons S.R.L., administrată de numitul D T, a formulat împotriva acestuia, precum şi faţă de numiţii M L, avocat în Baroul Prahova şi M F, administrator la S.C. P C S.R.L., o plângere penală, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art.215 Cod penal, art.290 şi art.291 Cod penal. Prin respectiva plângere, M C C a sesizat că, în esenţă, făptuitorii, cu ocazia derulării împotriva sus-numitului a unei proceduri judiciare de executare silită având ca obiect o creanţă de 200.000 euro, au falsificat mai multe acte care atestau efectuarea unor activităţi comerciale, iar, ulterior, au folosit înscrisurile falsificate în instanţă pentru a-şi susţine pretenţiile avansate.
Plângerea penală a fost înregistrată la data de 17.07.2007, sub nr.354/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, fiind repartizată în lucru procurorului B G (conform actelor aflate la dosar, depuse la prezenta cauză, în fotocopii certificate pentru conformitate cu originalul - vol. II, fil. 161-224) .
În condiţiile în care demersul judiciar constând în sesizarea parchetului avea ca obiectiv suspendarea sau, după caz, lipsirea de eficienţă a procedurii de executare silită, M C C şi B M au sesizat că, în esenţă, aproximativ pe la începutul lunii septembrie 2007, învinuita L M a afirmat că, datorită relaţiilor apropiate pe care le are cu procurorul B G, a obţinut de la aceasta promisiunea că va evita să adopte în dosarul nr.354/P/2007 o soluţie de neîncepere a urmăririi penale şi că, eventual, va administra probe care să fie de natură a conduce la punerea sub învinuire a persoanelor la care se referea plângerea penală a denunţătorului M C C, aceeaşi învinuită susţinând faţă de denunţător că B G a pretins, în schimbul asigurării beneficiilor anterior menţionate, un folos pe care nu l-a particularizat în acel moment.
Prin încheierea de şedinţă nr.18 din 21.09.2007 (vol. I, fil.188-190) şi autorizaţiile nr.21, nr.22, nr.23, nr.24, nr.25 şi nr.26 din aceeaşi dată (vol. I, fil.191, 192, 193, 194, 195 şi 196), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Secţia Penală a autorizat, conform art.91¹ şi următoarele din Codul de procedură penală, interceptarea şi înregistrarea audio şi video, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 21.09.2007, până la 20.10.2007 inclusiv, a convorbirilor purtate în mediul ambiental de către denunţătorii B M şi M C C sau de alte persoane cu învinuita L M şi făptuitoarea B G ori cu alte persoane, în legătură cu fapta care face obiectul prezentei cauze, a convorbirilor telefonice purtate de făptuitoarea B G de la postul telefonic utilizat de aceasta, cu nr.0722.193.214, a convorbirilor telefonice purtate de făptuitoarea L M de la posturile telefonice utilizate de aceasta, cu nr.0722.607.370 şi nr. 0788.607.370, a convorbirilor telefonice purtate de denunţătorul B M de la postul telefonic utilizat de acesta, cu nr.0788.657.585, a convorbirilor telefonice purtate de denunţătorul M C C de la postul telefonic utilizat de acesta, cu nr.0730.556.111, precum şi autorizarea pentru luarea de imagini privind întâlnirile care vor avea loc între denunţătorii B M şi M C C cu făptuitoarele L M şi B G, rezultatul punerii în executare a acestor măsuri de autorizare fiind prezentat în cele care urmează.
Astfel, la 24.09.2007, ora 11:55, inculpata L M a luat legătura telefonică cu procurorul B G, care i-a spus că nu se afla în Ploieşti şi i-a cerut învinuitei să o contacteze din nou în cursul zilei de miercuri, 26.09.2007.
În urma acestei convorbiri telefonice, inculpata L M i-a comunicat (potrivit discuţiei telefonice din 25.09.2007, ora terminării declaraţiei 10:49) denunţătorului M C C că B G este plecată din Ploieşti şi că a discutat cu aceasta în „... sinteză...", precum şi că a stabilit cu sus-numita să-i ducă ulterior mai multe înscrisuri.
În ziua de 25.09.2007, începând cu ora 16:34, inculpata L M s-a întâlnit cu denunţătorul M C C, iar din convorbirea înregistrată (procesul-verbal de redare a conţinutului acesteia aflându-se în vol.I, fil.199-216) a reieşit că sus-numita, anterior întrevederii din acea zi cu denunţătorul, discutase cu procurorul B G despre dosarul care avea ca obiect plângerea formulată de M C C şi că, deşi nu obţinuse o promisiune concretă din partea magistratului în sensul soluţionării favorabile a respectivei cauze, inculpata urma să se mai întâlnească cu B G pentru a-i da detalii despre sesizarea redactată de denunţător.
Folosindu-se de acelaşi context, inculpata L M a precizat că o cunoaşte pe B G de 28 ani, relaţiile dintre ele fiind foarte bune şi că ea a ajutat-o pe aceasta din urmă în mai multe rânduri, astfel că magistratul îi este dator, în condiţiile în care demersurile de a-i cere sprijinul în privinţa dosarului faţă de care era interesat M C C constituia prima dată când i-a cerut un favor, motiv pentru care, potrivit afirmaţiilor inculpatei L M, „ea (n.n. B G) a fost foarte fericită când am apelat acu' la ea!”.
Cei doi interlocutori au abordat în cadrul aceleiaşi conversaţii ambientale şi problema oferirii unui folos procurorului B G, însă au stabilit ca natura acestuia să fie particularizată în discuţiilor lor ulterioare.
La data de 26.09.2007, ora 12:28 inculpata L M a apelat-o pe B G, care a afirmat că este în Buzău la o înmormântare şi că revine în Ploieşti abia peste două zile, astfel că inculpata a transmis, la rândul sau, denunţătorului acest lucru, în cuprinsul convorbirii purtate în aceeaşi zi, la ora 14:48.
În mod anacronic cu aceste demersuri ale inculpatei L M, denunţătorul M C C a primit, la 27.09.2007, o adresă de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi o copie a ordonanţei emisă la 17.09.2007 de către procurorul B G în dosarul nr.354/P/2007 (vol.I, fil.73-76). Prin respectivul act procesual, procurorul B G a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de avocatul M L D, pentru infracţiunile prevăzute de art.290, art.291 şi art.215 Cod penal şi, totodată, a fost disjunsă cauza şi declinată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, în vederea efectuării cercetărilor penale faţă de D T şi M F, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art.215 alin.5, art.290 şi art.291 Cod penal .
În ziua de 27.09.2007, denunţătorul M C C s-a întâlnit cu inculpata L M (convorbirea purtată de către aceştia începând cu ora terminării declaraţiei 15:02, fiind înregistrată conform art.91 şi urm. Cod procedură penală ), ocazie cu care i-a prezentat acesteia din urmă înscrisurile primite de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
În circumstanţele respective, inculpata L M, referindu-se la procurorul B G, a afirmat că „înseamnă că s-a eschivat ... zilele astea!”şi că „.... nu mă las! Nu mă las! în fine, un ... ă ... pic de amăgire, să nu-i spun altfel, tot este, că nu a dispus şi cu asta ....”, după care sus-numita a luat legătura telefonică (convorbirea telefonică din 27.09.2007, ora 15:14) cu inculpata D G şi a stabilit cu aceasta să se întâlnească în cursul aceleiaşi zile, iar faţă de denunţător a prezentat acest demers ca fiind o modalitate de a interveni pentru soluţionarea favorabilă a dosarului său, care trebuia să ajungă la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, ca urmare a declinării de competenţă dispuse de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
Din conţinutul convorbirilor telefonice purtate la 27.09.2007, orele 17:26 şi 17:36 (redate în cuprinsul procesului-verbal aflat în vol. I, fii. 351-363), a rezultat că inculpatele L M şi D G s-au întâlnit în cursul aceleiaşi zile, în jurul orei 17:40.
Conform declaraţiei date de inculpata L M la 22.10.2007 (vol. II, fil.100-109), coroborată cu depoziţia inculpatei D G, din 24.10.2007 (vol. II, fil.134-138), aceasta din urmă, după ce a luat cunoştinţă de la inculpata prim menţionată despre existenţa dosarului având ca obiect plângerea formulată de denunţătorul M C C şi care fusese declinat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, l-a contactat telefonic pe procurorul N D şi, chiar în după-amiaza zilei de 27.09.2007, s-a întâlnit cu acesta, în apropierea blocului în care locuieşte sus-numitul.
Privitor la aceste împrejurări, inculpata D G a relatat că i-a transmis procurorului N D solicitarea inculpatei L M de a-i acorda o consultaţie juridică în legătură cu dosarul denunţătorului M C C şi că inculpatul a fost în principiu de acord, urmând să-i comunice ulterior inculpatei L M, prin intermediul inculpatei D G, data pe care o va stabili pentru realizarea întâlnirii dintre ei.
În considerarea demersurilor mai sus prezentate, inculpata L M i-a comunicat telefonic, la 27.09.2007, ora 18:34, (conţinutul discuţiei fiind redat în cuprinsul procesului-verbal aflat în vol.I, fil.364-398) denunţătorului M C C, folosind un limbaj codificat, că s-a întâlnit cu D G şi că a făcut demersuri pentru a fi ajutaţi în privinţa dosarului, urmând să se întâlnească cu persoanele implicate în cursul zilei de marţi, 02.10.2007. Sub acest aspect, inculpata L M i-a făcut cunoscut denunţătorului M C C că persoanele cu care se întâlnise în respectiva zi se vor preocupa „.... să ne facă rost de toate materialele, astfel încât, de la săpătură, nu mai duceţi nici o grijă, probabil”, adăugând că va trebui să-i dea denunţătorului „... lista de m ... am ... materiale, de tot”, pentru a face „... tot proiectul...”, întrucât „... e bine să mergem, totuşi, pe doi furnizori ...”, „... ca să alegem unde e mai bine ...”, „... materialele”.
La 02.10.2007, ora 18:39, inculpata L M a luat legătura telefonică cu inculpata D G, care folosind o exprimare aluzivă, i-a spus interlocutoarei că a vorbit cu procurorul N D, iar la întrebarea acesteia din urmă dacă sunt „semne bune”, a răspuns „eu zic că da, după cum a vorbit. Zice «vorbim mâine»”.
După aproximativ o jumătate de oră, respectiv, la ora 19:04, inculpata L M i-a comunicat telefonic denunţătorului M C C că în ziua următoare se va întâlni cu inculpata D G, iar la 03.10.2007, ora 12:36, aceasta din urmă a purtat o altă convorbire telefonică cu inculpata prim menţionată, căreia i-a spus, utilizând aceiaşi termeni aluzivi, că dosarul nu a fost încă repartizat în lucru procurorului N D, deoarece prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova a lipsit câteva zile de la serviciu.
La 05.10.2007, ora 11:42, a avut loc o nouă convorbire telefonică între inculpate, ocazie cu care D G i-a cerut inculpatei L M să se prezinte urgent la parchet, afirmând că „... trebuie să te uiţi şi să spui ce vrei”, după care, referindu-se la procurorul N D, a adăugat că „... nu ştie ce vrei” şi că „... vrea să ... să te asculte pe tine. Ce vrei aia se va face”.
Ulterior, în intervalul 11:47-12:09, inculpata L M a încercat în trei rânduri să ia legătura telefonică cu denunţătorul M C C, care nu a răspuns, iar, la ora 12:26, l-a apelat pe sus-numit de la un alt număr de telefon şi i-a comunicat că la ora 13:15 „... sunt aşteptată de cel la care a ajuns reţeta (n.n. - referire la procurorul N D)” şi l-a întrebat dacă era convenabil pentru el să discute cu procurorul numai problema cercetărilor care trebuiau efectuate faţă de D T, fără să mai abordeze aspectele din plângere care se refereau la M.
După ce, la ora 12:29, denunţătorul M C C i-a transmis telefonic învinuitei L M un răspuns în ansamblu afirmativ, sus-numita a luat legătura telefonică, la ora 13:31, cu inculpata D G, căreia i-a comunicat că a ajuns la sediul parchetului, împrejurare în care aceasta din urmă s-a oferit să o preia pe interlocutoare de la punctul de acces pentru a o conduce în biroul procurorului N D.
Tot în ziua de 05.10.2007, la ora 13:53, inculpata L M i-a solicitat telefonic denunţătorului M C C să se întâlnească urgent, în numai câteva minute, la un restaurant din Ploieşti, întâlnirea având loc în jurul orei 14:10.
Ulterior, la ora 15:15 denunţătorul M C C a luat din nou legătura telefonică cu inculpata L M, căreia i-a spus că nu o va putea însoţi la întâlnirea stabilită cu procurorul N D, în ziua de luni, 08.10.2007, întrucât trebuia să meargă la Bucureşti, motiv pentru care i-a solicitat să amâne întâlnirea pentru ziua următoare.
Drept urmare, la ora 15:17, inculpata L M a apelat-o pe inculpata D G şi i-a cerut să discute cu procurorul N D pentru a fi de acord ca întâlnirea convenită să aibă loc în ziua de marţi, 09.10.2007.
La 08.10.2007, ora 10:41, inculpata L M l-a înştiinţat telefonic pe denunţătorul M C C că „...a rămas ca să se ducă persoana de legătură să vadă când, cum ...”, referindu-se în acest mod la împrejurarea că se înţelesese cu inculpata D G să ia legătura cu procurorul N D pentru a amâna întâlnirea acestuia cu denunţătorul pentru ziua următoare, iar, la ora 18:56, inculpata ultim menţionată i-a comunicat telefonic inculpatei L M că întâlnirea cu procurorul a fost stabilită pentru data de 09.10.2007, ora 11:00. Faţă de această situaţie, inculpata L M l-a contactat telefonic pe M C C, la 08.10.2007, ora 19:05 şi i-a comunicat data şi ora stabilite pentru întrevederea cu procurorul N D, interlocutorii stabilind să se întâlnească cu 10 minute mai devreme, în faţa sediului parchetului.
Prin declaraţiile date la 09.10.2007 şi 17.10.2007, denunţătorul M C C a relatat circumstanţele întâlnirilor avute cu inculpata L M la 27.09.2007 şi, respectiv, la 05.10.2007, în împrejurările evidenţiate şi de înregistrările telefonice şi purtate în mediul ambiental expuse mai sus, precizând şi că, la 05.10.2007, sus-numita, după ce s-a întâlnit cu procurorul N D, i-a spus că dosarul având ca obiect plângerea formulată de denunţător a fost repartizată în lucru acestui magistrat.
Din aceleaşi depoziţii a mai rezultat că inculpata L M a susţinut faţă de denunţătorul M C C, cu ocazia întâlnirii avute de aceştia în ziua de 05.10.2007, că, urmare a intervenţiilor sale, procurorul N D se va implica pentru a imprima cercetărilor din respectivul dosar un curs favorabil denunţătorului şi, totodată, aceeaşi învinuită i-a pus în vedere lui M C C că, în schimbul unor asemenea beneficii va trebui să fie „recunoscător” faţă de inculpatul N D.
