ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ SECŢIA PENALĂ ŞI DE MINORI DOSAR NR. 9082/182/2007
DECIZIA PENALĂ NR.420/R/2010 Şedinţa publică din 20 mai 2010

[...]
CURTEA
Prin sentinţa penală nr.2410 din 29 octombrie 2009 pronunţată de Judecătoria Baia Mare a fost condamnată inculpata I V, nume anterior „H”, la următoarele pedepse:
- 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, asimilată infracţiunilor de corupţie, prevăzută de art. 248 Cod penal coroborat cu art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a Cod penal raportat la art. 76 lit. c Cod penal;
- 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, în legătură directă cu infracţiunile de corupţie, prevăzută de art. 289 Cod penal coroborat cu art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a Cod penal raportat la art. 76 lit. e Cod penal;
- 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, asimilată infracţiunilor de corupţie, prevăzută de art. 248 Cod penal coroborat cu art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a Cod penal raportat la art. 76 lit. c Cod penal;
- 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a Cod penal raportat la art. 76 lit. e Cod penal;
- 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, asimilată infracţiunilor de corupţie, prevăzută de art. 246 Cod penal coroborat cu art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a Cod penal raportat la art. 76 lit. c Cod penal;
- 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, asimilată infracţiunilor de corupţie, prevăzută de art. 246 Cod penal coroborat cu art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a Cod penal raportat la art. 76 lit. c Cod penal;
- 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, în legătură directă cu infracţiunile de corupţie, prevăzută de art. 289 Cod penal coroborat cu art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a Cod penal raportat la art. 76 lit. e Cod penal;
- 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, în legătură directă cu infracţiunile de corupţie, prevăzută de art. 289 Cod penal coroborat cu art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a Cod penal raportat la art. 76 lit. e Cod penal;
- 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, în legătură directă cu infracţiunile de corupţie, prevăzută de art. 289 Cod penal coroborat cu art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a Cod penal raportat la art. 76 lit. e Cod penal.
În temeiul art. 33 lit. a Cod penal raportat la art. 34 lit. b Cod penal, au fost contopite pedepsele stabilite prin prezenta sentinţă şi a fost aplicată inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.
În temeiul art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatei pe un termen de încercare de 3 ani.
În temeiul art. 71 alin. 1 Cod penal, au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a-c Cod penal, iar în baza art. 71 alin. 5 Cod penal, a fost suspendată executarea acestei pedepse accesorii pe durata termenului de încercare stabilit.
Conform art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal.
S-a luat act că părţile vătămate P C F şi T L nu s-au constituit părţi civile în cauză.
În temeiul art. 14 Cod procedură penală raportat la art. 346 Cod procedură penală coroborat cu art. 998 Cod civil, a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Oficiul de Studii Pedologice şi Agrochimice Maramureş, cu sediul în Baia Mare, str. Cosmonauţilor nr. 3 şi a fost obligată inculpata la plata către aceasta a sumei de 5.700,7 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale.
În temeiul art. 353 alin. 1 Cod procedură penală, a fost menţinută măsura asiguratorie instituită prin Ordonanţa nr. 43/P/03.12.2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie asupra sumelor de bani existente în contul nr. [...].RON, cod IBAN [...], deschis la CEC Maramureş.

În temeiul art. 348 Cod procedură penală, au fost desfiinţate în totalitate următoarele înscrisuri:
- studiul pedologic special efectuat în vederea elaborării studiului de impact pentru proiectul de investiţii „Instalaţie pentru obţinerea cuprului anodic” nr. 465/18.09.2006, întocmit de Oficiul pentru Studii Pedologice şi Agrochimice Maramureş, în baza contractului cadru nr. 9/2006, încheiat cu S.C. C S.A.;
- devizul estimativ la încheierea contractului cadru nr. 9/2006 dintre O.S.P.A. şi S.C. C S.A.;
- Dispoziţiile nr. 12/01.07.2007, nr. 13/01.07.2007 şi nr. 14/01.07.2007, emise de inculpata I V în calitate de director al Oficiului de Studii Pedologice şi Agrochimice Maramureş.
În temeiul art. 193 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligată inculpata la plata către partea civilă a sumei de 8.000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de aceasta.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligată inculpata la plata către stat a sumei de 1.500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta.
În cadrul cercetării judecătoreşti, instanţa a procedat la audierea inculpatei, a părţilor vătămate P C şi T L, precum şi a martorilor B A, B R, D I, B E C, D A, M G E, S M, S M, F N I, Ş F, L R A, Z A, M D E, C A R şi R C, declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosar (filele 26, 29, 30, 50, 51, 52, 110, 111, 113, 114, 115, 116, 117, 118, 119, 120, 121, 122).
De asemenea, la dosarul cauzei, au fost depuse următoarele înscrisuri: adresele nr. 1291/04.04.2008 şi 3189/17.06.2008, emise de I.C.P.A. Bucureşti (filele 39, 108), precum şi adresa nr. 5818/12.09.2008 a Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi documentaţia aferentă (filele 135-204; 212-246).
Părţile vătămate P C şi T L au arătat că nu se constituie părţi civile în cauză.
Partea vătămată O.S.P.A. Maramureş a învederat instanţei că se constituie parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpatei la plata sumei de 5.180,7 RON, reprezentând diferenţa de valoare a studiului efectuat pentru S.C. C S.A., precum şi sumele de 2.830,8 RON (contravaloarea convorbirilor efectuate pe telefonul mobil), 520 RON (contravaloarea reparaţiilor efectuate la autoturismul instituţiei); 5.096 RON (spor toxicitate); 8.500 RON (salariu de merit) şi 964 RON (contravaloarea studiului pedologic întocmit pentru S.C. T G S.R.L. (fila 25).
La termenul de judecată din data de 15.10.2008, inculpata I V, prin apărătorul său ales, a solicitat instanţei ca, în temeiul art. 332 Cod procedură penală, să dispună restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale. În motivarea cererii formulate, s-a arătat că Direcţia Naţională Anticorupţie nu era competentă să efectueze urmărirea penală, întrucât Oficiul de Studii Pedologice şi Agrochimice Maramureş nu este o instituţie publică la nivel judeţean, ci doar local, la nivelul Municipiului Baia Mare şi astfel, conform art. 13 alin. 1 lit. b din O.U.G. nr. 43/2002, faptele de care inculpata este acuzată nu intră în competenţa parchetului menţionat.

Totodată, s-a susţinut că urmărirea penală este lovită de nulitate absolută întrucât nu există identitate între infracţiunile pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale, prezentarea materialului de urmărire penală şi apoi, punerea în mişcare a acţiunii penale, fiindu-i astfel încălcat inculpatei dreptul la apărare, întrucât nu i s-au adus la cunoştinţă faptele de care este acuzată şi pentru care de altfel nici nu s-a început în realitate urmărirea penală.
Prin încheierea de şedinţă din data de 15.10.2008, instanţa a respins cererea de restituire a cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale, apreciind că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 332 Cod procedură penală.
Astfel, s-a reţinut că potrivit art. 13 alin. 1 lit. b din O.U.G. nr. 43/2002, sunt de competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie infracţiunile prevăzute de Legea nr. 78/2000 dacă, indiferent de valoarea pagubei materiale ori de gravitatea perturbării aduse unei autorităţi publice, instituţii publice sau oricărei alte persoane juridice, sunt comise de conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale, cu excepţia celor de la nivelul oraşelor şi comunelor.
Potrivit art. 3 din Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare, cuprins în Ordinul nr. 223/2002 al Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, oficiile de studii pedologice şi agrochimice sunt organe tehnice de specialitate ale Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, în teritoriu, şi funcţionează ca instituţii de stat de interes public, cu personalitate juridică, în subordinea direcţiilor generale pentru agricultură şi industrie alimentară judeţene şi a municipiului Bucureşti, având atribuţii în sensul realizării şi reactualizării periodice a Sistemului Naţional şi Judeţean de monitorizare sol-teren. Totodată, art. 4 din actul normativ menţionat stabileşte o subordonare tehnică a O.P.S.A. faţă de serviciul de fond funciar şi cadastru forestier din cadrul ministerului şi o subordonare metodologică faţă de Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie Bucureşti.
În raport de aceste aspecte, instanţa a reţinut că, potrivit normelor evocate, oficiile de studii pedologice şi agrochimice au o competenţă funcţională şi teritorială asupra unităţilor administrativ-teritoriale ce depăşesc nivelul oraşelor şi comunelor, acestea exercitându-şi atribuţiile la nivel de judeţ, iar subordonarea lor faţă de direcţiile judeţene pentru agricultură şi industrie alimentară are doar caracter administrativ, făcând astfel parte din categoria instituţiilor publice locale prevăzute de art. 13 alin. 1 lit. b din O.U.G. nr. 43/2002.
În ceea ce priveşte susţinerile inculpatei privind lipsa identităţii dintre infracţiunile pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale şi cele pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rezoluţia din data de 06.09.2007, s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de învinuita I V, pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni, prevăzute de:
- art. 248 Cod penal raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000, privind modul de întocmire a studiului pedologic efectuat în favoarea S.C. C S.A.;
- art. 248 Cod penal raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000, privind însuşirea în mod nelegal a sumei de 520 RON, reprezentând contravaloarea unor reparaţii efectuate la autoturismul instituţiei;
- art. 246 Cod penal raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000; art. 246 Cod penal raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000, privind retragerea abuzivă a salariilor de merit cuvenite părţilor vătămate P C şi T L;
- art. 289 Cod penal raportat la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, privind întocmirea în fals a unor acte cu caracter administrativ pentru a justifica retragerea salariilor de merit (3 fapte);
- art. 248 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, privind acordarea nelegală a sporului de vechime în muncă;
- art. 248 Cod penal raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, privind acordarea nelegală a sporului de toxicitate;
- art. 248 Cod penal raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, privind efectuarea unor convorbiri telefonice pe telefonul instituţiei;
- art. 248 Cod penal raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000, privind modul de întocmire a studiului pedologic efectuat în favoarea S.C. T G S.R.L., aceste învinuiri fiindu-i aduse la cunoştinţă la data de 28.09.2007 (fila 12, 15 - volumul I dosar urmărire penală).
Ulterior, prin rezoluţia din data de 21.11.2007, s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de învinuita I V şi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 289 Cod penal raportat la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, reţinându-se că aceasta a consemnat date nereale în studiul pedologic şi devizul acestuia, efectuat în favoarea S.C. C S.A. (fila 20 - volumul I dosar urmărire penală).
La datele de 03.12.2007 şi 05.12.2007, s-a procedat la prezentarea materialului de urmărire penală, fiindu-i aduse la cunoştinţă învinuitei faptele de care este acuzată, precum şi încadrarea juridică a acestora, fără a se constata neconcordanţe faţă de infracţiunile pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale (filele 118, 119 - volumul I dosar urmărire penală).
Judecătoria a reţinut că prin procesele-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală, încheiate de procuror la datele de 03.12.2007 şi 05.12.2007, inculpatei I V i s-au adus la cunoştinţă faptele în materialitatea lor, în prezenţa apărătorului ales, precum şi încadrarea juridică a acestora. În consecinţă, eventualele neregularităţi privind modul de aducere la îndeplinire a dispoziţiilor art. 250 şi următoarele Cod procedură penală, susceptibile de a fi sancţionate cu nulitate relativă în condiţiile art. 197 alin. 1 Cod procedură penală, trebuiau invocate de inculpată conform art. 197 alin. 4 Cod procedură penală.
