IMPARȚIALITATE·INTEGRITATE·EFICIENȚĂ
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANŢA
SECŢIA PENALĂ ŞI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ŞI DE FAMILIE
Dosar nr. 13637/212/2008
DECIZIA PENALĂ NR.470/P
Şedinţa publică de la 20 mai 2011
[...]
- CURTEA -
Asupra recursurilor penale de faţă:
Constată că prin Prin sentinţa penală nr 673 din 05 06 2009 pronunţată în dosarul penal nr 13637/212/2008 , Judecătoria Constanţa a hotărât :
„În baza art. 11 pct. 2 lit. a C.p.p. raportat la art. 10 lit. b C.p.p. achită pe inculpatul M H S pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 11 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C.p.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a C.p.p. raportat la art. 10 lit. d C.p.p. achită pe inculpatul M H S pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C.p.
În baza art. 14 C.p.p. , art. 346 C.p.p. raportat la art. 998 , 999 C.civ. obligă inculpatul la plata către partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa, a sumei de 4.214.020,6938 lei cu titlu de daune materiale, la care se adaugă dobânda legală calculată începând cu data de 01.07.2000 şi până la data plăţii efective .
Respinge cererea părţii civile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa privind obligarea în solidar a inculpatului cu partea responsabilă civilmente S.C. S P S.R.L. ( radiată ) .
În baza art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. c C.p.p. obligă inculpatul la plata sumei de 5.800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.”
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele :
In ceea ce priveste infractiunea prevazuta de art. 11 din Legea 87/1994 pentru care inculpatul M H S a fost trimis în judecată, instanta de fond a constatat ca aceasta a fost dezincriminata. Astfel, potrivit art. 11 din Legea 87/1994 constituie infractiunea de evaziune fiscala „Sustragerea de la plata impozitelor, taxelor şi a contribuţiilor datorate statului prin neînregistrarea unor activităţi, pentru care legea prevede obligaţia înregistrării, în scopul obţinerii de venituri”.
Din examinarea textelor din Legea 241/2005 ( noua lege pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale ) in care sunt incriminate infractiunile considerate de legiuitor ca evaziune fiscala, se constata ca actiunea incriminata anterior prin art. 11 din Legea 87/1994 nu se mai regaseste ca infractiune .Avand in vedere prevederile art. 12 C.penal potrivit carora legea penala nu se aplica faptelor savarsite sub legea veche daca nu mai sunt prevazute de legea noua ,in baza art. 11 pct. 2 lit.a rap. la art. 10 lit. b C.pr.penala inculpatul M H S va fi achitat sub aspectul savarsirii infractiunii prev. de art. 11 din legea 87/1994 cu aplic. art.13 C.penal.
Cu privire la infractiunea prevăzută de art. 12 din Legea 87/1994 instanta constata ca nu sunt indeplinite elementele constitutive sub aspectul laturii obiective. Astfel, potrivit art. 12 din Legea 87/1994 constituie infractiune de evaziune fiscală „sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale, în întregime sau în parte, prin nedeclararea veniturilor impozabile, ascunderea obiectului sau a sursei impozabile sau taxabile, sau efectuarea oricăror alte operaţiuni în acest scop „.
Instanta constata raportat la întregul material probator administrat în cauză ca inculpatul M H S nu a înregistrat în contabilitatea SC S P SRL al cărui administrator era activităţile desfăşurate cu diferitele societăţi comerciale, astfel cum au fost menţionate mai sus,în perioada 14.04.2000-1.06.2000 ,fapta sa având drept consecinţă denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare şi elementelor patrimoniale, inacţiune care nu se circumscrie elementului material al laturii obiective al infracţiunii prev. de art. 12 din Legea 87/1994 ci a faptei incriminate de art. 13 din acelaşi act normativ.
De altfel procurorul la încadrarea în drept a faptei, în actul de sesizare a instanţei,a reţinut în sarcina inculpatului fapta de a nu înregistra în actele contabile a operaţiunilor realizate şi veniturilor realizate, inacţiune care nu constituie elementul material al infracţiunii prev. de art. 12 din Legea 87/1994.
Instanţa nu a procedat la schimbarea încadrării juridice a infracţiunii prev. de art. 12 din legea 87/1994 în infracţiunea prev. de art. 13 din legea 87/1994 întrucât ,pe de o parte ,după cum se poate constata procurorul a dispus o soluţie de încetarea a urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 13 din Legea 87/1994 intervenind prescripţia specială a răspunderii penale în raport de limitele de pedeapsă ,iar pe de altă parte chiar dacă s-ar fi procedat la o asemenea schimbare a încadrării juridice (deşi legal în lipsa atacării conform procedurii prev. de art. 278 ind. 1C.pr.penală această soluţie a devenit definitivă,astfel că nu mai poate fi anulată ,împrejurare posibilă prin schimbarea încadrării juridice ) măsura ar fi fost lipsită de eficienţă în condiţiile în care infracţiunea prev. de art. 13 din Legea 87/1994 este prescrisă.
Faţă de aceste considerente în baza art. 11 pct. 2 lit. a C.p.p. raportat la art. 10 lit. d C.p.p., s-a dispus achitarea inculpatului M H S pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C.p.
În cursul procesului penal s-a constituit parte civilă în cauză Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa cu suma de 7.775.872,81 lei reprezentând prejudiciu cauzat bugetului de stat şi obligaţii fiscale accesorii.
Analizand conditiile pentru angajarea raspunderii civile delictuale instanta de fond a retinut ca in cauza s-a dovedit savarsirea unei fapte ilicite de catre inculpatul M H. S, prejudiciul cauzat bugetului de stat în cuantum de 4.214.020,6938 lei astfel cum rezultă din raportul de expertiză contabilă întocmit în cursul urmăririi penale ,legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu ,vinovăţia inculpatului care a acţionat cu intenţie directă ; fiind intrunite conditiile art. 998 C.civil in baza art. 14 si art. 346 C.pr.penala va obliga inculpatul la plata către partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa , a sumei de 4.214.020,6938 lei cu titlu de daune materiale la care se adaugă dobânda legală calculată începând cu data de 01.07.2000 şi până la data plăţii efective ,având în vedere dispoziţiile art.1088 C.civil dreptul comun în materie de răspundere civilă delictuală –în condiţiile în care dispoziţiile fiscale nu sunt incidente în materia răspunderii civile delictuale.
Întrucât SC S P SRL Constanţa este radiată, potrivit adresei nr. 401140/3.11.2008 a Oficiului Registrului Comerţului,nemaiavând personalitate juridică ,instanţa va respinge cererea părţii civile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa privind obligarea în solidar a inculpatului cu partea responsabilă civilmente S.C. S P S.R.L.,la plata de despăgubiri civile.
Prin decizia penală nr. 534 din data de 7 decembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Constanţa, în dosarul penal nr.13637/212/2008, s-a hotărât:
„În baza art. 379 pct 2 lit a) Cod procedură penală :
Admite apelul declarat de Direcţia Naţională Anticorupţie -Serviciul Teritorial Constanţa împotriva sentinţei penale nr 673 din 05 06 2009 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul penal nr 13637/212/2008 .
Desfiinţează sentinţa penală apelată şi rejudecând dispune :
În baza art. 11 pct 2 lit a) Cod procedură penală raportat la art. 10 lit c) Cod procedură penală :
Achită pe inculpatul M H S, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 12 din Legea nr 87/1994, cu aplicarea art. 13 Cod penal.
În baza art. 346 alin 3 cod procedură penală :
Respinge, ca nefondată, acţiunea civilă formulată de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva inculpatului M S . în baza art. 192 alin 3 Cod procedură penală :
Cheltuielile judiciare efectuate la fondul cauzei rămân în sarcina statului.
Înlătură din sentinţa penală apelată dispoziţiile privind achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit d) Cod procedură penală, dispoziţiile privind admiterea acţiunii civile a ANAF prin DGFP Constanţa, şi obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.”
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Examinând sentinţa penală apelată prin prisma criticilor formulate, precum şi din oficiu, conform art. 371 alin 2 Cod procedură penală, tribunalul constată apelul DNA ca fiind fondat, urmând a fi admis, însă pentru alte motive decât cele invocate .
