IMPARȚIALITATE·INTEGRITATE·EFICIENȚĂ
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
| DECIZIA nr. 1774 |
Dosar nr. 21/45/2006 |
Şedinţa publică din 5 mai 2010
[...]
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rechizitoriul procurorului D.N.A. - Serviciul Teritorial Iaşi a fost sesizată instanţa de judecată Curtea de Apel Iaşi, prin trimiterea în judecată a inculpaţilor :
-R V pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 61 din Legea 78/2000 şi art. 291 Cod penal cu referire la art. 17 lit.c din Legea 78/2000, cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit.a Cod penal, reţinându-se în sarcina acestuia promisiunea şi darea sumei de 17 milioane de lei prin depunere în cont bancar pe numele inculpatului P pentru a interveni la lucrători de poliţie din cadrul Direcţiei Poliţiei Rutiere I.G.P.R. pentru reducerea unei sancţiuni contravenţionale şi utilizarea documentelor falsificate de reprezentanţi ai S.C. Triumf S.R.L. Bucureşti pentru a dovedi îndeplinirea condiţiilor legale şi a beneficia de reducerea perioadei de suspendare a permisului de conducere;
-P O C pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă în formă continuată (constând în 2 acte materiale, raportate la inculpatul R V şi inculpatul M G C) prevăzută de art. 257 Cod penal cu referire la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 25 raportat la art. 290 Cod penal cu referire la art. 17 lit.c din Legea 78/2000 şi fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 Cod penal cu referire la art. 17 lit.c din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal; În sarcina inculpatului s-au reţinut faptele de a pretinde bani şi a primi suma de 17.000.000 lei de la inculpatul R V pentru a interveni la lucrători al Direcţiei Poliţiei Rutiere - I.G.P.R. în vederea reducerii perioadei sancţiunii contravenţionale a inculpatului R V şi de a determina pe I F să întocmească înscrisuri sub semnăturii privată false emise în numele S.C. „T S A" S.R.L Bucureşti (adeverinţa nr.l 149/09.08.2005, chitanţa 757/1.08.2005, evidenţa efectuării orelor de curs şi anexe la fişa de examinare). De asemenea, s-a reţinut fapta de a pretinde o sumă de bani de la inculpatul M G C, chiar neprecizată - lăsată la aprecierea acestuia, respectiv 200-300 euro, pentru a o da funcţionarului public la care a intervenit pentru reducerea perioadei sancţiunii contravenţionale aplicate inculpatului M de a falsifica prin alterarea scrierii şi a documentului cu regim special cu seria A nr. 1053180 (dovada înlocuitoare a permisului de conducere) ce a produs consecinţe juridice chiar utilizat în copie xerox.
-M G C pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 61 din Legea 78/2000, art. 26 raportat la art. 61 Legea 78/2000 şi art. 291 Cod penal raportat la art. 17 lit.c din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal. S-a reţinut în sarcina acestuia că a promis sume de bani inculpatului P O C pentru ca acesta să intervină la poliţişti ai I.G.P.R. în scopul de a determina reducerea perioadei unei sancţiuni contravenţionale şi de a utiliza documentul cu regim special falsificat de inculpatul P O C. De asemenea, s-a reţinut că inculpatul M G C a realizat „cumpărarea influenţei" inculpatului P O C prin determinarea acestuia să accepte oferta inculpatului R V şi să intervină în favoarea acestuia contra unei sume de bani, al cărei cuantum inculpatul M 1-a stabilit.
Mijlocele de probă ce au constituit materialul de urmărire penală, prevăzute în actul de inculpare, sunt: procesul-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare; actele de sesizare din oficiu; constatările Direcţiei de Inspecţie Internă a I.G.P.R. în cadrul cercetării prealabile a inculpatului P O C şi documentele corespunzătoare; relaţiile obţinute de la BANCA S.A. şi B.R.D. - G.S.G. privind rulajul contului inculpatului P; relaţiile obţinute de la Direcţia Poliţiei Rutiere a I.G.P.R., de la l.P.J. Iaşi, l.P.J. Buzău, l.P.J. Galaţi, l.P.J. Covasna - referitoare la sancţiunile contravenţionale aplicate inculpaţilor R V, M G C şi la cererile de reducere a sancţiunilor, înscrisurile falsificate, dovada de ridicare a permisului inculpatului M G C; raportul de constatare tehnico-ştiinţifică cu privire la dovada falsificată, copii ale unor înscrisuri din dosarul 42/D/P/2005 ale D.I.I.CO.T. - Serviciul Teritorial Iaşi; relaţiile obţinute de la firmele de telefonie cu privire la titularii unor posturi şi apelurile efectuate; relaţiile obţinute de la l.P.J. Buzău cu privire la sancţionarea lui O C C şi relaţii de la Poliţia oraşului Azuga; fişa postului inc. P O C de la Direcţia de Inspecţie Internă a I.G.P.R.; verificarea în baza de date a I.G.P.F. privind intrările-ieşirile din ţară ale inc. R V; declaraţiile martorilor A M, E M, V C, F P; M I, H I, F S, N N, C A, N N, C D M, O C. O C C, V I V; rapoartele întocmite în cadrul verificării interne de către V C, P O C, N N, I D, A M. S T, A P; procesele-verbale de redare scrisă a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiilor nr. 73/S2005, 69/S/2005, 181/S/2005, 254/S/2005, emise de Tribunalul Iaşi şi Ordonanţa nr. 42/D/P/2005 emisă de D.I.I.C.O.T. Iaşi pentru învinuitul R V, nr. 74/S/2005, 69/S/2005 şi 183/S/2005 emise de Tribunalul Iaşi pentru înv. M G C şi nr. 1/S/2006, 2/S/2006 şi 3/S/2006 emise de Curtea de Apel Iaşi pentru înv. P O C, autorizaţiile emise, procesele-verbale centralizatoare ale convorbirilor interceptate şi procesul-verbal nr. 5/S/2006 al Curţii de Apel Iaşi de certificare; declaraţiile înv. P O C, R V, M G C, I F, L D.
Instanţa de judecată competentă - Curtea de Apel Iaşi, a fost sesizată la data de 04.08.2006.
În cursul judecăţii au fost administrate probe, după verificarea legalităţii şi temeiniciei sesizării instanţei, citirea rechizitorului, au fost audiaţi inculpatul P şi inculpatul R, au fost audiaţi nemijlocit martorii ce au dat declaraţii la urmărirea penală, audiat inculpatul M la finalizarea cercetării judecătoreşti, întrucât acesta a solicitat să declare, s-au depus şi discutat obiective pentru efectuarea unei expertize a vocii - ulterior inculpaţii au renunţat.
Realizând o administrare probatorie nemijlocită şi contradictorie, examinând şi apreciind probele în conformitate cu dispoziţiile art. 63 alin.2 Cod procedură penală, fără a le fixa vreo valoare înainte stabilită, evaluându-le corespunzător, instanţa de fond a reţinut următoarele (urmând a reda întocmai cele consemnate, cu toate inadvertenţele juridice strecurate):
La data de 19.03.2006 procurorul D.N.A. - Serviciul Teritorial Iaşi a dispus începerea urmăririi penale împotriva inculpatului R V pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 61 Legea 78/2000 şi faţă de inculpatul P O C pentru infracţiunile prevăzute de art. 257 Cod penal cu referire la art. 61 Legea 78/2000, art. 25 raportat la art. 290 Cod penal cu referire la art. 17 lit.c din Legea 78/2000 şi art. 264 Cod penal raportat la art. 17 lit.a din Legea 78/2000.
Prin ordonanţa procurorului D.N.A. din 23.03.2006 s-a dispus începerea urmăririi penale faţa de P O C pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 257 Cod penal cu referire la art. 61 din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 Cod penal cu referire la art. 17 lit.c din Legea 78/2000 şi de instigare la fals în declaraţii prevăzută de art. 25 Cod penal raportat la art. 292 Cod penal cu referire la art. 17 lit. c Legea 78/2000 (prin rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru această infracţiune), M G C pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 6 Legea 78/2000. art. 26 raportat la art. 61 Legea 78/2000 şi art. 291 Cod penal raportat la art. 17 lit.c Legea 78/2000, art. 292 Cod penal raportat la art. 17 lit.c Legea 78/2000 şi art. 292 Cod penal cu referire la art. 17 lit.c din Legea 78/2000 (pentru această infracţiune s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală prin rechizitoriu).
Fiecărui învinuit în parte, i s-a adus la cunoştinţă învinuirea în fapt şi drept - consemnându-se într-un proces-verbal încheiat la data de 23.03.2006 (pentru M G C), la data de 24.03.2006 (pentru P O C) şi la data de 16.03.2006 (pentru R V) iar la finalizarea urmăririi penale s-au prezentat procesele verbale de prezentare a materialului de urmărire penală, respectiv la 17.07.2006 pentru M G C, la 28.07.2006 pentru R V şi la 20.07.2006 pentru P O C.
Referitor la infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul R (infracţiunea de trafic de influenţă constând în promisiunea şi apoi darea sumei de 17.000.000 rol prin depunerea în contul bancar al inculpatului P O C pentru ca acesta să intervină la lucrători ai Direcţiei Poliţiei Rutiere în vederea reducerii unei sancţiuni contravenţionale şi infracţiunea de a utiliza documentele falsificate de reprezentanţii S.C. T S A SRL Bucureşti (I F şi L D) pentru a dovedi îndeplinirea condiţiilor legale pentru a beneficia de reducere) s-au conturat probator următoarele aspecte de fapt şi drept:
1. Faţă de învinuiţii I F şi L D s-a dispus prin rechizitoriu scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 Cod penal raportat la art. 17 lit.c Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41alin.2 Cod penal - întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, şi aplicarea faţă de aceştia a sancţiunii administrative prevăzute de art. 91 lit.c Cod penal. Înscrisurile sub semnătură privată pe care s-a constituit învinuirea inculpatului R sub forma uzului de fals au fost reprezentate de : adeverinţa nr. 149/09.08.2005, chitanţa 757/01.08.2005, tabelul cu evidenţa efectuării orelor de curs şi anexa la fişa de examinare - acte reţinute a fi întocmite de I F (la instigarea inculpatului P) şi L D.
Instanţa de judecată nu a putut da curs aprecierii probatorii a acestor înscrisuri precum şi a celorlalte acte referitoare doar la obţinerea acestor înscrisuri (declaraţii de martori, declaraţiile învinuiţilor R şi P, relaţii ce demonstrează că inculpatul R nu se afla în ţară în perioada pentru care s-a întocmit actele de efectuare a cursului de siguranţă rutieră) întrucât procurorul a constatat prin rechizitoriu că fapta săvârşită de învinuiţii I F şi L D nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni - exercitarea acţiunii penale fiind împiedicată, deci nu poate exista un temei al antrenării răspunderii penale (conform dispoziţiilor art. 17 alin.2 Cod penal).
Existenţa infracţiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 Cod penal sub forma folosirii unui înscris material sub semnătură privată, în vederea producerii de consecinţe juridice (respectiv, a adeverinţei nr. 149/09.08.2005 emisă de S.C. T S A S.R.L. Bucureşti ce a atestat efectuarea cursului de siguranţă rutieră) de către inculpatul R V, este condiţionată de existenţa şi sancţionarea infracţiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată prevăzute de art. 290 Cod penal.
În speţă, nu s-a reţinut existenţa infracţiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată şi nu s-a sancţionat - „fapta" de falsificare a respectivului înscris a fost considerată a nu prezenta gradul de pericol social al unei infracţiuni; deci „fapta" săvârşită de I F (cea care a întocmit înscrisul respectiv, adeverinţa producătoare de consecinţe juridice) nu a fost considerată „infracţiune" în înţelesul dispoziţiilor art. 17 Cod penal raportat la art. 181 Cod penal.
Infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 291 Cod penal - uzul de fals - a fost calificată de legiuitor ca o faptă subsecventă derivată şi corelativă în raport cu infracţiunea propriu-zisă de
fals prevăzută de art. 290 Cod penal, iar existenţa/săvârşirea „uzului de fals" presupune existenţă unui înscris material sub semnătură privată „fals".
Infracţiunea de „uz de fals" poate fi sancţionată distinct şi necondiţionat de sancţionarea „falsului" doar în situaţia în care intervin cauze de înlăturare a caracterului penal al faptei sau al răspunderii penale pentru făptuitorul falsului (eroare de fapt, minoritate, prescripţie ş.a.) - ori, în speţă nu au intervenit asemenea cauze.
Ca o consecinţă a răspunderea penală legală şi directă nu poate fi atrasă faţă de inculpatul R V pentru infracţiunea de „uz de fals" prevăzută de art. 291 Cod penal - drept pentru care instanţa urmează a reţine incidente dispoziţiile art. 181 Cod penal (respectiv că, fapta pentru care a fost cercetat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni) şi a dispune achitarea acestuia în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a C.pr.pen. raportat la art. 10 lit.b1 C.pr.pen.
În baza art. 18 alin.3 Cod penal urmează a se dispune aplicarea sancţiunii administrative a amenzii prevăzute de art. 91 alin.3 Cod penal în cuantum maxim.
2 . Faţă de infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art. 61 din Legea 78/2000, analiza şi evaluarea probatorie, aprecierea în conformitate cu dispoziţiile art. 63 Cp. a concretizat următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul R V a fost depistat de organele poliţiei rutiere ale I.P.J. Galaţi - pe raza judeţului Galaţi - localitatea Branişte, circulând la data de 31.07.2005 cu autoturismul personal cu viteză excesivă şi i-au fost aplicate sancţiuni contravenţionale (reţinerea permisului de conducere cu suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile şi amendă contravenţională) fiind-i eliberată o dovadă de circulaţie pentru o perioadă de 15 zile (situaţie de fapt dovedită prin actele aflate în dosarul de urmărire penală, vol.I). La această dată, inculpatul R V se îndrepta spre Bulgaria (fapt atestat de actele de ieşire(31 iulie) - intrare (7 august) din/în România - aflate în dosarul de urmărire penală voi.II) şi îl contactează telefonic pe finul său (inculpatul M G C) pentru a interveni la inculpatul P O C (inspector de poliţie) şi a-i promite 500 euro pentru a-i facilita înlăturarea sau reducerea sancţiunii aplicate (respectiv a perioadei de suspendare a dreptului de a conduce timp de 90 de zile, la 30 de zile).
Discuţiile telefonice şi solicitările inculpatului R V sunt confirmate de declaraţiile acestuia, „denunţul" scris de inculpat în faţa procurorului la data de 16.03.2006, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice.
Relevant este faptul că inculpatul R V îl cunoscuse anterior pe inculpatul P, respectiv calitatea acestuia de inspector de poliţie în cadrul I.G.P.R.- - Direcţia Poliţiei Rutiere, de la finul său M G C, solicitându-i „intervenţia" şi în mod personal, având nr. de telefon - şi nu în mod întâmplător, ocazional, nici la nivel de „sfat" (după cum s-a susţinut în cursul urmăririi penale).
Declaraţiile inculpatului R V şi conţinutul convorbirilor telefonice efectuate între acesta şi inculpaţii M şi P confirmă: solicitarea directă a inculpatului R V; că inculpatul P i-a indicat un număr de fax la care să-i trimită actele necesare rezolvării solicitării sale (dovada provizorie de circulaţie, procesul-verbal de sancţionare, dovada plăţii amenzii, copia cărţii de identitate), faptul că inculpatul a menţionat că va rezolva problema pentru „cursurile de legislaţie"; faptul că inculpatul P 1-a sunat la data de 10.08.2005 pe inculpatul R V, menţionându-i că i s-a aprobat cererea şi că trebuie 500 de euro în lei, precizându-i numărul său de cârd emis de Banc Post S.A.
Mijloacele şi împrejurările derulării actelor materiale infracţionale de traficare a influenţei şi „dare de bani direct" (prin alimentarea contului de cârd ) inculpatului P de către inculpatul R, au rezultat cert din: conţinutul convorbirilor telefonice efectuate şi între inculpatul R şi inculpatul M, înscrisurile emise de S.C. BANCA S.A. - la data de 11.08.2005 fiind alimentat cârdul lui P de către R cu 17 milioane de lei.
De asemenea, faptul „rezolvării problemei privind documentul ce să ateste efectuarea cursului de siguranţă rutieră de către R V" - de către inculpatul P O C a rezultat din înscrisurile procurate de P în favoarea inculpatului R V (pentru o perioadă când acesta nu era în ţară).
Conţinutul convorbirilor telefonice între R şi M confirmă faptul că inculpatul /M va vorbi cu inculpatul P în sensul solicitat de inculpatul R; conţinutul sms-ului lui P către M precizează că „...a rezolvat problema cu V. de la Iaşi..." - fila 121 dosar urm. pen. vol.II; convorbirea telefonică între P şi M privind pe R că „a intervenit la „omul" pentru a rezolva favorabil şi operativ..." - sunt de asemenea probe ce conturează conţinutul actelor materiale infracţionale, desfăşurate în realizarea scopului solicitării inculpatului R V, reprezentând elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina sa.
În acelaşi sens, conturează şi alte probe administrate : declaraţiile martorului F P şi conţinutul convorbirilor telefonice între acesta şi inculpatul P, conţinutul convorbirilor telefonice între inculpatul P şi inculpatul M - despre rezolvarea problemei inculpatului R V.
