Direcția Națională Anticorupție

IMPARȚIALITATE·INTEGRITATE·EFICIENȚĂ

ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
SECȚIA PENALĂ

Decizia nr. 2314/2011

Dosar nr. 6706/121/2010

Ședința publică din 8 iunie 2011

[...]
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 692 din 16 decembrie 2010 a Tribunalului Galați s-a respins, ca fiind nefondată, cererea inculpatului C.M. privind schimbarea încadrării juridice a faptei penale deduse judecății din infracțiunea de trafic de influență prevăzută de dispozițiile art. 257 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de dispozițiile art. 215 alin. (1) C. pen.
În baza art. 257 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat inculpatul C.M., la pedeapsa închisorii în cuantum de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.
În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale a închisorii.
Conform art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului C.M.
Conform art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa închisorii astfel aplicată inculpatului perioada executată în stare de reținere și arest preventiv începând cu 23 iunie 2010 la zi.
În baza dispozițiile art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare statului în sumă de 3 000 lei.
Pentru a hotărî astfel s-au reținut următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit de Parchetului de pe lângă I.C.C.J - D.N.A - serviciul teritorial Galați cu nr. 152/P/2010 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest a inculpatului C.M. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de dispozițiile art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
S-a reținut în esență prin actul de sesizare mai sus menționat faptul că, în perioada ianuarie - 23 iunie 2010, inculpatul a solicitat suma de 30.000 euro de la martorul denunțător G.G., arestat preventiv în Dosarul 4530/121/2010 a Tribunalului Galați, atât direct cât și prin intermediul martorilor D.R. și S.C., pentru a o înmâna unei rude influente din cadrul Ministerului Justiției, promițând că aceasta din urmă își va exercita influența asupra judecătorilor din cadrul Tribunalului Galați pentru a-i determina să dispună punerea în libertate a martorului denunțător G.G.; la data de 23 iunie 2010 inculpatul C.M. a fost prins în flagrant după ce a primit de la persoana intermediară-martora denunțătoare D.R. (sora numitului G.G.) suma de 1.500 euro în scopul menționat mai sus.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța a reținut aceeași situație faptică potrivit căreia:
În luna ianuarie 2010, martorul denunțător G.G. a fost contactat prin intermediul prietenei sale, martora S.C., de inculpatul C.M., care i-a propus ca în schimbul sumei de 30.000 euro să intervină pe lângă niște persoane cu relații și influență pentru a fi liberat din starea de arest preventiv.
Ulterior, la începutul lunii iunie 2010, martorul denunțător G.G. a fost contactat telefonic din nou de inculpatul C.M., ocazie cu care i-a propus să-l ajute în schimbul sumei de 30.000 euro și să intervină pe lângă persoane influente în vederea liberării sale din starea de arest preventiv.
I-a precizat că interesul inculpatului este acela de a fi liberat martorul denunțător și în acest fel să existe posibilitatea de a obține de la el suma de bani pe care i-o datora, aproximativ 16.000 euro.
Inculpatul C.M. I-a asigurat că suma de bani pretinsă — 30.000 euro — o va da unei persoane din Brăila, care la rândul său o va înmâna unei rude influente de la Ministerul Justiției din București, iar aceasta din urmă își va exercita influența pentru a determina punerea în libertate a martorului denunțător G.G.
Inculpatul C.M. i-a mai precizat că pentru a se realiza intervențiile pe lângă persoanele influente despre care a făcut vorbire o să fie necesară suma de 1.000 euro pentru cheltuieli de protocol, ocazionate de deplasări cu mașina, cadouri pentru persoanele respective, etc.
La întâlnirile avute de martora denunțătoare D.R., sora martorului denunțător G.G., cu învinuitul C.M., acesta a afirmat că a folosit deja suma de 1.500 euro din banii lui personali, pe care a dat-o persoanei respective din Brăila.
De asemenea, acesta a mai precizat că în afara acestei prime sume de bani, care trebuie să-i fie dată în ziua de 23 iunie 2010 cât mai urgent, va mai fi nevoie de suma de 30.000 euro pentru a fi dată, în scopul menționat.
Această sumă urma a fi dată de către martorul denunțător G.G. ulterior, după punerea sa în libertate (declarațiile martorilor, file 43-44, 46-49, 50-63; declarațiile inculpatului, file 486-493, 496-498, 503-505).