În acest sens, întrucât căile de atac promovate de Ministerul Public, în general, vizează pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice, acestea pot fi admise chiar dacă motivele de apel/recurs sunt altele decât cele pe care îşi întemeiază soluţia instanţa de control judiciar .
Hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică întrucât, în esenţă, aceasta a stabilit că inculpatul M S a săvârşit actele materiale pentru care a fost trimis în judecată, indiferent de încadrarea juridică care s-ar da acestora, aspect rezultat din temeiul achitării precum şi din faptul obligării inculpatului la plata despăgubirilor civile către partea civilă Statul român .
În urma analizării mijloacelor de probă strânse în cursul urmăririi penale, a declaraţiilor martorilor audiaţi de instanţa de fond precum şi a mijloacelor de probă administrate de instanţa de apel, tribunalul reţine că acestea confirmă existenţa infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 12 din Legea nr 87/1994, dar nu confirmă săvârşirea de către inculpatul M S a acestei infracţiuni.
Astfel, sub aspectul situaţiei de fapt, se reţine în esenţă în sarcina inculpatului că acesta :
-a preluat prin cesionare, de la martora A L, societatea comercială SC S P SRL Constanţa, în cadrul căreia a devenit unic acţionar şi administrator ;
-s-a folosit, pentru preluarea acestei societăţi, de un paşaport falsificat pe numele R Y, pe care era aplicată fotografia sa ;
-a achiziţionat de la diferite societăţi comerciale alcool brut, pe care l-a prelucrat în cadrul SC S P SRL, iar alcoolul prelucrat l-a comercializat către alte societăţi comerciale ;
-s-a sustras de la plata taxei pe valoare adăugată şi a accizelor aferente activităţii de prelucrare şi comercializare a produselor din alcool, prin neînregistrarea în contabilitatea societăţii a facturilor fiscale de aprovizionare cu alcool etilic alimentar (960) , şi a facturilor fiscale de livrări de băuturi alcoolice.
-a luat măsuri de dispariţie a documentelor şi evidenţei contabile a SC S P SRL .
Din probele certe ale dosarului (evidenţele Autorităţii pentru Străini, adresa nr 294674 din 15 03 2007, fila 366 vol 1 UP), tribunalul reţine că inculpatul M S, sub această identitate, a intrat în România la data de 17 decembrie 1997 şi a ieşit din România la data de 29 iulie 2000, prin punctul de trecere a frontierei Otopeni . Această constatare impune concluzia că la datele respective inculpatul s-a aflat în persoană în faţa organelor de control a poliţiei de frontieră, şi a prezentat paşaportul original
De asemenea, din aceleaşi evidenţe rezultă că în evidenţa traficului de frontieră, figurează ca fiind intrat în România la data de 07 noiembrie 1997 o persoană ce s-a legitimat cu paşaportul nr [...], ca numindu-se R Y ; nu s-a identificat o ieşire oficială din ţară a unei persoane utilizând acest paşaport şi această identitate .
Tribunalul reţine , în legătură cu aceste aspecte, că la data de 07 noiembrie 1997, în faţa poliţiei de frontieră s-a prezentat fizic o persoană care s-a legitimat ca fiind R Y, cu paşaportul utilizat ulterior pentru preluarea prin cesiune a SC S P SRL Constanţa . Prin probele dosarului nu se face dovada că această persoană fizică a ieşit din România mai înainte de data de 17 decembrie 1997, astfel încât să se poată presupune că aceeaşi persoană a intrat apoi în România cu identitatea M S . Prin urmare, nu există mijloace de probă din care să rezulte că inculpatul M S este persoana care a utilizat paşaportul fals pe numele R Y la data intrării în România , însă din desfăşurarea intrărilor în România rezultă posibilitatea, necontrazisă de nici o probă, ca persoana care a utilizat la data de 07 11 1997 paşaportul cu numele R Y să fi fost alta decât inculpatul M S .
Acest aspect atrage şi alte concluzii, cum ar fi acelea că această altă persoană care s-a legitimat în fals avea un interes ilicit de a proceda astfel, precum şi că fizionomia sa facială semăna cu cea a inculpatului M S, a cărei fotografie este aplicată pe paşaportul falsificat, din moment ce nu a atras atenţia organelor de poliţie a frontierei .
În ce priveşte identitatea persoanei fizice care a preluat prin cesiune SC S P SRL Constanţa, din probele dosarului rezultă că această persoană s-a prezentat ca numindu-se R Y, atât la Oficiul Registrului comerţului cât şi la notarul public C N, cu ocazia redactării actelor autentice privind modificarea actului constitutiv al SC S P SRL, privind declaraţia pe proprie răspundere că îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a îndeplini calităţile de asociat unic şi administrator al societăţii comerciale, şi privind procura specială acordată martorei A R de exercitare a unor operaţiuni în folosul societăţii comerciale, în special legate de dispoziţia asupra contului bancar şi de actele comerciale ale firmei .
În cursul urmăririi penale şi judecăţii în primă instanţă nu s-au administrat probe prin care să se stabilească dacă persoana fizică ce s-a prezentat fostei asociate A L şi angajaţilor societăţii comerciale, şi care s-a prezentat la notarul public , este una şi aceeaşi persoană cu inculpatul M S .
Astfel, în lipsa inculpatului în persoană care să fie identificat de martori, la dosar nu există procese verbale de recunoaştere din planşe foto, prin care martorii ce au luat contact direct cu persoana recomandată ca numindu-se R Y să confirme că aceasta este în mod cert inculpatul M S .
Din declaraţia martorei S A (fila 318-320 vol 1 UP) rezultă că la sfârşitul lunii septembrie 2000 patronul societăţii (pe care îl individualizează anterior ca fiind R Y) le-a dat dispoziţie să lichideze stocurile de băuturi alcoolice, explicându-le că este în proces cu Garda Financiară ; se înţelege din această declaraţie că martora l-ar fi văzut în persoană pe patronul R Y .
Ori, astfel fiind, tribunalul reţine că în mod cert inculpatul M S a părăsit România la data de 29 iulie 2000 prin PTF Otopeni, rezultând că persoana percepută de cei trei martori ca fiind R Y este altcineva, şi nu inculpatul care plecase din ţară anterior întâlnirii martorilor cu patronul SC S P SRL .
Cu privire la operaţiunile de comerţ propriu-zise cu alcool, ce au generat evaziunea fiscală pentru care a fost trimis inculpatul în judecată, de asemenea tribunalul reţine că nu există probe care să certifice implicarea inculpatului în acestea, de natură a fundamenta o hotărâre de condamnare .
Astfel, în legătură cu activităţile de contactare a furnizorilor de alcool brut şi de cumpărare de astfel de alcool, nu s-au administrat probe din care să rezulte că inculpatul M S a efectuat aceste activităţi, a preluat alcoolul şi facturile, a achitat sumele de plată, a negociat preţurile, etc . Reprezentanţii societăţilor furnizoare de alcool brut pentru SC S P SRL nu au fost audiaţi pentru a se constata dacă îl indică sau nu pe inculpatul M S ca fiind cel ce a derulat operaţiunile în numele acestei societăţi comerciale, dacă îl recunosc din fotografii, etc . Instanţa de apel a dispus citarea şi audierea a doi astfel de administratori, martorul C V G infirmând faptul că l-ar cunoaşte pe inculpatul prezentat în fotografiile aflate la dosar (cele ale expertizei criminalistice) .
În ce priveşte activităţile de vânzare a băuturilor alcoolice preparate de SC S P SRL, din declaraţia martorei A R (fila 155 dosar apel) rezultă că beneficiarii de alcool îmbuteliat de societate erau identificaţi de directorul comercial T E, prin urmare nu rezultă că patronul societăţii era implicat în această activitate .
Martorul M E mai face precizarea că „Întâmplător, când nu era cine să reprezinte firma, o făceam eu, ca angajat al societăţii cu funcţia cea mai mare în momentul respectiv …ocazional am semnat contracte de vânzare a băuturilor alcoolice îmbuteliate şi contracte de aprovizionare cu materii prime”.
În legătură cu evenimentul care a declanşat cercetările în cauză, respectiv depistarea în trafic a martorului M S C efectuând un transport de alcool brut de la SC D SRL Bucureşti către SC S P SRL, fără a poseda toate documentele necesare, în luna mai 2000, tribunalul reţine din declaraţiile acestuia şi ale martorului M E că în tranzacţia comercială respectivă nu rezultă că a fost implicat în vreun fel patronul societăţii R Y .
