Direcția Națională Anticorupție

IMPARȚIALITATE·INTEGRITATE·EFICIENȚĂ

ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
SECȚIA PENALĂ

Decizia nr. 766/2011

Dosar nr. 298/112/2007

Ședința publică din 28 februarie 2011

[...]
Asupra recursului de față:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 54 din 10 martie 2010 a Tribunalului Suceava (la care s-a strămutat cauza de la Tribunalul Bistrița - Năsăud, conform încheierii nr. 2498 din 8 mai 2001 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) a fost condamnat inculpatul R.C.H. ( fiul lui V. și Z., născut în municipiul Oradea, județul Bihor, căsătorit, are un copil minor, studii superioare, medic legist șef la Serviciul județean de Medicină Legală Bistrița – Năsăud, județul Bistrița Năsăud și cu reședința în Municipiul Bistrița, jud. Bistrița Năsăud, fără antecedente penale), în baza art. 254 alin. (1) C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000, la pedeapsa de 1 an închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.
S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.
Potrivit art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani, prevăzut de art. 82 C. pen. și s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 15 februarie 2007 și până la data de 12 martie 2007, când a fost pus în libertate în baza încheierii din aceeași zi, pronunțată de Tribunalul Bistrița - Năsăud.
S-a menținut măsura obligării de a nu părăsi țara, prevăzută de art. 145 din C. proc. pen.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut în fapt că, la data de 25 ianuarie 2007, inculpatul R.C.H., medic legist șef al Serviciului județean de Medicină Legală Bistrița - Năsăud, a pretins suma de 500 euro de la numitul S.M. cu ocazia efectuării unei examinări medico-legale asupra numitului Ș.I., victima unui accident rutier produs din culpa mituitorului și cu care acesta s-a împăcat, pentru a se pronunța cu privire la completarea zilelor de îngrijiri medicale acordate inițial prin Certificatul medico - legal din 04 iulie 2006, condiționând eliberarea unui act medico-legal favorabil denunțătorului, în sensul nemajorării termenului de îngrijiri medicale peste 60 de zile, fiind prins în flagrant în data de 14 februarie 2007, în timp ce primea suma de 500 euro, pretinsă ca mită.
S-a apreciat că fapta nu a fost săvârșită în condițiile prevăzute de art. 254 alin. (2) C. pen., respectiv de un funcționar cu atribuții de control, de medic legist șef, ci în cea de medic legist.
La individualizarea pedepsei instanța avut în vedere gravitatea infracțiunii, modalitatea în care ea a fost comisă, lipsa antecedentelor penale, caracterizările favorabile de la locul de muncă, recunoscându-se în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante conform art. 74 lit. a) și c) C. pen., cu consecința coborârii pedepsei sub minimul legal.
Totodată s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executare, motiv pentru care, fiind întrunite cerințele art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite în baza declarațiilor denunțătorului S.M., a declarațiilor martorilor Ș.I., P.G.C., Ș.I.A., R.I.A., C.I., P.V.L., M.M., a procesului - verbal de constatare a infracțiunii flagrante din 14 februarie 2007 împreună cu planșa fotografică, a procesului - verbal de notare a seriilor bancnotelor, a înregistrărilor audio-video ambientale legal autorizate, a copiilor actelor de urmărire penală efectuate în Dosarul nr. 399/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Beclean și a declarațiilor inculpatului.
Prin decizia penală nr. 62 din 5 octombrie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost admise apelurile declarate de D.N.A. – serviciul teritorial Suceava și de inculpatul R.C.H. și s-a desființat în parte sentința penală primei instanțe
Rejudecând cauza, s-a dispus, în baza art. 254 alin. (1), (2) C. pen. raportat cu art. 6 din Legea 78/2000 condamnarea inculpatului R.C.H., la 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
S-au aplicat dispozițiile art. 71 alin. (2) și art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. și au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale ce nu sunt contrare deciziei pronunțate.
Pentru a dispune astfel, instanța de control judiciar primind criticile formulate de procuror a considerat că fapta a fost săvârșită de inculpat în calitate de funcționar cu atribuții de control, că, totodată, pedeapsa principală a fost în mod nejustificat coborâtă sub minimul legal prin recunoașterea circumstanțelor atenuante și că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen. ca pedeapsă complementară și ca pedeapsă accesorie, în condițiile în care inculpatul se bucură de o bună reputație morală și profesională, nu este fundamentată.
Ca urmare, s-a reținut că fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și, în baza acestui text s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani închisoare situată chiar la minimul prevăzut de lege, avându-se în vedere datele pozitive care caracterizează persoana inculpatului și la pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 1 an a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., cu aplicarea aceleiași pedepse accesorii.
