IMPARȚIALITATE·INTEGRITATE·EFICIENȚĂ
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREŞTI
SECŢIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR. 15079/299/2006 (2839/2010)
DECIZIA PENALĂ NR.946
Şedinţa publică de la 22.04.2011
[...]
CURTEA
Asupra recursurilor penale de faţă, deliberând constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.134 din 10.02.2010, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, s-a dispus în baza art.13 din Legea nr.78/2000 modif., cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, condamnarea inculpatului S V I la pedeapsa de 3 ani închisoare.
Conform art.65 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a şi lit.b Cod penal, precum şi acel de a ocupa o funcţie în cadrul unei organizaţii sindicale, prev. de art.64 lit.c Cod penal pe o perioadă de 3 ani, ca pedeapsă complementară.
În baza art.290 Cod penal raportat la art.17 lit.c şi art.13 din Legea nr.78/2000 modif., cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal acelaşi inculpat a fost condamnat la 1 an şi 6 luni închisoare.
În baza art.246 Cod penal raportat la art.258 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare (pct.5 rechizitoriu – acte materiale vizând Liga Sindicatelor Miniere „Valea Jiului”).
În baza art.33 lit.a raportat la art.34 alin.1 lit.b şi art.35 alin.1 Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a şi lit.b Cod penal, precum şi dreptul de a ocupa vreo funcţie în cadrul unei organizaţii sindicale, prevăzut de art.64 lit.c Cod penal pe o perioadă de 3 ani.
În baza art.71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a-c Cod penal, cu excepţia dreptului de a alege, de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la terminarea executării pedepsei.
În baza art. 861 Cod penal a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei de 3 ani închisoare pe un termen de încercare de 6 ani, stabilit conform art.862 Cod penal.
Conform art. 863 Cod penal, pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte trimestrial la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş;
- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
În baza art.359 Cod procedură penală s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.864 şi art.83 Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
În baza art.14 şi 346 Cod procedură penală au fost admise în parte acţiunile civile formulate de părţile civile Liga Sindicateor Miniere Valea Jiului şi Confederaţia Sindicatelor Miniere din România, dispunându-se obligarea inculpatului la plata următoarelor sume:
- 862.085.122 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale către partea civilă Liga Sindicatelor Miniere din România;
- 680.558.242 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale către partea civilă Confederaţia Sindicatelor Miniere din România.
În baza art.348 Cod procedură penală au fost constatate nule înscrisurile falsificate existente la dosarul cauzei – vol.7 u.p. – filele 2, 3, 5, 7, 8, 10, 56.
Conform art.357 alin.2 lit.c raportat la art.163 şi urm. Cod procedură penală a fost menţinută măsura sechestrului instituită prin ordonanţa nr.184/P/18.01.2006 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, cu privire la cele două apartamente aparţinând inculpatului, situate în Petroşani.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut, pe baza probatoriilor administrate, următoarele aspecte de fapt:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie nr.184/P/2005 din 10.05.2006 s-a pus în mişcare acţiunea penală şi s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului S V I, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art.13 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.290 Cod penal raportat la art.17 lit.c şi art.13 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal şi arr.246 Cod penal raportat la art.17 lit.d şi art.13 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, precum şi a prevederilor art.258 Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
Prin încheierea instanţei din data de 28.05.2008 a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul Ministerului Public, dispunându-se în temeiul art.334 Cod procedură penală ca încadrarea juridică a faptelor, dată prin rechizitoriu, să fie schimbată în infracţiunile prevăzute de art.13 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.290 Cod penal raportat la art.17 lit.c şi art.13 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal şi art.246 Cod penal raportat la art.258 Cod penal.
După schimbarea încadrării juridice instanţa a emis adrese către părţile vătămate pentru a preciza dacă înţeleg să formuleze plângere prealabilă faţă de inculpaţi pentru infracţiunea prevăzută de art.246 Cod penal raportat la art.258 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Liga Sindicatelor Miniere Valea Jiului (L.S.M.V.J.) a depus o astfel de plângere prealabilă, solicitând tragerea la răspundere penală a inculpatului şi arătând că în perioada în care acesta a fost preşedinte al organizaţiei a îndeplinit în mod fraudulos o serie de acte, cu consecinţe patrimoniale păgubitoare. Confederaţia Sindicatelor Miniere din România (C.S.M.R.) nu a depus o astfel de plângere, în condiţiile în care nu s-a putut stabili dacă aceasta mai figurează şi, în caz afirmativ, dacă are un alt sediu.