Întrucât inculpatul R nu a primit nicio înştiinţare oficială a rezolvării solicitării sale, comportă personal o convorbire telefonică pe data de 2 septembrie cu inculpatul P, explicându-i că a fost surprins conducând pe raza municipiului Iaşi figurând cu permisul de conducere suspendat şi i-a fost întocmit dosar penal. Inculpatul P îl sfătuieşte să declare că nu el a condus maşina şi după convorbirea telefonică cu martorul F - comisar din cadrul I.P.J. Iaşi inculpatului R V i se eliberează o dovadă provizorie de conducere.
Deşi martorul F P. audiat în cele 2 faze procesuale este evaziv în declaraţii, precizând doar că îl cunoştea pe inspectorul P în baza atribuţiilor de serviciu şi a fost întrebat doar de situaţia juridică a inculpatului R V, conţinutul convorbirii telefonice între acesta şi inculpatul P concretizează clar „intervenţia" realizată pentru R, respectiv „...dacă se poate face ceva pentru R..." şi, ulterior convorbirii telefonice, concretizându-se emiterea dovezii provizorii de circulaţie pentru R V până la definitivarea dosarului de urmărire penală; precum şi celelalte probe (declaraţii şi înscrisuri) aflate la filele 143-149 vol..I, file 85-86 vol.II, file 142-151 voi.III ds. u.p. - probe ce au fost just coroborate şi cu celelalte mijloace de probă (declaraţiile inculpaţilor şi ale martorilor) şi au confirmat clar actele materiale infracţionale, desfăşurate în sensul celor expuse anterior.
S-a conturat şi existenţa elementelor constitutive ale infracţiunii sub aspectul că persoana căreia i s-a promis bani şi dat bani să aibă (trebuie) influenţă asupra unui funcţionar pentru a-l determina să facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu.
Referitor la calitatea acelei persoane - actele de la dosar - respectiv fişa postului inspectorului de poliţie - inculpatul P O C, demonstrează neechivoc, că acesta avea influenţă asupra funcţionarilor - lucrătorilor poliţiei rutiere.
Astfel, infracţiunea de cumpărare de influenţă - reţinută în sarcina inculpatului R V prin actul de inculpare, respectiv cea prevăzută în Legea 78/2000 - infracţiunea de corupţie, art. 61 - constând în „darea de bani, direct (prin alimentarea contului de cârd cu suma de 17 milioane de lei) unei persoane care are influenţă (inspector de poliţie - inc. P O C) asupra unui funcţionar (lucrători ai poliţiei rutiere), pentru a-l determina să facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu"- a fost cert dovedită sub toate elementele sale constitutive, concretizate prin situaţia de fapt rezultată probator şi expusă anterior.
Inculpatul R V prin apărător, solicită a se constata lipsa laturii obiective unul dintre elementele constitutive al infracţiunii, susţinând că acţiunile reţinute în sarcina inculpatului trebuiau săvârşite „înainte" sau „cel mai târziu în timpul efectuării actului solicitat" ca funcţionarul pe lângă care s-a pretins influenţa şi a promis a interveni să-l fi îndeplinit. Se invocă că inculpatul R V a trimis prin fax la data de 08.08.2005 inculpatului P O C, documentele necesare solicitării sale, la data de 09.08.2005 inculpatul P O C depune dosarul la I.G.P.R. - Direcţia Poliţiei Rutiere, iar la data de 10.08.2005, telefonic îi comunică lui R V că i se va rezolva cererea şi ulterior, i se solicită inculpatului R V suma de bani. Se invocă că inculpatul R V a recunoscut prin declaraţiile date doar fapta şi nu săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă, întrucât acţiunea de „dare de bani" a avut loc după ce funcţionarul a fost determinat să facă actul ce intra în sfera atribuţiilor sale de serviciu.
În susţinerea celor invocate, apărarea referă la conţinutul asupra „infracţiunilor de corupţie şi cele asimilate sau în legătură cu acestea" - editura AII Beck 2004, autor Horia Diaconescu.
Aspectele invocate nu sunt întemeiate probator şi nu se regăsesc în depoziţiile legale ale normei incriminatoare, respectiv art. 61 Legea 78/2000.
Conţinutul articolului incriminator nu impune faţă de „momentul" efectuării unuia dintre actele materiale constitutive ale infracţiunii, în speţă, faţă de momentul „dării de bani" - a cumpărării de influenţă.
Elementul material al laturii obiective, îl reprezintă tocmai actul/acţiunea de a promite şi a da bani - realizată de inculpatul R prin promisiunea telefonică către inculpatul P (iniţial prin inculpatul M) şi remiterea efectivă (alimentarea cârdului) către persoana ce are influenţă (inc. P). Momentul consumării infracţiunii este momentul efectuării solicitării, la 01.08.2005 în convorbirea telefonică cu inculpatul M pentru a interveni la inculpatul P şi a-i promite 500 euro (filele 79-94 ds. urm. pen. vol.III) şi ulterior, în convorbirea personală cu inculpatul P chiar dacă „darea efectivă de bani" (alimentarea cadrului) a avut loc la data de 11.08.2005, după confirmarea de către persoana ce are influenţă - inculpatul P a îndeplinirii actului - rezolvarea cererii inculpatului R.
Neechivoc, existenţa laturii obiective a infracţiunii de „cumpărare de influenţă" în sarcina inculpatului R V, a rezultat probator.
De asemenea, a rezultat şi existenţa laturii subiective - prin intenţia directă cu care a acţionat inculpatul, care a fost certă, oferind bani prin intermediul lui M, apoi direct persoanei ce are influenţă realizând că a efectuat o acţiune de corupere a acestei persoane pentru îndeplinirea scopului său - solicitându-i îndeplinirea unui act ce intra în atribuţiile sale se serviciu.
Consumarea infracţiunii prevăzute de art. 6 legea 78/2000 săvârşită de inculpatul R V a avut loc în momentul în care acesta a „promis suma de 500 euro" pentru inculpatul P - momentul în care s-a produs şi starea de pericol pentru desfăşurarea activităţii de serviciu a persoanei ce are influenţă.
Elementul constitutiv al infracţiunii sub forma „dării de bani" s-a materializat tocmai în momentul solicitării inculpatului R V şi a promiterii sumei de 500 euro - moment ce a constituit un început de executare a hotărârii infracţionale asimilat ca moment al consumării infracţiunii. Faptul că ulterior realizării actului (a îndeplinirii scopului solicitat de inculpatul podideai) a fost remisă această sumă nu are relevanţă pentru existenţa infracţiunii de cumpărare âe influenţă prevăzută de art.6 alin.l din Legea 78/2000, după cum nu are relevanţă dacă s-a îndeplinit sau nu actul solicitat.
În consecinţă, momentul consumării infracţiunii (deci a existenţei faptei, a actelor materiale desfăşurate de inculpatul R V - ca infracţiune) este momentul realizării solicitării cumpărării de influenţă (probator demonstrată a fi în momentul convorbirii telefonice efectuate cu inculpatul M prin care îi solicită să intervină la inculpatul P şi să-i promită suma de 500 euro). Acest moment a fost confirmat şi prin coroborarea celorlalte probe, probe ce reprezintă actele materiale infracţionale, ulterior desfăşurate de inculpatul R.
S-a mai solicitat de apărare şi înlăturarea ca probe a convorbirilor telefonice desfăşurate între inculpatul R V şi inculpaţii M G C şi P O C, ce nu au fost certificate, nici autorizate de Curtea de Apel - ca instanţă competentă.
Analizând în fapt susţinerile, se constată că în dosarul de urmărire penală există emisă autorizaţie de către Curtea de Apel Iaşi, de interceptare a convorbirilor telefonice (foto şi video) pentru inculpatul P pe o durată de 30 de zile, ulterior prelungită, începând de la 13 ianuarie 2006. În cursul urmăririi penale Curtea de Apel nu a dispus certificarea autorizaţiilor de interceptare şi înregistrare a convorbirilor telefonice emise de Tribunalul Iaşi, motivând doar certificarea pentru autorizaţiile emise de Curtea de Apel (respectiv l/S, 2/S, 3/S - 2006).
Instanţa a constatat că, interceptările şi înregistrările convorbirilor telefonice efectuate de inculpatul R V şi inculpatul M G C au fost obţinute, în condiţii legale, în baza autorizaţiilor emise de Tribunalul Iaşi - instanţă competentă la momentul respectiv în dosarul penal (în baza disp. art. 91' C.pr.pen.). Aceste interceptări al căror conţinut este redat în procesele-verbale ataşate la dosar, alături de suporturile CD. ce le conţin au fost prezentate inculpaţilor R V, M G C şi P O C ca probe administrate în cursul urmăririi penale - cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală (ca act procedural de finalizare a urmăririi penale), nu au fost contestate în privinţa legalităţii nici a temeiniciei.
De asemenea, în baza dispoziţiilor art. 912 alin.5 C.pr.pen. - aceste înregistrări (deşi au fost produse într-o cauză penală) fiind obţinute în condiţii de legalitate - pot fi folosite şi într-o altă cauză penală (în speţă, cea dedusă judecăţii), întrucât din cuprinsul acestora au rezultat date şi informaţii concludente şi utile prezentei cauze.
Fără a atribui însă, acestor procese verbale de redare a înregistrărilor şi interceptărilor convorbirilor telefonice efectuate între inculpaţii R V - P O C -M G C - o valoare prestabilită, ele au constituit parte din probele ce au constituit rechizitoriul - probe ce au fost evaluate numai în raport şi de alte probe administrate.
S-au mai invocat de către apărare critici ce au vizat neconcordanţe între infracţiunile cuprinse în procesul verbal de începere a urmăririi penale faţă de inculpatul R, procesulverbal de prezentare a învinuirii, procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală şi dispoziţia de trimitere în judecată, precizându-se că nu s-a emis de către procuror o ordonanţă de extindere a urmăririi penale (începută iniţial doar pentru infracţiunea prevăzută de art.61 Legea 78/2000, ulterior materialul de urmărire penală fiindu-i prezentat inculpatului R V şi trimis în judecată şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 291 raportat la art. 17 din Legea 78/2000). Însă, faţă de aspectele invocate, nu s-a produs vreo încălcare a drepturilor procesuale ale inculpatului R V şi nici nu s-a invocat, fiind complinite aceste omisiuni prin punerea* în mişcare a acţiunii penale prin rechizitoriu, pentru toate infracţiunile pentru care s-a desfăşurat urmărirea penală.
Urmărirea penală, actele procedurale desfăşurate au fost aduse permanent la cunoştinţă inculpatului asistat de acelaşi avocat - cu ocazia procesului-verbal de începere a urmăriri penale (la 19.03.2006), a procesului verbal de prezentare a învinuirii şi în final al procesului verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (28 iulie 2006).
Urmărirea penală s-a desfăşurat fără punerea în mişcare a acţiunii penale (act procedural ce s-a realizat odată cu emiterea rechizitoriului şi trimiterea în judecată), inculpatul neformulând cereri, solicitări ori declaraţii suplimentare Ia finalizarea acesteia) respectiv în momentul prezentării materialului de urmărire penală pentru cele 2 infracţiuni. Astfel, procedural nu s-a impus obligativitatea procurorului de a emite o ordonanţă de extindere a urmăririi penale.
Constatând nefondate aceste susţineri invocate de inculpatul R V, aprecierea probelor s-a regăsit în argumentele ce au conturat situaţia de fapt rezultată în sarcina inculpatului R V, anume săvârşirea de trafic de iniluenţă - sub forma cumpărării de influenţă, infracţiune prevăzută şi pedepsită de art. 6 din Legea 78/2000, constând în promisiunea şi apoi darea sumei de 17 milioane de lei (echivalentul a 500 euro) prin depune în cont bancar inculpatului P O C, pentru ca acesta să intervină la lucrători ai Direcţiei Poliţiei Rutiere a I.G.P.R., în vederea reducerii duratei unei sancţiuni contravenţionale.
S-a dispus condamnarea inculpatului R V la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare cu executare, aplicând dispoziţiile art. 71 alin.2 Cod penal privind pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.l lit. a,b Cod penal.
Individualizarea judiciară a pedepsei aplicate şi a modalităţii de executare, s-a raportat la criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal şi definitive prin art. 52 Cod penal:
gradul de pericol social crescut al faptei săvârşite de inculpatul R V determinat de : modalităţile în care a acţionat (promisiunea indirectă şi directă, urmată de darea de bani), persoana asupra căreia s-a realizat influenţa - inspector de poliţie, în virtutea atribuţiilor de serviciu şi a faptului că era o persană abordabilă în acest sens,
valorile sociale lezate şi urmărire produse, sentimentul de insecuritate şi de neîncredere în autorităţi - creat în rândul societăţii, cât şi rezonanţa socială pentru viitor;
aspecte legate de circumstanţele personale ale acestuia, constând şi în conduita socială (deşi inculpatul era cunoscut cu antecedente penale, era cercetat şi în alte dosare penale, acesta
nu a înţeles să se oprească în desfăşurarea de acte materiale antisociale ce ulterior, au constituit infracţiuni);
atitudinea procesuală a inculpatului ce a fost prezent la termenele de judecată (excluzând situaţiile obiective când, fiind arestat în altă cauză nu s-a putut asigura prezenţa acestuia), a avut o atitudine constantă în declaraţii pe tot parcursul procesului penal, a recunoscut actele materiale desfăşurate, respectiv faptele ce le-a prezentat în toate declaraţiile date;
scopul educativ şi preventiv al pedepsei aplicate (în cuantum şi modalitate de executare), instanţa apreciind că acest scop nu poate fi atins decât prin executarea în regim de detenţie a pedepsei.
Referitor la infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul M C, respectiv infracţiunea de trafic de influenţă prev. de art. 61 din Legea 78/2000. de complicitate la cumpărare de influenţă - art. 26 raportat la art. 61 din Legea 78/2000 şi de uz de fals prevăzută de art. 291 raportat la art. 17 lit.c Legea 78/2000 cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal, s-au constatat următoarele:
I. La data de 19.03.2006 s-a dispus începerea urmării penale prin ordonanţa procurorului faţă de inculpatul M G C pentru infracţiunile prev. de art. 61 Lg.78/2000, art. 26 C.pen. raportat la art. 61 Lg.78/2000, art. 291 C.pen. raportat la art. 17 lit. c Legea 78/2000 şi art. 292 cu referire la art. 17 lit.c Legea 78/2000 iar la 23 martie 2006 s-a adus la cunoştinţă învinuirea inculpatului M prin încheierea procesului verbal corespunzător, la 17 iulie 2006 s-a prezentat materialul de urmărire penală pentru aceste infracţiuni.
Acţiunea de trafic de influenţă sub forma complicităţii la cumpărarea de influenţă a constat în solicitarea adresată inculpatului P O C de a interveni pentru reducerea/anularea perioadei de suspendare a permisului de conducere, sancţiune aplicată inculpatului R V (naşul sau de cununie). Inculpatul M G C a fost contactat telefonic de inculpatul R V pe data de 01.07.2005, pentru a vorbi cu inculpatul P şi a-l ajuta în reducerea sau anularea sancţiunii contravenţionale aplicate de organele poliţiei rutiere cu ocazia deplasării sale spre Bulgaria şi să-i promită acestuia suma de 500 euro.
Situaţia de fapt a rezultat cert din probele administrate: conţinutul convorbirilor telefonice dintre inculpatul R şi inculpatul M la data de 31.07.2005 şi 01.07.2005; convorbirea dintre inculpatul M şi inculpatul P ce cuprinde atât solicitarea inculpatului R, precizarea sumei de bani, cât şi solicitarea inculpatului P ca banii (pentru rezolvarea problemei lui R) să-i fie remişi fie prin M fie pe card; declaraţia-autodenunţ a inculpatului R, cât şi cea din faţa instanţei (deşi evazivă) evidenţiază contribuţia la cumpărarea influenţei a inculpatului M. chiar declaraţiile inculpatului M (confirmate şi de declaraţia inculpatului R) din faza de urmărire penală relevă că, iniţial între inculpaţii P şi R era o stare conflictuală (datorată unei dispute între R şi tatăl inculpatului P) şi din acest motiv, inculpatul M trebuia şi a intervenit pentru R; declaraţiile inculpatului P din cele două faze procesuale în care precizează că inculpatul M a cerut «doar „un sfat" pentru inculpatul R V în cursul lunii iulie - august - însă „intervenţia" rezidă şi din coroborarea cu procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice ce a reprezentat acel „sfat solicitat".
Deşi inculpatul M G C nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii de complicitate la cumpărarea de influenţă, asupra inculpatului P şi a avut o atitudine de reţinere în a da declaraţii clare, celelalte probe administrate - mai sus expuse - au infirmat susţinerile acestuia.
Deşi inculpatul M G C declară că obişnuia să se împrumute cu inculpatul P reciproc cu diferite sume de bani, că nu-şi aminteşte nici conţinutul convorbirilor telefonice efectuate cu inculpatul P la solicitarea inculpatului R V. ci doar faptul că a solicitat sfaturi de la P - susţinerile acestuia sunt infirmate de conţinutul declaraţiilor date la urmărirea penală (fi. 167, 170), de actele ce vizează alimentarea cadrului inculpatului P în numele societăţii al căruia administrator era - S.C. C SRL Neamţ, actele ce referă la rulajul sumelor contului inculpatului P în perioada efectuării actelor de urmărire penală premergătoare.