Inculpata I V a semnat ambele procese-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală, arătând, la data de 05.12.2007, că nu formulează obiecţiuni sau cereri în probaţiune şi că nu se consideră vinovată de nici una din faptele reţinute în sarcina sa.
Ulterior, prin rechizitoriul întocmit în cauză, a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva inculpatei pentru săvârşirea infracţiunilor menţionate anterior şi, totodată, în temeiul art. 262 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, art. 249 şi art. 10 lit. d Cod procedură penală, scoaterea de sub urmărire penală a acesteia în ceea ce priveşte infracţiunile prevăzute de art. 248 Cod penal raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a şi art. 41 alin. 2 Cod penal, privind acordarea nelegală a sporului de toxicitate şi salariului de merit, efectuarea de convorbiri telefonice şi modul de decontare a studiului pedologic efectuat în beneficiul S.C. T G S.R.L.
În aceste condiţii, instanţa a constatat că există identitate între infracţiunile pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale, a fost prezentat materialul de
urmărire penală şi ulterior, pusă în mişcare acţiunea penală şi trimiterea în judecată, susţinerile inculpatei privind încălcarea dreptului la apărare fiind nefondate.
Inculpata, atât în cursul urmăririi penale, cât şi al cercetării judecătoreşti, a precizat că nu se face vinovată de săvârşirea faptelor de care este acuzată.
Analizând ansamblul probator administrat în cauză, instanţa a reţinut următoarele:
1. Prin Deciziile nr. 4/24.01.2002 şi nr. 197/01.08.2002 ale Directorului general al Direcţiei Generale pentru Agricultură şi Industrie Alimentară Maramureş, inculpata I V a fost numită în funcţia de director al Oficiului de Studii Pedologice şi Agrochimice Maramureş.
Potrivit Anexei 1, art. 3 din Ordinul nr. 223/2002 al Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, oficiile de studii pedologice şi agrochimice sunt organe tehnice de specialitate ale M.A.A.P., în teritoriu, şi funcţionează ca instituţii de stat de interes public, cu personalitate juridică, în subordinea direcţiilor generale pentru agricultură şi industrie alimentară judeţene şi a municipiului Bucureşti. Totodată, conform art. 6 din actul normativ evocat, obiectul de activitate al oficiilor constă în principal în întocmirea de studii pedologice şi agrochimice, efectuate în urma încheierii de contracte economice, iar contravaloarea acestora reprezintă sursele lor de finanţare.
În calitatea sa de director al O.P.S.A. Maramureş, inculpata I V avea ca principală atribuţie de serviciu, conform Anexei 1 lit. D din Ordinul nr. 223/2002, coordonarea întregii activităţi a instituţiei, pe care o reprezintă în raporturile cu alte persoane fizice şi juridice. De asemenea, potrivit fişei postului, inculpata avea atribuţii de serviciu în sensul contractării lucrărilor tehnice şi dispunea elaborarea studiilor pedologice, a cartărilor agrochimice, cu obligaţia de a respecta perioada de execuţie stabilită prin metodologia tehnică de lucru şi legislaţia în vigoare (fila 42 - volumul II dosar urmărire penală).
Prin adresa nr. 1090185/09.08.2006, S.C. C S.A. a solicitat O.P.S.A. Baia Mare efectuarea unui studiu pedologic în vederea elaborării studiului de impact asupra mediului, necesar pentru lucrarea „Instalaţie pentru obţinerea cuprului anodic”, cu următoarele obiective: harta cu tipurile de sol din Baia Mare; caracterizarea calităţii fizico-chimice; tipuri de culturi în zona Baia Mare şi probleme de poluare/de vulnerabilitate a solurilor evidenţiate în zona Baia Mare (fila 78 - volumul II dosar urmărire penală). Urmare a acestei solicitări, între S.C. C S.A., reprezentată de martora D I, şi O.S.P.A. Maramureş, reprezentată de inculpata I V, au avut loc mai multe negocieri, axate în principal pe durata elaborării studiului pedologic.
Din declaraţia martorului D I, coroborată cu declaraţia martorului B A, a rezultat că S.C. C S.A. a insistat ca studiul pedologic să fie efectuat cât mai repede cu putinţă, iar inculpata I V s-a declarat de acord cu această solicitare, deşi B A i-a comunicat faptul că nu este posibilă întocmirea studiului, cu faze de teren şi analize de laborator, până la data de 15.09.2006 (fila 46 - volumul II dosar urmărire penală, filele 50, 52).
Ulterior acestui moment, între S.C. C S.A. şi O.S.P.A. Maramureş s-a încheiat contractul nr. 9/2006, înregistrat sub nr. 89/15.09.2006 la beneficiar şi, respectiv, sub nr. 523/05.09.2006 la executant, această ultimă dată fiind şi cea a semnării convenţiei (filele 82, 84, 90 - volumul II dosar urmărire penală).

Prin contractul menţionat, inculpata I V şi-a asumat, în numele O.P.S.A. Maramureş, obligaţia de a executa un studiu pedologic special în favoarea S.C. C S.A., în care faza de teren, ce presupunea recoltarea de probe de sol, urma să fie finalizată la data de 04.09.2006, iar faza de birou şi predarea lucrării, la data de 15.09.2006.
Totodată, inculpata a stabilit prin contract o valoare a lucrării de 5.549,30 RON, întocmind şi un deviz estimativ, valoare însuşită de beneficiar, S.C. C S.A. (fila 93 - volumul II dosar urmărire penală).
În raport de aceste aspecte, judecătoria a constatat că inculpata şi-a asumat prin contractul încheiat la data de 05.09.2006, obligaţia de a finaliza faza de teren pentru efectuarea studiului pedologic până la data de 04.09.2006, cu o zi înainte de semnarea contractului şi în condiţiile în care avea cunoştinţă că procedura menţionată presupunea o perioadă mult mai mare de timp.
Partea vătămată P C şi martorul B A au arătat prin declaraţiile date că, în cursul lunii august, inculpata i-a consultat asupra posibilităţii de întocmire a studiului pedologic până la data de 15.09.2006 şi, deşi i-au comunicat că nu este posibil, aceasta le-a dat dispoziţie, verbal, să întocmească studiul folosind baza de date a O.S.P.A. şi lucrări de specialitate, fără a mai fi realizate fazele de teren şi laborator (filele 48, 55 - volumul II dosar urmărire penală şi filele 30, 50). Martorul B A a mai arătat că inculpata I V i-a dat dispoziţie să întocmească devizul pentru studiul pedologic menţionat, însă acesta a refuzat, având suspiciuni asupra exactităţii datelor cuprinse în lucrare.
În consecinţă, partea vătămată P C şi martorul B A au întocmit studiul pedologic special nr. 465/18.09.2006, în cuprinsul căruia, urmare a dispoziţiei dată de inculpata I V, au consemnat că au efectuat faza de teren în perioada 28-31.08.2006, respectiv s-au făcut 40 de profile secundare şi de control, s-au recoltat 16 probe de sol din 5 profile care au fost analizate în laboratorul O.S.P.A. Maramureş (fila 101 - volumul II dosar urmărire penală).
Studiul pedologic a fost semnat de partea vătămată P C şi martorul B A şi contrasemnat de inculpata I V, iar ulterior, pus la dispoziţia S.C. C S.A. în vederea întocmirii studiului de impact asupra mediului, aceasta obţinând apoi acordul de mediu nr. 13/18.01.2007 (fila 122 - volumul II dosar urmărire penală).
Totodată, inculpata I V a consemnat în devizul anexat contractului o valoare a lucrării de 5.549,3 RON, din care suma de 2.338,3 RON reprezenta contravaloarea analizelor de laborator, iar 1.257 RON a fazei de teren (fila 93 - volumul II dosar urmărire penală).
Din declaraţiile martorilor Ş F, L R A, Z A, M D şi C A, laboranţi în cadrul O.S.P.A. Maramureş, a rezultat că, în perioada august-septembrie 2006, în laboratorul acestei instituţii nu au fost efectuate analize a unor probe de sol recoltate în vederea întocmirii studiului pedologic al cărui beneficiar era S.C. C S.A., aceştia confirmând şi susţinerile martorului B A şi părţii vătămate P C în sensul că nu a fost efectuat în realitate faza de teren şi nici cea de analizare a probelor de sol (filele 87, 90, 93, 96, 99 - volumul II dosar urmărire penală şi filele 117, 118, 119, 120, 121).
Potrivit Anexei 4 art. 1 din Ordinul nr. 223/2002, studiul pedologic constituie materialul ştiinţific prin care se concretizează o cartare pedologică sau o activitate de prelucrare a unor date pedologice deja existente, cu sau fără cercetări de teren.
Conform Anexei 1 art. 10 din Ordinul nr. 223/2002, studiile pedologice se întocmesc potrivit cerinţelor beneficiarului, prin contracte economice, iar în măsura în care sunt întocmite prin prelucrarea bazelor de date ale O.S.P.A. şi care constituie bun proprietate publică (art. 15 din actul normativ evocat), acestea vor putea fi puse la dispoziţia altor instituţii interesate cu avizul Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, potrivit art. 10 din O.U.G. nr. 38/2002.
De asemenea, valoarea acestor studii pedologice este reglementată de art. 10 din Anexa 7 din Ordinul nr. 223/2002 şi Ordinul ministrului agriculturii şi alimentaţiei nr. 94/PT/1980/1982.
Potrivit adresei nr. 5477/05.09.2008 a D.A.D.R. Maramureş, valoarea de 5.549,30 RON, stabilită de inculpata I V prin contractul încheiat cu S.C. C S.A. şi devizul anexă la acesta, este diminuată faţă de valoarea reală a unui asemenea studiu (fila 137).
S-a arătat prin aceeaşi adresă că, în urma întocmirii unui contract de consultanţă cu un specialist în domeniu, a rezultat că valoarea reală a studiului pedologic întocmit în favoarea S.C. C S.A. era de 10.730 RON, fiind diminuat astfel patrimoniul O.S.P.A. Maramureş cu suma de 5.180,7 RON (filele 137, 140-144).
În raport de aceste aspecte, instanţa de fond a reţinut că inculpata I V, în calitatea sa de director al O.S.P.A. Maramureş, avea posibilitatea ca, potrivit art. 1 din Anexa 4 şi, respectiv, art. 6 din Anexa 1 a Ordinului nr. 223/2002, să încheie un contract cu S.C. C S.A., al cărui obiect să îl constituie întocmirea unui studiu pedologic în baza unor date preexistente, urmând să obţină avizele şi formalităţile necesare.
Cu toate acestea, inculpata a asumat în numele O.S.P.A. Maramureş obligaţia de întocmire a unui studiu pedologic ce includea faza de recoltare a probelor de sol şi implicit analiza în laborator a acestora, după care a dat în mod nelegal dispoziţie angajaţilor instituţiei P C F şi B A să întocmească studiul folosind baza de date preexistentă şi alte lucrări de specialitate.
