IMPARȚIALITATE·INTEGRITATE·EFICIENȚĂ
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
SECȚIA PENALĂ
| Decizia nr. 1774 |
Dosar nr. 21/45/2006 |
Ședința publică din 5 mai 2010
[...]
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rechizitoriul procurorului D.N.A. - Serviciul Teritorial Iași a fost sesizată instanța de judecată Curtea de Apel Iași, prin trimiterea în judecată a inculpaților :
-R V pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 61 din Legea 78/2000 și art. 291 Cod penal cu referire la art. 17 lit.c din Legea 78/2000, cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit.a Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia promisiunea și darea sumei de 17 milioane de lei prin depunere în cont bancar pe numele inculpatului P pentru a interveni la lucrători de poliție din cadrul Direcției Poliției Rutiere I.G.P.R. pentru reducerea unei sancțiuni contravenționale și utilizarea documentelor falsificate de reprezentanți ai S.C. Triumf S.R.L. București pentru a dovedi îndeplinirea condițiilor legale și a beneficia de reducerea perioadei de suspendare a permisului de conducere;
-P O C pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență în formă continuată (constând în 2 acte materiale, raportate la inculpatul R V și inculpatul M G C) prevăzută de art. 257 Cod penal cu referire la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 25 raportat la art. 290 Cod penal cu referire la art. 17 lit.c din Legea 78/2000 și fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 Cod penal cu referire la art. 17 lit.c din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal; În sarcina inculpatului s-au reținut faptele de a pretinde bani și a primi suma de 17.000.000 lei de la inculpatul R V pentru a interveni la lucrători al Direcției Poliției Rutiere - I.G.P.R. în vederea reducerii perioadei sancțiunii contravenționale a inculpatului R V și de a determina pe I F să întocmească înscrisuri sub semnăturii privată false emise în numele S.C. „T S A" S.R.L București (adeverința nr.l 149/09.08.2005, chitanța 757/1.08.2005, evidența efectuării orelor de curs și anexe la fișa de examinare). De asemenea, s-a reținut fapta de a pretinde o sumă de bani de la inculpatul M G C, chiar neprecizată - lăsată la aprecierea acestuia, respectiv 200-300 euro, pentru a o da funcționarului public la care a intervenit pentru reducerea perioadei sancțiunii contravenționale aplicate inculpatului M de a falsifica prin alterarea scrierii și a documentului cu regim special cu seria A nr. 1053180 (dovada înlocuitoare a permisului de conducere) ce a produs consecințe juridice chiar utilizat în copie xerox.
-M G C pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 61 din Legea 78/2000, art. 26 raportat la art. 61 Legea 78/2000 și art. 291 Cod penal raportat la art. 17 lit.c din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal. S-a reținut în sarcina acestuia că a promis sume de bani inculpatului P O C pentru ca acesta să intervină la polițiști ai I.G.P.R. în scopul de a determina reducerea perioadei unei sancțiuni contravenționale și de a utiliza documentul cu regim special falsificat de inculpatul P O C. De asemenea, s-a reținut că inculpatul M G C a realizat „cumpărarea influenței" inculpatului P O C prin determinarea acestuia să accepte oferta inculpatului R V și să intervină în favoarea acestuia contra unei sume de bani, al cărei cuantum inculpatul M 1-a stabilit.
Mijlocele de probă ce au constituit materialul de urmărire penală, prevăzute în actul de inculpare, sunt: procesul-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare; actele de sesizare din oficiu; constatările Direcției de Inspecție Internă a I.G.P.R. în cadrul cercetării prealabile a inculpatului P O C și documentele corespunzătoare; relațiile obținute de la BANCA S.A. și B.R.D. - G.S.G. privind rulajul contului inculpatului P; relațiile obținute de la Direcția Poliției Rutiere a I.G.P.R., de la l.P.J. Iași, l.P.J. Buzău, l.P.J. Galați, l.P.J. Covasna - referitoare la sancțiunile contravenționale aplicate inculpaților R V, M G C și la cererile de reducere a sancțiunilor, înscrisurile falsificate, dovada de ridicare a permisului inculpatului M G C; raportul de constatare tehnico-științifică cu privire la dovada falsificată, copii ale unor înscrisuri din dosarul 42/D/P/2005 ale D.I.I.CO.T. - Serviciul Teritorial Iași; relațiile obținute de la firmele de telefonie cu privire la titularii unor posturi și apelurile efectuate; relațiile obținute de la l.P.J. Buzău cu privire la sancționarea lui O C C și relații de la Poliția orașului Azuga; fișa postului inc. P O C de la Direcția de Inspecție Internă a I.G.P.R.; verificarea în baza de date a I.G.P.F. privind intrările-ieșirile din țară ale inc. R V; declarațiile martorilor A M, E M, V C, F P; M I, H I, F S, N N, C A, N N, C D M, O C. O C C, V I V; rapoartele întocmite în cadrul verificării interne de către V C, P O C, N N, I D, A M. S T, A P; procesele-verbale de redare scrisă a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în baza autorizațiilor nr. 73/S2005, 69/S/2005, 181/S/2005, 254/S/2005, emise de Tribunalul Iași și Ordonanța nr. 42/D/P/2005 emisă de D.I.I.C.O.T. Iași pentru învinuitul R V, nr. 74/S/2005, 69/S/2005 și 183/S/2005 emise de Tribunalul Iași pentru înv. M G C și nr. 1/S/2006, 2/S/2006 și 3/S/2006 emise de Curtea de Apel Iași pentru înv. P O C, autorizațiile emise, procesele-verbale centralizatoare ale convorbirilor interceptate și procesul-verbal nr. 5/S/2006 al Curții de Apel Iași de certificare; declarațiile înv. P O C, R V, M G C, I F, L D.
Instanța de judecată competentă - Curtea de Apel Iași, a fost sesizată la data de 04.08.2006.
În cursul judecății au fost administrate probe, după verificarea legalității și temeiniciei sesizării instanței, citirea rechizitorului, au fost audiați inculpatul P și inculpatul R, au fost audiați nemijlocit martorii ce au dat declarații la urmărirea penală, audiat inculpatul M la finalizarea cercetării judecătorești, întrucât acesta a solicitat să declare, s-au depus și discutat obiective pentru efectuarea unei expertize a vocii - ulterior inculpații au renunțat.
Realizând o administrare probatorie nemijlocită și contradictorie, examinând și apreciind probele în conformitate cu dispozițiile art. 63 alin.2 Cod procedură penală, fără a le fixa vreo valoare înainte stabilită, evaluându-le corespunzător, instanța de fond a reținut următoarele (urmând a reda întocmai cele consemnate, cu toate inadvertențele juridice strecurate):
La data de 19.03.2006 procurorul D.N.A. - Serviciul Teritorial Iași a dispus începerea urmăririi penale împotriva inculpatului R V pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 61 Legea 78/2000 și față de inculpatul P O C pentru infracțiunile prevăzute de art. 257 Cod penal cu referire la art. 61 Legea 78/2000, art. 25 raportat la art. 290 Cod penal cu referire la art. 17 lit.c din Legea 78/2000 și art. 264 Cod penal raportat la art. 17 lit.a din Legea 78/2000.
Prin ordonanța procurorului D.N.A. din 23.03.2006 s-a dispus începerea urmăririi penale fața de P O C pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 257 Cod penal cu referire la art. 61 din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 Cod penal cu referire la art. 17 lit.c din Legea 78/2000 și de instigare la fals în declarații prevăzută de art. 25 Cod penal raportat la art. 292 Cod penal cu referire la art. 17 lit. c Legea 78/2000 (prin rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru această infracțiune), M G C pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 6 Legea 78/2000. art. 26 raportat la art. 61 Legea 78/2000 și art. 291 Cod penal raportat la art. 17 lit.c Legea 78/2000, art. 292 Cod penal raportat la art. 17 lit.c Legea 78/2000 și art. 292 Cod penal cu referire la art. 17 lit.c din Legea 78/2000 (pentru această infracțiune s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală prin rechizitoriu).
Fiecărui învinuit în parte, i s-a adus la cunoștință învinuirea în fapt și drept - consemnându-se într-un proces-verbal încheiat la data de 23.03.2006 (pentru M G C), la data de 24.03.2006 (pentru P O C) și la data de 16.03.2006 (pentru R V) iar la finalizarea urmăririi penale s-au prezentat procesele verbale de prezentare a materialului de urmărire penală, respectiv la 17.07.2006 pentru M G C, la 28.07.2006 pentru R V și la 20.07.2006 pentru P O C.
Referitor la infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul R (infracțiunea de trafic de influență constând în promisiunea și apoi darea sumei de 17.000.000 rol prin depunerea în contul bancar al inculpatului P O C pentru ca acesta să intervină la lucrători ai Direcției Poliției Rutiere în vederea reducerii unei sancțiuni contravenționale și infracțiunea de a utiliza documentele falsificate de reprezentanții S.C. T S A SRL București (I F și L D) pentru a dovedi îndeplinirea condițiilor legale pentru a beneficia de reducere) s-au conturat probator următoarele aspecte de fapt și drept:
1. Față de învinuiții I F și L D s-a dispus prin rechizitoriu scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 Cod penal raportat la art. 17 lit.c Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41alin.2 Cod penal - întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, și aplicarea față de aceștia a sancțiunii administrative prevăzute de art. 91 lit.c Cod penal. Înscrisurile sub semnătură privată pe care s-a constituit învinuirea inculpatului R sub forma uzului de fals au fost reprezentate de : adeverința nr. 149/09.08.2005, chitanța 757/01.08.2005, tabelul cu evidența efectuării orelor de curs și anexa la fișa de examinare - acte reținute a fi întocmite de I F (la instigarea inculpatului P) și L D.
Instanța de judecată nu a putut da curs aprecierii probatorii a acestor înscrisuri precum și a celorlalte acte referitoare doar la obținerea acestor înscrisuri (declarații de martori, declarațiile învinuiților R și P, relații ce demonstrează că inculpatul R nu se afla în țară în perioada pentru care s-a întocmit actele de efectuare a cursului de siguranță rutieră) întrucât procurorul a constatat prin rechizitoriu că fapta săvârșită de învinuiții I F și L D nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni - exercitarea acțiunii penale fiind împiedicată, deci nu poate exista un temei al antrenării răspunderii penale (conform dispozițiilor art. 17 alin.2 Cod penal).
Existența infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 Cod penal sub forma folosirii unui înscris material sub semnătură privată, în vederea producerii de consecințe juridice (respectiv, a adeverinței nr. 149/09.08.2005 emisă de S.C. T S A S.R.L. București ce a atestat efectuarea cursului de siguranță rutieră) de către inculpatul R V, este condiționată de existența și sancționarea infracțiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată prevăzute de art. 290 Cod penal.
În speță, nu s-a reținut existența infracțiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată și nu s-a sancționat - „fapta" de falsificare a respectivului înscris a fost considerată a nu prezenta gradul de pericol social al unei infracțiuni; deci „fapta" săvârșită de I F (cea care a întocmit înscrisul respectiv, adeverința producătoare de consecințe juridice) nu a fost considerată „infracțiune" în înțelesul dispozițiilor art. 17 Cod penal raportat la art. 181 Cod penal.
Infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 291 Cod penal - uzul de fals - a fost calificată de legiuitor ca o faptă subsecventă derivată și corelativă în raport cu infracțiunea propriu-zisă de
fals prevăzută de art. 290 Cod penal, iar existența/săvârșirea „uzului de fals" presupune existență unui înscris material sub semnătură privată „fals".
Infracțiunea de „uz de fals" poate fi sancționată distinct și necondiționat de sancționarea „falsului" doar în situația în care intervin cauze de înlăturare a caracterului penal al faptei sau al răspunderii penale pentru făptuitorul falsului (eroare de fapt, minoritate, prescripție ș.a.) - ori, în speță nu au intervenit asemenea cauze.
Ca o consecință a răspunderea penală legală și directă nu poate fi atrasă față de inculpatul R V pentru infracțiunea de „uz de fals" prevăzută de art. 291 Cod penal - drept pentru care instanța urmează a reține incidente dispozițiile art. 181 Cod penal (respectiv că, fapta pentru care a fost cercetat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni) și a dispune achitarea acestuia în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a C.pr.pen. raportat la art. 10 lit.b1 C.pr.pen.
În baza art. 18 alin.3 Cod penal urmează a se dispune aplicarea sancțiunii administrative a amenzii prevăzute de art. 91 alin.3 Cod penal în cuantum maxim.
2 . Față de infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 61 din Legea 78/2000, analiza și evaluarea probatorie, aprecierea în conformitate cu dispozițiile art. 63 Cp. a concretizat următoarea situație de fapt:
Inculpatul R V a fost depistat de organele poliției rutiere ale I.P.J. Galați - pe raza județului Galați - localitatea Braniște, circulând la data de 31.07.2005 cu autoturismul personal cu viteză excesivă și i-au fost aplicate sancțiuni contravenționale (reținerea permisului de conducere cu suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile și amendă contravențională) fiind-i eliberată o dovadă de circulație pentru o perioadă de 15 zile (situație de fapt dovedită prin actele aflate în dosarul de urmărire penală, vol.I). La această dată, inculpatul R V se îndrepta spre Bulgaria (fapt atestat de actele de ieșire(31 iulie) - intrare (7 august) din/în România - aflate în dosarul de urmărire penală voi.II) și îl contactează telefonic pe finul său (inculpatul M G C) pentru a interveni la inculpatul P O C (inspector de poliție) și a-i promite 500 euro pentru a-i facilita înlăturarea sau reducerea sancțiunii aplicate (respectiv a perioadei de suspendare a dreptului de a conduce timp de 90 de zile, la 30 de zile).
Discuțiile telefonice și solicitările inculpatului R V sunt confirmate de declarațiile acestuia, „denunțul" scris de inculpat în fața procurorului la data de 16.03.2006, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice.
Relevant este faptul că inculpatul R V îl cunoscuse anterior pe inculpatul P, respectiv calitatea acestuia de inspector de poliție în cadrul I.G.P.R.- - Direcția Poliției Rutiere, de la finul său M G C, solicitându-i „intervenția" și în mod personal, având nr. de telefon - și nu în mod întâmplător, ocazional, nici la nivel de „sfat" (după cum s-a susținut în cursul urmăririi penale).
Declarațiile inculpatului R V și conținutul convorbirilor telefonice efectuate între acesta și inculpații M și P confirmă: solicitarea directă a inculpatului R V; că inculpatul P i-a indicat un număr de fax la care să-i trimită actele necesare rezolvării solicitării sale (dovada provizorie de circulație, procesul-verbal de sancționare, dovada plății amenzii, copia cărții de identitate), faptul că inculpatul a menționat că va rezolva problema pentru „cursurile de legislație"; faptul că inculpatul P 1-a sunat la data de 10.08.2005 pe inculpatul R V, menționându-i că i s-a aprobat cererea și că trebuie 500 de euro în lei, precizându-i numărul său de cârd emis de Banc Post S.A.
Mijloacele și împrejurările derulării actelor materiale infracționale de traficare a influenței și „dare de bani direct" (prin alimentarea contului de cârd ) inculpatului P de către inculpatul R, au rezultat cert din: conținutul convorbirilor telefonice efectuate și între inculpatul R și inculpatul M, înscrisurile emise de S.C. BANCA S.A. - la data de 11.08.2005 fiind alimentat cârdul lui P de către R cu 17 milioane de lei.
De asemenea, faptul „rezolvării problemei privind documentul ce să ateste efectuarea cursului de siguranță rutieră de către R V" - de către inculpatul P O C a rezultat din înscrisurile procurate de P în favoarea inculpatului R V (pentru o perioadă când acesta nu era în țară).
Conținutul convorbirilor telefonice între R și M confirmă faptul că inculpatul /M va vorbi cu inculpatul P în sensul solicitat de inculpatul R; conținutul sms-ului lui P către M precizează că „...a rezolvat problema cu V. de la Iași..." - fila 121 dosar urm. pen. vol.II; convorbirea telefonică între P și M privind pe R că „a intervenit la „omul" pentru a rezolva favorabil și operativ..." - sunt de asemenea probe ce conturează conținutul actelor materiale infracționale, desfășurate în realizarea scopului solicitării inculpatului R V, reprezentând elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina sa.
În același sens, conturează și alte probe administrate : declarațiile martorului F P și conținutul convorbirilor telefonice între acesta și inculpatul P, conținutul convorbirilor telefonice între inculpatul P și inculpatul M - despre rezolvarea problemei inculpatului R V.