Argumentele conferite de probele expuse dovedesc cu certitudine contribuţia nemijlocită şi directă, cu intenţie a inculpatului M de a ajuta pe inculpatul R V - prin actele materiale desfăşurate (reprezentând intervenţia la inculpatul P) - în acţiunea de „cumpărare de influenţă" asupra inspectorului de poliţie.
Inculpatul M G C a invocat prin apărător, referitor la infracţiunea de complicitate la săvârşirea infracţiunii de „cumpărare de influenţă", că nu există nicio probă (respectiv nici un martor) care să-l încrimineze pe inculpat. S-au omis însă a fi raportate susţinerile, la probele anterior expuse (declaraţiile inculpatului R V, ale inculpatului M G C în faza de urmărire penală, ale inculpatului P şi procesele verbale de redare a conţinutului convorbirilor telefonice).
Aceste probe au fost just coroborate şi nu au putut fi combătute sau înlăturate prin nici o altă probă. Pe cale de consecinţă, se constată îndeplinite fiecare dintre elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de „cumpărare de influenţă" prevăzută de art. 26 C.pen. raportat la art. 6 din.l Legea 78/2000 - în sarcina inculpatului M G C.
Un argument probat cert s-a raportat la existenţa „cumpărării de influenţă" pentru inculpatul R V, asupra inspectorului de poliţie - inculpatul P O C.
Starea conflictuală existentă între inculpatul R V şi P O C a fost precizată clar şi necontestată, prin declaraţiile inculpatului R V, ale inculpatului M şi ale inculpatului P din care s-a reţinut că a existat un incident între tatăV inculpatului P şi inculpatul R, moment de la care inculpatul P nu mai vorbea cu inculpatul R, şi nu dorea să mai fie deranjat de acesta. Ulterior însă, urmare a intervenţiei inculpatului M (a conţinutului acesteia) inculpatul P a fost de acord, să fie sunat personal de inculpatul R şi a fost determinat să accepte oferta lui R V.
Deci, intervenţia inculpatului M a fost necesară şi esenţială pentru realizarea ..cumpărării de influenţă" de către inculpatul R V, intervenţia fiind vădit cu intenţie; inculpatul M a pre văzut şi a urmărit prin convorbirile telefonice cu inculpatul R V, cele ulterioare cu inculpatul P (când îi precizează problema inculpatului R V. care fusese surprins circulând cu permisul suspendat şi i se întocmise dosar penal). Relevant este conţinutul convorbirilor telefonice efectuate între inculpatul M şi inculpatul R din 11.08.2005 (f. 127 ds.u.p.) când inculpatul M precizează „...dăi 500 euro,..." pentru inculpatul P şi modalitatea de trimitere - cârd BANCA, convorbirea telefonică între R şi P din 11.08.2005 când se solicită datele personale lui P pentru depunerea banilor.
Urmarea produsă intervenţiei inculpatului M a fost tocmai determinarea inspectorului de poliţie - să accepte solicitarea şi oferta coinculpatului R V – urmare pe care inculpatul a prevăzut-o şi acceptat-o, a dorit-o (urmarea constituind tocmai starea de pericol social, pentru buna desfăşurare a activităţii de serviciu a inspectorului de poliţie).
Momentul săvârşirii infracţiunii de către inculpatul M a avut loc în momentul în care - informat telefonic de inculpatul R V asupra problemei şi solicitării acestuia. precum şi promisiunea sumei oferite în schimb - a sunat pe inculpatul P determinându-l să-i rezolve problema inculpatului R şi să-i accepte oferta : - convorbirile telefonice efectuate între R V şi M G C - redau solicitările inculpatului R V şi acceptul inculpatului M de a vorbi cu „O" - inc. P; - convorbirea telefonică din 31.07.2005 (f.90) între inculpaţii M şi R, precizându-i că inculpatul P nu vrea să-l ajute; - convorbirea din 01.08.2005 (f.96) - în care R V promite 500 euro pentru P dacă îl ajută; - convorbirea inculpatului M cu inculpatul P - „s-a rezolvat problema cu V de la Iaşi"; - convorbirea din 11.08.2005 dintre M şi P - acesta precizându-i modalitatea de transmitere a banilor de către R V.
Inculpatul M G C a acţionat ca un intermediar, ca un complice prin care s-a săvârşit infracţiunea de „cumpărare de influenţă" de către inculpatul R V, care s-a prevalat de influenţa reală pe care inculpatul acesta ştia că o are asupra inculpatului P (fiind prieteni de 3-4 ani, conform relatărilor acestora).
Raportat la considerentele de fapt şi drept reţinute şi expuse, s-a constatat indubitabil că, inculpatul M G C a săvârşit infracţiunea de complicitate la infracţiunea de „corupţie sub forma cumpărării de influenţă" prevăzută şi pedepsită de art. 26 C.pen. raportat la art. 61 din Legea 78/2000.
În consecinţă, s-a dispus condamnarea inculpatului M G C pentru săvârşirea acestei infracţiuni la pedeapsa închisorii, cu executare în cuantum de 3 ani închisoare.
Aprecierea criteriilor generale de individualizare a pedepsei conform disp. art. 72 C.pen. raportat la art. 52 C.pen. s-a raportat temeinic la circumstanţele reale de săvârşirea faptei (expuse anterior) cât şi la circumstanţele personale ale inculpatului (atitudinea procesuală a acestuia în cele 2 faze procesuale - inculpatul nu a răspuns procedural solicitărilor procurorului (la 23.03.2006s-a impus emiterea unei ordonanţe de obligare a învinuitului M G C de a nu părăsi România , pentru asigurarea unei bune desfăşurări a urmăririi penale şi împiedicarea de a se sustrage urmăririi penale şi nici instanţei - fiind citat de multe ori, prezentându-se rar şi nu atunci când era solicitat, invocând aspecte nedovedite deşi ştia că era începută urmărirea penală în cauza respectivă, declaraţiile date în faza de urmărire penală sunt omisive - parţial, faptul că este cunoscut cu antecedente penale - conform fişei de cazier judiciar). Din coroborarea acestor circumstanţe s-a reţinut persistenţa infracţională a inculpatului, iar faţă de natura infracţiunilor pentru care era cercetat, şi a fost judecat - s-a vizat lezarea autorităţilor publice, a valorilor sistemului de drept, prin determinarea în favoarea altui inculpat a încălcării atribuţiilor de serviciu de către persoana traficată.
Aceste aspecte au conturat împrejurările ce agravează răspunderea penală, astfel încât cuantumul pedepsei stabilit şi executarea în regim de detenţie de către inculpatul M G C s-au impus ca măsură de constrângere şi de reeducare a inculpatului, pentru înlăturarea atitudinii de sfidare socială şi formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială.
II. Faţă de infracţiunea de corupţie prevăzută de art. 61 Legea 78/2000 reţinută prin rechizitoriu a fi săvârşită de inculpatul M G C, constând în promisiunea unei sume de bani inculpatului P pentru ca acesta să intervină la poliţişti ai I.G.P.R. în scopul de a determina reducerea perioadei unei sancţiuni contravenţionale s-a conturat următoarea situaţie de fapt:
La data de 15.12.2005 inculpatul M G C a fost depistat conducând autoturismul proprietate personală, pe raza localităţii Limpezis - jud. Buzău, cu viteză excesivă; fiindu-i întocmit de către agentul de poliţie N N un proces verbal de contravenţie (sancţiunea amenzii contravenţionale şi reţinerea permisului de conducere, în vederea suspendării dreptului de a conduce pe o durată de 90 de zile de la 30.1.2.) - proces verbal comunicat prin poştă. întrucât inculpatul nu a prezentat permis de conducere nu i s-a eliberat o dovadă de circulaţie (înscrisurile de la fila 44 - 45 dosar u.p., declaraţiile inculpatului M, declaraţiile martorului ag. N N, raportul întocmit de acesta).
Inculpatul M Gh.C. urmare a convorbirilor telefonice efectuate cu inculpatul P, a depus o cerere (f.209 ds.u.p.) de reducere a perioadei se suspendare a dreptului de a conduce de la 90 de zile la 30 de zile anexând actele specificate (inclusiv o dovadă de circulaţie de la 15.12.-30.12. în copie xerox înaintată de P), conţinutul convorbirilor telefonice efectuate de inculpatul M cu inculpatul P la 13.01.2006; la 17.01.2006 cei doi inculpaţi se întâlnesc la Bucureşti şi inculpatul M predă inculpatului P actele necesare; iar la 20.01.2006 se înregistrează cererea inculpatului M.
Dovada de circulaţie (în seria A - 4058180), a fost întocmită în numele ag. N N, însă acesta a declarat că nu a întocmit-o şi nici nu avea în gestiune carnetul de dovezi cu seria A nr. 4058180; aspect probat cu înscrisuri emise de I.P.J. Buzău - Serviciul Poliţiei Rutiere şi f. 217-adresa nr. 28074/05.04.2006; adresa emisă de I.G.P.R. - Poliţia Rutieră din 20.01.2006 din care se reţine că inculpatul M G C avea reţinut permisul de conducere din 15.12.2005.
Inculpatul M G C nu a recunoscut că a solicitat inculpatului P O C să intervină la lucrători ai poliţiei din cadrul I.G.P.R.. însă susţinerile acestuia au fost constant infirmate de celelalte probe administrate:
- conţinutul convorbirilor telefonice efectuate între inc. M şi inc. P;
declaraţiile martorilor lucrători ai poliţiei audiaţi în ambele faze procesuale, care deşi sunt evazivi în a declara intervenţia inculpatului P nici nu exclud cu certitudine intervenţia în favoarea inculpatului M
declaraţia martorului F S f.74 verso, declaraţia martorului Neagoe N. - fila 76 verso"...este posibil să-mi fi dat telefon M Gh. să vorbesc cu cineva...", „...nu reţin dacă a intervenit cineva...", declaraţia martorului A M - f.80 - care precizează că M Gh. C. figurează cu permisul reţinut, la data verificărilor pentru rezolvarea cererii inculpatului M; declaraţia martorului V C „...nu-şi aminteşte dacă inc. M s-a prezentat personal la audienţe cu cererea...".
Ulterior, la data de 05.02.2006 inculpatul M a fost depistat conducând cu viteză excesivă pe raza judeţului Covasna (circulând spre Braşov) şi întrucât nu avea comunicat la I.P.J. aprobarea cererii de reducere a perioadei de suspendare a permisului de conducere, îl apelează telefonic pe inculpatul P (care era la Piatra Neamţ). Urmare a intervenţiei telefonice a inculpatului P la şeful Poliţiei rutiere Covasna (martorul H I) i s-a aplicat inculpatului M doar o amendă (declaraţia martorului H I, confirmă intervenţia lui P pentru M, convorbirea telefonică dintre P şi H din 05.02.2006, convorbirea telefonică între M şi P, convorbirea telefonică din 18.01.2006 şi cele ulterioare prin care se solicită 2-3 sute pentru „omul ală", iar inculpatul M îi spune să treacă pe la fratele său apoi pe la tatăl său - ulterior, telefonic inculpatul P îi comunică că „s-a rezolvat" - constituie probe ce au înlăturat susţinerile inculpatului M G C de nerecunoaştere a intervenţiei făcute la inculpatul P O C.
S-a demonstrat probator, cu certitudine săvârşirea de către inculpatul M G C a infracţiunii de a promite sume de bani inculpatului P O C pentru a interveni la poliţişti ai I.G.P.R. în scopul de a determina reducerea perioadei de suspendare a dreptului de conducere auto - infracţiune prevăzută şi pedepsită de art. 61 Legea 78/2000.
Constatând săvârşirea infracţiunii de corupţie prevăzută de art. 61 Legea 78/2000 sub forma promisiunii (fără a fi probată şi remiterea efectivă a vreunei sume de bani - nici nu s-a reţinut prin rechizitoriu) instanţa a dispus condamnarea inculpatului M G C şi pentru săvârşirea acestei infracţiuni la pedeapsa închisorii în cuantum de 2 ani şi 6 luni închisoare, cu executare.
La individualizarea pedepsei - cuantum şi modalitate de executare - instanţa a apreciat corespunzător circumstanţele reale ale săvârşirii infracţiunii (împrejurările comiterii, modalităţile - actele materiale săvârşite de inculpat, persistenţa vădit infracţională a inculpatului, valoarea socială lezată - normele de drept şi convieţuire socială, încălcându-se respectarea acestora), cât şi circumstanţele personale anterior expuse.
De asemenea, s-a constatat că inculpatul M G C a săvârşit cele două infracţiuni (de trafic de influenţă şi de complicitate la cumpărare de influenţă) în stare de concurs prev. de art. 33 lit. a şi, s-a făcut aplicabilitatea dispoziţiilor art.34 alin.l lit.b Cod penal şi s-a dispus ca inculpatul M G C să execute pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare.
III. Raportat la cea de a treia infracţiune pentru care a fost trimis în judecată inculpatul M G C - infracţiunea de uz de fals prev. de art. 291 Cod penal raportat la art. 17 lit.c Legea 78/2000, instanţa urmează a dispune achitarea acestuia în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 1 lit.a C.pen. raportat la art. 10 lit.d C.pen. - constatând lipsa unuia dintre elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv a laturii subiective - intenţia - (ca formă a vinovăţiei pentru existenţa infracţiunii), s-au reţinut următoarele considerente:
Infracţiunea de uz de fals prev. de art. 291 Cod penal se săvârşeşte numai cu intenţie directă, constând în folosirea unui înscris oficial, cunoscând că este fals, în „vederea producerii unei consecinţe juridice".
Inculpatul M a folosit dovada de circulaţie pe care i-a trimis-o inculpatul P, dovadă pe baza căreia şi a celorlalte acte depuse i s-a aprobat cererea de reducere a perioadei de suspendare a permisului de conducere.
Atât timp cât în cursul urmăririi penale nu s-a putut dovedi cu certitudine că „înscrisul" supus expertizării este fals, că a fost falsificat de inculpatul P (nu s-a stabilit autorul falsului întrucât nu s-a solicitat de procuror - conform dispoziţiei din ordonanţa de efectuare a expertizei).
Nicio probă nu evidenţiază intenţia inculpatului M G C de a folosi un înscris ştiind că este fals şi, acţiunea sa fiind subsecventă şi derivată existenţei infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale (aceasta nefiind stabilită) - nu se poate reţine nici „uzul de fals" în sarcina inculpatului M G C.
Dovada prezentată a fost întocmită de I.P.J. Buzău, de către agentul constatator al contravenţiei săvârşite de inculpatul M - respectiv N N, deşi acesta declară în raportul prezentat că nu a eliberat acea dovadă, că nu are în gestiune un carnet de dovezi cu seria şi nr. respectiv, adresele emise de I.P.J. Buzău referă la faptul că nu au dovezi cu seria şi nr. respectiv, iar organul de urmărire penală nu a solicitat nici un moment prin expertiză a se stabili autorul falsului - dintre cele trei persoane - învinuiţi aflaţi în curs de urmărire penală.
Prin constatarea tehnico-ştiinţifică se menţionează, în concluzii, că „înscrisul" este o copie ce prezintă „indicii de modificare".
Nu s-a probat niciun moment dacă inculpatul M G C ştia că „dovada" folosită în dosarul depus pentru aprobarea cererii este falsă, astfel încât să se poată evidenţia vreun moment „intenţia directă în folosirea unui înscris fals". Ceea ce se poate reţine din conţinutul convorbirilor telefonice şi declaraţiile inculpaţilor - singurele invocate ca probe de acuzare. în susţinerea existenţei infracţiunii de uz de fals - referă la : credibilitatea inculpatului M în inculpatul P de a-i rezolva problemele, la faptul că inculpatul M s-a întâlnit la Bucureşti cu inculpatul P căruia i-a predat actele necesare pentru a-i fi aprobată cererea, inculpatul M nu a avut cunoştinţă de existenţa acestui înscris ca fiind fals.
Întrucât nu s-a demonstrat cu certitudine că inculpatul M G C a folosit cu intenţie directă un înscris ştiind că este fals (dovada emisă de I.P.J. Buzău) instanţa a constatat lipsa laturii obiective - a intenţiei directe - singura formă de existenţă a infracţiunii de uz de fals, deci a unuia dintre elementele constitutive ale infracţiunii şi incidente dispoziţiile art. 10 lit.d C.pen.
Referitor la infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului P O: de trafic de influenţă în formă continuată (2 acte materiale) prev. de art. 257 Cod penal cu referire la art. 61 Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 25 raportat la art. 290 C.pen. cu referire la art. 17 lit.c Legea J78/20OO, infracţiunea de fals în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 C.pen. cu referire la art. 17 fit.c Lg. 78/2000 cu aplicarea art. 33 lit.c Cod penal - s-a constatat probator următoarea situaţie de fapt:
În ceea ce priveşte infracţiunea de fals în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 Cod penal cu referire la art. 17 lit.c Legea 78/2000 s-a reţinut că înscrisul falsificat ar fi fost dovada emisă de I.P.J. Buzău, în numele agentului de poliţie N N, dovadă care înlocuia permisul de conducere şi dădea inculpatului M dreptul de a circula în perioada 15.12.-30.12., dovada falsificată prin alterarea seriei şi a conţinutului documentului cu regim special, producătoare de consecinţe juridice chiar utilizat în copie xerox.