Potrivit art. 248 Cod penal, pentru a se putea reţine existenţa infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice este necesar, sub aspectul elementului material, ca funcţionarul public aflat în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, să nu îndeplinească un act ori să îl îndeplinească în mod defectuos, respectiv obligaţia ce îi incumbă acestuia potrivit legilor, regulamentelor sau actelor ce reglementează acel serviciu.
În cauza de faţă, instanţa a reţinut că atribuţiile de serviciu ale inculpatei, în calitatea sa de director al O.S.P.A. Maramureş vizau coordonarea întregii activităţi a acestei instituţii şi reprezentarea ei în relaţiile cu orice alte persoane fizice sau juridice.
În aceste condiţii, instanţa a constatat că, în afara sarcinilor reglementate expres, se circumscriu atribuţiilor generale de coordonare şi reprezentare şi atribuţiile de serviciu ce derivă din actele juridice încheiate de inculpată în numele instituţiei cu diverse alte persoane juridice.
Cu alte cuvinte, inculpata I V avea ca atribuţie de serviciu asigurarea aducerii la îndeplinire a obligaţiilor asumate de O.S.P.A. Maramureş prin contractul cadru nr. 9/2006, încheiat cu S.C. C S.A., privind modul, condiţiile şi termenul de întocmire a studiului pedologic special ce a format obiectul actului juridic menţionat.
Or, din probele administrate în cauză, a rezultat că inculpata, cu ştiinţă, le-a dat dispoziţie martorului B A şi părţii vătămate P C să întocmească studiul pedologic în alt mod decât cel convenit prin contractul încheiat cu beneficiarul lucrării şi, totodată, a diminuat în mod nejustificat valoarea ce ar fi trebuit să fie încasată de O.S.P.A. Maramureş prin executarea acesteia.
Caracterul abuziv al acţiunilor inculpatei rezultă şi din nerespectarea procedurilor de avizare a unui studiu întocmit prin prelucrarea bazelor de date preexistente, precum şi din faptul că, dând dispoziţie în acest sens, cu ştiinţă, nu şi-a îndeplinit atribuţia de serviciu de a asigura aducerea la îndeplinire a obligaţiei asumată de O.S.P.A. Maramureş prin contract, generând posibilitatea angajării răspunderii contractuale a instituţiei.
În ceea ce priveşte urmarea imediată determinată de acţiunile inculpatei, instanţa a reţinut că cele două acte materiale, dispoziţia dată lui B A şi P C de a întocmi studiul în alt mod decât cel convenit prin contract şi diminuarea nejustificată a valorii lucrării, au produs o pagubă patrimoniului O.P.S.A. Maramureş, instituţie de interes public, în cuantum de 5.180,7 RON.
Instanţa a avut în vedere faptul că prejudiciul cauzat are un caracter cert, de vreme ce valoarea studiului pedologic în modul de întocmire asumat prin contract era de 10.730 RON, iar inculpata, în mod abuziv, a stabilit o altă valoare, de 5.549,3 RON şi a împiedicat prin faptele sale executarea lucrării la valoarea reală.
Prima instanţă a apreciat că susţinerile inculpatei privind faptul că valoarea de 5.549,3 RON era cea corectă şi că aceasta se justifică prin faptul că, în realitate, nu au fost efectuate fazele de teren şi analize de laborator, astfel încât beneficiarul lucrării nu putea fi obligat să le plătească, nu sunt întemeiate, de vreme ce neefectuarea acestor activităţi sunt consecinţa directă a acţiunilor abuzive ale acesteia, în calitatea sa de director al instituţiei executante. Mai mult, instanţa a reţinut că inculpata a acţionat cu rea-credinţă, consemnând în devizul estimativ la încheierea contractului valorile de 2.338,3 RON şi 1.257 RON, reprezentând contravaloarea analizelor de laborator şi fazei de teren, în condiţiile în care ştia că acestea nu au fost efectuate, fiind date dispoziţii exprese în acest sens inginerilor pedologi care urmau să întocmească studiul.
În ceea ce priveşte incidenţa dispoziţiilor art. 13² din Legea nr. 78/2000, dincolo de considerentele privind calitatea inculpatei de persoană care exercită o funcţie publică în cadrul unei instituţii publice locale, instanţa a reţinut că aceasta, prin săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 248 Cod penal, a determinat obţinerea de către S.C. C S.A. a unui avantaj patrimonial, constând în diferenţa de 5.180,7 RON, faţă de valoarea reală a studiului şi, totodată, a unui avantaj nepatrimonial, constând în aceea că societatea menţionată a beneficiat de premisa unui studiu pedologic special complet întocmit cu respectarea normelor metodologice, fapt care a facilitat obţinerea acordului de mediu nr. 13/18.01.2007.
În raport de situaţia de fapt expusă, instanţa de fond a reţinut că faptele inculpatei I V, director al O.S.P.A. Maramureş, constând în aceea că, în perioada august-septembrie 2006, cu ştiinţă şi aflându-se în exercitarea funcţiei sale, nu şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu privind aducerea la îndeplinire a obligaţiilor asumate printr-un act juridic în numele instituţiei, dând dispoziţii abuzive inginerilor pedologi în sensul întocmirii unui studiu pedologic special în alte condiţii decât cele legale şi diminuând în mod abuziv contravaloarea lucrării, determinând astfel producerea unui prejudiciu în cuantum de 5.180,7 RON bugetului instituţiei, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, asimilată infracţiunilor de corupţie, prevăzută de art. 248 Cod penal coroborat cu art. 13² din Legea nr. 78/2000.
De asemenea, faptele inculpatei I V, constând în aceea că, în aceeaşi conjunctură, a dat dispoziţie părţii vătămate P C şi martorului B A să consemneze în cuprinsul studiului pedologic nr. 465/18.09.2006 date nereale privind efectuarea fazelor de teren şi a analizelor de laborator, după care a contrasemnat înscrisul menţionat şi, totodată, a consemnat aceleaşi date nereale şi în devizul estimativ la contract, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual, în legătură directă cu infracţiunile de corupţie, prevăzută de art. 289 Cod penal coroborat cu art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000.
La încadrarea juridică a infracţiunii menţionate, instanţa a avut în vedere faptul că studiul pedologic şi devizul estimativ fac parte din categoria înscrisurilor prevăzute de art. 150 alin. 2 Cod penal, emanând de la o instituţie de interes public şi, totodată, faptul că infracţiunea a fost săvârşită în vederea realizării scopului de a pune la dispoziţia S.C. C S.A. un studiu care prezintă aparenţa de legalitate şi conformitate cu normele metodologice în vigoare, scop circumscris infracţiunii prevăzute de art. 248 Cod penal coroborat cu art. 13² din Legea nr. 78/2000.
2. Din probele administrate în cauză, a rezultat că, în cursul anilor 2005-2006, autoturismul O.S.P.A. Maramureş, cu numărul de înmatriculare […], a fost reparat în mai multe rânduri la un atelier auto aparţinând S.C. F S.R.L., al cărei administrator este martorul B E.
Martorul menţionat a arătat că, la începutul lunii august 2006, inculpata I V l-a contactat şi i-a solicitat să îi emită o factură fiscală în valoare de 500 RON prin care să ateste că a efectuat reparaţii la autoturismul O.S.P.A. Maramureş, întrucât urma să sosească o delegaţie de la Bucureşti şi avea nevoie de bani (fila 110).
În consecinţă, martorul B E a emis factura fiscală nr. 1601607/09.08.2006 şi fişa de comandă nr. 265/07.08.2006, prin care atesta efectuarea unor reparaţii la autoturismul O.S.P.A. Maramureş în valoare de 520 RON, deşi acestea nu avuseseră loc în realitate, potrivit declaraţiilor date atât în cursul urmăririi penale, cât şi al cercetării judecătoreşti (filele 39, 171, 172 - volumul II dosar urmărire penală şi fila 110). Martorul a precizat că nu a efectuat reparaţiile şi că a fost de acord să emită factura în condiţiile menţionate în virtutea bunelor relaţii de colaborare avute anterior cu inculpata.
Aceste aspecte, privind caracterul nereal al reparaţiilor la autoturism, sunt confirmate atât prin declaraţia martorului R C, şofer în cadrul O.S.P.A., cât şi prin foile de parcurs întocmite şi semnate de inculpată, din care rezultă că autovehiculul a circulat în perioada 07.08-09.08.2006 şi nu a fost supus reparaţiilor în atelierul S.C. F S.R.L. (filele 173, 170, 180, 181 - volumul II dosar urmărire penală şi fila 122).
În baza facturii fiscale emise de martorul B E, inculpata I V a ridicat din contul O.S.P.A. Maramureş suma de 520 RON, pe care şi-a însuşit-o, aspect confirmat şi prin declaraţia martorei B R, contabil în cadrul instituţiei menţionate (fila 51).
În raport de situaţia de fapt expusă, instanţa a reţinut că fapta inculpatei I V, constând în aceea că, în luna august 2006, în calitate de director al O.S.P.A. Maramureş, instituţie publică de interes local, cu ştiinţă, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu, dispunând decontarea facturii fiscale nr. 1601607/09.08.2006, emisă de S.C. F S.R.L. cunoscând că datele cuprinse în aceasta nu sunt reale şi a produs astfel un prejudiciu bugetului instituţiei în cuantum de 520 RON, sumă pe care şi-a însuşit-o, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, asimilată infracţiunilor de corupţie, prevăzută de art. 248 Cod penal coroborat cu art. 13² din Legea nr. 78/2000.
3. De asemenea, din probele administrate în cauză, a rezultat că, după numirea sa în funcţia de director al O.S.P.A. Maramureş, în luna ianuarie 2002, inculpata I V i-a dat dispoziţie martorei B R, contabil în cadrul instituţiei, să îi calculeze un spor pentru vechime în muncă în alt cuantum decât cel legal.
Astfel, martora menţionată a arătat că inculpata i-a cerut să-i consemneze în statele de plată un spor pentru vechimea în muncă în cuantum de 25% din salariu, afirmând că a aflat din presă că trebuie luată în calcul şi perioada studiilor de învăţământ superior. Martora a mai susţinut că i-a atras atenţia inculpatei că este îndreptăţită la un spor de 20%, însă i s-a cerut imperativ să consemneze sporul de 25%, astfel încât s-a conformat (fila 105 - volumul I dosar urmărire penală şi fila 51).
Ulterior, prin nota nr. 45291/19.10.2006 a Corpului de Control al Ministrului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, s-a constatat că inculpata I V a beneficiat, în perioada 25.02.2002-30.11.2003, de un spor de vechime de 25%, deşi era îndreptăţită la un spor de doar 20%, fiind cauzat un prejudiciu de 967,30 RON (fila 5 - volumul II dosar urmărire penală).
Inculpata a recunoscut săvârşirea faptei, însă a arătat că s-a aflat în eroare, întrucât aflase din mass-media că perioada studiilor se are în vedere la calcularea vechimii în muncă şi că, după controlul efectuat la O.S.P.A. Maramureş, a restituit suma de 967,30 RON, prejudiciul fiind astfel recuperat.
Cu toate acestea, judecătoria a reţinut că susţinerile inculpatei privind eroarea în care s-a aflat nu sunt întemeiate, martora B R, contabil în cadrul O.S.P.A. Maramureş, atrăgându-i atenţia expres asupra faptului că nu era îndreptăţită la acel spor.
