IMPARȚIALITATE·INTEGRITATE·EFICIENȚĂ
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR. 1686/236/2009 (3203/2010)
DECIZIA PENALĂ NR.607/R
Şedinţa publică de la 16.03.2011
[...]
CURTEA,
Asupra recursului penal de faţă, reţine următoarele:
Prin sentinţa penală nr.179 din 04.02.2010, Judecătoria Giurgiu, în temeiul art.290 alin.1 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal l-a condamnat pe inculpatul I G la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.
În temeiul art.71 alin.1 şi 2 Cod penal i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lialin.1 lit.a teza a II a şi b Cod penal, pe întreaga durată a executării pedepsei, începând din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată.
În temeiul art.31 alin.2 Cod penal raportat la art.289 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal a fost condamnat acelaşi inculpat, la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de determinare la participaţia improprie a numiţilor D F G, I M G şi P D, fără vinovăţie, la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, în formă continuată.
În temeiul art.71 alin.1 şi 2 Cod penal i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza a II a şi b Cod penal, pe întreaga durată a executării pedepsei, începând din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei pentru săvârşirea infracţiunii de determinare la participaţie improprie a numiţilor D F G, I M G şi P D, fără vinovăţie, la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, în formă continuată.
În temeiul art.181 (1) din Legea nr.78/2000 - pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, republicată, a fost condamna inculpatul I G, la pedeapsa de 2 ani închisoare şi la pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a şi b C.pen. coroborat cu art. 65 alin. 2 C.pen.
În temeiul art.71 alin.1 şi 2 Cod penal i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lalin.1 lit.a teza a II a şi b Cod penal, pe întreaga durată a executării pedepsei, începând din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei pentru săvârşirea infracţiunii împotriva intereselor financiare ale Comunităţii Europene.
În temeiul art.33 lit.a Cod penal coroborat cu art.34 alin.1 lit.b Cod penal şi art.35 Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art.290 alin.1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal, prev. de art.31 alin. 2 Cod penal raportat la art. 289 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. şi prev. de art.181 (1) din Legea nr.78/2000 - pentru prevenirea, descoperirea si sancţionarea faptelor de corupţie, republicată, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, fără aplicarea unui spor şi la pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a şi b C.pen. raportat la art. 65 alin. 2 C.pen pe o durată de 4 ani., cu aplicarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 71 alin. 1 şi 2 C.pen., privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a şi b C.pen., începând din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei.
În temeiul art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate şi s-a stabilit în temeiul art.82 Cod penal un termen de încercare 4 ani.
În temeiul art.83 Cod penal i s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.83 şi 84 Cod penal privind revocarea suspendării condiţionate.
În temeiul art.71 alin.5 Cod penal s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei accesorii.
În temeiul art.14 raportat la art.346 alin.1 Cod pr.penală a fost admisă acţiunea civilă şi obligată partea responsabilă civilmente S.C. V S.R.L. la restituirea sumei de 231.671,9 reprezentând contravaloarea integrală a finanţării nerambursabile decontate beneficiarului S.C. V S.R.L. la care s-au adăugat majorări de întârziere cumulate până la data plăţii efective potrivit dispoziţiilor legale în vigoare prevăzute de art.120 alin.7 C.pr.fiscală, către partea civilă Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit.
În temeiul art.163 Cod pr.penală au fost menţinute măsurile asiguratorii luate în cursul urmăririi penale prin Ordonanţa nr. 227/P/2008/13.02.2009, constând în aplicarea sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor proprietatea inculpatului I G în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune.
În temeiul art. art. 445 Cod pr.penală coroborat cu art.348 Cod pr.penală, s-a dispus anularea în parte a celor 94 contracte de arendare sub aspectul menţiunii duratei contractului de arendare de 10 ani şi perioadei de valabilitate a contractului din 2005 până la 2015, respectiv fila nr.1 aşa cum a fost modificată de inculpat în cazul contractelor individualizate prin sentinţa de condamnare, precum şi anularea parţială a celor două tabele nominale cu arendatorii din Com. Mihai Bravu – arendaş S.C. V S.R.L. privind rubrica perioada de arendare şi rubrica data încheierii contractelor (înscrisuri aflate în vol.IV din dosarul de urmărire penală).
În temeiul art.191 alin.1 Cod pr.penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că potrivit Acordului Multianual de Finanţare 2000 – 2006, semnat pe data de 02.02.2001 între Guvernul României şi Comisia Europeană şi ratificat prin Legea 316/2001, s-a decis acordarea de către Comisia Europeană de contribuţii financiare nerambursabile României, în vederea implementării Programului SAPARD.
Potrivit art. 181(1) din Legea 78/2000, constituie infracţiune, folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul Comunităţilor Europene.
Potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. b din OG 79/2003, conceptul de fraudă presupune orice acţiune sau omisiune intenţionată în legătură cu utilizarea sau prezentarea de declaraţii ori declaraţii false, inclusiv faptele penale prevăzute în cap.3, secţiunea 4 din Legea 78/2000, care au ca efect alocarea, dobândirea fondurilor comunitare din bugetul general al Comunităţii Europene.
În conformitate cu dispoziţiile Legii 16/1994 – Legea Arendării (art.2- art.7), prin arendare se înţelege contractul încheiat între proprietarul terenului agricol, denumit arendator şi arendaş, având ca obiect exploatarea terenului pe o durată determinată. Arendarea se face prin contract scris, care cuprinde: părţile contractante, obiectul contractului; obligaţiile fiecăreia din părţi; durata arendării; alte clauze. De asemenea, contractul de arendare se întocmeşte în scris, câte un exemplar pentru fiecare parte şi un exemplar care se depune la Consiliul Local în a cărui rază teritorială se află terenurile. Acesta se înregistrează într-un Registru special ţinut de secretarul Consiliului Local. Sunt valabile şi opozabile numai contractele de arendare încheiate în scris şi înregistrate la Consiliul Local. Durata arendării se stabileşte de către părţi în contractul de arendare (art.2 - art.12). Contractul de arendare poate fi reînnoit potrivit înţelegerii părţilor şi cu respectarea prevederilor prezentei legi. Prin acordul părţilor, contractul de arendare poate să înceteze şi înainte de a ajunge la termen.
Între documentele obligatorii a fi prezentate şi depuse la Autoritatea Contractantă pentru accesarea fondurilor SAPARD, se regăseşte şi „Tabelul centralizator emis de primărie, semnat de persoanele autorizate, conţinând sumarul contractelor de arendare, suprafeţele, perioada de arendare”. Acest Tabel centralizator reprezintă materializarea situaţiei de fapt rezultată din contractele de arendare ce se regăsesc îndosariate la sediul primăriei şi înregistrate în registrul special al acesteia.
Conform criteriului de eligibilitate privind durata arendării, Măsura 3.1. SAPARD, acesta trebuia să fie mai mare de 5 ani, începând cu data efectuării plăţii către posibilul beneficiar. Acest criteriu de eligibilitate rezultă din Tabelul centralizator, respectiv din rubrica „perioada de arendare”.
La data de 26.06.2006, concomitent cu formularea cererii de finanţare şi prezentarea altor înscrisuri necesare şi obligatorii la Autoritatea Contractantă, inculpatul I G a prezentat şi depus „Tabelul nominal cu arendatorii din comuna Mihai Bravu, arendaş SC-V-SRL”.
Tabelul a fost tehnoredactat, conform rubricaţiei, de către inculpatul I G. Tot inculpatul a scris olograf, ca antet „Primăria Mihai Bravu, judeţul Giurgiu” şi titulatura „Tabel nominal cu arendatorii din comuna Mihai Bravu, arendaş SC-V-SRL”, tabelul conţinând un număr de 97 proprietari (arendatori), suprafaţa totală de 130 hectare şi perioada de arendare 2005 – 2015, iar ca dată a încheierii celor 97 de contracte de arendare – 01.09.2005. Tabelul, având aplicată ştampila Consiliului Local al comunei Mihai Bravu şi semnăturile la rubrica „primar” aparţinând viceprimarului D F G şi la rubrica „secretar” aparţinând secretarului I M G, precum şi ştampila SC „V” SRL şi semnătura inculpatului I G, nu poartă număr de înregistrare la Primăria Mihai Bravu şi nu a fost identificat un alt exemplar la sediul acestei primării. Aparent, conform acestui tabel, redactat de către inculpat, condiţia de eligibilitate referitoare la perioada de arendare era îndeplinită.
În cadrul procedurii de analiză şi verificare a îndeplinirii criteriilor de eligibilitate, Manualul de proceduri impune efectuarea de verificări pe teren a eligibilităţii cererilor de finanţare, activitate cunoscută şi sub denumirea de „vizită pe teren”.