Întrucât inculpatul R nu a primit nicio înștiințare oficială a rezolvării solicitării sale, comportă personal o convorbire telefonică pe data de 2 septembrie cu inculpatul P, explicându-i că a fost surprins conducând pe raza municipiului Iași figurând cu permisul de conducere suspendat și i-a fost întocmit dosar penal. Inculpatul P îl sfătuiește să declare că nu el a condus mașina și după convorbirea telefonică cu martorul F - comisar din cadrul I.P.J. Iași inculpatului R V i se eliberează o dovadă provizorie de conducere.
Deși martorul F P. audiat în cele 2 faze procesuale este evaziv în declarații, precizând doar că îl cunoștea pe inspectorul P în baza atribuțiilor de serviciu și a fost întrebat doar de situația juridică a inculpatului R V, conținutul convorbirii telefonice între acesta și inculpatul P concretizează clar „intervenția" realizată pentru R, respectiv „...dacă se poate face ceva pentru R..." și, ulterior convorbirii telefonice, concretizându-se emiterea dovezii provizorii de circulație pentru R V până la definitivarea dosarului de urmărire penală; precum și celelalte probe (declarații și înscrisuri) aflate la filele 143-149 vol..I, file 85-86 vol.II, file 142-151 voi.III ds. u.p. - probe ce au fost just coroborate și cu celelalte mijloace de probă (declarațiile inculpaților și ale martorilor) și au confirmat clar actele materiale infracționale, desfășurate în sensul celor expuse anterior.
S-a conturat și existența elementelor constitutive ale infracțiunii sub aspectul că persoana căreia i s-a promis bani și dat bani să aibă (trebuie) influență asupra unui funcționar pentru a-l determina să facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu.
Referitor la calitatea acelei persoane - actele de la dosar - respectiv fișa postului inspectorului de poliție - inculpatul P O C, demonstrează neechivoc, că acesta avea influență asupra funcționarilor - lucrătorilor poliției rutiere.
Astfel, infracțiunea de cumpărare de influență - reținută în sarcina inculpatului R V prin actul de inculpare, respectiv cea prevăzută în Legea 78/2000 - infracțiunea de corupție, art. 61 - constând în „darea de bani, direct (prin alimentarea contului de cârd cu suma de 17 milioane de lei) unei persoane care are influență (inspector de poliție - inc. P O C) asupra unui funcționar (lucrători ai poliției rutiere), pentru a-l determina să facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu"- a fost cert dovedită sub toate elementele sale constitutive, concretizate prin situația de fapt rezultată probator și expusă anterior.
Inculpatul R V prin apărător, solicită a se constata lipsa laturii obiective unul dintre elementele constitutive al infracțiunii, susținând că acțiunile reținute în sarcina inculpatului trebuiau săvârșite „înainte" sau „cel mai târziu în timpul efectuării actului solicitat" ca funcționarul pe lângă care s-a pretins influența și a promis a interveni să-l fi îndeplinit. Se invocă că inculpatul R V a trimis prin fax la data de 08.08.2005 inculpatului P O C, documentele necesare solicitării sale, la data de 09.08.2005 inculpatul P O C depune dosarul la I.G.P.R. - Direcția Poliției Rutiere, iar la data de 10.08.2005, telefonic îi comunică lui R V că i se va rezolva cererea și ulterior, i se solicită inculpatului R V suma de bani. Se invocă că inculpatul R V a recunoscut prin declarațiile date doar fapta și nu săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență, întrucât acțiunea de „dare de bani" a avut loc după ce funcționarul a fost determinat să facă actul ce intra în sfera atribuțiilor sale de serviciu.
În susținerea celor invocate, apărarea referă la conținutul asupra „infracțiunilor de corupție și cele asimilate sau în legătură cu acestea" - editura AII Beck 2004, autor Horia Diaconescu.
Aspectele invocate nu sunt întemeiate probator și nu se regăsesc în depozițiile legale ale normei incriminatoare, respectiv art. 61 Legea 78/2000.
Conținutul articolului incriminator nu impune față de „momentul" efectuării unuia dintre actele materiale constitutive ale infracțiunii, în speță, față de momentul „dării de bani" - a cumpărării de influență.
Elementul material al laturii obiective, îl reprezintă tocmai actul/acțiunea de a promite și a da bani - realizată de inculpatul R prin promisiunea telefonică către inculpatul P (inițial prin inculpatul M) și remiterea efectivă (alimentarea cârdului) către persoana ce are influență (inc. P). Momentul consumării infracțiunii este momentul efectuării solicitării, la 01.08.2005 în convorbirea telefonică cu inculpatul M pentru a interveni la inculpatul P și a-i promite 500 euro (filele 79-94 ds. urm. pen. vol.III) și ulterior, în convorbirea personală cu inculpatul P chiar dacă „darea efectivă de bani" (alimentarea cadrului) a avut loc la data de 11.08.2005, după confirmarea de către persoana ce are influență - inculpatul P a îndeplinirii actului - rezolvarea cererii inculpatului R.
Neechivoc, existența laturii obiective a infracțiunii de „cumpărare de influență" în sarcina inculpatului R V, a rezultat probator.
De asemenea, a rezultat și existența laturii subiective - prin intenția directă cu care a acționat inculpatul, care a fost certă, oferind bani prin intermediul lui M, apoi direct persoanei ce are influență realizând că a efectuat o acțiune de corupere a acestei persoane pentru îndeplinirea scopului său - solicitându-i îndeplinirea unui act ce intra în atribuțiile sale se serviciu.
Consumarea infracțiunii prevăzute de art. 6 legea 78/2000 săvârșită de inculpatul R V a avut loc în momentul în care acesta a „promis suma de 500 euro" pentru inculpatul P - momentul în care s-a produs și starea de pericol pentru desfășurarea activității de serviciu a persoanei ce are influență.
Elementul constitutiv al infracțiunii sub forma „dării de bani" s-a materializat tocmai în momentul solicitării inculpatului R V și a promiterii sumei de 500 euro - moment ce a constituit un început de executare a hotărârii infracționale asimilat ca moment al consumării infracțiunii. Faptul că ulterior realizării actului (a îndeplinirii scopului solicitat de inculpatul podideai) a fost remisă această sumă nu are relevanță pentru existența infracțiunii de cumpărare âe influență prevăzută de art.6 alin.l din Legea 78/2000, după cum nu are relevanță dacă s-a îndeplinit sau nu actul solicitat.
În consecință, momentul consumării infracțiunii (deci a existenței faptei, a actelor materiale desfășurate de inculpatul R V - ca infracțiune) este momentul realizării solicitării cumpărării de influență (probator demonstrată a fi în momentul convorbirii telefonice efectuate cu inculpatul M prin care îi solicită să intervină la inculpatul P și să-i promită suma de 500 euro). Acest moment a fost confirmat și prin coroborarea celorlalte probe, probe ce reprezintă actele materiale infracționale, ulterior desfășurate de inculpatul R.
S-a mai solicitat de apărare și înlăturarea ca probe a convorbirilor telefonice desfășurate între inculpatul R V și inculpații M G C și P O C, ce nu au fost certificate, nici autorizate de Curtea de Apel - ca instanță competentă.
Analizând în fapt susținerile, se constată că în dosarul de urmărire penală există emisă autorizație de către Curtea de Apel Iași, de interceptare a convorbirilor telefonice (foto și video) pentru inculpatul P pe o durată de 30 de zile, ulterior prelungită, începând de la 13 ianuarie 2006. În cursul urmăririi penale Curtea de Apel nu a dispus certificarea autorizațiilor de interceptare și înregistrare a convorbirilor telefonice emise de Tribunalul Iași, motivând doar certificarea pentru autorizațiile emise de Curtea de Apel (respectiv l/S, 2/S, 3/S - 2006).
Instanța a constatat că, interceptările și înregistrările convorbirilor telefonice efectuate de inculpatul R V și inculpatul M G C au fost obținute, în condiții legale, în baza autorizațiilor emise de Tribunalul Iași - instanță competentă la momentul respectiv în dosarul penal (în baza disp. art. 91' C.pr.pen.). Aceste interceptări al căror conținut este redat în procesele-verbale atașate la dosar, alături de suporturile CD. ce le conțin au fost prezentate inculpaților R V, M G C și P O C ca probe administrate în cursul urmăririi penale - cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală (ca act procedural de finalizare a urmăririi penale), nu au fost contestate în privința legalității nici a temeiniciei.
De asemenea, în baza dispozițiilor art. 912 alin.5 C.pr.pen. - aceste înregistrări (deși au fost produse într-o cauză penală) fiind obținute în condiții de legalitate - pot fi folosite și într-o altă cauză penală (în speță, cea dedusă judecății), întrucât din cuprinsul acestora au rezultat date și informații concludente și utile prezentei cauze.
Fără a atribui însă, acestor procese verbale de redare a înregistrărilor și interceptărilor convorbirilor telefonice efectuate între inculpații R V - P O C -M G C - o valoare prestabilită, ele au constituit parte din probele ce au constituit rechizitoriul - probe ce au fost evaluate numai în raport și de alte probe administrate.
S-au mai invocat de către apărare critici ce au vizat neconcordanțe între infracțiunile cuprinse în procesul verbal de începere a urmăririi penale față de inculpatul R, procesulverbal de prezentare a învinuirii, procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală și dispoziția de trimitere în judecată, precizându-se că nu s-a emis de către procuror o ordonanță de extindere a urmăririi penale (începută inițial doar pentru infracțiunea prevăzută de art.61 Legea 78/2000, ulterior materialul de urmărire penală fiindu-i prezentat inculpatului R V și trimis în judecată și pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 raportat la art. 17 din Legea 78/2000). Însă, față de aspectele invocate, nu s-a produs vreo încălcare a drepturilor procesuale ale inculpatului R V și nici nu s-a invocat, fiind complinite aceste omisiuni prin punerea* în mișcare a acțiunii penale prin rechizitoriu, pentru toate infracțiunile pentru care s-a desfășurat urmărirea penală.
Urmărirea penală, actele procedurale desfășurate au fost aduse permanent la cunoștință inculpatului asistat de același avocat - cu ocazia procesului-verbal de începere a urmăriri penale (la 19.03.2006), a procesului verbal de prezentare a învinuirii și în final al procesului verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (28 iulie 2006).
Urmărirea penală s-a desfășurat fără punerea în mișcare a acțiunii penale (act procedural ce s-a realizat odată cu emiterea rechizitoriului și trimiterea în judecată), inculpatul neformulând cereri, solicitări ori declarații suplimentare Ia finalizarea acesteia) respectiv în momentul prezentării materialului de urmărire penală pentru cele 2 infracțiuni. Astfel, procedural nu s-a impus obligativitatea procurorului de a emite o ordonanță de extindere a urmăririi penale.
Constatând nefondate aceste susțineri invocate de inculpatul R V, aprecierea probelor s-a regăsit în argumentele ce au conturat situația de fapt rezultată în sarcina inculpatului R V, anume săvârșirea de trafic de iniluență - sub forma cumpărării de influență, infracțiune prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legea 78/2000, constând în promisiunea și apoi darea sumei de 17 milioane de lei (echivalentul a 500 euro) prin depune în cont bancar inculpatului P O C, pentru ca acesta să intervină la lucrători ai Direcției Poliției Rutiere a I.G.P.R., în vederea reducerii duratei unei sancțiuni contravenționale.
S-a dispus condamnarea inculpatului R V la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare cu executare, aplicând dispozițiile art. 71 alin.2 Cod penal privind pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.l lit. a,b Cod penal.
Individualizarea judiciară a pedepsei aplicate și a modalității de executare, s-a raportat la criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal și definitive prin art. 52 Cod penal:
- gradul de pericol social crescut al faptei săvârșite de inculpatul R V determinat de : modalitățile în care a acționat (promisiunea indirectă și directă, urmată de darea de bani), persoana asupra căreia s-a realizat influența - inspector de poliție, în virtutea atribuțiilor de serviciu și a faptului că era o persană abordabilă în acest sens,
- valorile sociale lezate și urmărire produse, sentimentul de insecuritate și de neîncredere în autorități - creat în rândul societății, cât și rezonanța socială pentru viitor;
- aspecte legate de circumstanțele personale ale acestuia, constând și în conduita socială (deși inculpatul era cunoscut cu antecedente penale, era cercetat și în alte dosare penale, acesta
nu a înțeles să se oprească în desfășurarea de acte materiale antisociale ce ulterior, au constituit infracțiuni);
- atitudinea procesuală a inculpatului ce a fost prezent la termenele de judecată (excluzând situațiile obiective când, fiind arestat în altă cauză nu s-a putut asigura prezența acestuia), a avut o atitudine constantă în declarații pe tot parcursul procesului penal, a recunoscut actele materiale desfășurate, respectiv faptele ce le-a prezentat în toate declarațiile date;
- scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate (în cuantum și modalitate de executare), instanța apreciind că acest scop nu poate fi atins decât prin executarea în regim de detenție a pedepsei.
Referitor la infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul M C, respectiv infracțiunea de trafic de influență prev. de art. 61 din Legea 78/2000. de complicitate la cumpărare de influență - art. 26 raportat la art. 61 din Legea 78/2000 și de uz de fals prevăzută de art. 291 raportat la art. 17 lit.c Legea 78/2000 cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal, s-au constatat următoarele:
I. La data de 19.03.2006 s-a dispus începerea urmării penale prin ordonanța procurorului față de inculpatul M G C pentru infracțiunile prev. de art. 61 Lg.78/2000, art. 26 C.pen. raportat la art. 61 Lg.78/2000, art. 291 C.pen. raportat la art. 17 lit. c Legea 78/2000 și art. 292 cu referire la art. 17 lit.c Legea 78/2000 iar la 23 martie 2006 s-a adus la cunoștință învinuirea inculpatului M prin încheierea procesului verbal corespunzător, la 17 iulie 2006 s-a prezentat materialul de urmărire penală pentru aceste infracțiuni.
Acțiunea de trafic de influență sub forma complicității la cumpărarea de influență a constat în solicitarea adresată inculpatului P O C de a interveni pentru reducerea/anularea perioadei de suspendare a permisului de conducere, sancțiune aplicată inculpatului R V (nașul sau de cununie). Inculpatul M G C a fost contactat telefonic de inculpatul R V pe data de 01.07.2005, pentru a vorbi cu inculpatul P și a-l ajuta în reducerea sau anularea sancțiunii contravenționale aplicate de organele poliției rutiere cu ocazia deplasării sale spre Bulgaria și să-i promită acestuia suma de 500 euro.
Situația de fapt a rezultat cert din probele administrate: conținutul convorbirilor telefonice dintre inculpatul R și inculpatul M la data de 31.07.2005 și 01.07.2005; convorbirea dintre inculpatul M și inculpatul P ce cuprinde atât solicitarea inculpatului R, precizarea sumei de bani, cât și solicitarea inculpatului P ca banii (pentru rezolvarea problemei lui R) să-i fie remiși fie prin M fie pe card; declarația-autodenunț a inculpatului R, cât și cea din fața instanței (deși evazivă) evidențiază contribuția la cumpărarea influenței a inculpatului M. chiar declarațiile inculpatului M (confirmate și de declarația inculpatului R) din faza de urmărire penală relevă că, inițial între inculpații P și R era o stare conflictuală (datorată unei dispute între R și tatăl inculpatului P) și din acest motiv, inculpatul M trebuia și a intervenit pentru R; declarațiile inculpatului P din cele două faze procesuale în care precizează că inculpatul M a cerut «doar „un sfat" pentru inculpatul R V în cursul lunii iulie - august - însă „intervenția" rezidă și din coroborarea cu procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice ce a reprezentat acel „sfat solicitat".
Deși inculpatul M G C nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de complicitate la cumpărarea de influență, asupra inculpatului P și a avut o atitudine de reținere în a da declarații clare, celelalte probe administrate - mai sus expuse - au infirmat susținerile acestuia.
Deși inculpatul M G C declară că obișnuia să se împrumute cu inculpatul P reciproc cu diferite sume de bani, că nu-și amintește nici conținutul convorbirilor telefonice efectuate cu inculpatul P la solicitarea inculpatului R V. ci doar faptul că a solicitat sfaturi de la P - susținerile acestuia sunt infirmate de conținutul declarațiilor date la urmărirea penală (fi. 167, 170), de actele ce vizează alimentarea cadrului inculpatului P în numele societății al căruia administrator era - S.C. C SRL Neamț, actele ce referă la rulajul sumelor contului inculpatului P în perioada efectuării actelor de urmărire penală premergătoare.