1. În legătură cu infracţiunea prev. de art.13 din Legea nr.78/2000 modif., cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, ce incriminează fapta persoanei care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un sindicat, de a folosi influenţa sau autoritatea sa în scopul obţinerii, pentru sine sau pentru altul, de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, precum şi cu infracţiunea prev. de art.290 Cod penal – fals în înscrisuri sub semnătură privată, raportat la art.17 lit.c şi art.13 din Legea nr.782000 modif., cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, s-a stabilit că în perioada 16.02.2002 – 25.02.2002, inculpatul, în calitate de preşedinte al L.S.M.V.J. a participat la o deplasare în Africa de Sud, organizată de Compania Naţională a Huilei Petroşani, pentru conferinţa „Coaltrans South Africa”, alături de numiţii P S I şi S M, directorul general, respectiv directorul comercial al C.N.H.
Din documentele financiar contabile şi dovezile privind avansurile, plăţile şi cheltuielile efectuate, instanţa a reţinut că deşi a avut asigurate toate costurile deplasării de către C.N.H. SA Petroşani (în total 278.875.932 lei), inculpatul a încasat şi de la L.S.M.V.J. o sumă reprezentând avans, cauzându-i acesteia un prejudiciu total de 54.144.045 lei.
S-a mai stabilit că inserarea în Hotărârea nr.1/14.01.2022 a L.S.M.V.J. a unei prevederi privind suportarea unei părţi din cheltuielile de deplasare din fondurile proprii ale acestei organizaţii, ceea ce i-a permis inculpatului să obţină o sumă de bani necuvenită, este rezultatul exercitării autorităţii pe care o avea acesta faţă de liderii organizaţiilor sindicale afiliate.
2. Instanţa a reţinut de asemenea că în luna mai 2002, inculpatul S V I i-a convocat în biroul său de la sediul L.S.M.V.J. din Petroşani pe martorii P C – preşedintele executiv al Ligii, T I, J A şi C M, preşedinţii sindicatului de la exploatările miniere Petrila, Livezeni, respectiv Lonea, cărora le-a adus la cunoştinţă faptul că trebuie să strângă suma de 300.000.000 ROL pentru cheltuielile de protocol în scopul atragerii unei atitudini binevoitoare din partea factorilor responsabili din cadrul Ministerului Industriilor şi Resurselor, precum şi de la alte instituţii importante din Bucureşti, fără a le oferi detalii cu privire la utilizarea banilor. Inculpatul le-a cerut fiecăruia din cei prezenţi să semneze în alb câte o dispoziţie de plată, fără consemnarea cuantumului sumei şi a motivului acordării acesteia. Din discuţia purtată cu inculpatul, martorii au înţeles că dispoziţiile de plată urmau să acopere retragerea a câte 60.000.000 ROL de persoană din fondurile L.S.M.V.J., inclusiv pentru preşedintele acesteia, ajungându-se astfel la suma totală de 300.000.000 ROL. Inculpatul i-a asigurat pe martori că de justificarea banilor respectiv se va ocupa personal.
Având în vedere autoritatea de care se bucura inculpatul, cei patru martori au semnat dispoziţiile de plată la rubrica „primit”, deşi în realitate nu le-a fost remisă vreo sumă de bani.
După câteva zile, inculpatul le-a solicitat martorilor să semneze în alb alte dispoziţii de plată, pretextând că primele ar fi fost întocmite greşit la serviciul contabilitate. Nici noile dispoziţii de plată nu cuprindeau menţiuni privind sumele de bani şi destinaţia lor, dar cei patru martori au relatat că au avut din nou încredere în afirmaţiile inculpatului şi le-au semnat.
Pentru a-şi însuşi banii în baza dispoziţiilor de plată respective, inculpatul, la data de 17.05.2002, a ridicat de la casieria L.S.M.V.J., în numerar, suma de 120.000.000 ROL, cu specificaţia „contribuţie C.S.M.R.”, pe care a depus-o în contul „casă” al C.S.M.R., conform chitanţei nr.13 din acea dată. Din aceasta s-au decontat trei sume de câte 35.000.000 ROL, în total 105.000.000, pentru fiecare din numiţii T I, C M şi Jucă Adrian. Toate dispoziţiile de plată erau nedatate şi au fost semnate la rubrica „bun pentru plata sumei” de către preşedintele C.S.M.R., inculpatul S V I, iar cei trei „beneficiari” figurează cu semnături „indescifrabile”.
În acelaşi mod inculpatul a procedat la data de 29.07.2002 în legătură cu suma de 35.000.000 ROL, întocmind o dispoziţie de plată pentru martorul P C.
La data de 3.09.2002 au fost întocmite de către inculpat, în condiţii identice, patru dispoziţii de plată, pentru un total de 140.000.000 lei, reprezentând „avansuri spre decontare” pe numele celor patru martori, fără îndeplinirea formalităţilor contabile necesare, cu privire la toate aceste aspecte, instanţa a apreciat ca fiind dovedită fapta inculpatului de a folosi în cursul anului 2002, în modalităţile arătate, autoritatea sa de preşedinte al L.S.M.S.J. şi C.S.M.R. faţă de martorii P C, T I, J A şi C M, pentru a-i determina să accepte retragerea în numele lor a sumei totale de 280.000.000 lei din casieria C.S.M.R., pe care şi-a însuşit-o.