După verificarea conformităţii şi primei eligibilităţi a proiectului depus de către inculpatul I G, o echipă formată din experţii B R şi B M R, din cadrul Oficiului Judeţean de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (structuri judeţene ale A.P.D.R.P.) au efectuat verificarea la sediul SC „V” SRL, scopul verificării fiind confruntarea documentelor justificative ce însoţesc cererea de finanţare cu documentele existente la solicitant şi care confirmă sau infirmă îndeplinirea criteriilor de eligibilitate, rezultatul verificării materializându-se în „Fişa de verificare în teren”.
După verificarea în teren şi completarea Fişei, aceasta este predată la A.P.D.R.P. şi se efectuează o nouă analiză şi conformitate cu situaţia rezultată din „verificarea în birou”.
La data de 11.07.2006, cei doi experţi au efectuat verificarea pe teren, întocmind Fişa de verificare şi Raportul asupra constatărilor rezultate. În cadrul acestei verificări, cei doi experţi, având asupra lor o copie a Tabelului centralizator, au confruntat menţiunile din rubricaţia tabelului cu exemplarul contractelor de arendare, prezentat de către inculpat la sediul SC „V” SRL. Au rezultat neconcordanţe sub aspectul datei încheierii contractelor şi a suprafeţelor de teren şi a numărului de contract (numărul de înregistrare la SC „V” SRL).
Astfel, contractele prezentate de inculpat aveau în totalitate ca dată a încheierii - data de 01.09.2004, tabelul întocmit de inculpat consemnând data de 01.09.2005 la un număr de 10 arendatori, numărul de înregistrare al contractelor în tabel era diferit de numărul de înregistrare din contractele prezentate de inculpat şi la un număr de şase contracte suprafaţa arendată din tabel era diferită (nesemnificativ) faţă de suprafaţa din contractele de arendare aflate la sediul SC „V” SRL şi prezentate de inculpat (exemplarul fiecărui contract rămas asupra inculpatului după înregistrarea la primărie).
Celor doi experţi li s-a prezentat exemplarul fiecărui contract, pe prima filă fiind înscrisă perioada de arendare de 10 ani, respectiv 2005 – 2015, scriere olografă, astfel că, rubrica din Tabelul centralizator cu perioada de arendare se dovedea a fi veridică.
Ulterior datei de 11.07.2006, inculpatul I G a depus la A.P.D.R.P. odată cu un set de documente care îi fuseseră solicitate în completarea documentaţiei anexate cererii de finanţare şi un nou „Tabel nominal cu arendatorii din comuna Mihai Bravu, arendaş SC-V-SRL”, tabel redactat pe calculator de către inculpatul I G.
Spre deosebire de tabelul iniţial, acesta avea numărul de înregistrare 1180 din 11.07.2006, conţinea 94 poziţii (arendatori), iar data încheierii contractelor era menţionată ca fiind 01.09.2004, corespunzător constatărilor făcute de experţii A.P.D.R.P. Giurgiu cu ocazia vizitei în teren. Tabelul poartă semnăturile viceprimarului D F G la rubrica „primar” şi ale agentului agricol P D la rubrica „secretar”, precum şi ştampila Primăriei Mihai Bravu, ştampila SC „V” SRL şi semnătura inculpatului I G.
În ceea ce priveşte rubrica „perioada de arendare”, ca şi tabelul iniţial, tabelul înregistrat sub nr.1180/11.07.2006 are menţionată perioada 2005 – 2015.
La data de 25.08.2006, între A.P.D.R.P. şi SC „V” SRL, reprezentată de inculpatul I G, a fost încheiat Contractul Cadru nr. C 3.10101531900325/25.08.2006, pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în condiţiile Programului Special de Preaderare pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală SAPARD – ROMANIA.
Inculpatul I G a încheiat la data de 01.09.2004 contracte de arendare cu 138 proprietari de teren agricol de pe raza comunei Mihai Bravu.
Fiecare contract s-a întocmit în trei exemplare, folosindu-se indigo, originalul (primul exemplar) pentru SC „V” SRL, iar câte un exemplar la indigo pentru proprietar şi Consiliul Local Mihai Bravu. Înainte de a înmâna proprietarilor un exemplar al contractului de arendă, inculpatul s-a deplasat la sediul Consiliului Local Mihai Bravu unde a solicitat secretarului primăriei, martorul I M G, să procedeze la înregistrarea celor 138 contracte de arendă în Registrul special al Primăriei Mihai Bravu.
Întrucât martorul I M G era ocupat, iar inculpatul I G era o persoană de încredere la nivelul comunei (deţinea calitatea de consilier local şi funcţia de preşedinte al Comisiei Economice în cadrul Consiliului Local), au convenit ca acesta să înregistreze personal contractele de arendă în registru, luând în acest sens Registrul special la sediul SC „V” SRL.
În perioada 07–08.09.2004 inculpatul I G a completat olograf poziţiile cuprinse între 54-192 ale Registrului special, după care a restituit registrul la primărie secretarului I M G.
Totodată, inculpatul a solicitat, iar secretarul I M G s-a conformat, semnând şi ştampilând cu ştampila Primăriei Mihai Bravu exemplarele contractelor de arendă destinate arendaşului SC „V” SRL şi proprietarilor arendatori, inculpatul lăsând secretarului pentru arhivare exemplarul din contractul de arendă destinat Consiliului Local Mihai Bravu. Toate contractele de arendă au fost încheiate pe o perioadă de 5 ani, începând cu anul agricol 2004/2005 (01.09.2004) până la finele anului agricol 2008/2009 (31.08.2009).
Anterior datei de 26.06.2006 (data formulării Cererii de Finanţare către Agenţia SAPARD), inculpatul I G, luând la cunoştinţă de criteriile obligatorii a fi îndeplinite pentru eligibilitatea Proiectului şi implicit accesarea fondurilor europene SAPARD, a realizat faptul că în contractele de arendare durata acestora, respectiv 2004 – 2009, nu include o perioadă de minim 5 ani calculată de la data implementării Proiectului (2006) şi prin urmare acesta devenea neeligibil şi respins ca atare de către Agenţia SAPARD. Întrucât dovada îndeplinirii criteriului de eligibilitate, potrivit căruia perioada arendării era de minim 5 ani de la data implementării Proiectului, trebuia să rezulte din rubrica „perioada de arendare” a Tabelului centralizator, tabel care să reflecte situaţia din contractele de arendare, iar verificarea pe teren urma să constate conformitatea între Tabelul centralizator şi contractele de arendare, în scopul de a da aparenţă de veridicitate a îndeplinirii criteriului perioadei de arendare, inculpatul I G a procedat astfel:
Sub pretextul că „au survenit modificări”, acesta a solicitat secretarului Primăriei Mihai Bravu, exemplarul fiecărui contract de arendare aşa cum au fost înregistrate în Registrul special în anul 2004 de către inculpat, secretarul I M G conformându-se. Cu un număr de 94 exemplare de contracte asupra sa, inculpatul I G s-a deplasat la sediul SC „V” SRL unde existau şi exemplarele originale ale acestor contracte. La acel moment inculpatul I G avea în posesia sa exemplarul contractelor de la primărie şi exemplarele contractelor proprii SC „V” SRL, al treilea exemplar aflându-se la proprietarii arendatori.
Întrucât semnăturile părţilor (arendaş şi arendatori) existau doar pe fila nr.2 a contractelor (contractele erau redactate pe aversul a două file), iar capitolul „durata contractului” era redactat pe fila nr.1 (ce nu purta semnăturile părţilor), inculpatul I G a procedat la detaşarea filei nr.1 a fiecăruia din contractele primăriei şi ale SC „V” SRL; apoi folosind un formular draft al unui contract de arendare pe care perioada de arendare (pe fila nr.1) era tipărită „5 (cinci)”, iar perioada de început şi final trebuia completată olograf, cu pastă corectoare a acoperit textul „5 (cinci)” şi în această formă, inculpatul I G a completat spaţiul acoperit cu pastă corectoare, înscriind olograf „10 (zece)”, iar la rubrica perioadei de început a scris olograf „2005”, iar ca perioadă finală „2015, după care a multiplicat noua formă draft al filei nr.1, aşa cum a rezultat urmare modificărilor, după care, utilizând indigo a completat rubricaţia fiecărei file nr.1 a contractelor de arendă preluând datele din filele nr.1 detaşate (nr. înregistrare la primărie, nr. contract, proprietar – arendator, suprafaţa arendată, amplasamentul).
Urmare acestor manopere şi prin ataşarea filelor nr.1 – modificate, la fila nr.2 a fiecărui contract, acestea prezentau situaţia nereală potrivit căreia perioada de arendare era de 10 ani, din 2005 până în 2015, astfel criteriul de eligibilitate era îndeplinit.
