ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREŞTI - SECŢIA A II-A PENALĂ

DOSAR NR. 31980/301/2009 (2203/2011)

DECIZIA PENALĂ nr. 2007/R
Şedinţa publică din: 11.10.2011

[...]

CURTEA,

Deliberând, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 151/A/10.05.2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a II-a Penală în dosarul nr. 31980/301/2009 au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie, apelantul inculpat N P şi apelantul parte civilă Ministerul Administraţiei şi Internelor împotriva sentinţei penale nr. 612/08.10.2010 pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, secţia penală, în dosarul 31980/301/2009.
Pentru a pronunţa soluţia Tribunalul a avut în vedere următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 612 pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti la data de 08.10.2010 în dosarul nr. 31980/301/2009 s-a dispus condamnarea inculpatului N P la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C.pen, cu reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin. 1 lit. a , c C.pen şi a art. 76 alin. 1 lit. c C.pen.
În baza art. 71 C.pen s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua, lit. b şi c C.pen. În baza art. 81 C.pen s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani şi 6 luni, stabilit conform art. 82 C.pen. Conform art. 71 alin. ultim C.pen s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii, iar în temeiul art. 359 Cpp s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C.pen.
Sub aspectul laturii civile a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea civilă Ministerul Administraţiei şi Internelor, fiind admisă acţiunea civilă exercitată de Instituţia Prefectului - Judeţul Bacău, dispunându-se obligarea inculpatului la plata sumei de 8760 lei către această parte civilă, reprezentând despăgubiri civile pentru daune materiale.
De asemenea a fost menţinută măsura asigurătorie a sechestrului asupra imobilului situat în Bucureşti, Str. Copăceni nr. 1, proprietatea inculpatului N P şi a soţiei acestuia, N G, măsură dispusă prin ordonanţa nr. 71/P/2009 din data de 23.12.2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Bucureşti, în vederea reparării pagubei cauzate prin infracţiune.
Conform art. 191 alin. 1 Cpp s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 3500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, sumă în care sunt incluse şi cheltuielile stabilite prin rechizitoriu.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut în esenţă că la data de 18.04.2008, într-o zi de vineri, martorul A V V, şef al Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor al judeţului Bacău, având gradul de comisar şef de poliţie, a fost reţinut de organele de urmărire penală din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie pentru că la acea dată, 18.04.2008, aflând-se în exercitarea atribuţiilor de serviciu – organizarea şi controlul desfăşurării sesiunii de examene pentru obţinerea permiselor de conducere în municipiul Oneşti, jud. Bacău - a primit, prin intermediar, suma de 2. 900 euro pentru a facilita promovarea examenului şi obţinerea dreptului de a conduce autovehicule de către mai mulţi candidaţi.
La data de 19.04.2008 prin Ordonanţa nr. 147/P/2007 a fost dispusă punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de A V V pentru fapta din data de 18.04.2008, fiind formulată propunere de arestare preventivă a acestuia, adresată Tribunalului Bacău.
Urmare dezbaterilor din mass-media, martorul S M, directorul Direcţiei Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, a luat cunoştinţă despre fapta mai sus menţionată privindu-l pe A V V şi, la data de 21.04.2008, cu ocazia şedinţei săptămânale de comandă, a prelucrat acest caz cu şefii structurilor din direcţie şi a numit o comisie pentru analiza evenimentului de la Bacău, comisie din care făcea parte şi inculpatul N P, şef al Biroului Resurse Umane din cadrul Direcţiei Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, acesta revenind la serviciu din concediu medical chiar la data de 21.04.2008. Martorul S M a solicitat să se documenteze cu ceea ce s-a întâmplat şi să monitorizeze cazul pentru a fi în măsură să ia măsurile legale şi, dată fiind poziţia ocupată de inculpat, acesta avea cele mai importante atribuţii să monitorizeze evoluţia cazului.
La aceeaşi dată, 21.04.2008, prin încheierea pronunţată la ora 17,20, în dosarul nr. 2177/110/2008, Tribunalul Bacău a aplicat martorului A V V (inculpat în acea cauză) măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu pe timp de 30 de zile, concomitent cu impunerea unor obligaţii, printre care şi aceea de a nu desfăşura activitatea în exercitarea căreia se afla la data punerii în mişcare a acţiunii penale. Măsura preventivă dispusă a fost menţinută şi de instanţa de recurs.
La data de 21.04.2008, ora 17,44, prin adresa nr. 2177/110/2008 din 21.04.2008 transmisă prin fax, Tribunalul Bacău a comunicat Prefecturii Bacău, instituţie în subordinea căreia se afla serviciul public condus până la acea dată de A V V, măsura dipusă faţă de acesta şi obligaţiile impuse acestuia.
La data de 22.04.2008, ora 09:48 Instituţia Prefectului – Judeţul Bacău a tranmis prin fax adresa nr. 16115/22.04.2008 Direcţiei Generale Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, unde a fost înregistrată sub nr. 73470/22.04.2008. Prin această adresă se aduceau la cunoştinţă următoarele: că în după-amiaza zilei de 18.04.2008 comisarul şef A V a fost reţinut pentru 24 de ore de către DNA Bucureşti şi DGA Bacău; că la data de 21.04.2008 s-a solicitat Tribunalului Bacău să comunice soluţia pronunţată în dosarul privindu-l pe A V V; că s-a comunicat faptul că s-a aplicat poliţistului măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu pe o perioadă de 30 de zile şi că pe această perioadă s-a dispus, de asemenea, să nu desfăşoare activitatea în exercitarea căreia se afla la data punerii în mişcare a acţiunii penale. În aceeaşi adresă se redau şi dispoziţiile art. 65 al. 2 şi 4 din Legea 360/2002, precizându-se că este necesar să se înceapă demersurile legale în vederea punerii la dispoziţie a ofiţerului, solicitându-se şi un punct de vedere. Adresei emisă de Instituţia Prefectului i-a fost anexată adresa nr. 2177/110/2008 din 21.04.2008 emisă de Tribunalul Bacău.
La aceeaşi dată, 22.04.2008, după primirea adreselor mai sus menţionate, directorul Direcţiei Generale Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, martorul S M a pus următoarea rezoluţie pe adresa nr. 16115/22.04.2008 „BRU+CJ, Dnul com. şef N P, Dna subinsp. M M; Rog documentare, analiză şi propuneri în sensul celor stabilite”, lucrarea fiind în aceeaşi zi primită de inculpatul N P. Pe aceeaşi adresă inculpatul a scris următoarea rezoluţie „Dna M, Proiect ordin de punere la dispoziţie”, fără a menţiona data la care a pus rezoluţia.