În condiţiile avansării acestei pretinderi, neparticularizată sub aspectul naturii folosului care trebuia remis magistratului cu titlu de mită, inculpata L M l-a însoţit, în ziua de 09.10.2007, pe denunţătorul M C C la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, în biroul procurorului N D, convorbirea purtată de către aceştia trei în acele împrejurări, începând cu ora 11:04, fiind înregistrată ambiental audio-video, conform prevederilor art.91¹ şi următoarele din Codul de procedură penală (la dosar fiind ataşat procesul-verbal de redare a conţinutului acestei discuţii - vol. I, fil. 248-281).
În prima parte a conversaţiei, inculpatul N D i-a explicat denunţătorului M C C, în prezenţa inculpatei L M, că, în esenţă, situaţia de fapt sesizată de către denunţător în dosarul nr.779/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova nu oferea suficiente elemente probatorii care să conducă la trimiterea în judecată pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave a persoanelor împotriva cărora fusese formulată plângerea, întrucât ar fi existat o recunoaştere din partea lui M C C, prin semnarea unei note de conciliere, a creanţei la care se referea executarea pornită împotriva sa, precum şi că cercetările ar fi putut avea ca finalitate stabilirea vinovăţiei celor reclamaţi doar eventual în privinţa săvârşirii faptei de fals, pentru care, însă, competenţa de instrumentare nu aparţinea Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, ci parchetului local.
Pe fondul acestui curs al discuţiei, ca urmare a intervenţiei învinuitei L M, care a menţionat că scopul plângerii formulate de M C C a constat în oprirea cursului executării silite la care era supus, inculpatul N D a întrebat „vă ajută cu ceva dacă eu vă înregistrez?”
De altfel, din acel moment al convorbirii ambientale, inculpatul N D şi-a modificat esenţial atitudinea, precizând interlocutorilor că poziţia adoptată anterior a fost „... ca profesionist ...”, pentru ca „să nu vă dau speranţe deşarte”.
Pentru conturarea acestei noi atitudini, inculpatul N D a afirmat „da, acuma să o luăm altfel”, apoi i-a întrebat pe interlocutorii săi „vă ajută cu ceva dacă, fără să aveţi garanţia că veţi ajunge pentru înşelăciune în tribunal, veţi primi de la noi o comunicare că dosaru' acesta s-a înregistrat şi este în lucru pentru înşelăciune?”.
Întrucât denunţătorul M C C a răspuns afirmativ, inculpatul N D a mai precizat că „atunci eu vă fac ... de fapt vă fac, nu mă ... îmi fac datoria şi primesc plângerea asta, fiindcă eu ca procuror am obligaţia să primesc orice plângere, să o înregistrez şi să o trimit la poliţie spre cercetare”, iar după aceea, inculpatul, susţinând că în cauză, pentru adoptarea unei soluţii de către procuror, este necesar să fie efectuate mai întâi cercetări de organele de poliţie, a mai adăugat „da' asta se va produce peste o lună, două, trei, patru poate! Până atunci, din punct de vedere formal, dumneavoastră veţi avea de la noi comunicarea că plângerea a fost înregistrată pentru înşelăciune deosebit de gravă în convenţie ... fals şi uz de fals!”.
Pe fondul unei noi intervenţii în discuţie a inculpatei L M, care a precizat că „domnu' procuror a pierdut mult timp cu mine ...” (în acest mod, referindu-se la întâlnirea sa anterioară, din 05.10.2007, cu procurorul N D), acesta din urmă a spus că „nu mai avem ce să ... Dar, până când s-or lămuri toate lucrurile în complexitatea lor, până alta noi putem să înregistrăm cauza asta şi să facem o comunicare către părţi, adică către dânsu care e reclamant, că are dosar în lucru privind pe cutare pentru fapta ...”, după care, adresându-se denunţătorului, a adăugat „... cu această comunicare, dumneavoastră vă puteţi prezenta peste tot, inclusiv la instanţă (n.n. fiind vorba despre instanţa învestită să se pronunţe asupra executării silite pornită împotriva lui M C C) să spuneţi: «domn'e ... acum, omu' acesta are dosar penal, e cercetat penal!»”.
În continuarea aceluiaşi dialog ambiental, inculpatul N D a schimbat registrul conversaţiei, afirmând în acest sens „deci, haideţi, acuma vorbim foarte pe şleau, aţi deschis ...” şi, în condiţiile în care inculpata L M, referindu-se la comunicarea invocată de sus-numit, a precizat „... asta ne trebuie de moment ...”, adăugând şi „că d-aia am intervenit ...”, inculpatul s-a interesat când era stabilit următorul termen la instanţa care judeca executarea silită.
Ca urmare a răspunsului dat de denunţătorul M C C, care a menţionat că termenul în cauza respectivă era stabilit pentru ziua de luni, 15.10.2007, inculpatul N D a spus că „ ... eu fac comunicarea asta mâine şi am să vă trimit, că aşa se face acuma, se trimite cu ... prin luare la cunoştinţă, nu se mai dă în mână ...” şi că „o să aveţi în cel mult două, trei zile, o săptămână pân ... că ... că vine poştaru' cu ea”, precum şi că „aşa, o s-o aveţi oficial că avem dosar spre cercetare, că fapta ar putea fi ceva penal”, apoi a afirmat, adresându-se denunţătorului, „pentru dumneavoastră e bine!” şi a explicat acest lucru prin aceea că „în instanţa civilă e un argument în plus că ăştia nu mai sunt de bună încredere”.
Pentru că, atât inculpata L M, cât şi denunţătorul M C C au relevat că era necesar ca acesta din urmă să intre în posesia comunicării până la termenul stabilit la instanţa civilă, inculpatul N D a afirmat că „păi, eu o bag acuma la mapă, acu' o fac, o bag la mapă, mâine ar fi semnat-o să plece. Şi mâine mă ocup să plece. Dacă mâine e ... mâine ce e miercuri? Ajunge până...până vineri.”
În contextul acestor precizări, inculpatul N D, exprimându-şi regretul faţă de împrejurarea că M C C nu a putut da curs întrevederii stabilite iniţial să aibă loc în ziua precedentă, i-a spus denunţătorului că „eu v-am aşteptat! Ca să ştiu ce ... doresc oamenii”, justificându-şi această afirmaţie prin aceea că „să facem cu e mai bine. Eu mă duc acu', în clipa asta, mă duc ... şi o bag la mapă (n.n. fiind vorba despre comunicarea pe care trebuia să o redacteze)”.
În derularea ulterioară a conversaţiei, inculpata L M l-a întrebat pe procurorul N D dacă, după plecarea de la parchet către organele de poliţie, dosarul va ajunge la „... cine mai ştiţi dumneavoastră?”, iar răspunsul inculpatului a fost că „acolo ajunge la poliţie, la ofiţerii cu care lucrez ...”, iar apoi, a adăugat că nu poate promite adoptarea unei soluţii de trimitere în judecată pentru fapta de înşelăciune, însă a precizat că „poate până atunci vă rezolvaţi problemele ... Asta-i ideea!”, întrucât durata cercetărilor va fi de „ ... două, trei luni, poate patru ...”.
Referitor la acelaşi subiect aflat în discuţie, inculpatul N D a afirmat că persoanele împotriva cărora denunţătorul M C C formulase plângerea penală vor fi chemate la poliţie, unde „or să dea declaraţii, deci cercetarea înseamnă declaraţii, chemare, avocat, la, la, la. Ca un mic proces”, adăugând că „... poliţistu' nu este aşa ... poate nu sesizează tot ceea ce sesizez eu şi merge berbeceşte. Eu, eu nu-l trag de frâu”, precum şi că „dacă el (n.n. poliţistul) vrea să se ducă să-i pună sub acuzaţie pentru înşelăciune, pentru mai ştiu eu, eu îl las în pace să-şi ... niciodată nu asta”.
Împrejurarea obţinerii unui beneficiu de către denunţătorul M C C, în condiţiile trimiterii de către procurorul N D a dosarului în discuţie la organele de poliţie pentru efectuarea cercetărilor care se impuneau, a fost evidenţiată de inculpat, în cadrul dialogului ambiental, conform următoarelor afirmaţii: „dacă poliţistul va fi un pic mai dur şi cum sunt toţi poliţiştii şi-i va pune la respect: « Domne', rezolvaţi-i problema (n.n. persoanele cercetate să adopte o atitudine conciliantă în privinţa executării silite pornite împotriva denunţătorului) sau faceţi puşcărie!» aia e treaba lui”; „doar atât, când va ajunge dosaru' la mine, în condiţiile astea, nu cred că voi putea da ... pe înşelăciune ... Da' ce se întâmplă până atunci! Că ei vor fi speriaţi, timoraţi, vor trebui să aibă o anumită atitudine. Se vor vedea cercetaţi şi trecuţi prin poliţie că toţi poliţiştii d-aicea ... Poliţia Prahova are ... renumele că e una din cele mai dure poliţii” ; „ei cam tot ce prind fac propunere de trimitere în judecată, numai la noi aicea se separă apele şi noi zicem: ce domn'e, asta se poate, asta nu se poate!”.
De asemenea, în legătură cu aceeaşi preocupare a inculpatului de a prezenta denunţătorului avantajele pe care le-ar fi putut obţine în urma desfăşurării instrucţiei penale a respectivei cauze, procurorul N D a precizat „... ei (n.n. persoanele aflate în litigiu cu M C C) vor trece printr-o cercetare, domnii de la ... aşa, ceea ce nu-i plăcut!”, după care i-a spus denunţătorului „iar dumneavoastră veţi avea o atitudine «domn'e, dacă ... eu ... noi suntem de acord să fie înţelegere ... să stăm, să nu ştiu ce, dar să-şi facă şi ei ... mea culpa”.
Spre finalul conversaţiei ambientale, întrucât M C C a susţinut că demersurile de soluţionare amiabilă a conflictului cu persoanele împotriva cărora formulase plângere penală eşuaseră, inculpatul N D a subliniat din nou că, prin folosirea prerogativelor sale de procuror, investit cu instrumentarea dosarului în cauză, denunţătorul avea posibilitatea de a tranşa în beneficiul său litigiul civil în care era implicat, sub acest aspect inculpatul afirmând „ei, atuncea o trimitem (n.n. plângerea penală formulată de M C C) un pic prin poliţie poate îşi schimbă atitudinea (n.n. referire la persoanele faţă de care urma să se efectueze cercetări)”.
Imediat după ce s-a încheiat discuţia în biroul procurorului N D, pe fondul continuării dialogului între inculpata L M şi denunţătorul M C C (convorbirea fiind, de asemenea, înregistrată în conformitate cu prevederile art.91 şi urm. Cod procedură penală ) aceasta din urmă, referindu-se la o discuţie purtată anterior cu sus-numita în legătură cu un folos care trebuia dat cu titlu de mită inculpatului, a abordat acest subiect, afirmând „de restu', dumneavoastră mi-aţi spus că ... aţi vorbit de celelalte lucruri ..." şi a mai adăugat „... pretenţii, chestii ...”.
În continuarea conversaţiei ambientale, inculpata L M a spus că „eu, acuma o să ... ă ... o rog pe Geta (n.n. inculpata D G) să stea de vorbă ... chiar în clipa aceasta ... ă ... cu el ...”, după care i-a precizat interlocutorului că D G este „femeia de legătură” şi că aceasta i-a facilitat intervenţia asupra procurorului N D, cu care a mai rezolvat anterior „... încă o problemă, a salvat pe cineva ...”.
De asemenea, inculpata L M a mai afirmat despre inculpatul N D că „pretenţiile lui sunt nişte pretenţii”, „care el i le spune lu' Geta. Staţi că mă veţi auzi”, susţinând şi că îi va cere învinuitei D G să urmărească dacă inculpatul va expedia cu rapiditate comunicarea promisă denunţătorului.
Drept urmare, inculpata L M a contactat-o telefonic, în prezenţa denunţătorului M C C, pe inculpata D G (aşa cum rezultă din convorbirea telefonică înregistrată la 09.10.2007, ora 11:29, conţinutul discuţiei fiind interceptat şi în mediul ambiental) şi, folosind un limbaj codificat (a cărui termeni reali, de altfel, au fost explicaţi de către L M denunţătorului, imediat după terminarea discuţiei telefonice, în continuarea înregistrării ambientale), i-a solicitat să-l întrebe pe inculpatul N D care este cuantumul sumei de bani pe care acesta doreşte să-i fie remisă ca mită de către denunţător.
În acest sens, inculpata L M i-a cerut inculpatei D G să afle de la inculpatul N D (particularizat în convorbire prin termenul argotic „ţuşca ta” sau prin referire ca şi la o persoană de sex feminin) „...cam ce ar vrea să-i aducă, cum să fie toaleta: lungă, scurtă, de ce ocazie astfel încât să rezolvăm, să fie mulţumită”.
Iniţial, inculpata D G nu şi-a dat seama de sensul real al limbajului utilizat, însă inculpata L M i-a precizat interlocutoarei că „... vezi că eu am stat de vorbă cu ea (n.n. procurorul N D) ...", „...acum ..." şi a adăugat „şi tu să stai şi tu cu ea cum am stat eu ca să ...", „... o întrebi exact ce vrea", „... cât ... să fie ...", „... ce lungime?".
În condiţiile în care inculpata D G a înţeles în cele din urmă la ce se referea L M, a asigurat-o pe aceasta că va da curs solicitării de a-l întreba pe inculpatul N D despre natura folosului pe care trebuia să îl remită denunţătorul M C C cu titlu de mită.
În consecinţă, la numai câteva minute de la convorbirea telefonică prezentată mai sus, respectiv, la ora 11:43, inculpata D G i-a comunicat telefonic inculpatei L M (discuţia fiind înregistrată şi redată în cuprinsul procesului-verbal aflat în vol.I, fil.362-363), folosind un limbaj aluziv, că inculpatul N D „a zis că rămâne la aprecierea ta, că eşti fată deşteaptă şi ai gusturi”.
Referitor la aceste două convorbiri telefonice, inculpatele L M şi D G, prin declaraţiile date în prezenta cauză (vol. II, fil. 97-109, 132-138 ), au confirmat că subiectul abordat a fost cel anterior menţionat, iar inculpata D G a precizat că, după terminarea primei discuţii, s-a dus imediat în biroul inculpatului N D, căruia i-a transmis solicitarea inculpatei L M, ocazie cu care inculpatul i-a spus că lasă la aprecierea acesteia din urmă stabilirea folosului pe care dorea să-l remită cu titlu de mită denunţătorul M C C.
La data de 12.10.2007, ora 10:54, inculpata L M a luat legătura telefonică (conţinutul discuţiei fiind redat prin procesul-verbal aflat în vol. I, fil.391-392) cu inculpata D G, pe care, referindu-se la comunicarea care trebuia expediată de procurorul N D către denunţătorul M C C, a întrebat-o „... aia mică, ce ştii, mi-o rezolvat şi mie ce trebuia ...?", după care a adăugat „trebuia să-mi dea un e-mail. E plecat?", iar interlocutoarea i-a răspuns afirmativ.