Un prim aspect, referă la susţinerea acuzării că inculpatul P a falsificat înscrisul invocând ca probe:
-raportul de constatare tehnico-ştiinţifică care precizează că înscrisul oferit spre expertizare este o „copie xerox şi prezintă indicii de modificare, neputându-se stabili modalitatea de modificare a seriei";
Nu s-a dispus de procuror prin rezoluţie, asupra stabilirii autorului iar constatarea tehnico-ştiinţifică nu a făcut nici o referire la persoana autorului falsului, în speţă că ar fi inculpatul P (după cum s-a reţinut în rechizitoriu).
înscrisurile emise de M.A.I.. I.P.G.R. - în care precizează faptul că inspectorul de poliţie - inculpatul P nu şi-a făcut fişa de lichidare şi a avut distribuit un carnet de dovezi de lanr. 176 la nr. 200, ce nu a fost restituit de inculpat în momentul demisiei şi plecării din cadrul I.G.P.R. (la data de 27.03.2006);
declaraţiile inculpatului P care menţionează că a făcut fişa de lichidare ;
înscrisurile emise de I.P.J. Buzău, care precizează că agentul N N nu a întocmit „dovada" şi nici nu avea predat un carnet de dovezi cu seria şi nr. înscrisului fals (seria A nr. 4058180).
Aceste probe însă nu demonstrează cu certitudine că inculpatul P O C ar fi întocmit înscrisul fals prin completarea formularului tipizat, cel mult au evidenţiat că înscrisul (copia xerox a unei dovezi) supus expertizării a aparţinut „probabil" unui carnet de dovezi ce figura în administrarea inculpatului P şi pe care acesta nu l-a predat - însă nu pot evidenţia cu certitudine că inculpatul P este autorul falsului.
Acuzarea s-a bazat pe probe indirecte şi neconcludente şi a omis a stabili prin probă directă, cea a constatării tehnico-ştiinţifică a înscrisului - cine este autorul falsului, dacă inculpatul P este autorul falsului.
Prin prisma altui argument, textul de lege nu impune asupra formei „înscrisului'" (original sau copie), însă pentru a se verifica autenticitatea unui înscris prin expertizarea acestuia, sie impune prezentarea originalului.
În practica judiciară, s-a prevăzut şi posibilitatea expertizării copiei legalizate - în cauză, nefiind realizată niciuna dintre aceste condiţii.
Întrucât nu s-a putut proba de acuzare, cu certitudine că inculpatul P este autorul falsificării înscrisului - se constată existenţa unui dubiu, a unei vădite incertitudini - ce profită inculpatului - incidente fiind dispoziţiile art. 10 lit. c C.pen. S-a dispus achitarea inculpatului P O C în baza disp.art. 11 pct.2 lit.a C.pen. pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 C. pen. raportat la art. 17 lit. c Legea 78/2000.
În ceea ce priveşte infracţiunea de instigare la fals material în înscrisuri sub semnătură privata, prevăzută de art. 25 Cod penal raportat la art. 290 Cod penal cu referire la art. 17 lit.c Legea 78/2000, instanţa a reţinut următoarea situaţie :
Prin rechizitoriu învinuiţii I F şi F S au fost scoşi de sub urmărire penală pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, reţinându-se că fapta săvârşită de aceştia nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Totodată este trimis în judecată şi se solicită condamnarea inculpatului P O C pentru infracţiunea de instigare la săvârşirea unei „fapte care nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni" (aşa cum s-a dispus în rechizitoriu).
Înainte de a intra în analiza pe fond a probelor administrate şi constituente ale actului de inculpare, vizând infracţiunea de instigare la fals material în înscrisuri oficiale pentru care a fost trimis în judecată inculpatul P O C - instanţa de judecată a realizat o analiză a condiţiilor - constituente şi formale, ce se impun mai întâi a fi verificate prin prisma nonţ| incriminatoare .
Art. 25 Cod penal prevede că „instigatorul este persoana care determină cu intenţie, o altă persoană, să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală".
Prima dintre condiţiile de existenţă a „instigării" (sub forma infracţiunii) este ca persoana determinată (cel instigat) să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală - în speţă, s-a constatat că persoana presupus a fi instigată (martorul I F) pentru întocmirea în fals a înscrisului (adeverinţa de efectuare a cursului de legislaţie rutieră) a săvârşit o faptă care nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Nefiind realizată această condiţie, inculpatul P O C neputând determina îndeplinirea ei, nu poate subzista în sarcina acestuia o instigare propriu-zisă ci, eventual, o instigare fără efect.
În consecinţă, şi faptei săvârşite de inculpatul P O C îi lipseşte gradul de pericol social al unei infracţiuni (prin modalitatea desăvârşire şi scopul realizat - ce nu a fost îndeplinit, persoana instigată nu a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală) astfel încât nu se poate dispune condamnarea acestuia.
Prin prisma acestor argumente - instanţa nu poate aborda o analiză pe fond a probelor acuzării în ceea ce priveşte pe inculpatul P O C referitor la această infracţiune.
S-au constatat incidente dispoziţiile art. 10 lit.b1 în referire la art. 181 Cod penal şi s-a dispus achitarea inculpatului P O C în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit.a C.pen. pentru infracţiunea de instigare la fals material în înscrisuri oficiale prev. şi ped. de art. 25 raportat la art. 290 C.pen. cu referire la art. 17 lit.c Legea 78/2000.
Susţinerile apărării inculpatului P O C referitor la cele două infracţiuni de fals material în înscrisuri oficiale şi instigare la infracţiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, au vizat achitarea acestuia prin prisma analizei pe fond a probelor administrate.
Însă, instanţa a dispus achitarea prin prima altor argumente ce au fost expuse, pentru prima infracţiune (cea de fals material în înscrisuri oficiale - urmare a analizei în fond a cauzei) iar pentru infracţiunea de instigare la infracţiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată - urmare a analizei formale sub aspectul condiţiilor de existenţă, ce trebuie să le îndeplinească inculpatul pentru a avea calitatea de „instigator".
III. Referitor la infracţiunea de trafic de influenţă prev. de art. 257 Cod penal cu referire la art. 61 Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen., pentru care a fost trimis în judecată inculpatul P O C:
Realizarea infracţiunii conform dispoziţiilor art. 257. presupune „primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni,... direct sau indirect, pentru sine. ori pentru altul, săvârşită de o persoană care are influenţă sau...asupra unui funcţionar pentru a-1 determina să facă ori...un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu", dispoziţii ce se completează cu cele de la art. 61 Legea 78/2000, infracţiunea de corupţie, raportat la calitatea inculpatului - inspector de poliţie (conform deciziei LIX 59/2007 a Î.C.C.J.). „promisiunea, oferirea sau darea de bani -direct sau indirect, unei persoane care are influenţă sau... asupra unui funcţionar, pentru a-1 determina să facă ori ... un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu".
Inculpatul R V a contactat telefonic pe inculpatul P O C, prin intermediul inculpatului M G C, apoi direct - începând cu data de 31.07.2005, 01.08.2005 şi ulterior, solicitându-i să intervină la lucrători ai poliţiei din cadrul I.G.P.R. apoi I.P.J. Iaşi, pentru a i se aproba cererea de reducere a perioadei de suspendare a dreptului de a conduce - sancţiune aplicată la data de 31.07.2005 de agentul de poliţie pe raza judeţului Galaţi (localitatea Branişte) - când a fost surprins conducând cu viteză excesivă.
În perioada respectivă, inculpatul P O C era într-o situaţie conflictuală cu inculpatul R V datorită unui incident între acesta şi tatăl inculpatului P. aşa încât evita să discute şi să intre în relaţii cu acesta. Această situaţie a fost depăşită însă la intervenţia inculpatului M G C prieten al inculpatului P O C şi finul de cununie al inculpatului R V.
Astfel, iniţial inculpatul P a fost solicitat telefonic în data de 01.08.2005 de către inculpatul M G C pentru rezolvarea problemei inculpatului R V. Apoi, la insistenţele inculpatului R care i-a promis prin inculpatul M suma de 500 de euro şi a acceptat să fie contactat direct de inculpatul R V (pe 08.08.2005).
Inculpatul P O C îi precizează acestuia un număr de fax la care să-i trimită actele necesare pentru întocmirea dosarului privind cererea de reducere a sancţiunii contravenţionale, precum şi faptul că îi va face rost de documente ce să ateste instruirea la cursul de siguranţă rutieră - document obligatoriu pentru aprobarea cererii.
Această situaţie de fapt a rezultat din conţinutul convorbirilor telefonice între inculpatul R şi P, între M şi P, declaraţiile inculpatului R V (autodenunţ) şi din declaraţiile inculpaţilor P şi M - care, deşi evazive în precizări exacte, au fost întregite prin conţinutul celorlalte probe administrate.
La data de 09.08.2005 inculpatul P O C a depus la Direcţia Poliţiei Rutiere dosarul lui R (incluzând documentul ce atesta absolvirea de către inculpat a cursului de siguranţă rutieră, document emis de S.C. T A S Bucureşti pentru perioada 01.-09.08.2005, perioadă în care evident inculpatul R nu era în ţară).
Ulterior, inculpatul P O C iniţiază convorbiri telefonice; comunicând inculpatului R V direct şi prin inculpatul M că urma să intre în concediu şi că a fost la „omul" şi va rezolva problema, pe 10.08.2005 comunică un sms inculpatului M că "a rezolvat problema lui V de la Iaşi", că lasă „omului" datele pentru a comunica reducerea la I.P.J. Iaşi şi Galaţi, apoi pretinde suma de 17 milioane de lei şi virarea pe cârd, comunicând datele cârdului, telefonic, inculpatului R V la solicitarea acestuia (declaraţia inculpatului R V - „...P mi-a spus că îmi va rezolva problema în condiţiile în care îi voi da suma de 500 euro"; adresele emise de S.C. Bank Post SA - din 11.08.2005; convorbirea telefonică între P şi R, din 11.08.2005, între inculpaţii R şi M din 11.08.2005 - ce dovedesc acţiunea inculpatului P de a pretinde bani de la R V pentru rezolvarea problemei cât şi prin primirea sumei).
Tot în acţiunea de traficare a influenţei, inculpatul P O C intervine la lucrători ai Poliţiei din cadrul I.P.J. Iaşi - la solicitarea inculpatului R V căruia i se întocmise un dosar penal, fiind depistat conducând în perioada în care permisul de conducere era suspendat.
Convorbirea telefonică din 02.09.2005 între inculpatul P şi comisarul de poliţie -martorul F P, din cadrul I.P.J. - dovedesc clar intervenţia acestuia. Declaraţiile martorului F P date în cursul urmăririi penale şi în faţa instanţei de judecată sunt, de asemenea, evazive - cu omisiuni în a relata cu exactitate discuţiile şi intervenţia inculpatului P, însă certitudinea intervenţiei a fost probată prin coroborarea cu procesul verbal de redare a conţinutului convorbirilor telefonice efectuate între inculpatul P şi martorul F P („dacă se poate face ceva pentru R V"), între R şi P — din 02.09.2005 -inculpatul P spune inculpatului R să declare că nu el a condus autoturismul, între inculpatul R V şi inculpatul M G C, declaraţiile martorului M I (I.P.J. Iaşi) care precizează doar faptul că „a fost sunat de R V" însă coroborate cu celelalte probe - procesul verbal de redare a conţinutului convorbirilor între P şi M, reflectă intervenţia inculpatului P.
Urmare a intervenţiei inculpatului P s-a eliberat o dovadă de circulaţie provizorie inculpatului R V.
Actele materiale infracţionale desfăşurate de inculpatul P O C au conturat clar pe de o parte, „pretinderea sumei de bani de la inculpatul R V" şi pe de altă parte, „intervenţia - determinarea" lucrătorilor de poliţie din cadrul D.P.R., apoi din cadrul I.P.J. Iaşi să facă un act ce intra în atribuţiile lor de serviciu, respectiv aprobarea cererii inculpatului R V.
În susţinerea probatorie a activităţilor materiale infracţionale ale inculpatului P Ovidiik-Cristian ce au vizat intervenţia la lucrători ai poliţiei din cadrul D.P.R. sunt evidente (alături de probele expuse: convorbiri telefonice, înscrisuri) şi declaraţiile martorilor poliţişti audiaţi în ambele faze procesuale, în atribuţiile cărora era rezolvarea cererii inculpatului R V: martorii E M, V C, cât şi ale martorilor I F, F S cei care au întocmit documentul ce atesta efectuarea cursului de siguranţă. Aparent, aceşti martori au dat declaraţii evazive, reţinându-se a declara cu certitudine intervenţia inculpatului P, însă evidenţa acesteia a fost constatată prin coroborarea şi justa apreciere cu celelalte probe, respectiv conţinutul convorbirilor telefonice, declaraţiile inculpatului R. Evidenţa acestei probe nu a putut fi înlăturată, aşa cum a solicitat în apărare inculpatul P O C care a negat constant săvârşirea acestei infracţiuni (invocând în declaraţiile date în cele două faze procesuale doar existenţa unor relaţii de prietenie cu inculpatul R V împrumutul sumei de bani, de 17 milioane de lei sau faptul că „inculpatul R V i-ar fi virat din proprie iniţiativă şi că nu ştie de unde avea nr. contului de cârd al său" - uitând de convorbirile telefonice pe care personal le-a realizat).
Referitor la intervenţia realizată de inculpatul P O C în favoarea inculpatului M G C, s-a constatat probator că inculpatul P a intervenit la lucrători ai poliţiei din cadrul D.P.R., începând din luna ianuarie 2006 la solicitarea inculpatului M G C pentru a-i fi aprobată acestuia cererea de reducere a perioadei de suspendare a dreptului de a conduce de la 90 zile, la 30 zile.
Inculpatului M G C i-a fost aplicată sancţiunea contravenţională la data de 15.12.2005 când a fost surprins circulând cu viteză excesivă pe raza judeţului Buzău.
Inculpatul P discută telefonic cu inculpatul M asupra documentelor necesare (precizând că va depune personal vineri - ziua de primire, actele şi cererea), apoi se întâlneşte cu inculpatul M la Bucureşti şi i se predau actele (pe 17 - 18.01.2006).
Inculpatul P îl contactează telefonic la 29.01.2006 pe comisarul - martor F S (din cadrul I.P.J. Buzău) pentru a urgenta transmiterea şi operarea în evidenţe a reducerii perioadei de suspendare a dreptului de a conduce pentru inculpatul M.
Situaţia de fapt expusă a fost conturată de : conţinutul convorbirilor telefonice între inculpatul P şi martorul F S, declaraţiile martorului F S, conţinutul convorbirilor telefonice între M G C şi inculpatul P O C, care confirmă faptul că acesta va interveni cât şi intervenţia efectiv realizată (actele aflate la f. 242-243 voi.III ds. u.p.), precum şi pretinderea de către inculpatul P O C a sumei de 200-300 euro (inculpatul P solicită telefonic inculpatului M „ceva pentru omul ală...", ulterior precizând suma şi spoi confirmă că a trecut pe la tatăl inculpatului M - după cum i Se indicase de acesta).
În continuare, pe data de 05.02.2006 inculpatul P O C intervine la comisarul H I (I.P.J. Covasna) la solicitarea inculpatului M G C care fusese surprins în trafic circulând cu viteză excesivă şi i se aplică doar o amendă contravenţională (deşi figura cu permisul suspendat).
Deşi inculpatul P O C neagă intervenţia pentru inculpatul M G C cât şi solicitarea de la inculpat a sumei de 200-300 euro, susţinerile sale sunt infirmate de toate celelalte probe administrate: declaraţiile martorului H I; înscrisul -respectiv procesul verbal de contravenţie imediat întocmit inculpatului M urmare a intervenţiei telefonice a inculpatului P; conţinutul convorbirilor telefonice între inculpatul P O C şi inculpatul M G C; adresele privind rulajul sumelor de bani ale conturilor de cârd ale inculpatului P O C în perioada de referinţă - emise de BANCA, B.R.D.-S.A. sucursala Piatra Neamţ, agenţia Moineşti, emise de S.C. O R S.A. Bucureşti, S.C.Romtelecom SA Bucureşti - privind plata facturilor telefonice ale inculpatului P.
Inculpatul P O C susţine că sumele de bani presupus a fi „pretinse" reprezintădoar împrumuturi solicitate inculpatului M G C, la fel şi suma de 200-300 euro (faţă de care nu s-a probat primirea).
Aceste susţineri sunt infirmate de probele ce redau conţinutul convorbirilor telefonice intre M G C şi P O C - acesta reproşând inculpatului M şi pentru a-l determina să-i remită banii solicitaţi „când or fi mascaţii la uşă... tu o să zici, lasă că-1 f fcpe O, şi eu o să zic, băi, nu pot..." (convorbiri telefonice din perioada 17-20.02.2006. pr.verbal f.58-71 ds.u.p.).