La aceeaşi dată, 22.04.2008, la ora 09:58:30, după ce luase cunoştinţă de adresa comunicată de Instituţia Prefectului, inculpatul N P l-a contactat telefonic pe numitul H V, care era adjunctul lui A V V, solicitându-i acestuia relaţii cu privire la situaţia lui A V V şi cu privire la fapta din 18.04.2008, în cadrul acestei convorbiri inculpatul afirmând că A V V nu poate fi suspendat din funcţie, ci îl pun doar la dispoziţie, precum şi că a primit adresă de la Prefectură şi vrea să întreprindă demersurile în vederea punerii la dispoziţie.
Urmare dispoziţiilor inculpatului, martora D (fostă M) N M, căreia i-a fost dată lucrarea de către inculpat la data de 22.04.2008, în jurul orei 15,00, a întocmit în ciornă un proiect de dispoziţie privind punerea la dispoziţie a lui A V V. Martora a sesizat inculpatului faptul că încheierea comunicată de Tribunalul Bacău era supusă căii de atac a recursului, iar termenul de formulare a acestuia expira în cursul acelei zile. Urmare discuţiilor sub acest aspect, martora nu a finalizat proiectul de punere la dispoziţie, ciorna întocmită fiind ulterior găsită în dosarul de personal al lui A V V.
Ulterior acestei date şi până la data de 30.04.2008 inculpatul N P nu a mai îndrumat, controlat sau dispus măsuri sau verificări, deşi avea atribuţii în acest sens şi era obligat să le respecte şi să asigure aplicarea legii, pentru a se definitiva de către lucrătorul din subordinea sa, căruia i-a repartizat lucrarea, ordinul de dispoziţie pentru punerea la dispoziţie a lui A V V.
La data de 25.04.2008 un alt exemplar al adresei nr. 16115/22.04.2008 emisă de Instituţia Prefectului – Judeţul Bacău, care a fost iniţial înregistrat la secretarul de stat, V P D, a fost transmis Direcţiei Generale Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor. Pe acest exemplar martorul S M a scris următoarea rezoluţie „BRU, conexare şi măsuri conform celor stabilite”. Rezoluţia este semnată şi datată 25.04.2008 de martorul S M, dar cu toate acestea a fost înregistrată în evidenţe abia la data de 29.04.2008 sub nr. 73509. Aceeaşi adresă este rezoluţionată şi de inculpat cu următorul conţinut „D-na I” fără indicarea datei acestei rezoluţii. Pe această adresă mai apare şi menţiunea „conexat cu 73470”.
La aceeaşi dată, 25.04.2008, când a pus rezoluţia anterior menţionată, martorul S M, pe un post-it anexat originalului adresei nr. 16115/22.04.2008 emisă de Instituţia Prefectului – Judeţul Bacău, a scris următoarea rezoluţie „BRU, Rog urgent cu lucrarea la mine”, rezoluţia fiind semnată şi datată 25.04.2008. Originalul adresei nr. 16115/22.04.2008 nu are număr de înregistrare în evidenţele Direcţiei Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor.
În perioada 21.04.2008-27.04.2008, inculpatul N P a avut mai multe discuţii telefonice cu A V V cu privire la intenţia acestuia din urmă de a solicita ieşirea la pensie, în cadrul acestor discuţii cei doi stabilind ca A V V să-i trimită în acest sens raportul prin care solicita ieşirea la pensie şi carnetul de muncă în original. Aceste acte, conform înţelegerii dintre cei doi, urmau să-i fie trimise inculpatului în dimineaţa de 28.04.2008, a doua zi de Paşti, printr-o persoană cu care inculpatul urma să se întâlnească în localitatea Braniştea unde inculpatul se afla pentru Pcerea sărbătorii de Paşti.
În baza acestor discuţii cu martorul A V V şi fără existenţa vreunei sesizări legale sau care să fie înregistrată la Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor sau la Biroul Resurse Umane din cadrul acesteia, inculpatul N P i-a dat dispoziţie verbală martorei D (fostă M) N M să întocmească fişa de personal a lui A V V în vederea pensionării. În acest sens inculpatul i-a dat martorei doar dosarul de personal al lui A V V, fără a-i da şi raportul prin care acesta solicita încetarea raporturilor de muncă cu drept de pensie. Această dispoziţie i-a fost dată martorei cu o zi înainte de intrarea acesteia în concediu şi la data acestei dispoziţii verbale inculpatul nici nu era în posesia raportului prin care A V V solicita încetarea raporturilor de muncă cu drept de pensie, inculpatul primind ulterior acest raport.
Inculpatul, în perioada în care a avut discuţiile telefonice cu A V V, nu a adus la cunoştinţa martorului S M, directorul Direcţiei Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, despre acestea, despre intenţia lui A V V de a solicita încetarea raporturilor de muncă cu drept de pensie şi nici despre faptul că A V V urma a-i trimite lui (inculpatului), printr-un intermediar, documentele. Inculpatul i-a comunicat însă martorului S M că A V V nu poate fi pus la dispoziţie fără a avea ordonanţa prin care s-a pus în mişcare acţiunea penală faţă de acesta, dar, cu toate acestea, în perioada 22.04.2008 -29.04.2008 nu a dispus nicio măsură pentru obţinerea acestei ordonanţe în vederea definitivării lucrării vizând punerea la dispoziţie a lui A V V şi nu a făcut nicio verificare cu privire la stadiul acestei lucrări repartizate martorei D (fostă M) N M.
La data de 28.04.2008, a doua zi de Paşti, care conform art. 134 din Codul Muncii este o zi nelucrătoare, se mai arată în considerentele sentinţei apelate, inculpatul a primit de la A V V, prin intermediul fiului acestuia, martorul D L, raportul nedatat, întocmit de A V V ulterior datei de 18.04.2008, prin care acesta solicita încetarea raporturilor de muncă cu drept de pensie începând cu data de 18.04.2008 şi carnetul de muncă în original.