Astfel, M E declară că la începutul lunii mai 2000 s-a prezentat la sediul din Eforie Sud un bărbat de cca 40 de ani, care s-a recomandat patron al SC D SRL şi i-a prezentat o ofertă de vânzare alcool 96 grade tărie . M E a fost de acord cu oferta, a cerut o livrare de 1 tonă, punând la dispoziţie Dacia papuc pentru transportul acestui alcool. De asemenea, i-a dat dispoziţie şoferului M C să se ducă la Bucureşti, să se întâlnească la intrarea în oraş cu respectivul patron şi să încarce/transporte alcoolul. M E mai face precizarea că nu s-a întocmit nici un act scris, ci doar după stabilirea calităţii alcoolului urma să fie făcută plata în contul SC D SRL.
Aceleaşi declaraţii le dă şi martorul M C, adăugând că întâlnirea în Bucureşti cu ofertantul de alcool s-a realizat la orele 21,30, după care s-a deplasat în urma autoturismului acestuia în zona „Casei Poporului”, în apropierea unor garaje, de unde a încărcat alcoolul, a primit factură şi a plecat .
Unele concluzii se impun în legătură cu această situaţie de fapt :
-persoana care s-a recomandat patronul SC D SRL Bucureşti nu putea fi inculpatul M S, alias R Y, pentru că , pe de o parte M E se referă la o persoană necunoscută lui (iar pe R Y îl cunoştea) iar pe de altă parte M E i-a indicat lui M C să se întâlnească, conform înţelegerii, tocmai cu acest patron ; de altfel, nici semnalmentele de vârstă nu corespund celor ale lui R Y, astfel cum a fost perceput de martori .
-modalitatea de realizare a tranzacţiei comerciale, ora târzie de întâlnire şi de încărcare/transport a alcoolului, relevă probabilitatea ca M E să fi fost conştient de ilegalitatea provenienţei şi vânzării-cumpărării .
-martorul M E a luat independent decizia de achiziţionare a alcoolului brut, fără a avea nevoie de aprobarea sau consultarea cu patronul societăţii .
În ce priveşte derularea sumelor de bani prin contul bancar al SC S P SRL, rezultă din înscrisurile bancare depuse la dosar şi din declaraţiile martorei A R, din procura specială acordată acesteia de R Y, că toate aceste sume obţinute din tranzacţiile comerciale cu alcool au fost gestionate, virate, retrase exclusiv de către A R . Sunt de reţinut în special formularele de specimen de semnătură depuse la Banca T R (fila 52 dosar apel) şi la Banca T (fila 73-74 dosar apel) , acestea aparţinând exclusiv martorei A R, rezultând că numai aceasta putea face operaţiuni în conturile bancare . Mai reţine atenţia faptul că la Banca T contul a fost deschis la data de 23 august 2000, în condiţiile în care M S părăsise România la 29 iulie 2000, iar în 10 august 2000 deja organele judiciare solicitaseră declaraţii martorei A R, deci aceasta era avizată despre posibilitatea ilegalităţii unor activităţi din cadrul firmei .
Susţinerile acesteia referitoare la modalitatea în care se desfăşurau relaţiile de comunicare şi de serviciu dintre martoră şi patronul societăţii R Y, şi în special acele relaţii referitoare la traficul sumelor de bani, sunt neverosimile în raport cu procedurile legale şi uzanţele stabilite în materie, şi în unele aspecte sunt contrazise de alte mijloace de probă .
Un ultim aspect reţinut de tribunal se referă la motivaţia pentru care fosta asociată A L a înstrăinat firma SC S P SRL , care rezultă că desfăşura o activitate profitabilă în domeniul comerţului cu alcool, în condiţiile în care în aceasta erau angajaţi cu contract de muncă doi afini apropiaţi, respectiv cumnata A R şi cumnatul M E .
Societatea avea atât spaţii de producţie, instalaţii necesare procesării alcoolului, cât şi o structură importantă a personalului –director tehnic, director comercial, director financiar, contabil, şoferi, inginer tehnolog, etc , deci nu era o societate pe care cineva să o înstrăineze pentru o presupusă datorie modică, echivalentă cu părţile sociale, către R Y .
Nu se întrevăd greutăţile în administrare invocate de fosta asociată, în condiţiile în care se probează că atribuţiile erau împărţite şi practic nu era nevoie de efortul administratorului pentru ca firma să funcţioneze, şi în condiţiile în care angajaţii firmei au rămas în continuare în aceasta .
Rezumând cu privire la probele referitoare la inculpatul M S, tribunalul reţine că ansamblul probator nu este de natură a stabili o concluzie certă referitoare la săvârşirea de către inculpat a infracţiunii de evaziune fiscală, pentru următoarele considerente :
-probele nu stabilesc cert că inculpatul M S este persoana care a utilizat paşaportul falsificat pe numele R Y pentru a prelua prin cesiune părţile sociale ale SC S P SRL, şi a deveni astfel asociat şi administrator al acesteia ; mai mult, există probe care infirmă acest lucru . De asemenea, se conturează posibilitatea, perfect verosimilă, ca o altă persoană cu semnalmente asemănătoare inculpatului să fi utilizat paşaportul falsificat . Această posibilitate nu a fost infirmată prin probele administrate .
-nu există probe care să indice participarea inculpatului M S la achiziţionarea de alcool brut, vânzarea băuturilor alcoolice îmbuteliate de SC S P SRL, şi în general la operaţiunile comerciale ale societăţii, cu excepţia declaraţiilor martorilor A R şi M E; declaraţiile acestora trebuie însă analizate critic, în condiţiile în care aceştia ar putea fi ei înşişi autorii faptelor cercetate, şi astfel ar avea interesul să transfere răspunderea penală către o persoană practic inexistentă în firmă .
-nu există nici o probă că inculpatul a beneficiat de sumele de bani obţinute din evaziunea fiscală ; în schimb, rezultă cert că toate aceste sume de bani au fost gestionate de martora A R, care nu poate face nici o probă, în afara propriilor susţineri, că a transferat mai departe aceste sume de bani către patronul societăţii . Aceleaşi concluzii se pot reţine şi cu privire la dispariţia actelor contabile ale firmei ; pe de o parte nu există dovada că persoana invocată de martorele A R şi L E, în măsura în care a existat o astfel de persoană, a fost trimisă de inculpatul M S, şi pe de altă parte există posibilitatea, perfect verosimilă, ca înseşi martorele să fi distrus documentele contabile, pentru a nu se putea verifica eventuala lor implicare în activităţile de evaziune fiscală , susţinând apoi că le-au predat .
În formularea acestor concluzii, tribunalul nu are în vedere stabilirea unei vinovăţii a unor terţe persoane pentru săvârşirea faptelor judecate, ci , din perspectiva principiului „in dubio pro reo”, conturează faptul că nu există certitudinea săvârşirii faptelor de către inculpatul M S .
Ori, o hotărâre care să stabilească faptul că o persoană a săvârşit o infracţiune, trebuie să se fundamenteze pe probe certe, care să înlăture dubiul în această privinţă .
Împotriva acestor hotărâri au declarat recurs Direcţia Naţională Anticorupţie -Serviciul Teritorial Constanţa şi partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. prin D.G.F.P. Constanţa.
În dezvoltarea motivelor de recurs ale Direcţiei Naţionale Anticorupţie -Serviciul Teritorial Constanţa s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate şi, rejudecând, să se dispună condamnarea inculpatului, arătându-se că Tribunalul Constanţa a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare a inculpatului M S pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art.12 din Legea nr.87/1994 cu aplicarea art.13 Cod penal; astfel, s-a arătat că instanţa de apel a reţinut că deşi în urma analizării mijloacelor de probă strânse în cursul urmării penale, a declaraţiilor martorilor audiaţi de către instanţa de fond, precum şi a mijloacelor de probă administrate de instanţa de apel, se confirmă existenţa infracţiunii, însă nu se confirmă săvârşirea infracţiunii de către inculpat; în susţinerea recursului, s-a arătat că inculpatul M S s-a folosit de aceleaşi documente pe care le-a folosit şi în cursul anului 2009 când a comis o faptă asemănătoare şi a fost condamnat de către Judecătoria Oradea la o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare; în ceea ce priveşte probele administrate de către instanţa de apel, s-a arătat că în mod indubitabil a rezultat că inculpatul a comis faptele reţinute în sarcina sa; în acest sens, din expertiza întocmită de către Serviciul Criminalistic din cadrul I.P.J. Constanţa a rezultat că fotografiile aplicate şi folosite, din paşaportul emis pe numele R Y, precum şi legitimaţia de şedere temporară emisă pe numele de M S reprezintă una şi aceeaşi persoană; de asemenea, se are în vedere că instanţa de apel a dispus compararea semnăturilor aflate pe mai multe documente aflate la dosarul de urmărire penală precum şi cea din procura specială acordată martorei A R, reţinându-se în conţinutul raportului de expertiză că prezintă elemente de identitate.