De asemenea, certitudinea solicitării sumei de bani de 2-300 curo inculpatului M G C pentru intervenţia realizată (urmare a solicitărilor acestuia pentru rezolvarea sancţiunii contravenţionale aplicate la 15.12.2005 şi la 05.02.2006) este evidenţiată de data solicitării şi de conţinutul convorbirilor telefonice între inculpaţii P şi M, banii fiind solicitaţi pentru „omul ală", respectiv funcţionarul la care urma să intervină inculpatul P pentru aprobarea cererii inculpatului M.
Reţinând existenţa infracţiunii de trafic de influenţă, în sarcina inculpatului P O C sub forma celor două acte materiale - în favoarea inculpatului M şi a inculpatului R - s-a conturat existenţa fiecăruia dintre elementele constitutive, cu următoarele precizări:
Nu interesează pentru existenţa infracţiunii dacă funcţionarul asupra căruia s-a realizat influenţa „a făcut actul ce intra în atribuţiile sale de serviciu".
Acest aspect se impune a fi evidenţiat raportat la afirmaţiile martorilor audiaţi - asupra cărora s-a realizat intervenţia, şi care, negând acest fapt, au relatat că cererile inculpaţilor M şi R au cuprins actele necesare aprobării lor, însă, au omis a face aprecieri asupra termenului de rezolvare a cererii foarte urgent - în 48 de ore.
De asemenea, nu interesează dacă s-a realizat predarea efectivă (remiterea) sumei solicitate de inculpat, ca obiect material al infracţiunii;
Pentru primul act material, traficul de influenţă în favoarea inculpatului R V s-a reţinut în rechizitoriu şi s-a probat pretinderea de către inculpatul P şi remiterea efectivă a sumei solicitate de către inculpatul R V (500 euro); iar pentru al doilea act material, trafic de influenţă în favoarea inculpatului M G C s-a reţinut în rechizitoriu doar pretinderea de către inculpatul P a sumei de 200-300 euro şi nu s-a reţinut nici probatremiterea efectivă a sumei (astfel încât nu se impune aplicabilitatea dispoziţiilor art. 118 lit.d în referire la art. 257 alin.l Cp. raportat la art. 61 alin.3 Legea 78/2000).
Prin reţinerea argumentelor probatorii expuse anterior s-a constatat cu certitudine în sarcina inculpatului P O C săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 257 Cod penal cu referire la art. 6 din Legea 78/2000 faţă de care s-a dispus condamnarea la pedeapsa închisorii de 5 ani, cu executare.
La individualizarea pedepselor - cuantum şi modalitate de executare, în raport de criteriile generale conferite de dispoziţiile4 art. 72 şi 52 Cod penal - s-a avut în vedere circumstanţele reale ale săvârşirii infracţiunii (expuse anterior, ce au conturat situaţia de fapt) cât şi circumstanţele personale ale inculpatului P (atitudinea procesuală nesinceră în cursul procesului penal - faţă de probele administrate şi aduse la cunoştinţă - abordând o atitudine motivată de existenţă doar a unor relaţii de prietenie cu cei doi coinculpaţi, de solicitarea unor sume de bani sub formă de împrumut şi nu o atitudine de responsabilitate faţă de calitatea sa şi de funcţia deţinută - de inspector de poliţie în cadrul I.G.P.R.).
Circumstanţele reale ale săvârşirii infracţiunilor vizează şi aprecierea faţă de urmarea produsă prin săvârşirea acestora prin prisma valorilor sociale lezate: a încrederii în autoritatea publică şi respectarea ordinii de drept şi sociale - valori încălcate de însăşi persoane care au obligaţia morală şi profesională de a proteja şi a garanta respectarea acestora - gradul de pericol social al infracţiunii săvârşite fiind vădit mai ridicat.
Executarea pedepsei aplicate în regim de detenţie se impune pregnant faţă de inculpatul P O C pentru realizarea scopului coercitiv şi educativ al legii penale, al protecţiei societăţii şi al prevenirii săvârşirii în viitor de către inculpat a unor astfel de infracţiuni, al reinserţiei lui sociale.
În baza dispoziţiilor art. 71 Cod penal s-a aplicat inculpatului P O C pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a, b. c Cod penal, respectiv dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice*
dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit
condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii.
S-a făcut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 118 lit.d cu referire la art. 257 Cod penal, raportat la art. 61 alin.3 Legea 78/2000 şi s-a dispus confiscarea specială a sumei de 17 milioane lei de la inculpatul P O C.
Împotriva sentinţei penale nr. 51 din 13 mai 2009 a Curţii de Apel Iaşi s-a exercitat calea de atac a recursului de către parchet şi inculpaţi.
Procurorul a apreciat că sentinţa penală atacată este netemeinică sub aspectul soluţiei de achitare pronunţată faţă de inculpatul R V pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.291 Cod penal cu referire la art.17 lit.c din Legea 78/2000, faţă de inculpatul M G C pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.291 Cod penal cu referire la art.17 lit.c din Legea 78/2000 şi faţă de inculpatul P O C sub aspectul comiterii infracţiunilor prevăzute de art.25 Cod penal raportat la art.290 Cod penal cu referire la art.17 lit.c din Legea 78/2000 şi prev. de art.288 Cod penal cu referire la art.17 lit.c din Legea 78/2000.
S-a apreciat că raportat la probele dosarului administrate în tot cursul procesului penal, instanţa ar fi trebuit să condamne inculpaţii pentru toate infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată.
Reprezentantul parchetului a solicitat admiterea recursului, desfiinţarea sentinţei atacate urmând ca instanţa de recurs să pronunţe o hotărâre legală şi temeinică, inclusiv cu redarea încadrărilor juridice corecte raportat la infracţiunile cauzei (conform încadrărilor din rechizitoriu), temeiul legal al confiscării, precum şi incidenţa disp. art. 348 C.proc.pen. privind desfiinţarea unor înscrisuri.
Inculpatul P O C a pus concluzii de admitere a recursului invocând cazurile de casare prevăzute de art.3859 punctele 9 şi 10 Cod procedură penală .
În susţinerea motivului de recurs prevăzut de art.3859 pct. 10 Cod procedură penală s-a arătat că deşi prin sentinţa atacată inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.257 Cod penal cu referire la art.61 din legea nr.78/2000 cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, la pedeapsa de 5 ani închisoare, cercetarea judecătorească în cauză a fost făcută pentru a se demonstra săvârşirea de către inculpat, printre altele, şi a infracţiunii prev.de art.257 Cod penal cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000.
Totodată a mai arătat că pe parcursul cercetării judecătoreşti instanţa nu a pus niciodată în discuţie aspectul schimbării încadrării juridice a faptei din cea prevăzută de art.257 Cod penal raportat la art.6 din Legea nr.78/2000 în cea prevăzută de art.61 din Legea nr.78/2000 pentru care inculpatul a fost condamnat, încălcându-i-se dreptul la apărarea prevăzut de art.24 din Constituţia României şi art.6 al.1 şi 3 CEDO.
În temeiul cazului de casare prevăzut de art.3859 pct.9 Cod procedură penală a arătat că deşi inculpatul a fost cercetat printre altele pentru infracţiunea de trafic de influenţă administrându-se probe în acest sens, a fost condamnat pentru o infracţiune care nu a fost cercetată şi evident probată, cea de cumpărare de influenţă.
Inculpatul M G C, a pus concluzii de admitere a recursului solicitând casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond întrucât inculpatul a fost cercetat pentru infracţiunea de trafic de influenţă însă a fost condamnat pentru o infracţiune care nu a fost cercetată şi probată şi anume pentru infracţiunea de cumpărare de influenţă, încălcându-i-se dreptul la apărare.
Inculpatul R V a pus concluzii de admitere a recursului solicitând desfiinţarea sentinţei atacate şi în temeiul cazului de casare prevăzut de art.3859 pct.14 Cod procedură penală reindividualizarea pedepsei. În susţinerea acestui motiv de recurs a arătat că instanţa de fond nu a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă raportat la dispoziţiile art.72 Cod penal. În final, a solicitat reducerea pedepsei spre minimul special de 2 ani prevăzut de norma de încriminare având în vedere reţinerea corectă a circumstanţelor atenuante invocate, urmând ca instanţa să dispună, ca şi modalitate de executare a pedepsei aplicarea dispoziţiilor art.861 Cod penal .
Fiecare dintre inculpaţi au invocat şi chestiuni legate de procesul de individualizare a sancţiunilor, solicitând aplicarea de dispoziţii legale vizând neexecutarea prin privarea de libertate a acestora.
I.C.C.J. reţine următoarele:
Prin rechizitoriul procurorului D.N.A. - Serviciul Teritorial Iaşi a fost sesizată instanţa de judecată Curtea de Apel Iaşi, prin trimiterea în judecată a inculpaţilor :
-R V pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 61 din Legea 78/2000 şi art. 291 Cod penal cu referire la art. 17 lit.c din Legea 78/2000, cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit.a Cod penal, reţinându-se în sarcina acestuia promisiunea şi darea sumei de 17 milioane de lei prin depunere în cont bancar pe numele inculpatului P pentru a interveni la lucrători de poliţie din cadrul Direcţiei Poliţiei Rutiere I.G.P.R. pentru reducerea unei sancţiuni contravenţionale şi utilizarea documentelor falsificate de reprezentanţi ai S.C. Triumf S.R.L. Bucureşti pentru a dovedi îndeplinirea condiţiilor legale şi a beneficia de reducerea perioadei de suspendare a permisului de conducere;
-P O C pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă în formă continuată (constând în 2 acte materiale, raportate la inculpatul R V şi inculpatul M G C) prevăzută de art. 257 Cod penal cu referire la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 25 raportat la art. 290 Cod penal cu referire la art. 17 lit.c din Legea 78/2000 şi fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 Cod penal cu referire la art. 17 lit.c din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal; În sarcina inculpatului s-au reţinut faptele de a pretinde bani şi a primi suma de 17.000.000 lei de la inculpatul R V pentru a interveni la lucrători al Direcţiei Poliţiei Rutiere - I.G.P.R. în vederea reducerii perioadei sancţiunii contravenţionale a inculpatului R V şi de a determina pe I F să întocmească înscrisuri sub semnăturii privată false emise în numele S.C. „T S A" S.R.L Bucureşti (adeverinţa nr.l 149/09.08.2005, chitanţa 757/1.08.2005, evidenţa efectuării orelor de curs şi anexe la fişa de examinare). De asemenea, s-a reţinut fapta de a pretinde o sumă de bani de la inculpatul M G C, chiar neprecizată - lăsată la aprecierea acestuia, respectiv 200-300 euro, pentru a o da funcţionarului public la care a intervenit pentru reducerea perioadei sancţiunii contravenţionale aplicate inculpatului M de a falsifica prin alterarea scrierii şi a documentului cu regim special cu seria A nr. 1053180 (dovada înlocuitoare a permisului de conducere) ce a produs consecinţe juridice chiar utilizat în copie xerox.
-M G C pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 61 din Legea 78/2000, art. 26 raportat la art. 61 Legea 78/2000 şi art. 291 Cod penal raportat la art. 17 lit.c din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal. S-a reţinut în sarcina acestuia că a promis sume de bani inculpatului P O C pentru ca acesta să intervină la poliţişti ai I.G.P.R. în scopul de a determina reducerea perioadei unei sancţiuni contravenţionale şi de a utiliza documentul cu regim special falsificat de inculpatul P O C. De asemenea, s-a reţinut că inculpatul M G C a realizat „cumpărarea influenţei" inculpatului P O C prin determinarea acestuia să accepte oferta inculpatului R V şi să intervină în favoarea acestuia contra unei sume de bani, al cărei cuantum inculpatul M l-a stabilit.
În cursul judecăţii au fost administrate probe, după verificarea legalităţii şi temeiniciei sesizării instanţei, citirea rechizitorului, au fost audiaţi inculpatul P şi inculpatul R, au fost audiaţi nemijlocit martorii ce au dat declaraţii la urmărirea penală, audiat inculpatul M la finalizarea cercetării judecătoreşti, întrucât acesta a solicitat să declare, s-au depus şi discutat obiective pentru efectuarea unei expertize a vocii - ulterior inculpaţii au renunţat.
Realizând o administrare probatorie nemijlocită şi contradictorie, examinând şi apreciind probele în conformitate cu dispoziţiile art. 63 alin.2 Cod procedură penală, fără a le fixa vreo valoare înainte stabilită, evaluându-le corespunzător, instanţa de fond a reţinut, în deplină temeinicie, următoarele:
Referitor la infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul R ( constând în promisiunea şi apoi darea sumei de 17.000.000 rol prin depunerea în contul bancar al inculpatului P O C pentru ca acesta să intervină la lucrători ai Direcţiei Poliţiei Rutiere în vederea reducerii unei sancţiuni contravenţionale şi infracţiunea de a utiliza documentele falsificate de reprezentanţii S.C. T S A SRL Bucureşti (I F şi L D) pentru a dovedi îndeplinirea condiţiilor legale pentru a beneficia de reducere) s-au conturat probator următoarele aspecte de fapt şi drept:
1. Faţă de învinuiţii I F şi L D s-a dispus prin rechizitoriu scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 Cod penal raportat la art. 17 lit.c Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41alin.2 Cod penal - întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, şi aplicarea faţă de aceştia a sancţiunii administrative prevăzute de art. 91 lit.c Cod penal. Înscrisurile sub semnătură privată pe care s-a constituit învinuirea inculpatului R sub forma uzului de fals au fost reprezentate de: adeverinţa nr. 149/09.08.2005, chitanţa 757/01.08.2005, tabelul cu evidenţa efectuării orelor de curs şi anexa la fişa de examinare - acte reţinute a fi întocmite de I F (la instigarea inculpatului P) şi L D.
Existenţa infracţiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 Cod penal sub forma folosirii unui înscris material sub semnătură privată, în vederea producerii de consecinţe juridice (respectiv, a adeverinţei nr. 149/09.08.2005 emisă de S.C. T S A S.R.L. Bucureşti ce a atestat efectuarea cursului de siguranţă rutieră) de către inculpatul R V, este condiţionată de existenţa şi sancţionarea infracţiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată prevăzute de art. 290 Cod penal.
În speţă, nu s-a reţinut existenţa infracţiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată şi nu s-a sancţionat „fapta" de falsificare a respectivului înscris, a fost considerată a nu prezenta gradul de pericol social al unei infracţiuni; deci „fapta" săvârşită de I F (cea care a întocmit înscrisul respectiv, adeverinţa producătoare de consecinţe juridice) nu a fost considerată „infracţiune" în înţelesul dispoziţiilor art. 17 Cod penal raportat la art. 181 Cod penal.
Infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 291 Cod penal - uzul de fals - a fost calificată de legiuitor ca o faptă subsecventă derivată şi corelativă în raport cu infracţiunea propriu-zisă de
fals prevăzută de art. 290 Cod penal, iar existenţa/săvârşirea „uzului de fals" presupune existenţă unui înscris material sub semnătură privată „fals".
Infracţiunea de „uz de fals" poate fi sancţionată distinct şi necondiţionat de sancţionarea „falsului" doar în situaţia în care intervin cauze de înlăturare a caracterului penal al faptei sau al răspunderii penale pentru făptuitorul falsului (eroare de fapt, minoritate, prescripţie ş.a.) - ori, în speţă nu au intervenit asemenea cauze.
Ca o consecinţă a răspunderea penală legală şi directă nu poate fi atrasă faţă de inculpatul R V pentru infracţiunea de „uz de fals" prevăzută de art. 291 Cod penal - drept pentru care instanţa, cu deplin temei, a reţinut incidente dispoziţiile art. 181 Cod penal (respectiv că, fapta pentru care a fost cercetat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni) şi a dispus achitarea acestuia în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a C.pr.pen. raportat la art. 10 lit.b1 C.pr.pen.
În baza art. 18 alin.3 Cod penal s-a dispus aplicarea sancţiunii administrative a amenzii prevăzute de art. 91 alin.3 Cod penal în cuantum maxim.
2 . Faţă de infracţiunea prevăzută de art. 61 din Legea 78/2000, analiza şi evaluarea probatorie, aprecierea în conformitate cu dispoziţiile art. 63 Cp. a concretizat următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul R V a fost depistat de organele poliţiei rutiere ale I.P.J. Galaţi - pe raza judeţului Galaţi - localitatea Branişte, circulând la data de 31.07.2005 cu autoturismul personal cu viteză excesivă şi i-au fost aplicate sancţiuni contravenţionale (reţinerea permisului de conducere cu suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile şi amendă contravenţională) fiind-i eliberată o dovadă de circulaţie pentru o perioadă de 15 zile. La această dată, inculpatul R V se îndrepta spre Bulgaria şi îl contactează telefonic pe finul său (inculpatul M G C) pentru a interveni la inculpatul P O C (inspector de poliţie) şi a-i promite 500 euro pentru a-i facilita înlăturarea sau reducerea sancţiunii aplicate (respectiv a perioadei de suspendare a dreptului de a conduce timp de 90 de zile, la 30 de zile).
Discuţiile telefonice şi solicitările inculpatului R V sunt confirmate de declaraţiile acestuia, „denunţul" scris de inculpat în faţa procurorului la data de 16.03.2006, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice.
Relevant este faptul că inculpatul R V îl cunoscuse anterior pe inculpatul P, respectiv calitatea acestuia de inspector de poliţie în cadrul I.G.P.R.- - Direcţia Poliţiei Rutiere, de la finul său M G C, solicitându-i „intervenţia" şi în mod personal, având nr. de telefon - şi nu în mod întâmplător, ocazional, nici la nivel de „sfat" (după cum s-a susţinut în cursul urmăririi penale).
