IMPARȚIALITATE·INTEGRITATE·EFICIENȚĂ
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR. 10643/4/2007 (398/2011)
DECIZIA PENALĂ NR.390
Şedinţa publică de la 21 februarie 2011
[...]
CURTEA,
Asupra recursului penal de faţă.
Prin decizia penală nr.29/A din 19.01.2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a II-a penală, în baza art.379 alin.1 pct.2 lit.a Cod procedură penală a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva sentinţei penale nr.2062 din 6.11.2009, pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti.
A fost desfiinţată în parte sentinţa penală apelată şi rejudecând în fond:
1. În baza art. 14 rap. la art. 346 alin. 1 C.pr.pen. cu referire la art. 998 şi 1000 alin. 3 C.civ., a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea vătămată constituită parte civilă AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU PROGRAME COMUNITARE ÎN DOMENIUL EDUCAŢIEI ŞI FORMĂRII PROFESIONALE DIN CADRUL M.E.C.I., împotriva inculpatului P M şi a părţii responsabile civilmente SC P&I I SRL, prin lichidator judiciar S SPRL, cu sediul în Bucureşti, Sectorul 2, în sensul că a obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC P&I I SRL prin lichidator judiciar la plata către partea civilă a sumei de 32.160 Euro, echivalent în lei la data plăţii, reprezentând daune materiale.
În baza art. 112 lit. f C. pen. rap. la art. 118 alin.1 lit. e şi alin. 5 C.pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul P M a sumei de 13,75 Euro, echivalent în lei la data plăţii.
În temeiul art. 193 alin. 4 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul apelant în solidar cu partea responsabilă civilmente SC P&I I SRL prin lichidator judiciar, la plata către partea civilă a sumei de 4165 lei, reprezentând cheltuieli de judecată provocate de prezentul proces.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
2. În temeiul art. 379 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod procedură penală a fost respins ca nefondat apelul formulat de apelantul inculpat P M împotriva sentinţei penale nr. 2062/06.11.2009 pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în dosarul nr. 10643/4/2007.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 2062 pronunţate de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti la data de 06.11.2009 în dosarul 10643/4/2007 s-au dispus următoarele:
„Admite cererile inculpatului şi reprezentantului Ministerului Public - DNA de schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu.
În baza art. 334 C.pr.pen., schimbă încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu, din infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 290 alin. 1 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen., deturnare de fonduri prev. de art. 3021 alin. 1 C.pen. şi infracţiunea împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene prev. de art. 182 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, modificată, toate cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a C.pen., în:
-infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 290 alin. 1 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen. şi,
-infracţiunea împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene prev. de art. 182 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., (schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a destinaţiei fondurilor obţinute din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor în formă continuată), toate cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a C.pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art.10 lit. g C.p.p., coroborat cu art. 122 alin. 1 lit. d şi art. 124 Cod penal, s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului P M pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 290 alin. 1 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.
În temeiul art. 182 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., a fost condamnat inculpatul P M, cetăţean român, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene (schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a destinaţiei fondurilor obţinute din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor), în formă continuată.
În temeiul art. 71 C.pen., i s-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a, b) şi c) C.pen. (dreptul de a ocupa o funcţie de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii), pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a, b) şi c) C.pen. (dreptul de a ocupa o funcţie de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii) pe o durată de 4 (patru) ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 81 C.pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 (cinci) ani, stabilit conform dispoziţiilor art. 82 C.pen.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin. 1 lit. a teza a-II-a, lit. b) şi c) Cod penal (dreptul de a ocupa o funcţie de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii), pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 359 C.p.p. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 şi 84 Cod penal, referitoare la situaţiile care atrag revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei, respectiv săvârşirea unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare şi neexecutarea obligaţiilor civile la care este obligată prin prezenta hotărâre.
În baza art. 14 rap. la art. 346 alin. 1 C.pr.pen. cu referire la art. 998 şi 1000 alin. 3 C.civ., a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea vătămată constituită parte civilă AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU PROGRAME COMUNITARE ÎN DOMENIUL EDUCAŢIEI ŞI FORMĂRII PROFESIONALE DIN CADRUL M.E.C.I., cu sediul în Bucureşti, Calea Şerban Vodă nr. 133, et. 3, Sectorul 4, împotriva inculpatului şi a părţii responsabile civilmente SC P&I I SRL, cu sediul în Bucureşti, prin lichidator judiciar SC G I SRL, cu sediul în Bucureşti, în sensul că obligă pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC P&I I SRL prin lichidator judiciar SC G I SRL la plata către partea civilă a sumei de 32.160 Euro reprezentând daune materiale.
În baza art. 112 lit. f C. pen. rap. la art. 118 alin.1 lit. e şi alin. 5 C.pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul P M a sumei de 13,75 Euro.
În temeiul art. 163 C.pr.pen., a fost menţinut sechestrul asigurător (poprire) instituit asupra conturilor bancare (până la concurenţa sumei de 32.160 euro) aparţinând inculpatului P M, prin Ordonanţa nr. 342/P/2003 din data de 29.05.2007 (conturi deschise la I BANK NV AMSTERDAM – SUCURSALA BUCUREŞTI, f. 279 – 283 vol. I d.u.p.), emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie – Secţia de combatere a corupţiei .
În temeiul art. 348 C.pr.pen., a fost desfiinţat înscrisul falsificat (f. 2-3 vol. II d.u.p.).
În baza art. 191 alin. 1, 3 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC P&I I SRL prin lichidator judiciar SC G I SRL la plata sumei de 12.900 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Instanţa de fond a mai reţinut că potrivit art. 3021 alin.1 C.pen., constituie infracţiunea de deturnare de fonduri schimbarea destinaţiei fondurilor băneşti sau ale resurselor materiale, fără respectarea prevederilor legale, dacă fapta a cauzat o perturbare a activităţii economico-financiare sau a produs o pagubă unui organ sau instituţii de stat sau unei alte unităţi la care se referă art. 145, şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
În condiţiile art. 182 alin.1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, modificată, schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a destinaţiei fondurilor obţinute din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Potrivit art. 41 alin.1 şi 2 C.pen., în cazul infracţiunii continuate nu există pluralitate de infracţiuni. Infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.
Din situaţia de fapt pe larg expusă în cele ce preced rezultă că inculpatul P M a conceput proiectul de mobilitate de la bun început ca pe o sursă de câştig personal, urmărind să-şi însuşească diferenţa dintre costul real al stagiului şi subvenţia primită. Prin urmare, actele de executare succesive, prin care inculpatul a schimbat destinaţia fondurilor publice, obţinute din bugetul Comunităţii Europene, prin programul „Leonardo da Vinci”, au fost săvârşite în realizarea unei rezoluţii infracţionale unice, ansamblul activităţii infracţionale fiind suficient de precis prefigurat încât să fie atrasă incidenţa dispoziţiilor art. 41 alin.2 C.pen.
Sunt pertinente, în acest sens, argumentele aduse în sprijinul cererii de schimbare a încadrării juridice, potrivit cărora este vorba despre o singură subvenţie, alocată în temeiul unui singur contract de finanţare, împrejurarea că subvenţia a fost alocată în două tranşe succesive (din cele trei prevăzute iniţial) nefiind de natură să justifice reţinerea a două infracţiuni distincte, astfel cum a apreciat parchetul.
Având în vedere că actele de executare a infracţiunii au fost realizate în anii 2002 şi 2003, ultimele acte de executare şi prin urmare epuizarea infracţiunii având loc sub imperiul legii penale noi – art. 182 din Legea nr. 78/2000 a fost introdus prin Legea nr. 161/2003 şi a intrat în vigoare la data de 21.04.2003 – întreaga activitate infracţională urmează a fi raportată la momentul săvârşirii ultimelor acte de executare şi al epuizării infracţiunii, în concordanţă cu prevederile art. 10 C.pen., potrivit cărora legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite în timpul cât ea se află în vigoare (principiul activităţii legii penale).
Această soluţie este confirmată de interpretarea sistematică a art. 143 alin.2 şi art. 144 C.pen. şi este în concordanţă cu punctul de vedere exprimat în doctrină, potrivit căruia legea penală aplicabilă în cazul unei succesiuni de legi în timp va fi cea în vigoare la momentul epuizării infracţiunii, având în vedere unitatea acesteia.
Instanţa de fond a mai reţinut că incriminarea din norma specială este aceiaşi cu cea din norma generală, cu singura deosebire că cea din norma specială se referă la o categorie restrânsă de fonduri – cele obţinute din bugetul general la Comunităţilor Europene.
Ca atare faptele inculpatului care în perioada 11.06.2003 – 11.09.2003 a schimbat în mod repetat destinaţia legală a sumei de 8040 euro provenită din bugetul general al comunităţilor Europene întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 182 alin. 1 din Legea nr. 78/2000.
Cum în cauză este vorba de o singură subvenţie, un singur contract de finanţare, chiar dacă sumele au fost acordate în tranşe succesive, nu se poate vorbi despre două infracţiuni în concurs, având în vedere că textele ce le reglementează sunt în vigoare şi unul din ele reprezintă normă generală în raport de celălalt care reprezintă normă specială.
De aceea, aplicând principiul specialia generalibus derogant în cauză nu poate fi reţinută decât infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. pentru întreaga activitate infracţională.
Deşi aparent s-ar ajunge la o retroactivitate a legii penale, se mai arată în considerentele soluţiei adoptate de instanţa de fond, întrucât încadrarea juridică ar fi raportată la momentul săvârşirii ultimelor acte de executare şi al epuizării, dar ar cuprinde şi fapte anterioare intrării în vigoare a normei, în realitate nu este vorba despre o retroactivitate, pentru că şi anterior modificării din 21.04.2003 a Legii nr. 78/2000 legea sancţiona o asemenea activitate, iar pedeapsa prevăzută pentru o asemenea faptă era aceiaşi.
Pentru aceste motive instanţa a admis cererile inculpatului şi reprezentantului Ministerului Public - DNA de schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu.
În baza art. 334 C.pr.pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu, din infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 290 alin. 1 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen., deturnare de fonduri prev. de art. 3021 alin. 1 C.pen. şi infracţiunea împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene prev. de art. 182 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, modificată, toate cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a C.pen., în:
-infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 290 alin. 1 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen. şi,
-infracţiunea împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene prev. de art. 182 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., (schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a destinaţiei fondurilor obţinute din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor în formă continuată), toate cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a C.pen.
Instanţa a reţinut că fapta inculpatului de a falsifica pe parcursul lunii ianuarie 2002 semnăturile olografe ale persoanelor ce se găseau pe lista nominală cu stagiarii selecţionaţi să participe la proiect prin contrafacerea semnăturilor reale şi de a utiliza înscrisul astfel falsificat prin depunerea acestuia la Centrul Naţional Leonardo Da Vinci în februarie 2002 în vedere dovedirii criteriilor de eligibilitate şi perfectarea contractului 87047/TD întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 290 alin. 1 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen.
Întrucât în luna august 2009 s-a împlinit termenul de prescripţie specială a răspunderii penale instanţa în baza art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art.10 lit. g C.p.p., coroborat cu art. 122 alin. 1 lit. d şi art. 124 Cod penal, a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului P M pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 290 alin. 1 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.
În drept, se mai reţine de instanţa de fond, fapta inculpatului P M, reprezentant legal al SC P&I I SRL, care, în perioada 11.03.2002 – 11.09.2003, în realizarea unei rezoluţii infracţionale unice, a schimbat în mod repetat şi fără respectarea dispoziţiilor legale destinaţia sumelor de 24.120 euro, respectiv 8.040 euro, provenite din bugetul Comunităţilor Europene şi alocate pentru proiectul de mobilitate prin Centrul Naţional „Leonardo da Vinci” din cadrul Ministerului Educaţiei şi Cercetării, prin utilizarea acestor sume în interes personal (plata unor cheltuieli neeligibile, plata unor debite ale SC P&I I SRL, care nu aveau nicio legătură cu proiectul desfăşurat) şi în scopul însuşirii pe nedrept a diferenţei dintre costul real al stagiului şi subvenţia primită, întruneşte sub aspect obiectiv şi subiectiv elementele infracţiunii împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene prev. de art. 182 alin.1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, modificată, cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa a avut în vedere, potrivit art. 72 C.pen., dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă stabilite în norma incriminatoare (închisoare de la 6 luni la 5 ani), gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Instanţa a mai reţinut că inculpatul a conceput şi realizat un proiect de mobilităţi pur formal, pe care nu a avut niciodată intenţia de a-l desfăşura într-o manieră adecvată şi corespunzătoare obiectivelor programului „Leonardo da Vinci”, respectiv formarea profesională şi dezvoltarea competenţelor care facilitază inserţia şi dezvoltarea profesională pe piaţa comunitară. Dimpotrivă, scopul proiectului de mobilitate a fost obţinerea unui câştig personal, pentru inculpat şi A S.
Gravitatea faptei este mărită de mijloacele frauduloase de care s-a servit inculpatul, respectiv întocmirea unor acte false cu privire la ocupaţia şi pregătirea stagiarilor, selectarea unui partener extern inapt sub aspect funcţional să participe la realizarea proiectului, ascunderea relaţiei de rudenie cu A S şi a evidentului conflict de interese rezultat din aceasta, mistificarea raportului final şi a rapoartelor individuale ale stagiarilor, precum şi a celorlalte acte prezentate „Centrului Naţional”, toate acestea conţinând neadevăruri manifeste, în scopul ascunderii modului real de desfăşurare a proiectului şi implicit în scopul însuşirii subvenţiei contractate.
Instanţa a mai avut în vedere totodată importanţa deosebită a valorilor sociale lezate prin infracţiunea săvârşită, respectiv alocarea justă şi în conformitate cu legea a fondurilor publice – atât naţionale, cât şi comunitare, distribuite cu concursul autorităţilor naţionale – precum şi încrederea publică ce trebuie să existe în corectitudinea alocării şi utilizării fondurilor publice.
Aceste valori ocrotite de legea penală sunt esenţiale pentru existenţa statului de drept, democratic şi social, care presupune domnia efectivă a legii, egalitatea reală a cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice şi crearea unui mediu economic sănătos, întemeiat pe o concurenţă liberă şi corectă, iar nu pe corupţie şi nepotism, se mai arată în motivarea soluţiei pronunţate de instanţa de fond.
În acest context, infracţiunea săvârşită prezintă o gravitate specială, întrucât ea are ca obiect fondurile publice alocate prin Programul comunitar „Leonardo da Vinci”, fonduri care nu sunt destinate unei activităţi economice generatoare de profit, ci realizării unei pregătiri profesionale adecvate în contextul mobilităţii transnaţionale presupuse de piaţa comunitară.
Instanţa a reţinut circumstanţele personale ale inculpatului P M, care nu este cunoscut cu antecedente penale, împrejurare care a fost valorificată în sensul aplicării unei pedepse privative de libertate orientate spre mediul limitelor prevăzute de lege.
Instanţa a constatat că inculpatul a avut o poziţie procesuală nesinceră, încercând să se delimiteze de orice implicare şi de ori răspundere, încercând să pună toată vina pe seama partenerului străin sau celuilalt asociat.
Toate probele administrate au dovedit însă că inculpatul a avut cunoştinţă despre toată activitatea infracţională, activitate pe care şi-a conceput-o în cele mai mici detalii şi pe care a încercat să o ascundă sub masca unor acte veridice, se mai arată în motivare Inculpatul a ascuns lucruri esenţiale ce trebuiau să fie cunoscute imediat de către centru naţional (cum ar fi lipsa atâtor angajaţi şi relaţia de rudenie cu A S), aspecte ce au fost mascate de înscrisuri falsificate, înscrisuri pe care a încercat să le pună pe seama martorului I M, ştiind că acesta nu este trimis în judecată în prezenta cauză. Inculpatul a încercat să se exonereze de răspundere prin faptul că nu ar fi cunoscut diverse prevederi, deşi înscrisurile dovedesc că avea cunoştinţă de acestea, acţionând tocmai pentru a-şi ascunde activitatea infracţională. Chiar şi în timpul cercetării judecătoreşti inculpatul a încercat să-şi acopere vinovăţia depunând diverse înscrisuri justificative, înscrisuri ce însă nu i-au fost de folos, ba mai mult unele dintre ele au fost de natură a clarifica şi mai mult că au fost depuse acte cu cheltuieli ce în realitate nu s-au efectuat deloc sau într-un cuantum mult mai mic.
În consecinţă, instanţa a aplicat inculpatului o pedeapsă de 3 ani închisoare, considerând că aceasta este necesară şi suficientă pentru atingerea scopului pedepsei, şi proporţională cu gravitatea faptei şi a vinovăţiei inculpatului.
În temeiul art. 71 C.pen., a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a, b) şi c) C.pen. (dreptul de a ocupa o funcţie de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii), pe durata executării pedepsei principale.
Instanţa a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie dreptul de a ocupa o funcţie de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii deoarece inculpatul a săvârşit fapta tocmai în calitate de administrator la P&I I SRL.
În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a, b) şi c) C.pen. (dreptul de a ocupa o funcţie de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii) pe o durată de 4 (patru) ani după executarea pedepsei principale.
Instanţa a considerat că şi o asemenea pedeapsă se impune dat fiind natura şi gravitatea faptei săvârşite, împrejurările cauzei şi persoana inculpatului.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei mai sus aplicate instanţa a ţinut seama de faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind la primul contact cu legea penală, de timpul trecut de la data săvârşirii faptelor, de faptul că pentru infracţiune mai este puţin timp şi intervine şi prescripţia specială a răspunderii penale (martie 2011) şi de faptul că nu este vorba despre o infracţiune de violenţă care să releve o periculozitate sporită pentru ordinea publică.
Instanţa a mai avut în vedere că în legislaţia europeană este definită frauda severă, o fraudă ce are ca prejudiciu o sumă mai mare de 50.000 euro, pentru sumele mai mici lăsându-se posibilitatea alegerii pedepsei statelor membre raportat la circumstanţele săvârşirii faptei şi la circumstanţele personale ale persoanei vinovate.
Pentru aceste motive instanţa a considerat că în cauză este suficientă suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate mai sus, executarea pedepsei apărând excesivă faţă de întreg materialul probator administrat şi de circumstanţele personale ale inculpatului.
Aplicarea unei pedepse, chiar suspendată condiţionat, înseamnă stabilirea vinovăţiei acelei persoane şi aceasta poate să-şi atingă funcţiile şi scopul chiar şi fără executarea în regim de detenţie cum este cazul în speţa de faţă.
Săvârşirea unei infracţiuni prev. de o lege specială, este adevărat asimilată infracţiunilor de corupţie, nu înseamnă automat închisoare cu executare în regim de detenţie, pentru că altfel ar însemna trecerea automată peste disp. art. 72 C. pen. şi art. 81 şi urm. C. pen., texte de lege instituite tocmai pentru a oferi mai multe variante cu privire la modalitatea de executare a unei pedepse aplicate.
Atitudinea procesuală a inculpatului şi gravitatea faptei săvârşite au fost avute în vedere de instanţă la cuantumul pedepsei aplicate acestuia, însă nu pot determina automat şi aplicarea unei pedepse cu închisoare efectivă, atâta timp cât instanţa are la acest moment convingerea intimă că faţă de inculpat scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea în regim de detenţiei a pedepsei aplicate, se mai arată în motivarea soluţiei.
Instanţa a mai reţinut că faptele inculpatului erau cunoscute încă din anul 2003, însă, după ce a existat chiar şi o soluţie de netrimitere în judecată, soluţie infirmată în 2005, s-a ajuns abia în noiembrie 2007 la trimiterea în judecată, timpul scurs până în acest moment fiind de natură să mai atenueze din impactul pe care aceste fapte le-au avut la acel moment şi de natură a face ineficientă aplicarea unei pedepse cu executare.
Pentru toate aceste motive instanţa în baza art. 81 C.pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 (cinci) ani, stabilit conform dispoziţiilor art. 82 C.pen.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin. 1 lit. a teza a-II-a, lit. b) şi c) Cod penal (dreptul de a ocupa o funcţie de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii), pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 359 C.p.p. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 şi 84 Cod penal, referitoare la situaţiile care atrag revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei, respectiv săvârşirea unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare şi neexecutarea obligaţiilor civile la care este obligată prin prezenta hotărâre.
În ceea ce priveşte acţiunea civilă formulată împotriva inculpatului, au fost analizate elementele răspunderii civile delictuale, respectiv:
-prejudiciul cert şi nereparat încă,
-fapta ilicită,
-vinovăţia şi
-legătura de cauzalitate dintre prejudiciu şi fapta ilicită.