3. Pe baza probatoriilor administrate, instanţa a mai reţinut că în cursul lunii decembrie 2002, inculpatul s-a folosit de influenţa şi autoritatea sa în cadrul celor două confederaţii sindicale, în scopul alocării unei sume de 133.667.296 lei din fondurile L.S.M.V.J., în vederea achiziţionării unor cadouri protocolare pentru „ministere”. Bunurile – telefoane mobile, ceasuri, tablouri, parfumuri, au fost cumpărate, inculpatul prezentând că le va distribui personal. El nu a putut însă oferi vreo justificare ulterioară în legătură cu destinatarii acestora, împrejurare din care s-a tras concluzia însuşirii lor în interes personal.
4. Instanţa a mai reţinut că în perioada 19-28.01.2003 inculpatul s-a deplasat, împreună cu două persoane din conducerea C.N.H S.A. în S.U.A., la Las Vegas, pentru a participa la Misiunea Economică organizată de către UGIR - 1903. Deşi a avut asigurate toate costurile deplasării de către C.N.H. – SA., inculpatul a încasat de la L.S.M.V.J. suma de 101.400.100 ROL ca avans.
Analizând înscrisurile depuse de inculpat pentru decontarea avansului, instanţa a reţinut că s-au decontat cheltuielile efectuate în New York, pe cealaltă coastă a S.U.A., în condiţiile în care, potrivit mandatului, deplasarea a avut ca obiectiv participarea la reuniunea din Las Vegas şi nu călătorii şi vizite de agrement în alte localităţi pe teritoriul S.U.A. şi că, de asemenea, s-au cheltuit suma de bani pentru vizitarea de muzee, parcuri de distracţie, casinouri, articole de lux cumpărate în scop personal, aducându-se un prejudiciul L.S.M.V.J. în sumă totală de 101.400.000 lei, după cum rezultă din raportul de constatare financiar-contabil întocmit în cauză.
În contextul acestor împrejurări, s-a apreciat că inculpatul s-a folosit de influenţa şi autoritatea sa pentru a determina Consiliul de Coordonare al L.S.M.V.J. să adopte o hotărâre vădit favorabilă, în baza căreia să beneficieze în mod necuvenit de o sumă de bani din fondurile proprii ale Ligii, în detrimentul organizaţiei sindicale pe care o conducea.
5. Instanţa a reţinut de asemenea ca fiind dovedită fapta aceluiaşi inculpat care, în cursul lunii martie 2003, şi-a folosit autoritatea în scopul obţinerii sumei de 300.000.000 Rol din fondurile C.S.M.R. şi de a şi-o însuşi, cu motivarea că ar fi destinată recompensării unei persoane neprecizate, care l-ar fi sprijinit în obţinerea de facilităţi pentru organizaţiile sindicale. De asemenea, inculpatul i-a determinat pe numiţii S A şi T D M, vicepreşedinţi ai C.S.M.R., să semneze împreună cu el documentul intitulat „Hotărâre a Biroului Executiv” cu nr.5 din 5.03.2003, pe antetul C.S.M.R., organ de conducere colectiv „inexistent” în baza căreia B.C.R. – Sucursala Dr. Felix a acceptat retragerea în numerar a sumei, cu titlu de „ajutoare sociale”, de asemenea nereal, precum şi depunerea a patru dispoziţii de plată contrafăcute, prin care s-a încercat justificarea sumei.
6. La data de 14.08.2003, C.S.M.R. a achitat în numerar către inculpat suma de 110.558.242 lei reprezentând decontarea mai multor dispoziţii de plată, cu specificaţia „cheltuieli de protocol” şi „cheltuieli de deplasare”. Instanţa a reţinut însă, pe baza documentelor financiar-contabile, că inculpatul a efectuat în perioada 4.-14.08.2003, o călătorie în interes personal în Italia, împreună cu concubina sa, decontând în mod nereal toate cheltuielile.