În raport de situaţia de fapt expusă, instanţa a reţinut că fapta inculpatei I V, constând în aceea că, în perioada 25.02.2002-30.11.2003, în exercitarea atribuţiilor de serviciu ce îi reveneau în calitate de director al O.S.P.A. Maramureş, cu ştiinţă, a dispus acordarea nelegală a unui spor pentru vechime în muncă în cuantum de 25%, pe care şi l-a însuşit, cauzând un prejudiciu bugetului instituţiei în cuantum de 967,30 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 alin. 1 Cod penal.
4. Părţile vătămate P C şi T L sunt angajaţi ai O.S.P.A. Maramureş, în calitate de inginer pedolog şi, respectiv, laborant, iar la începutul anului 2006, inculpata le-a acordat fiecăruia salariu de merit de 15% din salariul de bază începând cu data de 01.01.2006, în considerarea activităţii desfăşurate în cursul anului 2005 (fila 238 - volumul II dosar urmărire penală).
Ulterior, în urma unor disensiuni apărute între părţile vătămate şi inculpată, aceasta a dispus retragerea salariilor de merit cuvenite şi atribuirea lor altor angajaţi ai O.S.P.A. Maramureş, respectiv martorilor R C şi Ş F.
Din declaraţiile părţilor vătămate, coroborate, conform art. 75 Cod procedură penală, cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, a rezultat că inculpata nu a emis acte administrative, ci doar a dat dispoziţie verbal în sensul retragerii salariilor de merit. Martora D A, şef serviciu resurse umane în cadrul D.A.D.R. Maramureş, a arătat că, în cursul lunii iulie 2006, a fost contactată telefonic de inculpată, care a întrebat-o dacă poate retrage salariile de merit, iar martora i-a atras atenţia că acest lucru nu este posibil întrucât salariul de merit se acordă pentru rezultatele în muncă din anul anterior (filele 29, 30, 111).
Cu toate acestea, inculpata i-a dat dispoziţie martorei B R, verbal, să nu mai consemneze în statele de funcţii salariul de merit în cuantum de 15% pentru părţile vătămate P C şi T L, după care a semnat personal aceste înscrisuri şi le-a înaintat conducerii D.A.D.R. Maramureş, pentru avizare (fila 51).
Constatând diminuarea salariului, partea vătămată P C a solicitat, prin adresa înregistrată sub nr. 475/11.08.2006, actul administrativ prin care i s-a retras salariul de merit, fără ca inculpata să îi comunice un asemenea înscris.
În consecinţă, partea vătămată P C a sesizat conducerea D.A.D.R., iar prin Decizia nr. 265/11.09.2006 a directorului executiv, s-a dispus conducătorului O.S.P.A. Maramureş repunerea părţii vătămate în situaţia anterioară cu privire la drepturile salariale, care urmau să-i fie restituite de la data de 01.07.2006 şi s-a dispus totodată refacerea statelor de funcţii, decizia fiindu-i comunicată inculpatei la data de 12.09.2006 (fila 251 - volumul II dosar urmărire penală).
Cu toate acestea, inculpata nu a pus în aplicare decizia susmenţionată, întocmind statele de funcţii în acelaşi mod şi înaintându-le D.A.D.R. spre avizare, situaţie în urma căreia au fost declanşate procedurile administrative de control.
În consecinţă, inculpata I V a emis, la data de 29.10.2006, trei acte administrative cu caracter individual prin care dispunea diminuarea drepturilor salariale ale părţilor vătămate, toate acestea fiind antedatate cu 01.07.2006.
Astfel, prin Dispoziţia nr. 12/01.07.2006, inculpata I V a consemnat că, începând cu data de 01.07.2006, se retrage salariul de merit părţii vătămate T L (fila 228 - volumul II dosar urmărire penală), acesta fiindu-i acordat martorei Ş F, prin Dispoziţia nr. 13/01.07.2006 (fila 231 - volumul II dosar urmărire penală). Ambele dispoziţii au fost antedatate, aspect confirmat şi prin data înregistrării lor în evidenţele O.S.P.A. Maramureş, respectiv 03.11.2006.
Totodată, prin Dispoziţia nr. 14/01.07.2006, inculpata I V a consemnat că, începând cu data de 01.07.2006, se retrage sporul de 10% pentru condiţii periculoase părţii vătămate P C, deşi, în realitate, acestuia îi fusese retras salariul de merit în baza dispoziţiei verbale dată martorei B R. Şi această dispoziţie a fost antedatată cu 01.07.2006, aspect confirmat inclusiv prin data comunicării ei către partea vătămată, respectiv 01.11.2006, şi prin adresa nr. 475/16.08.2006, prin care inculpata îi aducea la cunoştinţă că îi fusese retras salariul de merit, iar nu sporul de toxicitate (fila 244 - volumul II dosar urmărire penală).
Inculpata a recunoscut că a dispus retragerea salariilor de merit fără a întocmi acte administrative în acest sens şi că, ulterior, în cursul lunii septembrie 2006, a

emis Dispoziţiile nr. 12, 13, 14, antedatându-le cu 01.07.2006, însă a susţinut că decizia sa a fost justificată de comportamentul părţii vătămate P C, care săvârşise o abatere disciplinară, precum şi de faptul că partea vătămată T L mai beneficiase şi în anii anteriori de acest stimulent financiar (fila 27).
Potrivit art. 9 alin. 1 şi 2 din O.G. nr. 9/2005, aprobată prin Legea nr. 112/2005, „pentru rezultatele deosebite obţinute în activitatea desfăşurată, ordonatorul de credite poate acorda în limita a 15% din numărul total al personalului contractual prevăzut în statul de funcţii, la începutul anului bugetar, un salariu de merit lunar de până la 15% din salariul de bază, care face parte din acesta şi care constituie baza de calcul pentru sporuri şi alte drepturi care se acordă în raport cu salariul de bază. Salariile de merit se vor acorda personalului încadrat pe funcţii de execuţie în proporţie de cel puţin două treimi din numărul total stabilit în condiţiile prezentului alineat. Personalul care beneficiază de salariu de merit se stabileşte o dată pe an, după aprobarea bugetelor anuale, pe baza rezultatelor obţinute în activitatea desfăşurată în anul precedent.”
Instanţa a reţinut că inculpata a acţionat cu ştiinţă în sensul încălcării atribuţiilor de serviciu şi prejudicierii părţilor vătămate, din probele administrate rezultând fără dubiu că acesteia i s-a adus la cunoştinţă că retragerea salariilor de merit nu este legală, că a persistat în întocmirea statelor de funcţii în acelaşi mod, deşi organul ierarhic superior dispusese în mod oficial în alt sens şi că a încercat să creeze în mod fraudulos o aparenţă de legalitate măsurilor adoptate, întocmind acte administrative cu caracter individual în cuprinsul cărora a consemnat aspecte necorespunzătoare realităţii.
În raport de situaţia de fapt expusă, instanţa de fond a reţinut că fapta inculpatei I V, constând în aceea că, în cursul anului 2006, în calitate de director al O.S.P.A. Maramureş, cu ştiinţă, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu, dispunând în mod nelegal retragerea unor drepturi salariale cuvenite părţii vătămate P C, pe care le-a acordat altei persoane, fără a emite un act administrativ în acest sens, iar ulterior, a refuzat să aducă la îndeplinire Decizia D.A.D.R. Maramureş nr. 265/11.09.2006, prin care se dispunea repunerea în situaţia anterioară, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, asimilată infracţiunilor de corupţie, prevăzută de art. 246 Cod penal coroborat cu art. 13² din Legea nr. 78/2000.
De asemenea, fapta inculpatei, care, în aceleaşi împrejurări, cu ştiinţă, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu, dispunând în mod nelegal retragerea unor drepturi salariale cuvenite părţii vătămate T L, pe care le-a acordat altei persoane, fără a emite un act administrativ în acest sens, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, asimilată infracţiunilor de corupţie, prevăzută de art. 246 Cod penal coroborat cu art. 13² din Legea nr. 78/2000.
Faptele inculpatei I V, în calitate de director al O.S.P.A. Maramureş, constând în aceea că, pentru a ascunde săvârşirea infracţiunilor expuse mai sus, în cursul lunii septembrie 2006, a emis trei acte administrative cu caracter individual, respectiv Dispoziţiile nr. 12, 13, 14, în cuprinsul cărora a consemnat în mod nereal că au fost întocmite la data de 01.07.2006 şi, respectiv, că a retras părţii vătămate P C un alt drept salarial decât cel real, întrunesc, fiecare în parte, elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual, în legătură directă cu infracţiunile de corupţie, prevăzută de art. 289 Cod penal coroborat cu art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000.
Judecătoria a reţinut în favoarea inculpatei circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a Cod penal, având în vedere faptul că, potrivit certificatului de cazier judiciar, aceasta nu este cunoscută cu antecedente penale, având anterior o conduită corespunzătoare.
În consecinţă, în considerarea dispoziţiilor art. 72 Cod penal şi art. 76 lit. c, e Cod penal, instanţa de fond a condamnat inculpata la următoarele pedepse:
- 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, asimilată infracţiunilor de corupţie, prevăzută de art. 248 Cod penal coroborat cu art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a Cod penal raportat la art. 76 lit. c Cod penal;
- 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, în legătură directă cu infracţiunile de corupţie, prevăzută de art. 289 Cod penal coroborat cu art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a Cod penal raportat la art. 76 lit. e Cod penal;
- 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, asimilată infracţiunilor de corupţie, prevăzută de art. 248 Cod penal coroborat cu art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a Cod penal raportat la art. 76 lit. c Cod penal;
- 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a Cod penal raportat la art. 76 lit. e Cod penal;
- 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, asimilată infracţiunilor de corupţie, prevăzută de art. 246 Cod penal coroborat cu art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a Cod penal raportat la art. 76 lit. c Cod penal;
- 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, asimilată infracţiunilor de corupţie, prevăzută de art. 246 Cod penal coroborat cu art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a Cod penal raportat la art. 76 lit. c Cod penal;
- 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, în legătură directă cu infracţiunile de corupţie, prevăzută de art. 289 Cod penal coroborat cu art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a Cod penal raportat la art. 76 lit. e Cod penal;
- 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, în legătură directă cu infracţiunile de corupţie, prevăzută de art. 289 Cod penal coroborat cu art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a Cod penal raportat la art. 76 lit. e Cod penal;
- 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, în legătură directă cu infracţiunile de corupţie, prevăzută de art. 289 Cod penal coroborat cu art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a Cod penal raportat la art. 76 lit. e Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, instanţa de fond a avut în vedere gradul de pericol social concret al infracţiunilor săvârşite, circumstanţiat şi de funcţia publică deţinută de inculpată şi de consecinţele acţiunilor sale, faptul că inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale, precum şi comportarea acesteia pe parcursul procesului, constând în prezentarea ei în faţa autorităţilor judiciare şi recunoaşterea, chiar şi în parte, a faptelor comise.
În temeiul art. 33 lit. a Cod penal raportat la art. 34 lit. b Cod penal, constatând că infracţiunile care formează obiectul prezentei cauze au fost săvârşite în concurs real, instanţa a dispus contopirea pedepselor stabilite şi a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.
În temeiul art. 81 Cod penal, constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de acest text legal şi apreciind că scopul pedepsei poate fi realizat chiar fără executarea acesteia în regim privativ de libertate, instanţa a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatei pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit conform art. 82 Cod penal.