Prin declaraţia dată la 24.10.2007, inculpata D G a menţionat că răspunsul dat inculpatei L M s-a întemeiat pe împrejurarea că aflase de la inculpatul N D despre trimiterea respectivei comunicări.
Ca urmare a convorbirii telefonice ultim menţionate, inculpata L M i-a comunicat denunţătorului M C-C (discuţia telefonică din 12.10.2007, ora 11:00) că „... partenerul meu mi-a transmis e-mail-ul cu tot necesarul stabilit de materiale şi vroiam să văd dacă l-aţi primit şi dumneavoastră”.
Întrucât legătura telefonică s-a întrerupt, denunţătorul M C C a iniţiat o altă convorbire, la ora 11:02, când i-a spus inculpatei L M că nu primise încă de la parchet comunicarea aşteptată, iar sus-numita a abordat problema folosului care trebuia remis ulterior inculpatului N D, afirmând „... ca să ştiu. Comand BCA -urile, nu le comand pentru că dacă nu ...” „... nu vă convine, atunci luaţi cărămidă, să ştiu că trecem în drept”.
Potrivit promisiunilor făcute de procurorul N D în cadrul convorbirilor purtate în mediul ambiental, în ziua de 09.10.2007, denunţătorul M C C a primit prin corespondenţă, la data de 15.10.2007, comunicarea redactată de către inculpat, înscrisul (vol.I, fil.78-79) fiind datat 08.10.2007.
Din declaraţiile date de martora M M I (vol. II, fil.147, 148-149), grefieră la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, coroborate cu menţiunile efectuate de către sus--numita în condica personală cu lucrările primite pentru tehnoredactare în zilele de 08.10.2007 şi 09.10.2007 (vol. II, fil. 150-151, 152), precum şi cu borderoul nr.120 din 10.10.2007 al unităţii de parchet anterior menţionate ( vol.II fila 235), având totodată, în vedere şi conţinutul convorbirii ambientale purtate la 09.10.2007 de N D cu L M şi M C C, comunicarea primită de către denunţător a fost redactată de inculpat în ziua de 09.10.2007 şi a fost expediată prin poştă la 10.10.2007.
În contextul acestor evenimente, inculpata L M i-a comunicat denunţătorului M C C, la 10.10.2007, că procurorul N D i-a transmis, prin intermediul inculpatei D G faptul că lasă la aprecierea inculpatei prim menţionate stabilirea cuantumului sumei de bani pe care denunţătorul trebuia să o remită cu titlu de mită inculpatului, iar, în ziua de 15.10.2007, inculpata L M s-a întâlnit cu M C C pentru a clarifica subiectul referitor la folosul care trebuia dat procurorului N D, în temeiul pretinderii avansate anterior de către acesta, dar care nu fusese particularizată până în acel moment.
Convorbirea purtată în mediul ambiental la data de 15.10.2007, începând cu ora 13:5, între inculpata L M şi denunţătorul M C C a fost înregistrată audio-video, conţinutul discuţiei fiind redat în cuprinsul procesului-verbal aflat în vol.I, fil.294-322.
În cadrul acestui dialog ambiental, inculpata L M a reiterat faţă de denunţătorul M C C certitudinea obţinerii de către acesta, ca urmare a implicării procurorului N D, a beneficiilor promise de inculpat cu ocazia întâlnirii din ziua de 09.10.2007 şi, pe fondul abordării problemei folosului care trebuia remis cu titlu de mită, sus-numita l-a întrebat pe interlocutor dacă s-a consultat în această privinţă cu martorul B M, iar răspunsul denunţătorului a fost că „... dânsu' a zis că ... cel mai bine propunerea ar trebui să vină de la, de la ... doamna Geta, de la cineva”.
Referitor la acelaşi subiect, inculpata L M i-a precizat interlocutorului „... aţi văzut, eu am insistat ...” şi a mai adăugat că nu ştie cum să stabilească valoarea sumei de bani pe care denunţătorul trebuia să o dea ca mită procurorului N D.
Ulterior, inculpata L M i-a relatat denunţătorului M C C despre faptul că a trăit experienţa cercetării sale într-un dosar penal pentru săvârşirea unei fapte de dare de mită şi, în contextul în care M C C a fost apelat de către martorul B M, sus-numita i-a cerut denunţătorului „ia întrebaţi-l pentru? ...”, în acest mod solicitându-i acestuia să se consulte cu martorul în privinţa cuantumului sumei de bani care trebuia remisă cu titlu de mită procurorului N D.
Drept urmare, în cadrul convorbirii telefonice purtate la 15.10.2007, ora 14:06 (redarea discuţiei aflându-se în vol. I, fil.394-395, precum şi în cuprinsul dialogului ambiental înregistrat la aceeaşi dată), denunţătorul M C C i-a precizat martorului B M că se află la birou împreună cu inculpata L M şi că „... avem totuşi o nelămurire. Ştiţi dumneavoastră! Cu cuantumul ... la problema aia care trebuie să o facem noi doi” şi, apoi, l-a întrebat pe interlocutor „n-aveţi vreo sugestie?”.
Martorul B M a refuzat iniţial să dea un răspuns concret, însă, întrucât denunţătorul M C C a reluat aceeaşi interogaţie, cel prim menţionat a întrebat retoric „patru-cinci?”, iar, după câteva secunde, respectiv la ora 14:07, martorul l-a apelat din nou pe denunţător şi i-a precizat „asta pentru început şi pe urmă mergem pe zece la sută dacă ...”
După terminarea convorbirii telefonice, denunţătorul M C C a reluat dialogul ambiental cu inculpata L M şi a convenit cu aceasta să-i remită după o zi sau două suma de 4.000-5.000 euro, în echivalent în lei, pentru a ajunge în posesia procurorului N D şi, în situaţia în care cercetările în dosarul penal s-ar fi concretizat într-o soluţie favorabilă denunţătorului, acesta urma să-i mai dea inculpatului încă un procent de 10% din suma de 500.000 euro, care reprezenta valoarea litigiului comercial dintre M C C şi persoanele împotriva cărora formulase plângere penală.
Cu ocazia convorbirii purtate în mediul ambiental, în ziua de 17.10.2007, începând cu ora 10:39, între M C C şi L M (conţinutul discuţiei fiind redat în cuprinsul procesului-verbal aflat în vol.I, fil. 325-339), s-a evidenţiat cu claritate că suma de 17.000 lei (RON), care a fost înmânată de denunţător în acele circumstanţe învinuitei, era destinată cu titlu de mită procurorului N D, în legătură cu activitatea acestuia de instrumentare a dosarului la care ne-am referit, precum şi că respectivul folos urma să ajungă în posesia magistratului prin intermediul sus-numitei şi a învinuitei D G.
Totodată, denunţătorul a reiterat faţă de L M, ca şi în cuprinsul convorbirii ambientale purtate cu aceasta în ziua de 15.10.2007, că cei 17.000 lei (RON), reprezintă o primă tranşă a folosului pe care înţelegea să îl ofere procurorului N D şi că, în situaţia în care acesta îl va ajuta să obţină un rezultat favorabil în dosarul său, are disponibilitatea de a-i mai da un procent reprezentând 10% din suma de 500.000 Euro.
După ce a primit de la M C C suma de 17.000 Iei (RON), inculpata L M a contactat-o telefonic, în prezenţa denunţătorului, pe inculpata D G, cu care a stabilit să se întâlnească în aceeaşi zi, faţă de sus numit justificând acest lucru prin aceea că va remite banii învinuitei ultim menţionate, pentru ca, prin intermediul său, folosul să ajungă mai departe în posesia procurorului N D.
Astfel, în cadrul convorbirii telefonice purtate la 17.10.2007, ora 10:45 (redarea discuţiei aflându-se în vol. I, fila 397), inculpata L M a întrebat-o pe inculpata D G „... lu' aia mică (n.n. referire la procurorul N D) ... vroiam să o văd. Îi transmit prin tine? ...", "... eşantioanele? ... sau cum? Ia, vorbeşte!” şi, deşi interlocutoarea a răspuns „da! Sigur! Sigur! Fără probleme”, inculpata prim menţionată a mai întrebat „prin tine?", „rezolv prin tine, da?”, iar răspunsul inculpatei D G a fost, de asemenea, afirmativ; în finalul discuţiei telefonice, interlocutoarele au stabilit să se întâlnească în cursul aceleiaşi zile, în apropierea sediului parchetului.
Suma de 17.000 lei (marcată criminalistic, în prealabil, potrivit procesului -verbal din 17.10.2007 - vol. I, fil. 80-82), a fost găsită de către organele de urmărire penală asupra învinuitei L M, conform circumstanţelor evidenţiate în cuprinsul procesului-verbal de constatare a infracţiunii flagrante întocmit la aceeaşi dată (vol.I, fil.103-108).
Întrucât inculpata L M a acceptat să coopereze cu organele judiciare pentru stabilirea adevărului privind destinaţia şi scopul remiterii sumei de 17.000 lei (RON), a fost interceptată şi înregistrată, în aceeaşi zi de 17.10.2007, începând cu ora 14:32, convorbirea purtată în mediul ambiental de către sus-numită cu inculpata D G (procesul-verbal de redare a conţinutului discuţiei aflându-se în vol.I, fil.342-345).
În acele împrejurări, inculpata ultim menţionată i-a confirmat interlocutoarei sale că, anterior, i-a transmis procurorului N D că L M va veni cu „...oarece chestii (n.n. în acest fel referindu-se la existenţa unei pretinderi deja formulată de către inculpat)”, provenite de la denunţătorul M C C, precum şi faptul că pretinderea a fost neparticularizată sub aspectul cuantumului sumei de bani, întrucât inculpatul N D a lăsat „la aprecierea” învinuitei L M acest lucru.
În continuarea aceleiaşi discuţii ambientale, L M i-a comunicat învinuitei D G că folosul care i-a fost remis de către M C C pentru a ajunge, cu titlu de mită, prin intermediul celor două învinuite, la procurorul N D, reprezintă suma de 170.000.000 ROL şi, de asemenea, L M a întrebat-o pe interlocutoarea sa dacă magistratul îl va ajuta şi mai departe pe M C C, „...ca să finalizeze...”, iar răspunsul inculpatei D G a fost afirmativ, precizând că „el aşa mi-a zis, că, textual, că-l ajută ...”
În împrejurările întâlnirii inculpata D G a primit de la L M plicul în care se afla suma de 17.000 lei (RON) şi a afirmat că se va duce imediat în biroul procurorului N D pentru a-i da acestuia întreaga sumă de bani.
Cei 17.000 lei (marcaţi criminalistic, potrivit procesului - verbal întocmit la 17.10.2007 - vol. I, fil.132-134), primiţi de către inculpata D G, în circumstanţele mai sus arătate, au fost găsiţi asupra acesteia (aşa cum rezultă din procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante întocmit la aceeaşi dată - vol.I, fil.135-138), ocazie cu care sus-numita a precizat că suma de bani în cauză este destinată să ajungă, cu titlu de mită, prin intermediul său, la procurorul N D.
Întrucât şi inculpata D G a fost de acord să coopereze cu organele judiciare pentru stabilirea adevărului privind susţinerile sale referitoare la destinaţia sumei de 17.000 lei (RON), a fost înregistrată audio-video, conform art.91¹ şi urm. Cod procedură penală, convorbirea purtată în mediu ambiental, în ziua de 17.10.2007, începând cu ora 16:57, între sus-numita şi inculpatul N D (conţinutul discuţiei fiind redat prin procesul-verbal aflat în vol.I, fil. 338-350).
În contextul acestei discuţii ambientale, D G i-a spus procurorului N D că inculpata L M i-a solicitat să-i transmită că doreşte ca el să o ajute în continuare (această referire fiind în legătură cu instrumentarea dosarului având ca obiect plângerea formulată de M C C), iar, după ce într-o primă etapă, răspunsul magistratului a fost „păi, tu nu ai ştiut legătura şi... da' ce i-am spus, asta fac! Da' fără să-i promit. că eu nu promit niciodată ...”, precum şi că „poate şi mai mult, dacă s-o putea! Aşa să-i spui!”, concluzionând, totodată, sub acelaşi aspect, că „deci faţă de ce am vorbit, poate şi mai mult dacă s-o putea, dar nici un caz mai puţin!”.
Inculpata D G i-a făcut cunoscut inculpatului N D că în pachetul pe care i l-a înmânat în acele împrejurări se află suma de „...şaptesprezece... şaptesprezece mii de RON ...”.
Referitor la apărările formulate de către inculpaţi prima instanţă, având în vedere dispoziţiile legii naţionale şi principiile desprinse din jurisprudenţa CEDO prima instanţă a apreciat ca insuficiente explicaţiile inculpaţilor cu privire la înregistrările audio, video şi convorbirilor telefonice, pentru a proba „lipsa de temeinicie” a acestor probe în acuzare, cu atât mai mult cu cât aceste mijloace de probă nu au fost contestate sub aspectul legalităţii şi conţinutului în faza urmăririi penale.
S-a reţinut că inculpaţilor, în cursul judecăţii, li s-au respectat dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil prin respectarea principiului egalităţii de arme.
Astfel, s-a constatat că inculpatul N D şi-a exercitat dreptul de a-şi alege un apărător, la dosar existând delegaţie de apărător ales, acesta prezentându-se la termenele de judecată şi efectuând diverse activităţi legate de asigurarea asistenţei juridice (f.13,vol.1; f.24, vol.2, f.16,vol.2), a formulat cerere de copiere a actelor şi lucrărilor dosarului (f.15 vol.2), a formulat cereri de probaţiune (f.175 vol.1) şi cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.7 alin.1 din Legea 78/2000 în raport de dispoziţiile art.73 alin.3 lit.a din Constituţia României (f.6 vol.2), care a fost admisă.
Inculpatul a invocat excepţia de nulitate a procesului-verbal de constatare a infracţiunii flagrante de luare de mită, întocmit la 17.10.2007, în sensul că urmărirea penală a fost începută la 4 ore după constatarea flagrantului, inculpatul fiind lipsit de orice drepturi procesuale, deoarece până la începerea urmăririi penale avea calitatea de făptuitor. Inculpatul a susţinut că urmărirea penală trebuia începută înainte de constatarea flagrantului pentru a beneficia de drepturile prevăzute de art.5 şi 171 Cod procedură penală, iar organele de urmărire penală ar fi trebuit să procedeze potrivit art.202 alin.3 Cod procedură penală.
Prima instanţă a reţinut că din procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, încheiat la data de 17.10.2007, rezultă că inculpatul N D nu a fost asistat de apărător la ascultarea sa în timpul efectuării acestui act procedural, cu ocazia căruia a fost întrebat dacă a primit vreo sumă de bani sau alte bunuri de la numita D G, semnând actul respectiv în calitate de faptuitor (f. 162 – 165 vol. I dosar urmărire penală), însă unei atari situaţii nu i se poate da, însă, relevanţa cu consecinţele la care face referire inculpatul.