Curtea constată că recursul părţii civile Statul Român prin A.N.A.F. prin D.G.F.P. Constanţa nu a fost motivat, Curtea urmând să examineze acest recurs potrivit efectului devolutiv prev. de art. art.3856 cod procedură penală.
În recurs nu s-au administrat mijloace de probă.
Examinând hotărârile recurate în raport de motivele de recurs, de actele şi lucrările dosarului, de limitele recursului şi efectul devolutiv prev. de art. art.3856 cod procedură penală, Curtea constată că recursurile formulate de către Direcţia Naţională Anticorupţie -Serviciul Teritorial Constanţa şi partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. prin D.G.F.P. Constanţa sunt fondate, pentru următoarele:
În ceea ce priveşte starea de fapt, Curtea reţine că la data de 09.02.2000 martora A L, în calitate de asociat unic în cadrul SC S P SRL Constanţa, a hotărât să se retragă din societate şi să renunţe la calitatea de administrator prin cesionarea părţilor sociale numitului R P Y care a devenit astfel unic asociat şi administrator al societăţii, capitalul social fiind de 200 lei. Cererea privind înregistrarea actului adiţional modificator al actului constitutiv a fost aprobată prin încheierea nr.50395/15.02.2000,dată de la care numitul R P Y, domiciliat în Bagdad, posesor al paşaportului seria N nr.[...] eliberat de autorităţile din Bagdad la data de 21.08.1991, prelua efectiv societatea.
La data înfiinţării SC S P SRL Constanţa de către A L ,societatea avea ca principal obiect de activitate „produse de panificaţie şi o patiserie", iar ca obiect secundar producţie, comerţ, intermedieri servicii, import-export, construcţii.
La data de 17.05.2000, reprezentanţii Gărzii Financiare şi Poliţiei Rutiere Constanţa au efectuat, la punctul de control Cumpăna, o verificare asupra autoturismului marca Dacia cu nr. înmatriculare CT-[...], la volanul căruia l-au identificat pe martorul M S C.
În urma verificărilor acesta a precizat că îşi desfăşoară activitatea în cadrul SC S P SRL Constanţa, căreia îi aparţine şi autovehiculul în cauză; în interior, a fost descoperită cantitatea de 1.000 litri alcool etilic de 96 grade; cu privire la această marfă, a fost prezentată factura nr.0049172/16.05.2000, prin care se atesta achiziţionarea ei de la SC D Com SRL Bucureşti, fiind aplicată şi ştampila supraveghetorului fiscal din localitatea Rîmnicu Vîlcea.
Totodată, a fost prezentată şi Autorizaţia nr.0088/03.05.1999 eliberată de Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Administrarea Monopolului de Stat pentru SC D Com SRL Rîmnicu Vîlcea, potrivit căreia societatea era autorizată să comercializeze alcool etilic alimentar, autorizaţie în legătură cu care organele de control au constatat că nu corespundea cu dispoziţiile legislaţiei în vigoare.
În continuarea cercetărilor s-a constatat că SC S P SRL Constanţa , prin administrator A L, a primit la data de 26.12.1999, licenţa de fabricaţie seria B nr.30063, pentru fabricarea băuturilor spirtoase.
Prin retragerea din societate a martorei A L şi cesionarea părţilor sociale către R P Y (în realitate inculpatul M H S), această autorizaţie şi-a încetat valabilitatea, întrucât modificarea condiţiilor care au stat la baza acordării licenţelor de fabricaţie obliga agentul economic să solicite o nouă licenţă în termen de 30 de zile.
În acest sens, pentru această societate au fost ulterior eliberate autorizaţiile nr.9314613-01/30.06.2000 şi 8539713-01/14.04.2000 care autorizau SC S P SRL Constanţa să producă băuturi alcoolice şi avea dreptul să le comercializeze în baza autorizaţiilor nr.93 14613-02/30.06.2000 şi nr.8539713-02/14.04.2002.
În aceste condiţii, noul reprezentant al SC S P SRL a procedat la schimbarea sediului social fără a încunoştinţa organele fiscale.
În urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că în ceea ce priveşte cantitatea de 1.000 litri alcool etilic de 96 grade, documentele fiscale prezentate au fost înregistrate în evidenţele contabile ale SC S P SRL Constanţa, deşi acestea nu prezentau toate elementele prevăzute de lege.
Prin procesul verbal de control nr.2140/10.08.2000 s-a dispus măsura virării la bugetul de stat a sumei de 4.754.955.810 lei vechi şi sesizarea organelor de urmărire penală în vederea efectuării de cercetări sub aspectul infracţiunilor prev. de art. 11-12 din Legea 87/1994 fiind menţionate ca persoane responsabile R P Y, A R - împuternicită, printr-o procură specială, de către administratorul societăţii să-i reprezinte interesele în faţa tuturor organelor statului şi M E - director tehnic.
Cu adresa nr.703/22.02.2001, Garda Financiară Constanţa a solicitat efectuarea de cercetări faţă de reprezentanţii SC S P SRL Constanţa, întrucât în urma verificărilor întreprinse s-a constatat că nu mai funcţiona la vechiul sediu social declarat, după preluarea societăţii de către R P Y, nefiind comunicat noul sediu al societăţii .S-a precizat că societatea a livrat, în anul 2000, către diverşi clienţi din ţară băuturi alcoolice, după cum rezultă din documentele de vânzare transmise în original sau în copie de către secţiile Gărzii Financiare din judeţele în care îşi au sediile societăţile în cauză şi în lipsa documentelor cu care să se efectueze confruntarea cu cele transmise de la clienţi, s-a estimat crearea unui prejudiciu în cuantum de 40.550.767.186 lei vechi.
Cu adresa nr.4580/28.06.2001 Garda Financiară Constanţa a revenit cu o completare, în care preciza că se majorează valoarea estimată a prejudiciului produs de SC S P SRL Constanţa cu suma de 2.123.628.533 lei vechi , urmare a identificării pe raza judeţului Botoşani a altor activităţi comerciale derulate de această societate.
Din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză s-a stabilit , estimativ că valoarea prejudiciului cauzat bugetului de stat este de 51.170.144.274 lei vechi.
În urma analizării tuturor documentelor contabile aflate la dosarul de urmărire penală sau trimise de organele de control (facturi fiscale de livrare a băuturilor alcoolice, facturi fiscale de aprovizionare cu alcool etilic alimentar, declaraţiile privind obligaţiile de plată la bugetul de stat, deconturile privind TVA, raportarea contabilă la 30.06.2000, balanţa de verificare lunară întocmită la data de 30.06.2000), expertul contabil din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie –Serviciul Teritorial Constanţa a concluzionat că SC S P SRL Constanta a fost autorizată să producă şi să comercializeze băuturi alcoolice folosindu-se de licenţa de fabricaţie pentru atestarea dreptului de a desfăşura activităţi în domeniul producţiei de produse alimentare seria B nr.30063/26.02.1999, a cărei valabilitate expira la data de 09.02.2000, dată la care s-a schimbat asociatul majoritar.
Conform încheierii nr.50395/15.02.2000 a Oficiului Registrului Comerţului Constanţa, societatea avea obligaţia de a solicita în termen de 30 de zile o nouă licenţă de fabricaţie a produselor alimentare. Autorizaţia de comercializare a băuturilor alcoolice din producţia proprie emisă în condiţiile de mai sus a fost eliberată la data de 14.04.2000 şi a fost anulată cu data de 13.10.2000.