S-a constatat, în speţă, îndeplinirea condiţiilor cumulative menţionate, respectiv existenţa unui incontestabil prejudiciu produs părţii civile prin faptul că inculpatul prin manopere frauduloase a ascuns realitatea unor aspecte care dacă ar fi fost cunoscute de către partea civilă, soarta contractului ar fi fost alta, iar plăţile către firma inculpatului nu s-ar mai fi făcut.
De asemenea, instanţa de fond a mai reţinut, din materialul probator a rezultat cu certitudine că scopul proiectului derulat de către inculpat nu a fost realizat, fiind mai degrabă un sejur turistic pentru cei 15 stagiari plecaţi, aspect care evident vine în contradicţie cu normele prescrise în legătură cu formarea profesională şi obligaţiile pe care inculpatul şi le asumase prin contract.
De fapt obiectivele propuse pe hârtie de către inculpat şi care ar fi trebuit să fie realizate prin acel stagiu nici nu avea cum să se îndeplinească în condiţiile în care acesta a urmărit să-şi însuşească din banii primiţi şi astfel să reducă cheltuielile la maxim pentru creşterea câştigului, şi nu să facă un bine celor 15, aşa cum a declarat în faza procesului penal.
Tot proiectul aşa cum s-a arătat a fost o „afacere de familie”, bine gândită în cele mai mici detalii de inculpat şi A S, prin metode bine ştiute urmărindu-se reducerea la maxim a cheltuielilor şi raportarea unor mai mari sau care nici măcar nu s-au făcut (cum ar fi pregătirea lingvistică).
Acest lucru s-a şi realizat, inculpatul nereuşind să facă dovada decât a unor cheltuieli, care nu sunt nici pe departe egale cu cele încasate de la Centrul Naţional.
Nu se poate vorbi despre o răspundere civilă contractuală în condiţiile în care încheierea contractului a fost făcută avându-se la bază documente false, situaţii ascunse cu rea credinţă de inculpat centrului, urmată pe timpul derulării de depunerea de documente care nu reflectau cheltuieli reale sau care erau total disproporţionate, ajungându-se astfel ca centrul să facă plăţi pentru cheltuieli care în realitate nu au existat.
Reaua credinţă a inculpatului şi activitatea infracţională a acestuia reies din materialul probator administrat, ajungându-se în final evident la nerealizarea obiectivelor propuse prin proiectul depuse şi poate la realizarea propriilor obiective avute în vedere de inculpat şi anume dobândirea de foloase de pe urma acestui contract.
Sunt îndeplinite şi celelalte condiţiile ale răspunderii civile delictuale şi anume fapta ilicită a inculpatului astfel cum a fost prezentată anterior, vinovăţia inculpatului astfel cum a fost dovedită şi legătura de cauzalitate între prejudiciu produs şi fapta ilicită a inculpatului.
De asemenea sunt îndeplinite în cauză cerinţele art. 1000 alin. 3 Cod civil în sensul că faptele inculpatului au fost săvârşite în exercitarea atribuţiei de administrator al societăţii, contractul fiind semnat şi însuşit de inculpat în această calitate.
Pentru toate aceste motive instanţa în baza art. 14 rap. la art. 346 alin. 1 C.pr.pen. cu referire la art. 998 şi 1000 alin. 3 C.civ., a admis acţiunea civilă formulată de partea vătămată constituită parte civilă AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU PROGRAME COMUNITARE ÎN DOMENIUL EDUCAŢIEI ŞI FORMĂRII PROFESIONALE DIN CADRUL M.E.C.I. împotriva inculpatului şi a părţii responsabile civilmente SC P&I I SRL prin lichidator judiciar SC G I SRL, în sensul că va obliga pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC P&I I SRL prin lichidator judiciar SC G I SRL la plata către partea civilă a sumei de 32.160 Euro reprezentând daune materiale.
În baza art. 112 lit. f C. pen. rap. la art. 118 alin.1 lit. e şi alin. 5 C.pen., instanţa a dispus confiscarea specială de la inculpatul P M a sumei de 13,75 Euro, reprezentând dobânda bancară la suma încasată de centrul naţional, dobândă pe care era îndreptăţită să o ceară partea civilă însă nu a făcut-o. Cum este vorba despre o sumă de bani însuşită ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni, sumă necerută de partea civilă, sunt îndeplinite cerinţele art. 118 lit. e şi alin. 5 C. pen.
În temeiul art. 163 C.pr.pen., a menţinut sechestrul asigurător (poprire) instituit asupra conturilor bancare (până la concurenţa sumei de 32.160 euro) aparţinând inculpatului P M, prin Ordonanţa nr. 342/P/2003 din data de 29.05.2007 (conturi deschise la I BANK NV AMSTERDAM – SUCURSALA BUCUREŞTI, f. 279 – 283 vol. I d.u.p.), emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie – Secţia de combatere a corupţiei, măsură necesară în vederea garantării reparării pagubei produse părţii civile prin infracţiune.
În temeiul art. 348 C.pr.pen., a desfiinţat înscrisul falsificat intitulat „Lista Nominală cu stagiarii selecţionaţi să participe la proiect”, înscris falsificat de inculpat şi depus ulterior la Centrul Naţional (f. 2-3 vol. II d.u.p.).
În baza art. 191 alin. 1, 3 C.pr.pen., a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC P&I I SRL prin lichidator judiciar SC G I SRL la plata sumei de 12.900 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei soluţii au formulat apel inculpatul apelant P M şi Direcţia Naţională Anticorupţie.
În dezvoltarea motivelor de apel formulate de apelantul inculpat s-a arătat în esenţă că instanţa de fond a iniţiat raţionamentul deliberării şi condamnării inculpatului P pornind de la o grava eroare de fapt: la fila 17 a motivării sentinţei,instanţa consemnează:,.toata afacerea a fost o înţelegere între inculpat şi A S .aceştia urmând să îşi împartă parte din bani care rămâneau după efectuarea stagiului,aspect confirmat si de înscrisul de la fila 247 vol I d.u.p." Instanţa de fond face o gravă confuzie şi foloseşte acest înscris ca probă atât timp cât înscrisul de la fila 247 vol.I.d.u.p. reprezintă corespondenta purtată între P M-tatal si S A. Tatăl lui P M, numitul P I M, a fost trimis în judecată şi a fost judecat definitiv in cauza nr.6943/4/2007. Atât timp cat instanţa îşi fundamentează decizia de condamnare pe înţelegerea prealabila dintre P M - fiul - şi S A - înţelegere inexistenţa - este lipsită de obiectivitate orice analiza a probatoriului făcută de magistrat, se mai arată în susţinerea motivelor de apel.
In mod greşit s-a susţinut la filele 13si 14 din sentinţa ca inculpatul ar fi schimbat nelegal partenerul extern, având în vedere următoarele aspecte:
- La data la care partenerul iniţial „Haka Gmbh" şi-a retras disponibilitatea de a derula programul, firma DE BE ROM era perfect legal înfiinţată şi reprezentată de A S, aspecte confirmate de înscrisurile existente în volumul 2dosar urmărire penala, filele 354-438, despre care procurorul doar precizează la fila 22 ca sunt fotocopii neconforme cu originalul, fără a face referiri la conţinutul acestora.
- Partenerul extern a fost ales de ambii administratori ai S.C.„P&I I"S.R.L. iar insinuările procurorului ca aceasta alegere s-a făcut in scopul obţinerii unor avantaje patrimoniale sunt contrazise şi de declaraţia data de inculpat la termenul din 23.10.2009, când a arătat ca aceasta societate a fost aleasa tocmai în scopul de a nu pierde contractul cu Centrul Leonardo da Vinci, firma fiind perfect legal înfiinţată la data depunerii documentaţiei la Centru.
In mod greşit, s-a mai arătat în motivele de apel, instanţa de fond interpretează dispoziţiile Raportului Explicativ referitor la Convenţia cu privire la protecţia intereselor financiare ale comunităţilor europene si concluzionează ca am fi in prezenta unei fapte penale. S-a solicitat instanţei să dea valoare raportului explicativ şi să constate, aşa cum au făcut şi procurorii germani, că faptele pentru care s-au făcut cercetări nu sunt prevăzute de legea penala.
Procurorii germani, se mai arată în motivarea apelului formulat de inculpat în cadrul anchetei efectuate fata de S A, partenerul german al programului, nu au dispus trimiterea acesteia în judecată şi au constatat că este un litigiu civil. In rechizitoriu procurorul D.N.A aduce aminte -fila 39 - de existenta anchetei fata de doamna S A. dar nu în scopul aducerii la cunoştinţa instanţei a soluţiei de netrimitere in judecata, ci in scopul impresionării instanţei romane de „amplitudinea cercetărilor”, aspect care nu a fost confirmat prin obiectivele comisiei rogatorii efectuata în timpul urmăririi penale. La fila 12 a sentinţei instanţa afirma că nu are relevanta soluţia data de autorităţile germane faţă de S A.
Astfel, din declaraţiile inculpatului date atât în faza urmăririi penale cât şi în fata instanţei, a reieşit că relaţia de colaborare între S.C..P&I I „S.R.L. si DE BE ROM Gmbh a avut ca finalitate îndeplinirea scopului programului de pregătire a tinerilor absolvenţi in domeniul ingineriei urbane, iar daca au intervenit deficiente, acestea nu au fost urmarea unei intenţii directe a inculpatului sau a partenerului extern. In acelaşi sens sunt şi declaraţiile martorilor audiaţi nemijlocit de către instanţa de fond, după cum urmează:
- I M: partenerul extern a fost ales de ambii administratori, P M şi I M, iar scopul proiectului a fost atins, raportat la condiţiile legale si contractuale din anul 2002. Partenerul extern era responsabil de asigurarea cazării si a transportului. Martorul I a mai derulat ulterior un proiect cu acelaşi partener extern.
- Martorul I L: atesta faptul ca declaraţia dată în faza de urmărire penala ,datorita audierii care a durat trei ore a menţionat eronat ca stagiul de pregătire ar fi durat doar doua săptămâni iar la selectarea stagiarilor a fost implicat si M I.
- Martorul D C: M I a fost implicat în selectarea cAdaţilor. In Germania au vizitat câteva şantiere, Facultatea de Construcţii si firme de construcţii. La vizitele pe şantier au discutat cu şefii de proiect, iar traducerea le era asigurată. Stagiul s-a încheiat cu un proiect predat Facultăţii.
- Martorul G V: martorul I a fost in Germania pe perioada stagiului. S-au efectuat activităţi de pregătire cu arhitecţi şi vizite la firme specializate, concluzionate cu un proiect.
- Martorul M S: primea documente fiscale de decontare de la P M si de la I M iar dintre cei doi, nu exista nici o persoana de decizie sau o persoana cu ascendent asupra celeilalte.
- Martorul M S: s-au făcut activităţi de pregătire in Germania şi apreciază ca acel stagiu i-a fost de un real folos;
- Martorul D R: a avut discuţii cu M I la sediul S.C.„P&I I”S.R.L. in vederea selectării sale ca stagiar.
Din toate aceste declaraţii a rezultat că nu doar inculpatul P M lua deciziile în cadrul S.C.„P&I I S.R.L., ci în calitate de administrator, şi martorul I M gestiona atât selectarea stagiarilor cat si relationarea cu Centrul Leonardo da Vinci, s-a mai arătat în dezvoltarea scrisă a motivelor de apel.
Faptul că persoana de contact in relaţia cu Centrul a fost P M nu îi poate exclude pe martorul I. Astfel, interpretările procurorului că inculpatul ar fi avut interes ca anumite acte sa fie întocmite în fals este lipsită de orice fundament juridic sau faptic, rămânând simple speculaţii. Instanţa a interpretat la fila 13-in sensul ca inculpatul s-ar fi aflat într-un conflict de interese, datorita rudeniei dintre tatăl inculpatului şi S A, întrucât la data încheierii contractului noţiunea de conflict de interese nu exista,Regulamentul Financiar al Comisiei Europene fiind adoptat de România abia în anul 2004. Existenta vreunui conflict de interese poate exista conform Regulamentului financiar al Comisiei Europene nr. 1605/2002. Instanţa însă nu ţine cont de punctul de vedere oficial exprimat de purtătorul de cuvânt al Delegaţiei Comisiei Europene in România, doamna A F: firmele la care va referiţi sunt îndreptăţite să obţină finanţare la fel ca oricare altele. Nu exista conflict de interese."
In ceea ce priveşte comisia rogatorie efectuata in cauza in timpul urmăririi penale,se mai arată în motivele de apel, aceasta este incompletă şi irelevanta în condiţiile in care de la capitolul concluzii lipsesc 4(patru) pagini, respectiv filele 220-224 vol.I dosar urmărire penala. Afirmaţia făcută de procurorul D.N.A ca restul filelor ar fi privit o alta cauza nu poate fi confirmata decât cu filele lipsa, până la proba contrara răspunsul acestei comisii rogatorii trebuind să fie înlăturat din probatoriul cauzei, cu atât mai mult cu cat instanţa a respins cererea inculpatului de efectuare a unei noi comisii, prin procedura delegării
In ceea ce priveşte cheltuielile eligibile, in rechizitoriu procurorul face aprecieri personale-fila 40- fără a verifica printr-o expertiza de specialitate cuantumul cheltuielilor şi eligibilitatea lor. Instanţa de fond le-a preluat la filele 19 şi 20 Apelantul inculpat a depus prin apărător la termenul din 20.04.2008 traduceri legalizate ale bonurilor fiscale ce au stat la baza justificării cheltuielilor, astfel ca instanţa de judecata a făcut doar interpretări ale dispoziţiilor Manualului Administrativ si Financiar, întrucât a respins solicitarea inculpatului de efectuare a unei expertize de specialitate. Concluziile instanţei întemeiate pe raportul de constatare efectuat de specialistul D.N.A. încalcă principiul egalităţii de arme si nu se tine cont de faptul ca specialistul nu este un expert autorizat de Ministerul Justiţiei, iar inculpatul nu a avut posibilitatea sa propună obiective in cadrul acestei proceduri. Au fost invocate în acest sens, deciziile Curţii Europene în cauzele Tomasi c.Frantei şi Ludi c. Elvetiei. De asemenea, se invocă decizia I.CC J.- Secţia penală nr.3465/27.06.2007 conform căreia: înainte de a fi o problema de drept, regula in dubio pro reo este o problema de fapt. Înfăptuirea justiţiei penale cere ca judecătorii să nu îşi întemeieze soluţiile pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe baza de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectiva (fapta supusa judecaţii). Chiar în rechizitoriu procurorul foloseşte sintagma „rea-credinţă” ,specifica litigiilor civile şi nu celor penale -fila 50- astfel ca achitarea inculpatului se impune în temeiul dispoziţiilor art.10 lit. b C.pr.pen şi nu în baza art.10 lit. d Cpr.pen.„ faptei ii lipseşte un element constitutiv al infracţiunii" respectiv intenţia, se mai arată în dezvoltarea motivelor de apel. In lipsa unei expertize contabile, respinsă de către instanţa, înscrisurile depuse de apărare fac dovada costurilor suportate si justificate în derularea programului. Conform Manualului Administrativ si Financiar, sunt eligibile cheltuielile legate de programul propus (mobilitate) iar eligibilitatea unei cheltuieli va fi judecata in raport cu contextul ei general, cu natura si valoarea ei Acesta este motivul pentru care cheltuielile au fost apreciate ca justificate de către Centrul Leonardo da Vinci şi subvenţia a fost achitata. Dacă la data efectuării plăţii subvenţiei specialiştii Centrului Leonardo da Vinci au apreciat ca toate documentele fiscale prezentate de către inculpat şi I M au făcut dovada legăturii dintre cheltuieli si programul propus, aşa cum cere Manualul Administrativ-cheltuiala sa fie privinţa în raport cu contextul general, cu natura şi valoarea ei - este nelegal ca la peste 7 (sapte) ani diferenţa sa formuleze cereri de constituire parte civila, întrucât prejudiciul nu este cauzat de către inculpat, iar răspunderea este una civila si incumba atât reprezentanţilor Centrului Leonardo da Vinci, administratorilor S.C„P&I I ”S.R.L. si partenerului extern.
In faţa instanţei inculpatul a făcut dovada cheltuielilor, inclusiv prin contractul de închiriere a imobilului din Frankfurt la o contravaloare de 1500(una mie cinci sute) euro pe luna. Facturile prezentate organelor de urmărire penala au la baza elemente justificative: contract de închiriere imobil şi bonuri fiscale de achiziţionare a bunurilor. S-a menţionat de asemenea, că în mod greşit procurorul invoca încălcarea prevederilor Manualului Administrativ şi Financiar, întrucât în mod rezonabil se poate presupune ca transportul cu autocarul nu a costat mai mult decât o deplasare cu trenul sau cu avionul. Nu exista nici o probă la dosarul cauzei care sa ateste ca inculpatul ar fi făcut plaţi cash numitei S A, în afara programului, astfel încât nu se poate reţine intenţia directă de comitere a vreunei in tracţiuni sau încălcarea cu buna-ştiinţă a prevederilor Manualului Administrativ, având în vedere că, aşa cum din nou instanţa de fond a susţinut, inculpatul ar fi conceput acest program în scopul obţinerii unui profit personal, acţiune care nu era posibila fără complicitatea doamnei S A, cea care a emis facturile fiscale decontate. Daca la fila 36 rechizitoriu se fac aprecieri subiective cu privire la condiţiile de cazare a stagiarilor, fără a se avea in vedere declaraţiile acestora, confirmate si in fata instanţei de judecata, prin care se atesta condiţiile perfect civilizate de cazare si masa a stagiarilor,instanţa nu a ţinut cont in motivarea sentinţei de declaraţiile martorilor. Cheltuielile de subzistenta - aşa cum le numeşte procurorul la fila 37 rechizitoriu - sunt de fapt cheltuielile cu asigurarea meselor furnizate stagiarilor atesta realitatea achiziţiilor si a decontărilor aferente. La fila 19 din sentinţa instanţa retine ca nu pot fi decontate cheltuielile privind transportul intern întrucât acestea nu ar fi fost eligibile conform Manualului Administrativ si Financiar si datorita numărului scăzut de drumuri efectuate. Cu ocazia audierii nemijlocite in fata instanţei, martorii au confirmat deplasările efectuate,astfel ca decontarea deplasărilor la şantiere, la firme de construcţii sau la Universitate este total eligibila.
În consecinţă se solicită respingerea pretenţiilor civile ale ANPCDE ca nedovedite. Din materialul probator administrat în cursul cercetării judecătoreşti nu se poate stabili răspunderea penala a inculpatului, astfel încât nu poate fi reparat nici un prejudiciu. Partea civilă are posibilitatea să se adreseze instanţelor civile în vederea repunerii pe rol a cauzei prin care se solicită restituirea avansului şi a plaţii intermediare.
Pentru aceste considerente s-a solicitat ca în baza dispoziţiilor art.379 pct.2 lit. a C.pr.pen să fie admis apelul, reţinerea cauzei spre rejudecare si in rejudecare sa se dispună pentru infracţiunea prev. de art 182 alin.l din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. achitarea inculpatului in baza dispoziţiilor ari 11 pct.2 lila raportat la ari 10 lit.b C.pr.pen.
În motivele scrise depuse de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a arătat că hotărârea este nelegală, întrucât instanţa a stabilit ca prejudiciul să fie restituit în Euro şi nu în echivalent în lei, către partea civilă. Astfel, instanţa a admis acţiunea civilă formulată de Agenţia Naţională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei şi formării Profesionale din Cadrul M.E.C.I. şi a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească, în mod nelegal însă, în Euro, suma de 32 160. In mod corect, instanţa trebuia să dispună ca această sumă să fie plătită în echivalent în lei, către partea civilă. De asemenea, în ceea ce priveşte măsura de siguranţă dispusă în temeiul art. 122 lit. f) Cod penal rap. la art. 118 alin. 1, lit. e) şi alin. 5 Cod penal, instanţa trebuia să dispună confiscarea specială a sumei de 13,75 Euro, echivalent în lei.
De asemenea s-a mai arătat că hotărârea instanţei de fond este netemeinică şi nelegală, pentru greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului P M. Potrivit art. 72 Cod penal „La stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale ale Codului Penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală".
In afară de faptul că instanţa în mod generic, a făcut referire la aceste criterii de individualizare a pedepsei, aceasta nu a realizat o reală şi precisă evaluare. Totodată, instanţa nu a ţinut seama nici de dispoziţiile art. 81 alin. 1 lit c) Cod penal, conform cărora: „Instanţa poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei, dacă se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins si fără executarea acestuia.