Între învinuitul C.M. și martorii denunțători G.G., D.R. s-au purtat discuții în sensul că martora denunțătoare D.R. se va întâlni cu învinuitul C.M., pe raza municipiul Galați, în ziua de 23 iunie 2010 pentru ca să-i înmâneze suma de 1.500 euro, în scopul menționat anterior.
În ziua de 23 iunie 2010, procurorii și ofițerii anticorupție au organizat o acțiune de prindere în flagrant a inculpatului C.M. în acest scop, s-a procedat la consemnarea seriilor bancnotelor ce compuneau suma de 1.500 euro, ce urma a fi înmânată, în aceeași zi, de către martora denunțătoare D.R. După consemnarea seriilor bancnotelor, suma de 1.500 euro a fost înmânată martorei denunțătoare D.R.
Suma de 1.500 euro provenea din fondul special pentru constatarea infracțiunilor flagrante, aflat la dispoziția procurorului șef al D.N.A. - „în ziua de 23 iunie 2010, inculpatul a contactat-o pe martora denunțătoare de mai multe ori, cerându-i să vină cu suma pretinsă ca preț al influenței, în locul pe care îl stabilise pentru întâlnire.
În aceeași zi, în jurul orelor 17,00, martora denunțătoare s-a deplasat în locul stabilit anterior de inculpat pentru întâlnire, situat pe raza mun. Galați, ocazie cu care i-a înmânat suma de 1.500 euro.
Imediat, inculpatul a fost prins în flagrant de procurorii și ofițerii anticorupție, având asupra sa suma de 1.500 de euro, primită anterior de la martora denunțătoare D.R.”
S-a apreciat că situația faptică mai sus expusă este dovedită în cauză cu următoarele mijloace de probă:
Denunțul martorului G.G. și declarația acestuia; declarațiile martorelor D.R., S.C.; procesele verbale de redare a discuțiilor purtate telefonic între martorii denunțători G.G., D.R. și inculpatul în cauză; procesul verbal de redare în formă scrisă a conținutului dialogului ambiental purtat la 23 iunie 2010 între martora D.R. și inculpatul C.M.; procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante; planșele fotografice privind constatarea infracțiunii flagrante de la aceeași dată; procesul verbal de ridicare a sumei de 1.500 euro. De la inculpat, ulterior organizării flagrantului; copia Rechizitoriului cu nr. 365/D/P/2009 în care a fost cercetat martorul denunțător G.G. în stare de arest preventiv începând cu 21 noiembrie 2009; declarațiile martorilor asistenți la procedura flagrantului; declarațiile inculpatului de asumare a faptei penale date în prima fază a procesului penal.
S-a mai arătat că susținerile inculpatului din cursul cercetării judecătorești (fila 24 dosar), în sensul că cel care a inițiat discuția despre posibilitatea cumpărării de influență în vederea punerii în libertate a numitului G.G. a fost chiar acesta din urmă, care l-a contactat pe inculpat din mediul penitenciar, nu au nici un suport probator, neputând fi reținute în cauză.
Martorii audiați au arătat invariabil că martorul denunțător a fost contactat inițial de către martora S.C. prin intermediul căreia inculpatul C.M. i-a transmis posibilitatea punerii în libertate în modalitatea arătată contra sumei de 30.000 euro.
În acest sens s-a mai arătat că și declarațiile date de martora D.R. sunt necontradictorii, aceasta arătând că a aflat despre demersul inculpatului prin intermediul fratelui său, martorul denunțător G.G., în timpul unei vizite întreprinse la acesta în detenție.
Pe de altă parte, acțiunea inculpatului, așa cum a fost reținută, s-a precizat că se circumscrie conținutului infracțiunii de trafic de influență întrucât este de esența acestei infracțiuni ca actul pentru care se promite intervenția să intre în atribuțiile de serviciu ale funcționarului prevăzută de art. 257 C. pen.
Din această perspectivă s-a arătat că nu au relevanță susținerile apărării relative faptului că acest funcționar nu a fost indicat (nominal) ori măcar individualizat prin calitate, că nu a fost adusă în discuție vreo funcție anume din cadrul sistemului judiciar, atâta vreme cât inculpatul s-a referit la posibilitatea punerii în libertate a unui inculpat cercetat într-o cauză penală; ceea ce interesează este ca influența reală ori presupusă a făptuitorului să fi constituit pentru martorul denunțător motivul determinant al tranzacției.