S-a mai apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia, fiind întrunite cerințele art. 81 C. pen.
Referitor la solicitarea din apelul declarat de procuror, în sensul că pedeapsa aplicată ar fi prea blândă sub aspectul modalității de executare s-a apreciat că nu este cazul stabilirii unei pedepse cu executare în loc de detenție și că o pedeapsă situată la minimul legal, cu suspendare condiționată a executării ei este pe deplin justificată.
Relativ la critica din apelul inculpatului în sensul lipsei probelor de vinovăție, s-a apreciat ca neîntemeiată, reieșind din ansamblul probelor cauzei că fapta există și a fost săvârșită de inculpat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – serviciul teritorial Suceava și inculpatul R.C.H.
În recursul declarat de parchet, întemeiat pe dispozițiile art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., s-a susținut că pedeapsa a fost greșit individualizată impunându-se înlăturarea dispozițiilor art. 81 C. pen. și aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. c) C. pen., ca pedeapsă accesorie și complementară.
La rândul său, inculpatul a susținut în baza art. 385⁹ alin. (1) pct. 18, 17 și 14 C. proc. pen., că soluția de condamnare este urmarea unei erori grave de fapt în lipsa probelor de vinovăție, impunându-se achitarea, că fapta trebuia încadrată în dispozițiile art. 254 alin. (1) C. pen. – inculpatul neexercitând atribuții de control și că pedeapsa a fost greșit individualizată fiind prea severă solicitându-se reducerea ei prin recunoașterea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b) și c) C. pen.
Examinând hotărârea atacată în baza criticilor formulate, Curtea constată întemeiat recursul declarat de inculpat așa cum se va arăta în continuare și nefondat recursul declarat de procuror.
1. Din analiza materialului probator al cauzei rezultă că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de luare de mită.
Astfel, declarațiile denunțătorului S.M., ale martorilor Ș.I., P.G.C., Ș.I.A., R.I.A., C.I., P.V.L., M.M., procesul - verbal de constatare a infracțiunii flagrante, înregistrările audio - video ambientale și actele medico – legale eliberate de inculpat, au confirmat că la data de 25 ianuarie 2007, recurentul R.C.H., medic legist a pretins suma de 500 euro de la mituitorul denunțător pentru ca în urma examinării medico – legale asupra lui Ș.I., victima unui accident de circulație produs din cauza denunțătorului, să nu fie majorate la peste 60 zile numărul de îngrijiri medicale, fiind prins în flagrant la 14 februarie 2007 în timp ce primea suma solicitată de 500 euro, pentru eliberarea acelui act medico – legal.
Întrucât soluția de condamnare este conformă cu probele de vinovăție administrate, nu subzistă eroarea gravă de fapt invocată în recurs.
Relativ la calitatea în care a săvârșit fapta, în actul de sesizare a instanței și în decizia instanței de apel s-a susținut că pretinderea sumei de bani și apoi primirea acesteia s-a făcut în virtutea calității inculpatului de medic șef al Serviciului Județean de Medicină - Legală Bistrița Năsăud.
Or, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului ca și din analiza dispozițiilor care reglementează activitatea de medicină legală se constată că, inculpatul a pretins și primit suma de 500 euro pentru a atesta, în calitatea sa de medic legist, că victima unui accident rutier a avut nevoie de îngrijiri medicale care să nu depășească 60 de zile.
Aceste atribuții profesionale sunt reglementate de art. 1, 2 și 5 din O.G. nr. 1/2000, privind organizarea și funcționarea instituțiilor de medicină legală, de art. 14 din Regulamentul de aplicare a dispozițiilor acestei ordonanțe aprobat prin H.G. nr. 774/2000 și de dispozițiile cuprinse în Norma procedurală privind efectuarea expertizelor, a constatărilor și a altor lucrări medico – legale și consfințesc dreptul persoanei care are calitatea de medic legist de a efectua între altele expertize, examinări și constatări care țin de exercițiul profesiei.
Este adevărat, ca în cadrul Serviciului Medico – Legal Bistrița Năsăud, inculpatul avea și calitatea de medic șef cu atribuții reglementate de art. 11 din Regulamentul arătat, respectiv:
a) de organizare, îndrumare și control a bunei desfășurări a activității serviciului de medicină legală;
b) de formare a unor comisii de expertiză legală cu cadre de specialitate, în cazul expertizei medico – legale psihiatrice al celor privind acordarea asistenței necorespunzătoare, amânarea sau întreruperea executării pedepsei;
c) de supraveghere și control din punct de vedere științific și metodologic al expertizelor și constatărilor medico – legale efectuate de medicii legiști din Serviciul de medicină legală respectiv;
d) de trimitere a lucrărilor de medicină legală pe care, din punct de vedere tehnic nu le poate efectua, institutului de medicină legală competent;