Argumentele conferite de probele expuse dovedesc cu certitudine contribuția nemijlocită și directă, cu intenție a inculpatului M de a ajuta pe inculpatul R V - prin actele materiale desfășurate (reprezentând intervenția la inculpatul P) - în acțiunea de „cumpărare de influență" asupra inspectorului de poliție.
Inculpatul M G C a invocat prin apărător, referitor la infracțiunea de complicitate la săvârșirea infracțiunii de „cumpărare de influență", că nu există nicio probă (respectiv nici un martor) care să-l încrimineze pe inculpat. S-au omis însă a fi raportate susținerile, la probele anterior expuse (declarațiile inculpatului R V, ale inculpatului M G C în faza de urmărire penală, ale inculpatului P și procesele verbale de redare a conținutului convorbirilor telefonice).
Aceste probe au fost just coroborate și nu au putut fi combătute sau înlăturate prin nici o altă probă. Pe cale de consecință, se constată îndeplinite fiecare dintre elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la infracțiunea de „cumpărare de influență" prevăzută de art. 26 C.pen. raportat la art. 6 din.l Legea 78/2000 - în sarcina inculpatului M G C.
Un argument probat cert s-a raportat la existența „cumpărării de influență" pentru inculpatul R V, asupra inspectorului de poliție - inculpatul P O C.
Starea conflictuală existentă între inculpatul R V și P O C a fost precizată clar și necontestată, prin declarațiile inculpatului R V, ale inculpatului M și ale inculpatului P din care s-a reținut că a existat un incident între tatăV inculpatului P și inculpatul R, moment de la care inculpatul P nu mai vorbea cu inculpatul R, și nu dorea să mai fie deranjat de acesta. Ulterior însă, urmare a intervenției inculpatului M (a conținutului acesteia) inculpatul P a fost de acord, să fie sunat personal de inculpatul R și a fost determinat să accepte oferta lui R V.
Deci, intervenția inculpatului M a fost necesară și esențială pentru realizarea ..cumpărării de influență" de către inculpatul R V, intervenția fiind vădit cu intenție; inculpatul M a pre văzut și a urmărit prin convorbirile telefonice cu inculpatul R V, cele ulterioare cu inculpatul P (când îi precizează problema inculpatului R V. care fusese surprins circulând cu permisul suspendat și i se întocmise dosar penal). Relevant este conținutul convorbirilor telefonice efectuate între inculpatul M și inculpatul R din 11.08.2005 (f. 127 ds.u.p.) când inculpatul M precizează „...dăi 500 euro,..." pentru inculpatul P și modalitatea de trimitere - cârd BANCA, convorbirea telefonică între R și P din 11.08.2005 când se solicită datele personale lui P pentru depunerea banilor.
Urmarea produsă intervenției inculpatului M a fost tocmai determinarea inspectorului de poliție - să accepte solicitarea și oferta coinculpatului R V – urmare pe care inculpatul a prevăzut-o și acceptat-o, a dorit-o (urmarea constituind tocmai starea de pericol social, pentru buna desfășurare a activității de serviciu a inspectorului de poliție).
Momentul săvârșirii infracțiunii de către inculpatul M a avut loc în momentul în care - informat telefonic de inculpatul R V asupra problemei și solicitării acestuia. precum și promisiunea sumei oferite în schimb - a sunat pe inculpatul P determinându-l să-i rezolve problema inculpatului R și să-i accepte oferta : - convorbirile telefonice efectuate între R V și M G C - redau solicitările inculpatului R V și acceptul inculpatului M de a vorbi cu „O" - inc. P; - convorbirea telefonică din 31.07.2005 (f.90) între inculpații M și R, precizându-i că inculpatul P nu vrea să-l ajute; - convorbirea din 01.08.2005 (f.96) - în care R V promite 500 euro pentru P dacă îl ajută; - convorbirea inculpatului M cu inculpatul P - „s-a rezolvat problema cu V de la Iași"; - convorbirea din 11.08.2005 dintre M și P - acesta precizându-i modalitatea de transmitere a banilor de către R V.
Inculpatul M G C a acționat ca un intermediar, ca un complice prin care s-a săvârșit infracțiunea de „cumpărare de influență" de către inculpatul R V, care s-a prevalat de influența reală pe care inculpatul acesta știa că o are asupra inculpatului P (fiind prieteni de 3-4 ani, conform relatărilor acestora).
Raportat la considerentele de fapt și drept reținute și expuse, s-a constatat indubitabil că, inculpatul M G C a săvârșit infracțiunea de complicitate la infracțiunea de „corupție sub forma cumpărării de influență" prevăzută și pedepsită de art. 26 C.pen. raportat la art. 6'din Legea 78/2000.
În consecință, s-a dispus condamnarea inculpatului M G C pentru săvârșirea acestei infracțiuni la pedeapsa închisorii, cu executare în cuantum de 3 ani închisoare.
Aprecierea criteriilor generale de individualizare a pedepsei conform disp. art. 72 C.pen. raportat la art. 52 C.pen. s-a raportat temeinic la circumstanțele reale de săvârșirea faptei (expuse anterior) cât și la circumstanțele personale ale inculpatului (atitudinea procesuală a acestuia în cele 2 faze procesuale - inculpatul nu a răspuns procedural solicitărilor procurorului (la 23.03.2006 s-a impus emiterea unei ordonanțe de obligare a învinuitului M G C de a nu părăsi România , pentru asigurarea unei bune desfășurări a urmăririi penale și împiedicarea de a se sustrage urmăririi penale și nici instanței - fiind citat de multe ori, prezentându-se rar și nu atunci când era solicitat, invocând aspecte nedovedite deși știa că era începută urmărirea penală în cauza respectivă, declarațiile date în faza de urmărire penală sunt omisive - parțial, faptul că este cunoscut cu antecedente penale - conform fișei de cazier judiciar). Din coroborarea acestor circumstanțe s-a reținut persistența infracțională a inculpatului, iar față de natura infracțiunilor pentru care era cercetat, și a fost judecat - s-a vizat lezarea autorităților publice, a valorilor sistemului de drept, prin determinarea în favoarea altui inculpat a încălcării atribuțiilor de serviciu de către persoana traficată.
Aceste aspecte au conturat împrejurările ce agravează răspunderea penală, astfel încât cuantumul pedepsei stabilit și executarea în regim de detenție de către inculpatul M G C s-au impus ca măsură de constrângere și de reeducare a inculpatului, pentru înlăturarea atitudinii de sfidare socială și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială.
II. Față de infracțiunea de corupție prevăzută de art. 61 Legea 78/2000 reținută prin rechizitoriu a fi săvârșită de inculpatul M G C, constând în promisiunea unei sume de bani inculpatului P pentru ca acesta să intervină la polițiști ai I.G.P.R. în scopul de a determina reducerea perioadei unei sancțiuni contravenționale s-a conturat următoarea situație de fapt:
La data de 15.12.2005 inculpatul M G C a fost depistat conducând autoturismul proprietate personală, pe raza localității Limpezis - jud. Buzău, cu viteză excesivă; fiindu-i întocmit de către agentul de poliție N N un proces verbal de contravenție (sancțiunea amenzii contravenționale și reținerea permisului de conducere, în vederea suspendării dreptului de a conduce pe o durată de 90 de zile de la 30.1.2.) - proces verbal comunicat prin poștă. întrucât inculpatul nu a prezentat permis de conducere nu i s-a eliberat o dovadă de circulație (înscrisurile de la fila 44 - 45 dosar u.p., declarațiile inculpatului M, declarațiile martorului ag. N N, raportul întocmit de acesta).
Inculpatul M Gh.C. urmare a convorbirilor telefonice efectuate cu inculpatul P, a depus o cerere (f.209 ds.u.p.) de reducere a perioadei se suspendare a dreptului de a conduce de la 90 de zile la 30 de zile anexând actele specificate (inclusiv o dovadă de circulație de la 15.12.-30.12. în copie xerox înaintată de P), conținutul convorbirilor telefonice efectuate de inculpatul M cu inculpatul P la 13.01.2006; la 17.01.2006 cei doi inculpați se întâlnesc la București și inculpatul M predă inculpatului P actele necesare; iar la 20.01.2006 se înregistrează cererea inculpatului M.
Dovada de circulație (în seria A - 4058180), a fost întocmită în numele ag. N N, însă acesta a declarat că nu a întocmit-o și nici nu avea în gestiune carnetul de dovezi cu seria A nr. 4058180; aspect probat cu înscrisuri emise de I.P.J. Buzău - Serviciul Poliției Rutiere și f. 217-adresa nr. 28074/05.04.2006; adresa emisă de I.G.P.R. - Poliția Rutieră din 20.01.2006 din care se reține că inculpatul M G C avea reținut permisul de conducere din 15.12.2005.
Inculpatul M G C nu a recunoscut că a solicitat inculpatului P O C să intervină la lucrători ai poliției din cadrul I.G.P.R.. însă susținerile acestuia au fost constant infirmate de celelalte probe administrate:
- conținutul convorbirilor telefonice efectuate între inc. M și inc. P;
- declarațiile martorilor lucrători ai poliției audiați în ambele faze procesuale, care deși sunt evazivi în a declara intervenția inculpatului P nici nu exclud cu certitudine intervenția în favoarea inculpatului M
- declarația martorului F S f.74 verso, declarația martorului Neagoe N. - fila 76 verso"...este posibil să-mi fi dat telefon M Gh. să vorbesc cu cineva...", „...nu rețin dacă a intervenit cineva...", declarația martorului A M - f.80 - care precizează că M Gh. C. figurează cu permisul reținut, la data verificărilor pentru rezolvarea cererii inculpatului M; declarația martorului V C „...nu-și amintește dacă inc. M s-a prezentat personal la audiențe cu cererea...".
Ulterior, la data de 05.02.2006 inculpatul M a fost depistat conducând cu viteză excesivă pe raza județului Covasna (circulând spre Brașov) și întrucât nu avea comunicat la I.P.J. aprobarea cererii de reducere a perioadei de suspendare a permisului de conducere, îl apelează telefonic pe inculpatul P (care era la Piatra Neamț). Urmare a intervenției telefonice a inculpatului P la șeful Poliției rutiere Covasna (martorul H I) i s-a aplicat inculpatului M doar o amendă (declarația martorului H I, confirmă intervenția lui P pentru M, convorbirea telefonică dintre P și H din 05.02.2006, convorbirea telefonică între M și P, convorbirea telefonică din 18.01.2006 și cele ulterioare prin care se solicită 2-3 sute pentru „omul ală", iar inculpatul M îi spune să treacă pe la fratele său apoi pe la tatăl său - ulterior, telefonic inculpatul P îi comunică că „s-a rezolvat" - constituie probe ce au înlăturat susținerile inculpatului M G C de nerecunoaștere a intervenției făcute la inculpatul P O C.
S-a demonstrat probator, cu certitudine săvârșirea de către inculpatul M G C a infracțiunii de a promite sume de bani inculpatului P O C pentru a interveni la polițiști ai I.G.P.R. în scopul de a determina reducerea perioadei de suspendare a dreptului de conducere auto - infracțiune prevăzută și pedepsită de art. 61 Legea 78/2000.
Constatând săvârșirea infracțiunii de corupție prevăzută de art. 61 Legea 78/2000 sub forma promisiunii (fără a fi probată și remiterea efectivă a vreunei sume de bani - nici nu s-a reținut prin rechizitoriu) instanța a dispus condamnarea inculpatului M G C și pentru săvârșirea acestei infracțiuni la pedeapsa închisorii în cuantum de 2 ani și 6 luni închisoare, cu executare.
La individualizarea pedepsei - cuantum și modalitate de executare - instanța a apreciat corespunzător circumstanțele reale ale săvârșirii infracțiunii (împrejurările comiterii, modalitățile - actele materiale săvârșite de inculpat, persistența vădit infracțională a inculpatului, valoarea socială lezată - normele de drept și conviețuire socială, încălcându-se respectarea acestora), cât și circumstanțele personale anterior expuse.
De asemenea, s-a constatat că inculpatul M G C a săvârșit cele două infracțiuni (de trafic de influență și de complicitate la cumpărare de influență) în stare de concurs prev. de art. 33 lit. a și, s-a făcut aplicabilitatea dispozițiilor art.34 alin.l lit.b Cod penal și s-a dispus ca inculpatul M G C să execute pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare.
III. Raportat la cea de a treia infracțiune pentru care a fost trimis în judecată inculpatul M G C - infracțiunea de uz de fals prev. de art. 291 Cod penal raportat la art. 17 lit.c Legea 78/2000, instanța urmează a dispune achitarea acestuia în baza dispozițiilor art. 11 pct. 1 lit.a C.pen. raportat la art. 10 lit.d C.pen. - constatând lipsa unuia dintre elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv a laturii subiective - intenția - (ca formă a vinovăției pentru existența infracțiunii), s-au reținut următoarele considerente:
Infracțiunea de uz de fals prev. de art. 291 Cod penal se săvârșește numai cu intenție directă, constând în folosirea unui înscris oficial, cunoscând că este fals, în „vederea producerii unei consecințe juridice".
Inculpatul M a folosit dovada de circulație pe care i-a trimis-o inculpatul P, dovadă pe baza căreia și a celorlalte acte depuse i s-a aprobat cererea de reducere a perioadei de suspendare a permisului de conducere.
Atât timp cât în cursul urmăririi penale nu s-a putut dovedi cu certitudine că „înscrisul" supus expertizării este fals, că a fost falsificat de inculpatul P (nu s-a stabilit autorul falsului întrucât nu s-a solicitat de procuror - conform dispoziției din ordonanța de efectuare a expertizei).
Nicio probă nu evidențiază intenția inculpatului M G C de a folosi un înscris știind că este fals și, acțiunea sa fiind subsecventă și derivată existenței infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale (aceasta nefiind stabilită) - nu se poate reține nici „uzul de fals" în sarcina inculpatului M G C.
Dovada prezentată a fost întocmită de I.P.J. Buzău, de către agentul constatator al contravenției săvârșite de inculpatul M - respectiv N N, deși acesta declară în raportul prezentat că nu a eliberat acea dovadă, că nu are în gestiune un carnet de dovezi cu seria și nr. respectiv, adresele emise de I.P.J. Buzău referă la faptul că nu au dovezi cu seria și nr. respectiv, iar organul de urmărire penală nu a solicitat nici un moment prin expertiză a se stabili autorul falsului - dintre cele trei persoane - învinuiți aflați în curs de urmărire penală.
Prin constatarea tehnico-științifică se menționează, în concluzii, că „înscrisul" este o copie ce prezintă „indicii de modificare".
Nu s-a probat niciun moment dacă inculpatul M G C știa că „dovada" folosită în dosarul depus pentru aprobarea cererii este falsă, astfel încât să se poată evidenția vreun moment „intenția directă în folosirea unui înscris fals". Ceea ce se poate reține din conținutul convorbirilor telefonice și declarațiile inculpaților - singurele invocate ca probe de acuzare. în susținerea existenței infracțiunii de uz de fals - referă la : credibilitatea inculpatului M în inculpatul P de a-i rezolva problemele, la faptul că inculpatul M s-a întâlnit la București cu inculpatul P căruia i-a predat actele necesare pentru a-i fi aprobată cererea, inculpatul M nu a avut cunoștință de existența acestui înscris ca fiind fals.
Întrucât nu s-a demonstrat cu certitudine că inculpatul M G C a folosit cu intenție directă un înscris știind că este fals (dovada emisă de I.P.J. Buzău) instanța a constatat lipsa laturii obiective - a intenției directe - singura formă de existență a infracțiunii de uz de fals, deci a unuia dintre elementele constitutive ale infracțiunii și incidente dispozițiile art. 10 lit.d C.pen.
Referitor la infracțiunile reținute în sarcina inculpatului P O: de trafic de influență în formă continuată (2 acte materiale) prev. de art. 257 Cod penal cu referire la art. 61 Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 25 raportat la art. 290 C.pen. cu referire la art. 17 lit.c Legea J78/20OO, infracțiunea de fals în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 C.pen. cu referire la art. 17 fit.c Lg. 78/2000 cu aplicarea art. 33 lit.c Cod penal - s-a constatat probator următoarea situație de fapt:
În ceea ce privește infracțiunea de fals în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 Cod penal cu referire la art. 17 lit.c Legea 78/2000 s-a reținut că înscrisul falsificat ar fi fost dovada emisă de I.P.J. Buzău, în numele agentului de poliție N N, dovadă care înlocuia permisul de conducere și dădea inculpatului M dreptul de a circula în perioada 15.12.-30.12., dovada falsificată prin alterarea seriei și a conținutului documentului cu regim special, producătoare de consecințe juridice chiar utilizat în copie xerox.
