IMPARȚIALITATE·INTEGRITATE·EFICIENȚĂ
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
SECȚIA PENALĂ
| Decizia nr. 2773 |
Dosar nr. 8108/95/2009 |
Ședința publică din 28 iulie 2010
[...]
CURTEA
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.29 din 9 februarie 2010 a Tribunalului Gorj a fost condamnat inculpatul D A la 5 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prev.de art.257 Cod penal rap.la art.6 din Lg.nr.78/2000 cu aplic.art.41 alin.2 din Codul penal. S-a făcut aplicarea art.71, 64 alin.1 teza a II-a și lit.b din Codul de procedură penală.
S-a computat din pedeapsă durata arestării preventive de la 13.10.2009 la 9.02.2010.
Conform art.6 alin.4 din Lg.78/2000 inculpatul a fost obligat să restituie denunțătorului M F suma de 46.950 lei reprezentând bunuri primite de inculpat ce au făcut obiectul infracțiunii.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța fondului a reținut că în anul 2008 soții M F și M A l-au cunoscut pe inculpat, care aflând despre intenția lui M F de a se angaja în cadrul SRI s-a oferit să-l ajute susținând că are relații cu persoane din conducerea SRI București, iar pe M A s-a oferit s-o ajute tot prin intermediul relațiilor sale personale să se angajeze la Consiliul județean Gorj, unde inculpatul era angajat.
În luna decembrie 2008 inculpatul a pretins și primit de la M F și M A suma de 2800 lei despre care a afirmat că va fi remisă secretarului Consiliului județean Gorj, Z Z ce ar urma să facă demersuri pentru deblocarea unui post în cadrul Consiliului județean pentru angajarea martorei.
Ulterior, în cursul unei întâlniri a inculpatului D A cu soții M la locuința acestora, a mai pretins o sumă cuprinsă între 5-6 mii de euro pentru a influența angajarea martorei M A la Consiliul județean Gorj și 4-5 mii euro pentru angajarea martorului M F la SRI.
S-a reținut în motivare că martorii au acceptat propunerile inculpatului și în perioada martie-septembrie 2009 M F i-a dat inculpatului în mai multe tranșe suma de 24.050 lei.
Inculpatul le-a spus martorilor că sumele urmau să fie date unor persoane din cadrul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici sau din cadrul Ministerului Administrației și Internelor pentru angajarea martorei M A.
S-a mai reținut că în perioada mai-iunie 2009 inculpatul a pretins și primit de la M F suma de 19.800 lei în mai multe tranșe, susținând că banii trebuiau dați persoanelor cu funcții de conducere în SRI București pentru angajarea martorului. În luna iunie și iulie 2009 inculpatul a mai pretins și primit de la martori sumele de 8000 lei, 500 lei, 800 lei, 1200 lei și 4000 lei pentru a influența angajarea martorilor în serviciile pe care și le doreau.
S-a motivat că în cele din urmă martorii cumpărători de influență n-au mai făcut față din punct de vedere financiar solicitărilor repetate ale inculpatului și au formulat autodenunț.
Ca urmare după autorizarea legală, convorbirile telefonice ale inculpatului cu martorii au fost interceptate. Din conținutul acestor convorbiri se reține că inculpatul recunoaște că a primit de la martori pentru a-și trafica influența suma de circa 46.600-50.000 lei –echivalentul a 11.000 euro.
Se reține că la 12.10.2009 organele de urmărire penală au organizat prinderea în flagrant a inculpatului care în urma solicitărilor sale a mai primit 2000 lei de la martorul denunțător M F, bani care fuseseră marcați cu pulbere fluorescentă cu mențiunea TRAFIC 13.10.2009.
Instanța fondului a motivat că faptele mai sus descrise au fost probate cu declarațiile martorilor enumerați în hotărâre, cu procesul verbal de prindere în flagrant și procesele verbale de înregistrare a convorbirilor interceptate.
Prin decizia penală nr.109 din 5 mai 2010 Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondate apelurile declarate de D.N.A. –Serviciul Teritorial Craiova și inculpat împotriva sentinței nr.29 din 9.02.2010 a Tribunalului Gorj.
Împotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova care critică hotărârile pronunțate pentru greșita individualizare a pedepsei, caz de casare prev.de art.3859 pct.14 din Codul de procedură penală.
S-a motivat pe de o parte că pedeapsa principală aplicată inculpatului este greșit individualizată în raport de criticile de individualizare prev.de art.72 din Codul penal, că inculpatul n-a recunoscut faptele decât după ce probele i-au fost prezentate.