e) de supraveghere a expertizelor medico – legale în cazurile privind infracțiunile de omucidere, loviri sau vătămări cauzatoare de moarte și participare în mod obligatoriu la efectuarea expertizelor în cazul sesizărilor privind acordarea asistenței medicale necorespunzătoare și;
f) reprezentarea serviciului de medicină legală în relațiile cu autoritățile publice și cu celelalte persoane fizice sau juridice.
În același sens sunt și atribuțiile stabilite prin fișa postului.
Aceste atribuții specifice funcției de conducere, unele de control ierarhic asupra subordonaților, nu au fost exercitate și cu prilejul eliberării actului medico – legal solicitat de denunțător, pentru care, inculpatul, în calitatea profesională de medic legist, a solicitat și primit suma de 500 euro în scopul arătat mai sus.
Ca atare nu pot fi incidente dispozițiile agravante ale art. 254 alin. (2) C. pen.
Față de cele ce preced, se constată de către Curte că, fapta de luare de mită a fost săvârșită de către inculpat în calitatea profesională de medic legist, funcționar în sensul art. 147 C. pen., astfel că încadrarea juridică este cea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Așa fiind critica formulată de inculpatul recurent, în sensul greșitei încadrări dată faptei, este întemeiată.
3.Privitor la pedepsele aplicate, în recursul declarat de procuror s-a susținut că în mod greșit s-a dispus suspendarea executării pedepsei principale și totodată, s-a omis aplicarea pedepsei accesorii și a celei complementare prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen.
Aceste critici nu pot fi primite constatându-se că în cauză sunt întrunite cerințele art. 81 C. pen. și că în mod justificat s-a apreciat de către instanța de control judiciar că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executare. Referitor la exercitarea profesiei de medic în raport cu dispozițiile art. 65 C. pen., ținând seama de natura și gravitatea faptei, de împrejurările cauzei și de datele pozitive care caracterizează persoana inculpatului, care se bucură de o bună reputație morală și profesională, Curtea a considerat că această pedeapsă nu este necesară, astfel că, nu se impune interzicerea acestui drept.
4. Față de considerentele arătate, Curtea în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a admite recursul declarat de inculpatul R.C.H. și a casa decizia atacată numai cu privire la încadrarea juridică a faptei.
Rejudecând în aceste limite se va dispune, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de luarea de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, în infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
În baza acestui text se va dispune condamnarea inculpatului R.C.H. la pedeapsa de 3 ani închisoare situată chiar la minimul prevăzut de lege, avându-se în vedere pericolul social grav al faptei, împrejurările și modalitatea săvârșirii ei, precum și persoana inculpatului care nu posedă antecedente penale a dovedit anterior o reputație profesională deosebită și a avut un comportament bun în societate.
Se mai apreciază că, în cauză sunt întrunite cerințele art. 81 C. pen. și că scopul pedepsei poate fi atins fără privare de libertate, astfel că se va dispune suspendarea condiționată a executării acestei pedepse.
Potrivit art. 359 C. proc. pen. se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Având în vedere soluția ce se preconizează și constatând că motivele de casare invocate de procuror vizează schimbarea modalității de executare și aplicarea pedepsei accesorii și complementare prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen. care, conform celor ce preced nu este considerată necesară potrivit art. 65 din același cod, Curtea în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat recursul declarat de parchet.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu până la prezentarea apărătorului ales să fie plătit din fondul Ministerul Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE

Admite recursul declarat de inculpatul R.C.H. împotriva deciziei penale nr. 62 din 5 octombrie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.
Casează decizia atacată numai cu privire la încadrarea juridică a faptei.
În temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de luare de mită prevăzute de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, în infracțiunea de luare de mită prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, text în baza căruia condamnă pe inculpat la 3 ani închisoare.
În baza art. 81-82 C. pen., dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 5 ani.
În temeiul art. 359 C. proc. pen., atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.
Menținem celelalte dispoziții ale deciziei atacate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. - serviciul teritorial Suceava împotriva aceleiași decizii.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 februarie 2011.

Alte legături de la această informație

comunicate de presă din 07 martie 2007
comunicate-hotărâri de condamnare din 28 februarie 2011