Un prim aspect, referă la susținerea acuzării că inculpatul P a falsificat înscrisul invocând ca probe:
- raportul de constatare tehnico-științifică care precizează că înscrisul oferit spre expertizare este o „copie xerox și prezintă indicii de modificare, neputându-se stabili modalitatea de modificare a seriei";
Nu s-a dispus de procuror prin rezoluție, asupra stabilirii autorului iar constatarea tehnico-științifică nu a făcut nici o referire la persoana autorului falsului, în speță că ar fi inculpatul P (după cum s-a reținut în rechizitoriu).
- înscrisurile emise de M.A.I.. I.P.G.R. - în care precizează faptul că inspectorul de poliție - inculpatul P nu și-a făcut fișa de lichidare și a avut distribuit un carnet de dovezi de lanr. 176 la nr. 200, ce nu a fost restituit de inculpat în momentul demisiei și plecării din cadrul I.G.P.R. (la data de 27.03.2006);
- declarațiile inculpatului P care menționează că a făcut fișa de lichidare ;
- înscrisurile emise de I.P.J. Buzău, care precizează că agentul N N nu a întocmit „dovada" și nici nu avea predat un carnet de dovezi cu seria și nr. înscrisului fals (seria A nr. 4058180).
Aceste probe însă nu demonstrează cu certitudine că inculpatul P O C ar fi întocmit înscrisul fals prin completarea formularului tipizat, cel mult au evidențiat că înscrisul (copia xerox a unei dovezi) supus expertizării a aparținut „probabil" unui carnet de dovezi ce figura în administrarea inculpatului P și pe care acesta nu l-a predat - însă nu pot evidenția cu certitudine că inculpatul P este autorul falsului.
Acuzarea s-a bazat pe probe indirecte și neconcludente și a omis a stabili prin probă directă, cea a constatării tehnico-științifică a înscrisului - cine este autorul falsului, dacă inculpatul P este autorul falsului.
Prin prisma altui argument, textul de lege nu impune asupra formei „înscrisului'" (original sau copie), însă pentru a se verifica autenticitatea unui înscris prin expertizarea acestuia, sie impune prezentarea originalului.
În practica judiciară, s-a prevăzut și posibilitatea expertizării copiei legalizate - în cauză, nefiind realizată niciuna dintre aceste condiții.
Întrucât nu s-a putut proba de acuzare, cu certitudine că inculpatul P este autorul falsificării înscrisului - se constată existența unui dubiu, a unei vădite incertitudini - ce profită inculpatului - incidente fiind dispozițiile art. 10 lit. c C.pen. S-a dispus achitarea inculpatului P O C în baza disp.art. 11 pct.2 lit.a C.pen. pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 C. pen. raportat la art. 17 lit. c Legea 78/2000.
În ceea ce privește infracțiunea de instigare la fals material în înscrisuri sub semnătură privata, prevăzută de art. 25 Cod penal raportat la art. 290 Cod penal cu referire la art. 17 lit.c Legea 78/2000, instanța a reținut următoarea situație :
Prin rechizitoriu învinuiții I F și F S au fost scoși de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, reținându-se că fapta săvârșită de aceștia nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Totodată este trimis în judecată și se solicită condamnarea inculpatului P O C pentru infracțiunea de instigare la săvârșirea unei „fapte care nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni" (așa cum s-a dispus în rechizitoriu).
Înainte de a intra în analiza pe fond a probelor administrate și constituente ale actului de inculpare, vizând infracțiunea de instigare la fals material în înscrisuri oficiale pentru care a fost trimis în judecată inculpatul P O C - instanța de judecată a realizat o analiză a condițiilor - constituente și formale, ce se impun mai întâi a fi verificate prin prisma nonț| incriminatoare .
Art. 25 Cod penal prevede că „instigatorul este persoana care determină cu intenție, o altă persoană, să săvârșească o faptă prevăzută de legea penală".
Prima dintre condițiile de existență a „instigării" (sub forma infracțiunii) este ca persoana determinată (cel instigat) să săvârșească o faptă prevăzută de legea penală - în speță, s-a constatat că persoana presupus a fi instigată (martorul I F) pentru întocmirea în fals a înscrisului (adeverința de efectuare a cursului de legislație rutieră) a săvârșit o faptă care nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Nefiind realizată această condiție, inculpatul P O C neputând determina îndeplinirea ei, nu poate subzista în sarcina acestuia o instigare propriu-zisă ci, eventual, o instigare fără efect.
În consecință, și faptei săvârșite de inculpatul P O C îi lipsește gradul de pericol social al unei infracțiuni (prin modalitatea desăvârșire și scopul realizat - ce nu a fost îndeplinit, persoana instigată nu a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală) astfel încât nu se poate dispune condamnarea acestuia.
Prin prisma acestor argumente - instanța nu poate aborda o analiză pe fond a probelor acuzării în ceea ce privește pe inculpatul P O C referitor la această infracțiune.
S-au constatat incidente dispozițiile art. 10 lit.b1 în referire la art. 181 Cod penal și s-a dispus achitarea inculpatului P O C în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit.a C.pen. pentru infracțiunea de instigare la fals material în înscrisuri oficiale prev. și ped. de art. 25 raportat la art. 290 C.pen. cu referire la art. 17 lit.c Legea 78/2000.
Susținerile apărării inculpatului P O C referitor la cele două infracțiuni de fals material în înscrisuri oficiale și instigare la infracțiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, au vizat achitarea acestuia prin prisma analizei pe fond a probelor administrate.
Însă, instanța a dispus achitarea prin prima altor argumente ce au fost expuse, pentru prima infracțiune (cea de fals material în înscrisuri oficiale - urmare a analizei în fond a cauzei) iar pentru infracțiunea de instigare la infracțiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată - urmare a analizei formale sub aspectul condițiilor de existență, ce trebuie să le îndeplinească inculpatul pentru a avea calitatea de „instigator".
III. Referitor la infracțiunea de trafic de influență prev. de art. 257 Cod penal cu referire la art. 61 Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen., pentru care a fost trimis în judecată inculpatul P O C:
Realizarea infracțiunii conform dispozițiilor art. 257. presupune „primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni,... direct sau indirect, pentru sine. ori pentru altul, săvârșită de o persoană care are influență sau...asupra unui funcționar pentru a-1 determina să facă ori...un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu", dispoziții ce se completează cu cele de la art. 61 Legea 78/2000, infracțiunea de corupție, raportat la calitatea inculpatului - inspector de poliție (conform deciziei LIX 59/2007 a Î.C.C.J.). „promisiunea, oferirea sau darea de bani -direct sau indirect, unei persoane care are influență sau... asupra unui funcționar, pentru a-1 determina să facă ori ... un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu".
Inculpatul R V a contactat telefonic pe inculpatul P O C, prin intermediul inculpatului M G C, apoi direct - începând cu data de 31.07.2005, 01.08.2005 și ulterior, solicitându-i să intervină la lucrători ai poliției din cadrul I.G.P.R. apoi I.P.J. Iași, pentru a i se aproba cererea de reducere a perioadei de suspendare a dreptului de a conduce - sancțiune aplicată la data de 31.07.2005 de agentul de poliție pe raza județului Galați (localitatea Braniște) - când a fost surprins conducând cu viteză excesivă.
În perioada respectivă, inculpatul P O C era într-o situație conflictuală cu inculpatul R V datorită unui incident între acesta și tatăl inculpatului P. așa încât evita să discute și să intre în relații cu acesta. Această situație a fost depășită însă la intervenția inculpatului M G C prieten al inculpatului P O C și finul de cununie al inculpatului R V.
Astfel, inițial inculpatul P a fost solicitat telefonic în data de 01.08.2005 de către inculpatul M G C pentru rezolvarea problemei inculpatului R V. Apoi, la insistențele inculpatului R care i-a promis prin inculpatul M suma de 500 de euro și a acceptat să fie contactat direct de inculpatul R V (pe 08.08.2005).
Inculpatul P O C îi precizează acestuia un număr de fax la care să-i trimită actele necesare pentru întocmirea dosarului privind cererea de reducere a sancțiunii contravenționale, precum și faptul că îi va face rost de documente ce să ateste instruirea la cursul de siguranță rutieră - document obligatoriu pentru aprobarea cererii.
Această situație de fapt a rezultat din conținutul convorbirilor telefonice între inculpatul R și P, între M și P, declarațiile inculpatului R V (autodenunț) și din declarațiile inculpaților P și M - care, deși evazive în precizări exacte, au fost întregite prin conținutul celorlalte probe administrate.
La data de 09.08.2005 inculpatul P O C a depus la Direcția Poliției Rutiere dosarul lui R (incluzând documentul ce atesta absolvirea de către inculpat a cursului de siguranță rutieră, document emis de S.C. T A S București pentru perioada 01.-09.08.2005, perioadă în care evident inculpatul R nu era în țară).
Ulterior, inculpatul P O C inițiază convorbiri telefonice; comunicând inculpatului R V direct și prin inculpatul M că urma să intre în concediu și că a fost la „omul" și va rezolva problema, pe 10.08.2005 comunică un sms inculpatului M că "a rezolvat problema lui V de la Iași", că lasă „omului" datele pentru a comunica reducerea la I.P.J. Iași și Galați, apoi pretinde suma de 17 milioane de lei și virarea pe cârd, comunicând datele cârdului, telefonic, inculpatului R V la solicitarea acestuia (declarația inculpatului R V - „...P mi-a spus că îmi va rezolva problema în condițiile în care îi voi da suma de 500 euro"; adresele emise de S.C. Bank Post SA - din 11.08.2005; convorbirea telefonică între P și R, din 11.08.2005, între inculpații R și M din 11.08.2005 - ce dovedesc acțiunea inculpatului P de a pretinde bani de la R V pentru rezolvarea problemei cât și prin primirea sumei).
Tot în acțiunea de traficare a influenței, inculpatul P O C intervine la lucrători ai Poliției din cadrul I.P.J. Iași - la solicitarea inculpatului R V căruia i se întocmise un dosar penal, fiind depistat conducând în perioada în care permisul de conducere era suspendat.
Convorbirea telefonică din 02.09.2005 între inculpatul P și comisarul de poliție -martorul F P, din cadrul I.P.J. - dovedesc clar intervenția acestuia. Declarațiile martorului F P date în cursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată sunt, de asemenea, evazive - cu omisiuni în a relata cu exactitate discuțiile și intervenția inculpatului P, însă certitudinea intervenției a fost probată prin coroborarea cu procesul verbal de redare a conținutului convorbirilor telefonice efectuate între inculpatul P și martorul F P („dacă se poate face ceva pentru R V"), între R și P — din 02.09.2005 -inculpatul P spune inculpatului R să declare că nu el a condus autoturismul, între inculpatul R V și inculpatul M G C, declarațiile martorului M I (I.P.J. Iași) care precizează doar faptul că „a fost sunat de R V" însă coroborate cu celelalte probe - procesul verbal de redare a conținutului convorbirilor între P și M, reflectă intervenția inculpatului P.
Urmare a intervenției inculpatului P s-a eliberat o dovadă de circulație provizorie inculpatului R V.
Actele materiale infracționale desfășurate de inculpatul P O C au conturat clar pe de o parte, „pretinderea sumei de bani de la inculpatul R V" și pe de altă parte, „intervenția - determinarea" lucrătorilor de poliție din cadrul D.P.R., apoi din cadrul I.P.J. Iași să facă un act ce intra în atribuțiile lor de serviciu, respectiv aprobarea cererii inculpatului R V.
În susținerea probatorie a activităților materiale infracționale ale inculpatului P Ovidiik-Cristian ce au vizat intervenția la lucrători ai poliției din cadrul D.P.R. sunt evidente (alături de probele expuse: convorbiri telefonice, înscrisuri) și declarațiile martorilor polițiști audiați în ambele faze procesuale, în atribuțiile cărora era rezolvarea cererii inculpatului R V: martorii E M, V C, cât și ale martorilor I F, F S cei care au întocmit documentul ce atesta efectuarea cursului de siguranță. Aparent, acești martori au dat declarații evazive, reținându-se a declara cu certitudine intervenția inculpatului P, însă evidența acesteia a fost constatată prin coroborarea și justa apreciere cu celelalte probe, respectiv conținutul convorbirilor telefonice, declarațiile inculpatului R. Evidența acestei probe nu a putut fi înlăturată, așa cum a solicitat în apărare inculpatul P O C care a negat constant săvârșirea acestei infracțiuni (invocând în declarațiile date în cele două faze procesuale doar existența unor relații de prietenie cu inculpatul R V împrumutul sumei de bani, de 17 milioane de lei sau faptul că „inculpatul R V i-ar fi virat din proprie inițiativă și că nu știe de unde avea nr. contului de cârd al său" - uitând de convorbirile telefonice pe care personal le-a realizat).
Referitor la intervenția realizată de inculpatul P O C în favoarea inculpatului M G C, s-a constatat probator că inculpatul P a intervenit la lucrători ai poliției din cadrul D.P.R., începând din luna ianuarie 2006 la solicitarea inculpatului M G C pentru a-i fi aprobată acestuia cererea de reducere a perioadei de suspendare a dreptului de a conduce de la 90 zile, la 30 zile.
Inculpatului M G C i-a fost aplicată sancțiunea contravențională la data de 15.12.2005 când a fost surprins circulând cu viteză excesivă pe raza județului Buzău.
Inculpatul P discută telefonic cu inculpatul M asupra documentelor necesare (precizând că va depune personal vineri - ziua de primire, actele și cererea), apoi se întâlnește cu inculpatul M la București și i se predau actele (pe 17 - 18.01.2006).
Inculpatul P îl contactează telefonic la 29.01.2006 pe comisarul - martor F S (din cadrul I.P.J. Buzău) pentru a urgenta transmiterea și operarea în evidențe a reducerii perioadei de suspendare a dreptului de a conduce pentru inculpatul M.
Situația de fapt expusă a fost conturată de : conținutul convorbirilor telefonice între inculpatul P și martorul F S, declarațiile martorului F S, conținutul convorbirilor telefonice între M G C și inculpatul P O C, care confirmă faptul că acesta va interveni cât și intervenția efectiv realizată (actele aflate la f. 242-243 voi.III ds. u.p.), precum și pretinderea de către inculpatul P O C a sumei de 200-300 euro (inculpatul P solicită telefonic inculpatului M „ceva pentru omul ală...", ulterior precizând suma și spoi confirmă că a trecut pe la tatăl inculpatului M - după cum i Se indicase de acesta).
În continuare, pe data de 05.02.2006 inculpatul P O C intervine la comisarul H I (I.P.J. Covasna) la solicitarea inculpatului M G C care fusese surprins în trafic circulând cu viteză excesivă și i se aplică doar o amendă contravențională (deși figura cu permisul suspendat).
Deși inculpatul P O C neagă intervenția pentru inculpatul M G C cât și solicitarea de la inculpat a sumei de 200-300 euro, susținerile sale sunt infirmate de toate celelalte probe administrate: declarațiile martorului H I; înscrisul -respectiv procesul verbal de contravenție imediat întocmit inculpatului M urmare a intervenției telefonice a inculpatului P; conținutul convorbirilor telefonice între inculpatul P O C și inculpatul M G C; adresele privind rulajul sumelor de bani ale conturilor de cârd ale inculpatului P O C în perioada de referință - emise de BANCA, B.R.D.-S.A. sucursala Piatra Neamț, agenția Moinești, emise de S.C. O R S.A. București, S.C.Romtelecom SA București - privind plata facturilor telefonice ale inculpatului P.
Inculpatul P O C susține că sumele de bani presupus a fi „pretinse" reprezintădoar împrumuturi solicitate inculpatului M G C, la fel și suma de 200-300 euro (față de care nu s-a probat primirea).
Aceste susțineri sunt infirmate de probele ce redau conținutul convorbirilor telefonice intre M G C și P O C - acesta reproșând inculpatului M și pentru a-l determina să-i remită banii solicitați „când or fi mascații la ușă... tu o să zici, lasă că-1 f fcpe O, și eu o să zic, băi, nu pot..." (convorbiri telefonice din perioada 17-20.02.2006. pr.verbal f.58-71 ds.u.p.).