Este evident, prin raportare la dispoziţiile menţionate şi ţinând seama de pericolul social deosebit al faptei, de consecinţele acesteia, de faptul că prejudiciul produs nu a fost recuperat, de atitudinea nesinceră a inculpatului, prin care a încercat să denatureze adevărul cât şi de incidenţa stării de agravare a răspunderii penale, că stabilirea de către instanţă a unei pedepse care să fie executată potrivit art. 81 Cop penal, exprimă o blândeţe nejustificată, se mai arată în motivele de apel formulate în cauză. Dincolo de pericolul social generic al infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului, reflectat în limitele de pedeapsă prevăzute de lege, pericolul social concret este evidenţiat de modalitatea şi de mijloacele prin care a fost săvârşită infracţiunea. Astfel, se mai arată în dezvoltarea scrisă a motivelor de apel, intenţia infracţională a inculpatului este dovedită de toate activităţile desfăşurate de acesta pe parcursul derulării proiectului în cauză. Inculpatul, în calitate de reprezentant legal al contractantului SC „P&I I SRL", conform contractului de finanţare şi-a asumat întreaga responsabilitate pentru realizare integrală a obiectivelor proiectului şi pentru gestiunea administrativă şi financiară, s-a obligat să desemneze în scris o echipă de gestiune a proiectului, să organizeze concurs pentru selecţia stagiarilor, conform unor criterii prestabilite urmând ca la program să participe numai angajaţi cu carte de muncă ai contractantului, să monitorizeze permanent realizarea obiectivelor programului de stagiu.
Aceste obligaţii au fost încălcate de inculpat, în scopul schimbării destinaţiei fondurilor obţinute de la Comunitatea Europeană şi folosirii acestora în scop personal, respectiv al însuşirii subvenţiei contractate.
Activitatea infracţională a fost premeditată, printre mijloacele folosite, fiind întocmirea în mod fals a unor înscrisuri, pe care le-a depus la Centru Naţional „Leonardo Da Vinci", aşa cum e cazul „Listei nominale cu stagiarii selecţionaţi să participe la proiect", înscris în cuprinsul căruia, inculpatul a menţionat date nereale despre participanţi, efectuându-le totodată şi semnăturile.
Un alt mijloc ce a servit la realizarea scopului urmărit, constă în selectarea unilaterală în vederea derulării proiectului, a unui partener extern (DE Be Rom) entitate reprezentată de o rudă de-a sa, respectiv A S (fosta P), împrejurare susceptibilă de a constitui un veritabil conflict de interese.
Toate aceste împrejurări, evidenţiază gravitatea ridicată a faptelor, prin realizarea şi derularea proiectului în cauză, inculpatul urmărind doar satisfacerea interesului personal cât şi pe cel al rudei sale, martora A S.
Un alt criteriu de care instanţa de fond trebuia să ţină cont la individualizarea pedepsei şi care nu justifică aplicarea art. 81 Cod penal, constă în aceea că activitatea infracţională desfăşurată de inculpat a avut drept consecinţă prejudicierea statului, reprezentat de M.E.C.I., cu suma de 32 160 Euro (echivalent în lei) prejudiciu care până în prezent nu a fost recuperat.
La toate acestea, se adaugă faptul că inculpatul P M, în tot cursul procesului penal a avut o atitudine nesinceră, prin care a încercat să denatureze adevărul judiciar.
Pe de altă parte, în alegerea modalităţii de executare a pedepsei, instanţa trebuia să ţină seama, de existenţa stării de agravare a răspunderii penale, reprezentată de incidenţa art. 41 alin.2 Cod penal, situaţie care relevă perseverenţa infracţională a inculpatului, cât şi de faptul că inculpatul a fost trimis în judecată şi pentru o a doua infracţiune concurentă, respectiv art. 290 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, sigurul impediment cât priveşte tragerea la răspundere penală, fiind împlinirea termenului de prescripţie specială, potrivit art. 124 Cod penal.
Faţă de cele menţionate, a rezultat că în cauză nu se justifică aplicarea art. 81 Cod penal, solicitându-se ca instanţă de apel să dispună ca pedeapsa aplicată să fie executată în stare de detenţie.
Prin încheierea de şedinţă de la termenul de judecată din data de 28.04.2010 a fost încuviinţată audierea martorei A S, prin Comisie Rogatorie de către autorităţile de resort ale statului de reşedinţă. La termenul de judecată din data de 15.12.2010 a fost depus la dosar răspunsul autorităţilor judiciare solicitate, respectiv răspunsurile formulate de martora în cauză la întrebările adresate de instanţă.
Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, conform art. 378 alin 1 Cod procedură penală, tribunalul a reţinut în esenţă că prin rechizitoriul emis la data de 15.11.2007 de Direcţia Naţională Anticorupţie din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 126/P/2007 şi înregistrat pe rolul Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti sub nr. 10643/4/2007 la data de 16.11.2007, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul P M pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, deturnare de fonduri, prev. de art. 3021 alin.1 C.pen., şi a infracţiunii împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene prev. de art. 182 alin.1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, modificată, cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit.a C.pen.
Prin actul de sesizare s-a reţinut în esenţă că inculpatul P M, în calitate de reprezentant legal al SC P&I I SRL, a încheiat cu Centrul Naţional pentru Programul de Formare Profesională „Leonardo Da Vinci” un contract având ca obiect obţinerea unei finanţări nerambursabile în cuantum de 40.200 euro, din fonduri ale Comunităţilor Europene, pentru proiectul „Formarea tinerilor absolvenţi în domeniul ingineriei urbane” (propus de societatea inculpatului), şi că ulterior a schimbat destinaţia legală a avansului în cuantum de 24.120 euro, precum şi a tranşei intermediare în cuantum de 8.040 euro, prin utilizarea acestor sume pentru plata unor cheltuieli neeligibile sau în interes personal.
La data de 19.01.2001, SC P&I I SRL, prin administrator P M, a adresat Centrului Naţional „Leonardo Da Vinci” (în continuare, „Centrul Naţional”) – autoritatea naţională competentă să gestioneze fondurile comunitare alocate prin programul de formare profesională cu acelaşi nume – o cerere de alocare a unei finanţări nerambursabile în cuantum de 39.000 euro, pentru desfăşurarea unui program de formare profesională a 15 tineri în domeniul urbanismului. Programul îşi propunea ca tinerii să fie plasaţi timp de 8 săptămâni la o firmă de profil din Germania, unde să se asigure un stagiu de pregătire teoretică şi practică privind noile tehnologii utilizate în domeniul urbanismului la standardele europene, precum şi să beneficieze de un curs de pregătire lingvistică; partenerul propus a fost iniţial Haka GmbH, al cărei reprezentant, B H, şi-a exprimat acordul pentru participarea ca partener în proiect.
În martie 2001 proiectul a fost selectat pentru obţinerea finanţării nerambursabile, iar la 28.02.2002 s-a încheiat contractul nr. RO/2001/87047/TD între Centrul Naţional şi SC P&I I SRL SRL, reprezentată legal de inculpatul P M, având ca obiect alocarea sumei totale de 40.200 euro în scopul realizării unui stagiu de perfecţionare profesională în străinătate, pentru 8 săptămâni, a 15 stagiari, angajaţi cu carte de muncă ai SC P&I I SRL SRL.
Potrivit contractului de finanţare, contractantul SC P&I I SRL SRL, reprezentată legal de inculpat, şi-a asumat responsabilitatea pentru realizarea integrală a obiectivelor proiectului şi pentru gestiunea administrativă şi financiară, s-a obligat să desemneze în scris o echipă de gestiune a proiectului, să organizeze concurs pentru selecţia stagiarilor, conform unor criterii prestabilite, urmând ca la program să participe numai angajaţi cu carte de muncă ai contractantului, să monitorizeze permanent realizarea obiectivelor programului de stagiu, precum şi să contacteze săptămânal partenerul extern şi unitatea de stagiu, pentru a se asigura de desfăşurarea eficientă a programului.
Subvenţia financiară a fost alocată exclusiv pentru acoperirea alocaţiilor stagiarilor şi a costurilor de gestionare administrativă şi financiară a proiectului, fiind interzisă utilizarea subvenţiei în alte scopuri decât cele stabilite prin contract.
Pentru primirea finanţării nerambursabile, SC P&I I SRL SRL a deschis un cont bancar în euro, singura persoană cu drept de semnătură asupra finanţării fiind inculpatul P M, acesta fiind, potrivit Manualului Administrativ şi Financiar anexat contractului şi parte integrantă din acesta, persoana responsabilă pentru realizarea proiectului şi utilizarea fondurilor primite.
În vederea obţinerii contratului cu centrul naţional inculpatul a depus mai multe documente printre care se găsea şi o listă cu participanţii propuşi, semnăturile acestora fiind falsificate în prealabil de către inculpat.
La data de 08.11.2001, fără a exista vreo renunţare expresă din partea partenerului străin iniţial propus, firma DE-BE-ROM îşi anunţă dorinţa de participare la proiect, iar la data de 6.12.2001, inculpatul P M, fără a notifica Centrul Naţional, a încheiat un contract de stagiu cu firma „DE BE ROM”, reprezentată de numitul A S.
Conform actului de sesizare, inculpatul a încălcat astfel obligaţiile stabilite prin contractul de finanţare, de a notifica Centrul Naţional cu privire la schimbarea partenerului extern şi de a încheia un act adiţional la contractul de finanţare, prin care Centrul Naţional să-şi dea acordul faţă de modificarea preconizată. Pe de altă parte, inculpatul a încălcat Condiţiile generale aplicabile subvenţiei, care obligă contractantul să evite orice conflict de interese, iar dacă apare o astfel de situaţie, să notifice neîntârziat Centrul Naţional.
Entitatea DE BE ROM, în calitate de partener extern, s-a obligat în esenţă să ia toate măsurile necesare pentru realizarea eficientă a plasamentului, potrivit termenilor contractului de finanţare între SC P&I I SRL şi Centrul Naţional, precum şi să încheie un contract cu firma germană în cadrul căreia urma să se realizeze instruirea participanţilor.
O comisie mixtă constituită de Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi de Centrul Naţional, precum şi Direcţia Generală Educaţie şi Cultură din cadrul Comisiei Europene au constatat numeroase nereguli, posibile indicii ale unor activităţi frauduloase; aceste nereguli au condus la imposibilitatea de a verifica realitatea activităţilor specifice plasamentului şi, prin urmare, a eligibilităţii cheltuielilor, motiv pentru care Comisia Europeană a solicitat recuperarea integrală a fondurilor comunitare alocate programului.
Cei 15 stagiari, participanţi la proiect, nu au lucrat niciodată în calitate de angajaţi cu carte de muncă, ori de colaboratori, pentru SC P&I I SRL, fiind recrutaţi de către inculpat dintre foştii colegi de facultate.
Lipsa de eligibilitate a proiectului propus de societatea administrată de inculpat, în ceea ce priveşte condiţia ca stagiarii să fie angajaţii SC P&I I SRL, convenită prin contractul de finanţare, a fost ascunsă prin activitatea infracţională a inculpatului care a indicat în lista nominală şi fişele individuale, anexate contractului, că stagiarii ar fi angajaţi cu carte de muncă ai SC P&I I SRL.
S-a reţinut că acordul exprimat în scris la 6.12.2001 de entitatea DE BE ROM, prin numitul A S, de a se implica în derularea proiectului nu a fost însoţit de niciun document privind obiectul de activitate şi capacitatea acestei societăţi de a realiza plasamentul stagiarilor în domeniul instalaţiilor sanitare şi de încălzire.
Din documentele Registrului Comercial, comunicate prin comisie rogatorie de municipalitatea oraşului Frankfurt am Main, rezultă că au existat două entităţi denumite DE BE ROM, una înfiinţată la 18.10.2001 şi radiată la 28.02.2002, reprezentată legal de A S, iar alta înfiinţată la 01.03.2002 şi radiată la 28.03.2003, reprezentată legal de A S.
S-a apreciat ca evidentă lipsa de onestitate a inculpatului, care deşi avea obligaţia de a identifica un partener extern cu aptitudinea legală de a desfăşura proiectul în colaborare cu firme din domeniul construcţiilor, a încheiat contractul cu o entitate reprezentată de o rudă de-a sa.
În urma audierii în calitate de martori a stagiarilor implicaţi în proiect a rezultat că timp de 8 săptămâni aceştia nu au fost implicaţi în absolut nicio activitate prevăzută în proiect, în schimb au vizitat obiective turistice din Germania. Totodată, stagiarii au declarat că nu au beneficiat de nicio pregătire lingvistică organizată, cu atât mai puţin de una legată de conţinutul plasamentului. Partenerul extern s-a limitat la a asigura cazarea şi hrana stagiarilor, precum şi la a le înmâna la sfârşitul programului câte un certificat care atesta participarea lor la plasament.
De altfel, rapoartele individuale de stagiu şi raportul final întocmit de inculpatul P M nu cuprindeau informaţii clare cu privire la activităţile ce ar fi fost desfăşurate, nefiind indicate numele firmelor în construcţii, ori a specialiştilor germani cu care stagiarii ar fi colaborat.
S-a concluzionat astfel că proiectul de mobilităţi ce avea ca obiectiv îmbunătăţirea formării profesionale a unor tineri în domeniul urbanismului, finanţat din fonduri comunitare, a fost transformat într-un sejur în care fiecare stagiar şi-a conceput propriul program, constituit din activităţi de agrement şi turistice, fără legătură cu obiectivele plasamentului.
În contractul de finanţare s-au prevăzut cheltuieli eligibile în cuantum de 2.380 euro pentru fiecare stagiar, fiind vorba despre cheltuieli pentru transportul pe ruta Bucureşti – Frankfurt şi retur, cazare şi masă, precum şi asigurare; aceste sume urmau să fie plătite de contractantul SC P&I I SRL în contul partenerului extern DE BE ROM, nefiind autorizate retragerile în numerar din contul deschis pentru încasarea fondurilor comunitare.
Cu privire la sumele facturate s-a reţinut că acestea – cu excepţia cheltuielilor pentru transport extern, care au fost justificate prin biletele de autocar – nu au avut la bază niciun document justificativ, fapt ce a pus sub semnul întrebării atât realitatea cheltuielilor, cât şi realizarea efectivă a plasamentului; au fost facturate şi plătite nu numai activităţi care în fapt nu s-au realizat (cum ar fi pregătirea lingvistică), dar şi cheltuieli neeligibile.
Astfel, cu privire la facturile cazare, transport intern şi alocaţii de hrană, s-a reţinut că acestea nu au avut la bază documente justificative privind plata chiriei imobilului şi a utilităţilor; plata chiriei automobilului şi a combustibilului; alimentele procurate, cheltuielile facturate pentru alocaţiile de hrană fiind enorme. De altfel, cheltuielile privind transportul intern sunt în întregime neeligibile, iar în ce priveşte factura pregătire lingvistică, din declaraţiile martorilor rezultă că această activitate nu a avut loc niciodată.
Totodată, eligibilitatea tuturor cheltuielilor trebuie evaluată prin raportare la prevederile Manualului Administrativ şi Financiar, potrivit cărora sunt neeligibile toate cheltuielile ce nu au legătură cu proiectul, ori care nu sunt justificate prin raportare la desfăşurarea acestuia.
Pe de altă parte, conform regulilor financiare ale Comisiei Europene şi convenite prin contractul de finanţare şi anexele acestuia, inculpatul trebuie să restituie integral fondurile alocate, întrucât nu au fost realizate o parte din activităţile finanţate (pregătirea teoretică şi practică în domeniul instalaţiilor, pregătirea lingvistică) şi au fost facturate cheltuieli neeligibile, proiectul fiind lipsit de finalitate.
Potrivit contractului de finanţare, SC P&I I SRL era obligată să utilizeze un sistem de înregistrări contabile care să permită identificarea surselor de finanţare a proiectului şi a cheltuielilor legate de proiect, survenite pe parcursul contractului.
Cu toate acestea, inculpatul P M nu a dat eficienţă niciuneia din regulile contabile impuse de Comisia Europeană, operaţiunile financiare legate de proiect având caracter clandestin şi neregăsindu-se în evidenţele contabile ale societăţii, tocmai pentru a ascunde activităţile frauduloase ale inculpatului în privinţa utilizării finanţării nerambursabile.
În urma unei comisii rogatorii în Germania pentru obţinerea documentelor referitoare la activitatea DE BE ROM, îndeosebi cu referire la proiectul derulat, autorităţile judiciare germane au comunicat un răspuns la cererea formulată, însoţit de înscrisuri, din care rezultă că DE BE ROM nu a efectuat înregistrări contabile, fiind deschisă o anchetă penală împotriva A S şi a altor 2 persoane pentru fraudă de subvenţie economică.
În ce priveşte relaţia contractuală cu SC P&I I SRL, au fost identificate cele 5 facturi fiscale şi anexele la acestea care atestă plata – nu şi documente justificative.
Potrivit rechizitoriului, toate aceste documente confirmă faptul că inculpatul nu a urmărit nici un moment îndeplinirea obiectivelor propuse prin proiect, ci realizarea unei afaceri profitabile pentru el personal şi numita, A S, care de altfel a înfiinţat societatea DE BE ROM strict pentru derularea proiectelor finanţate extern în perioada 01.03.2002 – 26.08.2003.
Pentru a se reţine această situaţie de fapt, în cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele probe: înscrisuri, declaraţiile martorilor, declaraţiile inculpatului, raport cu activităţile desfăşurate de autorităţile judiciare germane la sediul DE BE ROM şi în cursul comisiei rogatorii, raport de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit de Direcţia Naţională Anticorupţie.
În cursul judecăţii în primă instanţă, au fost audiaţi inculpatul şi o parte din martorii din rechizitoriu.
Cu privire la ceilalţi martori audiaţi în cursul urmăririi penale s-a făcut aplicarea art. 327 alin.3 C.pr.pen., audierea acestora nefiind posibilă în faţa instanţei de fond.
În faza apelului a fost audiată prin comisie rogatorie martora A S .
Cu respectarea termenului legal imperativ Agenţia Naţională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei şi Formării Profesionale s-a constituit parte civilă în contra inculpatului şi a părţii responsabile civilmente SC P&I I SRL cu suma de 32.160 euro.
Din analiza clauzelor contractului de finanţare (filele 356-358 vol IV dup) rezultă că sunt stabilite în detaliu cele mai importante obligaţii ale SC P&I I, respectiv: realizarea proiectului pe propria sa răspundere, în condiţiile şi modalităţile definite prin contract şi anexele acestuia; faptul că este unicul responsabil pentru realizarea integrală a obiectivelor proiectului, pentru gestiunea administrativă şi financiară a acestuia, inclusiv pentru efectuarea plăţilor către stagiari.
Conform aceluiaşi contract, tribunalul va reţine că reprezentantul legal al SC P&I I, respectiv inculpatul P M avea obligaţia de a organiza concurs pentru selecţia stagiarilor pe baza criteriilor punctuale prestabilite şi de a propune în vederea participării la proiect numai persoana angajate cu carte de muncă în cadrul unităţii contractante sau al unităţii de trimitere. Tot în sarcina inculpatului s-a reţinut şi obligaţia de a încheia acorduri cu partenerii în vederea derulării normale a proiectului şi respectării termenelor în conformitate cu clauzele contractuale, forma contractului încheiat cu instituţia gazdă trebuind să acopere cerinţele financiare ale contractului cadru.
Acelaşi contract de finanţare îl mai obliga pe inculpat să monitorizeze permanent prin mijloace specifice realizarea obiectivelor programelor individuale de stagiu şi asigurarea unor condiţii rezonabile de cazare şi masă pentru stagiari, precum şi să contacteze săptămânal partenerul extern şi unitatea de stagiu, cu scopul de a efectua acele demersuri pentru corectarea operativă şi eficientă a eventualelor abateri de la prevederile proiectului sale ale contractelor.
Cu referire la partea referitoare la finanţarea proiectului, art. 4 din Contract prevede clar că subvenţia financiară definitivă în valoare de 40.200 euro va fi folosită pentru acoperirea integrală a alocaţiilor stagiarilor care participă la proiect şi a costurilor de pregătire, administrare şi gestionare financiară a acestuia. Contractantul sau stagiarul, se mai prevede în Contract, nu vor putea folosi sub nici un motiv subvenţia financiară alocată proiectului în alte scopuri decât cele prevăzute în proiectul la care se referă contractul. În acest sens, contractantul este obligat să transfere pe baza unor contracte specifice, organismelor de trimitere sau organismelor gazdă fondurile necesare realizării plasamentelor, iar în contractele încheiate cu aceste entităţi trebuie prevăzute expres activităţile care urmează a fi realizate, cuantumul, modalităţile şi termenele de plată corelate cu cele prevăzute în contractul cadru la articolul 5.