În raport de aceste probatorii, instanţa a stabilit că în drept, fapta inculpatului S V I, preşedinte al L.S.M.V.J. şi al C.S.M.R., de a-şi folosi influenţa şi autoritatea în raporturile cu membrii organelor colective de conducere ale celor două organizaţii sindicale, pentru a-i determina să aprobe alocarea unor sume de bani din fondurile acestora, în mod necuvenit, pe care ulterior le-a însuşit, cauzând celor două structuri sindicale un prejudiciu total de 969.769.683 ROL, pentru cele 6 acte materiale expuse, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art.13 din Legea nr.78/2000 modif., cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Instanţa a mai reţinut că fapta aceluiaşi inculpat de a semna acte financiar-contabile interne (dispoziţii de plată, referate pentru aprobarea decontării avansurilor, ordine de deplasare ş.a.), precum şi alte documente, cum ar fi „Hotărârea Biroului Executiv”al C.S.M.R. nr.5 din 5.03.2003, prin care atesta împrejurări nereale, de natură a produce consecinţe juridice, respectiv justificarea sumelor de bani încasate în mod necuvenit, folosindu-se de influenţa şi autoritatea exercitate, întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.290 Cod penal, raportat la art.17 lit.c şi art.13 din Legea nr.78/2000, modif., cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Cu privire la infracţiunea prevăzută de art.246 Cod penal raportat la art.258 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, instanţa a reţinut în sarcina inculpatului, în calitatea sa de preşedinte al L.S.M.V.J., un număr de 8 fapte materiale, săvârşite în forma continuată, constând în a nu îndeplini şi a îndeplini în alte cazuri, în mod defectuos, acte repetate vizând patrimoniul organizaţiei sindicale, prin care s-a cauzat o vătămare a intereselor legale ale acesteia şi obţinerea unor foloase necuvenite pentru inculpat, în valoare totală de 572.873.681 lei, fapte săvârşite în perioada 2002-2003.
În legătură cu aceeaşi activitate infracţională a inculpatului, de această dată în calitate de preşedinte al C.S.M.R. şi pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, ulterior dispunându-se schimbarea încadrării juridice, nu există plângere prealabilă a persoanei vătămate, situaţie în care nu poate interveni tragerea la răspundere penală a inculpatului.
Faţă însă de împrejurarea că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni în formă continuată, instanţa a apreciat că nu se poate da o soluţie separată de încetare a procesului penal cu privire la actele materiale vizând C.S.M.R. şi să se dividă astfel unitatea infracţională. Ea a înţeles să aibă în vedere activitatea infracţională a inculpatului în calitatea sa de preşedinte al L.S.M.V.J., fără a ţine seama de faptele comise pentru care s-a reţinut lipsa plângerii prealabile.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi inculpatul S V I.
În apelul declarat de Parchet sentinţa a fost criticată sub două aspecte:
- greşita individualizare a pedepsei, care este mult prea blândă în raport de natura, amploarea şi urmările activităţii infracţionale, ca şi de condiţiile concrete în care s-au comis faptele;
- omisiunea instanţei de fond de a dispune anularea tuturor înscrisurilor falsificate de către inculpat.
În apelul său, inculpatul a formulat o excepţie de nelegalitate a dispoziţiilor Decretului Consiliului de Stat nr.209/1976 privind aprobarea operaţiunilor de casă ale unităţilor socialiste şi excepţia de neconstituţionalitate a art.11 alin.1, 2 şi 3 din O.U.G. nr.43/2002 privind organizarea şi funcţionarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie.
Un alt aspect învederat de inculpat s-a referit la incidenţa Legii nr.58/2008 privind completarea art.258 Cod penal în raport şi de art.246 Cod penal.
Pe fondul cauzei s-a susţinut că pretinsa activitate infracţională a inculpatului nu este dovedită, existând contradicţii şi inadvertenţe în materialul probator, iar apărările sale nu au fost luate în considerare.
Prin decizia penală nr.501/A din 28.07.2010, Tribunalul Bucureşti – Secţia I penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie, a desfiinţat în parte sentinţa atacată şi, rejudecând în fond:
- a înlăturat dispoziţiile art. 861 şi urm. Cod penal privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante, de 3 ani închisoare, aplicate inculpatului;
- a înlăturat prevederile art.71 alin.5 Cod penal privind suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii;
- a dispus executarea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicate inculpatului în regim de detenţie;
- a făcut aplicarea art.71-64 lit.a teza a II-a, lit.b şi c Cod penal;
- în baza art.348 Cod pr.,pen., desfiinţează înscrisurile falsificate: dispoziţiile de plată de la filele 2, 3 5, 7, 8 10, 56, 27, 28, 29, 46, 47, 108 şi 110; referatele de aprobare a acestora (filele 129, 138, 142, 147, 152); ordinele de deplasare de la filele 38, 39, 88, 89 (toate acestea aflate în vol.VII urmărire penală) şi Hotărârea Biroului executiv al C.S.M.R. nr.5/05.03.2003;
- a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
A fost respins ca nefondat apelul declarat de apelantul inculpat S V I împotriva aceleiaşi sentinţe penale.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reţinut, sub un prim aspect, în ceea ce priveşte apelul declarat de Parchet, că modalitatea de executare a pedepsei, adoptată de instanţa de fond, nu este adecvată atingerii scopurilor de exemplaritate şi reeducativ prevăzute de lege.