Urmare a constatării tehnico ştiinţifice grafoscopice, s-a stabilit că scrisul olograf de la rubricile modificate privind durata arendării aparţine inculpatului I G, ca de altfel şi modalitatea prin care a procedat la efectuarea înlocuirii filelor nr.1.
În continuare, având asupra sa exemplarele modificate (atât cele aparţinând primăriei, cât şi cele aparţinând SC „V” SRL), inculpatul I G s-a deplasat la Primăria Mihai Bravu, a relatat secretarului I M G faptul că a făcut o modificare la contracte şi i-a cerut acestuia să semneze şi să ştampileze din nou contractele de arendă care deja aveau înscrise olograf de către inculpat vechile numere de înregistrare la primărie în anul 2004.
Inculpatul I G i-a solicitat secretarului I M G să aplice ştampila şi să semneze „repede” setul de contracte ce urma să fie luat de acesta, secretarul conformându-se, celălalt set al contractelor, destinat arhivării la primărie, urmând a fi ştampilat şi semnat ulterior.
Noile contracte au constituit materializarea Tabelului centralizator iniţial, în care data încheierii contractelor era 01.09.2005, iar perioada de arendare 2005 – 2015.
Ca urmare a constatărilor verificării pe teren, inculpatul a redactat un nou tabel cu aceeaşi perioadă de arendare 2005 – 2015, iar la următoarea verificare pe teren I G le-a prezentat celor doi inspectori contractele modificate la rubrica „perioada de arendare”, astfel că Tabelul centralizator, reflectând această situaţie (perioada de arendare de 10 ani), a creat convingerea îndeplinirii criteriului de eligibilitate.
S-a mai reţinut că dacă Autoritatea Contractantă (A.P.D.R.P) ar fi cunoscut situaţia reală a perioadei de valabilitate a contractelor de arendare, respectiv 5 ani, nu ar mai fi încheiat Contractul de Finanţare, SC „V” SRL ar fi devenit neeligibilă şi prin urmare nu ar fi obţinut finanţarea din fondurile Comunităţilor Europene.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului I G de a proceda la falsificarea contractelor de arendare prin înserarea unei alte perioade de arendare decât cea reală, de a întocmi Tabelul centralizator cu o perioadă de arendare nereală, folosind şi prezentând aceste înscrisuri la Autoritatea Contractantă, activitate infracţională ce a avut ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri SAPARD din bugetul general al Comunităţilor Europene, în cuantum de 50.420,08 euro, constituie infracţiunea prevăzută de art.181(1) din Legea 78/2000.
Contractele de arendare încheiate de SC „V” SRL – reprezentată de inculpatul I G (arendaş) şi proprietarii de terenuri (arendatori), purtând semnăturile celor două părţi, reprezintă înscrisuri sub semnătură privată. Contractele de arendare, reale, au fost încheiate şi înregistrate la Primăria Mihai Bravu în cursul lunii septembrie 2004, pe o perioadă de arendare de 5 ani.
Prin înregistrarea acestora la Primăria Mihai Bravu, din punct de vedere juridic contractele au devenit „valabile şi opozabile” sub aspectul tuturor clauzelor contractuale, inclusiv perioada de arendare.
În scopul prezentării de documente false la Agenţia SAPARD şi obţinerii pe nedrept de fonduri europene, inculpatul I G a procedat la modificarea fiecărei file nr.1 ale unui număr de 94 contracte de arendare, prin radierea şi înscrierea nereală a unei alte perioade de arendare, contracte ce au fost prezentate la Primăria Mihai Bravu, judeţul Giurgiu şi folosite de inculpat la redactarea celor două tabele centralizatoare (iniţial şi ulterior verificării pe teren).
După declanşarea cercetărilor penale în cauză, la Primăria Mihai Bravu şi la sediul SC „V” SRL, îndosariate, au fost identificate cele 94 contracte de arendă a căror primă filă aveau modificările efectuate de inculpat.
La proprietarii de terenuri (arendatori) s-au identificat contractele de arendare reale, perioada de arendare fiind de 5 ani, respectiv 2004 – 2009.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului I G de a falsifica, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, cele 94 contracte de arendare (înscrisuri sub semnătură privată) şi a folosi contractele de arendare falsificate la Primăria Mihai Bravu, judeţul Giurgiu, pentru întocmirea tabelelor centralizatoare, cât şi cu ocazia verificărilor pe teren ale experţilor SAPARD, constituie infracţiunea prevăzută de art. 290 alin.1 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal.
Privitor la infracţiunea de participaţie improprie la săvârşirea fără vinovăţie de către numiţii D F G, I M G şi P D a infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 31 alin.2 Cod penal rap. la art.289 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, infracţiune reţinută în sarcina inculpatului I G, s-a învederat că în realizarea scopului infracţional I G a redactat pe calculator atât primul Tabel centralizator, cât şi al doilea Tabel centralizator, pe care le-a prezentat şi depus la Autoritatea Contractantă, la momentul formulării cererii de finanţare, respectiv după efectuarea de către experţi a verificărilor în teren, prin înaintarea documentelor completatoare.
Atât primul Tabel centralizator cât şi cel ulterior au fost semnate de reprezentanţii Primăriei Mihai Bravu, primul Tabel centralizator prezentat şi depus la documentaţia aferentă Cererii de Finanţare fiind semnat de către numitul D F G la rubrica „primar” şi de către numitul I M G la rubrica „secretar”, iar al doilea Tabel centralizator este semnat la rubrica „primar” de acelaşi D F G, iar la rubrica „secretar” de numitul P D. Pe ambele Tabele centralizatoare a fost aplicată ştampila Primăriei Mihai Bravu, judeţul Giurgiu, aferente semnăturilor la rubrica „primar”.
Cele două Tabele centralizatoare, reprezintă înscrisuri oficiale în sensul prevederilor art.150 alin.2 coroborat cu art.145 Cod penal.
Ambele Tabele centralizatoare, sub aspectul inserării „perioadei de arendare” prezintă o atestare nereală, aşa cum au fost redactate de către inculpatul I G.
După redactarea pe calculator al fiecărui Tabel centralizator, inculpatul I G s-a deplasat la Primăria Mihai Bravu şi a solicitat celor trei reprezentanţi (D F G, I M G şi P D) semnarea la rubrica „primar” şi „secretar”, asigurându-i că Tabelele reflectă o situaţie reală. Inculpatul I G – consilier local şi preşedinte al Comisiei Economice din cadrul Primăriei Mihai Bravu, a generat încredere deplină din partea salariaţilor Primăriei Mihai Bravu.
În anul 2004 în Registrul special, personal inculpatul I G a înregistrat contractele de arendare.
Având în vedere această situaţie de fapt, s-a constatat că numiţii D F G, I M G şi P D au semnat cele două Tabele centralizatoare, dându-le caracterul de înscrisuri oficiale, fără vinovăţie, în cauză fiind aplicabile prevederile art. 51 C.pen. în ceea ce îi priveşte. Cele două Tabele centralizatoare, devenite înscrisuri oficiale, false sub aspectul menţiunii „durata arendării”, au fost folosite de inculpat la Autoritatea Contractantă.
În drept, fapta inculpatului I G, care după redactarea pe calculator a celor două Tabele centralizatoare, la Primăria Mihai Bravu i-a determinat pe numiţii D F G, I M G şi P D, să semneze fără vinovăţie Tabelele centralizatoare, înscrisuri ce au devenit oficiale, dar prezentând o situaţie nereală în legătură cu perioada de arendare, constituie infracţiunea prevăzută de art.31 alin.2 Cod penal rap. la art.289 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal.
S-a stabilit însă, că după începerea cercetărilor penale şi primele verificări, în toamna anului 2008, cu ocazia ridicării de către unii proprietari de terenuri (arendatori) a produselor, inculpatul I G le-a solicitat să semneze un înscris redactat deja de acesta şi intitulat „Acord” prin care aceştia erau „de acord cu prelungirea perioadei contractuale de la 5 la 10 ani”, inculpatul prezentând un număr de 44 astfel de „Acord-uri”.
S-a mai reţinut că inculpatul I G a profitat de vârsta înaintată a arendatorilor, lipsa de pregătire juridică a acestora, astfel că, audiaţi fiind în cadrul cercetării penale, majoritatea acestora au justificat semnarea „Acordului” ca şi dovadă a obţinerii în natură a arendei.
Proprietarii de terenuri (arendatorii) ce au semnat „Acordul” nu au avut reprezentarea conţinutului înscrisului, înscris care de altfel nu produce consecinţe juridice întrucât prelungirea duratei de valabilitate a contractelor de arendare se face exclusiv prin act adiţional, înregistrat la Primărie în Registrul special, condiţie de valabilitate şi opozabilitate a acestuia.