De asemenea, certitudinea solicitării sumei de bani de 2-300 curo inculpatului M G C pentru intervenția realizată (urmare a solicitărilor acestuia pentru rezolvarea sancțiunii contravenționale aplicate la 15.12.2005 și la 05.02.2006) este evidențiată de data solicitării și de conținutul convorbirilor telefonice între inculpații P și M, banii fiind solicitați pentru „omul ală", respectiv funcționarul la care urma să intervină inculpatul P pentru aprobarea cererii inculpatului M.
Reținând existența infracțiunii de trafic de influență, în sarcina inculpatului P O C sub forma celor două acte materiale - în favoarea inculpatului M și a inculpatului R - s-a conturat existența fiecăruia dintre elementele constitutive, cu următoarele precizări:
Nu interesează pentru existența infracțiunii dacă funcționarul asupra căruia s-a realizat influența „a făcut actul ce intra în atribuțiile sale de serviciu".
Acest aspect se impune a fi evidențiat raportat la afirmațiile martorilor audiați - asupra cărora s-a realizat intervenția, și care, negând acest fapt, au relatat că cererile inculpaților M și R au cuprins actele necesare aprobării lor, însă, au omis a face aprecieri asupra termenului de rezolvare a cererii foarte urgent - în 48 de ore.
De asemenea, nu interesează dacă s-a realizat predarea efectivă (remiterea) sumei solicitate de inculpat, ca obiect material al infracțiunii;
Pentru primul act material, traficul de influență în favoarea inculpatului R V s-a reținut în rechizitoriu și s-a probat pretinderea de către inculpatul P și remiterea efectivă a sumei solicitate de către inculpatul R V (500 euro); iar pentru al doilea act material, trafic de influență în favoarea inculpatului M G C s-a reținut în rechizitoriu doar pretinderea de către inculpatul P a sumei de 200-300 euro și nu s-a reținut nici probatremiterea efectivă a sumei (astfel încât nu se impune aplicabilitatea dispozițiilor art. 118 lit.d în referire la art. 257 alin.l Cp. raportat la art. 61 alin.3 Legea 78/2000).
Prin reținerea argumentelor probatorii expuse anterior s-a constatat cu certitudine în sarcina inculpatului P O C săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 Cod penal cu referire la art. 6 din Legea 78/2000 față de care s-a dispus condamnarea la pedeapsa închisorii de 5 ani, cu executare.
La individualizarea pedepselor - cuantum și modalitate de executare, în raport de criteriile generale conferite de dispozițiile4 art. 72 și 52 Cod penal - s-a avut în vedere circumstanțele reale ale săvârșirii infracțiunii (expuse anterior, ce au conturat situația de fapt) cât și circumstanțele personale ale inculpatului P (atitudinea procesuală nesinceră în cursul procesului penal - față de probele administrate și aduse la cunoștință - abordând o atitudine motivată de existență doar a unor relații de prietenie cu cei doi coinculpați, de solicitarea unor sume de bani sub formă de împrumut și nu o atitudine de responsabilitate față de calitatea sa și de funcția deținută - de inspector de poliție în cadrul I.G.P.R.).
Circumstanțele reale ale săvârșirii infracțiunilor vizează și aprecierea față de urmarea produsă prin săvârșirea acestora prin prisma valorilor sociale lezate: a încrederii în autoritatea publică și respectarea ordinii de drept și sociale - valori încălcate de însăși persoane care au obligația morală și profesională de a proteja și a garanta respectarea acestora - gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite fiind vădit mai ridicat.
Executarea pedepsei aplicate în regim de detenție se impune pregnant față de inculpatul P O C pentru realizarea scopului coercitiv și educativ al legii penale, al protecției societății și al prevenirii săvârșirii în viitor de către inculpat a unor astfel de infracțiuni, al reinserției lui sociale.
În baza dispozițiilor art. 71 Cod penal s-a aplicat inculpatului P O C pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a, b. c Cod penal, respectiv dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice*
dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit
condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii.
S-a făcut aplicabilitatea dispozițiilor art. 118 lit.d cu referire la art. 257 Cod penal, raportat la art. 6' alin.3 Legea 78/2000 și s-a dispus confiscarea specială a sumei de 17 milioane lei de la inculpatul P O C.
Împotriva sentinței penale nr. 51 din 13 mai 2009 a Curții de Apel Iași s-a exercitat calea de atac a recursului de către parchet și inculpați.
Procurorul a apreciat că sentința penală atacată este netemeinică sub aspectul soluției de achitare pronunțată față de inculpatul R V pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.291 Cod penal cu referire la art.17 lit.c din Legea 78/2000, față de inculpatul M G C pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.291 Cod penal cu referire la art.17 lit.c din Legea 78/2000 și față de inculpatul P O C sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art.25 Cod penal raportat la art.290 Cod penal cu referire la art.17 lit.c din Legea 78/2000 și prev. de art.288 Cod penal cu referire la art.17 lit.c din Legea 78/2000.
S-a apreciat că raportat la probele dosarului administrate în tot cursul procesului penal, instanța ar fi trebuit să condamne inculpații pentru toate infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.
Reprezentantul parchetului a solicitat admiterea recursului, desființarea sentinței atacate urmând ca instanța de recurs să pronunțe o hotărâre legală și temeinică, inclusiv cu redarea încadrărilor juridice corecte raportat la infracțiunile cauzei (conform încadrărilor din rechizitoriu), temeiul legal al confiscării, precum și incidența disp. art. 348 C.proc.pen. privind desființarea unor înscrisuri.
Inculpatul P O C a pus concluzii de admitere a recursului invocând cazurile de casare prevăzute de art.3859 punctele 9 și 10 Cod procedură penală .
În susținerea motivului de recurs prevăzut de art.3859 pct. 10 Cod procedură penală s-a arătat că deși prin sentința atacată inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.257 Cod penal cu referire la art.61 din legea nr.78/2000 cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, la pedeapsa de 5 ani închisoare, cercetarea judecătorească în cauză a fost făcută pentru a se demonstra săvârșirea de către inculpat, printre altele, și a infracțiunii prev.de art.257 Cod penal cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000.
Totodată a mai arătat că pe parcursul cercetării judecătorești instanța nu a pus niciodată în discuție aspectul schimbării încadrării juridice a faptei din cea prevăzută de art.257 Cod penal raportat la art.6 din Legea nr.78/2000 în cea prevăzută de art.61 din Legea nr.78/2000 pentru care inculpatul a fost condamnat, încălcându-i-se dreptul la apărarea prevăzut de art.24 din Constituția României și art.6 al.1 și 3 CEDO.
În temeiul cazului de casare prevăzut de art.3859 pct.9 Cod procedură penală a arătat că deși inculpatul a fost cercetat printre altele pentru infracțiunea de trafic de influență administrându-se probe în acest sens, a fost condamnat pentru o infracțiune care nu a fost cercetată și evident probată, cea de cumpărare de influență.
Inculpatul M G C, a pus concluzii de admitere a recursului solicitând casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond întrucât inculpatul a fost cercetat pentru infracțiunea de trafic de influență însă a fost condamnat pentru o infracțiune care nu a fost cercetată și probată și anume pentru infracțiunea de cumpărare de influență, încălcându-i-se dreptul la apărare.
Inculpatul R V a pus concluzii de admitere a recursului solicitând desființarea sentinței atacate și în temeiul cazului de casare prevăzut de art.3859 pct.14 Cod procedură penală reindividualizarea pedepsei. În susținerea acestui motiv de recurs a arătat că instanța de fond nu a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență raportat la dispozițiile art.72 Cod penal. În final, a solicitat reducerea pedepsei spre minimul special de 2 ani prevăzut de norma de încriminare având în vedere reținerea corectă a circumstanțelor atenuante invocate, urmând ca instanța să dispună, ca și modalitate de executare a pedepsei aplicarea dispozițiilor art.861 Cod penal .
Fiecare dintre inculpați au invocat și chestiuni legate de procesul de individualizare a sancțiunilor, solicitând aplicarea de dispoziții legale vizând neexecutarea prin privarea de libertate a acestora.
I.C.C.J. reține următoarele:
Prin rechizitoriul procurorului D.N.A. - Serviciul Teritorial Iași a fost sesizată instanța de judecată Curtea de Apel Iași, prin trimiterea în judecată a inculpaților :
-R V pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 61 din Legea 78/2000 și art. 291 Cod penal cu referire la art. 17 lit.c din Legea 78/2000, cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit.a Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia promisiunea și darea sumei de 17 milioane de lei prin depunere în cont bancar pe numele inculpatului P pentru a interveni la lucrători de poliție din cadrul Direcției Poliției Rutiere I.G.P.R. pentru reducerea unei sancțiuni contravenționale și utilizarea documentelor falsificate de reprezentanți ai S.C. Triumf S.R.L. București pentru a dovedi îndeplinirea condițiilor legale și a beneficia de reducerea perioadei de suspendare a permisului de conducere;
-P O C pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență în formă continuată (constând în 2 acte materiale, raportate la inculpatul R V și inculpatul M G C) prevăzută de art. 257 Cod penal cu referire la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 25 raportat la art. 290 Cod penal cu referire la art. 17 lit.c din Legea 78/2000 și fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 Cod penal cu referire la art. 17 lit.c din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal; În sarcina inculpatului s-au reținut faptele de a pretinde bani și a primi suma de 17.000.000 lei de la inculpatul R V pentru a interveni la lucrători al Direcției Poliției Rutiere - I.G.P.R. în vederea reducerii perioadei sancțiunii contravenționale a inculpatului R V și de a determina pe I F să întocmească înscrisuri sub semnăturii privată false emise în numele S.C. „T S A" S.R.L București (adeverința nr.l 149/09.08.2005, chitanța 757/1.08.2005, evidența efectuării orelor de curs și anexe la fișa de examinare). De asemenea, s-a reținut fapta de a pretinde o sumă de bani de la inculpatul M G C, chiar neprecizată - lăsată la aprecierea acestuia, respectiv 200-300 euro, pentru a o da funcționarului public la care a intervenit pentru reducerea perioadei sancțiunii contravenționale aplicate inculpatului M de a falsifica prin alterarea scrierii și a documentului cu regim special cu seria A nr. 1053180 (dovada înlocuitoare a permisului de conducere) ce a produs consecințe juridice chiar utilizat în copie xerox.
-M G C pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 61 din Legea 78/2000, art. 26 raportat la art. 61 Legea 78/2000 și art. 291 Cod penal raportat la art. 17 lit.c din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal. S-a reținut în sarcina acestuia că a promis sume de bani inculpatului P O C pentru ca acesta să intervină la polițiști ai I.G.P.R. în scopul de a determina reducerea perioadei unei sancțiuni contravenționale și de a utiliza documentul cu regim special falsificat de inculpatul P O C. De asemenea, s-a reținut că inculpatul M G C a realizat „cumpărarea influenței" inculpatului P O C prin determinarea acestuia să accepte oferta inculpatului R V și să intervină în favoarea acestuia contra unei sume de bani, al cărei cuantum inculpatul M l-a stabilit.
În cursul judecății au fost administrate probe, după verificarea legalității și temeiniciei sesizării instanței, citirea rechizitorului, au fost audiați inculpatul P și inculpatul R, au fost audiați nemijlocit martorii ce au dat declarații la urmărirea penală, audiat inculpatul M la finalizarea cercetării judecătorești, întrucât acesta a solicitat să declare, s-au depus și discutat obiective pentru efectuarea unei expertize a vocii - ulterior inculpații au renunțat.
Realizând o administrare probatorie nemijlocită și contradictorie, examinând și apreciind probele în conformitate cu dispozițiile art. 63 alin.2 Cod procedură penală, fără a le fixa vreo valoare înainte stabilită, evaluându-le corespunzător, instanța de fond a reținut, în deplină temeinicie, următoarele:
Referitor la infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul R ( constând în promisiunea și apoi darea sumei de 17.000.000 rol prin depunerea în contul bancar al inculpatului P O C pentru ca acesta să intervină la lucrători ai Direcției Poliției Rutiere în vederea reducerii unei sancțiuni contravenționale și infracțiunea de a utiliza documentele falsificate de reprezentanții S.C. T S A SRL București (I F și L D) pentru a dovedi îndeplinirea condițiilor legale pentru a beneficia de reducere) s-au conturat probator următoarele aspecte de fapt și drept:
1. Față de învinuiții I F și L D s-a dispus prin rechizitoriu scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 Cod penal raportat la art. 17 lit.c Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41alin.2 Cod penal - întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, și aplicarea față de aceștia a sancțiunii administrative prevăzute de art. 91 lit.c Cod penal. Înscrisurile sub semnătură privată pe care s-a constituit învinuirea inculpatului R sub forma uzului de fals au fost reprezentate de: adeverința nr. 149/09.08.2005, chitanța 757/01.08.2005, tabelul cu evidența efectuării orelor de curs și anexa la fișa de examinare - acte reținute a fi întocmite de I F (la instigarea inculpatului P) și L D.
Existența infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 Cod penal sub forma folosirii unui înscris material sub semnătură privată, în vederea producerii de consecințe juridice (respectiv, a adeverinței nr. 149/09.08.2005 emisă de S.C. T S A S.R.L. București ce a atestat efectuarea cursului de siguranță rutieră) de către inculpatul R V, este condiționată de existența și sancționarea infracțiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată prevăzute de art. 290 Cod penal.
În speță, nu s-a reținut existența infracțiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată și nu s-a sancționat „fapta" de falsificare a respectivului înscris, a fost considerată a nu prezenta gradul de pericol social al unei infracțiuni; deci „fapta" săvârșită de I F (cea care a întocmit înscrisul respectiv, adeverința producătoare de consecințe juridice) nu a fost considerată „infracțiune" în înțelesul dispozițiilor art. 17 Cod penal raportat la art. 181 Cod penal.
Infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 291 Cod penal - uzul de fals - a fost calificată de legiuitor ca o faptă subsecventă derivată și corelativă în raport cu infracțiunea propriu-zisă de
fals prevăzută de art. 290 Cod penal, iar existența/săvârșirea „uzului de fals" presupune existență unui înscris material sub semnătură privată „fals".
Infracțiunea de „uz de fals" poate fi sancționată distinct și necondiționat de sancționarea „falsului" doar în situația în care intervin cauze de înlăturare a caracterului penal al faptei sau al răspunderii penale pentru făptuitorul falsului (eroare de fapt, minoritate, prescripție ș.a.) - ori, în speță nu au intervenit asemenea cauze.
Ca o consecință a răspunderea penală legală și directă nu poate fi atrasă față de inculpatul R V pentru infracțiunea de „uz de fals" prevăzută de art. 291 Cod penal - drept pentru care instanța, cu deplin temei, a reținut incidente dispozițiile art. 181 Cod penal (respectiv că, fapta pentru care a fost cercetat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni) și a dispus achitarea acestuia în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a C.pr.pen. raportat la art. 10 lit.b1 C.pr.pen.
În baza art. 18 alin.3 Cod penal s-a dispus aplicarea sancțiunii administrative a amenzii prevăzute de art. 91 alin.3 Cod penal în cuantum maxim.
2 . Față de infracțiunea prevăzută de art. 61 din Legea 78/2000, analiza și evaluarea probatorie, aprecierea în conformitate cu dispozițiile art. 63 Cp. a concretizat următoarea situație de fapt:
Inculpatul R V a fost depistat de organele poliției rutiere ale I.P.J. Galați - pe raza județului Galați - localitatea Braniște, circulând la data de 31.07.2005 cu autoturismul personal cu viteză excesivă și i-au fost aplicate sancțiuni contravenționale (reținerea permisului de conducere cu suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile și amendă contravențională) fiind-i eliberată o dovadă de circulație pentru o perioadă de 15 zile. La această dată, inculpatul R V se îndrepta spre Bulgaria și îl contactează telefonic pe finul său (inculpatul M G C) pentru a interveni la inculpatul P O C (inspector de poliție) și a-i promite 500 euro pentru a-i facilita înlăturarea sau reducerea sancțiunii aplicate (respectiv a perioadei de suspendare a dreptului de a conduce timp de 90 de zile, la 30 de zile).
Discuțiile telefonice și solicitările inculpatului R V sunt confirmate de declarațiile acestuia, „denunțul" scris de inculpat în fața procurorului la data de 16.03.2006, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice.
Relevant este faptul că inculpatul R V îl cunoscuse anterior pe inculpatul P, respectiv calitatea acestuia de inspector de poliție în cadrul I.G.P.R.- - Direcția Poliției Rutiere, de la finul său M G C, solicitându-i „intervenția" și în mod personal, având nr. de telefon - și nu în mod întâmplător, ocazional, nici la nivel de „sfat" (după cum s-a susținut în cursul urmăririi penale).