Tribunalul a reţinut şi motivat că o serie de particularităţi ale cauzei îi imprimă un caracter grav, între care: modalitatea în care inculpatul şi-a desfăşurat activitatea infracţională, prejudiciul semnificativ produs, numărul faptelor ce compun concursul real de infracţiuni şi atitudinea sa nesinceră.
Aşa fiind, s-a înlăturat aplicarea prevederilor art. 861 Cod penal, executarea pedepsei urmând a se face în regim de detenţie, în condiţiile art.71-64 lit.a teza a II-a, lit.b şi c Cod penal.
Pe de altă parte, tribunalul a stabilit că instanţa de fond, deşi a constatat caracterul fals al unor înscrisuri, a omis să dispună anularea tuturor, impunându-se remedierea acestei situaţii în rejudecare, după desfiinţarea parţială a sentinţei.
În ceea ce priveşte apelul declarat de inculpat, s-a reţinut, sub un prim aspect, că nu pot fi primite excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor Decretului Consiliului de Stat nr.209/1976 pentru aprobarea operaţiunilor de casă ale unităţilor socialiste şi nici excepţia de neconstituţionalitate a art.11 alin.1, 2, 3 din O.U.G. nr.43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie.
Cu referire la primul act menţionat, despre care s-a reţinut caracterul său normativ, tribunalul a motivat în sensul că inculpatul avea posibilitatea să se adreseze pe cale separată instanţei de contencios administrativ, să propună probe şi să obţină anularea actului vătămător.
Pe de altă parte, invocarea neconstituţionalităţii O.U.G. nr.43/2002 a fost considerată ca o excepţie a abuzului de drept procesual, întrucât ea apare ca pur şicanatorie şi având drept unic scop tergiversarea procesului, iar practica instanţei de contencios constituţional este constantă în a aprecia o asemenea excepţie.
Tribunalul a mai motivat că modificarea art.258 Cod penal prin legea nr.58/2008 nu are consecinţe juridice asupra răspunderii penale a inculpatului, condiţia plângerii prealabile fiind una de procedibilitate, care se apreciază doar la momentul începerii procesului penal, prin declanşarea urmăririi penale. În acest context, s-a considerat că dispoziţiile art.286 Cod procedură penală nu sunt incidente, astfel că răspunderea penală a inculpatului subzistă în raport de toate actele materiale, inclusiv cele care vizează partea vătămată ce nu a formulat în faţa primei instanţe plângerea prealabilă – C.S.M.R.
În privinţa situaţiei de fapt reţinute de prima instanţă, tribunalul a considerat că ea corespunde pe deplin dovezilor administrate, iar susţinerile şi apărările inculpatului sunt nefondate.
Astfel, raportul de constatare întocmit în timpul urmăririi penale se coroborează cu celelalte probe administrate, spre deosebire de raportul de expertiză din faza cercetării judecătoreşti, care conţine aprecieri de fond, de competenţa exclusivă a instanţei de judecată.
Proba testimonială a făcut, - în opinia tribunalului – dovada deplină a influenţei de care s-a folosit inculpatul în cadrul ambelor organizaţii sindicale, iar multe dintre apărările referitoare la decontări şi cheltuieli „de reprezentare” sunt hilare, fără nicio acoperire.
În consecinţă, activitatea infracţională a inculpatului, în condiţiile reţinute pe larg de instanţa de fond, s-a apreciat de către tribunal că este amplu şi temeinic dovedită.
Împotriva acestei decizii au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie şi inculpatul S V I.
În recursul declarat de Parchet s-a formulat un unic motiv de casare, cel prevăzut de art.3859 pct.14 Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa rezultantă, de 3 ani închisoare, cu executare în detenţie, este prea blândă în raport de datele concrete ale cauzei, care imprimă faptelor un caracter grav.
Nu s-a ţinut în suficientă măsură seama de numărul mare de acte materiale, de prejudiciul ridicat produs celor două organizaţii sindicale, de calitatea specială a inculpatului, de lider al acestora, de conduita lui constant nesinceră.
Cu ocazia dezbaterilor asupra recursurilor, reprezentantul Ministerului Public a declarat că înţelege să-şi modifice motivele de recurs, în sensul de a se constata că pentru infracţiunile prevăzute de art.13 din Legea nr.78/2000 şi respectiv de art.290 Cod penal urmează să se dispună încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale, care, faţă de ultimul act material, din 14.08.2003, s-a împlinit la data de 13.02.2011. În privinţa infracţiunii prevăzute de art.246 Cod penal a arătat că termenul de prescripţie nu s-a împlinit, iar inculpatul urmează să fie condamnat la o pedeapsă într-un cuantum majorat.
Faţă de această situaţie, inculpatul a precizat că, în opinia sa, termenul de prescripţie a răspunderii penale s-a împlinit şi în privinţa infracţiunii prevăzute de art.246 Cod penal, însă doreşte continuarea procesului penal, întrucât este nevinovat.