Pe de altă parte, se susține că în raport de durata îndelungată în care s-a desfășurat activitatea infracțională și de calitatea inculpatului s-ar fi impus aplicarea pedepsei complementare prevăzute de art.64 lit.a,b și c din Codul penal.
Recursul nu este fondat.
Instanțele au reținut o corectă stare de fapt în baza probelor administrate, analizate în cuprinsul hotărârilor.
Încadrarea juridică dată faptelor este legală și temeinică.
Pedeapsa aplicată inculpatului corespunde criteriilor generale de individualizare prev.de art.72 din Codul penal.
Infracțiunea comisă de inculpat se pedepsește potrivit legii cu închisoare la 2 la 10 ani. Față de pericolul social concret al faptei și făptuitorului relevat de împrejurările în care au fost comise actele infracționale, pedeapsa de 5 ani închisoare, apropiată de media limitelor de pedeapsă este suficientă pentru realizarea scopului prev.la art.52 din Codul penal.
Cât privește critica din recursul procurorului referitoare la omisiunea aplicării pedepsei complementare prev.de art.64 lit.a,b și c din Codul penal, nici aceasta nu este întemeiată.
Potrivit art.65 alin.2 din Codul penal aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă.
Or, potrivit art.257 din Codul penal care incriminează fapta comisă de inculpat, aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi nu este obligatorie. Prin urmare omisiunea instanțelor de a aplica pedeapsa interzicerii unor drepturi nu constituie o nelegalitate.
Este adevărat că potrivit alin.1 al art.65 din Codul penal, pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puțin 2 ani și instanța constată că față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului această pedeapsă este necesară.
Înalta Curte observă că în practica țărilor europene drepturile electorale la care face trimitere art.64 lit.a din Cod penal fac parte integrantă din sistemul de valori democratice fundamentale, astfel că deși este recunoscut dreptul statelor la o marjă de apreciere cu privire la restricționarea acestor drepturi, limitarea lor nu este rezonabilă fără a lua în considerare proporționalitatea între gravitatea concretă a faptelor și amploarea interdicției care privește un drept fundamental.
Astfel este rezonabil a se reține spre exemplu că o persoană care comite un omor, aducând atingere unei valori cum este viața, nu este capabilă să aprecieze asupra modului cum este guvernată o țară și să i se interzică drepturile electorale, dar nu este proporțional ca în raport de împrejurările prezentei cauze, de faptele deduse judecății și infracțiunea comisă să se interzică inculpatului –după executarea pedepsei principale- exercitarea unor drepturi fundamentale.
Nici motivul că inculpatul s-ar fi folosit de funcția sau profesia sa în comiterea infracțiunii nu este întemeiat.
Spre deosebire de infracțiunea de luare de mită –incriminată în același capitol cu traficul de influență- această din urmă infracțiune nu are un subiect activ calificat ca în primul caz unde subiectul activ este un funcționar.
În cauză nu se poate reține că inculpatul Drăghici s-ar fi folosit de funcția ori de profesia lui în comiterea infracțiunii, cum nu se poate reține că intr-adevăr ar fi avut influență în mediile la care se face referire. Ceea ce este cert în cauză este doar împrejurarea că a lăsat să se creadă că are influență asupra funcționari și că a pretins bani pentru aceasta.
Astfel, chiar dacă inculpatul n-ar fi fost încadrat în Direcția Tehnică a Consiliului județean Gorj faptele sale ar fi constituit aceeași infracțiune.
Ceea ce a traficat inculpatul nu este funcția sa ci prezumtiva influență astfel că în cauză instanțele în mod legal au avut posibilitatea să aprecieze că nu este cazul a-i interzice o funcție din cele prevăzute la art.64 lit.b și c după executarea pedepsei principale de 5 ani închisoare.
Așa fiind, recursul Parchetului va fi respins.
Se va computa din pedeapsă durata arestului preventiv.
Onorariul apărătorului din oficiu va fi plătit din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova împotriva deciziei penale nr.109 din 5 mai 2010 a Curții de Apel Craiova – Secția Penală și pentru Cauze cu Minori, privind pe inculpatul D A.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului D A, durata reținerii și arestării preventive de la 13 octombrie 2009 la 28 iulie 2010.
Suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat D A, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 iulie 2010.
Alte legături de la această informațiecomunicate de presă din
14 octombrie 2009
comunicate-hotărâri de condamnare din
28 iulie 2010