Declarațiile inculpatului R V și conținutul convorbirilor telefonice efectuate între acesta și inculpații M și P confirmă: solicitarea directă a inculpatului R V; că inculpatul P i-a indicat un număr de fax la care să-i trimită actele necesare rezolvării solicitării sale (dovada provizorie de circulație, procesul-verbal de sancționare, dovada plății amenzii, copia cărții de identitate), faptul că inculpatul a menționat că va rezolva problema pentru „cursurile de legislație"; faptul că inculpatul P l-a sunat la data de 10.08.2005 pe inculpatul R V, menționându-i că i s-a aprobat cererea și că trebuie 500 de euro în lei, precizându-i numărul său de cârd emis de BANCA S.A.
Mijloacele și împrejurările derulării actelor materiale infracționale de traficare a influenței și „dare de bani direct" inculpatului P de către inculpatul R, au rezultat cert din: conținutul convorbirilor telefonice efectuate și între inculpatul R și inculpatul M, înscrisurile emise de S.C. BANCA S.A. - la data de 11.08.2005 fiind alimentat cârdul lui P de către R cu 17 milioane de lei.
De asemenea, faptul „rezolvării problemei privind documentul ce să ateste efectuarea cursului de siguranță rutieră de către R V" - de către inculpatul P O C a rezultat din înscrisurile procurate de P în favoarea inculpatului R V (pentru o perioadă când acesta nu era în țară).
Conținutul convorbirilor telefonice între R și M confirmă faptul că inculpatul M va vorbi cu inculpatul P în sensul solicitat de inculpatul R; conținutul sms-ului lui P către M precizează că „...a rezolvat problema cu V. de la Iași..." ; convorbirea telefonică între P și M privind pe R că „a intervenit la „omul" pentru a rezolva favorabil și operativ..." - sunt de asemenea probe ce conturează conținutul actelor materiale infracționale, desfășurate în realizarea scopului solicitării inculpatului R V, reprezentând elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina sa.
În același sens se conturează și alte probe administrate : declarațiile martorului F P și conținutul convorbirilor telefonice între acesta și inculpatul P, conținutul convorbirilor telefonice între inculpatul P și inculpatul M - despre rezolvarea problemei inculpatului R V.
Întrucât inculpatul R nu a primit nicio înștiințare oficială a rezolvării solicitării sale, comportă personal o convorbire telefonică pe data de 2 septembrie cu inculpatul P, explicându-i că a fost surprins conducând pe raza municipiului Iași figurând cu permisul de conducere suspendat și i-a fost întocmit dosar penal. Inculpatul P îl sfătuiește să declare că nu el a condus mașina și după convorbirea telefonică cu martorul F - comisar din cadrul I.P.J. Iași inculpatului R V i se eliberează o dovadă provizorie de conducere.
S-a conturat și existența elementelor constitutive ale infracțiunii sub aspectul că persoana căreia i s-a promis bani și dat bani să aibă (trebuie) influență asupra unui funcționar pentru a-l determina să facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu.
Referitor la calitatea acelei persoane - actele de la dosar - respectiv fișa postului inspectorului de poliție - inculpatul P O C, demonstrează neechivoc, că acesta avea influență asupra funcționarilor - lucrătorilor poliției rutiere.
Astfel, infracțiunea de cumpărare de influență - reținută în sarcina inculpatului R V prin actul de inculpare, respectiv cea prevăzută în Legea 78/2000 - infracțiunea de corupție, art. 61 - constând în „darea de bani, direct (prin alimentarea contului de cârd cu suma de 17 milioane de lei) unei persoane care are influență (inspector de poliție - inc. P O C) asupra unui funcționar (lucrători ai poliției rutiere), pentru a-l determina să facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu"- a fost cert dovedită sub toate elementele sale constitutive, concretizate prin situația de fapt rezultată probator și expusă anterior.
Elementul material al laturii obiective îl reprezintă tocmai actul/acțiunea de a promite și a da bani - realizată de inculpatul R prin promisiunea telefonică către inculpatul P (inițial prin inculpatul M) și remiterea efectivă (alimentarea cârdului) către persoana ce are influență (inc. P). Momentul consumării infracțiunii este momentul efectuării solicitării, la 01.08.2005 în convorbirea telefonică cu inculpatul M pentru a interveni la inculpatul P și a-i promite 500 euro și ulterior, în convorbirea personală cu inculpatul P chiar dacă „darea efectivă de bani" (alimentarea cadrului) a avut loc la data de 11.08.2005, după confirmarea de către persoana ce are influență - inculpatul P a îndeplinirii actului - rezolvarea cererii inculpatului R.
Neechivoc, existența laturii obiective a infracțiunii de „cumpărare de influență" în sarcina inculpatului R V, a rezultat probator.
De asemenea, a rezultat și existența laturii subiective - prin intenția directă cu care a acționat inculpatul, care a fost certă, oferind bani prin intermediul lui M, apoi direct persoanei ce are influență realizând că a efectuat o acțiune de corupere a acestei persoane pentru îndeplinirea scopului său - solicitându-i îndeplinirea unui act ce intra în atribuțiile sale se serviciu.
Elementul constitutiv al infracțiunii sub forma „dării de bani" s-a materializat tocmai în momentul solicitării inculpatului R V și a promiterii sumei de 500 euro - moment ce a constituit un început de executare a hotărârii infracționale asimilat ca moment al consumării infracțiunii. În consecință, momentul consumării infracțiunii (deci a existenței faptei, a actelor materiale desfășurate de inculpatul R V - ca infracțiune) este momentul realizării solicitării cumpărării de influență (probator demonstrată a fi în momentul convorbirii telefonice efectuate cu inculpatul M prin care îi solicită să intervină la inculpatul P și să-i promită suma de 500 euro). Acest moment a fost confirmat și prin coroborarea celorlalte probe, probe ce reprezintă actele materiale infracționale, ulterior desfășurate de inculpatul R.
Instanța de fond a constatat și că interceptările și înregistrările convorbirilor telefonice efectuate de inculpatul R V și inculpatul M G C au fost obținute, în condiții legale, în baza autorizațiilor emise de Tribunalul Iași - instanță competentă la momentul respectiv în dosarul penal. Aceste interceptări al căror conținut este redat în procesele-verbale atașate la dosar, alături de suporturile CD. ce le conțin au fost prezentate inculpaților R V, M G C și P O C ca probe administrate în cursul urmăririi penale - cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală (ca act procedural de finalizare a urmăririi penale), nu au fost contestate în privința legalității nici a temeiniciei.
Fără a atribui însă, acestor procese verbale de redare a înregistrărilor și interceptărilor convorbirilor telefonice efectuate între inculpații R V - P O C -M G C - o valoare prestabilită, ele au constituit parte din probele ce au constituit rechizitoriul - probe ce au fost evaluate numai în raport și de alte probe administrate.
De altfel, în recurs, acest inculpat nici nu a mai reiterat apărările vaste pe care le-a prezentat în fond insistând doar asupra procesului de individualizare a sancțiunii, solicitarea incidenței unor norme legale ce nu-l privează de libertate.
În final s-a dispus condamnarea inculpatului R V la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare cu executare, aplicând dispozițiile art. 71 alin.2 Cod penal privind pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a,b Cod penal.
Ori individualizarea judiciară a pedepsei aplicate și a modalității de executare, se raportează la criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal și definitive prin art. 52 Cod penal, precum și la toate detaliile specifice speței ce pot avea repercursiuni asupra acestei operațiuni:
- gradul de pericol social crescut al faptei săvârșite de inculpatul R V determinat de : modalitățile în care a acționat (promisiunea indirectă și directă, urmată de darea de bani), persoana asupra căreia s-a realizat influența - inspector de poliție, în virtutea atribuțiilor de serviciu și a faptului că era o persană abordabilă în acest sens,
- valorile sociale lezate și urmărire produse, sentimentul de insecuritate și de neîncredere în autorități - creat în rândul societății, cât și rezonanța socială pentru viitor;
- aspecte legate de circumstanțele personale ale acestuia, constând și în conduita socială, strict juridic este o persoană fără antecedente penale
- atitudinea procesuală a inculpatului ce a fost prezent la termenele de judecată, a avut o atitudine constantă în declarații pe tot parcursul procesului penal, a recunoscut actele materiale desfășurate, respectiv faptele ce le-a prezentat în toate declarațiile date;
- scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate (în cuantum și modalitate de executare), instanța de recurs apreciind că acest scop poate fi atins și fără executarea în regim de detenție a pedepsei.
În consecință, în recurs, s-a privit a fi cel mai adecvat mod de executare pedepsei cel prev. de art. 86/1 C.pen. vizând suspendarea sub supraveghere, cu fixarea unui termen de încercare de 7 ani și cu supunerea inculpatului măsurilor de supraveghere legale, cu suspendarea pedepselor accesorii.
Referitor la infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul M C, respectiv infracțiunea prev. de art. 61 din Legea 78/2000. de complicitate la cumpărare de influență - art. 26 raportat la art. 61 din Legea 78/2000 și de uz de fals prevăzută de art. 291 raportat la art. 17 lit.c Legea 78/2000 cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal, s-au constatat următoarele:
I. La data de 19.03.2006 s-a dispus începerea urmării penale prin ordonanța procurorului față de inculpatul M G C pentru infracțiunile prev. de art. 61 Lg.78/2000, art. 26 C.pen. raportat la art. 61 Lg.78/2000, art. 291 C.pen. raportat la art. 17 lit. c Legea 78/2000 și art. 292 cu referire la art. 17 lit.c Legea 78/2000 iar la 23 martie 2006 s-a adus la cunoștință învinuirea inculpatului M prin încheierea procesului verbal corespunzător, la 17 iulie 2006 s-a prezentat materialul de urmărire penală pentru aceste infracțiuni.
Forma complicității la cumpărarea de influență a constat în solicitarea adresată inculpatului P O C de a interveni pentru reducerea/anularea perioadei de suspendare a permisului de conducere, sancțiune aplicată inculpatului R V (nașul sau de cununie). Inculpatul M G C a fost contactat telefonic de inculpatul R V pe data de 01.07.2005, pentru a vorbi cu inculpatul P și a-l ajuta în reducerea sau anularea sancțiunii contravenționale aplicate de organele poliției rutiere cu ocazia deplasării sale spre Bulgaria și să-i promită acestuia suma de 500 euro.
Situația de fapt a rezultat cert din probele administrate: conținutul convorbirilor telefonice dintre inculpatul R și inculpatul M la data de 31.07.2005 și 01.07.2005; convorbirea dintre inculpatul M și inculpatul P ce cuprinde atât solicitarea inculpatului R, precizarea sumei de bani, cât și solicitarea inculpatului P ca banii (pentru rezolvarea problemei lui R) să-i fie remiși fie prin M fie pe card; declarația-autodenunț a inculpatului R, cât și cea din fața instanței evidențiază contribuția la cumpărarea influenței din partea inculpatului M, chiar declarațiile inculpatului M (confirmate și de declarația inculpatului R) din faza de urmărire penală relevă că, inițial între inculpații P și R era o stare conflictuală (datorată unei dispute între R și tatăl inculpatului P) și din acest motiv, inculpatul M trebuia și a intervenit pentru R; declarațiile inculpatului P din cele două faze procesuale în care precizează că inculpatul M a cerut «doar „un sfat" pentru inculpatul R V în cursul lunii iulie - august - însă „intervenția" rezidă și din coroborarea cu procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice ce a reprezentat acel „sfat solicitat".
Deși inculpatul M G C declară că obișnuia să se împrumute cu inculpatul P reciproc cu diferite sume de bani, că nu-și amintește nici conținutul convorbirilor telefonice efectuate cu inculpatul P la solicitarea inculpatului R V, ci doar faptul că a solicitat sfaturi de la P - susținerile acestuia sunt infirmate de conținutul declarațiilor date la urmărirea penală, de actele ce vizează alimentarea cadrului inculpatului P în numele societății al căruia administrator era - S.C. C SRL Neamț, actele ce referă la rulajul sumelor contului inculpatului P în perioada efectuării actelor de urmărire penală premergătoare.
Argumentele conferite de probele expuse dovedesc cu certitudine contribuția nemijlocită și directă, cu intenție a inculpatului M de a ajuta pe inculpatul R V - prin actele materiale desfășurate (reprezentând intervenția la inculpatul P) - în acțiunea de „cumpărare de influență" asupra inspectorului de poliție.
Inculpatul M G C a invocat prin apărător, referitor la infracțiunea de complicitate la săvârșirea infracțiunii de „cumpărare de influență", că nu există nicio probă care să-l încrimineze pe inculpat. S-au omis însă a fi raportate susținerile, la probele anterior expuse (declarațiile inculpatului R V, ale inculpatului M G C în faza de urmărire penală, ale inculpatului P și procesele verbale de redare a conținutului convorbirilor telefonice). Aceste probe au fost just coroborate și nu au putut fi combătute sau înlăturate prin nicio altă probă. Pe cale de consecință, se constată îndeplinite fiecare dintre elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la infracțiunea de „cumpărare de influență" prevăzută de art. 26 C.pen. raportat la art. 6/1 din. Legea 78/2000 - în sarcina inculpatului M G C.
Starea conflictuală existentă între inculpatul R V și P O C a fost precizată clar și necontestată, prin declarațiile inculpatului R V, ale inculpatului M și ale inculpatului P din care s-a reținut că a existat un incident între tatăl inculpatului P și inculpatul R, moment de la care inculpatul P nu mai vorbea cu inculpatul R, și nu dorea să mai fie deranjat de acesta. Ulterior însă, urmare a intervenției inculpatului M, inculpatul P a fost de acord, să fie sunat personal de inculpatul R și a fost determinat să accepte oferta lui R V. Deci, intervenția inculpatului M a fost necesară și esențială pentru realizarea ..cumpărării de influență" de către inculpatul R V, intervenția fiind vădit cu intenție; inculpatul M a prevăzut și a urmărit prin convorbirile telefonice cu inculpatul R V, cele ulterioare cu inculpatul P (când îi precizează problema inculpatului R V. care fusese surprins circulând cu permisul suspendat și i se întocmise dosar penal). Relevant este conținutul convorbirilor telefonice efectuate între inculpatul M și inculpatul R din 11.08.2005 când inculpatul M precizează „...dăi 500 euro,..." pentru inculpatul P și modalitatea de trimitere - card BANCA, convorbirea telefonică între R și P din 11.08.2005 când se solicită datele personale lui P pentru depunerea banilor.
Urmarea produsă intervenției inculpatului M a fost tocmai determinarea inspectorului de poliție să accepte solicitarea și oferta coinculpatului R V – urmare pe care inculpatul a prevăzut-o și acceptat-o, a dorit-o.
Momentul săvârșirii infracțiunii de către inculpatul M a avut loc în momentul în care - informat telefonic de inculpatul R V asupra problemei și solicitării acestuia. precum și promisiunea sumei oferite în schimb - a sunat pe inculpatul P determinându-l să-i rezolve problema inculpatului R și să-i accepte oferta.
Inculpatul M G C a acționat ca un intermediar, ca un complice prin care s-a săvârșit infracțiunea de „cumpărare de influență" de către inculpatul R V, care s-a prevalat de influența reală pe care inculpatul acesta știa că o are asupra inculpatului P.
Raportat la considerentele de fapt și drept reținute și expuse, s-a constatat cu deplin temei, la nivelul instanței de fond, indubitabil că, inculpatul M G C a săvârșit infracțiunea de complicitate la infracțiunea de „corupție sub forma cumpărării de influență" prevăzută și pedepsită de art. 26 C.pen. raportat la art. 6/1 din Legea 78/2000.
În consecință, s-a dispus condamnarea inculpatului M G C pentru săvârșirea acestei infracțiuni la pedeapsa închisorii, cu executare în cuantum de 3 ani închisoare.
Aprecierea criteriilor generale de individualizare a pedepsei conform disp. art. 72 C.pen. raportat la art. 52 C.pen. s-a raportat temeinic la circumstanțele reale de săvârșirea faptei cât și la circumstanțele personale ale inculpatului. S-a reținut persistența infracțională a inculpatului, iar față de natura infracțiunilor pentru care era cercetat, și a fost judecat - s-a vizat lezarea autorităților publice, a valorilor sistemului de drept, prin determinarea în favoarea altui inculpat a încălcării atribuțiilor de serviciu de către persoana traficată.