Prin recursul său, inculpatul S V I a criticat sentinţa sub mai multe aspecte de nelegalitate şi netemeinicie.
S-a susţinut în primul rând că modificarea prin Legea nr.58/2008, a prevederilor art.258 Cod penal „fapte săvârşite de alţi funcţionari”, în sensul că acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, are incidenţă în cauză asupra situaţiei inculpatului, deoarece niciuna din cele două organizaţii sindicale nu a formulat o astfel de plângere până la termenul legal – 27.05.2008.
Recurentul inculpat a invocat de asemenea prevederile art.3859 pct.10 şi 18 Cod procedură penală, nefiind întrunite elementele constitutive, din punct de vedere obiectiv şi subiectiv, ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. Inculpatul s-a încadrat în prevederile actelor normative şi a practicii financiar-contabile încetăţenite în sistem şi nu a produs vreo pagubă materială, efectivă. Raportul de expertiză nu a evidenţiat încasări şi plăţi ilegale, efectuate de inculpat ori alte operaţiuni ilicite.
În cuprinsul recursului a fost prezentat în mod detaliat punctul de vedere al inculpatului cu privire la fiecare dintre avansurile spr decontare, plăţile şi achiziţiile reţinute în sarcina sa.
Pe parcursul soluţionării recursului, inculpatul a depus la dosarul cauzei, între alte înscrisuri, declaraţii autentificate ale mai multor martori în sensul că organizaţia sindicală Confederaţia Sindicatelor Miniere din România şi-a încetat activitatea la sfârşitul anului 2003, dovezi din care rezultă că inculpatul a achitat către partea civilă Liga Sindicatelor Miniere Valea Jiului suma de 86.208,51 RON, cu titlu de daune materiale, conform sentinţei penale pronunţate în cauză de instanţa de fond, certificate de stare civilă.
Examinând întregul material probator administrat în cauză, Curtea reţine următoarele:
Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, în forma prevăzută de art.246 Cod penal raportat la art.258 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal şi art.13 Cod penal, este dovedită ca fiind săvârşită de către inculpat, fiind întrunite elementele sale caracteristice, atât din punct de vedere obiectiv, cât şi subiectiv. Au calitatea de părţi vătămate Liga Sindicatelor Miniere Valea Jiului şi Confederaţia Sindicatelor Miniere din România, care au suferit prejudicii ca urmare a acestei activităţi infracţionale.
De asemenea, în strânsă legătură cu infracţiunea prevăzută de art.246 Cod penal, Curtea va constata întrunite şi elementele constitutive ale faptei incriminate prin art.13 din Legea nr.78/2000 modif., cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Cele două infracţiuni nu se confundă, nefiind vorba despre o dublă incriminare, aşa cum a susţinut în apărare recurentul inculpat, deoarece latura obiectivă este diferită. Abuzul în serviciu se săvârşeşte prin încălcarea atribuţiilor de serviciu, iar infracţiunea prevăzută de art.13 din Legea nr.78/2000 are drept caracteristică principala folosire de către inculpat a autorităţii şi influenţei sale în cadrul celor două organizaţii sindicale.
Curtea reţine, pe acest aspect, că probatoriul administrat a dovedit integral caracterul ilicit al activităţii inculpatului. Nu a fost vorba despre o bună funcţionare a celor două organizaţii sindicale, aşa cum a susţinut acesta, ci de prejudicierea bugetului lor, în mod abuziv, cu sume importante de bani, pe care le-a folosit în interes personal.
În ceea ce priveşte existenţa pagubei, aceasta este dovedită de raportul ei de constatare întocmit în cursul urmăririi penale, şi care a fost avut în vedere de instanţă la pronunţarea hotărârilor.
În mod justificat instanţele au înlăturat motivat o parte din concluziile raportului de expertiză întocmit în cursul cercetării judecătoreşti. Ele au constat de fapt în aserţiuni care implică aprecieri pe fond, cu depăşirea cadrului specific şi al mandatului experţilor şi sunt de atributul exclusiv al instanţelor.
Constatările faptice ale expertizei se coroborează însă cu celelalte probatorii, în sensul că recurentul inculpat a dispus remiterea unor sume de bani din casieriile celor două unităţi sindicale cu titlu de avans, către diferiţi martori, sau pentru uzul său personal, fără a exista o decontare a acestor cheltuieli sau, dimpotrivă, s-au depus deconturi care fie nu sunt semnate, fie au fost întocmite cu încălcarea dispoziţiilor legale.
Pe de altă parte, toţi martorii audiaţi, inclusiv pe parcursul cercetării judecătoreşti, au arătat că influenţa exercitată de inculpat în ambele organizaţii a fost reală şi importantă, deciziile acestuia nefiind contestate iar celelalte persoane cu atribuţii de conducere s-au limitat la îndeplinirea ordinelor şi directivelor date.