Din anexa nr. 2 a Contractului de finanţare – Condiţii generale aplicabile subvenţiei (filele 410 – 413 vol 4 dup) rezultă că au fost stabilite mai multe mecanisme de garantare pentru atingerea scopului urmărit de proiect. În acest sens este stabilită obligaţia contractantului de a repara orice daună cauzată Centrului Naţional sau Comisiei Europene cu urmare a slabei realizări sau a nerealizării proiectului, fiind singurul responsabil faţă de terţe persoane, inclusiv pentru daune de orice natură care ar fi cauzate acestora pe parcursul realizării proiectului. De asemenea contractul stabileşte în aceeaşi anexă obligaţia contractantului de a lua toate măsurile de precauţie pentru a preveni orice conflict de interese.
Prin urmare, tribunalul va reţine că pentru reţinerea existenţei unei activităţi ilicite a inculpatului apelant P M se justifică verificarea modului în care aceste obligaţii au fost îndeplinite.
Conform verificărilor iniţiale, partenerul extern prevăzut iniţial în proiect, respectiv firma germană „HAKA Gmbh” a fost schimbat cu o altă firmă – DE BE ROM, fără ca aceasta din urmă să demonstreze experienţa proprie în derularea unor astfel de proiecte şi fără acordul Centrului Naţional „Leonardo Da Vinci”. De asemenea cei 15 bursieri participanţi la stagiul din Germania nu erau angajaţi ai firmei SC P&I I SRL, astfel cum se stabilise în proiect şi în contractul de finanţare nerambursabilă. În raportul final nu erau prevăzute concret unităţile unde s-a desfăşurat stagiul de pregătire, existând doar date generice despre şantiere şi firme din Germania. Legat de pregătirea teoretică şi practică, lingvistică şi pedagogică nu existau date foarte clare în legătură cu persoanele specializate care participaseră la astfel de operaţiuni. Din analiza rapoartelor individuale de stagiu întocmite de către 15 bursieri rezultă existenţa unei neclarităţi în ceea ce priveşte realizarea pregătirii profesionale a acestora.
Nerespectarea obligaţiilor stabilite în Contractul cadru a fost semnalată într-un act de control întocmit de Comisia Europeană, prin Direcţia Generală de Educaţie şi Cultură la data de 22.12.2003, act prin care Autoritatea Contractantă Centrul Naţional „Leonardo Da Vinci” a fost avertizată despre existenţa unor nereguli în legătură cu implementarea proiectului, fiind puse în evidenţă toate neregularităţile referitoare la implementarea proiectului. Conform acestui act (filele 10-11 vol 4 dup) se reţine că „în absenţa oricărui document care să ateste existenţa structurilor gazdă în domeniul respectiv (urbanism) şi chiar a rapoartelor stagiarilor, este realmente suspectă formarea calităţii profesionale asigurate”.
Încălcarea clauzelor stabilite în Contract este menţionată şi de raportul întocmit de comisia mixtă formată de reprezentanţii Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului şi Centrului Naţional pentru Programul de Formare Profesională (filele 59-60 vol 4 dup). Conform acestui raport „stagiul a avut o durată efectiv realizată de 7 săptămâni, în contradicţie cu prevederile contractuale şi fără ca acest lucru să fie menţionat de instituţia promotor în raportul final.” De asemenea acelaşi raport mai arată că toate cele 15 rapoarte individuale ale stagiarilor prezentate de promotor ca anexe la raportul final nu prezintă semnătura autentică a beneficiarului. Potrivit declaraţiilor beneficiarilor, dl P a fost împuternicit de aceştia să semneze pentru ei şi în numele lor. Pentru doi stagiari comisia nu a putut să identifice perioada efectivă de stagiu, analizând vizele de intrare şi ieşire din copia paşapoartelor acestora. Acest aspect nu a fost menţionat de promotor în raportul final, fiind prezentate documente justificative atestând participarea acestora la stagiu pe parcursul întregii perioade contractuale.
Aceeaşi comisie mixtă a mai reţinut că raportul final nu menţionează motivele schimbării partenerului extern iniţial propus şi aprobat în proiect, iar unităţile de stagiu nu sunt clar menţionate, fiind folosiţi termeni generici precum şantier, zona Frankfurt, firme de proiectare urbană. Cu privire la pregătirea lingvistică pentru care s-au alocat fonduri, s-a reţinut de către Comisia Mixtă că aceasta nu s-a făcut de către persoane specializate, ci de către reprezentanţi ai firmei DE BE ROM, documentele emise de acest partener extern confirmând în scris cursurile de limbă germană. Sub acest aspect este relevantă poziţia martorei A S care, întrebată fiind dacă este autorizată de Statul German pentru desfăşurarea de cursuri lingvistice şi dacă are abilitatea legală de a emite certificate de atestare a acestor cursuri, a arătat că nu poate oferi informaţii în această privinţă (răspunsul la întrebarea numărul 29 din comisia rogatorie (fila 182 dosar Tribunalul Bucureşti).
În aceste condiţii, contrar celor precizate în motivele de apel formulate de apelantul inculpat, instanţa de fond nu a iniţiat raţionamentul deliberării pornind de la un înscris aflat la fila 247 vol I dup, respectiv de la corespondenţa dintre tatăl inculpatului şi martora A S, acest înscris nu reprezintă altceva decât un indiciu coroborabil cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză pentru a verifica neregularităţile constatate în executarea contractului de finanţare. Or, nu se poate susţine în mod întemeiat că nu ar putea avea relevanţă în cauză o corespondenţă între tatăl inculpatului şi martora A S, în care se face referire la împărţirea sumei între cele două firme, precum şi la micşorarea cheltuielilor de învăţământ, transport mâncare, „astfel încât să putem lua fiecare cât prognozăm”. O asemenea corespondenţă justifică reţinerea unei presupuneri rezonabile conform cu care inculpatul apelant ar fi pregătit anterior un mecanism de încălcare a prevederilor contractului de finanţare, în condiţiile în care un element esenţial al activităţii infracţionale s-a axat tocmai pe înlocuirea partenerului iniţial cu o firmă în care implicarea martorei A S, fie în mod direct, fie prin A S avea caracter de certitudine încă de la momentul punerii în executare a contractului.
Primul pas în derularea activităţii infracţionale, aspect reţinut în mod legal şi temeinic de instanţa de fond, l-a reprezentat săvârşirea unei infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
Conform celor menţionate în actul de sesizare a instanţei, pentru accesul la Programul de Acţiune Comunitară în Domeniul Formării Profesionale, orice aplicant, deci şi SC P&I I SRL ar fi trebuit să îndeplinească în mod cumulativ două condiţii - să desfăşoare activităţi de proiectare şi de urbanism şi să aibă angajaţi pe care să-i poată implica în stagii de pregătire.
În acest sens, inculpatul apelant a depus la Centrul Naţional „Leonardo Da Vinci” în luna februarie 2002, o listă nominală cu stagiarii selecţionaţi să participe la proiect 15 fişe individuale ale stagiarilor, 15 contracte individuale de stagiu, precum şi angajamentele acestora. Conform acestor documente, grupul de bază care urma să participe la stagiul de pregătire din Germania era alcătuit din 15 angajaţi ai SC P&I I SRL, respectiv: B C M, I M, P C, M S, R C, G V, T C E, P D O, P D O, P B, I L, D C, G I, D R, G R, A C şi D H, toţi de profesie inginer constructor. La finalul listei inculpatul apelant P M a atestat sub propria semnătură că persoanele menţionate sunt angajate ale SC P&I I SRL, fiind selectate în conformitate cu criteriile stabilite de Centrul Naţional „Leonardo Da Vinci”. În baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, apelantul inculpat a semnat 14 fişe individuale ale stagiarului, prin care confirma datele personale ale fiecărui stagiar, cu menţiunea că la capitolul „activitate profesională” că aceştia erau angajaţi pe perioadă nedeterminată la SC P&I I SRL.
Din adresa Inspectoratului de Muncă Bucureşti nr. 5883/R/07.03.2007 (filele 324-325 vol. 3 dup) rezultă că singura persoană care avea un raport de muncă valabil cu SC P&I I SRL era G R, conform contractului individual înregistrat sub numărul 595 din 15.01.2002).
În cursul urmăririi penale s-a procedat la audierea martorilor I L, D C, D R A, G R, G V, M S B, R C, T M şi T C E (filele 141- 163 vol. 1 dup), aceştia confirmând conţinutul relaţiilor comunicate de Inspectoratul de Muncă Bucureşti prin adresa nr. 5883/R/07.03.2007 şi susţinând că semnăturile de pe lista cu stagiarii selecţionaţi să participe la proiect nu le aparţin.
În declaraţiile sale, inculpatul apelant P M nu a putut oferi o explicaţie credibilă a condiţiilor în care au fost întocmite aceste documente şi cine este autorul falsificării semnăturilor stagiarilor. În conţinutul declaraţiilor date în faza de urmările penală, inculpatul apelant a sugerat posibilitatea falsificării semnăturilor de către martorul M I, astfel încât s-a procedat la audierea tuturor persoanelor care aveau calitatea de angajat în cadrul SC P&I I SRL.
Martorul M I a declarat că nu s-a ocupat de întocmirea sau de completarea formularelor anexă la contractul de finanţare şi nici nu a semnat vreun document legat de proiectul derulat de către cu SC P&I I SRL, având cunoştinţă de aceste înscrisuri la momentul urmăririi penale.
Referitor la acest aspect, martora G R C a declarat că fişele stagiarilor au fost completate şi semnate de responsabilul de proiect - P M, fără să-şi amintească modul exact în care a intrat în posesia lor.
Din depoziţiile martorilor V M, C N şi C S M – funcţionari ai Centrului Naţional „Leonardo Da Vinci” rezultă că singura persoană cu care au intrat în contact şi cu care au purtat discuţii referitor la modul de întocmire a documentaţiei privind realizarea proiectului a fost P M, persoană responsabilă pentru implementare.
Prin declaraţiile date la data de 06.09.2007 în faţa organelor de urmărire penală, inculpatul apelant a susţinut că s-a ocupat personal de depunerea documentelor la Centrul Naţional „Leonardo Da Vinci”, însă nu a verificat conţinutul acestora. De asemenea a mai arătat că nu poate indica vreo persoană care s-ar fi ocupat de completarea formularelor. Acest aspect din declaraţia inculpatului nu are nici un fundament probator, indiciile existente infirmând apărările formulate. Astfel a rezultat că cea mai mare parte a persoanelor „selecţionate” sunt foşti colegi de facultate ai inculpatului apelant, o singură persoană avea calitatea de angajat în cadrul SC P&I I SRL şi anume martora G R, toţi participanţii la stagiu fiind selecţionaţi chiar de inculpatul apelant. Deosebit de relevant este şi faptul că inculpatul apelant, în calitate de reprezentant al SC P&I I SRL a confirmat sub propria sa semnătură că persoanele nominalizate în listă au calitatea de muncitori sau de tineri absolvenţi de învăţământ universitar care sunt angajaţi ai instituţiei trimiţătoare şi au fost selecţionate în conformitate cu procedura şi criteriile stabilite de Centrul Naţional „Leonardo Da Vinci”.
Conform celor reţinute de instanţa de fond, în cauză există suficiente mijloace de probă de natură a demonstra că inculpatul apelant a falsificat semnăturile persoanelor care urmau a fi implicate în proiectul propus, cu scopul de a îndeplini unul din criteriile de eligibilitate, respectiv cel referitor la grupul ţintă căruia se adresa Programul de Acţiune Comunitară în Domeniul Formării Profesionale.
Gestul inculpatului apelant, ca modus operA în ansamblul activităţii pentru care este cercetat, poate fi explicat şi prin aceea că dispunea de suficiente informaţii relative la regulile de accesare a unor astfel de finanţări, în condiţiile în care în cursul anului 2001 derulase în aceeaşi calitate un alt contract de finanţare nerambursabilă, dar cu un alt beneficiar şi anume cu SC „M S” SRL, în care figura ca unic asociat, scopul acestui proiect fiind asemănător ca şi concept – „Formarea tinerilor muncitori în domeniul restaurării lucrărilor de artă”, iar regulile de implementare identice.
Fapta inculpatului apelant constând în falsificarea semnăturilor olografe a 15 persoane ale căror nume se găseau pe documentul intitulat „Listă nominală cu stagiarii selecţionaţi să participe la proiect”, prin contrafacerea semnăturilor reale şi de a utiliza înscrisul astfel falsificat prin depunerea acestuia la Centrul Naţional „Leonardo Da Vinci”, în scopul dovedirii criteriilor de eligibilitate şi perfectarea contractului cu numărul RO/2001/PL 87047/TD întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 290 alin 1 C.pen cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.
Comiterea unei infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată a reprezentat prima etapă, indispensabilă în condiţiile în care se pregătea comiterea unei fapte mult mai grave, de natură a aduce atingere intereselor financiare ale Comunităţilor Europene.
În referire la infracţiunea împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene prev. de art. 182 alin. 1 al Legii nr 78/2000, tribunalul va mai reţine că în actul de control întocmit de către Direcţia Generală de Educaţie şi Cultură din cadrul Comisiei Europene în cursul lunii decembrie 2003 rezultă că firma DE BE ROM acţionase conform scrisorilor de intenţie ca un organism intermediar care se angaja să asigure servicii de masă şi cazare stagiarilor şi nu ca o instituţie gazdă în cadrul căruia urmau să se desfăşoare activităţile de pregătire teoretică şi profesională prevăzute în proiectul finanţat.
În opinia direcţiei de resort din cadrul Comisiei Europene, SC P&I I SRL nu identificase o firmă capabilă să realizeze formarea profesională a stagiarilor , concluzia fiind axată pe documentele prezentate.
Conform menţiunilor făcute la întocmirea proiectului de către inculpatul apelant P M, partenerul extern ales este o cunoscută firmă de plasare şi formare profesională, care este capabilă să acorde tinerilor absolvenţi posibilitatea de a învăţa şi de a se forma din punct de vedere practic în domeniul urbanismului.
Tot în proiect, era prevăzut ca partener iniţial extern firma germană „HAKA Gmbh”, cu privire la care, în capitolul destinat descrierii partenerului că „are experienţă în realizarea de proiecte comunitare, în general, şi în cele ce sunt finanţate de Leonardo Da Vinci, în special, datorită faptului că în ultimii ani a fost şi partenera altor iniţiatori din România sau din alte ţări”. Se reţine în acelaşi sens că firma germană are experienţă în plasarea de forţă de muncă, în elaborarea de programe de pregătire profesională şi formare profesională, în monitorizarea şi păstrarea acestor programe.
Conform proiectului iniţial, stagiul de pregătire profesională urma a se derula cu sprijinul acestei firme, care îşi manifestase acordul de parteneriat (filele 294-296 vol 4 dup)
În mod normal, la analiza proiectului, din perspectiva criteriilor de eligibilitate, comisia de selecţie a avut în vedere acest parteneriat - SC P&I I SRL şi HAKA Gmbh, iar conform clauzelor de contractul de finanţare, orice schimbare ulterioară intervenită trebuia notificată în vederea încheierii unui act adiţional semnat între Centrul Naţional „Leonardo Da Vinci” şi SC P&I I SRL, pe baza unei scrisori oficiale de renunţare a instituţiei partenere cât şi a unei scrisori de acceptare semnată de un eventual nou partener, exigenţă impusă chiar prin conţinutul contractului nr. RO/2001/PL87047/TD (filele 350 – 365 vol. 4 dup)
Nici unul din mijloacele de probă administrate în cauză nu a demonstrat existenţa unei astfel de renunţări din partea firmei „HAKA Gmbh”, deşi în măsura în care o astfel de manifestare de voinţă ar fi existat, inculpatul apelant era prima persoană interesată să demonstreze acest aspect prin depunerea unei scrisori oficiale de renunţare a instituţiei partenere. În lipsa unei astfel de renunţări, la data de 08.11.2001firma DE BE ROM emite un act prin care îşi anunţă acordul de participare ca partener în cadrul proiectului finanţat de către Centrul Naţional „Leonardo Da Vinci” (fila 199 vol 2 dup).
În absenţa unei notificări a autorităţii contractante şi a încheierii unui act adiţional, la data de 06.12.2001, în Bucureşti s-a perfectat între SC P&I I SRL, reprezentată de inculpatul P M şi DE BE ROM, reprezentată prin A S un contract de parteneriat, prin care firma germană se obliga să realizeze plasamentul de 8 săptămâni pentru 15 stagiari, în conformitate cu prevederile contractului nr. RO/2001/PL/87047/TD.
Deşi, conform condiţiilor generale impuse de Centrul Naţional „Leonardo Da Vinci”, DE BE ROM trebuia să aibă capacitatea de a derula o astfel de activitate, însă la dosarul cauzei nu a fost regăsit vreun document referitor la obiectul de activitate al firmei sau capacitatea acesteia de a realiza plasamentul celor 15 stagiari în domeniul urbanismului. Conform celor relatate de martora A S în cadrul audierii sale prin comisie rogatorie, DE BE ROM nu este o societate comercială cu răspundere limitată, ci este o întreprindere mică. „Administrator a fost soţul mei, A S. Nepotul meu P M, în calitate de reprezentant al SC P&I I SRL ne-a vizitat în scopuri personale. (…)El ne-a propus să lucrăm împreună la aceste proiecte”
La solicitarea adresată de organele de urmărire penală pe calea comisiei rogatorii active, în februarie 2007 autorităţile judiciare competente din Germania au trimis două documente emise de Oficiul pentru plăţi şi impozite – Registrul Comercial al oraşului Frankfurt am Main, din conţinutul cărora rezultă că în realitate au existat două firme cu denumirea DE BE ROM. Astfel, conform relaţiilor furnizate, prima firmă cu această denumire a fost înfiinţată la data de 18.10.2001 şi radiată la 28.02.2002, avându-l ca reprezentant pe A S, obiectul de activitate constând în dezvoltarea şi consilierea în domeniul procesări electronice a datelor, ofertarea de cursuri practice în cadrul Programului de Ajutor al UE „Leonardo Da Vinci” ca şi intermedierea la alte societăţi.
A doua firmă, purtând aceeaşi denumire, a fost înfiinţată la numai o zi după încetarea activităţii primeia, respectiv la data de 01.03.2002, fiind radiată la 26.08.2003, reprezentată prin A S, scopul lucrativ fiind reprezentat de dezvoltarea şi consilierea în domeniul procesări electronice a datelor, ofertarea de măsuri de perfecţionare în cadrul Programului de Ajutor al UE „Leonardo Da Vinci”, în cooperare cu firmele corespunzătoare.
Prin urmare actele comunicate de autorităţile de resort din Germania demonstrează că la data perfectării contractului de parteneriat – 06.12.2001 exista o singură entitate juridică valabilă şi anume firma DE BE ROM, reprezentantă prin A S, în contul căreia ar fi trebuit realizate toate plăţile pentru serviciile legate de îndeplinirea obiectivelor de parteneriat, în cadrul stagiului din Germania. Din actele de la dosar a rezultat că plăţile realizate de către SC P&I I SRL atât prin transfer bancar cât şi în numerar au fost direcţionate spre A S şi firma DE BE ROM, înfiinţată la data de 01.03.2002, care nu a avut vreun acord scris cu firma reprezentată de inculpatul apelant P M
Din conţinutul adreselor comunicate de autorităţile de resort germane cu privire la cele două firme DE BE ROM rezultă cu certitudine că nici una dintre două firme nu avea experienţă în materia derulării şi implementării unor astfel de acţiuni comunitare, deşi inculpatul apelant în proiectul propus a făcut referire la realizarea unui parteneriat prin participarea unor firme germane cu experienţă în realizarea de proiecte comunitare în plasarea de forţă de muncă şi în elaborarea de programe de pregătire şi formare profesională.
În ceea ce priveşte schimbarea partenerului extern, inculpatul apelant a susţinut că firma HAKA Gmbh s-a retras din proiect, iar la selectarea noului partener s-a avut în vedere că martora A S lucra la o asociaţie a antreprenorilor din domeniul construcţiilor din Landul Hessen. Apărările formulate de inculpat nu sunt susţinute de nici un mijloc de probă, în contextul în care nu există nici o scrisoare oficială de renunţare din partea firmei HAKA Gmbh şi nici nu s-a depus vreun document în baza căruia să se fi demonstrat faptul că firma DE BE ROM are contracte cu firme specializate în domeniul urbanismului sau că poate derula în mod fizic astfel de proiecte care implicau în principal pregătirea teoretică şi practică a stagiarilor, aceştia fiind totuşi principalii beneficiari ai Programului Comunitar „Leonardo Da Vinci” în domeniul formării profesionale.
În consecinţă nu se poate reţine că inculpatul apelant ar fi urmărit găsirea unui partener a cărui seriozitate să poată fi demonstrată pe baza unor documente privind istoricul derulării unor activităţi de pregătire profesională, implicând în procesul de pregătire a stagiarilor două firme germane cu nume identic, aparţinând membrilor aceleiaşi familii, cu care inculpatul apelant se afla în relaţii de rudenie.