II. Față de infracțiunea de corupție prevăzută de art. 61 Legea 78/2000 reținută prin rechizitoriu a fi săvârșită de inculpatul M G C, constând în promisiunea unei sume de bani inculpatului P pentru ca acesta să intervină la polițiști ai I.G.P.R. în scopul de a determina reducerea perioadei unei sancțiuni contravenționale s-a conturat de către instanța de fond următoarea situație de fapt:
La data de 15.12.2005 inculpatul M G C a fost depistat conducând autoturismul proprietate personală, pe raza localității Limpezis - jud. Buzău, cu viteză excesivă; fiindu-i întocmit de către agentul de poliție N N un proces verbal de contravenție (sancțiunea amenzii contravenționale și reținerea permisului de conducere, în vederea suspendării dreptului de a conduce pe o durată de 90 de zile de la 30.1.2.) - proces verbal comunicat prin poștă. Întrucât inculpatul nu a prezentat permis de conducere nu i s-a eliberat o dovadă de circulație.
Inculpatul M Gh.C. urmare a convorbirilor telefonice efectuate cu inculpatul P, a depus o cerere de reducere a perioadei se suspendare a dreptului de a conduce de la 90 de zile la 30 de zile anexând actele specificate (inclusiv o dovadă de circulație de la 15.12.-30.12. în copie xerox înaintată de P), conținutul convorbirilor telefonice efectuate de inculpatul M cu inculpatul P la 13.01.2006; la 17.01.2006 cei doi inculpați se întâlnesc la București și inculpatul M predă inculpatului P actele necesare; iar la 20.01.2006 se înregistrează cererea inculpatului M.
Dovada de circulație (în seria A - 4058180), a fost întocmită în numele ag. N N, însă acesta a declarat că nu a întocmit-o și nici nu avea în gestiune carnetul de dovezi cu seria A nr. 4058180; aspect probat cu înscrisuri emise de I.P.J. Buzău - Serviciul Poliției Rutiere și f. 217-adresa nr. 28074/05.04.2006; adresa emisă de I.G.P.R. - Poliția Rutieră din 20.01.2006 din care se reține că inculpatul M G C avea reținut permisul de conducere din 15.12.2005.
Inculpatul M G C nu a recunoscut că a solicitat inculpatului P O C să intervină la lucrători ai poliției din cadrul I.G.P.R.. însă susținerile acestuia au fost constant infirmate de celelalte probe administrate:
- conținutul convorbirilor telefonice efectuate între inc. M și inc. P;
- declarațiile martorilor lucrători ai poliției audiați în ambele faze procesuale, care deși sunt evazivi în a declara intervenția inculpatului P nici nu exclud cu certitudine intervenția în favoarea inculpatului M
- declarația martorului F S, declarația martorului Neagoe N. -...este posibil să-mi fi dat telefon M Gh. să vorbesc cu cineva...", „...nu rețin dacă a intervenit cineva...", declarația martorului A M - care precizează că M Gh. C. figurează cu permisul reținut, la data verificărilor pentru rezolvarea cererii inculpatului M; declarația martorului V C „...nu-și amintește dacă inc. M s-a prezentat personal la audiențe cu cererea...".
Ulterior, la data de 05.02.2006 inculpatul M a fost depistat conducând cu viteză excesivă pe raza județului Covasna (circulând spre Brașov) și întrucât nu avea comunicat la I.P.J. aprobarea cererii de reducere a perioadei de suspendare a permisului de conducere, îl apelează telefonic pe inculpatul P (care era la Piatra Neamț). Urmare a intervenției telefonice a inculpatului P la șeful Poliției rutiere Covasna (martorul H I) i s-a aplicat inculpatului M doar o amendă (declarația martorului H I, confirmă intervenția lui P pentru M, convorbirea telefonică dintre P și H din 05.02.2006, convorbirea telefonică între M și P, convorbirea telefonică din 18.01.2006 și cele ulterioare prin care se solicită 2-3 sute pentru „omul ală", iar inculpatul M îi spune să treacă pe la fratele său apoi pe la tatăl său - ulterior, telefonic inculpatul P îi comunică că „s-a rezolvat" - constituie probe ce au înlăturat susținerile inculpatului M G C de nerecunoaștere a intervenției făcute la inculpatul P O C.
S-a demonstrat astfel cu certitudine săvârșirea de către inculpatul M G C a infracțiunii de a promite sume de bani inculpatului P O C pentru a interveni la polițiști ai I.G.P.R. în scopul de a determina reducerea perioadei de suspendare a dreptului de conducere auto - infracțiune prevăzută și pedepsită de art. 61 Legea 78/2000.
Constatând săvârșirea infracțiunii de corupție prevăzută de art. 61 Legea 78/2000 sub forma promisiunii instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului M G C și pentru săvârșirea acestei infracțiuni la pedeapsa închisorii în cuantum de 2 ani și 6 luni închisoare, cu executare.
Asupra acestui din urmă context juridic, vizând încadrarea juridică dar și trimiterile instanței la titulatura infracțiunii, inculpatul a încercat să dea, în recurs, o conotație forțată – și anume aceea că ar fi fost trimis în judecată pentru o infracțiune ca în final să fie condamnat pentru o cu totul altă infracțiune. Este real că instanța fondului face confuzii și prezintă uneori inadecvat cadrul juridic de abordat, însă stările de fapt corespunzătoare precum și dezvoltările pe marginea elementelor infracționale sunt edificatoare, nu încape loc de dubii vizând infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea, implicit se impune a se face trimitere la caracterul apărării vădit exagerată și subiectivă a inculpatului pe aceste coordonate.
La individualizarea pedepsei pentru cea de a doua infracțiune, instanța de fond a apreciat corespunzător circumstanțele reale ale săvârșirii infracțiunii (împrejurările comiterii, modalitățile - actele materiale săvârșite de inculpat, persistența vădit infracțională a inculpatului, valoarea socială lezată - normele de drept și conviețuire socială, încălcându-se respectarea acestora), cât și circumstanțele personale ale acestuia.
De asemenea, s-a constatat că inculpatul M G C a săvârșit cele două infracțiuni în stare de concurs prev. de art. 33 lit. a și, s-a făcut aplicabilitatea dispozițiilor art. 34 alin.1 lit.b
Cod penal și s-a dispus ca inculpatul M G C să execute pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare.
De către instanța de recurs se va completa acest proces vizând cadrul sancționator prin redarea și a împrejurării că atât prin trecerea unui interval de timp îndelungat de la momentul comiterii, cât și raportat la ansamblul infracțional comis și impactul social mai puțin relevant produs, reclamă incidența art. 86/1 C.pen, suspendarea sub supraveghere, termen de încercare de 6 ani, măsuri de supraveghere legale ca și suspendarea pedepselor accesorii.
III. Raportat la cea de a treia infracțiune pentru care a fost trimis în judecată inculpatul M G C - infracțiunea de uz de fals prev. de art. 291 Cod penal raportat la art. 17 lit.c Legea 78/2000, instanța de fond a dispus temeinic achitarea acestuia în baza dispozițiilor art. 11 pct. 1 lit.a C.pen. raportat la art. 10 lit.d C.pen. - constatând lipsa unuia dintre elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv a laturii subiective - intenția - (ca formă a vinovăției pentru existența infracțiunii).
Infracțiunea de uz de fals prev. de art. 291 Cod penal se săvârșește numai cu intenție directă, constând în folosirea unui înscris oficial, cunoscând că este fals, în „vederea producerii unei consecințe juridice".
Inculpatul M a folosit dovada de circulație pe care i-a trimis-o inculpatul P, dovadă pe baza căreia și a celorlalte acte depuse i s-a aprobat cererea de reducere a perioadei de suspendare a permisului de conducere. În cursul urmăririi penale nu s-a putut dovedi cu certitudine că „înscrisul" supus expertizării este fals, că a fost falsificat de inculpatul P.
Nicio probă nu evidențiază intenția inculpatului M G C de a folosi un înscris știind că este fals și acțiunea sa fiind subsecventă și derivată existenței infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale - nu se poate reține nici „uzul de fals" în sarcina inculpatului M G C.
Dovada prezentată a fost întocmită de I.P.J. Buzău, de către agentul constatator al contravenției săvârșite de inculpatul M - respectiv N N, deși acesta declară în raportul prezentat că nu a eliberat acea dovadă, că nu are în gestiune un carnet de dovezi cu seria și nr. respectiv, adresele emise de I.P.J. Buzău referă la faptul că nu au dovezi cu seria și nr. respectiv, iar organul de urmărire penală nu a solicitat niciun moment prin expertiză a se stabili autorul falsului.
Prin constatarea tehnico-științifică se menționează, în concluzii, că „înscrisul" este o copie ce prezintă „indicii de modificare".
Nu s-a probat niciun moment dacă inculpatul M G C știa că „dovada" folosită în dosarul depus pentru aprobarea cererii este falsă, astfel încât să se poată evidenția vreun moment „intenția directă în folosirea unui înscris fals". Ceea ce se poate reține din conținutul convorbirilor telefonice și declarațiile inculpaților - singurele invocate ca probe de acuzare în susținerea existenței infracțiunii de uz de fals - referă la: credibilitatea inculpatului M în inculpatul P de a-i rezolva problemele, la faptul că inculpatul M s-a întâlnit la București cu inculpatul P căruia i-a predat actele necesare pentru a-i fi aprobată cererea, inculpatul M nu a avut cunoștință de existența acestui înscris ca fiind fals.
Întrucât nu s-a demonstrat cu certitudine că inculpatul M G C a folosit cu intenție directă un înscris știind că este fals (dovada emisă de I.P.J. Buzău) instanța a constatat lipsa laturii obiective - a intenției directe - singura formă de existență a infracțiunii de uz de fals, deci a unuia dintre elementele constitutive ale infracțiunii și incidente dispozițiile art. 10 lit.d C.pen.
Referitor la infracțiunile reținute în sarcina inculpatului P O de trafic de influență în formă continuată (2 acte materiale) prev. de art. 257 Cod penal cu referire la art. 6 Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 25 raportat la art. 290 C.pen. cu referire la art. 17 lit.c Legea J78/20OO, infracțiunea de fals în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 C.pen. cu referire la art. 17 fit.c Lg. 78/2000 cu aplicarea art. 33 lit.c Cod penal - s-a constatat probator următoarea situație de fapt, de către instanța de fond:
În ceea ce privește infracțiunea de fals în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 Cod penal cu referire la art. 17 lit.c Legea 78/2000 s-a reținut că înscrisul falsificat ar fi fost dovada emisă de I.P.J. Buzău, în numele agentului de poliție N N, dovadă care înlocuia permisul de conducere și dădea inculpatului M dreptul de a circula în perioada 15.12.-30.12., dovada falsificată prin alterarea seriei și a conținutului documentului cu regim special, producătoare de consecințe juridice chiar utilizat în copie xerox.
Susținerea acuzării că inculpatul P a falsificat înscrisul, inclusiv în recurs, se sprijină pe următoarele probe:
- raportul de constatare tehnico-științifică care precizează că înscrisul oferit spre expertizare este o „copie xerox și prezintă indicii de modificare, neputându-se stabili modalitatea de modificare a seriei"; Nu s-a dispus de procuror prin rezoluție, asupra stabilirii autorului iar constatarea tehnico-științifică nu a făcut nicio referire la persoana autorului falsului, în speță că ar fi inculpatul P.
- înscrisurile emise de M.A.I.. I.P.G.R. - în care precizează faptul că inspectorul de poliție - inculpatul P nu și-a făcut fișa de lichidare și a avut distribuit un carnet de dovezi de lanr. 176 la nr. 200, ce nu a fost restituit de inculpat în momentul demisiei și plecării din cadrul I.G.P.R. (la data de 27.03.2006);
- declarațiile inculpatului P care menționează că a făcut fișa de lichidare ;
- înscrisurile emise de I.P.J. Buzău, care precizează că agentul N N nu a întocmit „dovada"și nici nu avea predat un carnet de dovezi cu seria și nr. înscrisului fals (seria A nr. 4058180).
Corect s-a evidențiat de instanța fondului că aceste probe însă nu demonstrează cu certitudine că inculpatul P O C ar fi întocmit înscrisul fals prin completarea formularului tipizat, cel mult au evidențiat că înscrisul supus expertizării a aparținut „probabil" unui carnet de dovezi cefigura în administrarea inculpatului P și pe care acesta nu l-a predat - însă nu pot evidenția cu certitudine că inculpatul P este autorul falsului. Acuzarea s-a bazat pe probe indirecte și neconcludente și a omis a stabili prin probă directă, cea a constatării tehnico-științifică a înscrisului - cine este autorul falsului, dacă inculpatul P este autorul falsului.
Întrucât nu s-a putut proba de acuzare, cu certitudine că inculpatul P este autorul falsificării înscrisului – s-a constatat existența unui dubiu, a unei vădite incertitudini - ce profită inculpatului - incidente fiind dispozițiile art. 10 lit. c C.pen.
S-a dispus astfel achitarea inculpatului P O C în baza disp.art. 11 pct.2 lit.a C.pen. pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 C. pen. raportat la art. 17 lit. c Legea 78/2000.
În ceea ce privește infracțiunea de instigare la fals material în înscrisuri sub semnătură privata, prevăzută de art. 25 Cod penal raportat la art. 290 Cod penal cu referire la art. 17 lit.c Legea 78/2000, instanța de fond a reținut următoarea situație :
Prin rechizitoriu învinuiții I F și F S au fost scoși de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, reținându-se că fapta săvârșită de aceștia nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Totodată este trimis în judecată și se solicită condamnarea inculpatului P O C pentru infracțiunea de instigare la săvârșirea unei „fapte care nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni".
Art. 25 Cod penal prevede că „instigatorul este persoana care determină cu intenție, o altă persoană, să săvârșească o faptă prevăzută de legea penală".
Prima dintre condițiile de existență a „instigării" (sub forma infracțiunii) este ca persoana determinată (cel instigat) să săvârșească o faptă prevăzută de legea penală - în speță, s-a constatat că persoana presupus a fi instigată (martorul I F) pentru întocmirea în fals a înscrisului (adeverința de efectuare a cursului de legislație rutieră) a săvârșit o faptă care nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Nefiind realizată această condiție, inculpatul P O C neputând determina îndeplinirea ei, nu poate subzista în sarcina acestuia o instigare propriu-zisă ci, eventual, o instigare fără efect.
În consecință, și faptei săvârșite de inculpatul P O C îi lipsește gradul de pericol social al unei infracțiuni.
S-au constatat incidente dispozițiile art. 10 lit.b1 în referire la art. 181 Cod penal și s-a dispus achitarea inculpatului P O C în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit.a C.pen. pentru infracțiunea de instigare la fals material în înscrisuri oficiale prev. și ped. de art. 25 raportat la art. 290 C.pen. cu referire la art. 17 lit.c Legea 78/2000.
Referitor la infracțiunea de trafic de influență prev. de art. 257 Cod penal cu referire la art. 6 Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen., pentru care a fost trimis în judecată inculpatul P O C sunt de redat următoarele:
Expres, instanța de fond prezintă că „realizarea infracțiunii conform dispozițiilor art. 257 presupune primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni,... direct sau indirect, pentru sine. ori pentru altul, săvârșită de o persoană care are influență sau...asupra unui funcționar pentru a-l determina să facă ori...un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, dispoziții ce se completează cu cele de la art. 61 Legea 78/2000, infracțiunea de corupție, raportat la calitatea inculpatului - inspector de poliție (conform deciziei LIX 59/2007 a Î.C.C.J.), promisiunea, oferirea sau darea de bani -direct sau indirect, unei persoane care are influență sau... asupra unui funcționar, pentru a-l determina să facă ori ... un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu".
Inculpatul R V a contactat telefonic pe inculpatul P O C, prin intermediul inculpatului M G C, apoi direct - începând cu data de 31.07.2005, 01.08.2005 și ulterior, solicitându-i să intervină la lucrători ai poliției din cadrul I.G.P.R. apoi I.P.J. Iași, pentru a i se aproba cererea de reducere a perioadei de suspendare a dreptului de a conduce - sancțiune aplicată la data de 31.07.2005 de agentul de poliție pe raza județului Galați (localitatea Braniște) - când a fost surprins conducând cu viteză excesivă.
În perioada respectivă, inculpatul P O C era într-o situație conflictuală cu inculpatul R V datorită unui incident între acesta și tatăl inculpatului P. așa încât evita să discute și să intre în relații cu acesta. Această situație a fost depășită însă la intervenția inculpatului M G C prieten al inculpatului P O C și finul de cununie al inculpatului R V.