Ulterior inculpatul i-a comunicat martorului S M că A V V a întocmit raport prin care solicita încetarea raporturilor de muncă cu drept de pensie, dar nici martorul şi nici inculpatul nu au pus vreo rezoluţie pe acest raport şi nici nu au dispus măsuri pentru înregistrarea în mod legal a acestuia, conform Instrucţiunilor ministrului administraţiei şi internelor nr. 1000/01.11.2005, în evidenţele Direcţiei Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, respectiv ale Biroului Resurse Umane.
Având în vedere acestea şi în contextul în care era deja înregistrată din data de 22.04.2008 şi în lucru de la această dată lucrarea având ca obiect punerea la dispoziţie a lui A V V când s-a solicitat, prin raport, de către acesta din urmă încetarea raporturilor de muncă cu drept la pensie, ţinând cont de faptul că anterior la nivelul Biroului Resurse Umane nu au mai fost situaţii de acest gen, inculpatul nu a solicitat un punct de vedere Compartimentului Juridic din cadrul Direcţiei Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor sau Direcţiei Juridice din cadrul Ministerului cu privire la ordinea şi modul de soluţionare, în conformitate cu dispoziţiile legale incidente, a celor două lucrări.
La data de 29.04.2008, întrucât martora D (fostă M) N M intrase în concediu şi nu definitivase fişa de personal a lui A V V, inculpatul N P a dat dispoziţie verbală martorei I I să definitiveze această fişă, spunându-i să o preia din calculatorul martorei D (fostă M) N M. În scopul îndeplinirii acestei dispoziţii inculpatul i-a dat martorei I I dosarul de personal al lui A V V, dar şi raportul prin care acesta solicita încetarea raporturilor de muncă cu drept la pensie. La momentul la care a dat această dispoziţie martorei, inculpatul nu i-a comunicat acesteia că la nivelul Biroului Resurse Umane se mai afla în lucru o altă lucrare având ca obiect punerea la dispoziţie a lui A V V, că această lucrare fusese repartizată martorei D (fostă M) N M care întocmise în ciornă incompletă ordinul de punere la dispoziţie a lui A V V, iar lucrarea nu era finalizată. Mai mult, deşi la data de 29.04.2008 martora D (fostă M) N M a intrat în concediu, inculpatul nu a luat măsuri pentru preluarea lucrării de punere la dispoziţie, în vederea definitivării, de către un alt angajat din cadrul Biroului Resurse Umane, aşa cum a procedat cu fişa de personal a lui A V V pe care nu o definitivase martora D (fostă M) N M.
Martora I I, urmare dispoziţiilor verbale ale inculpatului din 29.04.2008, a definitivat la aceeaşi dată fişa de personal a lui A V V, care fusese întocmită în cea mai mare parte de martora D (fostă M) N M. Prin această fişă Biroul Resurse Umane din cadrul Direcţiei Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor a propus, cu data de 18.04.2008, încetarea raporturilor de serviciu ale lui A V V, cu drept la pensie, precizându-se şi că acesta beneficiază de ajutorul ce se acordă poliţiştilor la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, precum şi că i se echivalează gradul profesional de comisar şef de poliţie cu cel militar de colonel (r), specialitatea „poliţie”. Martora I I a întocmit şi adresa de înaintare către M.I.R.A.-Direcţia Generală Management Resurse Umane a raportului întocmit de A V V şi a fişei de personal a acestuia cu propunerea de încetare a raporturilor de serviciu cu drept la pensie, apoi a luat numere din registrul de redactare şi ambele documente, adresa şi fişa, le-a prezentat inculpatului pentru verificare. Inculpatul, după ce a verificat aceste documente nu a adus vreo modificare sau completare şi a semnat fişa de personal, după care le-a prezentat martorului S M, care le-a semnat atât adresa, cât şi fişa, apoi inculpatul i le-a restituit martorei care, în baza dispoziţiei verbale a inculpatului, s-a dus cu documentele la Secretariatul Direcţiei Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor unde s-a ocupat de înregistrarea şi ştampilarea lor. După îndeplinirea acestor formalităţi martora a predat inculpatului toate documentele.
La aceeaşi dată, 29.04.2008, raportul prin care A V V solicita încetarea raporturilor de muncă cu drept de pensie şi fişa de personal a acestuia având nr. S/52759 din 29.04.2008, au fost înaintate cu adresa nr. S/52759/29.04.2008 către M.I.R.A. – Direcţia Generală Management Resurse Umane unde au fost înregistrate la aceeaşi dată, 29.04.2008 sub nr. S/229752/29.04.2008. Raportul prin care A V V solicita încetarea raporturilor de muncă nu este datat şi nu figurează înregistrat în evidenţele Direcţiei Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor sau ale Biroului Resurse Umane din cadrul acesteia. De asemenea, adresa nr. S/52759/29.04.2008 nu figurează ca fiind trimisă de la Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor prin poşta specială, aceasta fiind predată personal de un lucrător al direcţiei, în evidenţe nefiind menţionată modalitatea de predare.
La data de 29.04.2008 în evidenţele Direcţiei Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor a fost înregistrată sub nr. 73509/29.04.2088 şi cel de al doilea exemplar al adresei nr. 16115/22.04.2008 pe care martorul S M pusese rezoluţie de repartizare către Biroul Resurse Umane încă din data de 25.04.2009.
Având în vedere că raportul prin care A V V solicita încetarea raporturilor de muncă nu este înregistrat în evidenţele Direcţiei Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor nu rezultă dacă înregistrarea celui de al doilea exemplar al adresei nr. 16115/22.04.2008 a fost înregistrat în evidenţele Direcţiei Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor înainte sau după expedierea către minister a raportului lui A V V şi a fişei de personal a acestuia.
La aceeaşi dată, 29.04.2008, acest al doilea exemplar al adresei nr. 16115/22.04.2008 a ajuns la Biroul Resurse Umane, iar inculpatul l-a repartizat, prin rezoluţie nedatată, martorei I I, fără a dispune în scris vreo măsură. Inculpatul i-a comunicat verbal martorei că nu se mai poate proceda la punerea la dispoziţie deoarece fusese deja trimis raportul prin care A V V solicita încetarea raporturilor de muncă.
Tot la data de 29.04.2008, la ora 03:00 PM, Prefectura Bacău a transmis prin fax Direcţiei Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor adresa nr. 147/P/2007 din 24.04.2008 emisă de DNA prin care se comunica faptul că faţă de A V V s-a pus în mişcare acţiunea penală la data de 19.04.2008 prin Ordonanţa nr. 147/P/2007. Această adresă a fost înregistrată în evidenţele Direcţiei Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor sub nr. 73518/29.04.2008 fiind repartizată de martorul S M, prin rezoluţie datată 29.04.2008, inculpatului N P cu menţiunea „Rog analiză – măsuri”. Această adresă a fost înregistrată în evidenţele Biroului Resurse Umane la data de 29.04.2008, fiind repartizată inculpatului N.