Conform art. 359 Cod procedură penală, instanţa a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal, privind cazurile de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, prima instanţă a reţinut că părţile vătămate P C şi T L nu s-au constituit părţi civile în cauză, iar O.S.P.A. Maramureş a formulat următoarele pretenţii civile:
1. - 2.830,8 RON - reprezentând contravaloarea convorbirilor telefonice;
2. - 520 RON - reprezentând suma însuşită de inculpată în baza facturii fiscale eliberate de S.C. F S.R.L.;
3. - 5.096 RON - reprezentând sporul de toxicitate însuşit de inculpată;
4. - 8.500 RON - reprezentând salariu de merit însuşit de inculpată;
5. - 5.180,7 RON - reprezentând diferenţa de valoare a studiului pedologic întocmit în favoarea S.C. C S.A.;
6. - 964 RON - reprezentând devizul lucrării întocmite în favoarea S.C. T G S.R.L. (filele 25, 248).
În raport de actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut însă că sumele solicitate cu titlu de despăgubiri la pct. 1, 3, 4, 6 se află în legătură de cauzalitate cu alte fapte imputate inculpatei decât cele pentru care aceasta a fost trimisă în judecată, astfel încât nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru angajarea răspunderii civile delictuale în prezenta cauză.
În ceea ce priveşte sumele indicate la punctele 2 şi 5, constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 998 Cod civil, respectiv inculpata, prin faptele sale ilicite, a determinat, cu vinovăţie, producerea prejudiciilor, în temeiul art. 14 Cod procedură penală raportat la art. 346 Cod procedură penală, instanţa a obligat-o pe aceasta la plata către partea civilă a sumei de 5.700,7 RON reprezentând despăgubiri pentru daune materiale, din care 5.180,7 RON constituie diferenţa faţă de valoarea reală pe care ar fi trebuit s-o încaseze O.S.P.A. Maramureş pentru efectuarea studiului pedologic special în favoarea S.C. C S.A., iar 520 RON reprezintă suma însuşită de inculpată în urma decontării facturii fiscale nr. 1601607/09.08.2006, emisă de S.C. F S.R.L., reţinând totodată că prejudiciile produse prin celelalte infracţiuni pentru care inculpata a fost condamnată au fost reparate.
De asemenea, subsecvent soluţiei ce a fost pronunţată asupra laturii civile a cauzei, în temeiul art. 353 alin. 1 Cod procedură penală, instanţa a menţinut măsura asiguratorie instituită prin Ordonanţa nr. 43/P/03.12.2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie asupra sumelor de bani existente în contul nr. [...].RON, cod IBAN [...], deschis la CEC Maramureş.
În temeiul art. 348 Cod procedură penală, având în vedere reţinerea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 Cod penal coroborat cu art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, instanţa de fond a dispus desfiinţarea în totalitate înscrisurile conţinând date necorespunzătoare realităţii, respectiv:
- studiul pedologic special efectuat în vederea elaborării studiului de impact pentru proiectul de investiţii „Instalaţie pentru obţinerea cuprului anodic” nr. 465/18.09.2006, întocmit de Oficiul pentru Studii Pedologice şi Agrochimice Maramureş, în baza contractului cadru nr. 9/2006, încheiat cu S.C. C S.A.;
- devizul estimativ la încheierea contractului cadru nr. 9/2006 dintre O.S.P.A. şi S.C. C S.A.;
- Dispoziţiile nr. 12/01.07.2007, nr. 13/01.07.2007 şi nr. 14/01.07.2007, emise de inculpata I V în calitate de director al Oficiului de Studii Pedologice şi Agrochimice Maramureş.
În temeiul art. 193 alin. 1 Cod procedură penală, instanţa a obligat inculpata la plata sumei de 8.000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de partea civilă.
De asemenea, în temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, instanţa a obligat inculpata la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Direcţia Naţională Anticorupţie-Serviciul Teritorial Cluj şi inculpata I V.
Prin apelul declarat, Direcţia Naţională Anticorupţie-Serviciul Teritorial Cluj a solicitat, în esenţă, desfiinţarea sentinţei atacate şi rejudecând cauza, a se dispune înlăturarea circumstanţei atenuante prevăzută de art.74 lit.a Cod penal reţinută în favoarea inculpatei, majorarea pedepselor şi schimbarea modului de executare a pedepsei rezultante aplicate inculpatei I V.
Prin apelul declarat, inculpata I V a solicitat desfiinţarea hotărârii atacate şi admiterea cererii privind restituirea cauzei procurorului, invocând dispoziţiile art.332 alin.2 Cod procedură penală, precum şi ale O.G. nr.43/2002 menţionând că nu a avut calitatea de conducător al vreunei autorităţi publice locale şi nici nu a fost persoană cu funcţie de control în cadrul acestei autorităţi. S-a mai motivat această solicitare şi cu aceea că urmărirea penală a fost efectuată de un organ necompetent, iar sesizarea instanţei s-a realizat cu încălcarea dispoziţiilor legale, arătând că nu toate faptele pentru care s-a început urmărirea penală i-au fost aduse la cunoştinţă.
De asemenea, a solicitat desfiinţarea hotărârii atacate şi rejudecarea cauzei în sensul achitării sale în baza dispoziţiilor art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.a şi d Cod procedură penală, menţionând că nu subzistă nici una dintre acestea şi că soluţia de condamnare pronunţată de prima instanţă s-a bazat pe o apreciere eronată a probelor administrate, în dosar nedovedindu-se că s-a produs vreo vătămare instituţiei în cadrul căreia îşi desfăşura activitatea.
Prin decizia penală nr.221 din 4 decembrie 2009 a Tribunalului Maramureş, s-au respins ca nefondate apelurile penale declarate de Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Cluj şi de inculpata I V.
Apelanta inculpată a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel în sumă de 100 lei precum şi la plata cheltuielilor judiciare ocazionate intimatei parte civilă Oficiul de Studii Pedologice şi Agrochimice Maramureş, în sumă de 800 lei.
Pentru a pronunţa această decizie tribunalul a constatat că în mod întemeiat a reţinut prima instanţă ca stare de fapt că inculpata-apelantă I V a ocupat funcţia de director al Oficiului de Studii Pedologice şi Agrochimice Maramureş subordonat Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Maramureş, din cadrul Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor. În această calitate, în perioada august-septembrie 2006, cu ştiinţă, inculpata şi-a îndeplinit defectuos atribuţiile manageriale, dând dispoziţii contrare legii subordonaţilor săi B A şi P C pentru a întocmi un studiu pedologic în care să se consemneze date nereale care au diminuat valoarea reală a studiului pedologic cauzând O.S.P.A. un prejudiciu. Aceeaşi inculpată în luna septembrie 2005 a întocmit cu date nereale devizul estimativ care a stat la baza încheierii contractului de efectuare a studiului pedologic pentru S.C. C S.A. şi a contrasemnat un studiu pedologic ce conţinea date nereale.
În parte, infracţiunile mai sus menţionate au fost descrise de inculpată prin declaraţia dată în faţa instanţei de fond, şi chiar dacă aceasta nu le-a recunoscut, prin această declaraţie a menţionat că a avut cunoştinţă că cei doi ingineri pedologi nu au făcut deplasări în teren pentru prelevarea de probe punându-le la dispoziţie o lucrare de doctorat din care să se inspire, menţionând însă şi împrejurarea că a completat cu date nereale devizul privind contravaloarea operaţiunilor de prelevare de probe, dar că acestea nu au influenţat valoarea finală a contractului.
Infracţiunile mai sus menţionate şi reţinute în sarcina apelantei-inculpate de către instanţa de fond au fost dovedite cu raportul corpului de control al D.A.D.R. Maramureş, cu nota corpului de control al M.A.P.D.R., contractul cadru pentru executarea studiului pedologic, plângerea O.S.P.A., devizul estimativ întocmit la încheierea contractului.
Tot în mod justificat şi pe bază de probe, instanţa de fond a reţinut că aceeaşi inculpată în luna august 2006, în exercitarea atribuţiilor de serviciu şi cu ştiinţă şi-a îndeplinit în mod defectuos obligaţiile, dispunând decontarea unei facturi emise de S.C. F S.R.L. în valoare de 520 lei pentru efectuarea unor lucrări neexecutate în realitate, cauzând patrimoniului OSPA Maramureş un prejudiciu, iar în perioada ianuarie 2002-noiembrie 2003, a dispus cu ştiinţă acordarea nelegală a unui spor de vechime în muncă de 25% pe care şi l-a însuşit, deşi avea dreptul să încaseze doar un spor de 20%.
Probele administrate în cauză au demonstrat că în exercitarea atribuţiilor de serviciu cu ştiinţă în anul 2006 a dispus în mod nelegal şi fără emiterea unui act administrativ de dispoziţie retragerea salariului de merit părţii vătămate P C şi acordarea acestui drept salarial altei persoane, ulterior nerespectând dispoziţia de repunere în drepturi a numitului P C; că în aceeaşi perioadă şi în aceeaşi modalitate a procedat şi în ceea ce o priveşte pe partea vătămată T L pentru ca apoi la data de 26.10.2006 să ateste în mod nereal că dispoziţia prin care retrăgea salariul de merit acestei părţi vătămate, a fost emisă în data de 01 iulie 2007, procedând în aceeaşi modalitate şi în ceea ce o priveşte pe numita Ş F.
De asemenea, instanţa de fond a reţinut în mod justificat că inculpata la data de 26.10.2006 cu prilejul întocmirii Dispoziţiei nr.14/2006 a atestat în mod nereal că aceasta ar fi fost emisă la data de 01 iulie 2007, atestând în mod nereal şi faptul că începând cu acea dată i-a fost retras părţii vătămate P C sporul de 10% pentru condiţii periculoase.
La stabilirea vinovăţiei inculpatei instanţa de fond a avut în vedere şi depoziţiile martorilor B E, D A, M G, S M, S M, F I N, Ş F, L R, Z A, M D, R C, precum şi actele depuse la filele 135-246 din dosarul instanţei de fond, acte care lămuresc şi aspectele analizate de altfel şi de prima instanţă, referitoare la calitatea inculpatei şi la natura instituţiei în cadrul căreia aceasta şi-a desfăşurat activitatea.
În raport de conţinutul acestor acte tribunalul a apreciat că în mod întemeiat prima instanţă a respins cererea formulată de inculpată prin apărător, reiterată şi în calea de atac a apelului, având ca obiect restituirea cauzei la procuror, dispoziţiile art.13 alin.1 lit.b din O.U.G. nr.43/2002 lămurind pe deplin de ce infracţiunile pentru care a fost trimisă în judecată inculpata au atras competenţa D.N.A. pentru efectuarea urmăririi penale.
Verificând actele existente la dosarul de urmărire penală, tribunalul a reţinut că inculpatei nu i-a fost încălcat dreptul la apărare întrucât acesteia i s-au adus la cunoştinţă toate învinuirile, precum şi încadrarea juridică a acestora, iar de vreme ce a semnat ambele procese verbale de prezentare a materialului de urmărire penală fără obiecţiuni, nu îşi mai găseşte justificarea aplicabilitatea prev. art.197 alin.1 şi 4 din Codul de procedură penală referitoare la activitatea de urmărire penală.