Rezoluţia infracţională unică cu care inculpatul apelant P M a acţionat este demonstrată prin modul în care s-a derulat efectiv perioada de stagiu a celor 15 participanţi. Deşi programul de efectuare a acestui stagiu era foarte bine stabilit pentru cele 8 săptămâni de plasament, fiind clar stabilite activităţile care trebuiau efectuate în fiecare săptămână, din studiul rapoartelor întocmite în luna iunie 2002 rezultă că nici unul dintre participanţi nu identificase date de identificare a firmelor în care-şi desfăşuraseră activitatea teoretică şi practică sau numele specialiştilor implicaţi în schimbul de experienţă. Informaţiile furnizate prin intermediul acestor rapoarte aveau un caracter de generalitate iar menţiunile olografe ale fiecărui stagiar aveau conţinut foarte asemănător, de genul: „s-au efectuat vizite de lucru, a fost vizitat aeroportul din Frankfurt, au fost acumulate cunoştinţe noi în domeniul urbanismului ori au avut loc întâlniri cu specialişti germani.
Aceeaşi lipsă de detalii se constată că există şi în raportul final întocmit de inculpatul apelant P M la data de 12.06.2002, fiind prezentate tot date cu caracter general, care nu clarificau sub nici o formă unde se realizase pregătirea teoretică şi profesională, care erau firmele specializate implicate în derularea plasamentului, cum se efectuase pregătirea lingvistică şi care erau relaţiile concrete ale DE BE ROM cu acea asociaţie a antreprenorilor germani din Frankurt invocată de inculpatul apelant în declaraţiile sale.
Din depoziţiile celor 9 stagiari audiaţi ca martori tribunalul reţine că aceştia nu au fost implicaţi în absolut nicio activitate prevăzută în proiect şi în programul de instruire, cu menţiunea că într-una din zile au mers pe aeroportul din Frankfurt, alături de numitul A C, acesta prezentându-le spaţiile aerogării deschise publicului, iar într-o altă zi au mers la universitatea din Darmstadt, unde au vizitat câteva săli de curs şi campusul universitar. Aceiaşi martori au mai declarat că nu au fost implicaţi în derularea unor cursuri de limbă germană la care să participe un profesor sau un interpret autorizat, iar singurele servicii oferite de DE BE ROM au fost legale de asigurarea cazării şi a alimentelor necesare.
Prin urmare, tribunalul a reţinut că rezultă cu certitudine că plasamentul având ca obiectiv principal formarea tinerilor absolvenţi în domeniul ingineriei urbane, finanţat de Comisia Europeană în cadrul Programului de Acţiune pentru implementarea unei Politici de Formare Profesională, s-a derulat în cu totul alte condiţii decât cele avute în vedere pentru alocarea finanţării, stagiarii nefiind implicaţi în nici una din activităţile prezentate în proiect şi în programul de instruire de către inculpatul apelant.
Inculpatul apelant a negat constant existenţa conflictului de interese decurgând din rudenia cu martora A S (născută P) şi a încercat să acrediteze ideea că stagiul extern a avut un efect benefic, prin experienţa de viaţă de care au beneficiat tinerii, care nu plecaseră totuşi pentru satisfacerea stagiului militar şi deci nu puteau fi supuşi unui regim de muncă şi de viaţă impus.
Fără a nega împrejurarea că vizita în Germania a fost interesantă pentru cei mai mulţi stagiari, precum şi faptul că au beneficiat de condiţii de cazare şi masă acceptabile, tribunalul a reţinut totuşi că scopul proiectului era instruirea profesională în domeniul ingineriei urbane, nicidecum efectuarea unui sejur turistic.
Prin urmare, în mod corect instanţa de fond a reţinut în urma unei analize judicioase a probatoriului administrat că alegerea firmei germane DE BR ROM a constituit o verigă a planului infracţional iniţiat şi derulat de inculpatul apelant P M, probele administrate demonstrând că acesta nu a urmărit nici un moment îndeplinirea obiectivelor propuse prin proiectul iniţial intitulat „formarea tinerilor muncitori în domeniul ingineriei urbane” ci realizarea unei afaceri profitabile, atât pentru el personal cât şi pentru martora A S, cu care se afla în relaţii de rudenie. Existenţa acestei rezoluţii infracţionale este demonstrată atât de corespondenţa dintre martora A S şi unul din membrii familiei inculpatului apelant, respectiv tatăl acestuia, cât şi de modul în care martora a acţionat, înfiinţând împreună cu soţul acesteia A S două entităţi juridice cu aceeaşi denumire, utilizate strict pentru derularea proiectelor finanţate extern în perioada martie 2002 – august 2003.
Analiza mijloacelor de probă existente la dosar (contract de deschidere a contului special în euro cu numărul 2511.1 – 7456/11 Eur la BANCA – Sucursala Sector 4, ordin de vânzare valută nr. 5360 coroborate cu depoziţiile stagiarilor) demonstrează că singura plată realizată în condiţii contractuale în contul firmei DE BE ROM a fost o plată în cuantum de 9000 de euro la data de 14.03.2002, restul sumelor de bani retrase în numerar sau transferate către A S neputând fi justificate de către apelantul inculpat decât prin prezentarea unor note şi facturi emise de firma DE BE ROM. La data efectuării acestor plăţi, respectiv în intervalul martie – mai 2002, firma germană DE BE ROM, reprezentată prin A S, cu care firma apelantului inculpat contractase, nu mai exista din punct de vedere juridic, fiind radiată la data de 28.02.2002, astfel cum rezultă din relaţiile comunicate de autorităţile judiciare germane (extras din Registrul Comercial al Municipalităţii din Frankfurt – filele 251- 252 vol 1 dup)
În acest sens, tribunalul a mai reţinut că la data de 14.03.2002 inculpatul apelant a dispus prin transfer bancar efectuarea unei plăţi în cuantum de 9000 euro, reprezentând avans servicii cazare, conform facturii nr. 1 din data de 12.03.2002 emisă de DE BE ROM (fila 241 vol 3 dup). La data de 25.03.2002 inculpatul apelant a retras din contul proiectului suma de 10.500 euro, cu titlu de „avans deplasare externă”, operaţiune justificată prin depunerea unui număr de 15 ordine de deplasare emise în numele participanţilor la proiect, urmînd ca aceştia să primească, conform aceloraşi documente depuse suma de 667 euro de persoană (filele 92 – 111 vol 3 dup).
Pe parcursul urmăririi penale stagiarii au declarat că nu au primit nici o sumă de bani de la persoana responsabilă cu implementarea proiectului, respectiv de la apelantul inculpat P M. Afirmaţiile făcute de martorii audiaţi în cursul urmării penale sub acest aspect sunt confirmate şi de lipsa semnăturilor celor 15 persoane de pe ordinele de deplasare la rubrica „titular avans” aflate în posesia societăţii bancare cât şi ridicate din contabilitatea SC P&I I SRL (filele 113 – 127 vol 3 dup)
Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit în cauză, în urma unei verificări detaliate a tranzacţiilor consemnate în extrasele bancare, precum şi a documentelor justificative prezentate de către inculpatul apelant şi de martora A S, pe calea comisiei rogatorii, s-a stabilit că suma reală pe care SC P&I I SRL ar fi avut dreptul să o deconteze era de 11.110,79 euro, existând o sumă neacoperită de documente contabile în valoare de 20.119,05 Euro.
În conţinutul aceluiaşi raport sunt expuse mai multe nereguli relative la implementarea proiectului, fiind menţionat că scopul pentru care s-a dispus finanţarea proiectului - formarea tinerilor absolvenţi în domeniul ingineriei urbane – nu a fost atins în sensul plasării stagiarilor în cadrul unor societăţi de profil în domeniul urbanismului care să asigure o pregătire teoretică şi practică a acestora, nefiind obţinută plusvaloarea comunitară cerută de Direcţia Generală de Educaţie şi Cultură din cadrul Comisiei Europene, astfel că autoritatea contractantă este îndrituită să solicite rambursarea integrală a avansului acordat de 32.160 Euro plus dobânzile bonificate de 13.28 euro (filele 67 – 68 vol.3)
În consecinţă, instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt, menţionând în considerentele sentinţei apelate că fapta inculpatului P M, reprezentant legal al SC P&I I SRL, care, în perioada 11.03.2002 – 11.09.2003, în realizarea unei rezoluţii infracţionale unice, a schimbat în mod repetat şi fără respectarea dispoziţiilor legale destinaţia sumelor de 24.120 euro, respectiv 8.040 euro, provenite din bugetul Comunităţilor Europene şi alocate pentru proiectul de mobilitate prin Centrul Naţional „Leonardo da Vinci” din cadrul Ministerului Educaţiei şi Cercetării, prin utilizarea acestor sume în interes personal (plata unor cheltuieli neeligibile, plata unor debite ale SC P&I I SRL, care nu aveau nicio legătură cu proiectul desfăşurat) şi în scopul însuşirii pe nedrept a diferenţei dintre costul real al stagiului şi subvenţia primită, întruneşte sub aspect obiectiv şi subiectiv elementele infracţiunii împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene prev. de art. 182 alin.1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, modificată, cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen.
Sub aspectul laturii subiective, intenţia directă a inculpatului apelant este probată de modul de operare folosit, respectiv întocmirea unei documentaţii privind situaţia angajaţilor firmei care nu corespundea realităţii, ascunderea faptului înlocuirii partenerului extern, realizarea unor plăţi neconforme cu regulile contractuale în legătură cu activităţi care nu se desfăşuraseră niciodată, întocmirea unui raport final care prezenta o situaţie nereală cu privire la durata plasamentului. Astfel, în anexa raportului final privind „informaţii despre parteneriat”, inculpatul a menţionat firma DE BE ROM prin reprezentant A S, în condiţiile în care probele administrate demonstrează clar că inculpatul apelant cunoştea că întregul plasament fusese realizat de către A S, iar toate documentele justificative purtau numele acesteia. Existenţa intenţiei directe a apelantului inculpat este demonstrată şi de faptul că în anexa aceluiaşi raport final, însă la capitolul „pregătire pedagogică şi lingvistică” au fost trecute numele unor persoane care nu au participat niciodată în calitate de stagiari la derularea proiectului precum: C R P, S S, D S, D H sau P A, pentru care au fost calculate atât cheltuieli cu pregătirea de limbă germană, transport şi cost asigurări.
Gravitatea faptei este mărită deci de mijloacele frauduloase de care s-a servit inculpatul, respectiv întocmirea unor acte false cu privire la calitatea stagiarilor, selectarea unui partener extern inapt, sub aspect funcţional să participe la realizarea proiectului, ascunderea relaţiei de rudenie cu martora A S şi a evidentului conflict de interese rezultat din aceasta, mistificarea raportului final şi a rapoartelor individuale ale stagiarilor, precum şi a celorlalte acte prezentate Centrului Naţional, toate acestea conţinând neadevăruri manifeste, în scopul ascunderii modului real de desfăşurare a proiectului şi implicit în scopul însuşirii subvenţiei contractate.
Conform art. 2 lit. b) din O.G. nr. 79 din 28 august 2003 conceptul de fraudă presupune „orice acţiune sau omisiune intenţionată în legătură cu utilizarea sau prezentarea de declaraţii ori documente false, incorecte sau incomplete, inclusiv faptele penale prevăzute în capitolul III, secţiunea 41 din Legea nr. 78/2000 cu modificările ulterioare, care au ca efect alocarea, dobândirea, respectiv utilizarea nepotrivită sau incorectă a fondurilor comunitare de la bugetul general al Comunităţii Europene şi/sau a sumelor de cofinanţare aferente de la bugetul de stat ori bugetele prevăzute în Legea nr. 500/2002”. De asemenea, constituie fraudă în sensul aceluiaşi articol de lege „necomunicarea unei informaţii prin încălcarea unei obligaţii specifice având acelaşi efect la care s-a făcut referire în teza anterioară, precum şi deturnarea de fonduri de la scopurile iniţiale pentru care au fost acordate”.
Aceeaşi ordonanţă a guvernului defineşte la art. 2 lit. a) şi noţiunea de neregulă care presupune „orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate, precum şi orice nerespectare a prevederilor Memorandumurilor de finanţare, Memorandumurilor de înţelegere, acordurilor de finanţare privind asistenţa financiară acordată României de Comunitatea Europeană, precum şi a prevederilor contractelor încheiate în baza acestora rezultând dintr-o acţiune sau omisiune a unui operator economic care printr-o cheltuială neeligibilă prejudiciază bugetul general al Comunităţilor Europene sau bugetele prevăzute în Legea nr. 500/2002 privind Finanţele Publice, modificată şi completată”.
Articolul 182 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 sancţionează actele cu caracter infracţional săvârşite de către un beneficiar, în legătură cu modul de utilizare a fondurilor europene, sub următoarea definiţie: „Schimbarea, fără respectarea prevederilor legale a destinaţiei fondurilor obţinute din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5ani”.
Din analiza textului menţionat tribunalul a reţinut că probele administrate demonstrează existenţa unei infracţiuni speciale de deturnare de fonduri alocate din bugetele Comunităţilor Europene, cu un obiect juridic special constituit din relaţiile sociale referitoare la disciplina financiară impusă de Comisia Europeană în ceea ce priveşte utilizarea asistenţei financiare nerambursabilă acordată României întocmai cu prevederile Memorandumurilor de finanţare şi acordurilor anuale de finanţare încheiate între Comisia Comunităţii Europene şi Guvernul României. Obiectul material este reprezentat de fondurile externe alocate în baza unui contract de finanţare din bugetul general al Comunităţii Europene sau din celelalte bugete prevăzute în textul de incriminare şi a căror destinaţie a fost schimbată în timpul implementării proiectului.
În consecinţă, tribunalul a respins ca nefondat apelul inculpatului apelant P M, în condiţiile în care mijloacele de probă administrate au demonstrat clar că inculpatul apelant a participat la comiterea faptelor pentru care este cercetat cu forma de vinovăţie prevăzută de lege.
Împrejurarea că în Germania au avut loc investigaţii cu privire la activitatea în care a fost implicată martora A S, iar în urma acestor investigaţii s-a reţinut de organele judiciare competente că fapta acesteia nu are relevanţă de natură penală, nu poate avea influenţă în cauză, în condiţiile în care investigaţiile organelor judiciare germane au avut ca obiect desfăşurarea faptelor pretins comise de martora A S, nu participarea inculpatului P M. În concluzie faptul că faţă de martora A S organele judiciare germane au dispus o soluţie de netrimitere în judecată, reţinând că fapta acesteia nu este prevăzută de legea penală, nu poate justifica reţinerea aceluiaşi raţionament şi cu privire la inculpatul apelant. Faptele acestuia sunt cercetate potrivit legii penale române, iar mijloacele de probă administrate au demonstrat existenţa unui plan infracţional bine pus la punct, în cele mai mici detalii, începând cu săvârşirea unei infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi continuând cu schimbarea unilaterală a partenerului extern, preferând o firmă a unei rude, firmă care nu dispunea de competenţa şi logistica necesare pentru derularea programului pentru care s-a primit finanţarea.
Faptul că inculpatul apelant nu a luat toate măsurile necesare ca accesarea fondurilor comunitare să se facă în strictă conformitate cu legea şi cu excluderea oricărui beneficiu personal ilicit, imprimă faptei o gravitate specială, deoarece este de notorietate că la nivelul opiniei publice există o suspiciune pronunţată cu privire la modalitatea în care un context politic favorabil, oricare ar fi acesta, poate facilita accesul preferenţial, într-o manieră incorectă, la fondurile gestionate public.
Conform actelor de la dosarul de urmărire penală (filele 156, 276 vol 3 dup) rezultă că pe parcursul lunilor iulie – august 2003, o parte din presa naţională prezentase pe larg suspiciunile de fraudă în legătură cu firmele familiei P, context în care inculpatul apelant a alimentat la data de 10.09.2003 contul curent al SC P&I I SRL cu suma de 90.000.000 lei, a cumpărat valută, după care a doua zi, respectiv pe data de 11.09.2003 a executat un transfer bancar în cuantum de 6000 de euro către DE BE ROM, în baza facturii nr. 4 din 24.05.2002 cu valoare de 10.500 Euro, reprezentând contravaloarea „cheltuieli de cazare”.
În declaraţiile sale, date în cursul urmăririi penale, inculpatul apelant a precizat că nu poate preciza de ce a executat alte plăţi decât cele prevăzute în contractul de finanţare nerambursabilă.
Existenţa unei suspiciuni cu privire la modalitatea în care un context politic favorabil, oricare ar fi acesta, poate facilita accesul preferenţial, într-o manieră incorectă, la fondurile gestionate public, justificată sau nu, este profund dăunătoare pentru funcţionarea statului de drept, care presupune încrederea cetăţenilor în modalitatea în care statul reuşeşte să-şi îndeplinească funcţiile care i-au fost delegate.
Chiar dacă prin raportare la gravitatea sporită a infracţiunii comise, în cauză s-ar fi impus aplicarea unei pedepse orientate spre maximum special al pedepsei de 5 ani închisoare, instanţa de fond, în mod legal şi temeinic, a avut în vedere circumstanţele personale ale apelantului inculpat, care nu este cunoscut cu antecedente penale, împrejurare corect valorificată în sensul aplicării unei pedepse cu închisoarea, orientată spre mediul limitelor prevăzute de lege.
În consecinţă, cu referire la motivul de apel invocat de Ministerul Public, constând în greşita individualizarea a pedepsei şi a regimului neprivativ de libertate către care instanţa de fond s-a orientat, tribunalul a reţinut că instanţa de fond a aplicat o sancţiune adecvată gravităţii faptelor săvârşite şi circumstanţelor personale ale inculpatului apelant, care nu este cunoscut cu antecedente penale şi este absolvent al unei instituţii de învăţământ superior cu profil tehnic, de lungă durată.
De asemenea modalitatea concretă de executare – suspendarea condiţionată a executării – a fost bine aleasă în raport de vârsta inculpatului (34 de ani) şi de aspectul că nu a săvârşit o infracţiune de violenţă care să releve o periculozitate sporită pentru ordinea publică, astfel încât executarea pedepsei în regim de detenţie ar apărea ca excesivă. Sub acest aspect, apelul formulat de Ministerul Public este nefondat. În aceeaşi ordine de idei, tribunalul mai reţine că „noţiunea de pericol social al faptei”, care în concret este unul ridicat, nu se suprapune noţiunii de „pericol concret pentru ordinea publică”, întrucât cea dintâi defineşte un criteriu legal de individualizare a pedepsei, în timp ce ultima conturează o stare de fapt, care trebuie întemeiată pe probe certe şi care se manifestă printr-un sentiment de insecuritate în rândul comunităţii. Gravitatea faptelor şi rezonanţa socială negativă a acestora, necoroborate cu alte elemente, nu pot conduce automat la concluzia existenţei unui pericol pentru ordinea publică pe care l-ar determina la acest moment lăsarea inculpatului apelant în libertate.
Conceptul de ordine publică în sensul legii penale trebuie înţeles ca o reacţie colectivă faţă de anumite stări de lucruri, cu impact imediat asupra opiniei publice.
Un astfel de impact, imediat şi mediatic, a existat categoric în rândul opiniei publice dar, în timp acesta s-a diminuat, astfel încât şi pentru acest motiv aplicarea unei pedepsei în regim de executare nu se impune, scopul şi funcţiile pedepsei putând fi atinse şi cu inculpatul apelant în stare de libertate.
Sub aspectul laturii civile, tribunalul a mai reţinut că instanţa de fond a făcut o corectă analiză a elementelor specifice unui raport juridic de răspundere civilă delictuală, ajungând la concluzia că în cauză sunt demonstrate toate exigenţele prevăzute de lege pentru reţinerea răspunderii civile delictuale a inculpatului apelant şi deci se justifică obligarea acestuia la plata daunelor materiale solicitate pe calea acţiunii civile exercitate de partea vătămată în procesul penal. În concluzie este legală şi temeinică soluţia de obligarea a inculpatului apelant în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata către partea civilă a sumei de 32.160 euro, conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică efectuată în cauză. Executarea obligaţiei stabilite într-un titlu executoriu poate avea loc numai în moneda naţională, astfel încât atât acordarea daunelor materiale cât şi confiscarea sumei de 13.75 euro trebuiau a fi raportate la moneda naţională. Este adevărat că dispoziţiile Codului de procedură civilă guvernează materia executării silite a dispoziţiilor civile din conţinutul unei sentinţe penale, iar executorul judecătoresc poate proceda la actualizarea unei creanţe certe lichide şi exigibile, însă pentru a proceda în acest sens, titlul executoriu trebuie să facă referire expresă la criteriul de actualizare al creanţei, spre exemplu sumă actualizată conform indicelui de inflaţie sau suma la care se va adăuga dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii la data plăţii. În absenţa precizării unui asemenea criteriu în conţinutul titlului executoriu, este posibilă exercitarea unei contestaţii cu privire la titlul executoriu, prin care se pot solicita instanţei care a pronunţat hotărârea pusă în executare lămuriri cu privire la titlul executoriu (contestaţia la titlu). În consecinţă stabilirea unei creanţe în euro, fără a se preciza nici măcar ce curs de schimb oficial va fi avut în vedere la data plăţii, l-ar plasa pe creditor (în cauză instituţie publică) în imposibilitatea de valorificare efectivă a creanţei, în condiţiile în care pe teritoriul ţării plata se face în moneda naţională.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul P M, invocând următoarele:
Este incident cazul de casare prevăzut de art.3859 pct.13 Cod procedură penală şi, în subsidiar, a fost invocată şi existenţa cazului de casare prevăzut de art.3859 pct.12 Cod procedură penală.
Instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art.356 Cod procedură penală, iar decizia penală porneşte de la raţionamentul deliberării şi condamnării inculpatului P de la o gravă eroare de fapt: la fila 17 a motivării sentinţei, instanţa consemnează: „toată afacerea a fost o înţelegere între inculpat şi A S, aceştia urmând să îşi împartă parte din banii care rămâneau după efectuarea stagiului, aspect confirmat şi de înscrisul de la fila 247 vol.1 d.u.p.”.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de susţinerile recurentului şi de exigenţele art.3859 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat şi-l va respinge ca atare pentru următoarele considerente:
Atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au apreciat în mod judicios materialul probator administrat în cauză, stabilind în mod corect atât situaţia de fapt şi încadrarea juridică, dar şi vinovăţia inculpatului în raport de acuzaţiile care i se reţin prin actul de inculpare.
Astfel, analiza coroborată a probelor administrate atât în faza de urmărire penală, cât şi de cercetare judecătorească a stabilit următoarea situaţie de fapt:
La data de 28.02.2002, s-a încheiat contractul nr. RO/2001/PL870047/TD între Centrul Naţional pentru Programul de Formare Profesională „Leonardo da Vinci”, pe de-o parte, şi SC P&I I SRL, prin director general P M, în calitate de contractant, pe de altă parte, având ca obiect alocarea unei contribuţii financiare din fondurile Comunităţilor Europene pentru proiectul prezentat de contractant şi selecţionat de Centrul Naţional, având ca obiect „Formarea tinerilor absolvenţi în domeniul ingineriei urbane” (f. 145-155, vol.2 d.u.p.). Contractul face referire la cererea de finanţare nerambursabilă înaintată la data de 19.01.2001 de SC P&I I, prin reprezentant legal P M, împreună cu proiectul „Formarea tinerilor absolvenţi în domeniul ingineriei urbane” prin care societatea cerea alocarea sumei de 39.000 euro finanţare nerambursabilă, în cerere fiind trecută ca persoană de contact aceiaşi persoană P M.
În motivarea proiectului propus, aplicanta SC P&I I SRL a arătat că finanţarea este necesară dezvoltării unei modalităţi de formare profesională a tinerilor absolvenţi în domeniul urbanismului, în cadrul unui plasament la o firmă de profil din Germania unde să se asigure un stagiu de pregătire teoretică şi practică privind noile tehnologii utilizate în domeniul urbanismului la standardele europene. Ca şi rezultat al proiectului aplicantul a arătat că acesta era însuşirea tehnologiilor utilizate în acest domeniu şi preluarea conceptelor de urbanism la nivel european cu precizarea că aplicanta urmărea şi dezvoltarea procesului de formare profesională al tinerilor absolvenţi.
După depunerea şi evaluarea proiectului în martie 2001, acesta a fost selecţionat pentru finanţare, iar ulterior a şi fost perfectat contractul între Centrul Naţional pentru Programul de Formare Profesională „Leonardo da Vinci”, pe de-o parte, şi SC P&I I SRL, prin director general P M, în calitate de contractant, pe de altă parte.
Potrivit art. 2.1 din contract, contractantul SC P&I I SRL, reprezentată legal de inculpatul P M, este unicul responsabil pentru realizarea integrală a obiectivelor proiectului, pentru gestiunea administrativă şi financiară a acestuia şi pentru realizarea plăţilor către stagiari, asumându-şi în acest scop următoarele obligaţii:
a) desemnarea prin decizie scrisă a unei echipe pentru gestiunea proiectului, incluzând un responsabil cu programul de formare profesională şi un expert contabil pentru gestiunea financiară a proiectului;
b) organizarea şi efectuarea selecţiei stagiarilor, potrivit unor criterii punctuale prestabilite, în aşa fel încât competenţa profesională, calităţile morale, nivelul de cultură generală şi de educaţie să asigure realizarea integrală a obiectivelor stabilite prin proiect;
c) propune în vederea participării la proiectul de plasamente ca stagiari numai persoane angajate cu carte de muncă/elevi/studenţi. În toate cazurile viitorul stagiar trebuie să îşi desfăşoare activitatea profesională în cadrul unităţii contractante sau al unităţii de trimitere (obligaţie importantă prin raportare la activitatea infracţională desfăşurată de inculpat şi care va fi explicată mai târziu).
d) încheierea unor contracte de stagiu cu fiecare stagiar, precum şi a unor acorduri cu partenerii, în vederea asigurării unei derulări normale a proiectului;
e) monitorizarea permanentă, prin mijloace specifice, a realizării obiectivelor programelor de stagiu şi asigurarea unor condiţii rezonabile de cazare şi masă pentru stagiari. S-a prevăzut în mod expres obligaţia unităţii contractante de a lua legătura cel puţin săptămânal cu partenerul extern şi de a întreprinde demersurile necesare pentru corectarea rapidă şi eficientă a abaterilor de la prevederile proiectului;
f) informarea neîntârziată a Centrului Naţional despre orice împrejurare care poate prejudicia desfăşurarea normală a proiectului.
g) i>este unicul responsabil pentru realizarea integrală a obiectivelor proiectului, pentru gestionarea administrativă şi financiară a acestuia, inclusiv pentru efectuarea plăţilor către stagiari.
Stagiarii urmau a fi selecţionaţi prin concurs, potrivit unei proceduri stabilite la art. 2.1.6. din contract, iar contractantul şi-a asumat obligaţia de a propune în vederea participării numai persoane angajate cu carte de muncă, ori elevi sau studenţi, în toate cazurile numai persoane care îşi desfăşoară activitatea profesională ori studiile în cadrul unităţii contractante se mai arată în prevederile art. 2.1. din contractul susmenţionat.
Contrar acestora, se constată că inculpatul P M a întocmit „Lista Nominală cu stagiarii selecţionaţi să participe la proiect” (filele 2-3 vol. II d.u.p.), a falsificat semnăturile persoanelor ce urmau să participe la stagiu, iar ulterior a depus această listă la Centrul Naţional şi alte acte necesare în vederea încheierii contractului mai sus menţionat.
Mai mult decât atât, deşi în contractul încheiat se menţiona faptul că SC P&I I SRL propunea în vederea participării la proiectul de plasamente ca stagiari numai persoane angajate cu carte de muncă/elevi/studenţi. În toate cazurile viitorul stagiar trebuie să îşi desfăşoare activitatea profesională în cadrul unităţii contractante sau al unităţii de trimitere iar inculpatul cunoştea faptul că SC P&I I SRL avea angajată cu carte de muncă numai pe martorul G R şi astfel i-ar fi fost imposibil să aibă acces la proiectul de finanţare nerambursabilă, acesta a depus la centru o listă cu numai puţin de 16 persoane ce era angajate cu carte de muncă la societate, în dreptul fiecărei persoane fiind menţionată şi un număr de carte de muncă şi un număr de contract de muncă cu societatea.
Compararea acestor date cu relaţiile comunicate de ITM Bucureşti (fila 324 – 325 vol. 3 d.u.p.) prin adresa nr. 5883/R/07.03.2007 confirmă faptul că singura persoană care avea un raport de muncă valabil cu SC P&I I SRL era martorul G R, conform contractului individual înregistrat sub nr. 595 din 15.01.2002. Relevant sub acest aspect este că în „Lista Nominală cu stagiarii selecţionaţi să participe la proiect” martorul G R figurează chiar şi cu un număr de carte de muncă şi un contract de muncă anterior angajării sale reale. De asemenea în aceiaşi listă se poate observa că toţi cei 16 stagiari selecţionaţi au numere de contracte de muncă în ordine de la nr. 8377/13.12.2001 la nr. 8392/13.12.2001.
De altfel aceste aspecte sunt confirmate chiar de către o parte din stagiarii selecţionaţi care, audiaţi fiind, atât în faza de urmărire penală cât şi în faza cercetării judecătoreşti au arătat că semnăturile de pe acea „Lista Nominală cu stagiarii selecţionaţi să participe la proiect” nu le aparţin şi niciodată nu au fost angajaţi cu carte de muncă sau nu au avut vreun colaborare cu firma SC P&I I SRL.
Relevantă este şi împrejurarea care reiese, de asemenea din materialul probator administrat în cauză, potrivit căreia mulţi dintre cei 15 stagiari care au mers în Germania erau foşti colegi de facultate cu inculpatul sau soţi/soţii ale acestora, angajaţi unii din ei cu carte de muncă la alte societăţi sau instituţii de stat chiar, acesta fiind de altfel singurul criteriu de selecţie avut în vedere de inculpat.
Chiar inculpatul P M în legătură cu această „Lista Nominală cu stagiarii selecţionaţi să participe la proiect”, acesta a făcut mai multe declaraţii contradictorii, încercând de fiecare dată să se exonereze de orice răspundere şi să dea vina pe alte persoane din jurul său.
Astfel, în declaraţiile de la urmărire penală a arătat că într-adevăr s-a ocupat de selecţionarea celor 15 persoane, aceste persoane fiind în mare parte foşti colegi de facultate (n.n. deşi avea cunoştinţă că aceste persoane trebuiau să fie angajate cu carte de muncă la societate), recunoscând chiar că dintre cei 15 numai 1 sau 2 erau persoane angajate cu carte de muncă la SC P&I I SRL.
Apărarea sa, conform căreia s-a prevalat de o clauză în care ar fi existat şi posibilitatea ca persoanele selecţionate să nu fi fost angajate la societate, fără însă a o indica în mod expres, nu poate fi luată în considerare, în condiţiile în care precizează că a luat la cunoştinţă de Manualul Administrativ şi Fiscal (care prevedea în mod expres această obligaţie) pe care nu l-a citit însă niciodată (vol. I filele 115 – 116 d.u.p). De asemenea inculpatul mai menţionează şi faptul că îşi aminteşte de tabelul cu stagiarii selecţionaţi să participe la proiect despre care face referire că l-a depus împreună cu cele 15 fişe individuale şi că este semnat şi parafat de acesta personal. Cu privire la această chestiune inculpatul a revenit în declaraţia dată în faţa instanţei şi a arătat că nu îşi recunoaşte semnătura de la sfârşitul acelui tabel, fără a indica pe cineva care ar fi putut să îl întocmească.
În mod corect s-a stabilit de către cele două instanţe vinovăţia inculpatului în ce priveşte modul de selecţie a partenerului extern, desfăşurarea propriu zisă a stagiului de pregătire profesională precum şi utilizarea sumelor de bani obţinute de către SC P&I I SRL.
Astfel, în preambulul contractului s-a prevăzut că orice modificare privind compoziţia parteneriatului prevăzut în proiect presupune, în mod necesar, o amendare a prezentului contract, în condiţiile în care caracterul transnaţional al proiectului şi obiectivele acestuia rămân neschimbate. Sunt considerate modificări în compoziţia parteneriatului, schimbarea ţării sau a instituţiei partenere. Amendarea prezentului contract presupunea încheierea unui act adiţional, semnat de Centrul Naţional şi de contractant, urmând ca la actul adiţional să se anexeze atât scrisoarea oficială de renunţare a instituţiei partenere, cât şi scrisoarea de acceptare a participării la proiectul „Leonardo da Vinci”, semnată de către noul partener (f. 146, vol.2 d.u.p.).
Potrivit art. 1 din contract, coroborat cu art. 3.1 şi art. 4.1.1., obiectul contractului constă în acordarea din bugetul programului „Leonardo da Vinci” a unei subvenţii de maximum 40.200 euro, pentru derularea proiectului propus şi aprobat, care urma să se desfăşoare pe o durată de 8 săptămâni, între 09.03.2002 – 02.05.2002, descrierea detaliată a proiectului fiind cuprinsă în anexele nr. 1 şi 4, parte integrantă a contractului, anexe pe care reprezentantul contractantului, respectiv inculpatul P M, a declarat că le cunoaşte şi le acceptă.
Potrivit art. 4.1.1. din contract, contractantul sau stagiarul nu pot folosi, sub nici un motiv, sume provenind din subvenţia financiară alocată proiectului în alte scopuri decât cele prevăzute în proiectul la care se referă prezentul contract.
În condiţiile art. 4.1.4., toate plăţile efectuate de Centrul Naţional către contractant sunt considerate a fi avansuri, până la aprobarea raportului final şi a decontului financiar corespunzător. Cota de eligibilitate urma să fie fixată de Centrul Naţional, în temeiul analizei raportului final şi a decontului financiar, ţinând seama de aprecierea rezultatelor proiectului şi de evaluarea eligibilităţii cheltuielilor aprobate.
La pct. 4.3.1. din contract se prevede că, cheltuielile pentru pregătirea pedagogică, culturală şi lingvistică vor fi prevăzute şi dimensionate astfel încât să fie pe deplin justificate atât în raport cu obiective proiectului cât şi considerând nivelul de pregătire al stagiarilor. De asemenea se recomandă ca această pregătire să fie efectuată în ţară anterior plecării la stagiu şi pe cât posibil cu resurse proprii. De asemenea la punctul 4.3.4. se prevede că toate aceste cheltuieli se vor justifica prin documente care să ateste oportunitatea plăţii şi efectuarea ei în condiţii legale.
În acest sens, art. 5.1.3. dispune că Centrul Naţional poate refuza plata soldului, în cazul în care contractantul nu respectă termenul limită de prezentare a raportului final, ori calitatea documentelor prezentate nu permite aprobarea acestora. În acest caz, contractantul s-a obligat să ramburseze sumele primite, pentru care nu s-au prezentat documente justificative, în termen de 3 zile de la notificarea sa de către Centrul Naţional.
Potrivit art. 4.1.7., contractantul acceptă ca subvenţia financiară să nu poată da naştere niciunui profit, iar orice venit generat de derularea proiectului să fie declarat în bilanţul financiar şi să diminueze cuantumul subvenţiei alocate prin programul „Leonardo da Vinci”, fiind astfel evident că unicul scop al subvenţiei din fondurile comunitare este realizarea efectivă a obiectivelor programului, în beneficiul formării profesionale a stagiarilor, şi nicidecum obţinerea unei beneficiu, direct ori indirect, de către contractantul, ori de către partenerul extern al acestuia, se mai reţine de instanţa de fond în considerentele sentinţei penale apelate.
În ce priveşte transferul subvenţiei financiare în contul bancar al contractantului, s-a stipulat un avans în cuantum de 60 % din totalul subvenţiei, respectiv 24.120 euro, în termen de 60 de zile de la semnarea contractului de către ambele părţi, o tranşă intermediară de 20 % din totalul subvenţiei maximale, plătibilă în termen de 60 de zile de la primirea subvenţiei de la Comisia Europeană, precum şi plata soldului (diferenţa dintre subvenţia totală şi avansuri), în termen de 60 de zile de la confirmarea aprobării raportului final.
Potrivit art. 5.3 din contract, unica persoană autorizată să administreze contul bancar al contractantului, deschis pentru primirea subvenţiei financiare, este inculpatul P M. Manualul Administrativ şi Financiar (anexa 3 la contract, parte integrantă din acesta conform art. 8) prevede că persoana cu drept de semnătură este persoana legal îndreptăţită să angajeze din punct de vedere juridic promotorul ori partenerul în cadrul plasamentului, inculpatul fiind astfel persoana responsabilă pentru gestionarea corectă a fondurilor comunitare (considerate doar avansuri până la confirmarea realizării integrale a proiectului) şi pentru atingerea obiectivelor stagiului.
Potrivit art. 4.2. din contract (coroborat cu art. 2.1.12) alocaţiile financiare individuale, în sumă maximă de 2.380 euro pentru fiecare stagiar, trebuia să fie plătite fiecărui stagiar, costurile eligibile ce puteau fi acoperite din alocaţia financiară individuală fiind costuri pentru cazare şi masă, costuri de mobilitate (transport) în scopul realizării obiectivelor proiectului, costuri pentru asigurări (medicală şi accidente de muncă), taxe de viză, orice alte cheltuieli fiind considerate neeligibile.
Dispoziţia contractuală susmenţionată se interpretează logic şi teleologic cu art. 4.1.5., din care rezultă că contractantul avea obligaţia transferului fondurilor primite către organismele gazdă şi/sau către stagiari, în temeiul unor contracte specifice, în formă tip, în care să se prevadă activităţile specifice, cuantumul, modalităţile şi termenele de plată. Manualul Administrativ şi Financiar prevede în acest sens că se recomandă ca alocaţia forfetară de sejur, destinată beneficiarului (stagiarului), să-i fie virată acestuia într-un cont bancar.
În condiţiile art. 5.2, contractantul se obligă să plătească stagiarilor participanţi la plasament alocaţiile financiare individuale cu cel mult 2 zile înaintea plecării din România, iar potrivit art. 5.2.1., contractantul va plăti stagiarului alocaţia financiară individuală pe baza unui „stat de plată” sau „dispoziţii de plată”, cu menţionarea scopului plăţii, sub semnătura beneficiarului. Atunci când efectuează plăţi în favoarea stagiarului (cazare, masă, transport, asigurare medicală, taxă viză) contractantul va notifica în scris stagiarului sumele aferente cheltuielilor întreprinse, iar notificarea trebuia făcută în cel mult 6 zile de la efectuarea plăţii. Aceste dispoziţii contractuale subliniază că plasamentul avea ca scop exclusiv realizarea obiectivelor programului, în interesul stagiarilor, beneficiarii alocaţiilor financiare individuale.
În condiţiile art. 8, fac parte integrantă din contract Condiţiile generale aplicabile subvenţiei primite din fondurile comunitare, precum şi Manualul Administrativ şi Financiar aprobat de Comisia Europeană; fac de asemenea parte integrantă din contract lista nominală a stagiarilor selecţionaţi şi fişele individuale ale acestora.
Art. 1.2 din Condiţiile generale aplicabile subvenţiei dispune că, cu excepţia unui caz de forţă majoră, contractantul este obligat să repare orice daună cauzată Centrului Naţional sau Comisiei Europene ca urmare a realizării, slabei realizări ori nerealizării proiectului.
Într-un act de control întocmit de către Comisia Europeană prin Direcţia Generală de Educaţie şi Cultură la data de 22.12.2003, Autoritatea Contractantă Centrul Leonardo Da Vinci este avertizată despre existenţa unor nereguli în legătură cu implementarea proiectului mai sus menţionat, fiind puse în evidenţă toate neconformităţile legate de acesta, observaţia finală fiind extrem de sugestivă în ceea ce priveşte suspiciunea de fraudă menţionându-se că „în absenţa oricărui document care să ateste existenţa structurilor gazdă în domeniul respectiv (urbanism) şi chiar a rapoartelor stagiarilor, este realmente suspectă formarea calităţii profesionale asigurate”.
Ca urmare a acestor sesizări şi a verificării documentaţiei depuse la Centru cu ocazia derulării contractului mai sus menţionat a reieşit activitatea infracţională a inculpatului încă de la depunerea documentaţiei prealabile semnării contractului nr. RO/2001/PL870047/TD între Centrul Naţional pentru Programul de Formare Profesională „Leonardo da Vinci”, pe de-o parte, şi SC P&I I SRL, prin director general P M, în calitate de contractant, pe de altă parte, se mai arată în considerentele sentinţei apelate.
Pretinsa necunoaştere de către inculpat a regulilor de accesare a unor astfel de finanţări nu poate fi invocată ca o cauză exoneratoare de răspundere, câtă vreme acesta derulase în aceeaşi calitate, în anul 2001, un alt contract de finanţare nerambursabilă cu reguli de implementare identice (fila 261 – 275 vol. I d.u.p.).
Cu privire la selecţia partenerului extern DE*BE*ROM şi relaţia contractuală cu SC P&I I SRL în actul de control din data de 22.12.2003 şi menţionat mai sus se arată faptul că această firmă nu era capabilă să realizeze formarea profesională a stagiarilor.