La data de 30.04.2008, prin adresa nr. 73518 emisă de Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor s-a solicitat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Secţia de Combatere a Corupţiei comunicarea unei copii a Ordonanţei nr. 147/P/2007 din data de 19.04.2008. Ulterior acestei date nu s-a mai efectuat nici un act vizând lucrarea având ca obiect punerea la dispoziţie a lui A V V.
La data de 06.05.2008, prin Ordinul ministrului internelor şi reformei administrative nr. S/II/2735 din 06.05.2008, ca urmare a propunerii conducerii Direcţiei Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor formulată în baza raportului personal al ofiţerului, s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu ale lui A V V, cu drept de pensie, începând cu data de 18.04.2008.
La data de 04.07.2008 s-a emis Decizia de pensie nr. 151947 pentru pensie de serviciu anticipată, privindu-l pe A V V.
Urmare emiterii Ordinului S/II/2735 din 06.05.2008 şi deciziei de pensie nr. 151947, A V V a beneficiat de ajutorul ce se acordă poliţiştilor la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, dar şi de pensie de serviciu anticipată, cuantumul acestora fiind superior celor de care A V V ar fi beneficiat dacă s-ar fi respectat dispoziţiile legale şi s-ar fi dispus întâi punerea la dispoziţie a acestora şi apoi încetarea raporturilor de serviciu la cerere, cu drept la pensie.
Situaţia de fapt mai sus reţinută de instanţa de fond rezultă din coroborarea probatoriului administrat la urmărirea penală şi cu ocazia cercetării judecătoreşti în primă instanţă, după cum urmează:
Din procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante întocmit la data de 18.04.2008 în dosarul nr. 147/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Secţia de Combatere a Corupţiei (filele 55 – 64 din dosarul de urmărire penală) şi din rechizitoriul nr. 147/P/2007 din 03.12.2008 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Secţia de Combatere a Corupţiei (filele 34 – 37 din dosarul de urmărire penală) rezultă aspectele reţinute de instanţa de fond relative la situaţia de fapt cu privire la martorul A V V vizând fapta pentru care acesta a fost reţinut la data de 18.04.2008.
De asemenea, din procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante întocmit la data de 18.04.2008 mai rezultă că, procedându-se la efectuarea percheziţiei autoturismului martorului A V V, în portbagaj a fost identificat şi ridicat de organele de urmărire penală un raport întocmit de martor, adresat Ministerului Internelor şi Reformei Administrative şi înregistrat la Secretariatul General al acestui minister sub nr. 5514/03.03.2008, supus spre aprobare de către martor, aprobat de către chestor de poliţie, director S M şi neaprobat de ministrul de interne, precum şi două exemplare ale aceluiaşi raport, semnate de martor şi neaprobate de ministrul de interne, secretarul de stat pentru relaţia cu prefecturile şi prefect, dar aprobat de chestorul de poliţie, director S M, împreună cu adeverinţa medicală emisă la data de 20.02.2008 de către cabinetul medical IPJ Bacău sub nr. 79.
Aspectele menţionate în acest proces verbal sunt confirmate de raportul ataşat dosarului în 2 exemplare (filele 65-66 din dosarul de urmărire penală), din conţinutul acestuia rezultând că martorul A V V solicita, în baza art. 69/1 al. 3 din Legea 360/2002, aprobarea menţinerii în activitate după data de 21.09.2008, când împlinea vârsta de 55 ani, pe o perioadă de 6 luni, până la data de 21.03.2009. Faptul că acest raport i-a fost ridicat martorului A V V de organele de urmărire penală este confirmat şi de declaraţiile acestuia reţinute în raportul de control, astfel cum se va analiza în continuare.
Având în vedere acestea instanţa a reţinut că la data de 18.04.2008 era evident că martorul A V V nu intenţiona să solicite ieşirea la pensie, hotărârea sa fiind ulterioară acestei date. Sub acest aspect instanţa are în vedere chiar declaraţiile constante ale martorului A V V care a arătat că la data de 19.04.2008, după ce a fost liberat, având în vedere cele întâmplate, a întocmit un raport, pe care nu l-a datat, prin care solicita încetarea raporturilor de muncă cu drept de pensie de la data de 18.04.2008.
În baza declaraţiilor martorului A V V, coroborate şi cu menţiunile din raportul anterior indicat, instanţa a mai constatat ca neîntemeiate susţinerile inculpatului din cadrul concluziilor pe fond conform cărora A V V solicitase, anterior datei de 18.04.2008 ieşirea la pensie şi că, în mod legal, inculpatul a desfăşurat după data de 18.04.2008 activităţile pentru înaintarea raportului către M.I.R.A. – D.G.M.R.U. Pentru aceste considerente instanţa nu va da eficienţă juridică acestei apărări a inculpatului.
Din adresa nr. 16115/22.04.2008 emisă de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative – Instituţia Prefectului – Judeţul Bacău (filele 256-257 323-324 din dosarul de urmărire penală) rezultă că aceasta a fost transmisă prin fax, la data de 22.04.2008, ora 09:48AM, Direcţiei Generale Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, unde a fost înregistrată sub nr. 73470/22.04.2008. Prin această adresă se aduceau la cunoştinţă următoarele: că în după-amiaza zilei de 18.04,2008 comisarul şef A V a fost reţinut pentru 24 de ore de către DNA Bucureşti şi DGA Bacău; că la data de 21.04.2008 s-a solicitat Tribunalului Bacău să comunice soluţia pronunţată în dosarul privindu-l pe dl. A V, că s-a comunicat faptul că s-a aplicat poliţistului măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu pe o perioadă de 30 de zile şi că pe această perioadă s-a dispus, de asemenea, să nu desfăşoare activitatea în exercitarea căreia se afla la data punerii în mişcare a acţiunii penale. În aceeaşi adresă se redau şi dispoziţiile art. 65 al. 2 şi 4 din Legea 360/2002, precizându-se că este necesar să se înceapă demersurile legale în vederea punerii la dispoziţie a ofiţerului, solicitându-se şi un punct de vedere. Adresei emisă de Instituţia Prefectului i-a fost anexată adresa nr. 2177/110/2008 din 21.04.2008 emisă de Tribunalul Bacău (filele 258, 325 din dosarul de urmărire penală) din care rezultă în mod clar că faţă de A V V a fost pusă în mişcare acţiunea penală, precizându-se şi că acestuia i s-a impus, în temeiul art. 145 pct. 1 indice 1 şi 145 punct 1 indice 2, ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, să nu desfăşoare activitatea în exercitarea căreia se afla la data punerii în mişcare a acţiunii penale. Instanţa de fond, pentru a aprecia că este evident faptul că din acest document rezulta în mod clar că faţă de A V V s-a pus în mişcare acţiunea penală, a avut în vedere obligaţia impusă lui A V V, anterior menţionată, dar şi declaraţiile constante ale inculpatului din care rezultă că, în baza adresei, a înţeles că faţă de A V V s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale. De altfel, inculpatul nu a invocat faptul că nu ar fi cunoscut că faţă de A V V s-a pus în mişcare acţiunea penală, ci că nu s-a comunicat actul prin care s-a dispus această măsură şi data când s-a dispus.