Așadar s-a arătat că nu e necesar ca inculpatul să fi indicat funcționarul pe lângă care pretindea că are influență, chiar indirect, fiind suficient să se refere la un funcționar determinat în mod generic prin competența sa, funcționar ale cărui atribuții sunt de natură să permită rezolvarea favorabilă a intereselor celui care a solicitat intervenția.
Pentru aceste considerente s-a apreciat că nu pot fi reținute susținerile apărării în sensul schimbării încadrării juridice reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea de trafic de influență în aceea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen.
În drept, fapta reținută în sarcina inculpatului C.M., mai sus descrisă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, infracțiune realizată în două dintre modalitățile alternative de comitere prevăzute de textul legal incriminator (pretinderea și primirea folosului de către inculpat).
La individualizarea și dozarea pedepsei s-a avut în vedere natura și gravitatea infracțiunii-obiect al cercetării -, gradul de pericol social al acesteia (evidențiat și de modalitatea de comitere - profitând de situația unei persoane lipsite de libertate) corelativ cu elementele ce caracterizează persoana inculpatului (aflat la primul conflict cu legea penală și afișând o atitudine procesuală parțial sinceră).
Față de aceste aspecte s-a arătat că urmează a-i fi aplicată inculpatului în cauză o pedeapsă a închisorii într-un cuantum reprezentat de minimul special prevăzut de textul legal incriminator;
Având în vedere scopul preventiv al pedepsei în contextul atitudinii de combatere a fenomenului de corupție s-a apreciat că se impune executarea efectivă a acesteia.
În conformitate cu dispozițiile art. 71 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale a închisorii.
În cauză inculpatul C.M. a fost cercetat în stare de reținere și arest preventiv începând cu 23 iunie 2010.
În consecință s-a arătat că urmează a se da eficiență dispozițiile art. 350 C. proc. pen. în sensul menținerii stării de arest a inculpatului, respectiv a dispozițiile art. 88 C. pen., în vederea deducerii din pedeapsa aplicată acestuia a perioadei executate sub imperiul măsurilor preventive menționate.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. - serviciul teritorial Galați și inculpatul C.M.
Astfel, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. - serviciul teritorial Galați a criticat soluția pronunțată pe motive de netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului.
Astfel s-a arătat că fată de circumstanțele reale în care a fost comisă fapta, cât și față de poziția procesuală a inculpatului, ce nu poate fi apreciată ca fiind parțial nesinceră, întrucât a fost în sensul recunoașterii pretinderii unor sume de bani în baza unui împrumut anterior, se impune redozarea cuantumului pedepsei aplicate, întrucât stabilirea unei sancțiuni situată la minimul prevăzut de lege nu e justificată în speța de față.
S-a solicitat admiterea apelului promovat, desființarea în parte a sentinței și în rejudecare aplicarea unei pedepse orientată spre maximul prevăzut de lege.
Inculpatul C.M. a criticat soluția pronunțată pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
Ca motiv de nelegalitate a fost criticată sentința sub aspectul încadrării juridice, considerând că încadrarea juridică corectă a infracțiunii săvârșite este aceea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 C. pen. și nu de trafic de influență, prevăzută de art. 257 C. pen.
S-a arătat că niciodată inculpatul nu a indicat în mod expres și nici măcar implicit, persoana la care urmează să ajungă respectivii bani, inculpatul nu avea nici o cunoștință absolut niciunde. El i-a propus această variantă martorului denunțător G.G., întrucât dorea să-și recupereze o datorie, iar martorul recunoaște că avea o datorie la C.M.
S-a apreciat că doar prin nominalizarea generică și fără a se indica o funcție, unde anume lucrează persoana respectivă, nu se poate ajunge la concluzia că este trafic de influență.
Față de toate acestea s-a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen.
Hotărârea a fost criticată și pe motive de netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei și al modalității de executare a acesteia. S-a solicitat orientarea pedepsei spre minimul special, urmând a se ține cont de persoana inculpatului, de faptul că nu are antecedente penale, că a avut o atitudine sinceră și că are în întreținere 2 copii minori, dintre care unul are grave probleme de sănătate.
S-a mai arătat că executarea pedepsei în regim de detenție este prea aspră având în vedere că inculpatul se află la primul impact cu legea penală. S-a solicitat suspendarea condiționată sau suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicată inculpatului.
Apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. - serviciul teritorial Galați a fost apreciat ca fondat iar apelul inculpatului ca nefondat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de apel cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept s-au constatat următoarele:
Instanța de fond a reținut corect situația de fapt, încadrarea juridică a faptei și vinovăția inculpatului pe baza unei analize complete a materialului probator.