Declaraţiile inculpatului R V şi conţinutul convorbirilor telefonice efectuate între acesta şi inculpaţii M şi P confirmă: solicitarea directă a inculpatului R V; că inculpatul P i-a indicat un număr de fax la care să-i trimită actele necesare rezolvării solicitării sale (dovada provizorie de circulaţie, procesul-verbal de sancţionare, dovada plăţii amenzii, copia cărţii de identitate), faptul că inculpatul a menţionat că va rezolva problema pentru „cursurile de legislaţie"; faptul că inculpatul P l-a sunat la data de 10.08.2005 pe inculpatul R V, menţionându-i că i s-a aprobat cererea şi că trebuie 500 de euro în lei, precizându-i numărul său de cârd emis de BANCA S.A.
Mijloacele şi împrejurările derulării actelor materiale infracţionale de traficare a influenţei şi „dare de bani direct" inculpatului P de către inculpatul R, au rezultat cert din: conţinutul convorbirilor telefonice efectuate şi între inculpatul R şi inculpatul M, înscrisurile emise de S.C. BANCA S.A. - la data de 11.08.2005 fiind alimentat cârdul lui P de către R cu 17 milioane de lei.
De asemenea, faptul „rezolvării problemei privind documentul ce să ateste efectuarea cursului de siguranţă rutieră de către R V" - de către inculpatul P O C a rezultat din înscrisurile procurate de P în favoarea inculpatului R V (pentru o perioadă când acesta nu era în ţară).
Conţinutul convorbirilor telefonice între R şi M confirmă faptul că inculpatul M va vorbi cu inculpatul P în sensul solicitat de inculpatul R; conţinutul sms-ului lui P către M precizează că „...a rezolvat problema cu V. de la Iaşi..." ; convorbirea telefonică între P şi M privind pe R că „a intervenit la „omul" pentru a rezolva favorabil şi operativ..." - sunt de asemenea probe ce conturează conţinutul actelor materiale infracţionale, desfăşurate în realizarea scopului solicitării inculpatului R V, reprezentând elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina sa.
În acelaşi sens se conturează şi alte probe administrate : declaraţiile martorului F P şi conţinutul convorbirilor telefonice între acesta şi inculpatul P, conţinutul convorbirilor telefonice între inculpatul P şi inculpatul M - despre rezolvarea problemei inculpatului R V.
Întrucât inculpatul R nu a primit nicio înştiinţare oficială a rezolvării solicitării sale, comportă personal o convorbire telefonică pe data de 2 septembrie cu inculpatul P, explicându-i că a fost surprins conducând pe raza municipiului Iaşi figurând cu permisul de conducere suspendat şi i-a fost întocmit dosar penal. Inculpatul P îl sfătuieşte să declare că nu el a condus maşina şi după convorbirea telefonică cu martorul F - comisar din cadrul I.P.J. Iaşi inculpatului R V i se eliberează o dovadă provizorie de conducere.
S-a conturat şi existenţa elementelor constitutive ale infracţiunii sub aspectul că persoana căreia i s-a promis bani şi dat bani să aibă (trebuie) influenţă asupra unui funcţionar pentru a-l determina să facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu.
Referitor la calitatea acelei persoane - actele de la dosar - respectiv fişa postului inspectorului de poliţie - inculpatul P O C, demonstrează neechivoc, că acesta avea influenţă asupra funcţionarilor - lucrătorilor poliţiei rutiere.
Astfel, infracţiunea de cumpărare de influenţă - reţinută în sarcina inculpatului R V prin actul de inculpare, respectiv cea prevăzută în Legea 78/2000 - infracţiunea de corupţie, art. 61 - constând în „darea de bani, direct (prin alimentarea contului de cârd cu suma de 17 milioane de lei) unei persoane care are influenţă (inspector de poliţie - inc. P O C) asupra unui funcţionar (lucrători ai poliţiei rutiere), pentru a-l determina să facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu"- a fost cert dovedită sub toate elementele sale constitutive, concretizate prin situaţia de fapt rezultată probator şi expusă anterior.
Elementul material al laturii obiective îl reprezintă tocmai actul/acţiunea de a promite şi a da bani - realizată de inculpatul R prin promisiunea telefonică către inculpatul P (iniţial prin inculpatul M) şi remiterea efectivă (alimentarea cârdului) către persoana ce are influenţă (inc. P). Momentul consumării infracţiunii este momentul efectuării solicitării, la 01.08.2005 în convorbirea telefonică cu inculpatul M pentru a interveni la inculpatul P şi a-i promite 500 euro şi ulterior, în convorbirea personală cu inculpatul P chiar dacă „darea efectivă de bani" (alimentarea cadrului) a avut loc la data de 11.08.2005, după confirmarea de către persoana ce are influenţă - inculpatul P a îndeplinirii actului - rezolvarea cererii inculpatului R.
Neechivoc, existenţa laturii obiective a infracţiunii de „cumpărare de influenţă" în sarcina inculpatului R V, a rezultat probator.
De asemenea, a rezultat şi existenţa laturii subiective - prin intenţia directă cu care a acţionat inculpatul, care a fost certă, oferind bani prin intermediul lui M, apoi direct persoanei ce are influenţă realizând că a efectuat o acţiune de corupere a acestei persoane pentru îndeplinirea scopului său - solicitându-i îndeplinirea unui act ce intra în atribuţiile sale se serviciu.
Elementul constitutiv al infracţiunii sub forma „dării de bani" s-a materializat tocmai în momentul solicitării inculpatului R V şi a promiterii sumei de 500 euro - moment ce a constituit un început de executare a hotărârii infracţionale asimilat ca moment al consumării infracţiunii. În consecinţă, momentul consumării infracţiunii (deci a existenţei faptei, a actelor materiale desfăşurate de inculpatul R V - ca infracţiune) este momentul realizării solicitării cumpărării de influenţă (probator demonstrată a fi în momentul convorbirii telefonice efectuate cu inculpatul M prin care îi solicită să intervină la inculpatul P şi să-i promită suma de 500 euro). Acest moment a fost confirmat şi prin coroborarea celorlalte probe, probe ce reprezintă actele materiale infracţionale, ulterior desfăşurate de inculpatul R.
Instanţa de fond a constatat şi că interceptările şi înregistrările convorbirilor telefonice efectuate de inculpatul R V şi inculpatul M G C au fost obţinute, în condiţii legale, în baza autorizaţiilor emise de Tribunalul Iaşi - instanţă competentă la momentul respectiv în dosarul penal. Aceste interceptări al căror conţinut este redat în procesele-verbale ataşate la dosar, alături de suporturile CD. ce le conţin au fost prezentate inculpaţilor R V, M G C şi P O C ca probe administrate în cursul urmăririi penale - cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală (ca act procedural de finalizare a urmăririi penale), nu au fost contestate în privinţa legalităţii nici a temeiniciei.
Fără a atribui însă, acestor procese verbale de redare a înregistrărilor şi interceptărilor convorbirilor telefonice efectuate între inculpaţii R V - P O C -M G C - o valoare prestabilită, ele au constituit parte din probele ce au constituit rechizitoriul - probe ce au fost evaluate numai în raport şi de alte probe administrate.
De altfel, în recurs, acest inculpat nici nu a mai reiterat apărările vaste pe care le-a prezentat în fond insistând doar asupra procesului de individualizare a sancţiunii, solicitarea incidenţei unor norme legale ce nu-l privează de libertate.
În final s-a dispus condamnarea inculpatului R V la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare cu executare, aplicând dispoziţiile art. 71 alin.2 Cod penal privind pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a,b Cod penal.
Ori individualizarea judiciară a pedepsei aplicate şi a modalităţii de executare, se raportează la criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal şi definitive prin art. 52 Cod penal, precum şi la toate detaliile specifice speţei ce pot avea repercursiuni asupra acestei operaţiuni:
gradul de pericol social crescut al faptei săvârşite de inculpatul R V determinat de : modalităţile în care a acţionat (promisiunea indirectă şi directă, urmată de darea de bani), persoana asupra căreia s-a realizat influenţa - inspector de poliţie, în virtutea atribuţiilor de serviciu şi a faptului că era o persană abordabilă în acest sens,
valorile sociale lezate şi urmărire produse, sentimentul de insecuritate şi de neîncredere în autorităţi - creat în rândul societăţii, cât şi rezonanţa socială pentru viitor;
aspecte legate de circumstanţele personale ale acestuia, constând şi în conduita socială, strict juridic este o persoană fără antecedente penale
atitudinea procesuală a inculpatului ce a fost prezent la termenele de judecată, a avut o atitudine constantă în declaraţii pe tot parcursul procesului penal, a recunoscut actele materiale desfăşurate, respectiv faptele ce le-a prezentat în toate declaraţiile date;
scopul educativ şi preventiv al pedepsei aplicate (în cuantum şi modalitate de executare), instanţa de recurs apreciind că acest scop poate fi atins şi fără executarea în regim de detenţie a pedepsei.
În consecinţă, în recurs, s-a privit a fi cel mai adecvat mod de executare pedepsei cel prev. de art. 86/1 C.pen. vizând suspendarea sub supraveghere, cu fixarea unui termen de încercare de 7 ani şi cu supunerea inculpatului măsurilor de supraveghere legale, cu suspendarea pedepselor accesorii.
Referitor la infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul M C, respectiv infracţiunea prev. de art. 61 din Legea 78/2000. de complicitate la cumpărare de influenţă - art. 26 raportat la art. 61 din Legea 78/2000 şi de uz de fals prevăzută de art. 291 raportat la art. 17 lit.c Legea 78/2000 cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal, s-au constatat următoarele:
I. La data de 19.03.2006 s-a dispus începerea urmării penale prin ordonanţa procurorului faţă de inculpatul M G C pentru infracţiunile prev. de art. 61 Lg.78/2000, art. 26 C.pen. raportat la art. 61 Lg.78/2000, art. 291 C.pen. raportat la art. 17 lit. c Legea 78/2000 şi art. 292 cu referire la art. 17 lit.c Legea 78/2000 iar la 23 martie 2006 s-a adus la cunoştinţă învinuirea inculpatului M prin încheierea procesului verbal corespunzător, la 17 iulie 2006 s-a prezentat materialul de urmărire penală pentru aceste infracţiuni.
Forma complicităţii la cumpărarea de influenţă a constat în solicitarea adresată inculpatului P O C de a interveni pentru reducerea/anularea perioadei de suspendare a permisului de conducere, sancţiune aplicată inculpatului R V (naşul sau de cununie). Inculpatul M G C a fost contactat telefonic de inculpatul R V pe data de 01.07.2005, pentru a vorbi cu inculpatul P şi a-l ajuta în reducerea sau anularea sancţiunii contravenţionale aplicate de organele poliţiei rutiere cu ocazia deplasării sale spre Bulgaria şi să-i promită acestuia suma de 500 euro.
Situaţia de fapt a rezultat cert din probele administrate: conţinutul convorbirilor telefonice dintre inculpatul R şi inculpatul M la data de 31.07.2005 şi 01.07.2005; convorbirea dintre inculpatul M şi inculpatul P ce cuprinde atât solicitarea inculpatului R, precizarea sumei de bani, cât şi solicitarea inculpatului P ca banii (pentru rezolvarea problemei lui R) să-i fie remişi fie prin M fie pe card; declaraţia-autodenunţ a inculpatului R, cât şi cea din faţa instanţei evidenţiază contribuţia la cumpărarea influenţei din partea inculpatului M, chiar declaraţiile inculpatului M (confirmate şi de declaraţia inculpatului R) din faza de urmărire penală relevă că, iniţial între inculpaţii P şi R era o stare conflictuală (datorată unei dispute între R şi tatăl inculpatului P) şi din acest motiv, inculpatul M trebuia şi a intervenit pentru R; declaraţiile inculpatului P din cele două faze procesuale în care precizează că inculpatul M a cerut «doar „un sfat" pentru inculpatul R V în cursul lunii iulie - august - însă „intervenţia" rezidă şi din coroborarea cu procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice ce a reprezentat acel „sfat solicitat".
Deşi inculpatul M G C declară că obişnuia să se împrumute cu inculpatul P reciproc cu diferite sume de bani, că nu-şi aminteşte nici conţinutul convorbirilor telefonice efectuate cu inculpatul P la solicitarea inculpatului R V, ci doar faptul că a solicitat sfaturi de la P - susţinerile acestuia sunt infirmate de conţinutul declaraţiilor date la urmărirea penală, de actele ce vizează alimentarea cadrului inculpatului P în numele societăţii al căruia administrator era - S.C. C SRL Neamţ, actele ce referă la rulajul sumelor contului inculpatului P în perioada efectuării actelor de urmărire penală premergătoare.
Argumentele conferite de probele expuse dovedesc cu certitudine contribuţia nemijlocită şi directă, cu intenţie a inculpatului M de a ajuta pe inculpatul R V - prin actele materiale desfăşurate (reprezentând intervenţia la inculpatul P) - în acţiunea de „cumpărare de influenţă" asupra inspectorului de poliţie.
Inculpatul M G C a invocat prin apărător, referitor la infracţiunea de complicitate la săvârşirea infracţiunii de „cumpărare de influenţă", că nu există nicio probă care să-l încrimineze pe inculpat. S-au omis însă a fi raportate susţinerile, la probele anterior expuse (declaraţiile inculpatului R V, ale inculpatului M G C în faza de urmărire penală, ale inculpatului P şi procesele verbale de redare a conţinutului convorbirilor telefonice). Aceste probe au fost just coroborate şi nu au putut fi combătute sau înlăturate prin nicio altă probă. Pe cale de consecinţă, se constată îndeplinite fiecare dintre elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de „cumpărare de influenţă" prevăzută de art. 26 C.pen. raportat la art. 6/1 din. Legea 78/2000 - în sarcina inculpatului M G C.
Starea conflictuală existentă între inculpatul R V şi P O C a fost precizată clar şi necontestată, prin declaraţiile inculpatului R V, ale inculpatului M şi ale inculpatului P din care s-a reţinut că a existat un incident între tatăl inculpatului P şi inculpatul R, moment de la care inculpatul P nu mai vorbea cu inculpatul R, şi nu dorea să mai fie deranjat de acesta. Ulterior însă, urmare a intervenţiei inculpatului M, inculpatul P a fost de acord, să fie sunat personal de inculpatul R şi a fost determinat să accepte oferta lui R V. Deci, intervenţia inculpatului M a fost necesară şi esenţială pentru realizarea ..cumpărării de influenţă" de către inculpatul R V, intervenţia fiind vădit cu intenţie; inculpatul M a prevăzut şi a urmărit prin convorbirile telefonice cu inculpatul R V, cele ulterioare cu inculpatul P (când îi precizează problema inculpatului R V. care fusese surprins circulând cu permisul suspendat şi i se întocmise dosar penal). Relevant este conţinutul convorbirilor telefonice efectuate între inculpatul M şi inculpatul R din 11.08.2005 când inculpatul M precizează „...dăi 500 euro,..." pentru inculpatul P şi modalitatea de trimitere - card BANCA, convorbirea telefonică între R şi P din 11.08.2005 când se solicită datele personale lui P pentru depunerea banilor.
Urmarea produsă intervenţiei inculpatului M a fost tocmai determinarea inspectorului de poliţie să accepte solicitarea şi oferta coinculpatului R V – urmare pe care inculpatul a prevăzut-o şi acceptat-o, a dorit-o.
Momentul săvârşirii infracţiunii de către inculpatul M a avut loc în momentul în care - informat telefonic de inculpatul R V asupra problemei şi solicitării acestuia. precum şi promisiunea sumei oferite în schimb - a sunat pe inculpatul P determinându-l să-i rezolve problema inculpatului R şi să-i accepte oferta.
Inculpatul M G C a acţionat ca un intermediar, ca un complice prin care s-a săvârşit infracţiunea de „cumpărare de influenţă" de către inculpatul R V, care s-a prevalat de influenţa reală pe care inculpatul acesta ştia că o are asupra inculpatului P.
Raportat la considerentele de fapt şi drept reţinute şi expuse, s-a constatat cu deplin temei, la nivelul instanţei de fond, indubitabil că, inculpatul M G C a săvârşit infracţiunea de complicitate la infracţiunea de „corupţie sub forma cumpărării de influenţă" prevăzută şi pedepsită de art. 26 C.pen. raportat la art. 6/1 din Legea 78/2000.
În consecinţă, s-a dispus condamnarea inculpatului M G C pentru săvârşirea acestei infracţiuni la pedeapsa închisorii, cu executare în cuantum de 3 ani închisoare.
Aprecierea criteriilor generale de individualizare a pedepsei conform disp. art. 72 C.pen. raportat la art. 52 C.pen. s-a raportat temeinic la circumstanţele reale de săvârşirea faptei cât şi la circumstanţele personale ale inculpatului. S-a reţinut persistenţa infracţională a inculpatului, iar faţă de natura infracţiunilor pentru care era cercetat, şi a fost judecat - s-a vizat lezarea autorităţilor publice, a valorilor sistemului de drept, prin determinarea în favoarea altui inculpat a încălcării atribuţiilor de serviciu de către persoana traficată.