Din conţinutul adresei analizate anterior, coroborat cu menţiunile extrasului din registrul de intrare-ieşire a corespondenţei ordinare B.R.U. (fila 336 din dosarul de urmărire penală) rezultă că adresa a fost înregistrată în evidenţele Direcţiei Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor la data de 22.04.2008 sub nr. 73470 şi la aceeaşi dată a fost înregistrată şi la Biroul Resurse Umane, în registru menţionându-se la rubrica „Cui i s-a repartizat lucrarea spre executare” BRU+CJ.
Din conţinutul extraselor din registrele de intrare-ieşire a corespondenţei ordinare B.R.U. (filele 336 -342 din dosarul de urmărire penală) nu rezultă că lucrarea a fost predată şi Compartimentului Juridic din cadrul Direcţiei Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, aşa cum se menţiona. Sub aspectul nepredării lucrării Compartimentului Juridic instanţa de fond a mai avut în vedere că lipsa menţiunilor de predare din aceste registre se coroborează cu declaraţiile constante ale martorei M M care neagă preluarea lucrării, aceste susţineri urmând a fi analizate în cadrul analizei declaraţiilor acestei martore.
Din conţinutul adresei, coroborat cu menţiunile extrasului registrului intern al B.R.U. (fila 343 din dosarul de urmărire penală) rezultă că aceasta a fost repartizată martorei M (actual D) N M, aspect confirmat şi de declaraţiile acestei martore, astfel cum se va expune şi analiza în continuare.
Din menţiunile celui de al doilea exemplar al adresei nr. 16115/22.04.2008 emise de Instituţia Prefectului – Judeţul Bacău (filele 329 – 330 din dosarul de urmărire penală) rezultă că acesta a fost iniţial înregistrat la secretarul de stat din cadrul M.I.R.A., V P D, care a pus următoarea rezoluţie la data de 22.04.2008 „Dl. dir. chestor S, Rog imediat propuneri conform statutului”, după care acest exemplar a fost comunicat Direcţiei Generale Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor unde, la data de 25.04.2008, martorul S M, în calitate de şef al Direcţiei Generale Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, a pus următoarea rezoluţie „BRU, conexare şi măsuri conform celor stabilite” (filele 329 – 330 din dosarul de urmărire penală). Aceeaşi adresă este rezoluţionată şi de inculpat cu următorul conţinut „D-na Ilie”, fără a fi precizată data rezoluţionării.
Din menţiunile acestei adrese, rezultă că, deşi a fost rezoluţionată de director la data de 25.04.2008, a fost înregistrată în evidenţele Direcţiei Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor la peste 4 zile, respectiv la data de 29.04.2008 sub nr. 73509 şi la aceeaşi dată a fost înregistrată şi în evidenţele Biroului Resurse Umane, fiind repartizată martorei I I, după ce aceasta predase actele efectuate cu privire la încetarea raporturilor de muncă, astfel cum rezultă din extrasele din registrul de intrare-ieşire a corespondenţei ordinare B.R.U. şi din menţiunile extrasului registrului intern al B.R.U. (filele 339 şi 345 din dosarul de urmărire penală), dar şi din declaraţiile acestei martore.
Din postit-ul aflat la fila 326 din dosarul de urmărire penală, postit care este ataşat unui exemplar original al adresei în nr. 16115/22.04.2008, rezultă că la aceeaşi dată, 25.04.2008, când a pus şi rezoluţia mai sus menţionată pe al doilea exemplar al adresei, martorul S M a scris următoarea rezoluţie „BRU, Rog urgent cu lucrarea la mine”. Instanţa a reţinut că acest postit era ataşat exemplarului original al adresei nu în baza faptului că în dosarul de urmărire penală postit-ul este lipit pe această adresă, ci în baza procesului verbal întocmit de organele de urmărire penală la data de 19.02.2009 din care rezultă că aceste documente au fost ridicate de la Biroul Resurse Umane din cadrul Direcţiei Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor unde au fost identificate în „dosarul personal” al lui A V V în forma în care se găsesc în dosarul de urmărire penală (filele 319 -321 din dosarul de urmărire penală). Această adresă nu figurează înregistrată în evidenţele Direcţiei Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor şi nici ale Biroului Resurse Umane din cadrul acesteia.
De asemenea, din conţinutul extraselor din registrele de intrare-ieşire a corespondenţei ordinare B.R.U. coroborat cu menţiunile extrasului registrului intern al B.R.U. nu rezultă că raportul prin care martorul A V V solicita încetarea raporturilor de muncă figurează ca înregistrat sau repartizat vreunui lucrător al acestui birou.