În consecinţă, tribunalul a apreciat că soluţia de condamnare a inculpatei pentru toate infracţiunile pentru care a fost trimisă în judecată este legală şi temeinică, iar obligarea acesteia la despăgubiri civile în conformitate cu art.14 Cod procedură penală, art.998 Cod civil, de asemenea este justificată.
În ceea ce priveşte modalitatea de individualizare a răspunderii penale a apelantei-inculpate I V, tribunalul a apreciat că pedepsele spre care s-a orientat prima instanţă au fost judicios cuantificate în conformitate cu art.72 Cod penal, iar aplicarea prev. art.74 lit.a din Codul penal este întemeiată, chiar dacă activitatea infracţională a inculpatei s-a desfăşurat pe o perioadă destul de lungă de timp (2002-2006), instanţa de fond luând în considerare faptul că aceasta nu este cunoscută cu antecedente penale, că s-a prezentat la toate termenele de judecată, că nu a încercat să se sustragă de la urmărirea penală şi că a recunoscut, chiar şi în parte faptele comise.
Toate aceste împrejurări au fost valorificate în mod judicios de către prima instanţă astfel că în mod întemeiat s-a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art.81 Cod penal şi că scopul pedepsei poate fi realizat chiar şi fără executarea pedepsei în regim privativ de libertate.
Împotriva deciziei Tribunalului Maramureş au declarat recurs în termen legal Direcţia Naţională Anticorupţie-Serviciul Teritorial Cluj şi inculpata I V.
În motivele de recurs, Parchetul de pe lângă ÎCCJ – Direcţia Naţională Anticorupţie Cluj a arătat că hotărârea atacată este netemeinică sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate inculpatei şi a modului de individualizare judiciară a executării acestor pedepse.
Astfel, s-a susţinut că, din analiza dosarului cauzei, a modului în care au fost comise infracţiunile, a mijloacelor folosite pentru executarea rezoluţiilor infracţionale, a poziţiei avute de către inculpată pe parcursul desfăşurării procedurilor judiciare, pedepsele aplicate sunt mult coborâte sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunile săvârşite iar scopul pedepsei de a preveni săvârşirea de noi infracţiuni nu se poate atinge, în acest caz, prin suspendarea condiţionată a executării pedepsei. Mai mult, s-a apreciat că reţinerea în favoarea acestei inculpate a circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 lit. "a" Cod procedură penală nu este întemeiată.
Aceasta deoarece activitatea infracţională a inculpatei s-a desfăşurat pe o perioadă lungă de timp, în intervalul de timp 2002 - 2006, activităţi cu caracter abuziv fiind efectuate încă de la începutul exercitării funcţiei de director al O.S.P.A. Inculpata a refuzat să execute şi dispoziţiile legale emise de către forurile ierarhic superioare. Astfel, deşi i s-a atras atenţia de către reprezentanţii D.A.D.R. - Maramureş că retragerea salariului de merit acordat părţilor vătămate P C şi T L este o măsură nelegală, acest drept salarial fiind acordat pentru o perioadă de 1 an de zile, inculpata nu a luat în seamă acest avertisment şi a luat această măsură chiar în condiţiile în care statele de funcţie şi statele de plată nu au fost avizate de către D.A.D.R. tocmai din acest motiv. Mai mult, după ce contestaţia părţii vătămate P C a fost admisă şi s-a hotărât repunerea în drepturi a acestei părţi vătămate, inculpata, fără nici un motiv, a refuzat punerea în executare a acestei decizii luate de către instituţia ierarhic superioară.
Atitudinea discreţionară pe care inculpata a înţeles să o adopte pentru exercitarea prerogativelor sale, s-a apreciat că reiese şi din fapta descrisă la punctul 1 din rechizitoriu. Astfel, deşi aceasta cunoştea că S.C "C" S.A este o întreprindere cu potenţial poluator ridicat, iar municipiul Baia Mare se confruntă cu mari probleme în ceea ce priveşte poluarea cu metale grele, a acceptat şi a dat dispoziţii exprese ca studiul pedologic necesar acestei societăţi pentru obţinerea acordului integrat de mediu, să fie efectuat fără respectarea normelor legale şi la un preţ mult subestimat.
Mai mult, dacă subordonaţilor săi le retrăgea în mod nelegal drepturi salariale, inculpata nu a ezitat ca, în ceea ce o priveşte, să-şi acorde în mod nelegal sporuri salariale (pct. 3) sau să deconteze lucrări fictive şi să-şi însuşească sumele de bani.
În ceea ce priveşte reţinerea în favoarea inculpatei a faptului că ar fi recunoscut parţial comiterea infracţiunilor, parchetul a arătat că acest lucru este absolut nereal, inculpata negând în mod constant săvârşirea acestora atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de cercetare judecătorească.
Referitor la individualizarea judiciară a modului de executare a pedepsei rezultante s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins cel puţin prin suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Prin motivele de recurs, inculpata I V a solicitat în principal casarea încheierii din 15.10.2008 si a Deciziei penale nr. 22l/A/04.12.2009 a Tribunalului Maramureş, admiterea cererii si restituirea cauzei Ia procuror, în conformitate cu dispoziţiile art. 332, alin. (2) din C.p.p.
În subsidiar, s-a solicitat admiterea recursului, sentinţei şi a deciziei sus-menţionate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe precum şi admiterea recursului, casarea celor două hotărâri şi rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, cu consecinţa achitării inculpatei pentru toate faptele reţinute in sarcina ei, în temeiul dispoziţiilor art. 11, pct. 2, lit. a raportat la art. 10, lit. a si b din C.p.p. sau, în subsidiar, aplicarea dispoziţiilor art. 181 din C.p.p. şi sancţionarea cu amendă administrativă, faptelor lipsindu-le gradul de pericol social al unor infracţiuni.
S-a arătat în primul rând că prin încheierea din 15.10.2008 (fila 251), Judecătoria Baia Mare a respins ca nefondată cererea de restituire a cauzei la procuror, în vederea refacerii urmăririi penale, cerere formulată de către inculpată, prin avocat. Pronunţându-se cu privire la o cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 332, alin. (2) din C.p.p., încheierea de şedinţă din 15.10.2008, are caracterul unei hotărâri şi datorită acestui fapt, ea trebuia să cuprindă, pe lângă aspectele menţionate la art. 305, alin. (1) si cele prevăzute de art. 356 din C.p.p., referitoare la conţinutul expunerii unei hotărâri. Prin această încheiere, nu a fost însă motivată soluţia de respingere a cererii de restituire, ceea ce echivalează cu o nemotivare a hotărârii şi existenţa cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ din C.p.p.
În acest sens, inculpata a arătat că cererea de restituire a cauzei la procuror a avut in vedere două aspecte - instanţa de fond nu a fost legal sesizată, deoarece urmărirea penală s-a efectuat de D.N.A., organ necompetent, nefiind în situaţia prevăzuta de art. 13/2 din Legea nr. 78/2000, fiind astfel încălcat dreptul la apărare al inculpatei, prin neprezentarea materialului de urmărire penală pentru toate faptele cu care a fost investită instanţa şi pentru neefectuarea urmăririi penale sub aspectul tuturor faptelor.
În ce priveşte primul aspect s-a susţinut că urmărirea penala si sesizarea instanţei nu trebuia făcută de către D.N.A., pentru ca nu sunt aplicabile, în ce o priveşte pe inculpată, dispoziţiile Legii nr. 78/2000 deoarece aceasta nu făcea parte din categoria conducătorilor autorităţilor publice locale si centrale sau a persoanelor cu funcţii de control din cadrul acestora, neexercitând o funcţie publică.
Acest lucru este exclus de funcţia concretă pe care o exercita inculpata, şi anume cea de director O.P.S.A. Maramureş în care a fost numită interimar prin Decizia nr. 4/24.01.2002 definitivă prin Decizia nr. 197/1.08.2002. S-a susţinut că inculpata a îndeplinit aceasta funcţie până când prin Decizia nr. 399/30.10.2006 a fost eliberată din funcţie, măsură pe care a contestat-o si care a făcut obiectul dosarului 9800/100/2006 în care s-a pronunţat sentinţa civila nr. 915/22.03.2007 de către Secţia de Contencios Administrativ a Tribunalului Maramureş.
Prin Decizia nr. 1435/2007 a Curţii de Apel Cluj s-a admis recursul O.P.S.A., iar cauza s-a trimis spre competentă soluţionare la Secţia Civilă si de Dreptul Muncii din cadrul Tribunalului, cu motivarea ca nu este vorba de un litigiu de contencios administrativ, iar contestatoarea nu este funcţionar public si nici nu îndeplineşte o funcţie publică din cele care să atragă competenţa instanţelor de contencios administrativ.
S-a mai arătat că inculpatei i-a fost încălcat dreptul la apărare, prin neaducerea la cunoştinţă în faza de urmărire penală a tuturor învinuirilor pentru care a fost trimisă în judecată şi că instanţele de fond nu au analizat şi nici nu au înlăturat justificat apărările formulate în cauză, mai ales cele care vizau solicitările de achitare pentru faptele pentru care a fost trimisă în judecată. În acelaşi timp, s-a susţinut că în faţa primei instanţe şi în apel au fost respinse în mod nejustificat mai multe cereri în probaţiune, în principal cea vizând efectuarea unei expertize de specialitate prin care să se stabilească exact valoarea prejudiciului cauzat prin infracţiunea reţinută la punctul 1) din starea de fapt.
Analizând recursurile declarate în cauză, prin prisma actelor de la dosar, a motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale în materie Curtea reţine următoarele:
Atât prima instanţă cât şi instanţa de fond au stabilit o stare de fapt conformă cu realitatea, pe baza unui material probator complet şi judicios administrat, din care rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă vinovăţia inculpatei sub aspectul infracţiunilor pentru care a fost trimisă în judecată, în pofida atitudinii sale ori de recunoaştere nuanţată a faptelor, ori de încercare a minimalizării responsabilităţii sale şi a consecinţelor acţiunilor întreprinse.
Fără a relua argumentaţia pe larg expusă în cuprinsul ambelor hotărâri criticate, argumentaţie pe care Curtea şi-o însuşeşte în întregime, este necesar, în raport de motivele de recurs invocate atât de către apărare, cât şi de către acuzare, a se face anumite precizări suplimentare.
1. În ceea ce priveşte prima faptă reţinută în sarcina inculpatei, respectiv cea comisă în perioada august - septembrie 2006, în calitatea sa de director al Oficiului de Studii Pedologice şi Agrochimice Maramureş, Curtea apreciază că materialul probator a relevat cu prisosinţă că aceasta, cu ştiinţă, şi-a îndeplinit defectuos atribuţiile manageriale, dând dispoziţii contrare legii subordonaţilor săi B A şi P C - ingineri pedologi - pentru a întocmi un studiu pedologic fără respectarea normelor metodologice şi în care să se consemneze date nereale şi totodată a dispus diminuarea valorii reale a studiului pedologic cauzând O.S.P.A un prejudiciu în valoare de 3238 lei în scopul obţinerii de către S.C "C" S.A a unui avantaj patrimonial şi a unui avantaj nepatrimonial.