De asemenea s-a constatat că societatea nu a condus contabilitatea proprie decât pe perioada ianuarie-iunie 2000.În ceea ce priveşte aprovizionările, în perioada 14.04.2000-29.04.2000, SC S P SRL Constanţa a derulat următoarele activităţi comerciale:
- de la SC G S SRL Vîlcea, a achiziţionat cantitatea de 22.300 litri alcool etilic alimentar 96 grade, pe baza facturii fiscale speciale seria AL AAAAA nr.0046660 şi a avizului de însoţire a mărfii seria AL AAAAA nr.0036589, deşi societatea furnizoare nu mai deţinea autorizaţie, fiind pierdută la data de 12.02.2000, factura neîntrunind condiţiile speciale, întrucât, la rubrica „semnătură supraveghetor fiscal a fost aplicată ştampila „DGFPCFS Vîlcea-Supraveghetor fiscal nr.2", fără a exista şi semnătura titularului.
- situaţii similare privind legalitatea documentelor financiar-contabile prin care se atesta achiziţionarea de alcool etilic au fost constatate şi în cazul SC M S SA Bucureşti (care şi-a încetat activitatea la data de 12.04.2000, autorizaţia era expirată începând cu luna martie 2000) pentru facturile fiscale nr.0049210, 0049213, 0049215 şi avizul de însoţire a mărfii nr.0040142 pentru cantitatea de 62.973 litri alcool etilic alimentar 96 grade.
În urma cercetărilor efectuate a rezultat că documentele au fost procurate de SC D COM SRL Vîlcea, pe baza facturii seria BVCI nr. 1706897 şi facturii seria BVCK nr.0022017.
- SC A I SRL Bucureşti a deţinut autorizaţie specială pentru produse alcoolice până la data de 01.05.2000, dată după care era interzisă derularea oricărei alte activităţi.
In perioada martie-iunie 2000 a livrat către SC S P SRL Constanţa cantitatea de 80.973 litri alcool etilic alimentar 96 grade, conform facturilor fiscale seria AL AAAAA numerele 0025392, 0025384, 0025388, 0025389 şi a avizelor de însoţire a mărfii seria AL AAAAA nr.0018433, 0018434, 0018438, 0018439, documente ce au fost însă achiziţionate de la RA Imprimeria Naţională de către SC M P SRL, rubrica „Semnătură supraveghetor fiscal" nefiind completată.
Pentru aceste aprovizionări SC S P SRL Constanţa şi-a exercitat dreptul de deducere la cantitatea totală de 166.246 litri, fiind încălcate normele legale în vigoare, cu consecinţa diminuării valorilor accizei şi TVA datorate pentru produsele finale şi pentru bunurile livrate.
In ceea ce priveşte situaţia livrărilor, s-a constatat că în perioada de referinţă SC S P SRL Constanţa a efectuat vânzări de băuturi alcoolice din producţie proprie, către diverse societăţi comerciale, plata contravalorii mărfurilor livrate realizându-se prin ordine de plată, bilete la ordin, file CEC, prin conturile deschise la Banca T R -Sucursala Constanţa şi Banca Comercială I T - Sucursala Amzei sau prin numerar.
S-a stabilit că prin activităţile de înregistrare a unor operaţiuni sau cheltuieli nereale cărora li s-a dat aparenţa de legalitate prin prezentarea unor documente ce nu întrunesc condiţiile expres prevăzute de lege ori de neevidenţiere a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, s-a diminuat valoarea impozitelor, taxelor şi altor contribuţii datorate statului.
Din verificările efectuate în cauză pe baza datelor existente (facturi fiscale, întrucât din declaraţia martorei L E - care înregistra în contabilitate toate actele ce îi erau prezentate, rezultă că toate documentele întocmite urmare derulării activităţilor comerciale au fost ridicate, în cursul anului 2000, de către administratorul societăţii, sau un apropiat al acestuia), a rezultat faptul că societatea a diminuat obligaţiile de plată faţă de bugetul de stat cu suma de 43.827.158.606 lei vechi ,din care
- taxa pe valoarea adăugată în sumă de 9.245.783.889 lei vechi pentru:
a) livrările de băuturi alcoolice efectuate pe bază de facturi fiscale ce nu au fost înregistrate în totalitate în contabilitate, fapt ce reiese şi din raportarea contabilă la 30.06.2000, societatea înregistrând TVA de recuperat în sumă de 986.849.541 lei vechi.
b). aprovizionările cu alcool etilic alimentar 96 grade -1.325.350.719 lei vechi - pe bază de documente (facturi fiscale) care nu îndeplinesc calitatea de documente justificative, documente ce nu pot fi înregistrate în evidenţa contabilă.
- accize în sumă de 30.740.058.960 lei vechi datorate de societate pentru:
a) livrările de băuturi alcoolice efectuate pe bază de facturi fiscale care nu au fost înregistrate în totalitate în contabilitate, fapt ce reiese şi din raportarea contabilă la 30.06.2000;
b) aprovizionările cu alcool etilic alimentar 96 grade pe bază de documente (facturi fiscale) ce nu îndeplinesc condiţiile legale.
- impozit pe profit, în sumă de 3.841.314.757 lei vechi datorat de societate pentru veniturile neînregistrate în evidenţa contabilă.
Din balanţa de verificare pe luna iunie 2000 întocmite de societate şi pe baza căreia a fost întocmită raportarea contabilă la 30 iunie 2000, precum şi din declaraţiile privind obligaţiile de plată la bugetul de stat şi deconturile privind TVA depuse la organul fiscal teritorial, rezultă că, pentru operaţiunile comerciale desfăşurate în perioada ianuarie - iunie 2000, societatea a constituit următoarele obligaţii de plată faţă de bugetul de stat:
- impozit pe profit - zero;
- taxă pe valoarea adăugată de plată - 689.952.670 lei vechi;
- accize - 996.998.998 lei vechi.
În total - 1.686.951.668 lei vechi, neputându-se stabili realitatea datelor înscrise în conturile de TVA din balanţa de verificare pe luna iunie 2000, întrucât în contul de TVA de recuperat sunt date preluate din anul anterior.
De asemenea, s-au constatat neconcordanţe între datele înscrise în balanţa de verificare pe luna iunie 2000 şi datele declarate la organul fiscal teritorial - AFP Constanţa.
În consecinţă s-a concluzionat că prejudiciul cauzat bugetului general consolidat al statului este de 42.140.206.938 lei vechi compus din:
- TVA - 8.555.832.219 lei vechi;
- accize - 29.743.059.962 lei vechi;
- impozit pe profit - 3.841.314.757 lei vechi.
Din cercetările efectuate în cauză s-a stabilit că inculpatul M H. S a prezentat tuturor autorităţilor, dar şi persoanelor cu care a intrat în contact, un paşaport prin care îşi atesta o altă identitate, respectiv R P Y.
Din adresa nr. 294674/15.03.2007 a M.I.R.A. - Autoritatea pentru Străini, a rezultat următoarele că R P Y - cetăţean irakian, născută la data de 29.05.1982, posesoare a paşaportului nr. […], nu figurează în evidenţele acestui serviciu iar M H. S figurează ca străin cercetat penal, condamnat în lipsă pentru evaziune fiscală.
In evidenţele traficului de frontieră, inculpatul figurează că a intrat în România la data de 17.12.1997 prin PTF Otopeni pentru studii (doctorand Bucureşti) şi a ieşit la data de 29.07.2000 prin acelaşi punct de frontieră.
Posesorul paşaportului pe numele R P Y nr. […] figurează intrat în România la 07.11.1997 prin PTF Otopeni în scop turistic, ieşire necunoscută.
Din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, rezultă că persoana ce s-a prezentat cu identitatea R P Y este în realitate M H S (de altfel, prima identitate este atribuită de autorităţile irakiene unei persoane de sex feminin).
Astfel, martorii A R, A L şi L E au declarat că la momentul cesionării acţiunilor SC S P SRL CONSTANŢA s-a prezentat şi legitimat ca fiind R P Y un bărbat de cetăţenie arabă, astenic, cu mustaţă, în vârstă de aproximativ 30-35 de ani. Întrucât nu mai intraseră în contact cu cetăţeni arabi şi, prin urmare, nu erau familiarizate cu prenumele de sex feminin sau masculin uzitate în limba arabă, nu au sesizat nici o inadvertenţă; de altfel, nici notarul public care a autentificat, sub nr. 230/09.02.2000, actul adiţional modificator de societate nu a constatat, la momentul verificării identităţilor persoanelor ce s-au prezentat în faţa sa, că paşaportul a fost falsificat.