Inculpatul C.M. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Ca situație de fapt, așa cum a rezultat din întregul material probator administrat în cauză, s-a reținut că în perioada ianuarie - 23 iunie 2010, a solicitat suma de 30.000 euro de la martorul denunțător G.G. (arestat preventiv în Dosarul penal 4530/121/2010 al Tribunalului Galați), direct și prin intermediul martorilor S.C. și D.R., pentru a o înmâna unei rude influente din cadrul Ministerului Justiției, promițând că aceasta din urmă își va exercita influența asupra judecătorilor Tribunalului Galați, pentru a-i determina să dispună punerea în libertate a martorului denunțător G.G.
La data de 23 iunie 2010, inculpatul a fost prins în flagrant după ce a primit de la martora denunțătoare D.R., persoană intermediară, suma de 1.500 euro, în scopul menționat.
Inculpatul a recunoscut pretinderea unor sume de bani de la martorii denunțători G.G. și D.R., însă a negat intenția de a contura convingerea acestora cu privire la pretinsa influență asupra unor magistrați investiți cu soluționarea unei cauze penale.
Apărarea folosită de inculpat la prima instanță cât și în apel, nu a fost susținută de materialul probator administrat în cauză, vinovăția acestuia fiind pe deplin dovedită cu probele administrate în cauză, ce au fost precizate de către prima instanță, respectiv declarațiile martorului denunțător G.G., ale martorei D.R., S.C.; procesele verbale de redare a discuțiilor purtate telefonic între martorii denunțători G.G., D.R. și inculpat; procesul verbal de redare în formă scrisă a conținutului dialogului ambiental purtat la 23 iunie 2010 între martora D.R. și inculpatul C.M.; procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante; planșele fotografice privind constatarea acesteia; procesul verbal de ridicare a sumei de 1.500 euro de la inculpat, ulterior organizării flagrantului; declarațiile martorilor asistenți la procedura flagrantului coroborate cu declarațiile inculpatului din prima fază a procesului penal.
Prima instanță a dat o încadrare juridică corectă, concluzionând că în sarcina inculpatului nu poate fi reținută infracțiunea de înșelăciune. În cazul infracțiunii de trafic de influență, autorul primește foloasele, deoarece afirmă că are influență pe lângă un funcționar. Această influență poate fi reală sau pur și simplu imaginară. Este suficient că, din atitudinea făptuitorului, rezultă nemijlocit sau indirect ( atunci când „lasă să se creadă") că are influență asupra funcționarului respectiv.
Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că inculpatul „a lăsat să se creadă" că are influență asupra magistraților.
Chiar dacă funcționarul pe lângă care urma să se intervină nu a fost individualizat este suficient să se facă referire la funcția pe care o îndeplinește.
Din materialul probator administrat în cauză a rezultat că s-a dat de înțeles că urmează să se intervină la judecătorii, investiți cu soluționarea cauzei prin intermediul mai multor persoane, respectiv acea rudă a inculpatului și acea persoană din Ministerului Justiției.
Influența presupusă a inculpatului a constituit pentru persoana interesată motivul determinant al tranzacției.
S-a apreciat că pentru conturarea infracțiunii de trafic de influentă e suficient ca determinarea funcționarului fată de care se pretinde a fi posibilă exercitarea influenței să fie chiar generică, cu indicarea competenței acestuia, raportat la scopul urmărit de către cumpărătorul de influență. Vinovăția inculpatului având corespondent în atitudinea psihică a cumpărătorului de influență, în sensul că acesta are un interes real de a obține favoarea unui funcționar sau a altui salariat. Inculpatul a pretins de la martorul denunțător G.G. arestat preventiv suma de 30.000 euro, direct și prin intermediul martorilor S.C. și D.R., pentru a o înmâna unei rude influente din Ministerul Justiției, aceasta din urmă urmând a-și exercita influența asupra judecătorilor Tribunalului Galați, pentru a-i determina să dispună punerea în libertate a martorului denunțător. Deci a lăsat să se creadă că are influență asupra judecătorilor de la Tribunalul Galați.
Chiar dacă inculpatul nu cunoștea nici un judecător, intenția acestuia fiind doar de a lua banii de la martorul denunțător, nu se poate reține infracțiunea de înșelăciune, deoarece funcționarul există, făcându-se referire la faptul că se va interveni la membrii completului de judecată.