În legătură cu partenerul extern, inculpatul P M a arătat în proiectul selectat la Centrul Naţional că acesta este o cunoscută firmă de plasare şi formare profesională care era capabilă să acorde tinerilor absolvenţi posibilitatea de a învăţa şi de ase forma din punct de vedere practic în domeniul urbanismului. Tot în acest proiect se menţiona faptul că partenerul extern este firma „Haka GmbH” şi că aceasta are experienţă în realizarea proiectelor comunitare, fiind şi anterior selecţionată de către parteneri ale unor firme trimiţătoare din România. Despre acest partener extern rezultă faptul că la data de 16.01.2001 îşi dăduse acordul de parteneriat cu firma inculpatului, conform corespondenţei semnate de reprezentantul legal B H.
Ulterior, în faza prealabilă semnării contractului de finanţare nerambursabilă, deşi nu a fost identificată vreo scrisoare de renunţare din partea firmei „Haka GmbH” s-a găsit un document prin care la data de 08.11.2001 firma DE*BE*ROM îşi anunţa acordul de participare ca partener în cadrul proiectului finanţat de Centrul Naţional.
Fără a se respecta prevederile privind notificarea autorităţii contractante despre o eventuală intenţie a schimbării partenerului străin, la data de 06.12.2001 în Bucureşti s-a perfectat între SC P&I I SRL şi firma DE*BE*ROM un contract de parteneriat prin care firma germană se obliga să realizeze proiectul în cauză.
Prin acest contract, promotorul SC P&I I SRL, reprezentat de inculpatul P M, s-a obligat să întreprindă toate măsurile necesare pentru funcţionarea eficientă a plasamentului, în condiţiile stabilite prin contractul încheiat între promotor şi Centrul Naţional „Leonardo da Vinci”; totodată, partenerul extern DE-BE-ROM, având statut de organizaţie gazdă, s-a obligat să colaboreze cu persoana responsabilă cu monitorizarea schimbului, să asigure condiţii rezonabile de cazare şi masă pentru stagiari şi să se încheie un contract cu firma germană în cadrul căreia să se realizeze instruirea participanţilor.
Încă de la această obligaţie pusă în sarcina partenerului străin se poate observa că acesta nu era în măsură să realizeze obiectivele stagiului respectiv, acţionând doar ca un intermediar între SC P&I I SRL şi o altă societate din Germania.
Însă lucrurile nu au mai stat aşa şi în realitate aşa cum se va vedea ulterior de implementarea stagiului propriu zis s-a ocupat tot acest partener străin.
Existând suspiciuni cu privire la acest partener străin a fost efectuată o comisie rogatorie cu Germania în baza căreia s-a comunicat că în realitate au existat două firme DE-BE-ROM, ce au funcţionat în perioade diferite şi cu administratori diferiţi. Astfel, prima dintre ele a fost înfiinţată în 18.10.2001 şi radiată la data de 28.02.2002 avându-l ca reprezentant pe A S, obiectul de activitate fiind „dezvoltarea şi consilierea în domeniul procesării electronice a datelor, ofertarea de cursuri practice în cadrul Programului de Ajutor al UE Leonardo Da Vinci”. Cu această societate a încheiat inculpatul la data de 06.12.2001 un contract de parteneriat.
Tot potrivit aceloraşi relaţii comunicate de către autorităţile germane, la data de 01.03.2002 şi-a început activitatea cea de-a doua firmă reprezentată de data aceasta de A S, scopul lucrativ concretizându-se în „dezvoltarea şi consilierea în domeniul procesării electronice a datelor, ofertarea de cursuri practice în cadrul Programului de Ajutor al UE Leonardo Da Vinci în cooperare cu firmele corespunzătoare”.
Pe de altă parte, din raportul întocmit de autorităţile judiciare germane în cadrul comisiei rogatorii rezultă că în urma percheziţionării domiciliului numitei A S, ca şi a sediului firmei DE-BE-ROM, s-a constatat că această societate nu a efectuat înregistrări contabile, fiind găsite doar documente referitoare la derularea, în colaborare cu firme româneşti, a unor programe finanţate din fondurile programului „Leonardo da Vinci”. În urma neregulilor constatate şi expuse în cadrul raportului menţionat, s-a deschis o anchetă penală împotriva numitei A S şi a altor două persoane pentru fraudă de subvenţie economică, infracţiune prev. de art. 264 C.pen. german.
Susţinerile inculpatului că această anchetă penală a încetat în Germania nu au relevanţă în prezenta cauză, nefiind necesară existenţa vreunei duble incriminări prin raportare la o presupusă activitate infracţională a numitei A S.
Chiar în Raportul explicativ referitor la Convenţia cu privire la protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene se arată că statele membre au obligaţia de a defini comportamentul fraudulos pe care îl descrie mai ales ca faptă penală pentru a asigura un nivel minim de acţiune penală împotriva fraudei comise de către o persoană.
Durata scurtă de existenţă a societăţilor intitulate DE-BE-ROM, obiectul de activitate al acestora, care fie nu avea nicio legătură cu proiectul ce formează obiectul prezentei cauze (consultanţă în domeniul procesării electronice a datelor), fie consta tocmai în desfăşurarea unor programe cu finanţare comunitară, precum şi celelalte împrejurări constatate în cadrul comisiei rogatorii conduc la concluzia că aceste entităţi nu aveau aptitudinea reală de a asigura pregătirea profesională a tinerilor absolvenţi în domeniul ingineriei urbane, fiind înfiinţate pentru derularea proiectelor cu finanţare comunitară, în colaborare cu societăţile reprezentate de inculpatul P M şi de tatăl acestuia, numitul Iosif P M.
De altfel, numita A S, născută P, este rudă cu inculpatul, iar încheierea contractului dintre inculpat şi soţul A S şi relaţia ulterioară dintre inculpat şi A S a generat un evident conflict de interese, în discordanţă cu dispoziţiile explicite ale art. 2 din Condiţiile generale aplicabile subvenţiei, se mai arată în motivarea soluţiei, în contradicţie cu apărările inculpatului, în sensul că relaţia sa de rudenie cu A S nu constituie în sine un astfel de conflict de interese.
Existenţa în cauză a conflictului de interese a rezultat şi din dispoziţiile Regulamentului financiar al Comisiei Europene nr. 1605/2002, potrivit cu care conflictul de interese poate rezulta dintr-un interes economic (...) din motive familiale sau afective, sau din orice alt tip de interes susceptibil de a influenţa executarea imparţială şi obiectivă a proiectului”, se mai reţine în motivarea soluţiei.
Prin urmare, mai reţine instanţa, inculpatul P M nu şi-a îndeplinit obligaţia de a lua toate măsurile necesare pentru a preveni un conflict de interese – prin căutarea altui partener extern, apt să asigure realizarea obiectivelor programului – şi nici pe aceea de a informa neîntârziat Centrul Naţional despre această situaţie, cel puţin susceptibilă de a constitui un conflict de interese.
Analiza coroborată a materialului probator administrat în cauză a mai concluzionat că deşi nu există la dosar vreo scrisoare de renunţare din partea Haka GmbH, iar mai târziu a fost încheiat contractul de colaborare cu entitatea DE-BE-ROM, reprezentată de A S, inculpatul P M nu şi-a îndeplinit obligaţia de a informa Centrul Naţional cu privire la schimbarea partenerului extern, de a prezenta scrisorile de renunţare a partenerului iniţial şi de acceptare din partea noului partener şi de a solicita încheierea unui act adiţional la contractul de finanţare, schimbarea partenerului extern fiind condiţionată de acceptul Centrului Naţional.
De altfel, se constată că la data perfectării contractului de parteneriat din data de 06.12.2001 exista o singură entitate juridică valabilă şi anume firma DE*BE*ROM reprezentantă de A S în contul căreia ar fi trebuit realizate toate plăţile pentru serviciile legate de îndeplinirea obiectivelor de parteneriat, în cadrul stagiului în Germania.
Însă plăţile realizare de societatea inculpatului au fost direcţionate către A S şi firma DE*BE*ROM înfiinţată abia la data de 01.03.2002, care niciodată nu a avut vreun raport contractual cu firma inculpatului, fiind inexistentă la momentul semnării parteneriatului din 06.12.2001.
Raportat la datele de înfiinţare şi de radiere a entităţilor juridice din Germania menţionate anterior, este mai mult decât evidentă lipsa oricărei experienţe în materia derulării şi implementării unor astfel de programe comunitare, deşi inculpatul în proiectul propus făcea referire la realizarea unui parteneriat prin participarea unor firme germane cu experienţă în realizarea de proiecte comunitare în plasarea de forţă de muncă şi în elaborarea de programe de pregătire şi formare profesională.
Cu privire la schimbarea dintre cele două firme din Germania, inculpatul în declaraţia dată în faţa instanţei de fond a oferit explicaţii contradictorii. Astfel, pe de o parte inculpatul a afirmat că nu a adus la cunoştinţa Centrului Naţional faptul că partenerul străin îşi schimbase administratorul şi contul bancar deoarece nu a considerat necesar acest lucru, iar pe de altă parte că nu a avut cunoştinţă că firma cu care semnase iniţial contractul de parteneriat fusese radiată şi se înfiinţase aceiaşi firmă cu administrator A S. Mai este de observat că inculpatul a avut tot timpul cunoştinţă despre schimbările firmei partenere, în condiţiile în care şi tatăl său încheiase un contract asemănător de data aceasta cu firma A S, perioada stagiului desfăşurându-se aproape în aceiaşi perioadă de timp în Germania.
Nici desfăşurarea propriu zisă a stagiului de pregătire profesională a celor 15 persoane selecţionate nu a avut loc conform raportului final depus la Centrul Naţional de către inculpat, aşa cum reiese din declaraţiile unei parţi dintre aceşti participanţi în cursul procesului penal.
Astfel, conform proiectului şi programului de instruire cei 15 stagiari trebuiau în cele 8 săptămâni să participe la activităţile organizate de către partenerul străin după cum urmează:
- în prima săptămână instruirea stagiarilor trebuia să debuteze cu o pregătire teoretică şi practică în domeniul ingineriei urbane, întâlniri cu specialişti germani în domeniul urbanismului şi vizite în teren la şantierele de urbanism şi în plus să urmeze un curs intensiv de limbă germană cu accent deosebit în terminologia ingineriei urbane şi domeniul construcţiilor şi proiectării.
- în următoare săptămână erau activităţi legate de sistemele de urbanism occidentale la o firmă de profil germană şi continuarea cursurilor de limbă germană.
- în a treia săptămână erau programate vizite în teren la şantiere.
- următoarele două săptămâni erau programate contacte cu studenţii germani din anii terminali de la facultăţi de arhitectură şi inginerie urbană.
- în următoarele două săptămâni continuat vizitele în terne la diverse puncte de lucru.
- în ultima săptămână trebuiau să se organizeze seminarii şi grupuri de lucru pentru fiecare tematică în parte concomitent cu o recapitulare a cunoştinţelor acumulate în perioada celor 8 săptămâni.
Desfăşurarea stagiului propriu zis a început prin plecarea celor 15 stagiari cu un autocar în Germania, acolo unde au fost aşteptaţi de inculpat şi transportaţi la o vilă pusă la dispoziţie de către A S, unde au fost cazaţi şi au primit mesele.
Astfel din declaraţiile martorului D R A a rezultat faptul că în Germania persoanele care s-au ocupat cel mai mult de ei şi care i-au însoţit mai tot timpul au fost A S şi fiul acesteia, un anume A C. Martorul a arătat că a fost o dată în vizită la o universitate, o dată pe şantier şi a vizitat aeroportul din Frankfurt. Pe şantier martorul a arătat că a existat o discuţie cu doi ingineri, A C realizând traducerea şi că în toată perioada stagiului nu le-a predat nimeni cursuri de germană. De asemenea martorul a mai arătat că cei 15 s-au împărţit în 3 grupe şi că au realizat fiecare grupă un proiect pe care l-au predat acelui A, proiect despre care crede că urma să fie predat unui profesor de la o universitate din Germania. Martorul a mai relevat faptul că stagiul a durat în realitate 7 săptămâni, că au existat zile în care fiecare făcea ce vroia independent de stagiu, că toată perioada legată de stagiu putea fi comprimată în două săptămâni şi că a perceput stagiul atât ca pe o vacanţă dar şi ca pe un mod de a o dobândi cunoştinţe.
Din declaraţiile martorului I L reiese de asemenea că cei 15 au fost şi au vizitat aeroportul, două şantiere şi facultatea din Daarmstadt în toată această perioadă şi că au realizat un proiect. Martorul confirmă faptul că nu le-au fost predate cursuri de limba germană, că le-au fost explicate de către dl. S nişte cuvinte în limba germană şi că în realitate stagiul propriu zis a durat doar două săptămâni.
Şi martorul D C confirmă faptul că nu le-au fost predate cursuri de limbă germană, că a vizitat nişte şantiere şi o facultate de construcţii, iar în rest că în mare parte programul a fost „la liber”, fiecare stagiar făcându-şi singur programul, martorul trăgând în final concluzia că pentru el tot stagiul a fost o vacanţă, mai ales în condiţiile în care ştiindu-l pe inculpat nu prea l-a interesat vreo activitate din stagiu.
Martora G R C precizează în declaraţiile sale că stagiul s-a limitat la câteva vizite la facultatea de arhitectură din Frankfurt şi la un sit de construcţii, restul perioadei fiecare stagiar făcând ceea ce dorea. Mai a arătat martora că au vizitat de câteva ori oraşul Frankfurt şi împrejurimile acestuia, că nu le-au fost predate cursuri de limba germană şi că au întocmit un proiect la care a lucrat în jur de o săptămână şi o jumătate.
Martorul D V precizează că s-au făcut vizite la şantiere de construcţii din Germania şi la facultatea de arhitectură din Frankfurt şi aeroport, că nu s-au ţinut cursuri de limba germană şi că stagiul a durat o lună şi jumătate timp în care de ei s-au ocupat numai A S şi un băiat A. De asemenea martora a făcut aprecierea că a desfăşurat activităţi legate de urbanism doar o săptămână din tot timpul cât au stat în Germania. S-a mai reţinut că acesta martor a mai precizat că în acea perioadă era angajată la Ministerul Transporturilor.
Martorul M S B în declaraţiile sale face afirmaţii care vin să confirme de ce declaraţiile tuturor martorilor audiaţi sunt foarte diferite în ceea ce priveşte activităţile desfăşurate în Germania. Astfel, martorul arată că nu toţi participanţii mergeau în vizitele pe care le făceau în diverse locuri deoarece acest lucru nu era obligatoriu şi fiecare îşi făcea programul său. Martorul a indicat că a vizitat o facultate şi două şantiere, şi că le-au fost ţinute cursuri de specialitate de către acel A, ori într-o sală de internet a facultăţii ori la locuinţa unde stăteau. Tot acel A era cel care le spunea cum se pronunţă anumite cuvinte în limba germană, fără a se ţine cursuri de limba germană.
Martorul R C a arătat în declaraţia sa că pe perioada stagiului a vizitat aeroportul din Frankfurt, un şantier de construcţii, o asociaţie a antreprenorilor şi o universitate, fără însă a lua parte la cursuri. De asemenea martorul a mai arătat că nu s-au ţinut cursuri de limba germană, deşi nu cunoştea limba germană la plecarea în stagiu şi că perioada stagiului a fost în concret de 7 săptămâni.
Martora T M, în declaraţia sa, arată că nu s-au ţinut cursuri de limba germană şi că la câteva zile după venirea în stagiu s-a arătat nemulţumită de faptul că nu aveau un program clar. După ce a avut o discuţie cu inculpatul acesta a promis că se vor face activităţi legate de proiect. Martora a mai arătat că au fost la societate de antreprenori o singură dată, că au vizitat aeroportul din Frankfurt şi un şantier unde se construia un hotel. De asemenea a mai arătat că au vizitat facultatea din localitate şi că deşi au dorit să ia parte la cursuri de specialitate li s-a refuzat propunerea. Marota face de asemenea menţiunea că stagiul a fost mai scurt şi că toate activităţile puteau fi comprimat într-o singură săptămână.
Martorul T C E arată de asemenea că s-a vizitat un şantier, aeroportul şi facultatea de specialitate, realizând în final un proiect şi că stagiul a durat mai puţin decât li se spusese iniţial.
Poziţia inculpatului, potrivit căreia nu a ştiut efectiv ce s-a întâmplat pe perioada stagiului şi că orice problemă legată de acesta este numai responsabilitatea partenerului străin care ar fi trebuit să se ocupe de cei 15 stagiari nu poate fi reţinută pentru cel puţin două considerente: pe de-o parte, în contractul încheiat cu Centrul Naţional se menţiona expres în sarcina promotorului obligaţia să monitorizeze permanent, prin mijloace specifice, realizarea obiectivelor programelor de stagiu şi să asigure condiţii rezonabile de cazare şi masă pentru stagiari. Era prevăzută în mod expres şi obligaţia unităţii contractante de a lua legătura cel puţin săptămânal cu partenerul extern şi de a întreprinde demersurile necesare pentru corectarea rapidă şi eficientă a abaterilor de la prevederile proiectului. De asemenea promotorul avea obligaţia informării neîntârziate a Centrului Naţional despre orice împrejurare care poate prejudicia desfăşurarea normală a proiectului, iar, pe de altă parte, din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză rezultă faptul că mai tot timpul inculpatul s-a aflat şi el în Germania, a stat în aceiaşi vilă cu cei 15 stagiari şi a luat cunoştinţă îndeaproape despre activităţile pe care aceştia le desfăşurau. Din declaraţia martorului T M rezultă faptul că a existat chiar şi o nemulţumire a stagiarilor cu privire la activităţile ce se desfăşurau, nemulţumire discutată cu inculpatul personal, acesta din urmă promiţând remedierea ei şi efectuarea de activităţi legate de stagiu.
Mai mult decât atât, nu trebuie ignorată împrejurarea că stagiul a durat numai 7 săptămâni, aspect de care inculpatul a avut tot timpul cunoştinţă în condiţiile în care chiar s-a întors cu acelaşi autocar în România, că a fost de acord cu scurtarea perioadei de stagiu fără însă a aduce la cunoştinţă însă acest aspect şi Centrului Naţional. Susţinerile inculpatului că a înştiinţat acest lucru Centrului Naţional şi chiar că a cerut o diminuare a costurilor nu sunt susţinute de alte probe aflate la dosarul cauzei, ba chiar sunt contrazise de rapoartele depuse la finalul stagiului în care se face referire la o perioadă de stagiu de 8 săptămâni şi nu de 7 aşa cum a fost în realitate.
Din materialul probator administrat în cauză a rezultat că inculpatul a fost cel care a scurtat durata stagiului pentru a putea să rămână cu o parte din banii alocaţi pentru proiect, aspect confirmat şi înscrisul aflat la fila 247 vol. I d.u.p. Toată „afacerea”, mai reţine instanţa de fond, a fost o înţelegere între inculpat şi martora A S, aceştia urmând să îşi împartă parte din bani care rămâneau după „efectuarea stagiului”. De fapt strategia celor doi a fost de la bun început să se limiteze pe cât posibil cheltuielile în realitate efectuate şi să raporteze cheltuieli mai mare decât cele care au fost efectuate în realitate. După cum se poate observa stagiarii au fost cazaţi la o vilă închiriată de A S, masa le-a fost gătită şi servită tot acolo, iar vizitele au fost pe cât posibil scurtate pentru reducerea cheltuielilor.
Scurtarea duratei stagiului a fost dictată de reducerea pe cât posibil a cheltuielilor efectuate în realitate şi astfel mărirea „profitului” pentru inculpat şi A S şi nu de „îndeplinirea mai devreme a obiectivelor stagiului” aşa cum a susţinut inculpatul că i-a fost transmis de către A S.
Stagiul de pregătire a cuprins în realitate activităţi turistice şi de agrement imposibil de justificat în raport cu prevederile în materie şi anume întărirea aptitudinilor – competenţelor tinerilor absolvenţi în cadrul unei prime perfecţionări profesionale precum şi ameliorarea calităţii formării profesionale continue.
Cu privire la cheltuielile prevăzute în proiect şi în raportul financiar s-a reţinut că pentru stagiul propriu zis, A S a emis în numele DE- BE-ROM 2 note de plată şi 4 facturi în care au fost evidenţiate serviciile prestate în cadrul plasamentului şi costul acestora, documente depuse de inculpat la Centrul Naţional odată cu raportul final în data de 12.06.2002.
Din probele aflate la dosar s-a reţinut că sumele facturate – cu excepţia cheltuielilor pentru transport extern, care au fost justificate prin biletele de autocar – nu au avut la bază niciun document justificativ, fiind facturate şi plătite nu numai activităţi care în fapt nu s-au realizat (cum ar fi pregătirea lingvistică), dar şi cheltuieli neeligibile.