Inculpatul era cel care în fapt lua deciziile cu privire la gestionarea patrimoniului celor două sindicate, iar aprobarea acestora de către organismele colective – Consiliile de coordonare şi Birourile Executive – era una pur formală, ca şi în cadrul activităţii comisiei de cenzori.
Instanţele au mai reţinut în mod corect că aprobările de fonduri suplimentare din patrimoniul L.S.M.V.J., privind deplasările în Africa de Sud şi la Las Vegas s-au dat în condiţiile în care martorii nu aveau cunoştinţă de faptul că toate cheltuielile erau decontate de C.S.M.R.
Apărările inculpatului cu privire la legalitatea multor deconturi sunt vădit neîntemeiate, el depunând chitanţe ce atestă cheltuielile la obiective turistice, cazinouri, parcuri de distracţii, mese în restaurante diverse, iar în cazul deplasărilor în ţară pentru achiziţionarea de produse cosmetice.
Sunt edificatoare în acest sens dovezile privind modul în care inculpatul, preşedinte al celor două importante organizaţii sindicale, îşi folosea calitatea şi influenţa pentru a efectua o gamă largă de cheltuieli personale, folosind sume de bani provenind din contribuţiile şi cotizaţiile membrilor de sindicat.
În ceea ce priveşte cheltuielile de „reprezentare”, cum le-a intitulat inculpatul, concretizate în achiziţionarea de cadouri consistente pentru persoane ce au rămas nenominalizate sau remiterea de sume către persoane care „puteau ajuta mişcarea sindicală”, probatoriile atestă că s-a creat în patrimoniul celor două organizaţii prejudiciul reţinut în mod corect de către instanţe.
Aşa fiind, Curtea constată că situaţia de fapt, aşa cum a fost stabilită de instanţa de fond şi confirmată în apel, are deplină acoperire în probatoriile administrate şi conturează vinovăţia inculpatului pentru cele două infracţiuni anterior expuse.
În ceea ce priveşte însă încadrarea juridică dată infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată, prevăzută de art.246 Cod penal raportat la art.258 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, instanţele şi îndeosebi tribunalul în apel au considerat în mod eronat că actele materiale săvârşite de inculpat în dauna celor două organizaţii sindicale formează o unitate infracţională.
O astfel de concluzie nu se justifică, elementele materiale ale faptelor fiind asemănătoare, dar nu într-o conexiune specifică unităţii naturale sau legale de infracţiuni. Faptele au fost comise împotriva a două persoane juridice diferite, iar în privinţa uneia dintre ele se pun, aşa cum va rezulta în continuare, probleme privind posibilitatea tragerii la răspundere penală a inculpatului, în absenţa unei plângeri prealabile.
Aşa fiind, Curtea va admite, inclusiv pentru alte motive, conform dezvoltărilor ce succed, ambele recursuri şi în temeiul prevederilor art.38515 pct.2 lit.d, cu referire la art.3859 pct.17 Cod procedură penală, va casa în parte ambele hotărâri şi, rejudecând, va dispune, sub un prim aspect, în temeiul prevederilor art.334 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului S V I, din infracţiunea prev. de art.246 Cod penal raportat la art.258 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal în două infracţiuni: cea prevăzută de art.246 raportat la art.258 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal coroborat cu art.13 Cod penal (actele materiale comise în dauna părţii vătămate Liga Sindicatelor Miniere Valea Jiului) şi infracţiunea prev. de art.246 raportat la art.258 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal coroborat cu art.13 Cod penal (actele materiale comise în dauna părţii vătămate Confederaţia Sindicatelor Miniere din România).
În ceea ce priveşte această din urmă infracţiune, Curtea constată că în cauză sunt incidente prevederile art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.f Cod procedură penală, lipsind plângerea penală a persoanei vătămate.
Sub acest aspect, tribunalul a apreciat în mod greşit că o asemenea împrejurare nu are nicio relevanţă în cauză.
Dimpotrivă, Curtea reţine că în raport de dispoziţiile modificate ale art.258 Cod penal, ca urmare a adoptării Legii nr.58/2008, intrate în vigoare la data de 27.03.2008, existenţa plângerii prealabile din partea C.S.M.R. era o condiţie obligatorie, în sensul art.10 lit.f Cod procedură penală şi art.131 alin.1 Cod penal. Or, indiferent de motiv – încetarea existenţei organizaţiei, mutarea sediului şi imposibilitatea depistării lui – este cert că o asemenea plângere nu există, iar soluţia nu poate fi alta decât încetarea procesului penal, potrivi prevederilor art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.f Cod procedură penală.