Totodată, ceea ce a delimitat evident cele două infracțiuni puse în discuție, vizează relațiile sociale care sunt protejate de textele de lege incriminatorii, respectiv pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 C. pen., ne aflăm în prezența relațiilor sociale vizând patrimoniul persoanei, iar în cazul infracțiunii prevăzută de art. 257 C. pen. relațiile sociale protejate de textul de lege sunt cele referitoare la înfăptuirea justiției.
De asemenea, un alt aspect ce a delimitat cele două infracțiuni s-a apreciat a fi și poziția martorului denunțător, poziția persoanei care cumpără această influență, în cazul traficului de influență, această persoană e de rea-credință, în schimb art. 61 din Legea nr. 78/2000 prevede o cauză de impunitate în condițiile în care aceasta denunță fapta. Totodată, existența infracțiunii de înșelăciune este condiționată de existența unei pagube materiale, situație inexistentă în speța de față.
De altfel, și instanța supremă s-a pronunțat în aceeași manieră, astfel, prin decizia penală nr. 1083 din 25 martie 2009 s-a reținut că „fapta persoanei de a pretinde și primi o sumă de bani, lăsând să se creadă că are influență asupra unui funcționar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen., indiferent dacă influența este sau nu reală și chiar dacă funcționarul n-a fost individualizat, fiind suficient să se facă referiri la funcția pe care acesta o îndeplinește".
Față de toate acestea, s-a apreciat că prima instanță a procedat în mod corect la respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice, reținând ca fiind corectă încadrarea menționată în actul de sesizare.
S-a considerat că hotărârea primei instanțe este netemeinică sub aspectul individualizării răspunderii penale a inculpatului.
Față de prevederile art. 52 C. pen., față de modalitatea concretă în care a fost preconcepută și desfășurată activitatea infracțională ( inculpatul a profitat de situația unei persoane lipsită de libertate, a încercat să obțină venituri ilicite prin inducerea convingerii unei posibilități reale de influențare a unor magistrați investiți cu soluționarea unei cauze penale), cuantumul sumei de bani traficate, natura relațiilor sociale lezate, atitudinea inculpatului manifestată pe parcursul procesului penal, considerăm că îndreptarea și reeducarea inculpatului se pot realiza prin executarea efectivă a pedepsei, într-un cuantum mai ridicat decât cel stabilit de instanța de fond.
Analizând circumstanțele cauzei, atât cele reale cât și cele personale, având în vedere materialul probator administrat în cauză și criteriile de individualizare prevăzută de art. 72 C. pen., s-a apreciat că se impune o redozare a pedepsei aplicate.
În acest sens, s-a apreciat întemeiată critica parchetului, motiv pentru care s-a dispus,admiterea apelului promovat de către această instituție și majorarea pedepsei aplicate inculpatului pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000. Pe cale de consecință, s-a apreciat că nu poate fi reținută nici critica inculpatului, ce vizează individualizarea pedepsei și a modalității de executare.
Având în vedere elementele de individualizare, s-a considerat că scopul procesului penal și reeducarea inculpatului C.M., poate fi realizat doar prin executarea efectivă a pedepsei, neimpunându-se schimbarea modalității de executare, respectiv aplicarea art. 81 sau 861 C. pen., așa cum s-a solicitat de către inculpat.
Față de aceste considerente s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. - serviciul teritorial Galați.
S-a desființat în parte sentința penală 692 din 16 decembrie 2010 a Tribunalului Galați și în rejudecare:
S-a majorat de la 2 ani închisoare la 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului C.M. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C.M. S-a dedus, totodată, din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive. În baza dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în apel.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul C.M., criticând decizia recurată pentru nelegalitate și netemeinicie, prin prisma cazurilor de casare prevăzută de art. 385⁹ pct. 17 și 14 C. proc. pen. și a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și în conformitate cu dispozițiile art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 215 C. pen. și reducerea pedepsei și schimbarea modalității de executare prin aplicarea suspendării condiționate sau suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicată inculpatului.
Examinând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prevăzută de art. 385⁹ pct. 17 și 14 C. proc. pen., cât și din oficiu, Înalta Curte, constată că recursul inculpatului este fondat, însă numai cu privire la critica ce vizează netemeinicia.
Așadar, înalta Curte, apreciază că situația de fapt a fost corect reținută de instanța de fond și însușită de prima instanță de control judiciar, iar infracțiunea pentru care inculpatul C.M. a fost cercetat, trimis în judecată și condamnat a fost corect încadrată juridic.