Fiind ascultată la urmărirea penală la data de 16.12.2009 (filele 124-129 din dosarul de urmărire penală) martora M M a declarat, referitor la punerea la dispoziţie că, din ceea ce ştie de la colegul ei, aceasta se face printr-un act ce se întocmeşte de cei de la Resurse Umane, act pe care se pune şi o viză de legalitate de către Juridic, precizând că ea nu a fost solicitată niciodată să acorde o astfel de viză de legalitate. Martora menţionează că nu cunoaşte efectiv ce activităţi şi verificări desfăşoară cei de la Resurse Umane înainte de a întocmi actul prin care poliţistul este pus la dispoziţie. Precizează că în luna aprilie 2008 nu a cunoscut că reprezentanţii Direcţiei au fost sesizaţi cu privire la existenţa unuia din cazurile prevăzute de lege pentru ca ofiţerul A V V să fie pus la dispoziţie, precum şi că personal nu a fost consultată în niciun fel de vreun lucrător sau de vreun şef al Direcţiei Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor cu privire la vreo comunicare legată de punerea la dispoziţie a lui A V V. Arată că nimeni din cadrul direcţiei nu i-a prezentat vreun înscris emis în numele instanţei de judecată, parchetului sau prefecturii, înscris în care să se vorbească de situaţia juridică a lui A V V. Mai arată că atunci când a fost audiată la DNA a auzit pentru prima dată de existenţa unei sesizări a direcţiei cu privire la situaţia juridică a lui A V V.
Cu privire la adresa înregistrată la Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor sub nr. 73470/22.04.2008, martora precizează că, având în vedere că era rezoluţionată pentru două structuri, BRU şi Compartimenul Juridic, în acest caz era repartizată spre rezolvare în ordinea trecută în rezoluţie, iar pentru acest considerent crede că lucrarea ar fi trebuit să meargă mai întâi la resurse Umane şi după aceea la Juridic. Arată că nu a fost întrebată de chestorul S M sau de inculpatul N P sau alt lucrător din cadrul direcţiei cu privire la activităţile ce ar trebui desfăşurate ca urmare a acestei adrese, precizând că nu îşi aminteşte dacă personal a participat la vreo şedinţă a conducerii direcţiei în care să se discute despre cazul A V V, respectiv despre reţinerea acestuia pentru fapte de corupţie, precum şi că nu a luat niciodată la cunoştinţă despre măsurile procedurale dispuse faţă de A V V în dosarul în care era cercetat sau calităţile procesuale pe care le-a avut ofiţerul în acel dosar.
Referitor la împrejurările în care A V V a încetat raporturile de muncă, cu drept de pensie, martora a declarat că nu cunoaşte în ce împrejurări a intervenit, precizând că nu a avut nicio legătură cu aceasta până la momentul la care a dat declaraţii la D.N.A. Martora menţionează că procedura de încetare a raporturilor de muncă se desfăşoară de către lucrătorii de la Resurse Umane şi că nu cunoaşte ce persoane din cadrul direcţiei s-au ocupat de întocmirea documentaţiei necesare încetării raporturilor de muncă în cazul A V V.
Fiind ascultată la cercetarea judecătorescă la data de 20.05.2010 (filele 84-85 din dosarul instanţei) martora M M a declarat că îşi menţine declaraţiile date la urmărirea penală, făcând, printre altele, şi următoarele precizări pe care instanţa le reţine ca relevante: că nu a primit niciun document care să aibă vreo rezoluţie ce o viza pe ea în legătură cu A V V; că în situaţia în care pe un document se punea de către directorul instituţiei rezoluţie în baza căreia acel document trebuia să meargă la două compartimente, în principiu, acel document mergea la compartimente în ordinea menţionată în rezoluţie; că documentul de la fila 323 din dosarul de urmărire penală, pe care apare viză în care se menţionează numele ei, nu i-a parvenit niciodată şi nu îşi aduce aminte de un asemenea document; că, pentru că era a doua menţionată pe rezoluţie, documentul trebuia să-i fie transmis de compartimentul în posesia căruia a intrat prima dată sau putea fi distribuit de serviciul Secretariat în copie celui de-al doilea serviciu; că în legătură cu punerea la dispoziţie ştie că tot Serviciul Resurse Umane se ocupă, dar nu ştie în baza căror legi sau căror norme se face procedura; că nu i s-a solicitat un punct de vedere scris sau verbal în legătură cu punerea la dispoziţie a lui A V V; că, în situaţia în care Biroul Resurse Umane întâmpina dificultăţi, putea solicita direct un punct de vedere de la Compartimentul Juridic; că nu îşi aduce aminte şi mai sigur nu i-a solicitat doamna M, înainte de Paştele din 2008, un punct de vedere în legătură cu o punere la dispoziţie; că nu ştie nimic în legătură cu documentaţia privind pensionarea lui A V V, apreciind că nu se poate dispune încetarea raporturilor de muncă cu o dată anterioară cererii de încetare a raporturilor de muncă sau propunerii de încetare a raporturilor de muncă sau ordinului prin care se dispune încetarea raporturilor de muncă în vederea pensionării; că toate documentele pentru încetarea raporturilor de muncă sunt întocmite exclusiv de Serviciul Resurse Umane; că nu i s-a cerut nicio opinie în scris sau verbală în legătură cu încetarea raporturilor de muncă cu privire la A V V, apreciind că, în situaţia în care nu se descurca în legătură cu încetarea raporturilor de muncă sau punerea la dispoziţie, era la latitudinea Biroului Resurse Umane să solicite un punct de vedere de la consilierul juridic al direcţiei, acest punct de vedere putându-se solicita şi de la Direcţia Generală de Resurse Umane din cadrul Ministerului.
Declaraţiile acestei martore, se coroborează în opinia instanţei de fond cu menţiunile extraselor din registrele de intrare-ieşire ale B.R.U., anterior analizate, confirmând că adresa înregistrată la Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor sub nr. 73470/22.04.2008 nu a fost înaintată şi Compartimentului Juridic din cadrul aceleiaşi direcţii.
În baza declaraţiilor acestei martore instanţa a mai reţinut şi că între martoră şi inculpat, respectiv între martoră şi martorii S, D (fostă M) sau Ilie nu a avut loc vreo discuţie cu privire la ordinea de soluţionare a unei lucrări de punere la dispoziţie şi a unui raport prin care se solicită încetarea raporturilor de muncă, atunci când acesta din urmă este ulterior lucrării de punere la dispoziţie. Pentru a reţine acestea instanţa are în vedere că nici inculpatul, dar nici vreunul dintre ceilalţi martori nu relevă că s-a solicitat martori M din cadrul Compartimentului Juridic vreun punct de vedere pentru situaţia mai sus menţionată.