Avantajul patrimonial obţinut de către această din urmă societate comercială a constat în diferenţa dintre valoarea reală a studiului şi cea pe care a achitat-o efectiv, obţinându-se un beneficiu de 3.238 lei. Avantajul nepatrimonial a constat în aceea că prin nerespectarea normelor de efectuare a acestor studii, această lucrare a fost făcută într-un timp foarte scurt iar în acest mod S.C "C" S.A a putut să se încadreze în termenele stabilite de evaluatorul de mediu S.C "E" Ing. S.R.L şi a putut obţine Acordul de Mediu nr. 13/18.01.2007.
Tot în legătură cu realizarea scopului urmărit de a se avantaja S.C "C" S.A, inculpata a întocmit cu date nereale devizul estimativ (parte integrantă din contact) ce a stat la baza încheierii contractului de efectuare a unui studiu pedologic şi de asemenea a contrasemnat acest studiu pedologic care conţinea date nereale.
În ceea ce priveşte susţinerile inculpatei în sensul că acesta nu avea la data comiterii faptei calitatea de subiect activ al infracţiunii, Curtea constată că atât tribunalul, cât şi prima instanţă au înlăturat în mod justificat şi pertinent aceste susţineri. Noţiunea de „funcţionar public” în sensul dispoziţiilor art. 147 alin. 1 C.pen. are o altă valenţă în dreptul penal decât în dreptul administrativ (privat) astfel încât împrejurarea că o instanţă de contencios administrativ a stabilit (prin decizia nr. 1435/2007 a Curţii de Apel Cluj) că inculpata nu ar avea această calitate nu reprezintă o „chestiune prealabilă” în prezentul proces care să poată fi invocată cu titlu de autoritate de lucru judecat.
În calitatea sa de director al Oficiului de Studii Pedologice şi Agrochimice Maramureş, inculpata se bucura pe deplin de statutul de „funcţionar public” în sensul legii penale, deoarece prevederile legale incidente sunt neechivoce în acest sens, aşa cum de altfel au subliniat şi instanţele inferioare.
Potrivit Anexei 1, art. 3 din Ordinul nr. 223/2002 al Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, oficiile de studii pedologice şi agrochimice sunt organe tehnice de specialitate ale M.A.A.P., în teritoriu, şi funcţionează ca instituţii de stat de interes public, cu personalitate juridică, în subordinea direcţiilor generale pentru agricultură şi industrie alimentară judeţene şi a municipiului Bucureşti, intrând deci sub incidenţa definiţiei prevăzute de art. 145 C.pen.
Totodată, conform art. 6 din actul normativ evocat, obiectul de activitate al oficiilor constă în principal în întocmirea de studii pedologice şi agrochimice, efectuate în urma încheierii de contracte economice, iar contravaloarea acestora reprezintă sursele lor de finanţare.
În calitatea sa de director al O.P.S.A. Maramureş, inculpata I V avea ca principală atribuţie de serviciu, conform Anexei 1 lit. D din Ordinul nr. 223/2002, coordonarea întregii activităţi a instituţiei, pe care o reprezintă în raporturile cu alte persoane fizice şi juridice. De asemenea, potrivit fişei postului, inculpata avea atribuţii de serviciu în sensul contractării lucrărilor tehnice şi dispunea elaborarea studiilor pedologice, a cartărilor agrochimice, cu obligaţia de a respecta perioada de execuţie stabilită prin metodologia tehnică de lucru şi legislaţia în vigoare.
În astfel de condiţii, nu se poate accepta punctul de vedere al apărării potrivit căruia urmărirea penală ar fi fost efectuată de un organ necompetent, astfel încât se impunea restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii acesteia. În aceeaşi ordine de idei, nu prezintă relevanţă faptul că încheierea penală din 15.10.2008 a Judecătoriei Baia Mare nu cuprinde în detaliu motivele care au stat la baza respingerii ca nefondate a cererii de restituire a cauzei la procuror, în vederea refacerii urmăririi penale, câtă vreme aceste motive au fost expuse pe larg în cuprinsul hotărârii atacate, fiind vorba de o încheiere interlocutorie care se atacă doar odată cu fondul cauzei. Tribunalul Maramureş, judecând apelul declarat în cauză, a examinat intrinsec şi legalitatea şi temeinicia acestei hotărâri.
Nu sunt întemeiate nici criticile privitoare la potenţiala încălcare a dreptului la apărare al inculpatei în cursul urmăririi penale, critici care de altfel au fost formulate şi în faţa primei instanţe, aceasta examinându-le în mod temeinic şi arătând punctual care sunt motivele pentru care nu şi le însuşeşte.
Astfel, prin rezoluţia din data de 06.09.2007, s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de învinuita I V, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 248 Cod penal raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 (privind modul de întocmire a studiului pedologic efectuat în favoarea S.C. C S.A.); art. 248 Cod penal raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 (privind însuşirea în mod nelegal a sumei de 520 RON, reprezentând contravaloarea unor reparaţii efectuate la autoturismul instituţiei); art. 246 Cod penal raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000; art. 246 Cod penal raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 (privind retragerea abuzivă a salariilor de merit cuvenite părţilor vătămate P C şi T L); art. 289 Cod penal raportat la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal (privind întocmirea în fals a unor acte cu caracter administrativ pentru a justifica retragerea salariilor de merit - 3 fapte); art. 248 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (privind acordarea nelegală a sporului de vechime în muncă); art. 248 Cod penal raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (privind acordarea nelegală a sporului de toxicitate); art. 248 Cod penal raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (privind efectuarea unor convorbiri telefonice pe telefonul instituţiei); art. 248 Cod penal raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 (privind modul de întocmire a studiului pedologic efectuat în favoarea S.C. T G S.R.L.), aceste învinuiri fiindu-i aduse la cunoştinţă la data de 28.09.2007.
Ulterior, prin rezoluţia din data de 21.11.2007, s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de învinuita I V şi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 289 Cod penal raportat la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, reţinându-se că aceasta a consemnat date nereale în studiul pedologic şi devizul acestuia, efectuat în favoarea S.C. C S.A.
La datele de 03.12.2007 şi 05.12.2007, s-a procedat la prezentarea materialului de urmărire penală, fiindu-i aduse la cunoştinţă învinuitei faptele de care este acuzată, precum şi încadrarea juridică a acestora, fără a se constata neconcordanţe faţă de infracţiunile pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale (filele 118, 119 - volumul I dosar urmărire penală).
Prin procesele-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală, încheiate de procuror la datele de 03.12.2007 şi 05.12.2007, inculpatei I V i s-au adus deci la cunoştinţă faptele în materialitatea lor, în prezenţa apărătorului ales, precum şi încadrarea juridică a acestora. În consecinţă, aşa cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă, eventualele neregularităţi privind modul de aducere la îndeplinire a dispoziţiilor art. 250 şi următoarele Cod procedură penală, susceptibile de a fi sancţionate cu nulitate relativă în condiţiile art. 197 alin. 1 Cod procedură penală, trebuiau invocate de inculpată conform art. 197 alin. 4 Cod procedură penală.
Inculpata I V a semnat ambele procese-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală, arătând, la data de 05.12.2007, că nu formulează obiecţiuni sau cereri în probaţiune şi că nu se consideră vinovată de nici una din faptele reţinute în sarcina sa. Oricum, orice potenţială vătămare a drepturilor procesuale ale inculpatei, dacă aceasta ar fi existat, a putut fi îndreptată pe parcursul cercetării judecătoreşti, cercetare care a fost dealtfel amplă şi minuţioasă.
În ceea ce priveşte cererile în probaţiune care i-au fost respinse inculpatei, Curtea constată în primul rând împrejurarea că solicitarea de efectuare a expertizei contabile pentru cuantificarea exactă a prejudiciului a fost formulată la aproape un an după demararea cercetării judecătoreşti şi după ce în răstimp au fost administrate şi alte probe pentru verificarea susţinerilor inculpatei. Cu excepţia a doi martori (solicitaţi în apel – Ţ V şi M C) au fost audiaţi în cauză toţi martorii şi toate persoanele care cunoşteau sau putea da relaţii despre activitatea infracţională care a fost reţinută în sarcina inculpatei, astfel încât audierea acestora în apel nu era de natură a aduce elemente noi în cauză şi nici de natură a răsturna restul probaţiunii administrate, astfel încât să se ajungă la o soluţie de achitare a inculpatei.
Referitor la expertiza contabilă care a fost solicitată, Curtea apreciază că aceasta nu ar fi fost utilă cauzei, deoarece aceasta nu ar fi putut stabili cuantumul costului lucrărilor de specialitate, acest lucru fiind deja stabilit în mod neechivoc. Prin expertiză nu se putea clarifica valoarea unui deviz, acesta existând deja la dosarul cauzei şi fiind în sumă de 10.807 lei, sumă care nu a fost contestată de către inculpată iniţial. Mai mult, instanţa de fond a dispus efectuarea de verificări de către autoritatea competentă (Oficiul de Studii Geologice şi Agrochimice Bucureşti). În plus, aşa cum ambele instanţe au reţinut pentru considerentele care se regăsesc în conţinutul hotărârilor atacate, nu a existat un studiu pedologic aşa cum se impunea (cu probe de recrutare la sol şi analize de laborator). De altfel, în declaraţia din faţa primei instanţe inculpata a recunoscut că la data când s-a dispus efectuarea studiului nu avea certitudinea că vor fi recoltate probe de sol, deşi în deviz a consemnat şi contravaloarea acestei operaţiuni.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că în cauză sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, asimilată infracţiunilor de corupţie, prev.de art.248 C.pen. coroborat cu art.13/2 din Legea 78/2000; fals intelectual, prev.de art.289 C.pen. coroborat cu art.17 lit.c din Legea 78/2000 pentru care inculpata a fost trimisă în judecată.
2. În cauză s-a dovedit, prin probe testimoniale (declaraţiile martorilor R C, S M, S M, F N I şi Ş F) şi prin înscrisuri că în cursul lunii 2006, în calitate de director şi ordonator de credite al Oficiului de Studii Pedologice şi Agrochimice Maramureş, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, cu ştiinţă şi-a îndeplinit obligaţiile în mod defectuos, dispunând decontarea facturii fiscale 1601607/09.08.2006 emisă de S.C "F" S.R.L, în valoare de 520 lei pentru efectuarea unor lucrări care în realitate nu au fost executate, cu scopul obţinerii pentru sine a sumei menţionate şi în acest mod cauzând O.S.P.A - Maramureş un prejudiciu patrimonial.
3. În ceea ce priveşte infracţiunea reţinută în sarcina inculpatei la punctul 3) din starea de fapt, materialul probator administrat a dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpata se face vinovată de comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, faptă prevăzută de art.248 C.pen. Astfel, în perioada ianuarie 2002 - noiembrie 2003, în exercitarea atribuţiilor de director şi ordonator de credite al Oficiului de Studii Pedologice şi Agrochimice Maramureş inculpata a dispus cu ştiinţă acordarea nelegală pentru sine a unui spor de vechime în muncă de 15% pe care şi l-a însuşit, cauzând un prejudiciu instituţiei publice pe care o conducea (este de precizat că la data comiterii acestei fapte infracţiunea prevăzută de art. 13² din Legea 78/2000 nu era încă incriminată, fiind introdusă prin Legea nr. 521/2004).