Stabilirea identităţii reale a inculpatului a fost posibilă prin audierea numitului O H, care îl cunoştea pe M H. S de mai mult timp, făcând parte din aceeaşi comunitate de cetăţeni arabi din Bucureşti, şi care l-a indicat dintr-o planşă fotografică.
Starea de fapt expusă mai sus astfel reiese din coroborarea următoarelor mijloace de probă: sesizarea formulata de Garda Financiara Constanta ; proces verbal de control încheiat la data de 10.08.2000 de Garda Financiară; rapoartele întocmite la data de 9.04.2001, data de 21.06.2001 şi data de 8.05.2001 privind verificările efectuate la SC S P SRL fişa societăţii comerciale S P SRL în care se menţionează că administratorul societăţii este R P Y; nota de constatare din 12.08.2000 întocmită de Garda Financiară Constanţa,avizul de însoţire a mărfii din 15.05.2000 şi facturile fiscale 1424973 din 7.07.2000 şi 1424379 din 12.07.2000 ; notele de constatare ale Gărzii Financiare din 12.08.2000,13.06.2000 şi 19.06.2000, chitanţele eliberate SC S P SRL, declaraţiile privind obligaţiile de plată la bugetul de stat până în anul 2000 depuse de SC S P SRL, deconturi de TVA depuse până în august 2000,raportarea contabilă la 30.06.2000, actele adiţionale privind modificarea actului constitutiv al SC S P SRL, adresele privind firmele care au achiziţionat facturile fiscale şi avizele de însoţire a mărfii, adresa Direcţiei Generale pentru agricultură şi Industrie Alimentară Constanţa nr.4585/7.11.2001 din care rezultă că SC S P SRL nu putea să-şi continue activitatea de fabricare alcool şi băuturi alcoolice spirtoase în baza licenţei emise la data de 9.02.2000 ,aceasta având obligaţia de a solicita o nouă licenţă în termen de 30 de zile ,raport de expertiză contabilă facturi fiscale privind achiziţionarea de SC S P de alcool etilic alimentar;declaraţiile martorilor A L, A R M S C , M E, L E, O A, datele de stare civilă ale persoanelor prezentate în planşă cu fotografii, procura specială autentificată sub nr. 231/9.02.2000 prin care martor A R a fost împuternicită de către R P Y să întocmească actele şi să înainteze documentele comerciale, verificările efectuate cu privire la cetăţeanul irakian R P Y; adresele DGFP Constanţa privind constituirea de parte civilă;actele de control întocmite de DGFP Constanţa asupra activităţi comerciale a SC S P SRL, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică privind SC S P SRL actul constitutiv al SC S P SRL, nota de constatare din 1.03.2001 cu ocazia controlului efectuat la Dr.Pasca Company, facturi fiscale privind livrările de băuturi alcoolice efectuate de SC S P SRL către Dr.Pasca Company, ordinele de plată către SC S P SRL, nota de constatare întocmită de Garda Financiară cu ocazia controlului efectuat la SC S SRL Dâmboviţa , facturi fiscale privind livrările de băuturi alcoolice efectuate de SC S P SRL către S SRL Dâmboviţa, ordinele de plată către SC S P SRL, emise de SC S SRL Dâmboviţa; facturi fiscale privind livrările de băuturi alcoolice efectuate de SC S P SRL către SC V SA ,SC R SRL Craiova şi SC D C, ordinele de plată emise de SC D C şi SC R SRL Craiova către SC S P SRL,nota de constatare din 27.03.2001 cu ocazia controlului efectuat la SC D C SRL Craiova, nota de constatare din 29.03.2001 cu ocazia controlului efectuat la SC R SRL Craiova, notele de constatare din 22.03.2001 şi 2.03.2001 cu ocazia controalelor efectuate la SC D C SRL Buzău şi SC A SRL ,situaţie privind vânzările SC S P SRL către diverşi beneficiari comunicate de secţiile Gărzii Financiare din Argeş, Dolj, Hunedoara, Buzău, Călăraşi, Maramureş, Neamţ, Botoşani, nota de constatare din 27.03.2001 încheiată cu ocazia controlului efectuat la SC G SRL Braşov facturi fiscale privind livrările de băuturi alcoolice efectuate de SC S P SRL către SC G SRL Braşov, ordinele de plată emise de SC G SRL Braşov către SC S P SRL, adresa nr. 294674/15.03.2007 a M.I.R.A. - Autoritatea pentru Străini din care rezultă că R P Y - cetăţean irakian, născută la data de 29.05.1982, posesoare a paşaportului nr.[…], nu figurează în evidenţele acestui serviciu;iar inculpatul M H. S figurează ca străin cercetat penal, condamnat în lipsă pentru evaziune fiscală;în evidenţele traficului de frontieră, inculpatul figurează că a intrat în România la data de 17.12.1997 prin PTF Otopeni pentru studii (doctorand Bucureşti) şi a ieşit la data de 29.07.2000 prin acelaşi punct de frontieră,posesorul paşaportului pe numele R P Y nr. [...] figurează intrat în România la 07.11.1997 prin PTF Otopeni în scop turistic, ieşire necunoscută, declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, din care rezultă că persoana ce s-a prezentat cu identitatea R P Y este în realitate M H S (de altfel, prima identitate este atribuită de autorităţile irakiene unei persoane de sex feminin); astfel, martorii A R, A L şi L E au declarat că la momentul cesionării acţiunilor SC S P SRL CONSTANŢA s-a prezentat şi legitimat ca fiind R P Y un bărbat de cetăţenie arabă, astenic, cu mustaţă, în vârstă de aproximativ 30-35 de ani;întrucât nu mai intraseră în contact cu cetăţeni arabi şi, prin urmare, nu erau familiarizate cu prenumele de sex feminin sau masculin uzitate în limba arabă, nu au sesizat nicio inadvertenţă; raport de constatare din care rezultă că prin omisiunea de a înregistra în contabilitatea proprie a activităţilor desfăşurate prin SC S P SRL Constanţa a avut drept consecinţă denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare şi elementelor patrimoniale care se reflectă în bilanţul contabil, prejudiciul cauzat bugetului de stat fiind de 42.140.206.938 lei vechi .
Curtea constată că instanţa de apel a dat o interpretare greşită mijloacelor de probă administrate în cauză în ceea ce priveşte reţinerea dubiului cu privire la săvârşirea de către inculpatului M H. S a infracţiunii prev. de art.12 din Legea nr.87/1994.
Astfel, Curtea reţine că în dosarul de urmărire penală (fila 327 vol 1) există o planşă foto xeroxată, calitatea imaginii fiind destul de bună, în care, la poziţia 5, este înfăţişată fotografia inculpatului M S, această planşă foto fiind o copie xerox a planşei efectuate în dosarul penal nr.13735/2001 al Judecătoriei Oradea (fila 656 UP) iar din declaraţia martorului O H, (fila 326 vol 1 UP) reiese că acesta a identificat fotografia de la poziţia nr. 5 ca reprezentându-l pe inculpatul M H. S .
Faptul că fotografia inculpatului este aplicată pe paşaportul falsificat probează faptul că inculpatul M H. S a utilizat acest act în contextul infracţiunii de evaziune fiscală, având în vedere, pe de o parte, că acest act falsificat a fost folosit de către persoana care a preluat SC S P SRL.
În acelaşi sens, Curtea are în vedere fotografiile faciale înaintate în apel de către I.P.J. Constanţa (f.117-121 dosar apel) din care reiese că Foto nr.1, reprezentând fotografia inserată în paşaportul titularului R P Y, reprezintă un bărbat identic ca fizionomie cu inculpatul M H. S din Foto nr.2, fotografie inserată în legitimaţia de şedere temporară seria H nr.56757 a inculpatului M H. S.
În acest sens sunt şi concluziile Raportului de expertiză nr.74215 din 31.05.2010 întocmit de către I.P.J. Constanţa –Serviciul criminalistic (f.110116 dosar apel) prin care s-a menţionat că fotografia din paşaportului titularului R P Y şi fotografia din legitimaţia de şedere temporară seria H nr.56757 a inculpatului M H. S „reprezintă una şi aceeaşi persoană, fiind în fapt fotografii realizate prin pozitivarea aceluiaşi negativ fotografic”.