S-a apreciat că prin art. 2 alin. 5 din Legea 83/1992, privind procedura urgentă de urmărire şi judecare pentru unele infracţiuni de corupţie, s-a reglementat că „ în cursul urmăririi penale şi al judecăţii asistenţa juridică a învinuitului sau a inculpatului este obligatorie”, iar „dacă acesta nu şi-a ales apărător, se iau măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu”. Corelativ, prin art. 31 alin. 1 din Legea 78/2000, pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie s-a precizat că „prevederile prezentei legi se completează, în ceea ce priveşte urmărirea şi judecarea, cu dispoziţiile Codului de procedură penală”, fiind evident că sunt aplicabile în speţă şi dispoziţiile specifice ale art. 467 al. 1 teza a-II-a Cod procedură penală, în care, făcându-se referire la procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, se reglementează că în acesta „se consemnează de asemenea declaraţiile învinuitului şi a celorlalte persoane ascultate”.
Reglementarea obligativităţii consemnării în acest act procedural a declaraţiilor învinuitului şi a celorlalte persoane ascultate nu presupune însă şi obligativitatea începerii urmăririi penale, înainte sau concomitent cu constatarea flagrantului, iar din moment ce prin nicio dispoziţie a legii nu este oprită constatarea infracţiunii înainte de emiterea actului procedural de începere a urmăririi penale faţă de persoana surprinsă în flagrant, fiind de altfel şi greu de conceput modalitatea de realizare a unui atare act procedural, înainte de a se constata însăşi comiterea faptei de încălcare a legii penale, dată fiind rapiditatea cu care se succed astfel de acte cu caracter infracţional, nu se poate considera că dispoziţia invocată ar institui şi obligaţia organului de urmărire penală sesizat de a constata infracţiunea flagrantă numai după începerea urmăririi penale. De altfel, inculpatul a fost asistat uterior tot timpul de apărător, iar admiterea interpretării prevederilor art. 467 al. 1 din Codul de procedură penală în sensul susţinut de inculpat ar face inoperantă reglementarea de ansamblu a constatării infracţiunii flagrante, ţinându-se seama că însăşi susprinderea în flagrant, constituie temeiul începerii urmăririi penale în asemenea cazuri.
S-a concluzionat în sensul că se impune să se considere că în textul art. 467 alin. 1 Cod procedură penală se face referire la necesitatea consemnării declaraţiilor învinuitului, numai în măsura în care faţă de persoana vizată s-a început urmărirea penală, astfel obligativitatea consemnării declaraţiilor sale ca făptuitor, decurgând din obligativitatea consemnării declaraţiilor „celorlalte persoane ascultate” în temeiul aceleiaşi dispoziţii a legii, iar din moment ce inculpatul N D nu avea calitatea de învinuit în momentul realizării flagrantului nu se poate considera că era necesar ca acest inculpat să fie asistat de apărător cu ocazia încheierii procesului-verbal la care se referă art.467 alin.1 Cod procedură penală.
Procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante îndeplinea toate cerinţele legale, iar inculpatul nu a formulat obiecţii cu privire la conţinutul procesului-verbal şi a fost semnat de acesta, nefiind îngrădit inculpatului niciun drept procesual, ulterior prin procesul-verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirii, întocmit în aceeaşi zi (17.10.2007), ora terminării declaraţiei 21:35 (vol. 2 fila 8 dup), punându-i-se în vedere fapta reţinută în sarcina sa, dreptul de a fi asistat de un apărător ales sau desemnat din oficiu pe tot parcursul urmăririi penale, precum şi că are dreptul de a nu da nici o declaraţie. De asemenea, procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante a fost pus la dispoziţia apărătorului care a fost prezent şi l-a semnat alături de inculpatul N D şi totodată s-a încuviinţat solicitarea acestuia de a lua contact cu învinuitul, fiindu-i respectat acestuia dreptul la apărare.
Astfel, actele efectuate înainte de începerea urmăririi penale, în speţă procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante capătă relevanţă procesuală şi poate fi folosit în probaţiune, atâta timp cât rezultatele activităţilor respective au fost consemnate în conţinutul acestuia, potrivit art.224 alin. ultim Cod procedură penală, de către organele abilitate de lege, ceea ce în cauză s-a şi făcut.
Faţă de aceste considerente, instanţa nu a constatat nici o vătămare legală a intereselor inculpatului, (încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la obligativitatea asigurării asistenţei juridice în momentul constatări infracţiunii flagrante), motiv pentru care a fost respinsă cererea acestuia de constatare a nulităţii procesului verbal de constatare a infracţiunii flagrante.
Totodată, s-a reţinut că inculpatul N D şi-a formulat întreaga apărare în sensul nevinovăţiei sale, solicitând achitarea în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, întrucât faptele reţinute în sarcina sa nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, în sensul inexistenţei unei acţiuni de pretindere sau acceptare de foloase ori promisiuni de daruri, direct sau indirect, iar actul efectuat de inculpat exceda atribuţiilor de serviciu cuprinse în fişa postului de procuror.
În stabilirea existenţei elementelor constitutive ale infracţiunii de luare de mită reţinute în sarcina inculpatului N D, s-a avut în vedere, în primul rând, calitatea de procuror pe care acesta o avea la data comiterii infracţiunii şi ceea ce implică aceasta. În virtutea acestei funcţii inculpatul N D, beneficia de o pregătire profesională care-i conferă o viziune clară a consecinţelor implicării sale în posibila activitate infracţională, era perfect conştient de consecinţele penale ale unei eventuale pretinderi a unei sume de bani (aspect recunoscut şi de inculpat în declaraţia sa) , astfel încât , în mod deliberat, acesta nu a particularizat folosul, ci l-a lăsat, aşa cum rezultă din probe „ la aprecierea” inculpatei L M , cu explicaţia că e „fată deşteaptă şi are gusturi”.
Astfel, pretinderea făcută de inculpatul N D, deşi nu a fost expresă, ci doar aluzivă, a fost neechivocă, fiind înţeleasă în mod clar de cel căruia i s-a adresat, dovadă reacţia denunţătorului M, cât şi a inculpatei L M. Astfel, în momentul în care a ieşit din biroul inculpatului N D, denunţătorul M a chestionat-o pe inculpata L M cu privire la suma de bani pe care urma să i-o remită procurorului Nica şi a purtat următorul dialog:
M.C.: „Pretenţii, chestii şi ../.../
L.P. : Pretenţiile lui sunt nişte pretenţii
M.C. : Da, da !
L.P. : „care el i le spune lu Geta” . Staţi că mă veţi auzi.
Pretinderea folosului, după cum rezultă, (chiar dacă nu a fost particularizat)a existat şi a fost transmisă prin intermediul unui terţ, mesajul ajungând la destinatar în mod neechivoc, neputându-se susţine că nu a existat o acţiune de pretindere din partea procurorului Nica , afirmaţiile sale ulterioare cu privire că ar fi pretins în glumă doar un onorariu de avocat pentru consultaţia, privind executarea silită fiind apreciate ca lipsite de consistenţă şi fără relevanţă probatorie.
S-a arătat că, deşi inculpata L M în cuprinsul declaraţiilor date a precizat că la 9.10.2007 când a avut loc întrevederea din biroul lui N D nu ar fi existat o pretindere transmisă denunţătorului M C, privind remiterea unui folos neparticularizat cu titlu de mită, către inculpat, susţinerea este nefundamentată, întrucât din înregistrările audio-video a convorbirii purtate în mediul ambiental, la 9.10.2007 între L M şi M C ( după momentul revenirii acestora din biroul lui N D), coroborate cu declaraţiile denunţătorului, a reieşit că interlocutorii, odată cu abordarea subiectelor legate de folosul care trebuia dat ca mită, s-au referit şi la o discuţie anterioară dintre ei, având acelaşi obiect. În discuţia ambientală dintre inculpata L M şi denunţătorul M C aceasta a relatat „ Eu i-am spus că vreau să mă întâlnesc cu el, c-aşa ceva nu puteam vorbi prin restu /.../ cu mine a stat atuncea foarte mult de vorbă ” (f.330 vol.I dosar urmărire penală). În acelaşi context L M a făcut referire la discuţia avută cu procurorul cu privire la eventualele pretenţii „Dacă-şi permite să aibă pretenţii, mi-am permis şi eu, m-ai înţeles? ” (f.279 vol.1, dosar urmărire penală) „ Pretenţiile lui sunt nişte pretenţii” ( f.273 vol.I dosar urmărire penală) .
De asemenea, prima instanţă a constatat că susţinerile inculpatului N D referitoare la comunicarea trimisă denunţătorului, în sensul că acesta ar excede atribuţiilor de serviciu cuprinse în fişa postului de procuror şi astfel nu este îndeplinită condiţia privind legătura actelor pentru a căror îndeplinire funcţionarul pretinde bani sau alte foloase cu sfera atribuţiilor de serviciu ale acestuia, sunt nefondate, deoarece un act privitor la îndatoririle de serviciu este de competenţa funcţionarului dacă se circumscrie sferei serviciului pe care acesta îl desfăşoară şi care priveşte tot ceea ce cade în sarcina funcţionarului respectiv, fiind irelevantă susţinerea inculpatului N D privind competenţa serviciului de grefă al parchetelor în transmiterea comunicărilor, atâta timp cât inculpatul, prin modul în care îşi realizeaza propriile sarcini de serviciu, putea influenţa îndeplinirea actului de către funcţionarul competent (inculpatul N D a fost cel care a redactat conţinutul comunicării), fără intervenţia inculpatului N D acel act neputând fi îndeplinit.
S-a apreciat că susţinerile inculpatului N D în sensul că discuţiile dintre inculpata L M şi M C C, cât şi afirmaţiile inculpatei D G faţă de inculpata L M, nu reprezintă dovada că vizau un anumit folos material, ori discuţiile în legătură cu un asemenea aspect ar fi provenit de la procurorul N D sau ar fi fost cunoscute de acesta, sunt lipsite de suport probator.
Astfel, s-a constatat că atunci când inculpata D G în urma discuţiei avute cu inculpata L M ( cele două inculpate au discutat într-un limbaj codificat cu privire la eventualele pretenţii ale inculpatului N D, L M: „Domniţa mea o să plece în Italia şi bine ar fi ca tu s-o-ntrebi pe tuşca ta cam ce ar vrea să-i aducă, cum să fie toaleta? Lungă, scurtă, de ce ocazie, astfel încât să rezolvăm, să fie mulţumită... să te consulţi şi mâine ne-auzim ) s-a prezentat la inculpatul N D ( aspect confirmat în declaraţia dată cu prilejul propunerii de arestare preventivă f.37 vol.1 dup, în faza de urmărire penală f.18 dup, cât şi de inculpata D G f.136 dup) şi i-a transmis că aceasta doreşte să se achite faţă de el, inculpatul N D nu a refuzat în niciun mod o eventuală recompensă din partea inculpatei L M fiind perfect conştient de intenţiile acesteia.
Deşi în faza de cercetare judecătorescă, cele două inculpate, Lupu şi Drăgan, nu au mai recunoscut acest fapt, declaraţiile lor din faza de urmărire penală ( f.136) corespund adevărului, acestea coroborându-se cu celelalte probe administrate ( în speţă interceptări) şi confirmă faptul că inculpatul N D a lăsat la aprecierea inculpatei L M folosul pe care doreşte să i-l dea, şi în niciun mod nu a refuzat această recompensă, dovadă că ulterior a şi primit-o.
Contrar celor susţinute de inculpatul N D procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante întocmit la 17.10.2007 face dovada „primirii” de către inculpat a sumei de 17.000 RON, inculpatul fiind conştient că la întâlnirea cu inculpata Drăgan va primi folosul promis de inculpata L M. Astfel, cu ocazia realizării flagrantului, din conţinutul dialogului ambiental purtat la 17.10.2007 de către D G cu inculpatul N D rezultă că inculpatul N D a încercat să ofere şi inculpatei o parte din banii primiţi de la acestea, întrebând-o „ Tu nu vrei de-aicea?” . Apărarea inculpatului în sensul că a crezut că este o pungă de cafea şi a dorit să ofere din conţinutul acesteia o parte şi inculpatei Drăgan a fost apreciată ca lipsită de consistenţă şi fără relevanţă probatorie.
Inculpatul N D în apărarea sa, a susţinut că procedura de constatare şi flagrant a pretinsei infracţiuni de luare de mită s-a desfăşurat cu încălcarea dispoziţiilor art.68 alin.2 Cod procedură penală, întrucât a fost precedată de alte două constatări în flagrant a faptelor inculpatelor L M şi D G. În opinia inculpatului N D organele de urmărire penală au exercitat asupra celor două inculpate o influenţă de natură să le determine să continue comiterea pretinsei infracţiuni, fapt ce reprezenta în opinia sa o acţiune de provocare.
Prima instanţă a apreciat că toate aceste susţineri sunt simple aprecieri ale inculpatului, din modul în care s-au desfăşurat faptele rezultând că în cauză nu a existat o provocare din partea organului de urmărire penală.
S-a reţinut că flagrantul reprezintă o metodă de investigaţie, care, anterior pregătirii organizării sale presupune o serie de măsuri de supraveghere, interceptări ale comunicaţiilor, obţinerea autorizaţiilor de percheziţie şi care are ca obiectiv prinderea făptuitorului în momentul comiterii faptei sau imediat după consumarea infracţiunii, strângerea şi ridicarea probelor; în privinţa acestei activităţi tactice de urmărire trebuie făcută delimitarea între procedura organizării flagrantului şi provocarea săvârşirii infracţiunii de corupţie în scopul obţinerii de probe.
Organizarea flagrantului reprezintă o tehnică specifică de investigaţie ce nu poate fi folosită pentru a provoca sau instiga la săvârşirea unei fapte penale căreia nu-i corespunde încă o rezoluţie infracţională sau a instiga o persoană care a renunţat la planul de a comite o infracţiune.
Din analiza întregului material probator administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât şi de cercetare judecătorească, nu rezultă existenţa unei acţiuni de provocare din partea, fie a organului de urmărire penală, fie a denunţătorului, rezoluţia infracţională fiind luată anterior intervenţiei organelor de urmărire penală, iar fapta s-ar fi săvârşit şi fără această intervenţie, dovadă modul în care au colaborat cei trei inculpaţi, fiind dovedită pretinderea sumei.
Întâlnirea dintre inculpatul N D în calitatea sa de procuror, martorul denunţător M C şi inculpata L M cu ocazia îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, în sensul instrumentării dosarului 779/P/2007 în schimbul unei recompense ulterioare şi organizarea unui flagrant în aceste condiţii, finalizat cu „acceptarea” şi „primirea” sumelor de bani oferite inculpatului, nu constituie o provocare, iniţiativa aparţinând inculpaţilor.
De altfel, din procesul-verbal de constatare a flagrantului cele două inculpate au fost de acord să coopereze cu organele de urmărire penală, fără a exista vreo suspiciune de provocare.