Astfel, inițial inculpatul P a fost solicitat telefonic în data de 01.08.2005 de către inculpatul M G C pentru rezolvarea problemei inculpatului R V. Apoi, la insistențele inculpatului R care i-a promis prin inculpatul M suma de 500 de euro și a acceptat să fie contactat direct de inculpatul R V (pe 08.08.2005).
Inculpatul P O C îi precizează acestuia un număr de fax la care să-i trimită actele necesare pentru întocmirea dosarului privind cererea de reducere a sancțiunii contravenționale, precum și faptul că îi va face rost de documente ce să ateste instruirea la cursul de siguranță rutieră - document obligatoriu pentru aprobarea cererii.
Această situație de fapt a rezultat din conținutul convorbirilor telefonice între inculpatul R și P, între M și P, declarațiile inculpatului R V (autodenunț) și din declarațiile inculpaților P și M - care, deși evazive în precizări exacte, au fost întregite prin conținutul celorlalte probe administrate.
La data de 09.08.2005 inculpatul P O C a depus la Direcția Poliției Rutiere dosarul lui R (incluzând documentul ce atesta absolvirea de către inculpat a cursului de siguranță rutieră, document emis de S.C. T A S București pentru perioada 01.-09.08.2005, perioadă în care evident inculpatul R nu era în țară).
Ulterior, inculpatul P O C inițiază convorbiri telefonice; comunicând inculpatului R V direct și prin inculpatul M că urma să intre în concediu și că a fost la „omul" și va rezolva problema, pe 10.08.2005 comunică un sms inculpatului M că "a rezolvat problema lui V de la Iași", că lasă „omului" datele pentru a comunica reducerea la I.P.J. Iași și Galați, apoi pretinde suma de 17 milioane de lei și virarea pe cârd, comunicând datele cardului, telefonic, inculpatului R V la solicitarea acestuia.
Tot în acțiunea de traficare a influenței, inculpatul P O C intervine la lucrători ai Poliției din cadrul I.P.J. Iași - la solicitarea inculpatului R V căruia i se întocmise un dosar penal, fiind depistat conducând în perioada în care permisul de conducere era suspendat.
Convorbirea telefonică din 02.09.2005 între inculpatul P și comisarul de poliție -martorul F P, din cadrul I.P.J. - dovedesc clar intervenția acestuia. Declarațiile martorului F P date în cursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată sunt, de asemenea, evazive - cu omisiuni în a relata cu exactitate discuțiile și intervenția inculpatului P, însă certitudinea intervenției a fost probată prin coroborarea cu procesul verbal de redare a conținutului convorbirilor telefonice efectuate între inculpatul P și martorul F P („dacă se poate face ceva pentru R V"), între R și P — din 02.09.2005 -inculpatul P spune inculpatului R să declare că nu el a condus autoturismul, între inculpatul R V și inculpatul M G C, declarațiile martorului M I (I.P.J. Iași) care precizează doar faptul că „a fost sunat de R V" însă coroborate cu celelalte probe - procesul verbal de redare a conținutului convorbirilor între P și M, reflectă intervenția inculpatului P.
Urmare a intervenției inculpatului P s-a eliberat o dovadă de circulație provizorie inculpatului R V.
Actele materiale infracționale desfășurate de inculpatul P O C au conturat clar pe de o parte, „pretinderea sumei de bani de la inculpatul R V" și pe de altă parte, „intervenția - determinarea" lucrătorilor de poliție din cadrul D.P.R., apoi din cadrul I.P.J. Iași să facă un act ce intra în atribuțiile lor de serviciu, respectiv aprobarea cererii inculpatului R V.
În susținerea probatorie a activităților materiale infracționale ale inculpatului P -Cristian ce au vizat intervenția la lucrători ai poliției din cadrul D.P.R. sunt evidente, alături de probele expuse, convorbiri telefonice, înscrisuri și declarațiile martorilor polițiști audiați în ambele faze procesuale, în atribuțiile cărora era rezolvarea cererii inculpatului R V: martorii E M, V C, cât și ale martorilor I F, F S cei care au întocmit documentul ce atesta efectuarea cursului de siguranță.
Referitor la intervenția realizată de inculpatul P O C în favoarea inculpatului M G C, s-a constatat probator că inculpatul P a intervenit la lucrători ai poliției din cadrul D.P.R., începând din luna ianuarie 2006 la solicitarea inculpatului M G C pentru a-i fi aprobată acestuia cererea de reducere a perioadei de suspendare a dreptului de a conduce de la 90 zile, la 30 zile.
Inculpatului M G C i-a fost aplicată sancțiunea contravențională la data de 15.12.2005 când a fost surprins circulând cu viteză excesivă pe raza județului Buzău.
Inculpatul P discută telefonic cu inculpatul M asupra documentelor necesare (precizând că va depune personal vineri - ziua de primire, actele și cererea), apoi se întâlnește cu inculpatul M la București și i se predau actele (pe 17 - 18.01.2006).
Inculpatul P îl contactează telefonic la 29.01.2006 pe comisarul - martor F S (din cadrul I.P.J. Buzău) pentru a urgenta transmiterea și operarea în evidențe a reducerii perioadei de suspendare a dreptului de a conduce pentru inculpatul M.
Situația de fapt expusă a fost conturată de : conținutul convorbirilor telefonice între inculpatul P și martorul F S, declarațiile martorului F S, conținutul convorbirilor telefonice între M G C și inculpatul P O C, care confirmă faptul că acesta va interveni cât și intervenția efectiv realizată, precum și pretinderea de către inculpatul P O C a sumei de 200-300 euro.
În continuare, pe data de 05.02.2006 inculpatul P O C intervine la comisarul H I (I.P.J. Covasna) la solicitarea inculpatului M G C care fusese surprins în trafic circulând cu viteză excesivă și i se aplică doar o amendă contravențională.
Deși inculpatul P O C neagă intervenția pentru inculpatul M G C cât și solicitarea de la inculpat a sumei de 200-300 euro, susținerile sale sunt infirmate de toate celelalte probe administrate: declarațiile martorului H I; înscrisul -respectiv procesul verbal de contravenție imediat întocmit inculpatului M urmare a intervenției telefonice a inculpatului P; conținutul convorbirilor telefonice între inculpatul P O C și inculpatul M G C; adresele privind rulajul sumelor de bani ale conturilor de card ale inculpatului P O C în perioada de referință - emise de BANCA, B.R.D.-S.A. sucursala Piatra Neamț, agenția Moinești, emise de S.C. O R S.A. București, S.C.Romtelecom SA București - privind plata facturilor telefonice ale inculpatului P.
De asemenea, certitudinea solicitării sumei de bani de 2-300 curo inculpatului M G C pentru intervenția realizată (urmare a solicitărilor acestuia pentru rezolvarea sancțiunii contravenționale aplicate la 15.12.2005 și la 05.02.2006) este evidențiată de data solicitării și de conținutul convorbirilor telefonice între inculpații P și M, banii fiind solicitați pentru „omul ală", respectiv funcționarul la care urma să intervină inculpatul P pentru aprobarea cererii inculpatului M.
Instanța de fond redă că „reținând existența infracțiunii de trafic de influență, în sarcina inculpatului P O C sub forma celor două acte materiale - în favoarea inculpatului M și a inculpatului R - s-a conturat existența fiecăruia dintre elementele constitutive, cu următoarele precizări:
Nu interesează pentru existența infracțiunii dacă funcționarul asupra căruia s-a realizat influența a făcut actul ce intra în atribuțiile sale de serviciu.
Acest aspect se impune a fi evidențiat raportat la afirmațiile martorilor audiați - asupra cărora s-a realizat intervenția, și care, negând acest fapt, au relatat că cererile inculpaților M și R au cuprins actele necesare aprobării lor, însă, au omis a face aprecieri asupra termenului de rezolvare a cererii foarte urgent - în 48 de ore.
De asemenea, nu interesează dacă s-a realizat predarea efectivă (remiterea) sumei solicitate de inculpat, ca obiect material al infracțiunii;
Pentru primul act material, traficul de influență în favoarea inculpatului R V s-a reținut în rechizitoriu și s-a probat pretinderea de către inculpatul P și remiterea efectivă a sumei solicitate de către inculpatul R V (500 euro); iar pentru al doilea act material, trafic de influență în favoarea inculpatului M G C s-a reținut în rechizitoriu doar pretinderea de către inculpatul P a sumei de 200-300 euro și nu s-a reținut nici probatremiterea efectivă a sumei (astfel încât nu se impune aplicabilitatea dispozițiilor art. 118 lit.d în referire la art. 257 alin.l Cp. raportat la art. 61 alin.3 Legea 78/2000).
Prin reținerea argumentelor probatorii expuse anterior s-a constatat cu certitudine în sarcina inculpatului P O C săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 Cod penal cu referire la art. 6 din Legea 78/2000 față de care s-a dispus condamnarea la pedeapsa închisorii de 5 ani, cu executare”.
Așadar, în funcție de cele mai sus redate, deși expunerea stării de fapt este una clară, temeinic probată, instanța de fond oscilează practic între a face incadrarea juridică corectă, respectiv infracțiunea de trafic de influență prev. de art. 257 Cod penal cu referire la art. 6 din Legea 78/2000, pe care o amintește însă, ci face trimitere expresă, inclusiv în dispozitivul hotărârii, la încadrarea de la art. 257 alin.1 Cp. raportat la art. 61 alin.3 Legea 78/2000, texte de lege ce practic nici nu pot coexista atâta vreme cât vizează, fiecare în parte articol, infracțiuni distincte.
Deși s-au avut în vedere și alte modalități de îndreptare a acestor erori de către inculpați, favorabile acestora, problema se poate lesne corecta, întreg eșafodajul faptic prezentat de instanța fondului fiind unul corect, pe calea unei schimbări de încadrare juridică, respectiv în baza art.334 Cod procedură penală se va schimba încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului P O C din art.257 Cod penal cu referire la art.61 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, în art.257 Cod penal cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, text de lege în baza căruia condamnă pe inculpatul P O C la 4 ani închisoare, făcându-se aplicarea art.71 - art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
La individualizarea pedepsei - cuantum și modalitate de executare, în raport de criteriile generale conferite de dispozițiile art. 72 și 52 Cod penal - s-a avut în vedere circumstanțele reale ale săvârșirii infracțiunii cât și circumstanțele personale ale inculpatului P.
Circumstanțele reale ale săvârșirii infracțiunilor vizează și aprecierea față de urmarea produsă prin săvârșirea acestora prin prisma valorilor sociale lezate: a încrederii în autoritatea publică și respectarea ordinii de drept și sociale - valori încălcate de însăși persoane care au obligația morală și profesională de a proteja și a garanta respectarea acestora - gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite fiind vădit mai ridicat.
Cu toate acestea, executarea pedepsei aplicate în regim de detenție nu se impune față de inculpatul P O C pentru realizarea scopului coercitiv și educativ al legii penale, al protecției societății și al prevenirii săvârșirii în viitor de către inculpat a unor astfel de infracțiuni, al reinserției lui sociale, apărând mult mai justificat, în funcție de contextele sancționatorii incidente față de ceilalți inculpați, a se face aplic. Art. 86/1 C.pen, termen de încercare de 7 ani, cu tot contextul juridic specific acestei modalități de executare a pedepsei.
Corective se impun și în ceea ce privește normele juridice speciale în ceea ce privește instituția confiscării speciale, ce au prioritate de aplicabilitate, respectiv se va schimba temeiul confiscării sumei de 17.000.000 ROL de la inculpatul P O C din art.118 lit.d Cod penal cu referire la art.257 alin.1 Cod penal raportat la art.61 alin.3 din Legea nr.78/2000 în art.257 alin.2 raportat la art.19 din Legea nr.78/2000.
În final, în funcție de incidența recursului parchetului, se va menționa și că în baza art.348 Cod procedură penală se va dispune anularea înscrisurilor falsificate, respectiv adeverința nr.149 din 9 august 2005, chitanța nr.757 din 1 august 2005 și evidența efectuării orelor de curs și anexa la fișa de examinare emise în numele SC T S A SRL București și dovada de ridicare a permisului inculpatului M G C emisă în numele IPJ Buzău, în funcție de contextul de fapt mai sus precizat, ca și cadrul juridic incident ce permite astfel de abordări juridice în vederea reistaurării legalității.
Așadar procesual, se vor admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DNA - Serviciul Teritorial Iași și inculpații R V, P O C și M G C împotriva sentinței penale nr.51 din 13 mai 2009 a Curții de Apel Iași, Secția Penală și pentru Cauze cu Minori, casarea parțială a sentinței penale atacată și, rejudecând, în fond:
În baza art.334 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului P O C din art.257 Cod penal cu referire la art.61 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, în art.257 Cod penal cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, text de lege în baza căruia condamnă pe inculpatul P O C la 4 ani închisoare.
Face aplicarea art.71 - art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
În baza art.861 – art.862 Cod penal, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului P O C pe un termen de încercare de 7 ani.
În baza art.863 Cod penal pune în vedere inculpatului ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere legale.
Schimbă temeiul confiscării sumei de 17.000.000 ROL de la inculpatul P O C din art.118 lit.d Cod penal cu referire la art.257 alin.1 Cod penal raportat la art.61 alin.3 din Legea nr.78/2000 în art.257 alin.2 raportat la art.19 din Legea nr.78/2000.
În baza art.861, art.862 Cod penal dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului R V pe un termen de încercare de 7 ani.
În baza art.861, art.862 Cod penal dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului M G C pe un termen de încercare de 6 ani.
În baza art.348 Cod procedură penală dispune anularea înscrisurilor falsificate, respectiv adeverința nr.149 din 9 august 2005, chitanța nr.757 din 1 august 2005 și evidența efectuării orelor de curs și anexa la fișa de examinare emise în numele SC T S A SRL București și dovada de ridicare a permisului inculpatului M G C emisă în numele IPJ Buzău.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Văzând și disp. art. 192 al. 2 C.proc.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DNA - Serviciul Teritorial Iași și inculpații R V, P O C și M G C împotriva sentinței penale nr.51 din 13 mai 2009 a Curții de Apel Iași, Secția Penală și pentru Cauze cu Minori.
Casează parțial sentința penală atacată și, rejudecând, în fond:
În baza art.334 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului P O C din art.257 Cod penal cu referire la art.61 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, în art.257 Cod penal cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, text de lege în baza căruia condamnă pe inculpatul P O C la 4 ani închisoare.
Face aplicarea art.71 - art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
În baza art.861 – art.862 Cod penal, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului P O C pe un termen de încercare de 7 ani.
În baza art.863 Cod penal pune în vedere inculpatului ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la interval de 6 luni, la Serviciul de Protecție a Victimelor și Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul Iași, la datele fixate de acesta;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art.359 din Codul de procedură penală, atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.864 alin.1 și 2 din Codul penal cu referire la art.83 Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe perioada suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Schimbă temeiul confiscării sumei de 17.000.000 ROL de la inculpatul P O C din art.118 lit.d Cod penal cu referire la art.257 alin.1 Cod penal raportat la art.61 alin.3 din Legea nr.78/2000 în art.257 alin.2 raportat la art.19 din Legea nr.78/2000.
În baza art.861, art.862 Cod penal dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului R V pe un termen de încercare de 7 ani.
În baza art.863 Cod penal pune în vedere inculpatului ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la interval de 6 luni, la Serviciul de Protecție a Victimelor și Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul Iași , la datele fixate de acesta;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art.359 din Codul de procedură penală, atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.864 alin.1 și 2 din Codul penal cu referire la art.83 Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe perioada suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art.861, art.862 Cod penal dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului M G C pe un termen de încercare de 6 ani.
În baza art.863 Cod penal pune în vedere inculpatului ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la interval de 6 luni, la Serviciul de Protecție a Victimelor și Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul Iași, la datele fixate de acesta;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art.359 din Codul de procedură penală, atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.864 alin.1 și 2 din Codul penal cu referire la art.83 Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe perioada suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art.348 Cod procedură penală dispune anularea înscrisurilor falsificate, respectiv adeverința nr.149 din 9 august 2005, chitanța nr.757 din 1 august 2005 și evidența efectuării orelor de curs și anexa la fișa de examinare emise în numele SC T S A SRL București și dovada de ridicare a permisului inculpatului M G C emisă în numele IPJ Buzău.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 5 mai 2010.
Alte legături de la această informațiecomunicate-hotărâri de condamnare din
05 mai 2010
comunicate de presă din
03 august 2006