Nu se pot reţine susţinerile apărării în sensul că inculpata ar fi săvârşit fără intenţie această infracţiune, deoarece, la vremea respectivă, presa vehicula ideea luării in calcul ca vechime în muncă şi a duratei studiilor universitare şi că, în urma discuţiilor avute cu alţi colegi, a apreciat, în mod greşit, că este îndreptăţită în acest sens, motiv pentru care i-a solicitat contabilei sa întocmească actele corespunzătoare. O astfel de apărare este total neverosimilă, chiar puerilă, mai ales prin prisma funcţiei pe care o deţinea inculpata şi a fişei postului, care o obliga cu atât mai mult să cunoască şi să respecte prevederile legale în domeniu. Este de remarcat faptul că inculpata, deşi susţine că a fost convinsă de justeţea demersului său, nu a procedat de o manieră similară şi cu alţi angajaţi ai societăţii care aveau studii superioare, intenţia infracţională fiind mai mult decât evidentă.
4. În sfârşit, Curtea apreciază că materialul probator administrat în cauză a dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă şi vinovăţia inculpatei în comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi fals intelectual, fapte prevăzute de art.246 C.pen. coroborat cu art.13/2 din Legea 78/2000 şi art.289 C.pen. coroborat cu art.17 lit.c din Legea 78/2000
Astfel, în anul 2006 în exercitarea atribuţiilor de director şi ordonator de credite al O.S.P.A - Maramureş, cu ştiinţă, în mod nelegal şi fără emiterea unor acte administrative de dispoziţie, inculpata a hotărât retragerea salariilor de merit acordate pentru întreg anul 2006 părţilor vătămate P C şi T L dispunând acordarea acestor drepturi salariale martorilor R C şi Ş F. Mai mult, deşi ulterior directorul Direcţiei de Agricultură şi Dezvoltare Rurală Maramureş (instituţie superioară O.S.P.A) a dispus repunerea în drepturi a părţii vătămate P C, inculpata a refuzat punerea în executare a acestei Dispoziţii.
În legătură cu aceste fapte, inculpata la data de 26.10.2006 cu ocazia întocmirii Dispoziţiilor nr. 12/2006 şi 13/2006 prin care se retrăgea salariul de merit părţii vătămate T L şi respectiv se acorda acest drept salarial martorei Ş F, a atestat în mod nereal că aceste acte administrative ar fi fost întocmite la data de 01.07.2006, în scopul ascunderii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor săvârşită împotriva părţii vătămate T L.
De asemenea, tot la data de 26.10.2006, cu prilejul întocmirii Dispoziţiei nr. 14/2006, a atestat în mod nereal că această dispoziţie a fost emisă la data de 01.07.2006 şi de asemenea a atestat în mod nereal că începând cu această din urmă dată i s-ar fi retras părţii vătămate P C un spor de 10% pentru condiţii periculoase în scopul ascunderii comiterii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor săvârşite împotriva părţii vătămate P C.
Curtea nu va reţine susţinerile apărării în sensul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor sus-menţionate, lipsind latura subiectivă şi cea obiectivă deoarece acţiunile inculpatei demonstrează sub aspect volitiv intenţia de a comite faptele incriminate iar consecinţele (urmările imediate) ale acestora au fost evidente.
Astfel, inculpata a recunoscut că a dispus retragerea salariilor de merit fără a întocmi acte administrative în acest sens şi că, ulterior, în cursul lunii septembrie 2006, a emis Dispoziţiile nr. 12, 13, 14, antedatându-le cu 01.07.2006, însă a susţinut că decizia sa a fost justificată de comportamentul părţii vătămate P C, care săvârşise o abatere disciplinară, precum şi de faptul că partea vătămată T L mai beneficiase şi în anii anteriori de acest stimulent financiar (fila 27).
Potrivit art. 9 alin. 1 şi 2 din O.G. nr. 9/2005, aprobată prin Legea nr. 112/2005, „pentru rezultatele deosebite obţinute în activitatea desfăşurată, ordonatorul de credite poate acorda în limita a 15% din numărul total al personalului contractual prevăzut în statul de funcţii, la începutul anului bugetar, un salariu de merit lunar de până la 15% din salariul de bază, care face parte din acesta şi care constituie baza de calcul pentru sporuri şi alte drepturi care se acordă în raport cu salariul de bază. Salariile de merit se vor acorda personalului încadrat pe funcţii de execuţie în proporţie de cel puţin două treimi din numărul total stabilit în condiţiile prezentului alineat. Personalul care beneficiază de salariu de merit se stabileşte o dată pe an, după aprobarea bugetelor anuale, pe baza rezultatelor obţinute în activitatea desfăşurată în anul precedent.”
În acest context nu pot fi primite apărările de genul că salariile celor în cauză nu ar fi fost diminuate ci doar „redistribuite” altora şi nici nu se pot găsi justificări plauzibile pentru faptul că deciziile de retragere nu au fost comunicate persoanelor în cauză. Împrejurarea că inculpata ar fi trimis statele de funcţii spre aprobare nu împietează asupra caracterului abuziv al retragerii salariului de merit iar necomunicarea deciziei către persoana interesată a privat-o pe aceasta de a uzita căile legale pentru remedierea imediată a acestei situaţii, cu atât mai mult cu cât era vorba de o antedatare a actelor în cauză. Faptul că decizia emisă în cazul lui P C a fost abuzivă este demonstrat şi de împrejurarea că la data de 11.09.2006 contestaţia sa a fost admisă, dispunându-se refacerea statelor de funcţii prezentate pentru avizare. Cu toate acestea, inculpata a întârziat şi în acest moment să pună în aplicare decizia forurilor superioare în ceea ce îl privea pe P C, ceea ce


demonstrează o dată în plus intenţia sa infracţională. De altfel, în legătură cu aceste aspecte, inculpata şi-a modificat teza probatorie abia în faţa instanţei de apel, deşi cunoştea exact învinuirea încă din cursul urmăririi penale.
Ca atare, Curtea apreciază că instanţele de fond şi de apel au reţinut în mod corect că inculpata a acţionat cu ştiinţă în sensul încălcării atribuţiilor de serviciu şi prejudicierii părţilor vătămate, din probele administrate rezultând fără dubiu că acesteia i s-a adus la cunoştinţă că retragerea salariilor de merit nu este legală, că a persistat în întocmirea statelor de funcţii în acelaşi mod, deşi organul ierarhic superior dispusese în mod oficial în alt sens şi că a încercat să creeze în mod fraudulos o aparenţă de legalitate măsurilor adoptate, întocmind acte administrative cu caracter individual în cuprinsul cărora a consemnat aspecte necorespunzătoare realităţii.
Raportat la datele concrete ale speţei, la urmările produse şi în primul rând la persoana inculpatei, sub nicio formă nu se poate aprecia că faptele acesteia, aşa cum au fost anterior descrise la punctele 1-4 ar fi lipsite de gradul de pericol social al unor infracţiuni sau că ar fi adus o atingere minimă valorilor ocrotite de legea penală.
În primul rând, inculpata era funcţionar public, reprezentând prin prisma funcţiei pe care a deţinut-o o autoritate publică, calitate care implica o dată în plus o rigurozitate sporită şi preocupare pentru respectarea legii şi pentru exercitarea funcţiei cu bună-credinţă, în interesul privat al persoanelor din subordine şi în interesul public general. În aceste condiţii, raportat la împrejurarea că infracţiunile reţinute în sarcina inculpatei fac parte din categoria celor care aduc atingere unor activităţi de interes public în cauză nu sunt incidente prevederile art. 18/1 C.pr.pen. cu atât mai mult cu cât conduita inculpatei în cursul procesului penal a fost una nesinceră, aceasta nerecunoscând faptele pentru care a fost trimisă în judecată sau încercând în mod constant să îşi minimalizeze nevinovăţia sau participarea conştientă la comiterea infracţiunilor.
Pe de altă parte, nu pot fi primite nici criticile parchetului faţă de netemeinicia hotărârilor atacate, constând în aceea că instanţele de fond şi de apel au reţinut în mod nejustificat în favoarea inculpatei circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a C.pen.
Curtea apreciază că în cauză s-a făcut de către instanţele inferioare o corectă aplicare a prevederilor art. 72 C.pen., la individualizarea pedepselor aplicate avându-se în vedere toate circumstanţele reale ale comiterii faptelor, precum şi circumstanţele personale ale inculpatei. Corespunde adevărului împrejurarea că lipsa antecedentelor penale este o condiţie pentru ocuparea unei funcţii de conducere în cadrul unei instituţii, tocmai pentru a se justifica buna reputaţie de care ar trebui să se bucure o asemenea persoană. În acelaşi timp însă, calitatea de director a inculpatei nu o exceptează pe aceasta de plano de posibilitatea de a beneficia de clemenţa organelor judiciare sau de a-i crea acesteia o situaţie inechitabilă sau discriminatorie în raport cu alţi subiectivi activi ai aceloraşi gen de infracţiuni, dacă în concret se justifică reţinerea circumstanţelor atenuante facultative. Nu pot fi excluse din context nici împrejurările că prejudiciul cauzat prin faptele inculpatei nu este unul foarte ridicat şi recuperarea sa este garantată prin menţinerea sechestrului asigurător asupra conturilor inculpatei (5.700 lei pentru prima faptă), că părţile vătămate P C şi T L nu s-au constituit părţi civile în cauză, că activitatea societăţii nu a fost tulburată în mod grav sau semnificativ, toate aceste elemente conducând la concluzia că pedepsele aplicate reflectă în mod just gradul de

pericol social concret al faptelor comise iar pentru reeducarea inculpatei este suficient ca pedeapsa rezultantă să fie suspendată condiţionat, potrivit art. 81 C.pen., pronunţarea unei hotărâri de condamnare fiind suficientă prin ea însăşi pentru realizarea scopului preventiv şi educativ al pedepsei.
În aceste condiţii, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit b C.pr.pen. Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă ÎCCJ – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Cluj şi inculpata I V împotriva deciziei penale nr. 221/A/4.12.2009 a Tribunalului Maramureş.
Vor fi respinse ca nedovedite cererile de obligare a inculpatei la plata cheltuielilor judiciare în recurs cu titlu de cheltuieli de transport, cereri formulate de părţile vătămate P C şi T L (f.39,40), precum şi cererea părţii civile OSPA Maramureş de obligare a inculpatei la plata cheltuielilor judiciare în recurs cu titlu de onorariu avocaţial.
În baza prevederilor art. 192 alin. 2 C.pr.pen. inculpata recurentă va fi obligată la plata în favoarea statului a sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare în recurs.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului declarat de parchet vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385¹⁵ pct.1 lit.b C.pr.pen., respinge ca nefondate recursurile declarate de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, DNA - Serviciu Teritorial Cluj şi inculpata I V, împotriva deciziei penale nr.221/A dn 4.12.20099 a Tribunalului Maramureş.
În baza disp.art.192 al.2 C.pr.pen., obligă pe inculpata recurentă la plata cheltuielilor judiciare, ocazionate de soluţionarea cauzei în recurs în sumă de 300 lei.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului declarat de parchet rămân în sarcina statului .
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică din 20 mai 2010.

---

Alte legături de la această informație

comunicate de presă din 28 decembrie 2007
comunicate-hotărâri de condamnare din 20 mai 2010