Acest mijloc de probă se coroborează şi cu declaraţiei martorei A R, care a declarat că l-a perceput pe R Y ca având o înălţime de peste 1,75 m, cu părul negru, foarte creol, şi care vorbea destul de bine româneşte şi că poate confirma într-un procent de 20% faptul că persoana prezentată în fotografii de către instanţă este una şi aceeaşi persoană cu cea care s-a prezentat la notarul public C (filele 154-155 dosar apel), procentul de 20% datorându-se faptului că au trecut aprox.10 ani de când l-a văzut ultima oară pe R Y până când i-au fost prezentate fotografia inculpatului M S şi nu datorită; Curtea reţine în acelaşi sens, declaraţia martorei dată la urmărirea penală (fila 287 vol 1 UP) în care a precizat că „persoanele de la poziţiile 4 şi 5 din planşa executată la 06 06 2000 ar semăna cu numitul R Y”.
Curtea apreciază că nu se pot reţine concluziile raportului de expertiză grafoscopică nr.74175/27.05.2010 ca fiind certe, în sensul că o altă persoană decât inculpatul M S s-a prezentat în faţa notarului public şi a semnat procura specială dată numitei A R autentificată de notarul public C N, având în vedere că din constatările efectuate reiese că expertul criminalist a examinat modalitatea de realizarea a acestor 2 semnături, semnături care sunt diferite deoarece reprezintă semnăturile pentru 2 persoane diferite (respectiv semnătura numitului R P Y şi a inculpatului M H. S), astfel că inculpatul M H. S a trebuit să folosească o altă semnătură când a semnat ca fiind R P Y, fiind absurd ca atunci când a semnat procura specială dată de pretinsul R P Y numitei A R să folosească semnătura pe care o folosea atunci când folosea adevărata identitate de M H. S; în acelaşi sens, Curtea mai reţine că în conţinutul raportului de expertiză s-a arătat că cele două semnături prezintă elemente de identitate.
Martorul M E (fila 297 vol 1 UP) a declarat că l-a văzut ultima dată pe R Y la începutul lunii august 2000 (declaraţia fiind dată la 10 august 2000), iar martora A R (fila 295 vol 1 UP) aprecizat că l-a văzut pe R Y „săptămâna trecută, la începutul lunii august” (de asemenea declaraţia fiind dată la 10.08.2000); având în vedere că inculpatul M S a ieşit din România la data de 29 iulie 2000, deci foarte aproape de începutul lunii august, martorii fiind astfel în eroare câteva zile nefiind în măsură să relateze aspecte certe cu privire la data când l-au văzut ultima oară pe R Y, Curtea apreciază că nu se poate trage concluzia că R Y este o persoană diferită de inculpatul M H. S.
Cu privire la operaţiunile de comerţ propriu-zise cu alcool, ce au generat evaziunea fiscală pentru care a fost trimis inculpatul în judecată, de asemenea Curtea apreciază că instanţa de apel a reţinut în mod greşit că nu există probe care să certifice implicarea inculpatului în acestea.
În acest sens, Curtea reţine declaraţia martorei A R (fila 154-155 dosar apel) care a arătat că s-a întâlnit cu noul patron R Y doar o dată-de două ori în cursul desfăşurării activităţii, că trimitea acestuia sume mari de bani cash prin intermediul unor şoferi sau persoane indicate de R Y, că lăsa astfel de sume în biroul societăţii pentru a fi luate de patron, că nu legitima persoanele cărora le dădea banii, că nu avea nevoie să se consulte cu patronul când efectua plăţi către producătorii agricoli, sau când negocia preţurile de achiziţii de cereale; Curtea constată că aprecierea instanţei de apel că acest mod de lucru nu este explicabil ar fi fost corectă în condiţiile unei desfăşurări normale şi legale a activităţii acestei firme, însă acest mod de lucru este explicabil tocmai datorită interesului inculpatului M H. S ca în activitatea sa infracţională să lase cât mai puţine urme care să-l incrimineze.
Astfel, martora A R a menţionat că „contactul cu R Y s-a făcut prin interpuşi, respectiv prin şoferii care veneau să ridice marfa sau prin persoanele care veneau să ridice banii … Precizez că în general beneficiarii de alcool care era îmbuteliat la societatea noastră erau găsiţi de directorul comercial T E iar furnizorii de către R Y … Aveam un număr de telefon unde puteam să-l contactez pe acesta (n.r. R Y). În lipsa lui R Y activitatea societăţii era coordonată de fiecare om pe compartimentul lui, pe partea tehnică, un anume M E, actualmente decedat, în partea de contabilitate d-na P E, iar eu mă ocupam de bancă” (fila 154-155 dosar apel).
În acelaşi sens este şi declaraţia martorului M E, care a arătat că „Întâmplător, când nu era cine să reprezinte firma, o făceam eu, ca angajat al societăţii cu funcţia cea mai mare în momentul respectiv …ocazional am semnat contracte de vânzare a băuturilor alcoolice îmbuteliate şi contracte de aprovizionare cu materii prime”.
Curtea mai constată că instanţa de apel a apreciat în mod eronat că mijloacele de probă administrate în cauză nu probează că inculpatul este persoana care a efectuat acte de comerţ cu alcool prin intermediul acestei firme, fără înregistrarea şi plata taxelor şi accizelor aferente, având în vedere că din declaraţiile martorei A R reiese în mod cert că „contactul cu R Y s-a făcut prin interpuşi, respectiv prin şoferii care veneau să ridice marfa sau prin persoanele care veneau să ridice banii … eu am făcut retrageri de numerar din contul bancar al societăţii cu sume destul de mari, întrucât se achiziţionau şi cereale şi am efectuat plăţi pentru aceste cereale sau depuneam banii în casierie pentru plata salariilor, sau îi lăsam banii în biroul din fabrică pentru a fi luaţi de R Y. Precizez că aceşti bani uneori în număr foarte mare fie îi lăsam în seif fie făceam plăţi către producătorii de produse agricole ce ni le livrau şi nu aveam nevoie să îl caut pe R Y pentru a-i înmâna acei bani sau a-i aduce la cunoştinţă preţurile. Plăţile erau menţionate în contabilitate. Precizez că unul dintre băieţii care lucra pentru R Y la un moment dat mi-a spus că trebuie predată contabilitatea şi atunci eu i-am spus contabilei să pregătească actele de predare, să încheie un proces verbal şi să predea actele respective. Precizez că aveam încredere în băiatul care mi-a cerut acest lucru întrucât acestuia îi mai predam şi sume de bani pentru a-i fi date lui R Y … Eu consider că R Y cunoştea legislaţia în materia comercializării alcoolului” (fila 154-155 dosar apel).
Având în vedere considerentele expuse, Curtea constată că inculpatul M H. S (alias R Y) era administratorul SC S P SRL Constanţa, controlând astfel activitatea acestei firme şi răspunzând în consecinţă pentru nerespectarea dispoziţiilor legale privind evidenţierea în contabilitate a tuturor operaţiunilor comerciale efectuate, operaţiuni de natură să atragă obligaţia societăţii comerciale respective la plata impozitelor, accizelor şi celorlalte contribuţii către stat aferente afacerilor cu alcool derulate.
În consecinţă, Curtea constată că fapta inculpatului M H. S (alias R Y), care, în calitate de administrator al SC S P SRL Constanţa, s-a sustras în perioada 14.04.2000-1.06.2000 de la plata taxei pe valoare adăugată şi a accizelor aferente activităţii de prelucrare şi comercializare a produselor din alcool, prin neînregistrarea în contabilitatea societăţii a facturilor fiscale de aprovizionare cu alcool etilic alimentar (960) şi a facturilor fiscale de livrări de băuturi alcoolice, fapta sa având drept consecinţă denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare şi elementelor patrimoniale şi cauzând astfel un prejudiciu statului în cuantum de 4.214.020,6938 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art.12 din Legea nr.87/1994 constând în „sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale, în întregime sau în parte, prin nedeclararea veniturilor impozabile, ascunderea obiectului sau a sursei impozabile sau taxabile, sau efectuarea oricăror alte operaţiuni în acest scop”.