Intenţia inculpatului I G de a obţine prin fraudă fondurile SAPARD rezultă şi din împrejurările potrivit cărora în documentaţia privind Planul de afaceri învinuitul a prezentat contractul de livrare a producţiei de cereale către SC „A” SRL Slobozia (contract încheiat la data de 19.06.2006), însă reziliat a doua zi după încheiere, inserarea în Tabelele centralizatoare la poziţia 37 a contractului de arendare nr.136/01.09.2004, avându-l ca arendator pe numitul N G cu suprafaţa de 0,12 hectare, deşi proprietarul terenului nu avea încheiat un asemenea contract de arendare.
S-a mai constatat, în acest context, că mobilul săvârşirii acestei infracţiuni, astfel cum a fost declarat de către inculpat şi cum a rezultat şi din înscrisurile depuse de inculpat la dosarul cauzei, a fost necesitatea achiziţionării utilajelor agricole în vederea creşterii productivităţii şi uşurarea muncii ce făcea obiectul de activitate al S.C. V S.R.L. precum şi asigurarea plăţii arendei, având în vedere că aceste deziderate au fost atinse prin achiziţionarea utilajelor agricole, iar productivitatea a crescut, aspect demonstrat cu rezultatele economico-financiare materializate în înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către inculpat, iar parte din arendatorii ce au fost audiaţi în cauză au învederat că le-a fost achitată o arendă mai mare decât cea prevăzută în contractele de arendă, demonstrează că întreaga comunitate a realizat beneficii în urma achiziţionării utilajelor agricole.
În aceste condiţii, coroborând toate aspectele reţinute instanţa de fond a făcut aplicarea art.72 şi 64 şi 76 C.pen. şi a coborât pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege, aplicând o pedeapsă de 2 ani închisoare. Instanţa, a făcut deopotrivă aplicarea art. 33 lit. a C.pen., privitor la toate cele 3 infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului în raport de pedepsele efectiv aplicate şi în consecinţă a aplicat inculpatului potrivit dispoziţiilor art. 34 alin. 1 lit. b. C.pen. şi art. 35 C.pen. pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, acest maxim fiind apreciat ca îndestulător fără aplicarea sporului prevăzut în aceeaşi dispoziţie legală şi interzicerea unor drepturi prin aplicarea pedepsei complimentare prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a şi, b C.pen. pe o durată de 4 ani.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei instanţa de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia considerând că faptul condamnării inculpatului reprezintă pentru acesta un avertisment suficient de serios privind respectarea legilor pe viitor nefiind necesară în vederea reeducării inculpatului executarea efectivă a pedepsei închisorii aplicate şi apreciind că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de art.81 Cod penal a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate şi a stabilit în temeiul art. 82 Cod penal un termen de încercare 4 ani.
Sub aspectul laturii civile, instanţa de fond în baza art.14 coroborat cu art.346 alin.1 C.pr.pen. şi cu art.998 şi urm. C.civ, a constatat că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale: fapta ilicita - fapta prevăzută de legea penală, săvârşirea infracţiunii împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, prejudiciul – rezultatul negativ suferit de partea civilă ca urmare a încălcării drepturilor patrimoniale ocrotite prin legea penală, cert şi nereparat încă, constând în contravaloarea integrală a finanţării nerambursabile primite pe nedrept, legătura de cauzalitate directă dintre fapta ilicita si prejudiciul produs, vinovăţia fiind existentă sub forma intenţiei directe.
Prima instanţă în baza acestor dispoziţii legale a admis cererea formulată de partea civilă Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rulară şi Pescuit din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale de constituire ca parte civilă cu suma de 231.671,9, reprezentând contravaloarea integrală a finanţării nerambursabile decontate beneficiarului S.C. V S.R.L., respectiv contravaloarea sumei de 50.420,08 euro la data constituirii de parte civilă, la care se adaugă majorări de întârziere calculate în conformitate cu prevederile art. 17 din contractul cadru încheiat între partea civilă şi partea responsabilă civilmente, denumit Neregularităţi, sume necuvenite şi restituirea.
Cu privire la susţinerile părţii responsabile civilmente, cât şi ale inculpatului prin apărători, formulate pe latura civilă a cauzei, potrivit cărora contractul de finanţare este încă în vigoare nefiind denunţat de partea civilă, iar partea responsabilă civilmente S.C. V S.R.L. are în derulare contractul de credit obţinut pentru 50% din suma finanţată cu titlu de contribuţie proprie, neputându-se dispune în aceste condiţii restituirea finanţării alocate, prima instanţă a apreciat pe de o parte, că în prezenta procedură penală nu poate fi vorba de necesitatea denunţării contractului de finanţare de către partea civilă în măsura în care instanţa penală a constatat că finanţarea a fost obţinută pe nedrept în considerarea înscrisurilor falsificate şi inexacte depuse de inculpat în calitate de administrator al părţii responsabile civilmente la Agenţie în vederea obţinerii finanţării, instanţa penală în considerarea dispoziţiilor imperative prevăzute în art. 14, 348 şi 455 Cod pr.penală, fiind obligată să se pronunţe şi să dispună repunerea părţilor în situaţia anterioară săvârşirii infracţiunii, prin desfiinţarea parţială sau totală a înscrisului falsificat, precum şi asupra restituirii lucrului, astfel că în acest temei s-a dispus restituirea sumei de bani primită pe nedrept de către partea responsabilă civilmente.
În egală măsură, s-a reţinut faptul că partea responsabilă civilmente a achiziţionat şi deţinut în patrimoniul său utilajele agricole pentru achiziţionarea cărora s-a solicitat finanţarea, astfel încât faptul că urmează să achite în continuare creditul obţinut în vederea cofinanţării proiectului nu are vreo relevanţă în cauză asupra necesităţii restituirii sumei primite de la partea civilă.
Faţă de susţinerile referitoare la eventuale consecinţe civile de nulitate relativă ori absolută pe care le-ar putea produce fapta săvârşită de inculpat prin modificarea unilaterală a duratei contractelor de arendare, astfel cum sunt arătate în concluziile scrise depuse de acesta, instanţa de fond a constatat că nu se poate aprecia prin prisma dispoziţiilor legii civile asupra incidenţei în cauza de faţă a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, ci numai potrivit dispoziţiilor legii penale potrivit cu obiectul cauzei cu care instanţa penală a fost investită.
Împotriva sentinţei a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi inculpatul I G.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie a criticat sentinţa primei instanţe ca nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:
- sentinţa instanţei de fond este nelegală sub aspectul pedepsei aplicate inculpatului I G pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 181 alineat 1 din Legea nr. 78/2000, deoarece a fost aplicată în alte limite decât cele prevăzute de lege. În considerentele hotărârii apelate se face vorbire într-adevăr despre reţinerea de circumstanţe atenuante şi despre aplicarea dispoziţiilor art.76 Cod penal, însă nici în minută şi nici în dispozitiv acestea nu se regăsesc, în atare condiţii existând o neconcordanţă între considerente şi dispozitivul hotărârii, aspect care potrivit art.379 Cod procedură penală trebuie sancţionat prin desfiinţarea hotărârii. Această împrejurare prezintă importanţă şi sub aspectul aplicabilităţii dispoziţiilor art. 81 alin. 2 Cod penal, potrivit cărora, dacă se respectau limitele pedepselor, inculpatul având infracţiuni în concurs nu ar mai fi putut beneficia de suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
- hotărârea primei instanţe este nelegală şi sub aspectul soluţionării laturii civile a cauzei, în cauză, instanţa de fond în mod greşit a dispunând obligarea numai a părţii responsabile civilmente la plata prejudiciului produs prin infracţiune de către inculpat, aceasta, potrivit art. 24 Cod procedură penală fiind chemată în procesul penal să răspundă, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate de inculpat, însă numai alături de acesta şi nu separat. Hotărârea instanţei de fond apare cu atât mai nelegală sub acest aspect cu cât aceasta a menţinut sechestrul asigurator aplicat pe bunurile inculpatului I G, fără ca măcar acesta să fie obligat la plata despăgubirilor către partea vătămată, prima instanţă trebuind să dispună obligarea atât a inculpatului cât şi a părţii responsabile civilmente în solidar la plata prejudiciului către partea civilă.