În ceea ce priveşte activităţile de înregistrare ambientală audio-video dintre denunţătorul M C C cu L M şi N D în ziua de 9.10.2007, precum şi a dialogului purtat de inculpata D G cu N D, în ziua de 17.10.2007, au fost realizate cu respectarea prevederilor art.91¹ – art.91⁵ Cod procedură penală, la baza acestora stând autorizaţia 26/21.09.2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia Penală ( f.188 dup vol.1) în care sunt autorizate convorbirile purtate în mediul ambiental de către denunţătorii B M şi M C C sau alte persoane cu făptuitoarea L M ori cu alte persoane, chiar şi în cazul în care s-ar fi acceptat ipoteza invederată de inculpatul N D în sensul înlăturării înregistrării ambientale video – audio din 9.10.2007 cât şi a dialogului dintre inculpat şi D G din 17.10.2007 existând probe din care rezultă vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii de luare de mită.
Prima instanţă a reţinut că aceste interceptări şi înregistrări a convorbirilor se pot dispune la cererea procurorului şi în faza actelor premergătoare, care premerg începerii urmăririi penale şi sunt efectuate anume în vederea acestei începeri; aceste acte reglementate prin art.224 Cod procedură penală se pot efectua numai după sesizarea organelor de urmărire penală şi se pot întreprinde până la începerea urmăririi penale, în scopul strângerii datelor necesare pentru începerea urmăririi penale „in personam” sau „in rem”. În conformitate cu art.224 alin.ultim Cod procedură penală actele premergătoare se consemnează într-un proces-verbal (în speţă existând acest proces-verbal la f.399-400 vol.2 dosar urmărire penală) care poate constitui mijloc de probă, doar în acest mod căpătând relevanţa procesuală şi putând fi folosite în probaţiune.
Inculpatul N D nu a contestat în niciun moment conţinutul acestor convorbiri înregistrate, ci a oferit diverse explicaţii cu privire la unele cuvinte, expresii, contexte diferite, care practic sunt lipsite de valoare probatorie, aceste explicaţii, cât şi susţinerile legate de autorizaţia privind interceptarea convorbirilor telefonice, de încălcare a prevederilor art.91¹–91⁵ Cod procedură penală, dacă ar fi fost reale, trebuiau învederate organelor judiciare din primul moment de activitate de urmărire penală.
În ceea ce priveşte declaraţia denunţătorului M C C, prima instanţă a apreciat că se impune menţinerea ca veridice a acelor depoziţii care se coroborează cu restul probatoriului administrat, şi că neconcordanţele din declaraţiile martorului, învederate de inculpatul N D, nu sunt relevante în stabilirea situaţiei de fapt.
Faţă de cele reţinute în fapt, s-a constatat sub aspectul încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul N D a fost trimis în judecată că fapta acestuia, constând în aceea că, în calitate de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova şi având gradul profesional de procuror de parchet de pe lângă curte de apel, pe fondul instrumentării dosarului 779/P/2007 al unităţii de parchet anterior menţionate, a pretins la începutul lunii octombrie 2007, de la denunţătorul M C C prin intermediul inculpatelor D G şi L M un folos reprezentând o sumă de bani, care iniţial nu a fost particularizată în privinţa cuantumului, iar la 17.10.2007 a primit prin intermediul aceloraşi inculpate suma de 17000 lei de la M C C în scopul redactării şi trimiterii către denunţător a unei comunicări din partea Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova privind stadiul cercetărilor efectuate în dosarul mai sus menţionat, precum şi pentru a-şi exercita prerogativele de efectuare a instrucţiei penale, astfel încât rezultatul anchetei să fie favorabil denunţătorului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prevăzută de art.254 alin.1 Cod penal raportat la art.7 alin.1 din Legea 78/2000.
Referitor la inculpata D G s-a reţinut că în cursul cercetării judecătoreşti aceasta a invocat încălcarea dreptului la apărare, după realizarea flagrantului, nefiind încunoştinţată despre fapta pentru care era cercetată, încadrarea juridică şi posibilitatea pregătirii şi exercitării apărării, de asemenea au fost făcute o serie de acte premergătoare fără a fi începută urmărirea penală, a formulat cereri pentru angajare apărător (f.9 vol.1) pentru amânarea cauzei (f.48 vol.2) cât şi cereri de probatorii (f.176 vol.1); inculpata a solicitat achitarea sa întrucât nu a săvârşit nicio infracţiune, între inculpaţii N D, L M şi D G, neexistând nicio înţelegere de natură să ducă la reţinerea faptei de complicitate la infracţiunea de mită.
În susţinerea acestei apărări, inculpata D G a învederat că a fost provocată să realizeze un flagrant, fiind atrasă într-o capcană, iar probele astfel obţinute trebuiesc înlăturate.
S-a apreciat că afirmaţiile inculpatei D G sunt contrazise de probele dosarului. Inculpata a avut rolul de intermediar, transmiţând „pretenţiile” inculpatului N D către inculpata L M şi martorul denunţător, cât şi remiterea sumei de 17.000 lei oferită de denunţător, iar în cauză nu a existat o provocare, inculpata D G în momentul surprinderii în flagrant, fiind de acord să coopereze cu organele de urmărire penală, organele de urmărire penală punându-i doar în vedere că poate beneficia de prevederile art.19 din O.U.G. 43/2002.
Susţinerile apărătorilor inculpaţilor N D şi D G în sensul că formularea din rechizitoriu la „exercitarea prerogativelor de efectuare a instrucţiei penale, astfel încât rezultatul anchetei să fie favorabil denunţătorului”, este neclară, incertă, viitoare şi ambiguă, nefiind posibil acest lucru, întrucât instrumentarea nu o efectua procurorul Nica, ci organele de poliţie, au fost apreciate ca lipsite de relevanţă cu privire la existenţa infracţiunii, atâta timp cât denunţătorul a fost convins că banii sunt daţi tocmai în vederea soluţionării favorabile a cauzei sale, neavând cunoştinţe juridice pentru a face aprecieri referitoare la competenţa procurorului. Inculpata L M, prin intermediul inculpatei D G a obţinut confirmarea că denunţătorul M va fi ajutat în continuare de către inculpatul N D (D G: „El aşa mi-a zis textual că-l ajută”), esenţial în stabilirea conţinutului constitutiv al infracţiunii de luare de mită, este irelevant faptul că funcţionarul nu avea posibilitatea îndeplinirii actului promis, atâta timp cât acesta se circumscrie sferei serviciului desfăşurat de acesta.
Inculpata D G a fost perfect conştientă de fapta pe care a săvârşit-o (relevant fiind dialogul ambiental dintre L M şi D G în momentul realizării flagrantului, aceasta în momentul în care inculpata L M îi oferă o parte din suma de bani oferită procurorului, inculpata D G a refuzat şi a menţionat : „Nu mă bag! Nu mă bag!” (f.344 vol.2 dosar urmărire penală) după care precizează „Da nu putem să luăm şi noi?” după care inculpata L M i-a explicat obligaţia morală pe care o avea faţă de denunţător.
Rolul inculpatei D G ( acela de a lua legătura cu inculpatul N D, de a-l ajuta să pretindă şi să primească sume de bani) a fost evidenţiat chiar de inculpata L M în dialogul ambiental cu denunţătorul M (f.273 vol.2 dosar urmărire penală), rol pe care această îl mai jucase şi în alte cazuri în care s-a apelat la serviciile procurorului N D. „ E prietena lui intimă /.../ Ea a mers la el acasă. Şi a zis „ Să văd şi după ce văd”. El e un om foarte la obiect /.../ Eu am avut cu el încă o problemă, a salvat pe cineva/.../ Pretenţiile lui sunt nişte pretenţii /.../ care el i le spune lu Geta ” /.../ Eu cu ea am făcut cu ea şi cu asta” două chestii, cu una cu unu din străinătate care era tot jale pe cărare...Du...Şi tot cu ea şi acuma”.
Cu privire la autorizarea interceptărilor aşa cum s-a arătat anterior, acestea au avut la bază autorizaţiile emise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr.21, 22, 23, 24, 25, 26/21.09.2007 date în dosarul nr. 3/2007 în condiţii de legalitate, cu respectarea dispoziţiilor legale, vizând în mod clar convorbirile dintre inculpata L M, denunţătorii M şi Breajăn cu alte persoane, iar cu ocazia realizării flagrantului nu i-a fost încălcat dreptul la apărare. De asemenea, susţinerile inculpatei D G privind efectuarea actelor premergătoare fără a fi începută urmărirea penală, au fost considerate ca nefondate.
Faţă de aceste considerente, prima instanţă a constatat că fapta inculpatei D G, constând în aceea că, în calitate de grefier şef secţie la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, l-a ajutat împreună cu inculpata L M, pe inculpatul N D procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, să pretindă, la începutul lunii octombrie 2007, de la denunţătorul M C C un folos reprezentând o sumă de bani care iniţial nu a fost particularizată în privinţa cuantumului iar, la 17.10.2007, l-a ajutat pe acelaşi inculpat, folosindu-se din nou şi de complicitatea inculpatei L M să primească suma de 17.000 lei de la M C C, în scopul anterior menţionat, întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de luare de mită prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art.254 alin.1 Cod penal şi la art.7 alin.1 din Legea 78/2000.
Cu privire la inculpata L M pe parcursul întregii cercetări judecătoreşti i s-a respectat dreptul la apărare, formulând şi încuviinţându-se în acest sens cererile privind angajarea unui apărător( f.10 vol.1 dos.instanţă), cererile de amânare a cauzei pentru imposibilitate de prezentare (f.294 vol.1, f.29 vol.2, f.34 vol.2), a invocat excepţia de neconstituţionalitate a OUG 134/2005 în raport cu dispoziţiile art.115 al.4 şi 6 din Constituţia României a formulat cereri de probatorii (f.175 vol.1) în acest sens administrându-se proba cu acte şi un martor în circumstanţiere.
Cererea apărătorului inculpatei L M privind schimbarea de încadrare juridică a faptei din infracţiunea de complicitate la luare de mită prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art.254 alin.1 Cod penal şi art.7 alin.1 din Legea 78/2000 în infracţiunea de complicitate la dare de mită, prevăzută de art.26 raportat la art.255 alin.1 Cod penal şi la art.7 alin.1 din Legea 78/2000, a fost apreciată ca întemeiată. Sub acest aspect s-a arătat că în stabilirea complicităţii intermediarului, fie pentru infracţiunea de dare de mită, fie pentru infracţiunea de luare de mită, trebuie pornit de la elementul subiectiv cu care acţionează complicele. Astfel, dacă complicele acţionează cu intenţia directă de a-l ajuta pe mituitor, în cauză se va reţine complicitate la infracţiunea de dare de mită. Intermediarul apare ca participant la acea infracţiune comisă de persoana pe care a înţeles să o ajute, deoarece numai cu aceasta există legătura subiectivă indispensabilă participaţiei penale, în speţă rezultând în mod clar că inculpata L M şi-a manifestat acordul de a-l ajuta pe mituitorul denunţător M C, în vederea realizării scopului acesteia, considerându-se, aşa cum singură precizează, „vinovată moral că l-a băgat în ciorba asta” (f.344 vol.2 dosar urmărire penală).
Pentru aceste considerente conform art.334 Cod procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice în ceea ce o priveşte pe inculpata L M din infracţiunea prevăzută de art.26 raportat la art.254 alin.1 Cod penal cu referire la art.7 alin.1 din Legea 78/2000 în infracţiunea prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art.255 alin.1 Cod penal cu referire la art.7 alin.1 din Legea 78/2000.
Deşi inculpata L M prin intermediul apărătorului ales a susţinut lipsa intenţiei ca element al laturii subiective a infracţiunii, întrucât simpla primire a plicului cu bani pe care urma să-l remită inculpatei D G nu poate constitui infracţiune, iar fără intervenţia parchetului inculpata nu ar fi comis această infracţiune, din probele dosarului prima instanţă a concluzionat că rezultă în mod clar şi neechivoc că inculpata L M a urmărit în permanenţă ajutarea denunţătorului M în vederea soluţionării favorabile a dosarului său ajutându-l pe acesta să promită, să ofere şi să dea banii inculpatului N D, conduita infracţională a inculpatei L M observându-se încă din momentul în care plângerea denunţătorului M C C era în lucru la inculpata B G. În declaraţia sa, denunţătorul a învederat că L M i-a spus că B G „doreşte să fim recunoscători eu înţelegând din aceasta că vrea o sumă de bani”, din înregistrările convorbirilor telefonice dintre martorul denunţător şi inculpata L M rezultând acest aspect. Astfel, inculpata L M referindu-se la procurorul B G a făcut afirmaţii de genul „ E ciubucară/.../ Ei nu-i e ruşine să ia de la mine, că a luat şi fără să-mi facă nimic”.
Aşa cum rezultă din probele dosarului L M s-a angajat faţă de denunţătorul M ca prin intermediul inculpatei D G, grefier la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti să intervină la procurorul care urma să-i fie repartizat în lucru dosarul, pentru a-l determina să instrumenteze cauza într-un mod favorabil denunţătorului.
Sub acest aspect, în condiţiile în care scopul urmărit de denunţătorul M C C a constat în suspendarea sau, după caz, întârzierea procedurii la executarea silită pornită împotriva sa chiar de către persoanele faţă de care solicitase efectuarea cercetării penale, demersurile întreprinse de inculpata L M vizau determinarea procurorilor care urmau să instrumenteze dosarul la nivelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, să dispună fie începerea urmăririi penale, fie să asigure desfăşurarea pe o perioadă mai îndelungată a cercetărilor de către organele de poliţie, astfel că un asemenea lucru să fie folosit de denunţător în rezolvarea litigiului său.
Din înregistrările ambientale şi telefonice din 09.10.2007 a rezultat că o dată cu abordarea subiectului legat de folosul care trebuia dat ca mită inculpata L M a confirmat că „a vorbit cu procurorul N D şi de celelalte lucruri” într-o întâlnire anterioară pe care acesta o avusese cu acesta (f.272 vol.2) la 5.10.2007.
În continuarea conversaţiei, inculpata L M a spus „eu, acuma o să ... ă ... o rog pe Geta (n.n. inculpata D G) să stea de vorbă ... chiar în clipa aceasta ... ă ... cu el ...”, după care i-a precizat interlocutorului că D G este „femeia de legătură” şi că aceasta i-a facilitat intervenţia asupra procurorului N D, cu care a mai rezolvat anterior „... încă o problemă, a salvat pe cineva ...”.
Drept urmare, inculpata L M a contactat-o telefonic, în prezenţa denunţătorului M C C, pe inculpata D G (aşa cum rezultă din convorbirea telefonică înregistrată la 09.10.2007, ora 11:29, conţinutul discuţiei fiind interceptat şi în mediul ambiental) şi, folosind un limbaj codificat (a cărui termeni reali, de altfel, au fost explicaţi de către L M denunţătorului, imediat după terminarea discuţiei telefonice, în continuarea înregistrării ambientale), i-a solicitat să-l întrebe pe inculpatul N D care este cuantumul sumei de bani pe care acesta doreşte să-i fie remisă ca mită de către denunţător.