Rejudecând cauza în sensul arătat şi dispunând încetarea procesului penal pentru faptele comise în dauna părţii vătămate C.S.M.R., Curtea va lăsa, conform art.346 alin.4 Cod procedură penală, nesoluţionată acţiunea civilă a acesteia.
În ceea ce priveşte infracţiunea de abuz în dauna intereselor Ligii Sindicatelor Miniere Valea Jiului, Curtea a constatat, aşa cum s-a arătat deja, că probatoriile confirmă săvârşirea ei de către inculpat şi vinovăţia acestuia. Cum însă pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de maximum 5 ani, iar conform dispoziţiilor art.122 ain.1 lit.d şi art.124 Cod penal termenul special de prescripţie al răspunderi penale, de 7 ani şi 6 luni, este cert împlinit la data prezentei judecăţi, niciunul dintre actele materiale nefiind comis după data de 14.08.2003. Aşadar, termenul special de prescripţie al răspunderii penale s-a împlinit la data de 13.02.2011, astfel încât, în rejudecare, Curtea va face aplicarea prevederilor art.11 pct.2 lit.b Cod procedură penală raportat la art.10 lit.g Cod procedură penală.
Infracţiunea s-a comis (ultimul act de executare) în august 2003, iar faptul că unele bunuri au fost restituite în cursul anului 2006 nu poate conduce la o altă concluzie.
Referitor la infracţiunea prevăzută de art.13 din Legea nr.78/2000, faptele sunt, aşa cum s-a arătat, dovedite, iar termenul de prescripţie special al răspunderii penale, care este tot de 7 ani şi jumătate, s-a împlinit la data de 13.02.2011, Curtea urmând să facă aplicarea dispoziţiilor art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.f Cod procedură penală.
În fine, aceleaşi dispoziţii legale privind încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei sunt incidente şi în cazul infracţiunii prev. de art.290 Cod penal raportat la art.17 lit.c şi art.13 din Legea nr.78/2000 modif. cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, termenul special fiind tot de 7 ani şi 6 luni.
Urmează a se menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Văzând şi dispoziţiile art.192 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpatul S V I.
Casează în parte decizia penală nr.501/A din 28.07.2010 a Tribunalului Bucureşti - secţia I penală şi sentinţa penală nr.134 din 10.02.2010 pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti şi rejudecând:
1. În baza art.334 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului S V I din infracţiunea prev. de art.246 Cod penal rap. la art.258 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal în două infracţiuni: infracţiunea prev. de art. 246 rap. la art.258 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal coroborat cu art.13 Cod penal (actele materiale comise în dauna părţii vătămate Liga Sindicatelor Miniere Valea Jiului) şi infracţiunea prev. de art.246 rap. la art.258 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal coroborat cu art.13 Cod penal (actele materiale comise în dauna părţii vătămate Confederaţia Sindicatelor Miniere din România).
In baza art.11 pct.2 lit.b Cod procedură penală rap. la art.10 lit.f Cod procedură penală încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului S V I sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 246 Cod penal rap. la art.258 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal coroborat cu art.13 Cod penal (actele materiale comise în dauna părţii vătămate Confederaţia Sindicatelor Miniere din România), constatând că lipseşte plângerea prealabilă a părţii vătămate.
În baza art.346 alin.4 Cod procedură penală lasă nesoluţionată acţiunea civilă formulată de Confederaţia Sindicatelor Miniere din România cu referire la infracţiunea prev. de art.246 Cod penal rap. la art.258 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal coroborat cu art.13 Cod penal.
In baza art.11 pct.2 lit. b Cod procedură penală rap. la art.10 lit.g Cod procedură penală coroborat cu art.13 alin.3 Cod procedură penală încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului S V I sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art.246 rap. la art.258 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal coroborat cu art.13 Cod penal (actele materiale comise în dauna părţii vătămate Liga Sindicatelor Miniere Valea Jiului), constatând că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale.
2. În baza art.11 pct.2 lit. b Cod procedură penală rap. la art.10 lit.g Cod procedură penală coroborat cu art.13 alin.3 Cod procedură penală încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului S V I sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art.13 din Legea nr.78/2000 modificat cu aplic. art.41 alin. 2 Cod penal, constatând că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale.
3. În baza art.11 pct.2 lit. b Cod procedură penală rap. la art.10 lit. g Cod procedură penală coroborat cu art.13 alin.3 Cod procedură penală încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului S V I sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 290 Cod penal rap. la art.17 lit. c şi art.13 din Legea 78/2000 modificat cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, constatând că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale.
În baza art.192 alin.1 pct.3 lit. b Cod procedură penală obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 14.000 lei.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 22 aprilie 2011.
Alte legături de la această informațiecomunicate de presă din
07 decembrie 2009
comunicate-hotărâri de condamnare din
24 mai 2011