- sentinţa instanţei de fond este nelegală şi sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului,
Inculpatul I G a criticat sentinţa primei instanţe ca nelegală şi netemeinică, susţinând că prima instanţă in mod eronat a apreciat că, criteriul de eligibilitate privind durata arendării, aferent Măsurii 3.1, este îndeplinit numai dacă durata arendării, rezultată din contractele de arendare, este mai mare de cinci ani, începând cu data efectuării ultimei plăţi către posibilul beneficiar, raţionament greşit întrucât nu este prevăzut concret în Normele de aplicare a Programului SAPPARD, că durata arendării necesară pentru îndeplinirea criteriilor de eligibilitate trebuie să fie mai mare de cinci ani de la data efectuării ultimei plăţi către posibilul beneficiar, această apreciere fiind proprie instanţei de fond. Astfel, s-a apreciat de către instanţa de fond că perioada de cinci ani pentru care contractele trebuiau să fie valabile, începând cu data finanţării, este confirmată şi rezultă şi din clauzele contractuale din contractul cadru pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil, unde se prevede că durata de valabilitate a contractului cuprinde perioada de execuţie a investiţiei (şase luni până la 2 ani) la care se adaugă 5 ani de la data ultimei plăţi făcută de Autoritatea contractantă. Or, instanţa de fond a scăpat din vedere faptul că, de la data depunerii documentaţiei de obţinere a ajutorului financiar nerambursabil şi de la verificarea îndeplinirii criteriilor de eligibilitate de către personalul instituţiei - parte civilă în cauză, pot trece şi doi ani de zile până la obţinerea efectivă a ajutorului financiar, care corespunde perioadei de execuţie a investiţiei.
Astfel – a arătat apelantul inculpat – acel termen de cinci ani (durata contractelor de arendare) nu poate fi apreciat că trebuie să înceapă de la data ultimei plăţi făcute de Autoritatea contractantă, ci este un termen pentru care să fi fost încheiate contractele de arendare care se depun ca dovadă a faptului că solicitantul ajutorului financiar nerambursabil are încheiate contracte pe o perioadă care conferă stabilitate şi continuitate activităţii economice pe care o desfăşoară şi pentru dezvoltarea căreia a solicitat acest ajutor financiar nerambursabil. De aceea, acest termen de cinci ani pentru care trebuie să fie încheiate contractele de arendare nu curge de la data ultimei plăţi a Autorităţii contractante către beneficiarul ajutorului, ci este un termen pentru care trebuie să fi fost încheiate aceste contracte de arendare care întemeiază solicitarea de ajutor financiar nerambursabil.
A mai arătat apelantul inculpat că nu trebuie confundat termenul de cinci ani de la ultima plată efectuată de Agenţia SAPARD către beneficiar, stabilit ca termen în care beneficiarul se obligă să nu modifice substanţial proiectul, conform art. 14(2) din contract, cu termenul de cinci ani, cât trebuie să fie durata minimă pentru care se încheie contractele de arendare, şi data de la care începe să curgă acest din urmă termen, întrucât sunt termene distincte între ele, pe care instanţa de fond le confundă în mod greşit. Nu există nici o prevedere legală care să conducă la concluzia că durata pentru care se încheie contractele de arendare trebuie să fie aceeaşi durată cu cea de valabilitate a contractului de acordare a ajutorului financiar nerambursabil, sau că durata pentru care se încheie contractele de arendare trebuie să o acopere pe aceea de valabilitate a contractului de acordare a ajutorului financiar nerambursabil.
Ajutorul financiar nerambursabil solicitat de SC V SRL Mihai Bravu ar fi fost acordat şi dacă inculpatul I G ar fi prezentat Autorităţii Contractante contractele de arendare şi tabelul centralizator al acestora pentru o durată de doar cinci ani, aşa cum erau contractele de arendare încheiate anterior modificărilor efectuate de inculpat. Astfel, nu se poate spune că ajutorul financiar nerambursabil ar fi fost obţinut pe nedrept, aşa cum cere expres textul de lege special care incriminează infracţiunea de care este acuzat.
Prin urmare, fapta inculpatului I G nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 18/1 din Legea 78/2000, fiind vorba de latura obiectivă, în sensul că prin acţiunea sa, inculpatul nu a obţinut pentru SC V SRL Mihai Bravu fonduri pe nedrept, ci aceste fonduri au fost acordate în mod legal.
Pentru aceste motive apelantul inculpat I G a solicitat achitarea sa pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.181 din Legea 78/2000 în temeiul art.11, pct.2, lit.a cu aplicarea art.10 lit.d din Codul de procedură penală.
În ceea ce priveşte latura civilă, apelantul inculpat a solicitat respingerea cererii de constituire ca parte civilă a Autorităţii Contractante - APDRP Bucureşti, atâta timp cât ajutorul financiar nerambursabil a fost obţinut „pe drept”, acesteia din urmă nefiindu-i creat vreun prejudiciu, cum prejudiciu nu a fost creat nici Comunităţii Europene.
În ceea ce priveşte celelalte două infracţiuni în formă continuată, acestea nu au condus la crearea vreunui prejudiciu material părţii civile, ele constituindu-se în infracţiuni de pericol, care pentru a produce prejudicii materiale trebuie să însoţească alte fapte penale,cum ar fi delapidarea, înşelăciunea, sau infracţiunea prevăzută de art. 181 din Legea nr. 78/2000, însă, cum, această din urmă infracţiune nu poate fi reţinută în sarcina inculpatului, infracţiunile de fals nu au creat prejudiciu material, astfel încât se impune respingerea cererii de despăgubiri civile a părţii civile.
Prin decizia penală nr.33 din 29 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Giurgiu – Secţia Cauze de corupţie, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţiei – Direcţia Naţională Anticorupţie, a fost desfiinţată, parţial, atât pe latură penală cât şi pe latură civilă, sentinţa atacată în sensul că s-a dispus descontopirea pedepsei rezultante de 2 ani închisoare în pedepsele sale componente ce au fost repuse în individualitatea lor, respectiv 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art.290 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art.31 alin.2 Cod penal raportat la art.289 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal şi 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art.181 alin.1 din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 181 alin.1 din Legea nr.78/2000 a fost condamnat inculpatul I G la o pedeapsă de 3 ( trei ) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor şi 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II –a,b Cod penal, în loc de 2 ( doi) ani închisoare.
În baza art.33 lit.a Cod penal coroborat cu art.34 alin.1 lit.b Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în prezenta cauză acestuia dându-i-se spre executare pedeapsa de 3 ( trei) ani închisoare.
În baza art.65 Cod penal, i s-a interzis inculpatului pe o durată de 4 (patru) ani, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II a şi b C.pen., pedeapsă complementară.
A fost înlăturată aplicarea dispoziţiilor art.81 - 82 Cod penal privitoare la suspendarea condiţionată a executării pedepsei, dispoziţiile art.83 Cod penal, precum şi menţiunea privind suspendarea condiţionată în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal a pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În baza art.71 Cod penal i s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute la art. 64 lit. a teza a II – a, b Cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art.14 raportat la art. 346 alin. 1 Cod pr.penală a fost admisă acţiunea civilă şi obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. V S.R.L. cu sediul în Com. Mihai Bravu Jur. Giurgiu la plata sumei de 231.671,9 reprezentând contravaloarea integrală a finanţării nerambursabile decontate beneficiarului S.C. V S.R.L. la care s-au adăugat majorări de întârziere cumulate până la data plăţii efective potrivit dispoziţiilor legale în vigoare prevăzute de art. 120 alin. 7 C.pr.fiscală, către partea civilă Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit cu sediul în Bucureşti Str. Ştirbei Vodă nr. 43, Sector 1.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
Totodată, în baza art.379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul I G împotriva aceleiaşi sentinţe cu obligarea acestuia la plata cheltuieli judiciare datorate statului.
Tribunalul a reţinut, din rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie din data de 17.02.2009, că inculpatul I G a fost trimis în judecată pentru săvârşirea a mai multor infracţiuni printre care şi infracţiunea prevăzută de art.181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru această infracţiune fiind cuprinse între 3 şi 15 ani închisoare, pedeapsa aplicată de instanţa de fond apelantului inculpat în sarcina căruia s-a reţinut săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, putând fi coborâtă sub minimul special de 3 ani închisoare numai în situaţia în care s-ar fi reţinut circumstanţe atenuante.
Or, în speţă, tribunalul a reţinut din examinarea cuprinsului sentinţei penale apelate că prima instanţă nu a făcut referire nici în minută şi nici în dispozitivul sentinţei penale apelate la reţinerea de circumstanţe atenuante.