Inculpatul M H. S a săvârşit această faptă cu intenţie directă potrivit art.19 alin.1 pct.1 lit.a cod penal, inculpatul prevâzând rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea acestei fapte, având în vedere şi caracterul premeditat al faptei care reiese din faptul că inculpatul a făcut demersuri pentru atribuirea unei alte identităţi (respectiv R Y) şi astfel să evite identificarea şi tragerea lui la răspundere penală.
Având în vedere succesiunea în timp de legi penale în materia reglementării şi sancţionării evaziunii fiscale (respectiv Legea nr.87/1994, Legea nr. 241/2005), Curtea urmează a face aplicarea şi a prevederilor art.13 cod penal.
Curtea constată că nu este întemeiată aprecierea instanţei de fond în sensul că fapta inculpatului nu se circumscrie elementului material al laturii obiective al infracţiunii prev. de art. 12 din Legea 87/1994 ci a faptei incriminate de art. 13 din acelaşi act normativ, având în vedere că inculpatul, în calitate de administrator al SC S P SRL Constanţa nu doar nu a evidenţiat prin acte contabile sau alte documente legale, în întregime sau în parte, veniturile realizate (astfel cum prevede art.13) ci nu a declarat veniturile impozabile, scopul fiind acela de a se sustrage de la plata unor obligaţii fiscale, respectiv accize aferente operaţiunilor comerciale cu alcool (astfel cum se prevede în art.12 din Legea nr.87/1994) şi nu cel de a se sustrage doar de la plata ori diminuarea impozitului, taxei şi a contribuţiei (astfel cum se prevede în art.13 din Legea nr.87/1994).
Faţă de ansamblul considerentelor expuse, Curtea urmează a dispune condamnarea inculpatului M H. S pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.12 din Legea nr.87/1994 cu aplicarea art.13 cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei care urmează a fi aplicată inculpatului inculpatului M H. S, Curtea va avea în vedere criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei prev. de art.72 cod penal, limitele speciale de pedeapsă, modalitatea concretă de săvârşire a faptei, cuantumul prejudiciului, faptul că era infractor primar şi va aplica acestuia o pedeapsă de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea dreptului prevăzut de art.64 lit.c) cod penal.
Având în vedere cuantumul mare al prejudiciului cauzat şi nerecuperat până în prezent (de aprox. 2.000.000 euro), caracterul premeditat al faptei şi aspectul că inculpatul s-a sustras urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti părăsind teritoriul României imediat după săvârşirea faptei, Curtea va dispune executarea în regim de detenţie a pedepsei de 3 ani aplicate, făcând aplicarea prev. art.71 cod penal privind interzicerea inculpatului a exercitării drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a şi lit.b cod penal pe durata executării pedepsei închisorii, Curtea apreciind că doar astfel se poate realiza scopul pedepsei prev. de art.52 cod penal.
În ceea ce priveşte infractiunea prevazuta de art. 11 din Legea 87/1994 pentru care inculpatul M H S a fost trimis în judecată, Curtea constată că în mod corect instanta de fond a constatat ca aceasta a fost dezincriminata. fapta de evaziune fiscală prev. de art. 11 din Legea 87/1994 ( „Sustragerea de la plata impozitelor, taxelor şi a contribuţiilor datorate statului prin neînregistrarea unor activităţi, pentru care legea prevede obligaţia înregistrării, în scopul obţinerii de venituri”) nemaifiind prevăzută ca infracţiune în Legea 241/2005.
De altfel, Curtea constată că în apelul formulat de către Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa nu a vizat soluţia instanţei de fond de achitare a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 11 din Legea 87/1994.
În ceea ce priveşte soluţionarea acţiunii civile, Curtea constată că în cauza s-a dovedit săvârşirea unei fapte ilicite cu caracter penal de către inculpatul M H. S, prejudiciul cauzat bugetului de stat fiind în cuantum de 4.214.020,6938 lei astfel cum rezultă din raportul de expertiză contabilă întocmit în cursul urmăririi penale, existând astfel o legătura de cauzalitate între fapta ilicită penală şi prejudiciu, faptul că inculpatului care a acţionat cu intenţie direct.
În consecinţă, fiind intrunite conditiile art. 998 C.civil şi în baza art. 14 si art. 346 C.pr.penala, Curtea va obliga inculpatul la plata către partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa, a sumei de 4.214.020,6938 lei cu titlu de daune materiale la care se adaugă dobânda legală calculată începând cu data de 01.07.2000 şi până la data plăţii efective ,având în vedere dispoziţiile art.1088 C.civil dreptul comun în materie de răspundere civilă delictuală –în condiţiile în care dispoziţiile fiscale nu sunt incidente în materia răspunderii civile delictuale.
Curtea mai reţine că SC S P SRL Constanţa este radiată, potrivit adresei nr. 401140/3.11.2008 a Oficiului Registrului Comerţului, astfel că inculpatul nu poate fi obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. S P S.R.L. la plata de despăgubiri civile, această societate comercială nemaiavând personalitate juridică.
Faţă de ansamblul considerentelor expuse, în baza art.38515 pct.2 lit.„a” cod procedură penală, Curtea va admite recursurile penale declarate de Direcţia Naţională Anticorupţie -Serviciul Teritorial Constanţa şi partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. prin D.G.F.P. Constanţa împotriva deciziei penale nr.534 din data de 7 decembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Constanţa, în dosarul penal nr.13637/212/2008 şi a sentinţei penale nr.673 din data de 5 iunie 2009, pronunţată de Judecătoria Constanţa, în dosarul penal nr.13637/212/2008.
În consecinţă, Curtea va casa hotărârile atacate şi, rejudecând, în baza art.12 din Legea nr.87/1994 cu aplicarea art.13 cod penal, va condamna pe inculpatul M H. S la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea dreptului prevăzut de art.64 lit.c) cod penal.
În baza art.71 cod penal, se va interzice inculpatului exercitarea drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a şi lit.b cod penal, pe durata pedepsei.
În baza art.14 cod procedură penală, art.346 cod procedură penală, art.998 cod civil, Curtea va obliga inculpatul la plata sumei de 4.214.020,6938 lei cu titlu de daune materiale către partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa cu dobânda legală calculată începând cu data de 01.07.2000 şi până la data plăţii efective.
Se vor menţine dispoziţiile sentinţei în măsura în care nu contravin prezentei.
În baza art.191 cod procedură penală, inculpatul va fi obligat la plata sumei 10.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.189 cod procedură penală, onorariul în cuantum de 200 lei pentru apărătorul M T care a asigurat asistenţa juridică din oficiu se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515 pct.2 lit.”a” cod procedură penală, admite recursurile penale declarate de:
- PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE – DIRECŢIA NAŢIONALĂ ANTICORUPŢIE;
- partea civilă STATUL ROMÂN PRIN A.N.A.F. PRIN D.G.F.P. CONSTANŢA,
împotriva deciziei penale nr.534 din data de 7 decembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Constanţa, în dosarul penal nr.13637/212/2008 şi a sentinţei penale nr.673 din data de 5 iunie 2009, pronunţată de Judecătoria Constanţa, în dosarul penal nr.13637/212/2008, casează hot. atacate şi rejudecând:
În baza art.12 din Legea nr.87/1994 cu aplicarea art.13 cod penal, condamnă pe inculpatul M H S la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea dreptului prevăzut de art.64 lit.c) cod penal.
În baza art.71 cod penal, interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a şi lit.b cod penal, pe durata pedepsei.
În baza art.14 cod procedură penală, art.346 cod procedură penală, art.998 cod civil, obligă inculpatul la plata sumei de 4.214.020,6938 lei cu titlu de daune materiale către partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa cu dobânda legală calculată începând cu data de 01.07.2000 şi până la data plăţii efective.
Menţine dispoziţiile sentinţei în măsura în care nu contravin prezentei.
În baza art.191 cod procedură penală, obligă inculpatul la plata sumei 10.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.189 cod procedură penală, onorariul în cuantum de 200 lei pentru apărătorul M T care a asigurat asistenţa juridică din oficiu se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.
Conform art.309 alin. ultim cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 20.05.2011.
Alte legături de la această informațiecomunicate-hotărâri de condamnare din
20 mai 2011
comunicate de presă din
04 iulie 2008