Astfel, fapta inculpatului C.M., constând în aceea că în perioada ianuarie - 23 iunie 2010, a solicitat suma de 30.000 euro de la martorul denunțător G.G., arestat preventiv în Dosarul 4530/121/2010 a Tribunalului Galați, atât direct cât și prin intermediul martorilor D.R. și S.C., pentru a o înmâna unei rude influente din cadrul Ministerului Justiției, promițând că aceasta din urmă își va exercita influența asupra judecătorilor din cadrul Tribunalului Galați pentru a-i determina să dispună punerea în libertate a martorului denunțător G.G., la data de 23 iunie 2010 inculpatul C.M. fiind prins în flagrant după ce a primit de la persoana intermediară-martora denunțătoare D.R. (sora numitului G.G.) suma de 1.500 euro în scopul menționat mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență.
Înalta Curte, reține că, în cazul infracțiunii de trafic de influență, autorul primește foloasele, deoarece afirmă că are influență pe lângă un funcționar. Această influență poate fi reală sau pur și simplu imaginară, fiind suficient că, din atitudinea făptuitorului,să rezulte nemijlocit sau indirect ( atunci când „lasă să se creadă") că are influență asupra funcționarului respectiv.
De altfel, prin Decizia penală nr. 1083 din 25 martie 2009, pronunțată de instanța supremă, s-a reținut că „fapta persoanei de a pretinde și primi o sumă de bani, lăsând să se creadă că are influență asupra unui funcționar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen., indiferent dacă influența este sau nu reală și chiar dacă funcționarul n-a fost individualizat, fiind suficient să se facă referiri la funcția pe care acesta o îndeplinește".
Cu privire la netemeinicia deciziei recurate, Înalta Curte, a apreciat că hotărârea primei instanțe este temeinică sub aspectul individualizării răspunderii penale a inculpatului.
Așadar, în raport de dispozițiile art. 52 C. pen., față de modalitatea concretă în care a fost preconcepută și desfășurată activitatea infracțională (inculpatul a profitat de situația unei persoane lipsită de libertate, a încercat să obțină venituri ilicite prin inducerea convingerii unei posibilități reale de influențare a unor magistrați investiți cu soluționarea unei cauze penale), cuantumul sumei de bani traficate, natura relațiilor sociale lezate, corelativ însă și cu elementele ce caracterizează persoana inculpatului (aflat la primul conflict cu legea penală, având familie închegată, dar și atitudinea procesuală parțial sinceră), înalta Curte, apreciază că îndreptarea și reeducarea inculpatului se pot realiza numai prin executarea efectivă a pedepsei, însă într-un cuantum reprezentat de minimul special prevăzut de textul legal incriminator, astfel cum în mod temeinic s-a dispus de către instanța de fond; și având în vedere scopul preventiv al pedepsei în contextul atitudinii de combatere a fenomenului de corupție, înalta Curte, a apreciat că se impune executarea efectivă a acesteia.
Astfel că, având în vedere elementele de individualizare, s-a considerat că scopul procesului penal și reeducarea inculpatului C.M., pot fi realizate doar prin executarea efectivă a pedepsei,neimpunându-se schimbarea modalității de executare, respectiv aplicarea dispozițiilor art. 81 sau art. 861 C. pen., așa cum s-a solicitat de către inculpat.
Față de aceste considerente, în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. a) C. proc. pen., se va admite recursul declarat de inculpatul C.M. împotriva Deciziei penale nr. 68/ A din 14 martie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.
Va casa decizia recurată și va menține Sentința penală nr. 692 din 16 decembrie 2010 a Tribunalului Galați.
Se va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului C.M., durata arestării preventive de la 23 iunie 2010 la 8 iunie 2011.
Onorariul parțial apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 lei până la prezentarea apărătorilor aleși, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de C.M., vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE

Admite, recursul declarat de inculpatul C.M. împotriva Deciziei penale nr. 68/ A din 14 martie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.
Casează decizia recurată și menține Sentința penală nr. 692 din 16 decembrie 2010 a Tribunalului Galați.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului C.M., durata arestării preventive de la 23 iunie 2010 la 8 iunie 2011.
Onorariul parțial apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 lei până la prezentarea apărătorilor aleși, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de C.M., rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 iunie 2011.

Alte legături de la această informație

comunicate de presă din 25 iunie 2010
comunicate de presă din 12 iulie 2010