În acest sens, inculpata L M i-a cerut inculpatei D G să afle de la inculpatul N D (particularizat în convorbire prin termenul argotic „ţuşca ta" sau prin referire ca şi la o persoană de sex feminin) „...cam ce ar vrea să-i aducă, cum să fie toaleta: lungă, scurtă, de ce ocazie astfel încât să rezolvăm, să fie mulţumită”.
Iniţial, inculpata D G nu şi-a dat seama de sensul real al limbajului utilizat, însă inculpata L M i-a precizat interlocutoarei că „... vezi că eu am stat de vorbă cu ea (n.n. procurorul N D) ...”, „...acum ...” şi a adăugat „şi tu să stai şi tu cu ea cum am stat eu ca să ...”, „... o întrebi exact ce vrea”, „... cât ... să fie ...”, „... ce lungime?”.
În condiţiile în care inculpata D G a înţeles în cele din urmă la ce se referea L M, a asigurat-o pe aceasta că va da curs solicitării de a-l întreba pe inculpatul N D despre natura folosului pe care trebuia să îl remită denunţătorul M C C cu titlu de mită.
În consecinţă, la numai câteva minute de la convorbirea telefonică prezentată mai sus, inculpata D G i-a comunicat telefonic inculpatei L M (discuţia fiind înregistrată redată în cuprinsul procesului-verbal aflat în vol.1, fil.362-363), folosind un limbaj aluziv, că inculpatul N D „a zis că rămâne la aprecierea ta, că eşti fată deşteaptă şi ai gusturi”.
Referitor la aceste două convorbiri telefonice, inculpatele L M şi D G, prin declaraţiile date în prezenta cauză (vol. 2, fil. 97-109, 132-138 ), au confirmat că subiectul abordat a fost cel anterior menţionat, iar inculpata D G a precizat că, după terminarea primei discuţiil, s-a dus imediat în biroul inculpatului N D, căruia i-a transmis solicitarea inculpatei L M, ocazie cu care inculpatul i-a spus că lasă la aprecierea acesteia din urmă stabilirea folosului pe care dorea să-l remită cu titlu de mită denunţătorul M C C.
În contextul acestor evenimente, inculpata L M i-a comunicat denunţătorului M C C, la 10.10.2007, că procurorul N D i-a transmis, prin intermediul inculpatei D G faptul că lasă la aprecierea învinuitei prim menţionate stabilirea cuantumului sumei de bani pe care denunţătorul trebuia să o remită cu titlu de mită inculpatului, iar, în ziua de 15.10.2007, inculpata L M s-a întâlnit cu M C C pentru a clarifica subiectul referitor la folosul care trebuie remis procurorului N D, în temeiul pretinderii avansate anterior de către acesta, dar care nu fusese particularizată până în acel moment.
În cadrul dialogului ambiental, inculpata L M a reiterat faţă de denunţătorul M C C certitudinea obţinerii de către acesta, ca urmare a implicării procurorului N D, a beneficiilor promise de inculpat cu ocazia întâlnirii din ziua de 09.10.2007 şi, pe fondul abordării problemei folosului care trebuia remis cu titlu de mită, sus-numita l-a întrebat pe interlocutor dacă s-a consultat în această privinţă cu martorul B M, iar răspunsul denunţătorului a fost că „... dânsu' a zis că ... cel mai bine propunerea ar trebui să vină de la, de la ... doamna Geta”.
Ulterior, inculpata L M a fost cea care a contactat-o telefonic pe inculpata D G întrebând-o care este modalitatea prin care poate să-i transmită „lu aia mică” ( în speţă procurorul N D) folosul promis, după care, inculpata a fost surprinsă în flagrant cu suma de 17.000 lei ce urma a fi remisă procurorului N D.
Astfel, din analiza ansamblului probator nu rezultă că inculpata ar fi fost provocată în vreun fel la săvârşirea infracţiunii de dare de mită, ci aceasta s-a implicat activ în realizarea rezoluţiei infracţionale, dovedind tenacitate în atragerea scopurilor sale, inculpata fiind pe deplin conştientă de consecinţele faptei sale, chiar singură recunoscând că „a mai trăit experienţa unei cercetări pentru dare de mită”.
Faţă de aceste considerente, prima instanţă a apreciat că fapta inculpatei L M întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la dare de mită prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art.254 alin.1 Cod penal şi la art.7 alin.1 din Legea 78/2000, soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă faţă de denunţătorul M C C sub aspectul săvârşirii infracţiunii de dare de mită prevăzută de art.255 alin.1 Cod penal raportat la art.7 alin.2 din Legea 78/2000, fiind aplicabilă cauza de nepedepsire prevăzută de art.255 alin.3 Cod penal, neavând nicio relevanţă în tragerea la răspundere penală a inculpatei L M, faptele lor fiind independente.
Cu privire la pedepsele aplicate, prima instanţă a apreciat că inculpatul N D a săvârşit o infracţiune de corupţie cu un grad ridicat de pericol social concret, a recunoscut implicarea sa în faptele care au format obiectul judecăţii, însă în modalitatea care să-i excludă vinovăţia sa, motiv pentru care s-a apreciat că o pedeapsă într-un cuantum de 4 ani închisoare corespunde pe deplin criteriilor prevăzute de art.72 Cod penal, datorită semnificaţiei deosebite şi a impactului public pe care săvârşirea unor astfel de infracţiuni le au în societate, având în vedere şi calitatea inculpatului – procuror în favoarea acestuia nu au fost valorificate ca şi circumstanţe atenuante, circumstanţele sale personale, întrucât acesta a lezat profund autoritatea şi credibilitatea instituţiei chemate să răspundă la încălcarea legii.
În atingerea scopului pedepsei, aşa cum este prevăzut de art 52 Cod penal, prima instanţă a considerat că modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului se impune a fi suspendarea sub supraveghere pe un termen de 8 ani, termen de încercare; pe lângă aplicarea pedepsei complementare constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a şi b Cod penal, având în vedre împrejurările în care a comis fapta inculpatul N D, folosindu-se de profesia sa, fapt ce a fost apreciat ca demonstrând un grad de periculozitate sporită şi o atitudine de dispreţ şi compromitere a funcţiei îndeplinite, a fost interzis şi dreptul prevăzut de art. 64 lit.c Cod penal, pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei.
Astfel, inculpatei D G i s-a aplicat pedeapsa închisorii de 1 an şi 6 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, iar întrucât aceasta a colaborat cu organele de urmărire penală şi a facilitat tragerea la răspundere penală a inculpatului N D; s-a făcut aplicarea art.19 din O.U.G. 43/2002.
Inculpatei L M i s-a aplicat pedeapsa închisorii de 2 ani cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, reţinându-se şi în favoarea acesteia dispoziţiile art.19 din O.U.G. 43/2002.
Diferenţierea tratamentului juridic între cele două inculpate reflectată în cuantumul pedepselor aplicate acestora, a fost justificată de contribuţia infracţională a fiecăreia. Solicitarea celor două inculpate privind reţinerea în favoarea acestora a circumstanţelor atenuante prevăzute de art.74 Cod penal a fost apreciată ca fiind nefondată reţinerea acestor circumstanţe fiind lăsată la aprecierea instanţei, or, în cauză, lipsa antecedentelor penale, conduita bună în societate, sunt aspecte normale care nu impun reţinerea circumstanţelor atenuante.
Cu privire la cuantumul pedepselor aplicate inculpaţilor, Înalta Curte s-a orientat spre minimul special al acestora, având în vedere că rolul prioritar al pedepsei este acţiunea de prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni, nu acela al represiunii, deoarece numai acţiunea de prevenire poate avea efecte benefice în ce priveşte adoptarea conduitelor destinatarilor legii penale, în dezvoltarea conştiinţei juridice şi morale a membrilor societăţii şi numai dacă obiectiv, atingerea adusă valorilor sociale ocrotite de norma penală ar putea să se repete, trebuie utilizată constrângerea.
Necesitatea aplicării unei pedepse şi evaluarea cuantumului acesteia trebuie să se înfăptuiască sub semnul fermităţii care, nu însemnă aplicarea unei pedepse severe ori executarea acesteia în regim privativ de libertate, ci a unui tratament penal corespunzător, adecvat pericolului social al faptei şi persoanei făptuitorului, apt să-şi realizeze cu maximă eficienţă finalitatea educativ-preventivă.
Fiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art.86¹ Cod penal (inculpatul N D), cât şi de art.81 Cod penal (inculpatele D G şi L M) instanţa a apreciat că scopul pedepselor aplicate inculpaţilor poate fi atins fără executarea acestora, atât faţă de modalitatea concretă de comitere, atingerea adusă valorii sociale ocrotite prin norma penală de încriminare, dar şi faţă de persoana inculpaţilor (starea de sănătate, vârsta, lipsa antecedentelor penale, provin din familii organizate, se bucură de o bună reputaţie, sunt absolvenţi de studii superioare).
S-a constatat de asemenea că suma de 17.000 lei utilizată la constatarea infracţiunii flagrante săvârşite de inculpaţii N D, D G şi L M a provenit din fondul special al Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi a fost recuperată după realizarea actului juridic din 17.10.2007.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal au declarat recurs:
1. Ministerul Public, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, invocând în esenţă, astfel după cum rezultă din motivele de recurs depuse în scris (f. 7– 17 dosar recurs) şi concluziile orale ale procurorului de şedinţă:
- greşita schimbare a încadrării juridice a faptei săvârşită de inculpata L M din complicitate la infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 26 Cod penal, raportat la art. 254 alin. 1 Cod penal şi art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, în complicitate la infracţiunea de dare de mită, prevăzută de art. 26 Cod penal, raportat la art. 255 alin. 1 Cod penal şi art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 (caz de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 Cod procedură penală); s-a arătat că cei trei inculpaţi au conlucrat ca autor, respectiv complici, la comiterea infracţiunii de luare de mită, elaborând şi derulând planul infracţional, asumându-şi diferite sarcini pentru a asigura tradiţiunea succesivă a folosului pretins şi pentru diminuarea posibilităţilor de identificare sau administrare a probelor, probele administrate demonstrând implicarea inculpatei L M într-o activitate infracţională care a constat în participarea, ca şi complice, alături de inculpata D G la săvârşirea infracţiunii de luare de mită de către inculpatul N D, ajutând pe acest din urmă inculpat să pretindă şi să primească de la denunţător o sumă de bani); s-a arătat, totodată, că în mod greşit nu au fost reţinute prevederile art. 7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000, ci pe cele ale alin. 1 din acelaşi articol;
- greşita individualizarea a pedepselor aplicate inculpaţilor (caz de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 Cod procedură penală) sub aspectul modalităţii de executare cu privire la inculpaţii N D şi D G, precum şi a cuantumului pedepsei, cu privire la inculpata L M, faţă de gravitatea faptelor, circumstanţele reale şi personale.
2. Inculpatul N D, criticând-o astfel după cum rezultă din motivele de recurs depuse în scris (f. 47– 55 dosar recurs) şi concluziile orale ale apărătorului ales pentru:
- comiterea unei grave erori de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri de condamnare greşite (caz de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 Cod procedură penală), prin evaluarea subiectivă a probelor, contrar principiilor aflării adevărului şi prezumţiei de nevinovăţie,reţinerea exclusivă a probelor ce dovedeau temeinicia acuzaţiilor, interpretarea probelor doar în defavoarea inculpatului, inexistenţa probelor directe şi concludente, absolutizarea şi necenzurarea declaraţiilor denunţătorului şi a unora dintre declaraţiile inculpatei L M, interpretarea subiectivă a unor fragmente din convorbirea purtată la 9 octombrie 2007 între inculpat şi denunţător.
- greşita aplicare a legii (caz de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 172 Cod procedură penală) prin greşita interpretare şi aplicare a art. 467 Cod procedură penală (necoroborat cu art. 21 din Legea nr. 78/2000 şi art. 90 alin.1 lit. f Cod procedură penală, întocmirea procesului-verbal de constatare a infracţiunii flagrante presupunând prealabila începere a urmăririi penale) şi greşita interpretare şi aplicare a art. 91¹ şi următoarele Cod procedură penală, neexistând o autorizaţie de interceptare a convorbirilor/întâlnirilor dintre inculpat şi inculpata D G şi nici între denunţător, inculpat şi inculpata L M.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi achitarea inculpatului potrivit art. 11 pct. 2, raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală.
3. Inculpata D G, criticâd-o astfel după cum rezultă din concluziile orale ale apărătorului ales pentru:
-nelegala administrare a probelor, efectuarea nelegală a interceptărilor (autorizaţia fiind emisă pentru o altă cauză), fiind incidente prevederile art. 64 alin 2 Cod procedură penală, interceptările date în lipsa unei autorizaţii fiind nule;
- nelegalitatea metodelor şi mijloacelor folosite de organul de urmărire, prin provocarea săvârşirii infracţiunii, încălcarea dispoziţiilor art. 68 Cod procedură penală, inexistenţa infracţiunii de luare de mită pretins comisă de inculpatul N D, deoarece nu a existat o acţiune de pretindere a unui folos, recurenta inculpată limitându-se la a-şi ajuta o prietenă să obţină o audienţă la procuror.
S-a solicitat admiterea recursului şi achitarea inculpatei.
4. Inculpata L M, criticând-o astfel după cum rezultă din motivele de recurs depuse în scris (f. 38 – 41 dosar recurs) şi concluziile orale ale apărătorului ales pentru:
- desfăşurarea, anterior constatării comiterii în flagrant a infracţiunii, a unor acte procesuale ce impuneau începerea urmăririi penale, astfel că se impunea ca inculpatei să îi fie aduse la cunoştinţă, de îndată, calitatea sa şi drepturile procesuale, fiind deliberat încălcate dispoziţiile art. 6 Cod procedură penală, deoarece au fost efectate trei şi nu o singură operaţiune de prindere în flagrant, reducându-se riscul de refuz a primirii sumei de bani de către ceilalţi inculpaţi;
-atitudinea de provocare a denunţătorilor în scopul prinderii în flagrant a inculpatelor;
-imixtiunea organului de urmărire în decizia infracţională a inculpatei, încălcarea dreptului la apărare al acesteia după realizarea flagrantului, lipsa intenţiei ca element al laturii subiective;
-provocarea săvârşirii infracţiunii şi înscenarea flagrantului.
S-a solicitat admiterea recursului şi achitarea inculpatei în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Analizând cauza prin prisma criticilor invocate şi sub toate aspectele, potrivit dispoziţiilor art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, se constată că recursul declarat de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie este, în parte, întemeiat, iar recursurile declarate de către inculpaţi nefondate, pentru considerentele ce urmează.