Se mai reţine de către instanţa de apel că deşi este adevărat că în considerentele sentinţei penale apelate se menţionează reţinerea unor circumstanţe atenuante în sarcina apelantului inculpat, această menţiune nu se regăseşte nici în minută şi nici în dispozitiv apărând astfel o neconcordanţă între considerente şi dispozitivul sentinţei penale apelate, acesta din urmă punându-se în executare. Omiţând să enunţe atât în minută cât şi în dispozitiv circumstanţele atenuante reţinute în sarcina apelantului inculpat, dar, dându-le totuşi efect în sensul coborârii pedepsei aplicate inculpatului sub minimul special prevăzut de lege, prima instanţă a pronunţat o sentinţă nelegală deoarece pedeapsa aplicată este în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de apel formulat de Ministerul Public, tribunalul a reţinut, având în vedere disp. art.14 alin.1, art.16, art.24 alin.3 Cod procedură penală, că din cuprinsul actelor aflate la dosar, rezultă că apelantul inculpat I G, în perioada 2004 – 2008, era administrator la SC V SRL Mihai Bravu şi în această calitate a formulat cerere de finanţare pentru fonduri europene, fonduri ce i-au fost acordate societăţii SC V SRL Mihai Bravu şi nu apelantului inculpat ca persoană fizică, acesta neacţionând în numele său propriu, ci în interesul societăţii al cărei administrator era.
Aşa fiind, tribunalul a apreciat că apelantul inculpat trebuia obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC V SRL Mihai Bravu, judeţul Giurgiu, la plata despăgubirilor civile către Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit.
Şi cel de-al treilea motiv de apel al Ministerului Public a fost apreciat ca fiind întemeiat.
Astfel, la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului trebuie a fi avute în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege, pericolul social al faptei comise, persoana inculpatului, precum şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În ceea ce priveşte pericolul social al faptelor comise de inculpat, tribunalul a reţinut că este extrem de ridicat având în vedere că prin comiterea infracţiunii prevăzute de art. 181 din Legea nr. 78/2000 (folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete care are ca rezultat obţinerea pe nedrept, de fonduri din bugetul Comunităţilor Europene), se aduce atingere credibilităţii în ceea ce priveşte accesarea unor fonduri europene cu destinaţie specială, fonduri provenite din banii comunităţii şi tocmai de aceea condiţiile de accesare a unor astfel de fonduri sunt extrem de precise, încălcarea acestor condiţii de solicitanţii fondurilor comunitare putându-se solda cu sancţiuni şi poate da naştere şi unei reticenţe în acordarea viitoare a unor astfel de fonduri cu consecinţe grave pentru întreprinzătorii agricoli. Nu se poate spune că celelalte două infracţiuni reţinute în sarcina apelantului inculpat ar avea un grad de pericol social redus, atâta vreme cât şi în acest caz documentele falsificate au privit documente înaintate unor instituţii europene ce sunt extrem de exigente în ceea ce priveşte acordarea de fonduri în vederea sprijinirii întreprinzătorilor din ţările membre, exigenţă ce implică corectitudine din partea solicitanţilor unor astfel de fonduri, exigenţă care odată încălcată poate determina sincope şi dificultăţi în derularea operaţiunilor de finanţare, afectându-se chiar imaginea României ca ţară membră a Uniunii Europene
În ceea ce priveşte persona apelantului inculpat, tribunalul a reţinut că acesta într-adevăr este un infractor primar, însă trebuie avut în vedere şi faptul deşi nu este cunoscut cu antecedente penale, în desfăşurarea activităţii sale infracţionale s-a folosit de faptul că se bucura de încredere la nivelul comunei Mihai Bravu, deţinând atât calitatea de consilier local, cât şi calitate de preşedinte al Comisiei Economice din cadrul Consiliului local al Primăriei comunei Mihai Bravu.
În raport de toate aceste elemente de individualizare, tribunalul a apreciat că o pedeapsă de 3 ani închisoare cu executarea în regim de detenţie este în măsură să contribuie la atingerea scopului pedepsei aşa cum este el definit de art.52 Cod penal, la orientarea pedepsei spre minimul special prevăzut de lege avându-se în vedere faptul că apelantul inculpat este la primul contact cu legea penală.
În ceea ce priveşte apelul declarat de inculpatul I G, tribunalul a apreciat că este nefondat.
Potrivit Acordului Multianual de Finanţare 2000 – 2006, semnat pe data de 02.02.2001 între Guvernul României şi Comisia Europeană şi ratificat prin Legea 316/2001, s-a decis acordarea de către Comisia Europeană de contribuţii financiare nerambursabile României, în vederea implementării Programului SAPARD.
Apelantul inculpat I G în calitate de administrator al SC „V” SRL, cu sediul în comuna Mihai Bravu, judeţul Giurgiu, a depus la data de 26.06.2006, la Agenţia SAPARD, cerere de finanţare formulată de SC „V” SRL, privind obţinerea de fonduri nerambursabile, în cadrul Măsurii 3.1., la cererea de finanţare, inculpatul ataşând Memoriul Justificativ al folosirii fondurilor SAPARD, Proiectul de Achiziţii, Planul de Afaceri, ofertele de achiziţii, precum şi Tabelul Nominal centralizator cu arendatorii din comuna Mihai Bravu, arendaş SC „V” SRL, în scopul achiziţionării de utilaje specifice activităţilor agricole pentru S.C. V S.R.L.
Totodată, apelantul inculpat a depus şi înscrisuri doveditoare privind lipsa creanţelor bugetare faţă de bugetul de stat şi bugetul local, certificatul de cazier fiscal, certificatul de cazier judiciar, certificat de absolvire a cursurilor de calificare în domeniul agricol, fişa de înregistrare în Registrul fermelor a SC „V” SRL, în vederea dovedirii îndeplinirii de către SC „V” SRL, a criteriilor de eligibilitate a proiectului şi obţinerea fondurilor nerambursabile.
Măsura reprezintă mijlocul prin care se implementează o prioritate, fiecărei măsuri fiindu-i alocată o contribuţie din partea Comunităţii Europene, precum şi un set de obiective specifice.
Contractele SAPARD, având ca obiect finanţarea nerambursabilă cu fonduri de la bugetul Comunităţilor Europene, sunt încheiate de către Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit în calitate de Autoritate Contractantă şi persoana juridică sau persoana fizică autorizată, în calitate de Beneficiar.
Printre criteriile obligatorii a fi îndeplinite pentru a beneficia de fonduri europene se numără: plan de afaceri necesar demonstrării viabilităţii fermei în cazul proiectelor cu o valoare eligibilă mai mare de 50.000 euro; copie după actul de proprietate al terenului şi/sau Tabel Centralizator emis de primărie, semnat de persoanele autorizate, conţinând sumarul contractelor de arendare cu suprafeţele luate în arendă, pe categorii de folosinţă, perioada de arendare; suprafaţa contractată la zi sau orice alt document care să certifice dreptul de folosinţă al terenului pentru o perioadă de minim 10 ani (pentru investiţii care prevăd lucrări de construcţii) sau minim 5 ani (pentru investiţii care nu prevăd lucrări de construcţii).
La data de 25.08.2006, între A.P.D.R.P. - în calitate de Autoritate Contractantă şi SC „V” SRL reprezentată de învinuitul I G, - în calitate de Beneficiar, s-a încheiat Contractul de Finanţare pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil – Programul SAPARD, Măsura 3.1., iar la data de 14.12.2006, în contul SC „V” SRL, deschis la B.R.D. – Sucursala Giurgiu, a fost virată suma de 1.745.039.200 ROL, echivalentul a 50.420,08 euro, corespunzător cursului valutar de 34.660 ROL, sumă provenită din bugetul Comunităţilor Europene.
Criteriile de eligibilitate desemnează condiţiile obligatorii care trebuie să fie îndeplinite de către potenţialul beneficiar pentru a putea fi selectat în vederea acordării fondurilor nerambursabile SAPARD.
Potenţial beneficiar este persoana juridică/persoana fizică autorizată, care este eligibil pentru accesarea Programului SAPARD, dar nu a încheiat contract de finanţare, iar beneficiar este persoana juridică/persoana fizică autorizată, care a încheiat contract de finanţare pentru accesarea fondurilor SAPARD, fonduri nerambursabile alocate din bugetul general al Comunităţilor Europene.
Conform criteriului de eligibilitate privind durata arendării, aferent Măsurii 3.1 Investiţii în exploataţii agricole din cadrul Programului SAPARD (astfel cum aceasta este reglementată prin fişa măsurii aprobată prin H.G. nr. 759/2006, în forma în vigoare la momentul semnării contractului de finanţare), perioada de arendare trebuie să fie mai mare de cinci ani, începând cu data efectuării ultimei plăţi către posibilul beneficiar.
Perioada de 5 ani pentru care contractele trebuiau să fie valabile minim 5 ani începând cu data finanţării este confirmată şi rezultă şi din clauzele contractuale din contractul cadru pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în condiţiile programului special de preaderare pentru agricultură şi dezvoltare rurală SAPARD – România, contractul a cărui durată stipulată în clauza nr. 2.2.(2) este următoarea: durata de valabilitate a contractului cuprinde perioada de execuţie a investiţiei (6 luni până la 2 ani) la care se adaugă 5 ani de la data ultimei plăţi făcută de Autoritatea contractantă.