II. Faţă de infracţiunea de corupţie prevăzută de art. 61 Legea 78/2000 reţinută prin rechizitoriu a fi săvârşită de inculpatul M G C, constând în promisiunea unei sume de bani inculpatului P pentru ca acesta să intervină la poliţişti ai I.G.P.R. în scopul de a determina reducerea perioadei unei sancţiuni contravenţionale s-a conturat de către instanţa de fond următoarea situaţie de fapt:
La data de 15.12.2005 inculpatul M G C a fost depistat conducând autoturismul proprietate personală, pe raza localităţii Limpezis - jud. Buzău, cu viteză excesivă; fiindu-i întocmit de către agentul de poliţie N N un proces verbal de contravenţie (sancţiunea amenzii contravenţionale şi reţinerea permisului de conducere, în vederea suspendării dreptului de a conduce pe o durată de 90 de zile de la 30.1.2.) - proces verbal comunicat prin poştă. Întrucât inculpatul nu a prezentat permis de conducere nu i s-a eliberat o dovadă de circulaţie.
Inculpatul M Gh.C. urmare a convorbirilor telefonice efectuate cu inculpatul P, a depus o cerere de reducere a perioadei se suspendare a dreptului de a conduce de la 90 de zile la 30 de zile anexând actele specificate (inclusiv o dovadă de circulaţie de la 15.12.-30.12. în copie xerox înaintată de P), conţinutul convorbirilor telefonice efectuate de inculpatul M cu inculpatul P la 13.01.2006; la 17.01.2006 cei doi inculpaţi se întâlnesc la Bucureşti şi inculpatul M predă inculpatului P actele necesare; iar la 20.01.2006 se înregistrează cererea inculpatului M.
Dovada de circulaţie (în seria A - 4058180), a fost întocmită în numele ag. N N, însă acesta a declarat că nu a întocmit-o şi nici nu avea în gestiune carnetul de dovezi cu seria A nr. 4058180; aspect probat cu înscrisuri emise de I.P.J. Buzău - Serviciul Poliţiei Rutiere şi f. 217-adresa nr. 28074/05.04.2006; adresa emisă de I.G.P.R. - Poliţia Rutieră din 20.01.2006 din care se reţine că inculpatul M G C avea reţinut permisul de conducere din 15.12.2005.
Inculpatul M G C nu a recunoscut că a solicitat inculpatului P O C să intervină la lucrători ai poliţiei din cadrul I.G.P.R.. însă susţinerile acestuia au fost constant infirmate de celelalte probe administrate:
- conţinutul convorbirilor telefonice efectuate între inc. M şi inc. P;
declaraţiile martorilor lucrători ai poliţiei audiaţi în ambele faze procesuale, care deşi sunt evazivi în a declara intervenţia inculpatului P nici nu exclud cu certitudine intervenţia în favoarea inculpatului M
declaraţia martorului F S, declaraţia martorului Neagoe N. -...este posibil să-mi fi dat telefon M Gh. să vorbesc cu cineva...", „...nu reţin dacă a intervenit cineva...", declaraţia martorului A M - care precizează că M Gh. C. figurează cu permisul reţinut, la data verificărilor pentru rezolvarea cererii inculpatului M; declaraţia martorului V C „...nu-şi aminteşte dacă inc. M s-a prezentat personal la audienţe cu cererea...".
Ulterior, la data de 05.02.2006 inculpatul M a fost depistat conducând cu viteză excesivă pe raza judeţului Covasna (circulând spre Braşov) şi întrucât nu avea comunicat la I.P.J. aprobarea cererii de reducere a perioadei de suspendare a permisului de conducere, îl apelează telefonic pe inculpatul P (care era la Piatra Neamţ). Urmare a intervenţiei telefonice a inculpatului P la şeful Poliţiei rutiere Covasna (martorul H I) i s-a aplicat inculpatului M doar o amendă (declaraţia martorului H I, confirmă intervenţia lui P pentru M, convorbirea telefonică dintre P şi H din 05.02.2006, convorbirea telefonică între M şi P, convorbirea telefonică din 18.01.2006 şi cele ulterioare prin care se solicită 2-3 sute pentru „omul ală", iar inculpatul M îi spune să treacă pe la fratele său apoi pe la tatăl său - ulterior, telefonic inculpatul P îi comunică că „s-a rezolvat" - constituie probe ce au înlăturat susţinerile inculpatului M G C de nerecunoaştere a intervenţiei făcute la inculpatul P O C.
S-a demonstrat astfel cu certitudine săvârşirea de către inculpatul M G C a infracţiunii de a promite sume de bani inculpatului P O C pentru a interveni la poliţişti ai I.G.P.R. în scopul de a determina reducerea perioadei de suspendare a dreptului de conducere auto - infracţiune prevăzută şi pedepsită de art. 61 Legea 78/2000.
Constatând săvârşirea infracţiunii de corupţie prevăzută de art. 61 Legea 78/2000 sub forma promisiunii instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului M G C şi pentru săvârşirea acestei infracţiuni la pedeapsa închisorii în cuantum de 2 ani şi 6 luni închisoare, cu executare.
Asupra acestui din urmă context juridic, vizând încadrarea juridică dar şi trimiterile instanţei la titulatura infracţiunii, inculpatul a încercat să dea, în recurs, o conotaţie forţată – şi anume aceea că ar fi fost trimis în judecată pentru o infracţiune ca în final să fie condamnat pentru o cu totul altă infracţiune. Este real că instanţa fondului face confuzii şi prezintă uneori inadecvat cadrul juridic de abordat, însă stările de fapt corespunzătoare precum şi dezvoltările pe marginea elementelor infracţionale sunt edificatoare, nu încape loc de dubii vizând infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea, implicit se impune a se face trimitere la caracterul apărării vădit exagerată şi subiectivă a inculpatului pe aceste coordonate.
La individualizarea pedepsei pentru cea de a doua infracţiune, instanţa de fond a apreciat corespunzător circumstanţele reale ale săvârşirii infracţiunii (împrejurările comiterii, modalităţile - actele materiale săvârşite de inculpat, persistenţa vădit infracţională a inculpatului, valoarea socială lezată - normele de drept şi convieţuire socială, încălcându-se respectarea acestora), cât şi circumstanţele personale ale acestuia.
De asemenea, s-a constatat că inculpatul M G C a săvârşit cele două infracţiuni în stare de concurs prev. de art. 33 lit. a şi, s-a făcut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 34 alin.1 lit.b
Cod penal şi s-a dispus ca inculpatul M G C să execute pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare.
De către instanţa de recurs se va completa acest proces vizând cadrul sancţionator prin redarea şi a împrejurării că atât prin trecerea unui interval de timp îndelungat de la momentul comiterii, cât şi raportat la ansamblul infracţional comis şi impactul social mai puţin relevant produs, reclamă incidenţa art. 86/1 C.pen, suspendarea sub supraveghere, termen de încercare de 6 ani, măsuri de supraveghere legale ca şi suspendarea pedepselor accesorii.
III. Raportat la cea de a treia infracţiune pentru care a fost trimis în judecată inculpatul M G C - infracţiunea de uz de fals prev. de art. 291 Cod penal raportat la art. 17 lit.c Legea 78/2000, instanţa de fond a dispus temeinic achitarea acestuia în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 1 lit.a C.pen. raportat la art. 10 lit.d C.pen. - constatând lipsa unuia dintre elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv a laturii subiective - intenţia - (ca formă a vinovăţiei pentru existenţa infracţiunii).
Infracţiunea de uz de fals prev. de art. 291 Cod penal se săvârşeşte numai cu intenţie directă, constând în folosirea unui înscris oficial, cunoscând că este fals, în „vederea producerii unei consecinţe juridice".
Inculpatul M a folosit dovada de circulaţie pe care i-a trimis-o inculpatul P, dovadă pe baza căreia şi a celorlalte acte depuse i s-a aprobat cererea de reducere a perioadei de suspendare a permisului de conducere. În cursul urmăririi penale nu s-a putut dovedi cu certitudine că „înscrisul" supus expertizării este fals, că a fost falsificat de inculpatul P.
Nicio probă nu evidenţiază intenţia inculpatului M G C de a folosi un înscris ştiind că este fals şi acţiunea sa fiind subsecventă şi derivată existenţei infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale - nu se poate reţine nici „uzul de fals" în sarcina inculpatului M G C.
Dovada prezentată a fost întocmită de I.P.J. Buzău, de către agentul constatator al contravenţiei săvârşite de inculpatul M - respectiv N N, deşi acesta declară în raportul prezentat că nu a eliberat acea dovadă, că nu are în gestiune un carnet de dovezi cu seria şi nr. respectiv, adresele emise de I.P.J. Buzău referă la faptul că nu au dovezi cu seria şi nr. respectiv, iar organul de urmărire penală nu a solicitat niciun moment prin expertiză a se stabili autorul falsului.
Prin constatarea tehnico-ştiinţifică se menţionează, în concluzii, că „înscrisul" este o copie ce prezintă „indicii de modificare".
Nu s-a probat niciun moment dacă inculpatul M G C ştia că „dovada" folosită în dosarul depus pentru aprobarea cererii este falsă, astfel încât să se poată evidenţia vreun moment „intenţia directă în folosirea unui înscris fals". Ceea ce se poate reţine din conţinutul convorbirilor telefonice şi declaraţiile inculpaţilor - singurele invocate ca probe de acuzare în susţinerea existenţei infracţiunii de uz de fals - referă la: credibilitatea inculpatului M în inculpatul P de a-i rezolva problemele, la faptul că inculpatul M s-a întâlnit la Bucureşti cu inculpatul P căruia i-a predat actele necesare pentru a-i fi aprobată cererea, inculpatul M nu a avut cunoştinţă de existenţa acestui înscris ca fiind fals.
Întrucât nu s-a demonstrat cu certitudine că inculpatul M G C a folosit cu intenţie directă un înscris ştiind că este fals (dovada emisă de I.P.J. Buzău) instanţa a constatat lipsa laturii obiective - a intenţiei directe - singura formă de existenţă a infracţiunii de uz de fals, deci a unuia dintre elementele constitutive ale infracţiunii şi incidente dispoziţiile art. 10 lit.d C.pen.
Referitor la infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului P O de trafic de influenţă în formă continuată (2 acte materiale) prev. de art. 257 Cod penal cu referire la art. 6 Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 25 raportat la art. 290 C.pen. cu referire la art. 17 lit.c Legea J78/20OO, infracţiunea de fals în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 C.pen. cu referire la art. 17 fit.c Lg. 78/2000 cu aplicarea art. 33 lit.c Cod penal - s-a constatat probator următoarea situaţie de fapt, de către instanţa de fond:
În ceea ce priveşte infracţiunea de fals în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 Cod penal cu referire la art. 17 lit.c Legea 78/2000 s-a reţinut că înscrisul falsificat ar fi fost dovada emisă de I.P.J. Buzău, în numele agentului de poliţie N N, dovadă care înlocuia permisul de conducere şi dădea inculpatului M dreptul de a circula în perioada 15.12.-30.12., dovada falsificată prin alterarea seriei şi a conţinutului documentului cu regim special, producătoare de consecinţe juridice chiar utilizat în copie xerox.
Susţinerea acuzării că inculpatul P a falsificat înscrisul, inclusiv în recurs, se sprijină pe următoarele probe:
-raportul de constatare tehnico-ştiinţifică care precizează că înscrisul oferit spre expertizare este o „copie xerox şi prezintă indicii de modificare, neputându-se stabili modalitatea de modificare a seriei"; Nu s-a dispus de procuror prin rezoluţie, asupra stabilirii autorului iar constatarea tehnico-ştiinţifică nu a făcut nicio referire la persoana autorului falsului, în speţă că ar fi inculpatul P.
- înscrisurile emise de M.A.I.. I.P.G.R. - în care precizează faptul că inspectorul de poliţie - inculpatul P nu şi-a făcut fişa de lichidare şi a avut distribuit un carnet de dovezi de lanr. 176 la nr. 200, ce nu a fost restituit de inculpat în momentul demisiei şi plecării din cadrul I.G.P.R. (la data de 27.03.2006);
declaraţiile inculpatului P care menţionează că a făcut fişa de lichidare ;
înscrisurile emise de I.P.J. Buzău, care precizează că agentul N N nu a întocmit „dovada"şi nici nu avea predat un carnet de dovezi cu seria şi nr. înscrisului fals (seria A nr. 4058180).
Corect s-a evidenţiat de instanţa fondului că aceste probe însă nu demonstrează cu certitudine că inculpatul P O C ar fi întocmit înscrisul fals prin completarea formularului tipizat, cel mult au evidenţiat că înscrisul supus expertizării a aparţinut „probabil" unui carnet de dovezi cefigura în administrarea inculpatului P şi pe care acesta nu l-a predat - însă nu pot evidenţia cu certitudine că inculpatul P este autorul falsului. Acuzarea s-a bazat pe probe indirecte şi neconcludente şi a omis a stabili prin probă directă, cea a constatării tehnico-ştiinţifică a înscrisului - cine este autorul falsului, dacă inculpatul P este autorul falsului.
Întrucât nu s-a putut proba de acuzare, cu certitudine că inculpatul P este autorul falsificării înscrisului – s-a constatat existenţa unui dubiu, a unei vădite incertitudini - ce profită inculpatului - incidente fiind dispoziţiile art. 10 lit. c C.pen.
S-a dispus astfel achitarea inculpatului P O C în baza disp.art. 11 pct.2 lit.a C.pen. pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 C. pen. raportat la art. 17 lit. c Legea 78/2000.
În ceea ce priveşte infracţiunea de instigare la fals material în înscrisuri sub semnătură privata, prevăzută de art. 25 Cod penal raportat la art. 290 Cod penal cu referire la art. 17 lit.c Legea 78/2000, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie :
Prin rechizitoriu învinuiţii I F şi F S au fost scoşi de sub urmărire penală pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, reţinându-se că fapta săvârşită de aceştia nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Totodată este trimis în judecată şi se solicită condamnarea inculpatului P O C pentru infracţiunea de instigare la săvârşirea unei „fapte care nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni".
Art. 25 Cod penal prevede că „instigatorul este persoana care determină cu intenţie, o altă persoană, să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală".
Prima dintre condiţiile de existenţă a „instigării" (sub forma infracţiunii) este ca persoana determinată (cel instigat) să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală - în speţă, s-a constatat că persoana presupus a fi instigată (martorul I F) pentru întocmirea în fals a înscrisului (adeverinţa de efectuare a cursului de legislaţie rutieră) a săvârşit o faptă care nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Nefiind realizată această condiţie, inculpatul P O C neputând determina îndeplinirea ei, nu poate subzista în sarcina acestuia o instigare propriu-zisă ci, eventual, o instigare fără efect.
În consecinţă, şi faptei săvârşite de inculpatul P O C îi lipseşte gradul de pericol social al unei infracţiuni.
S-au constatat incidente dispoziţiile art. 10 lit.b1 în referire la art. 181 Cod penal şi s-a dispus achitarea inculpatului P O C în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit.a C.pen. pentru infracţiunea de instigare la fals material în înscrisuri oficiale prev. şi ped. de art. 25 raportat la art. 290 C.pen. cu referire la art. 17 lit.c Legea 78/2000.
Referitor la infracţiunea de trafic de influenţă prev. de art. 257 Cod penal cu referire la art. 6 Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen., pentru care a fost trimis în judecată inculpatul P O C sunt de redat următoarele:
Expres, instanţa de fond prezintă că „realizarea infracţiunii conform dispoziţiilor art. 257 presupune primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni,... direct sau indirect, pentru sine. ori pentru altul, săvârşită de o persoană care are influenţă sau...asupra unui funcţionar pentru a-l determina să facă ori...un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, dispoziţii ce se completează cu cele de la art. 61 Legea 78/2000, infracţiunea de corupţie, raportat la calitatea inculpatului - inspector de poliţie (conform deciziei LIX 59/2007 a Î.C.C.J.), promisiunea, oferirea sau darea de bani -direct sau indirect, unei persoane care are influenţă sau... asupra unui funcţionar, pentru a-l determina să facă ori ... un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu".
Inculpatul R V a contactat telefonic pe inculpatul P O C, prin intermediul inculpatului M G C, apoi direct - începând cu data de 31.07.2005, 01.08.2005 şi ulterior, solicitându-i să intervină la lucrători ai poliţiei din cadrul I.G.P.R. apoi I.P.J. Iaşi, pentru a i se aproba cererea de reducere a perioadei de suspendare a dreptului de a conduce - sancţiune aplicată la data de 31.07.2005 de agentul de poliţie pe raza judeţului Galaţi (localitatea Branişte) - când a fost surprins conducând cu viteză excesivă.
În perioada respectivă, inculpatul P O C era într-o situaţie conflictuală cu inculpatul R V datorită unui incident între acesta şi tatăl inculpatului P. aşa încât evita să discute şi să intre în relaţii cu acesta. Această situaţie a fost depăşită însă la intervenţia inculpatului M G C prieten al inculpatului P O C şi finul de cununie al inculpatului R V.
Astfel, iniţial inculpatul P a fost solicitat telefonic în data de 01.08.2005 de către inculpatul M G C pentru rezolvarea problemei inculpatului R V. Apoi, la insistenţele inculpatului R care i-a promis prin inculpatul M suma de 500 de euro şi a acceptat să fie contactat direct de inculpatul R V (pe 08.08.2005).