Astfel, după cum rezultă din examinarea şi reevaluarea actelor dosarului, prin rechizitoriul nr.166/P/2007 din data de 18.12.2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Secţia de Combatere a Corupţiei au fost trimişi în judecată inculpaţii N D pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art.254 alin.1 Cod penal raportat la art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000, D G pentru complicitate la infracţiunea de luare de mită prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art.254 alin.1 Cod penal şi la art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000 şi L M pentru complicitate la infracţiunea de luare de mită prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art.254 alin.1 Cod penal şi la art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000.
Prima instanţă, în cursul cercetării judecătoreşti, a readministrat în condiţii de oralitate, nemijlocire şi contradictorialitate probele administrate în faza de urmărire penală, precum şi pe cele propuse în apărare de către inculpaţi, probe din a căror coroborare a reţinut, în mod corect, situaţia de fapt, faptele săvârşite de către inculpaţi şi vinovăţia acestora.
Se reţine în acest sens că denunţătorul M C C, pe fondul unui litigiu de natură comercială cu S.C. Nova Cons S.R.L., administrată de numitul D T, a formulat împotriva acestuia, precum şi faţă de numiţii M L, avocat în Baroul Prahova şi M F, administrator la S.C. P C S.R.L., o plângere penală, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art.215 Cod penal, art.290 Cod penal şi art.291 Cod penal arătând că făptuitorii, cu ocazia derulării împotriva sus-numitului a unei proceduri judiciare de executare silită având ca obiect o creanţă de 200.000 Euro, au falsificat mai multe acte care atestau efectuarea unor activităţi comerciale, iar, ulterior, au folosit înscrisurile falsificate în instanţă pentru a-şi susţine pretenţiile avansate.
Plângerea penală a fost înregistrată la data de 17.07.2007, sub nr.354/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, fiind repartizată în lucru procurorului B G, demersul judiciar constând în sesizarea parchetului având ca obiectiv suspendarea sau, după caz, lipsirea de eficienţă a procedurii de executare silită.
M C C şi B M au sesizat că, în cursul lunii septembrie 2007, inculpata L M a afirmat că datorită relaţiei apropiate cu procurorul B G a obţinut de la aceasta promisiunea că va evita a dispune o soluţie favorabilă, pretinzând un folos neindividualizat.
Prin încheierea de şedinţă nr.18 din 21.09.2007 (vol. I, fil.188-190 dosar urmărire penală) şi autorizaţiile nr.21, nr.22, nr.23, nr.24, nr.25 şi nr.26 din aceeaşi dată (vol. I, fil.191 - 196), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Secţia Penală a autorizat, conform art.91¹ şi următoarele din Codul de procedură penală, interceptarea şi înregistrarea audio şi video, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 21.09.2007, până la 20.10.2007 inclusiv, a convorbirilor purtate în mediul ambiental de către denunţătorii B M şi M C C sau de alte persoane cu învinuita L M şi făptuitoarea B G ori cu alte persoane, în legătură cu fapta care face obiectul cauzei, a convorbirilor telefonice purtate de făptuitoarea B G, a convorbirilor telefonice purtate de făptuitoarea L M, a convorbirilor telefonice purtate de denunţătorul B M de la postul telefonic utilizat de acesta, a convorbirilor telefonice purtate de denunţătorul M C C de la postul telefonic utilizat de acesta, precum şi autorizarea pentru luarea de imagini privind întâlnirile care vor avea loc între denunţătorii B M şi M C C cu făptuitoarele L M şi B G.
Astfel, se reţine că inculpata L M a luat legătura în repetate rânduri cu denunţătorul M C C, căruia i-a relatat că are o relaţie de prietenie cu procurorul B G, iar ulterior momentului la care procurorul a dispus, cu privire la plângerea formulată de denunţători, între altele, o soluţie de disjungere şi declinare a cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, a precizat denunţătorului M C C că va continua demersurile, prin aceea că va lua legătura cu inculpata D G, pentru ca dosarul să fie soluţionat favorabil.
Din conţinutul convorbirilor telefonice purtate la 27.09.2007 şi declaraţiile inculpatelor L M şi D G din 22, respectiv 24 octombrie 2007 (vol. II, f.100-109, fil.134-138), a rezultat că inculpata D G a fost informată despre existenţa dosarului constituit urmare plângerii denunţătorului, urmând să ia legătura cu procurorul N D pentru ca acesta să acorde o audienţă inculpatei L M. Denunţătorul a fost informat de către numita L M în mod constant cu privire la discuţiile purtate între cele două inculpate şi între inculpata D G şi procurorul N D, inducându-se ideea că procurorul va imprima dosarului un curs favorabil, denunţătorul urmând să îşi exprime „recunoştinţa” faţă de acesta. La data de 9 octombrie 2007 denunţătorul şi inculpata L M au avut o întâlnire cu inculpatul N D, în biroul acestuia, privind eventualul parcurs de urmat în legătură cu plângerea anterior formulată de denunţător şi referitor la posibilitatea redactării şi transmiterea către denunţător a unei comunicări privind înregistrarea la parchet a plângerii sale. Într-o discuţie purtată în aceeaşi zi între denunţător şi inculpata L M, aceasta i-a precizat că va lua legătura cu coinculpata D G pentru a afla ce pretenţii are, la rândul său, procurorul. Ulterior, cele două inculpate au luat legătura telefonic, pentru ca în final, inculpata D G să îi spună coinculpatei că procurorul a lăsat la aprecierea ei natura folosului ce urma să fie remis (f. 362 – 363, vol. I, dosar urmărire penală). La data de 12 octombrie 2007 inculpata L M a luat din nou legătura cu inculpata D G pentru a verifica dacă procurorul a efectuat comunicarea necesară denunţătorului, iar inculpata D G a răspuns pozitiv, comunicarea fiind primită la data de 15 octombrie 2007.
Inculpata L M i-a comunicat denunţătorului M C C, la 10.10.2007, că procurorul N D i-a transmis, prin intermediul inculpatei D G, faptul că lasă la aprecierea inculpatei prim menţionate stabilirea cuantumului sumei de bani pe care denunţătorul trebuia să o remită cu titlu de mită inculpatului, iar, în ziua de 15.10.2007, inculpata L M s-a întâlnit cu M C C pentru a clarifica subiectul referitor la folosul care trebuia dat procurorului N D, în temeiul pretinderii avansate anterior de către acesta, dar care nu fusese particularizată până în acel moment (f.294-322, vol.I, dosar urmărire penală).
În cadrul acestui dialog ambiental, inculpata L M a subliniat faţă de denunţătorul M C C certitudinea obţinerii de către acesta, ca urmare a implicării procurorului N D, a beneficiilor promise de inculpat cu ocazia întâlnirii din ziua de 09.10.2007 şi, pe fondul abordării problemei folosului care trebuia remis cu titlu de mită, sus-numita l-a întrebat pe interlocutor dacă s-a consultat în această privinţă cu martorul B M, iar răspunsul denunţătorului a fost că martorul a opinat că propunerea trebuie să vină de la inculpata D G, inculpata L M arătând că cei doi trebuie să se consulte cu privire la suma de bani ce trebuie remisă procurorului.
La aceeaşi dată denunţătorul a luat legătura cu martorul B M, acesta din urmă exprimându-şi opinia că, pentru început urmează a fi remisă suma de 4000 sau 5000 euro, iar ulterior 10% din valoarea litigiului comercial dintre denunţător şi persoanele reclamate (de 500.000 euro), aspecte comunicate şi inculpatei L M.
În convorbirea purtată în mediul ambiental, în ziua de 17.10.2007, între M C C şi L M (f.325-339, vol.I dosar urmărire penală), s-a evidenţiat că suma de 17.000 lei, înmânată de denunţător, în acele circumstanţe, învinuitei, era destinată, cu titlu de mită, procurorului N D, în legătură cu activitatea acestuia de instrumentare a dosarului privind plângerea denunţătorului precum şi că respectivul folos urma să ajungă în posesia magistratului prin intermediul sus-numitei şi a învinuitei D G. De asemenea, denunţătorul a reiterat faţă de L M, ca şi în cuprinsul convorbirii ambientale purtate cu aceasta în ziua de 15.10.2007, că cei 17.000 lei reprezintă o primă tranşă a folosului pe care înţelegea să îl ofere procurorului N D şi că, în situaţia în care acesta îl va ajuta să obţină un rezultat favorabil în dosarul său, are disponibilitatea de a-i mai da un procent reprezentând 10% din suma de 500.000 Euro.
Ulterior, inculpata L M a contactat-o telefonic, în prezenţa denunţătorului, pe inculpata D G pentru a-i remite suma de bani, coinculpata acceptând (f. 397, vol. I, dosar urmărire penală).
Suma de 17.000 lei a fost găsită de către organele de urmărire penală asupra învinuitei L M, iar întrucât inculpata L M a acceptat să coopereze cu organele judiciare a fost interceptată şi înregistrată, în aceeaşi zi (17.10.2007), convorbirea purtată în mediul ambiental de către sus-numită cu inculpata D G din care a rezultat că inculpatul N D a fost informat că inculpata L M va veni cu ceva din partea denunţătorului; inculpata L M a precizat care este suma de bani ce urmează a fi predată inculpatului, care, după cum a susţinut inculpata D G, urma să îl ajute în continuare pe denunţător.
Inculpata D G a primit de la L M plicul în care se afla suma de 17.000 lei şi a afirmat că se va duce imediat la procurorul N D pentru a-i da acestuia întreaga sumă, care a fost găsită de organele de urmărire asupra inculpatei, care a arătat destinaţia ei, fiind de acord să coopereze cu organele judiciare pentru stabilirea adevărului, fiind astfel înregistrată audio-video, conform art.91¹ şi următoarele Cod procedură penală, convorbirea purtată în mediu ambiental, între inculpată şi inculpatul N D, faţă de susţinerea inculpatei D G că inculpata L M doreşte ca denunţătorul să fie ajutat în continuare, inculpatul arătând că va face ce a spus, nu mai puţin; totodată, inculpata a arătat că în pachetul pe care i l-a înmânat se află suma de 17.000 lei.
Faţă de aspectele anterior prezentate se contată că prima instanţă a reţinut în mod corect situaţia de fapt, pe baza probelor legal administrate în cursul urmăririi penale şi în cursul cercetării judecătoreşti.
Astfel, fapta inculpatului N D realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de luare de mită, acesta neopunându-se demersurilor realizate de către coinculpata D G, de sprijinire a inculpatei L M în încercarea sa de a-l ajuta pe denunţător în soluţionarea favorabilă a unui dosar penal în care era parte, nerespingând propunerea de a fi recompensat pentru sprijinul acordat şi pe care urma să îl acorde şi în viitor, chiar dacă a lăsat la aprecierea inculpatei L M stabilirea folosului ce trebuia să fie remis, intenţia inculpatului fiind neechivocă şi neputând fi înlăturată de susţinerile din declaraţia dată în instanţă (f. 32, vol. 1, dosar fond) în sensul că a făcut o glumă la momentul la care a spus că „dacă fac pe avocatul lui, vreau să beau şi eu o cafea”. Astfel după cum s-a arătat şi anterior, problema remiterii şi apoi a individualizării folosului destinat inculpatului a fost abordată în repetate rânduri în discuţiiile purtate între denunţător şi inculpata L M, intre denunţător şi martorul Breajăn Marian şi apoi între inculpatele L M şi D G, aceasta din urmă fiind cea care a asigurat, în final, transmiterea efectivă a sumei de bani către inculpat, ca recompensare a activităţii acestuia de întocmire şi asigurare a transmiterii cu celeritate către denunţător a comunicării de care acesta avea nevoie, actul realizat având evidentă legătură cu atribuţiile de serviciu ale inculpatului.
De asemenea, probele administrate dovedesc în mod cert că inculpata L M a desfăsurat, încă de la momentul formulării plângerii penale de către denunţător, demersuri în vederea sprijinirii acestuia în obţinerea unei soluţii favorabile, atât la unitatea de parchet la care plângerea a fost iniţial înregistrată, cât şi ulterior, prin contactarea inculpatei D G şi apoi a procurorului de caz, pentru a se asigura de modul în care cererile denunţătorului se soluţionează; totodată, aceeaşi inculpată a fost persoana care a asigurat legătura denunţătorului cu inculpata D G, pentru ca suma de bani destinată inculpatului N D cu titlu de mită să parvină acestuia.
Faţă de cele expuse, se constată că în mod întemeiat prima instanţă a apreciat că fapta inculpatei D G, constând în aceea că, în calitate de grefier şef secţie la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti , l-a ajutat pe inculpatul N D procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, să pretindă, la începutul lunii octombrie 2007, de la denunţătorul M C C, un folos reprezentând o sumă de bani care iniţial nu a fost particularizată în privinţa cuantumului, iar la data de 17.10.2007, l-a ajutat pe acelaşi inculpat, folosindu-se şi de complicitatea inculpatei L M să primească suma de 17000 lei de la M C C, în scopul anterior menţionat, întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de luare de mită, iar fapta inculpatei L M întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la date de mită.
Analizând recursurile declarate având în vedere situaţia de fapt anterior expusă, actele dosarului şi probele administrate, se constată următoarele:
1. Cu privire la recursul declarat de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie se constată că acesta este fondat doar în ceea ce priveşte critica referitoare la greşita reţinere a incidenţei, cu privire la fapta comisă de inculpata L M, a dispoziţiilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 şi nu a art. 7 alin. 2 din aceeaşi lege, cu consecinţa greşitei stabiliri a cuantumului pedepsei aplicate.
Legiuitorul, în conţinutul art. 7 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 78/2000, cu modificările ulterioare prevede că:
”(1) Fapta de luare de mită prevăzută la art. 254 din Codul penal, dacă a fost săvârşită de o persoană care, potrivit legii, are atribuţii de constatare sau de sancţionare a contravenţiilor, ori de constatare, urmărire sau judecare a infracţiunilor, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută la art. 254 alin. 2 din Codul penal privind săvârşirea infracţiunii de către un funcţionar cu atribuţii de control.
(2) Fapta de dare de mită săvârşită faţă de una dintre persoanele prevăzute la alin. (1) sau faţă de un funcţionar cu atribuţii de control se sancţionează cu pedeapsa prevăzută la art. 255 din Codul penal, al cărei maxim se majorează cu 2 ani”.
Sub acest aspect, al activităţii infracţionale a inculpatei L M se impune a se constata că activitatea sa de complice la infracţiunea de dare de mită a fost derulată în condiţiile reglementate de art. 7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000, întrucât aceasta a acordat ajutor uneia din persoanele cu atribuţii de urmărire a infracţiunilor, calitate circumscrisă alin. 1 al art. 7 din Legea nr. 78/2000. Totodată, se constată că activităţile desfăşurate de către inculpată şi care realizează latura obiectivă a infracţiunii privesc, după cum s-a motivat şi anterior, infracţiunea de dare de mită comisă de către denunţător, faţă de care a operat cauza de impunitate prevăzută de art. 255 alin. 3 Cod penal.