Fiind ascultat la urmărirea penală la datele de 04.11.2009 şi 16.12.2009 (filele 115-122; 165-170 din dosarul de urmărire penală), martorul S M, care la data faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată deţinea funcţia de director al Direcţiei Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, a declarat următoarele cu privire la circuitul administrativ al lucrărilor cu specific resurse umane: după ce punea rezoluţie pe lucrare, aceasta era înregistrată la Secretariatul Direcţiei, ulterior lucrătorul de la secretariat repartizând lucrarea sub semnătură de primire la serviciul sau biroul sau compartimentul căruia o repartizase; şefii de structuri repartizau direct lucrătorilor din subordine lucrările cu precizări referitoare la modul de rezolvare; lucrătorul de execuţie, după întocmirea documentaţiei, o prezenta şefului său direct pentru verificare, care, dacă existau neconcordanţe, o restituia pentru refacere menţionând în ce constau deficienţele, iar forma finală era însuşită de şeful de structură şi prezentată conducerii direcţiei pentru semnare.
Referitor la formalităţile desfăşurate la nivelul Direcţiei Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor pentru punerea la dispoziţie a lui A V V martorul S M arată următoarele: la data de 18.04.2008 a aflat că A V V fusese reţinut de DNA pentru săvârşirea unei fapte de corupţie şi la data de 21.04.2008, cu ocazia şedinţei săptămânale de comandă, a prelucrat acest caz cu şefii structurilor din direcţie şi a numit o comisie pentru analiza evenimentului de la Bacău; a doua zi, prin fax, a fost trimisă de la Prefectura Bacău adresa înregistrată la Direcţie sub nr. 73470/22.04.2008 prin care conducerea acestei Prefecturi înştiinţa oficial despre evenimentul privindu-l pe A V V, la adresă fiind anexată şi o comunicare făcută de Tribunalul Bacău; a pus rezoluţie pe această adresă pentru Biroul Resurse Umane şi Compartimentul Juridic şi ulterior lucrarea a fost înregistrată şi trimisă spre rezolvare; în momentul în care a pus rezoluţie a chemat la el pe inculpatul N P şi pe M M de la compartimentul juridic şi le-a cerut să verifice dacă sunt îndeplinite condiţiile legale pentru a da curs celor solicitate de Prefectura Bacău; a avut mai multe discuţii cu inculpatul N P referitoare la punerea la dispoziţie a lui A V V; inculpatul s-a prezentat la el şi i-a raportat că până nu primesc de la DNA o hârtie oficială prin care să se comunice faptul că s-a pus în mişcare acţiunea penală faţă de A V V, acest ofiţer nu poate fi pus la dispoziţie; i-a cerut inculpatului N P să solicite DNA acest document sens în care a fost formulată adresa nr. 73518/30.04.2008, iar anterior datei de 30.04.2008 a cerut de mai multe ori inculpatului să facă solicitarea mai sus menţionată; cu certitudine la data de 22.04.2008 inculpatul i-a comunicat că este nevoie de o adresă oficială de la DNA referitoare la punerea în mişcare a acţiunii penale; referitor la desfăşurarea de formalităţi pentru punerea la dispoziţie a lui A V V, ca urmare a înştiinţării de la Prefectura Bacău din 22.04.2008, a avut discuţii doar cu N P, iar cu M M nu a mai discutat din momentul în care a pus rezoluţia pe solicitarea prefecturii; nu cunoaşte ce activităţi a desfăşurat inculpatul N P după ce a primit solicitarea Prefecturii Bacău şi nici cărei persoane din subordinea lui a trasat sarcini referitoare la această adresă şi ce sarcini i-a trasat; nu îşi aminteşte dacă inculpatul N P i-a prezentat proiectul de ordin de punere la dispoziţie şi nu ştie ce activităţi a desfăşurat M referitor la această lucrare, arătând că aceasta nu s-a prezentat la el pentru a discuta despre această lucrare; în perioada respectivă au existat mai multe discuţii telefonice cu prefectul de Bacău întrucât era nevoie de numirea unui şef în locul lui A V V datorită problemelor juridice ale acestuia.
Referitor la împrejurările în care au fost desfăşurate activităţi la nivelul Direcţiei Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor pentru a se întocmi documentaţia necesară aprobării încetării raporturilor de muncă, cu drept de pensie, a lui A V V, martorul declară următoarele: după ce s-a primit prin fax, la data de 22.04.2008, adresa de la Prefectura Bacău, la câteva zile, posibil în aceeaşi săptămână, până vineri, s-a prezentat la el inculpatul N P cu un raport prin care A V V solicita să iasă la pensie cu data de 18.04.2008, ocazie cu care inculpatul a afirmat că a primit raportul de la A V V, ulterior aflând că raportul fusese primit de inculpat de la o persoană trimisă de A V V; i-a dispus verbal lui N P să verifice dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru întreruperea raporturilor de muncă şi să iasă la pensie şi, în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile, să întocmească documentaţia necesară în vederea înaintării spre analiză la minister a propunerii de pensionare; nu a considerat că acest raport trebuie înregistrat la Secretariatul Direcţiei întrucât a apreciat că acţiunea de verificare a solicitării ofiţerului este o acţiune normală care se înscrie în cadrul celorlalte activităţi legate de acest „caz” privindu-l pe A V V; nu cunoaşte cine din cadrul Biroului Resurse Umane a făcut verificările, precizând că după ce au fost făcute toate verificările a primit de la A V V un dosar ce conţinea raportul ofiţerului, fişa de personal nr. S/52579/29.04.2008 a acestuia şi adresa nr. S/52579/29.04.2008 de înaintare spre minister, el (martorul S) semnând fişa de personal şi adresa de înaintare către minister; nu avea cum să pună sub semnul îndoielii documentele întocmite de lucrătorii de Resurse Umane deoarece fuseseră întocmite de lucrători specialişti din acest domeniu şi fuseseră semnate inclusiv de inculpatul N P; nu cunoaşte în ce modalitate a fost înaintată efectiv această documentaţie către minister şi cine s-a ocupat de această activitate.
Referitor la originalul adresei nr. 16115/22.04.2008 emisă de Instituţia Prefectului Bacău arată că sigur a găsit-o la mapă pentru rezoluţionare şi, întrucât avea acelaşi conţinut cu faxul trimis la data de 22.04.2008, a pus următoarea rezoluţie pe un post-it „BRU Rog urgent cu lucrarea la mine 25.04.2008” pentru a-i ordona inculpatului N P să o conexeze la lucrarea iniţială; nu îşi aminteşte, dar crede că inculpatul N P nu s-a prezentat cu această adresă în original la el, din moment ce nu a mai fost înregistrată.