În art.3 (1) privind obligaţiile beneficiarului din anexa 1, denumită Prevederi generale, la contractul cadru pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în condiţiile programului special de preaderare pentru agricultură şi dezvoltare rurală SAPARD – România se prevede că beneficiarul se obligă să respecte pe toată durata contractului ( de 2 ani execuţie + 5 ani) criteriile de eligibilitate şi de selecţie înscrise în cererea de finanţare.
De asemenea, pe o perioadă de 5 ani de la ultima plată efectuată de Agenţia SAPARD, beneficiarul se obligă să nu modifice substanţial proiectul conform art. 14 (2) din contract privitor la eligibilitatea cheltuielilor.
Potrivit criteriilor de eligibilitate generale înscrise în fişa tehnică a măsurii 3.1 privind investiţiile în exploataţiile agricole, beneficiarii sunt proprietarii terenurilor sau au contracte de concesionare sau arendare pentru teren pentru o perioadă de minim 10 ani, sau de minim 5 ani în cazul altor tipuri de investiţii care nu prevăd construcţii.
Coroborând acest criteriu de eligibilitate cu obligaţia asumată prin art. 3 (1) privind obligaţiile beneficiarului din anexa 1 la contractul cadru, denumită Prevederi generale, potrivit căreia beneficiarul se obligă să respecte pe toată durata contractului (de 2 ani execuţie + 5 ani, conform art. nr. 2.2.(2) din contractul cadru) criteriile de eligibilitate, condiţie de eligibilitate ce trebuia demonstrată, dovedită, la data cererii de finanţare, tribunalul reţine că perioada de minim 5 ani pentru care trebuia dovedită existenţa contractelor de arendare încheiate de beneficiarul proiectului trebuia să înceapă de la data cererii de finanţare, acesta fiind motivul pentru care inculpatul a înţeles să modifice perioada de 5 ani iniţial trecută în toate contractele de arendare la 10 ani, tocmai pentru îndeplinirea acestui criteriu de eligibilitate pe toată durata contractului de 2 + 5 ani.
Aşa fiind, tribunalul a apreciat că termenele de 10, respectiv 5 ani se calculează de la data implementării proiectului, şi ca atare, în cazul folosirii de suprafeţe de teren în baza unor contracte de arendare, perioada arendării trebuie să fie cel puţin de 10 , respectiv 5 ani, calculată de la data implementării, respectiv de la data ultimei plăţi efectuate de Autoritatea Contractantă, apărarea inculpatului potrivit căreia, în cauză nu ar fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 181 alin 1 din Legea nr. 78/200 fiind în atare condiţii neîntemeiată.
Împotriva ambelor hotărâri au formulat recursuri Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA, inculpatul I G şi numiţii N D, G C, V P, S C, O V, B V, P M, A F şi L P prin D M
Recurentul Ministerul Public critică hotărârea instanţei de apel pentru netemeinicie sub aspectul greşitei aprecieri a criteriilor de individualizare judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, fiind invocat în drept cazul de casare prev.de art.3859 pct.14 Cod pr.penală. În dezvoltarea motivelor de recurs se precizează că cele două instanţe, la stabilirea şi aplicarea pedepsei nu au ţinut seama de toate criteriile prev.de art.72 Cod penal, sub aspectul cuantumului pedeapsa aplicată acestuia fiind prea blândă, zădărnicind însuşi scopul pentru care a fost aplicată, astfel cum a fost prevăzut de art. 52 Cod penal în raport atât cu implicaţiile faptei sale împotriva intereselor financiare ale Comunităţii Europene cât şi cu celelalte aspecte generale ce ţin de întinderea prejudiciului, modalităţile concrete de săvârşire a faptei, urmarea produsă prin infracţiune, persoana inculpatului, atitudinea acestuia după comiterea faptei.
Recurentul inculpat I G, în dezvoltarea motivelor de recurs depuse în scris la dosar, invocă cazurile de casare prev.de disp.art.3859 pct.10 Cod pr.penală - arătând că instanţele inferioare nu s-au pronunţat asupra unor acte, probe şi cereri esenţiale pentru părţi, menite să garanteze schimbarea soluţiei; art.3859 pct.17 Cod pr.penală arătând că faptei i s-a dat o greşit o încadrare juridică. Un alt motiv al recursului îl constituie eroarea gravă de fapt comisă de organul de cercetare penală, instanţa de fond şi cu precădere cea de apel care prin nepronunţarea asupra unor probe şi cereri menite să schimbe soluţia procesului s-a produs ca efect juridic pronunţarea unor hotărâri de condamnare a inculpatului – art. 3859 pct.18 Cod pr.penală, precum şi aspecte ce ţin de individualizarea pedepselor aplicate în cuantum majorat excesiv în condiţiile în care fapta practic nici nu există – art.3859 pct.14 Cod pr.penală.
Mai arată recurentul inculpat în memoriul depus la dosarul cauzei (filele 101 - 115 dosar recurs) că probele aduse în acuzarea sa sunt netemeinice, întreaga acuzare fiind construită pe baza unor erori de interpretare şi înţelegere a normelor Sapard.
Recurentul inculpat solicită în principal admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea spre rejudecare pentru administrare de probe iar în subsidiar menţinerea hotărârii primei instanţe şi respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ca nefondat.
Recurenţii L P, V P, O V, B V, N D, A F, P M, G C, S C au solicitat în principal casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare iar în subsidiar achitarea inculpatului I G.
Examinând hotărârea atacată, conform motivelor de recurs invocate, precum şi din oficiu, conform art. 3859 pct.3 C. pr. pen., Curtea reţine următoarele:
Referitor la recursurile Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DNA şi al inculpatului I G.
În urma unei analize coroborate a întregului material probator administrat în cauză, instanţele de fond au reţinut în mod corect situaţia de fapt dedusă judecăţii, căreia i-au dat şi în drept o justă încadrare juridică şi constatând întrunite condiţiile răspunderii penale au dispus, tot astfel, condamnarea inculpatului I G pentru săvârşirea infracţiunilor prev.de art. art.290 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.31 alin.2 Cod penal raportat la art.289 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal şi art.181 alin.1 din Legea nr. 78/2000, constând, în esenţă, în aceea că inculpatul a procedat la falsificarea filelor nr.1 a contractelor de arendare (94 de contracte de arendare) prin înserarea unei alte perioade de arendare decât cea reală, contracte ce au fost prezentate la Primăria Mihai Bravu din jud.Giurgiu şi folosite la întocmirea a două tabele centralizatoare cu o perioadă de arendare nereală cât şi cu ocazia verificărilor pe teren ale experţilor SAPARD şi totodată a folosit şi prezentat aceste înscrisuri la Autoritatea Contractantă în calitate de administrator al SC VILOS SRL Mihai Bravu, obţinând pe nedrept fonduri SAPARD din bugetul Comunităţilor europene, în cuantum de 50.420,08 euro. După redactarea pe calculator a celor două tabele centralizatoare i-a determinat pe numiţii D F G, I M G şi P D să semneze respectivele tabele, înscrisuri ce au devenit oficiale dar prezentând o situaţie nereală în legătură cu perioada de arendare.
Întregul material probator administrat în cauză, ce a fost pe larg analizat de către instanţele de fond - analiză pe care Curtea şi-o însuşeşte în baza propriului examen al actelor şi lucrărilor dosarului şi care nu va mai fi reluată - dovedeşte vinovăţia inculpatului în comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina sa, considerent în raport de care solicitarea inculpatului de casare cu trimitere spre rejudecare pentru administrare de probe este privită ca nefondată.
Pedeapsa aplicată inculpatului de judecătorie pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art. 181 alin.1 din Legea nr. 78/2000 în mod corect a fost apreciată de către instanţa de prim control judiciar ca fiind nelegală şi în urma desfiinţării hotărârii s-a aplicat o pedeapsă în limitele prevăzute de lege, egală cu minimul special (3 ani închisoare) aptă să satisfacă exigenţele art.72 şi 52 Cod penal.
Cu toate acestea instanţa de recurs apreciază, sub aspectul modalităţii de executare, ţinând seama de persoana inculpatului, de comportamentul său după comiterea faptelor că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta şi, chiar fără executarea pedepsei, inculpatul nu va mai săvârşi infracţiuni.