Potrivit Manualului Administrativ şi Financiar, sunt eligibile cheltuielile legate de programul propus (mobilitate), iar eligibilitatea unei cheltuieli va fi judecată în raport cu contextul ei general, cu natura şi cu valoarea ei. În toate cazurile, vor fi considerate neeligibile cheltuielile care nu au legătură directă cu proiectul şi cheltuielile care nu sunt justificate în cadrul mobilităţii.
În ceea ce priveşte cheltuielile de cazare, s-a mai reţinut că au fost emise notele de plată 1 şi 2 şi factura nr. 4 prin care A S a solicitat suma de 22.700 euro din care s-a plătit prin transfer bancar suma de 12.200 euro.
În faza de urmărire penală nu a existat niciun document care să ateste preţul real al chiriei pe care firma DE-BE-ROM l-ar fi plătit pentru acel imobil în care au fost cazaţi stagiarii şi nici costul utilităţilor (apă, gaze, energie electrică) pentru perioada celor 7 săptămâni de stagiu, în condiţiile în care Manualul Financiar şi Administrativ, la capitolul „cheltuieli de cazare”, stabileşte că acestea trebuie să fie rezonabile, ţinând cont de locul sejurului şi conforme cu regulile interne în vigoare în cadrul organizaţiilor membre ale parteneriatului. De asemenea la dosarul cauzei s-a reţinut că există dovada că perioada menţionată ca şi cazare a fost de 8 săptămâni deşi în realitate aşa cum s-a arătat stagiul a durat doar 7 săptămâni. La data de 03.02.2006 inculpatul a depus la dosarul de urmărire penală o factură în valoare de 12.200 euro care confirma că pentru cazarea celor 15 stagiari firma inculpatului a achitat partenerului german această sumă.
În faza cercetării judecătoreşti efectuate în primă instanţă, inculpatul a depus la dosarul cauzei un contract de închiriere pentru imobilul în cauză (filele 184 – 190 vol. I) tradus doar în limba română în care se menţionează că preţul chiriei nete pentru imobilul respectiv a fost de 1500 euro pe lună şi perioada închirierii începea de la data de 30.03.2002. Din acest contract de închiriere instanţa a reţinut în primul rând că nu există vreo dovadă că el ar fi fost înregistrat la vreo autoritate în Germania şi în al doilea rând că el vine să confirme suspiciunile că s-au emis facturi de către partenerul german pentru sume care în realitate nu s-au efectuat. Astfel, mai arată instanţa de fond în motivarea soluţiei, şi dacă s-ar lua suma de 1500 euro înmulţită cu doi s-ar ajunge numai la suma de 3000 euro pentru chirie, însă aşa cum s-a arătat pentru chirie s-a plătit de la început suma de 12.200 euro. Înscrisul depus în faza cercetării judecătoreşti nu este de natură decât a-l incrima şi mai mult pe inculpat, acesta depunând singur dovezi cu privire la realitatea sumelor efectuate, se mai susţine în motivarea sentinţei apelate.
De asemenea trebuie ţinut cont şi de faptul că în realitate stagiul nu a durat 8 săptămâni ci 7 şi astfel se diminuează proporţional şi suma de 3000 euro ce se presupune că s-a plătit efectiv pentru chirie.
Cu privire la cheltuielile pentru pregătire lingvistică conform facturii nr. 3 partenerul german a solicitat suma de 3000 euro, sumă ce a fost achitată de firma inculpatului la data emiterii acesteia.
Pentru ca această sumă să fie eligibilă trebuiau respectate prevederile în sensul ca această cheltuială să se bazeze pe date reale şi pe documente justificative corespunzătoare, pregătirea trebuind să fie legată direct de conţinutul plasamentului, specifică acestuia şi să fie făcută de către profesionişti în cadrul unei ţări participante la program.
Din declaraţiile martorilor audiaţi, pe lângă faptul inexistenţei vreunei înscris care să ateste o astfel de pregătire în cadrul proiectului, instanţa a reţinut că în realitate nici înainte de stagiu şi nici pe perioada stagiului nu s-au ţinut cursuri de limba germană de specialitate, acel A C fiind cel care „s-a ocupat de pregătirea lingvistică” prin asigurarea traducerii unor discuţii purtate de stagiari cu persoane unde să făceau vizite. Explicarea unor termeni de specialitate de către această persoană pe lângă faptul că nu poate fi considerat curs de limba germană nici nu poate fi apreciată la suma de 3000 de euro. De reţinut şi aspectul că persoana mai sus menţionată era rudă cu A S, fiind evidente „manevrele de însuşire” de alţi bani de către inculpat şi A S.
Cu privire la cheltuielile pentru serviciile de subzistenţă (masa asigurată celor 15 stagiari) instanţa a mai reţinut că partenerul străin a emis o factură de 8.500 euro reprezentând cheltuielile pentru masa stagiarilor, pe aceeaşi factură făcându-se menţiunea că inculpatul a plătit suma de 2920 euro.
Cu privire la aceste cheltuieli efectuate în faza de urmărire penală instanţa a reţinut că nu s-au depus niciun fel de documente justificative ale efectuării unor astfel de cheltuieli.
În faza cercetării judecătoreşti în primă instanţă, inculpatul a depus la dosarul cauzei mai multe înscrisuri prin care a arătat că s-au efectuat cheltuielile pentru care s-au emis facturile menţionate.
Analizând aceste înscrisuri instanţa de fond a reţinut că în primul rând că pe o parte din ele nu apare persoana care se presupune că a făcut acele cheltuieli, iar în al doilea rând că unele din mărfurile achiziţionate nu au legătură cu cheltuielile eligibile. Oricum, se mai arată în motivarea soluţiei, adunând toate sumele de bani menţionate în aceste facturi nu se ajunge nici pe departe la suma de 8500 de euro ce se presupune că s-ar fi cheltuit de către partenerul străin, sumă ce trebuia de altfel diminuată cu săptămâna stată mai puţin.
Cu privire la cheltuielile privind transportul intern instanţa a reţinut că firma germană a emis factura cu nr. 6 prin care solicita plata sumei de 1800 euro reprezentând contravaloarea transportului intern al participanţilor la proiect, sumă achitată de inculpat la data emiterii sale.
Potrivit Manualului Administrativ şi Financiar, aceste cheltuieli nu erau eligibile, întrucât pentru fiecare plasament/schimb, vor fi eligibile numai cheltuielile unei călătorii dus-întors pe beneficiar (transport extern).
Totodată, Manualul impune ca toate cheltuielile de călătorie să fie legate în mod direct de activităţile proiectului şi să fie clar justificate în decontul final; transportul intern, efectuat de membrii familiei S cu un microbuz închiriat, nu îndeplineşte aceste condiţii, întrucât potrivit depoziţiilor stagiarilor audiaţi ca martori, deplasările cu acest microbuz nu au avut legătură cu obiectivele programului, având finalităţi preponderent turistice.
Inculpatul a depus în faza cercetării judecătoreşti (vol. I) mai multe înscrisuri privind plata închirierii unui microbuz şi plata contravalorii combustibilului consumat în acea perioadă, însă raportat la puţinele drumuri efectuate legate de stagiu efectiv pe lângă faptul că nu erau eligibile, nu sunt nici justificate costurile unor asemenea deplasări.
În legătură cu utilizarea sumelor de bani primite de la Centrul Naţional s-a reţinut că la data de 07.03.2002 contul deschis de inculpal a fost creditat cu suma de 24.120 euro reprezentând avansul de 60 % din totalul subvenţiei alocată, iar la data de 09.06.2003 s-a mai primit suma de 8040 euro.
În cauză s-a efectuat un raport de constatare în care s-au evidenţiat o serie de nereguli în implementarea proiectului mai sus menţionat şi au fost calculate sumele efectuate în realitate şi cele care ar fi putut fi decontate de firma inculpatului.
În perioada 06.02.2002 – 31.12.2003 inculpatul a executat din suma totală de 32.173, 28 euro următoarele operaţiuni financiare:
-retrageri de numerar – 10.005 euro.
-vânzări valută la vedere şi transfer în alte conturi pentru cheltuieli neeligibile – 6.050 euro.
-plăţi externe către partenerul străin – 15.953, 64 euro.
-comisioane bancare – 164, 64 euro.
Conform raportului întocmit suma reală pe care societatea ar fi putut să o deconteze era de 11.110,79 euro, existând o sumă neacoperită de documente contabile în cuantum de 20.119,05 euro.
Din înscrisurile existente la dosarul cauzei a rezultat faptul că la data de 11.03.2002 inculpatul a vândut 1500 de euro din avansul de 24.120 euro primiţi, bani pe care i-a transferat într-un alt cont deschis tot la BANCA, din care ulterior a retras suma de 2000 lei din care a plătit taxe şi impozite către bugetul de stat şi a realizat plăţi către terţi (Distrigaz, Romtelecom).
La data de 14.03.2002 inculpatul a achitat prin transfer bancar o plată către partenerul străin reprezentând avans servicii cazare conform facturii 1 din 12.03.2002.
La data de 25.03.2002 inculpatul a retras suma de 10.500 euro cu titlu avans deplasare externă, fiecare participant trebuind să primească conform înscrisurilor suma de 667 euro, sume ce în realitate aceştia nu le-au primit aşa cum au menţionat în declaraţiilor lor.
La data de 01.04.2002 inculpatul a făcut o plată în cuantum de 3200 euro reprezentând avans servicii cazare conform facturii 2 din data de 29.03.2002 de data aceasta în contul Aledei S, persoană cu care firma inculpatul nu avea la acea dată nicio relaţie contractuală conform contractului din data de 06.12.2001.
La data de 11.06.2003 au fost vânduţi 500 euro în baza unui ordin de plată, suma obţinută fiind transferată într-un alt cont de unde s-au executat retrageri în numerar.
La data de 19.06.2003 inculpatul a vândut suma de 3500 euro, suma obţinută fiind transferată într-un alt cont de unde s-au executat mai multe operaţiuni cum ar fi : retrageri numerar, plată taxă şcolarizare, plată impozit.
La data de 01.07.2003 inculpatul a retras suma de 1300 lei pentru diverse plăţi.
La data de 11.09.2003 inculpatul a făcut o plată către partenerul străin în cuantum de 6000 de euro reprezentând contravaloare cheltuieli de cazare, sumă depusă de data aceasta de inculpat în cont..
Susţinerile inculpatului potrivit cărora nu este vinovat de învinuirile ce i se aduc şi că dacă a existat vreo problemă în derularea efectivă a stagiului aceasta poate fi pusă numai în sarcina partenerului străin, nu pot fi reţinute în raport şi de împrejurarea că acesta a fost o perioadă bună de timp în Germania, a luat la cunoştinţă de cum se derula proiectul, acceptând felul în care acesta se desfăşura, mai ales în condiţiile în care scopul său era altul decât cel declarat Centrului Naţional.
De la bun început inculpatul şi-a premeditat activitatea infracţională, încă de la depunerea actelor inculpatul depunând acte falsificate, tocmai pentru ca proiectul să fie selecţionat.
Afirmaţiile inculpatului că a existat o culpă a Centrului Naţional prin faptul că aceştia nu au monitorizat îndeplinirea proiectului nu pot fi primite, în condiţiile în care inculpatul avea ca obligaţie să aducă la cunoştinţă Centrului imediat orice deficienţă privind proiectul, aspect ce evident nu a fost îndeplinit în condiţiile în care inculpatul urmărea alte scopuri şi anume dobândirea de bani din cei plătiţi de Centru.
De asemenea în contractul încheiat cu Centru se menţiona că firma inculpatul era singura responsabilă pentru realizarea integrală a obiectivelor proiectului, pentru gestiunea administrativă şi financiară a acestuia inclusiv pentru efectuarea plăţilor către stagiari.
În raport de toate aceste aspecte, Curtea constată că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 3859 pct. 13 Cod proc. pen. , faptele inculpatului îmbrăcând forma ilicitului penal, şa cum în mod corect au stabilit instanţele inferioare.
Cât priveşte lipsa unui element constitutiv al infracţiunii, respectiv intenţia, se impun a fi făcut următoarele precizări:
Intenţia infracţională a inculpatului este dovedită de toate activităţile desfăşurate de acesta pe parcursul derulării proiectului în cauză, mai reţine instanţa în justificarea soluţiei de condamnare.
Astfel aşa cum s-a arătat mai sus această activitate infracţională a început în faza depunerii de înscrisuri necesare încheierii contractului în cauză cu Centrul Naţional şi anume cu depunerea unei liste cu stagiari ce nu erau angajaţi la firma inculpatului, listă ce a fost falsificată de inculpat şi depusă ulterior la centru tot de acesta.
Apoi activitatea infracţională premeditată a continuat prin schimbarea partenerului străin înainte de semnarea contractului şi alegerea unuia care nu avea o pregătire în acest sens, aspect cunoscut de inculpat, în condiţiile în care era vorba despre o firmă administrată de o rudă de-a sa. Aspectele ulterioare legate de partenerul străin, radiere şi înfiinţarea ulterioară, deşi au fost cunoscute de inculpat nu au fost aduse la cunoştinţa Centrului Naţional. Nici situaţia unui conflict de interese nu a fost adusă la cunoştinţa centrului. Alegerea iniţială a partenerului străin s-a făcut pentru garanţia selectării proiectului, iar schimbarea sa ulterioară s-a făcut pentru „garantarea unui succes financiar”, inculpatul ascunzând centrului informaţii despre noul partener străin care, dacă ar fi fost cunoscute, în mod cert ar fi dus poate la anularea proiectului în cauză.
Selectarea stagiarilor s-a făcut în principal dintre foştii colegi de facultate ai inculpatului, care nu aveau nicio legătură de muncă cu societatea inculpatului, aspect de asemenea ascuns Centrului Naţional prin acel tabel fals depus înainte de semnarea contractului. Aşa zisa selecţie a stagiarilor s-a făcut în baza unei simple discuţii şi nu în baza unui concurs aşa cum se menţiona în contractul cu centrul naţional, deşi la dosarul cauzei este ataşat chiar şi un anunţ dintr-un ziar pentru a se da o aparenţă de respectare a cerinţelor contractului.
Deşi era prevăzut un stagiu de 8 săptămâni cu pregătire profesională în fiecare săptămână, stagiul a durat în realitate mai puţin cu o săptămână şi el a fost îndeplinit „doar pe hârtie”, în condiţiile în care toate activităţile legate de proiect s-au rezumat la câteva vizite pe un şantier, la un aeroport şi la o facultate, restul stagiului fiind un program de voie pentru fiecare participant aşa cum mulţi dintre aceştia au arătat în declaraţiile lor. Deşi o parte din stagiari i s-au plâns de stagiu, inculpatul nu a luat nicio măsură pentru remedierea ei, inculpatul negând de altfel în declaraţiile sale orice fel de problemă legată de stagiul propriu zis.
Pregătirea lingvistică s-a realizat de asemenea „doar pe hârtie”, fiind efectuată de o rudă a inculpatului, pregătire pentru care s-a decontat de altfel suma de 3000 euro. De aşa zisa pregătire inculpatul a avut tot timpul cunoştinţă în condiţiile în care s-a aflat în aceiaşi vilă o perioadă bună de timp.
De asemenea nu a existat vreo pregătire teoretică a stagiarilor în condiţiile în care aceştia doar au vizitat facultatea (holurile şi campusul) şi nu au putut lua parte la vreun curs de specialitate. Aşa zisele cursuri de specialitate au fost ţinute tot de aceiaşi rudă a inculpatului, într-o sală de internet de la facultate sau în vila unde erau cazaţi.
Partenerul străin a emis certificate de atestare a efectuării stagiului deşi aceasta nu avea abilitatea legală să emită astfel de înscrisuri, în condiţiile în care chiar în contractul încheiat cu firma inculpatului la data de 06.12.2001 se menţiona faptul că partenerul străin urma să găsească o firmă specializată pentru plasarea stagiarilor. Inculpatul a avut tot timpul cunoştinţă despre aceste fapte, le-a ascuns centrului naţional, încercând astfel să obţină bani.
Inculpatul a depus la Centrul Naţional documente ce atestau plăţi ce în realitate nu s-au efectuat sau au fost făcute în realitatea cheltuieli mai mici decât cele depuse spre decontare.
De asemenea inculpatul nu a adus la cunoştinţă în niciun moment centrului că stagiul a durat mai puţin decât în realitate, dorind astfel mărirea câştigului după un asemenea proiect.
Aşa zisă dorinţă a inculpatului de a ajuta stagiarii să dobândească cât mai multe cunoştinţe este mascată de însuşirea din banii primiţi prin documentele depuse la centru, documente ce atestau plăţi nereale sau cu mult superioare celor efectuate.
Inculpatul a arătat că faptele avute în vedere nu sunt prevăzute de legea penală şi ele sunt de natură civilă nefiind urmarea unei intenţii directe a inculpatului sau a partenerului străin. Inculpatul a mai arătat că din probatoriul administrat a rezultat faptul că de selecţia participanţilor s-a ocupat şi martorul I M şi că acesta relaţiona şi Centrul Naţional. În legătură cu acest aspect instanţa reţine că, contractul a fost semnat doar de inculpat, acesta fiind singurul responsabil de modul de implementare al proiectului şi de realizare a obiectivelor lui, iar prezenţa martorului I M la Centru Naţional este dată aşa cum au declarat angajaţii Centrului de faptul că în acea perioadă acesta avea şi el în derulare un alt proiect asemănător. Angajaţii centrului şi martora Jipa Mihaela au arătat în mod expres că inculpatul a fost singura persoană de legătură cu Centrul Naţional, ocupându-se de toată documentaţia necesară.
S-a reţinut din Raportul explicativ depus la dosarul cauzei de către inculpat că în acesta sunt explicaţii termenii pentru definirea unor fapte penale şi aspectele ce trebuie avute în vedere în acest sens.
Acest raport vine să confirme concluzia existenţei unei activităţi infracţională bine pusă la punct de inculpat şi nu de o faptă civilă în condiţiile în care acest raport se menţionează că elementele principale ale comportamentului fraudulos sunt uzul de documente false sau omisiunea de a divulga informaţii prin încălcarea unei anumite obligaţii de acţiona astfel în condiţiile unor anumite prevederi legale.
Ansamblul împrejurărilor de fapt referitoare la pregătirea şi desfăşurarea stagiului, referitoare la utilizarea subvenţiei din fonduri comunitare pentru cheltuieli neeligibile şi în interes personal, precum şi la demersurile laborioase pentru prezentarea unor rapoarte şi înscrisuri necorespunzătoare adevărului relevă fără putinţă de tăgadă că inculpatul a acţionat cu intenţie directă în vederea schimbării destinaţiei fondurilor obţinute de la Comunitatea Europeană, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, fiind depăşit cu mult stadiul culpei, care ar fi dat naştere doar răspunderii civile delictuale.
Din actele normative care reglementează la nivel comunitar Programul „Leonardo da Vinci” – Deciziile nr. 1994/819/CE şi nr. 1999/382/CE ale Consiliului U.E., Decizia nr. 402/2000 a Comisiei Europene, Regulamentul Financiar stabilit de Consiliul U.E. – precum şi din actele normative naţionale, referitore la participarea României la acest program, astfel cum erau în vigoare la data faptelor – HG nr. 191/1998, modificată prin HG nr. 555/1998, precum şi HG nr. 1307/2002, ambele referitoare la Centrul Naţional pentru Programul de Formare Profesională „Leonardo da Vinci” – rezultă că subvenţiile alocate prin program pentru desfăşurarea proiectelor de mobilităţi selectate provin din fonduri ale Comunităţilor Europene, fiind fonduri publice.
Toate acestea confirmă concluzia că în mod corect s-a constat existenţa în ce priveşte activitatea infracţională a inculpatului existenţa tuturor elementelor constitutive ale infracţiunii.
Cât priveşte individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, se constată că instanţa de fond a valorizat în acest proces toate elementele specifice cauzei şi făptuitorului (modalitatea de săvârşire şi circumstanţele faptelor, valoarea socială ocrotită, comportamentul nesincer, atitudinea de desconsiderare a normelor de convieţuire socială etc).
Faţă de dispoziţiile art.72 Cod penal, dar şi de cele prevăzute de art.52 Cod penal, referitoare la scopul pedepsei, Curtea apreciază că pedeapsa aplicată de prima instanţă este temeinică şi de natură să conducă la reeducarea inculpatului şi la realizarea scopului de prevenţie generală pe care îl are sancţiunea penală, cu atât instanţa de fond a manifestat clemenţă, stabilind-o către mediul prevăzut de lege.
Având în vedere cele expuse, în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat P M împotriva deciziei penale nr.29/A din 19.01.2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a II-a penală.
Obligă recurentul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 21 februarie 2011.
Alte legături de la această informațiecomunicate de presă din
10 decembrie 2007
comunicate-hotărâri de condamnare din
21 februarie 2011