Rezultă aşadar că faţă de reţinerea cu privire la fapta comisă de inculpata L M a prevederilor art. 7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000, urmează a se reindividualiza cuantumul pedepsei aplicată acesteia, potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. 3 din Legea nr. 78/2000. Se reţine sub acest aspect că fapta inculpatei, de sprijinire a denunţătorului în acţiunile sale având ca scop transmiterea sumei de 17 000 lei căte inculpatul N D, pentru ca acesta, în calitatea avută, de procuror, să facă demersurile necesare soluţionării în favoarea denunţătorului a plângerii penale anterior formulată de către acesta realizează, sub aspect obiectiv şi subiectiv conţinutul constitutiv al complicităţii la infracţiunea de dare de mită, comisă în condiţiile art.7 alin. 2 din Legea nr.78/2000.
Aşa fiind, având în vedere activitatea efectiv realizată de către inculpată, acţiunile desfăşurate sistematic de către aceasta, perseverenţa în realizarea scopului iniţial, de ajutare a denunţătorului în obţinerea unei soluţii favorabile cu privire la plângerea penală formulată, precum şi calitatea specială, de magistrat a persoanei destinatar al foloaselor pe care denunţătorul le-a oferit şi dat, în final, inculpata va fi condamnată la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării, pe durata unui termen de încercare de 5 ani.
Se apreciază că modalitatea de executare a pedepsei a fost în mod just individualizată de către prima instanţă şi va fi menţinută de către instanţa de recurs, având în vedere că scopul pedepsei, astfel după cum acesta este reglementat de prevederile art. 52 Cod penal poate fi atins şi fără privare de libertate, condamnarea, în sine, reprezentând un avertisment suficient pentru inculpată, pentru a atinge finalitatea de reeducare şi prevenire a comiterii de noi infracţiuni.
Aşa fiind, se constată ca fiind nefondate criticile parchetului referitoare la greşita schimbare a încadrării juridice a faptei săvârşită de inculpata L M din complicitate la infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 26 Cod penal, raportat la art. 254 alin. 1 Cod penal şi art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, în complicitate la infracţiunea de dare de mită, prevăzută de art. 26 Cod penal, raportat la art. 255 alin. 1 Cod penal şi art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000.
Cu privire la critica referitoare la greşita individualizarea a pedepselor aplicate inculpaţilor sub aspectul modalităţii de executare cu privire la inculpaţii N D şi D G, se reţine că şi aceasta este nefondată.
Prima instanţă a dat o corectă interpretare şi aplicare prevederilor art.72 şi art. 52 Cod penal, la stabilirea cuantumului pedepsei având în vedere activitatea infracţională concret desfăşurată de către inculpaţi, precum şi gravitatea faptelor, rezonanţa socială a acestora, privită mai ales prin prisma calităţiii, funcţiei şi atribuţiilor de serviciu deţinute, ca procuror, de către inculpatul N D, care, prin fapta comisă a adus atingere credibilităţii instituţiei pe care o reprezenta.
Astfel, în mod întemeiat s-a constatat că pronunţarea soluţiei de condamnare şi executarea pedepsei, chiar fără privare de libertate, conduc la realizarea scopului educativ şi preventiv al sancţiunii, având în vedere şi profilul moral, conduita şi poziţia inculpaţilor.
2. Referitor la recursul declarat de către inculpatul N D se constată următoarele:
Cu privire la critica vizând comiterea de către prima instanţă a unei grave erori de fapt şi greşita evaluare a probelor se reţine că prima instanţă, cu respectarea dispoziţiilor art.62 Cod procedură penală şi art.63 Cod procedură penală, a avut rol activ în lămurirea cauzei pe bază de probe, formându-şi convingerea în urma examinării ansamblului material probator şi reţinând exclusiv probele care se coroborau, înlăturând, motivat, restul probelor.
În mod just prima instanţă a apreciat că în mod neechivoc inculpatul a pretins şi apoi primit suma de 17.000 lei de la denunţător, intenţia acestuia rezultând în mod cert din conţinutul transcrierii înregistrărilor convorbirilor purtate între inculpaţi şi aceştia şi denunţător. Astfel, chiar dacă nu a pretins în mod direct un folos denunţătorului, cu ocazia întrevederii din data de 9 octombrie 2007, inculpatul a lăsat la aprecierea inculpatei L M natura folosului ce urma a fi primit, astfel după cum rezultă din convorbirea purtată între inculpata arătată şi inculpata D G (f. 362 – 363, vol. I, dosar urmărire penală), precum şi din declaraţiile acestora (f. 97 – 109, 132 – 138 vol. II, dosar urmărire penală). Faţă de aceste aspecte, apărarea inculpatului (în declaraţia dată în faţa primei instanţe) în sensul că, în glumă, a spus că vrea să bea o cafea, pentru consultanţa oferită denunţătorului apare ca nerelevantă şi în mod similar cea privind necircumscrierea între atribuţiile sale de serviciu a eliberării comunicării către denunţător, după cum s-a motivat şi anterior. Aşa fiind, pretinsele neconcordanţe, relevate de către recurentul inculpat, privind declaraţiile din 9 şi 15 octombrie 2007 ale denunţătorului, precum şi împrejurarea că discuţiile dintre inculpata L M şi denunţător cu privire la folosul ce trebuia oferit procurorului nu constituie o dovadă directă că acesta a pretins respectivul folos nu sunt apte a determina o concluzie contrară celei anterior prezentată, corect reţinută de instanţă.
Referitor la posibilitatea ca, în realitate, inculpata L M să nu fi întreprins demersuri în ceea ce îl priveşte, această ipoteză, prezentată de inculpat nu este susţinută, având în vedere conţinutul convorbirilor purtate de inculpatele L M şi D G, anterior datei de 5 octombrie 2007 (la care inculpata L M s-a prezentat la biroul procurorului), discuţia purtată de inculpat şi denunţător şi nu în ultimul rând acceptarea şi primirea de către inculpat a folosului, constând într-o sumă de bani, despre care, după cum rezultă din convorbirea dintre acesta şi inculpata D G, cunoştea că provine de la denunţător.
Se reţine, de asemenea, că aprecierile recurentului inculpat privind inexistenţa vreunor promisiuni făcute denunţătorului şi a contradictorialităţii declaraţiilor date sub acest aspect de denunţător la 9, 15 şi, respectiv 17 octombrie 2007 nu se susţin, realizarea laturii subiective a infracţiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată şi condamnat de prima instanţă nefiind condiţionată potrivit normei de incriminare de o acţiune de promitere a îndeplinirii unei atribuţii de serviciu, sugerarea unei conduite (cum este cazul în speţă) fiind suficientă pentru a forma convingerea denunţătorului în legătură cu atitudinea inculpatului.
Cu privire la critica vizând greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 467 Cod procedură penală, în sensul că pentru realizarea flagrantului se impunea începerea, în prealabil, a urmăririi penale se constată, după cum a reţinut în mod just şi prima instanţă, că prevederile legale incidente şi la care a făcut referire şi inculpatul nu reglementează obligaţia începerii urmăririi penale anterior constatării infracţiunii flagrante, fiind practic imposibilă realizarea a unui atare act procedural înainte de a se constata însăşi comiterea faptei penale. Aşadar, procesul-verbal legal încheiat de constatare a infracţiunii flagrante (f. 162 – 165, volumul I dosar urmărire penală) se subsumează etapei actelor premergătoare efectuate în cauză potrivit art. 224 Cod procedură penală, căpătând relevanţă probatorie prin consemnarea rezultatului activităţii în cuprinsul unui proces-verbal, momentul şi condiţiile constatării infracţiunii flagrante comisă de către inculpat neproducând o vătămare drepturilor procesuale ale acestuia.
Criticile referitoare la nelegala efectuare a interceptărilor şi înregistrărilor convorbirilor din datele de 17 şi 9 octombrie 2007 se constată că sunt nefondate, deoarece acestea au fost realizate cu respectarea prevederilor art.91¹ – art.91⁵ Cod procedură penală, în baza autorizaţiei nr. 26/21.09.2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia Penală ( f.188 vol. I, dosar urmărire penală) în care sunt autorizate convorbirile purtate în mediul ambiental de către denunţătorii B M şi M C C sau alte persoane cu făptuitoarea L M ori cu alte persoane.
3. Cu privire la recursul declarat de inculpata D G se reţin următoarele:
În ceea ce priveşte motivul de recurs constând, în esenţă, în modalitatea nelegală de administrare a probelor şi efectuarea nelegală a interceptărilor convorbirilor se constată, după cum s-a motivat şi în cele ce preced, că interceptările convorbirilor purtate între inculpaţi au fost realizate legal, în etapa actelor premergătoare, rezultatul activităţii desfăşurate fiind consemnat în cuprinsul unui proces-verbal, astfel după cum prevede art. 224 alin. 1 şi 3 Cod procedură penală. Totodată, înregistrările convorbirilor s-au bazat, potrivit art. 91¹ – art.91⁵ Cod procedură penală pe autorizaţia nr. 26/21.09.2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia Penală ( f.188 vol. I, dosar urmărire penală) în care sunt autorizate convorbirile purtate în mediul ambiental de către denunţătorii B M şi M C C sau alte persoane cu făptuitoarea L M ori cu alte persoane, fiind irelevantă împrejurarea că iniţial autorizaţia a privit şi o altă persoană.
Criticile referitoare la caracterul nelegal al metodelor folosite de organul de urmărire care a provocat comiterea faptei, inexistenţa unei acţiuni de pretindere a unui folos de către inculpatul N D şi nici a infracţiunii reţinută în sarcina recurentei inculpate se constată că sunt nefondate.
După cum întemeiat a reţinut şi prima instanţă, în cauză nu a existat nicio provocare, rezoluţiile infracţionale ale inculpaţilor preexistând momentului la are organul de urmărire a constatat comiterea, în flagrant, a infracţiunii şi fiind dovedite, astfel după cum s-a arătat şi anterior, organul de urmărire limitându-se la a constata comiterea faptei, aducând la cunoştinţă inculpatei posibilitatea de a colabora şi consecinţele acesteia. Se constată, totodată, că afirmaţiile apărării în sensul că fapta coinculpatului N D nu a existat şi deci nici cea a inculpatei nu se susţin şi sunt contrazise de probele dosarului din care rezultă că inculpata a intermediat şi ajutat pe inculpatul N D în comiterea infracţiunii pentru care a fost condamnat, transmitându-i pretenţiile şi în final predându-i suma de bani dată de denunţător cu titlu de mită.
4. Cu privire la recursul declarat de inculpata L M se constată următoarele:
Criticile invocate şi care privesc în esenţă neînceperea urmăririi penale anterior constatării comiterii în flagrant a infracţiunii imputată inculpatei, încălcarea dreptului la apărare al acesteia, provocarea de către denunţător şi organul de urmărire la săvârşirea faptei sunt neîntemeiate şi au fost, în parte, analizate în cele ce preced.
După cum s-a arătat şi anterior, prevederile legale incidente nu reglementează obligaţia începerii urmăririi penale anterior constatării infracţiunii flagrante, fiind practic imposibilă realizarea a unui atare act procedural înainte de a se constata însăşi comiterea faptei penale, având în vedere şi specificul faptelor astfel constatate, procesul-verbal legal încheiat, de constatare a infracţiunii flagrante (f. 103–108, volumul I dosar urmărire penală) în etapa actelor premergătoare căpătând relevanţă probatorie prin consemnarea rezultatului activităţii în cuprinsul unui proces-verbal. Se reţine, totodată, că momentul şi condiţiile constatării infracţiunii flagrante comisă de către inculpată nu a adus atingere drepturilor sale procesuale, neavând calitatea de învinuit (după cum, de altfel reiese şi din menţiunile cuprinse în procesul – verbal încheiat la 17 octombrie 2007, în care recurenta inculpată este desemnată cu denumirea de „persoana în cauză”) spre a deveni incidente reglementările legale privind drepturile şi obligaţiile acestuia în cursul procesului penal, neexistând obligaţia asigurării la acel moment a apărării.
Relativ la pretinsa influenţare şi provocare a inculpatei să săvârşească fapta se constată că rezoluţia infracţională a acesteia îi aparţine în exclusivitate şi este prealabilă intervenţiei organului de urmărire (care, de altfel, s-a limitat la constatarea comiterii infracţiunii flagrante şi la punerea în vedere inculpatei a posibilităţii de a colabora), în cauză neexistând o activitate de provocare în sensul sugerat de către inculpată.
Pentru considerentele ce preced, se constată că, în parte, recursul parchetului este întemeiat, astfel că, potrivit dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 2, lit. d Cod procedură penală, acesta va fi admis, va fi casată sentinţa recurată, numai cu privire la greşita reţinere a dispoziţiilor art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000, în referire la infracţiunea prevăzută de art.26 Cod penal, raportat la art.255 alin.1 Cod penal, privind pe inculpata L M, a cuantumului pedepsei aplicate acesteia, precum şi a termenului de încercare a modalităţii de executare a pedepsei, iar în rejudecare, în baza art.26 Cod penal raportat la art. 255 alin.1 Cod penal, cu referire la art.7 alin.2 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.19 din O.U.G. nr.43/2002, se va dispune condamnarea inculpatei L M la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de dare de mită.
Se va face aplicarea art.71 Cod penal raportat la art.64 lit.a, teza a-II-a şi lit.b Cod penal, ca pedeapsă accesorie.
În temeiul dispoziţiilor art. 81 şi art. 82 Cod penal, se va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o perioadă de cinci ani, care reprezintă termen de încercare pentru inculpată şi care se socoteşte de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
În temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b Cod procedură penală vor fi respinse, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii N D, D G şi L M împotriva aceleiaşi sentinţe.
Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat fiecare recurent inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care sumele reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE

Admite recursul declarat de MINISTERUL PUBLIC – PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE – DIRECŢIA NAŢIONALĂ ANTICORUPŢIE împotriva sentinţei nr. 1662 din 3 noiembrie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Penală în dosarul nr.11823/1/2007.
Casează sentinţa mai sus menţionată numai cu privire la greşita reţinere a dispoziţiilor art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000, în referire la infracţiunea prevăzută de art.26 Cod penal, raportat la art.255 alin.1 Cod penal, privind pe inculpata L M, a cuantumului pedepsei aplicate acesteia, precum şi a termenului de încercare a modalităţii de executare a pedepsei.
În baza art.26 Cod penal raportat la art. 255 alin.1 Cod penal, cu referire la art. 7 alin.2 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.19 din OUG nr.43/2002, condamnă pe inculpata L M la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de dare de mită.
Face aplicarea art.71 Cod penal raportat la art.64 lit.a, teza a-II-a şi lit.b Cod penal, ca pedeapsă accesorie.
În temeiul dispoziţiilor art. 81 şi art. 82 Cod penal, dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o perioadă de cinci ani, care reprezintă termen de încercare pentru inculpată şi care se socoteşte de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii N D, D G şi L M împotriva aceleiaşi sentinţe.
Obligă fiecare recurent inculpat la plata sumei de câte 1000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 75 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 mai 2011.

---

Alte legături de la această informație

comunicate-hotărâri de condamnare din 09 mai 2011
comunicate de presă din 20 decembrie 2007
comunicate de presă din 18 octombrie 2007