Astfel, instanţa de recurs, în acord cu prima instanţă, are în vedere faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, atât înainte de săvârşirea infracţiunii cât şi după săvârşirea acesteia a avut un comportament normal în societate şi o conduită bună, astfel cum a rezultat din declaraţiile martorilor în circumstanţiere audiaţi în cauză dar şi din înscrisurile în circumstanţiere depuse de inculpat la dosarul cauzei (diplome acordate S.C. V S.R.L. în timpul administraţiei asigurate de inculpat pentru rezultate deosebite în anii economico-financiari 1993, 1996, 1997, 1998, 1999 de către Camera de Comerţ şi Industrie a României, Medalia Naţională Pentru Merit conferită de Preşedintele României inculpatului I G în calitate administrator al S.C. V S.R.L. pentru competenţă, spiritul de iniţiativă în adoptarea unor mijloace de exploatare moderne şi eforturile susţinute în vederea dezvoltării agriculturii româneşti cu ocazia zilei naţionale a României, diplomă acordată de S.C. A S.A. părţii responsabile civilmente S.C. V S.R.L. privind participarea la Simpozionul agricol 2004, certificat acordat inculpatului I G pentru absolvirea cursului- pregătire profesională pentru dezvoltarea competenţelor privind managementul prelucrării şi marketingului produselor agricole şi piscicole, derulat în cadrul proiectului EuropeAid/122297/D/SER/RO, certificat în urma absolvirii cursului de formare profesională privind pregătirea profesională pentru dezvoltarea competenţelor privind metode agricole de producţie destinate să protejeze mediul şi să menţină peisajul rural); a avut o atitudine corespunzătoare pe parcursul procesului; privitor la repararea pagubei pricinuite acesta a fost de acord să restituie suma primită din bugetul Comunităţii Europene în vederea restabilirii situaţiei anterioare săvârşii infracţiunilor, că acesta are o pregătire profesională peste medie, fiind cunoscut în comunitatea în care locuieşte ca o persoană onestă.
Curtea apreciază că o redozare a pedepsei aplicate ar putea avea loc doar în condiţiile reţinerii de circumstanţe atenuante care însă nu se justifică întrucât pe de o parte inculpatul a comis infracţiunile prev.de art.2901 al.1 Cod penal şi art.31 alin.2 Cod penal rap la art.289 Cod penal în formă continuată iar pe de altă parte o reducere a cuantumului pedepsei aplicate, aşa cum solicită inculpatul, ar avea ca efect o înfrângere a scopurilor trasate sancţiunilor penale prin art.52 Cod penal şi o nesocotire a exigenţelor impuse de prevenţia generală şi de prevenţia specială.
Privitor la susţinerile Ministerului Public în sensul că pedeapsa aplicată inculpatului este prea blândă, Curtea apreciază că scopul legii penale poate fi atins, doar atunci când datele ce caracterizează, în mod pozitiv persoana inculpatului sunt apreciate ca atare, aşa încât raportul dintre cuantumul sancţiunii ce trebuie aplicată în vederea reeducării şi scopul său educativ să fie cât mai echilibrat. În acest context, se constată că instanţa de apel a făcut o corectă şi justă individualizare a cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, în raport de criteriile de individualizare prev.de art.72 Cod penal, valorificând în favoarea acestuia lipsa antecedentelor penale, atitudinea sinceră şi colaborarea cu organele judiciare in vederea aflării adevărului.
În accepţiunea Curţii, similară instanţei fondului, funcţia de reeducare a pedepsei poate fi realizată numai printr-o justă individualizare a pedepsei, ceea ce presupune stabilirea unei modalităţi de executare care să ţină seama în egală măsură de natura şi gravitatea faptei, dar şi de persoana inculpatului. Scopul pedepsei constând în reinserţia socială a condamnatului nu poate fi atins întotdeauna prin izolarea acestuia de societate.
O pedeapsă prea severă în raport cu criteriile anterior menţionate poate fi ineficientă şi poate conduce la obţinerea unui efect contrar celui vizat, reducând perspectivele de reintegrare a persoanei condamnate.
Conchizând, consideră Curtea că a realiza o corectă individualizare a pedepsei înseamnă a acorda semnificaţia cuvenită tuturor acelor date ce ţin de circumstanţele reale ale faptei şi de cele personale ale inculpatului.
În ceea ce priveşte incidenţa cazului de casare prev.de art.3859 pct.18 Cod pr.penală, Curtea subliniază că aceste dispoziţii nu-şi găsesc aplicabilitatea în speţă, cazul de casare invocat având în vedere ipoteza în care soluţia instanţei (în speţă, condamnarea) este evident în contradicţie, esenţială şi necontroversată cu situaţia de fapt stabilită pe baza tuturor probelor administrate. Potrivit opiniei existente in literatura juridică şi in jurisprudenţa actuală, ne aflăm în faţa acestui caz de casare ori de câte ori este evidentă stabilirea eronată a faptelor in existenţa sau inexistenţa lor, in natura lor ori în împrejurările în care au fost comise, prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau, prin denaturarea conţinutului acestora, cu condiţia să fi influenţat asupra soluţiei adoptate. Aşadar, prin eroare gravă de fapt se înţelege o greşită examinare a probelor administrate la instanţa de fond, în sensul că la dosar există o anumită probă când în realitate aceasta nu există sau atunci când considerarea că o anumită mărturie, un anumit act, un anumit raport de expertiză ar demonstra existenţa unei împrejurări, când în realitate din acel mijloc de probă reiese contrariul.
Or, în cauză, nu se constată existenţa unei asemenea contradicţii, instanţele examinând riguros şi pe larg toate apărările inculpatului, răspunzând motivat de ce nu pot fi luate în considerare vis-a-vis de probele cauzei care converg la concluzia că acestea sunt suficiente şi indubitabile în reţinerea în sarcina inculpatului a infracţiunilor pendinte, ambele instanţe percepând în mod real conţinutul acestora în reţinerea situaţiei de fapt deduse judecăţii, considerentele hotărârilor fiind concordante cu soluţiile pronunţate în cauză.
În plus, constatările de fapt reprezintă atributul exclusiv al instanţelor de fond, acestea nefiind supuse controlului instanţei de recurs, iar erorile privitoare la ele, fiind erori de fapt nu sunt susceptibile de a constitui motiv de casare (I.Neagu, Tratat de procedură penală. Partea specială Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2009, p.372).
Cu privire la recursurile declarate de numiţii N D, G C, V P, S C, O V, B V, P M, A F şi L P, Curtea constată că acestea sunt inadmisibile.
Astfel, potrivit art.362 lit.f Cod pr.penală poate face apel, personal sau prin reprezentant legal, orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-o măsură sau printr-un act al instanţei. Conform art.3852 Cod pr.penală, pot exercita calea recursului persoanele arătate in art.362 Cod pr.penală.
Art.3851 alin.4 statuează că nu pot fi atacate cu recurs sentinţele în privinţa cărora persoanele prevăzute in art.362 nu au folosit calea apelului.
Din interpretarea sistematică a acestor texte de lege rezultă că persoanele ale căror interese legitime au fost vătămate printr-o măsură sau printr-un act al instanţei nu pot exercita calea recursului câtă vreme nu au exercitat apel.
Referitor la cererea numitului D M de repunere în termen (fila 119 dosar recurs), Curtea constată că acesta nu are legitimitate procesuală de a formula o astfel de cerere ori de a indica motive de recurs, câtă vreme susnumitul nu a înţeles să declare recurs în prezenta cauză.
În raport de considerentele mai sus expuse, Curtea în baza art. 38515 pct.2 lit. d) Cod pr.penală va admite recursul inculpatului I G, va casa în parte decizia atacată şi rejudecând: în baza art. 861 cod penal va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare pentru o durată de 5 ani ce reprezintă termen de încercare.
Pe durata termenului de încercare, inculpatul va trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor de la domiciliul său; b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza art.359 Cod pr.penală se va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 cod penal.
Vor fi menţinute neschimbate celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.
În temeiul art.38515 pct.1 lit.b Cod pr.penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Direcţia Naţională Anticorupţie iar conform art. 38515 pct.1 lit.a Cod pr.penală va respinge ca inadmisibile recursurile declarate de N D, G C, V P, S C, O V, B V, P M, A F şi L P.
In baza art.192 alin.2 Cod pr.penală vor fi obligaţi recurenţii N D, G C, V P, S C, O V, B V, P M, A F şi L P la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul I G împotriva deciziei penale nr.33 din 17 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Giurgiu.
Casează în parte decizia penală atacată şi rejudecând:
În baza art. 861 cod penal suspendă sub supraveghere executarea pedepsei de 3 ani închisoare pentru o durată de 5 ani ce reprezintă termen de încercare.
Pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor de la domiciliul său; b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza art. 359 Cod pr.penală atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 cod penal.
Menţine neschimbate celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Direcţia Naţională Anticorupţie.
Respinge ca inadmisibile recursurile declarate de N D, G C, V P, S C, O V, B V, P M, A F şi L P.
Obligă pe recurenţii N D, G C, V P, S C, O V, B V, P M, A F şi L P la plata a câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 16 martie 2011.
Alte legături de la această informațiecomunicate de presă din
05 martie 2009
comunicate-hotărâri de condamnare din
16 martie 2011