Inculpatul P O C îi precizează acestuia un număr de fax la care să-i trimită actele necesare pentru întocmirea dosarului privind cererea de reducere a sancţiunii contravenţionale, precum şi faptul că îi va face rost de documente ce să ateste instruirea la cursul de siguranţă rutieră - document obligatoriu pentru aprobarea cererii.
Această situaţie de fapt a rezultat din conţinutul convorbirilor telefonice între inculpatul R şi P, între M şi P, declaraţiile inculpatului R V (autodenunţ) şi din declaraţiile inculpaţilor P şi M - care, deşi evazive în precizări exacte, au fost întregite prin conţinutul celorlalte probe administrate.
La data de 09.08.2005 inculpatul P O C a depus la Direcţia Poliţiei Rutiere dosarul lui R (incluzând documentul ce atesta absolvirea de către inculpat a cursului de siguranţă rutieră, document emis de S.C. T A S Bucureşti pentru perioada 01.-09.08.2005, perioadă în care evident inculpatul R nu era în ţară).
Ulterior, inculpatul P O C iniţiază convorbiri telefonice; comunicând inculpatului R V direct şi prin inculpatul M că urma să intre în concediu şi că a fost la „omul" şi va rezolva problema, pe 10.08.2005 comunică un sms inculpatului M că "a rezolvat problema lui V de la Iaşi", că lasă „omului" datele pentru a comunica reducerea la I.P.J. Iaşi şi Galaţi, apoi pretinde suma de 17 milioane de lei şi virarea pe cârd, comunicând datele cardului, telefonic, inculpatului R V la solicitarea acestuia.
Tot în acţiunea de traficare a influenţei, inculpatul P O C intervine la lucrători ai Poliţiei din cadrul I.P.J. Iaşi - la solicitarea inculpatului R V căruia i se întocmise un dosar penal, fiind depistat conducând în perioada în care permisul de conducere era suspendat.
Convorbirea telefonică din 02.09.2005 între inculpatul P şi comisarul de poliţie -martorul F P, din cadrul I.P.J. - dovedesc clar intervenţia acestuia. Declaraţiile martorului F P date în cursul urmăririi penale şi în faţa instanţei de judecată sunt, de asemenea, evazive - cu omisiuni în a relata cu exactitate discuţiile şi intervenţia inculpatului P, însă certitudinea intervenţiei a fost probată prin coroborarea cu procesul verbal de redare a conţinutului convorbirilor telefonice efectuate între inculpatul P şi martorul F P („dacă se poate face ceva pentru R V"), între R şi P — din 02.09.2005 -inculpatul P spune inculpatului R să declare că nu el a condus autoturismul, între inculpatul R V şi inculpatul M G C, declaraţiile martorului M I (I.P.J. Iaşi) care precizează doar faptul că „a fost sunat de R V" însă coroborate cu celelalte probe - procesul verbal de redare a conţinutului convorbirilor între P şi M, reflectă intervenţia inculpatului P.
Urmare a intervenţiei inculpatului P s-a eliberat o dovadă de circulaţie provizorie inculpatului R V.
Actele materiale infracţionale desfăşurate de inculpatul P O C au conturat clar pe de o parte, „pretinderea sumei de bani de la inculpatul R V" şi pe de altă parte, „intervenţia - determinarea" lucrătorilor de poliţie din cadrul D.P.R., apoi din cadrul I.P.J. Iaşi să facă un act ce intra în atribuţiile lor de serviciu, respectiv aprobarea cererii inculpatului R V.
În susţinerea probatorie a activităţilor materiale infracţionale ale inculpatului P -Cristian ce au vizat intervenţia la lucrători ai poliţiei din cadrul D.P.R. sunt evidente, alături de probele expuse, convorbiri telefonice, înscrisuri şi declaraţiile martorilor poliţişti audiaţi în ambele faze procesuale, în atribuţiile cărora era rezolvarea cererii inculpatului R V: martorii E M, V C, cât şi ale martorilor I F, F S cei care au întocmit documentul ce atesta efectuarea cursului de siguranţă.
Referitor la intervenţia realizată de inculpatul P O C în favoarea inculpatului M G C, s-a constatat probator că inculpatul P a intervenit la lucrători ai poliţiei din cadrul D.P.R., începând din luna ianuarie 2006 la solicitarea inculpatului M G C pentru a-i fi aprobată acestuia cererea de reducere a perioadei de suspendare a dreptului de a conduce de la 90 zile, la 30 zile.
Inculpatului M G C i-a fost aplicată sancţiunea contravenţională la data de 15.12.2005 când a fost surprins circulând cu viteză excesivă pe raza judeţului Buzău.
Inculpatul P discută telefonic cu inculpatul M asupra documentelor necesare (precizând că va depune personal vineri - ziua de primire, actele şi cererea), apoi se întâlneşte cu inculpatul M la Bucureşti şi i se predau actele (pe 17 - 18.01.2006).
Inculpatul P îl contactează telefonic la 29.01.2006 pe comisarul - martor F S (din cadrul I.P.J. Buzău) pentru a urgenta transmiterea şi operarea în evidenţe a reducerii perioadei de suspendare a dreptului de a conduce pentru inculpatul M.
Situaţia de fapt expusă a fost conturată de : conţinutul convorbirilor telefonice între inculpatul P şi martorul F S, declaraţiile martorului F S, conţinutul convorbirilor telefonice între M G C şi inculpatul P O C, care confirmă faptul că acesta va interveni cât şi intervenţia efectiv realizată, precum şi pretinderea de către inculpatul P O C a sumei de 200-300 euro.
În continuare, pe data de 05.02.2006 inculpatul P O C intervine la comisarul H I (I.P.J. Covasna) la solicitarea inculpatului M G C care fusese surprins în trafic circulând cu viteză excesivă şi i se aplică doar o amendă contravenţională.
Deşi inculpatul P O C neagă intervenţia pentru inculpatul M G C cât şi solicitarea de la inculpat a sumei de 200-300 euro, susţinerile sale sunt infirmate de toate celelalte probe administrate: declaraţiile martorului H I; înscrisul -respectiv procesul verbal de contravenţie imediat întocmit inculpatului M urmare a intervenţiei telefonice a inculpatului P; conţinutul convorbirilor telefonice între inculpatul P O C şi inculpatul M G C; adresele privind rulajul sumelor de bani ale conturilor de card ale inculpatului P O C în perioada de referinţă - emise de BANCA, B.R.D.-S.A. sucursala Piatra Neamţ, agenţia Moineşti, emise de S.C. O R S.A. Bucureşti, S.C.Romtelecom SA Bucureşti - privind plata facturilor telefonice ale inculpatului P.
De asemenea, certitudinea solicitării sumei de bani de 2-300 curo inculpatului M G C pentru intervenţia realizată (urmare a solicitărilor acestuia pentru rezolvarea sancţiunii contravenţionale aplicate la 15.12.2005 şi la 05.02.2006) este evidenţiată de data solicitării şi de conţinutul convorbirilor telefonice între inculpaţii P şi M, banii fiind solicitaţi pentru „omul ală", respectiv funcţionarul la care urma să intervină inculpatul P pentru aprobarea cererii inculpatului M.
Instanţa de fond redă că „reţinând existenţa infracţiunii de trafic de influenţă, în sarcina inculpatului P O C sub forma celor două acte materiale - în favoarea inculpatului M şi a inculpatului R - s-a conturat existenţa fiecăruia dintre elementele constitutive, cu următoarele precizări:
Nu interesează pentru existenţa infracţiunii dacă funcţionarul asupra căruia s-a realizat influenţa a făcut actul ce intra în atribuţiile sale de serviciu.
Acest aspect se impune a fi evidenţiat raportat la afirmaţiile martorilor audiaţi - asupra cărora s-a realizat intervenţia, şi care, negând acest fapt, au relatat că cererile inculpaţilor M şi R au cuprins actele necesare aprobării lor, însă, au omis a face aprecieri asupra termenului de rezolvare a cererii foarte urgent - în 48 de ore.
De asemenea, nu interesează dacă s-a realizat predarea efectivă (remiterea) sumei solicitate de inculpat, ca obiect material al infracţiunii;
Pentru primul act material, traficul de influenţă în favoarea inculpatului R V s-a reţinut în rechizitoriu şi s-a probat pretinderea de către inculpatul P şi remiterea efectivă a sumei solicitate de către inculpatul R V (500 euro); iar pentru al doilea act material, trafic de influenţă în favoarea inculpatului M G C s-a reţinut în rechizitoriu doar pretinderea de către inculpatul P a sumei de 200-300 euro şi nu s-a reţinut nici probatremiterea efectivă a sumei (astfel încât nu se impune aplicabilitatea dispoziţiilor art. 118 lit.d în referire la art. 257 alin.l Cp. raportat la art. 61 alin.3 Legea 78/2000).
Prin reţinerea argumentelor probatorii expuse anterior s-a constatat cu certitudine în sarcina inculpatului P O C săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 257 Cod penal cu referire la art. 6 din Legea 78/2000 faţă de care s-a dispus condamnarea la pedeapsa închisorii de 5 ani, cu executare”.
Aşadar, în funcţie de cele mai sus redate, deşi expunerea stării de fapt este una clară, temeinic probată, instanţa de fond oscilează practic între a face incadrarea juridică corectă, respectiv infracţiunea de trafic de influenţă prev. de art. 257 Cod penal cu referire la art. 6 din Legea 78/2000, pe care o aminteşte însă, ci face trimitere expresă, inclusiv în dispozitivul hotărârii, la încadrarea de la art. 257 alin.1 Cp. raportat la art. 61 alin.3 Legea 78/2000, texte de lege ce practic nici nu pot coexista atâta vreme cât vizează, fiecare în parte articol, infracţiuni distincte.
Deşi s-au avut în vedere şi alte modalităţi de îndreptare a acestor erori de către inculpaţi, favorabile acestora, problema se poate lesne corecta, întreg eşafodajul faptic prezentat de instanţa fondului fiind unul corect, pe calea unei schimbări de încadrare juridică, respectiv în baza art.334 Cod procedură penală se va schimba încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului P O C din art.257 Cod penal cu referire la art.61 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, în art.257 Cod penal cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, text de lege în baza căruia condamnă pe inculpatul P O C la 4 ani închisoare, făcându-se aplicarea art.71 - art.64 lit.a teza a II-a şi lit.b Cod penal.
La individualizarea pedepsei - cuantum şi modalitate de executare, în raport de criteriile generale conferite de dispoziţiile art. 72 şi 52 Cod penal - s-a avut în vedere circumstanţele reale ale săvârşirii infracţiunii cât şi circumstanţele personale ale inculpatului P.
Circumstanţele reale ale săvârşirii infracţiunilor vizează şi aprecierea faţă de urmarea produsă prin săvârşirea acestora prin prisma valorilor sociale lezate: a încrederii în autoritatea publică şi respectarea ordinii de drept şi sociale - valori încălcate de însăşi persoane care au obligaţia morală şi profesională de a proteja şi a garanta respectarea acestora - gradul de pericol social al infracţiunii săvârşite fiind vădit mai ridicat.
Cu toate acestea, executarea pedepsei aplicate în regim de detenţie nu se impune faţă de inculpatul P O C pentru realizarea scopului coercitiv şi educativ al legii penale, al protecţiei societăţii şi al prevenirii săvârşirii în viitor de către inculpat a unor astfel de infracţiuni, al reinserţiei lui sociale, apărând mult mai justificat, în funcţie de contextele sancţionatorii incidente faţă de ceilalţi inculpaţi, a se face aplic. Art. 86/1 C.pen, termen de încercare de 7 ani, cu tot contextul juridic specific acestei modalităţi de executare a pedepsei.
Corective se impun şi în ceea ce priveşte normele juridice speciale în ceea ce priveşte instituţia confiscării speciale, ce au prioritate de aplicabilitate, respectiv se va schimba temeiul confiscării sumei de 17.000.000 ROL de la inculpatul P O C din art.118 lit.d Cod penal cu referire la art.257 alin.1 Cod penal raportat la art.61 alin.3 din Legea nr.78/2000 în art.257 alin.2 raportat la art.19 din Legea nr.78/2000.
În final, în funcţie de incidenţa recursului parchetului, se va menţiona şi că în baza art.348 Cod procedură penală se va dispune anularea înscrisurilor falsificate, respectiv adeverinţa nr.149 din 9 august 2005, chitanţa nr.757 din 1 august 2005 şi evidenţa efectuării orelor de curs şi anexa la fişa de examinare emise în numele SC T S A SRL Bucureşti şi dovada de ridicare a permisului inculpatului M G C emisă în numele IPJ Buzău, în funcţie de contextul de fapt mai sus precizat, ca şi cadrul juridic incident ce permite astfel de abordări juridice în vederea reistaurării legalităţii.
Aşadar procesual, se vor admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DNA - Serviciul Teritorial Iaşi şi inculpaţii R V, P O C şi M G C împotriva sentinţei penale nr.51 din 13 mai 2009 a Curţii de Apel Iaşi, Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori, casarea parţială a sentinţei penale atacată şi, rejudecând, în fond:
În baza art.334 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului P O C din art.257 Cod penal cu referire la art.61 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, în art.257 Cod penal cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, text de lege în baza căruia condamnă pe inculpatul P O C la 4 ani închisoare.
Face aplicarea art.71 - art.64 lit.a teza a II-a şi lit.b Cod penal.
În baza art.861 – art.862 Cod penal, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului P O C pe un termen de încercare de 7 ani.
În baza art.863 Cod penal pune în vedere inculpatului ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere legale.
Schimbă temeiul confiscării sumei de 17.000.000 ROL de la inculpatul P O C din art.118 lit.d Cod penal cu referire la art.257 alin.1 Cod penal raportat la art.61 alin.3 din Legea nr.78/2000 în art.257 alin.2 raportat la art.19 din Legea nr.78/2000.
În baza art.861, art.862 Cod penal dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului R V pe un termen de încercare de 7 ani.
În baza art.861, art.862 Cod penal dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului M G C pe un termen de încercare de 6 ani.
În baza art.348 Cod procedură penală dispune anularea înscrisurilor falsificate, respectiv adeverinţa nr.149 din 9 august 2005, chitanţa nr.757 din 1 august 2005 şi evidenţa efectuării orelor de curs şi anexa la fişa de examinare emise în numele SC T S A SRL Bucureşti şi dovada de ridicare a permisului inculpatului M G C emisă în numele IPJ Buzău.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Văzând şi disp. art. 192 al. 2 C.proc.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DNA - Serviciul Teritorial Iaşi şi inculpaţii R V, P O C şi M G C împotriva sentinţei penale nr.51 din 13 mai 2009 a Curţii de Apel Iaşi, Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori.
Casează parţial sentinţa penală atacată şi, rejudecând, în fond:
În baza art.334 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului P O C din art.257 Cod penal cu referire la art.61 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, în art.257 Cod penal cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, text de lege în baza căruia condamnă pe inculpatul P O C la 4 ani închisoare.
Face aplicarea art.71 - art.64 lit.a teza a II-a şi lit.b Cod penal.
În baza art.861 – art.862 Cod penal, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului P O C pe un termen de încercare de 7 ani.
În baza art.863 Cod penal pune în vedere inculpatului ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la interval de 6 luni, la Serviciul de Protecţie a Victimelor şi Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul Iaşi, la datele fixate de acesta;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza art.359 din Codul de procedură penală, atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.864 alin.1 şi 2 din Codul penal cu referire la art.83 Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe perioada suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Schimbă temeiul confiscării sumei de 17.000.000 ROL de la inculpatul P O C din art.118 lit.d Cod penal cu referire la art.257 alin.1 Cod penal raportat la art.61 alin.3 din Legea nr.78/2000 în art.257 alin.2 raportat la art.19 din Legea nr.78/2000.
În baza art.861, art.862 Cod penal dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului R V pe un termen de încercare de 7 ani.
În baza art.863 Cod penal pune în vedere inculpatului ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la interval de 6 luni, la Serviciul de Protecţie a Victimelor şi Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul Iaşi , la datele fixate de acesta;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza art.359 din Codul de procedură penală, atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.864 alin.1 şi 2 din Codul penal cu referire la art.83 Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe perioada suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art.861, art.862 Cod penal dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului M G C pe un termen de încercare de 6 ani.
În baza art.863 Cod penal pune în vedere inculpatului ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la interval de 6 luni, la Serviciul de Protecţie a Victimelor şi Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul Iaşi, la datele fixate de acesta;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza art.359 din Codul de procedură penală, atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.864 alin.1 şi 2 din Codul penal cu referire la art.83 Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe perioada suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art.348 Cod procedură penală dispune anularea înscrisurilor falsificate, respectiv adeverinţa nr.149 din 9 august 2005, chitanţa nr.757 din 1 august 2005 şi evidenţa efectuării orelor de curs şi anexa la fişa de examinare emise în numele SC T S A SRL Bucureşti şi dovada de ridicare a permisului inculpatului M G C emisă în numele IPJ Buzău.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 mai 2010.
Alte legături de la această informațiecomunicate-hotărâri de condamnare din
05 mai 2010
comunicate de presă din
03 august 2006