Referitor la exemplarul adresei nr. 16115/22.04.2008 emisă de Instituţia Prefectului Bacău, pe care apare nr. 8439/V.P.D. 22.04.2008, arată că acesta a fost trimis la minister, iar secretarul de stat V P D l-a trimis spre rezolvare Direcţiei, el (martorul S) dându-l inculpatului N P în vederea conexării la lucrarea iniţială şi pentru a lua măsurile legale; este posibil ca, din cauza volumului mare de lucru la Secretariat, înregistrarea acestui exemplar la nivelul direcţiei să se fi făcut la data de 29.04.2008, deşi fusese primit la 25.04.2008.
Fiind ascultat cu ocazia cercetării judecătoreşti în primă instanţă, la data de 22.04.2010 (filele 70-71 din dosarul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti), martorul S M a declarat că îşi menţine declaraţia de la urmărirea penală, făcând, printre altele, şi următoarele declaraţii pe care instanţa de fond le-a reţinut ca relevante: în prima zi a săptămânii, luni, la ora 09, a convocat consiliul de conducere al direcţiei, constituit din adjunctul său, toţi şefii de servicii, birouri şi compartimente, printre aceştia fiind şi inculpatul care a fost prezent, din câte îşi aminteşte, şi primul aspect prezentat a fost cazul de la Bacău; cu acest prilej a numit un colectiv condus de adjunct şi constituit din mai multe persoane, printre acestea fiind şi inculpatul, colectiv căruia i-a trasat ca sarcină, dată fiind situaţia creată, să se documenteze cu ceea ce s-a întâmplat, să monitorizeze cazul, să ţină legătura cu Prefectura şi Serviciul, în aşa fel încât să fie oricând în măsură să ia măsurile legale; dată fiind poziţia ocupată de inculpat, el avea cele mai importante atribuţii să monitorizeze evoluţia cazului, aceste atribuţii decurgând din fişa postului, din atribuţiile pe care le avea ca şef de birou; i-a spus inculpatului să ia legătura cu Bacăul, să se documenteze cu privire la situaţia respectivă şi să vadă ce măsuri iau pentru asigurarea continuităţii Serviciului de la Bacău; inculpatul a luat legătura telefonic cu Bacăul şi a cerut să se trimită buletinul de eveniment şi s-a documentat cu privire la caz; a doua zi a primit, prin fax, adresa prefecturii prin care i se comunica evenimentul înregistrat, iar această adresă conţinea şi datele solicitate; el (martorul S) a pus rezoluţie pe adresa respectivă, cu menţionarea directă către inculpat şi crede că încă pentru cineva, probabil compartimentul juridic, dar nu mai ştie exact, solicitând să se analizeze şi să se conformeze celor stabilite; era o presiune mare şi zilnic îl întreba pe inculpat ce fac; a văzut şi adresa în care se consemna că s-a pus în mişcare acţiunea penală împotriva lui A, aceasta venind scrisă tot pe fax, această adresă intrând în posesia inculpatului, crede că tot a doua zi, când a venit buletinul de eveniment sau peste câteva zile, nu mai ştie exact; inculpatul trebuia să analizeze şi să emită predispoziţie sau proiect de dispoziţie pentru punerea la dispoziţie a lui A; hotărârea de a dispune emiterea unui astfel de document îi aparţinea lui (martorului S), fapt pe care l-a şi făcut, consemnând aceasta în rezoluţia pe adresa de la prefectură, dar nu a menţionat pe acea adresă în mod expres să se emită dispoziţie, ci să se dispună măsurile stabilite în care se găsea implicit, dacă era nevoie, dispoziţia de punere la dispoziţie; în cadrul tuturor acestor discuţii au concluzionat că nu puteau să emită actul de punere la dispoziţie până nu aveau dispoziţia sau hotărârea din care să rezulte că ofiţerul respectiv se afla în situaţia respectivă, că fusese reţinut, că se pusese în mişcare acţiunea penală; cerându-i mereu inculpatului să-l pună la dispoziţie, acesta i-a comunicat de mai multe ori, că nu puteau până nu aveau această hârtie; atunci i-a spus să ceară acea adresă şi au făcut adresă în acest sens, pe care a semnat-o el la câteva zile bune după aceea, la sfârşitul săptămânii sau săptămâna următoare; într-una din zilele următoare, a venit inculpatul şi i-a spus că are un raport al lui A, prin care acesta solicita pensionarea, îndeplinind criteriile legale; întrucât ar fi fost o măsură care ar fi detensionat presiunea enormă din partea mass-mediei, i-a cerut inculpatului să analizeze şi, dacă sunt întrunite condiţiile legale, să dea drumul cererii de pensionare; inculpatul, prin lucrătorii din subordine, a pregătit dosarul, iar el a semnat adresa; nu a făcut nicio menţiune în dosarul de pensionare cu privire la situaţia juridică a lui A pentru că nu era lucrarea finalizată; nu s-au aşteptat relaţiile pentru a se lămuri situaţia juridică a lui A pentru că el (martorul S) personal şi structura din care făcea parte aveau tot interesul în a detensiona situaţia creată; nu îşi aduce aminte ca inculpatul să fi spus că ar fi discutat cu specialiştii de la compartimentul juridic dacă se poate soluţiona dosarul de pensionare înainte de obţinerea verificărilor de punere la dispoziţie, bănuind că a făcut-o, mai ales că personal ceruse atât lui, cât şi compartimentului juridic să analizeze situaţia lui A; din câte îşi aminteşte, spunea în fiecare zi dacă a venit adresa din care să rezulte punerea în mişcare a acţiunii penale şi nu ştie de ce inculpatul nu a făcut-o; ştie că inculpatul a dat dispoziţie scrisă să se întocmească act de punere la dispoziţie a lui Ardelean, el personal văzând scrisă această dispoziţie, dar nu ştie în concret dacă a şi făcut demersuri în acest sens; nu crede că raportului de pensionare i s-a dat număr diferit faţă de lucrarea privind punerea la dispoziţie; din câte ştie nu există o normă scrisă cu privire la procedura de punere la dispoziţie; nu ştie să existe undeva etapele pentru punerea la dispoziţie sau, dacă există, nu este obligaţia lui (martorului S) să le ştie, întrucât trebuie să le ştie conducătorii de resurse umane; nu i-a spus inculpatul în ce modalitate a intrat în posesia raportului de pensionare; inculpatul i-a spus despre raportul de pensionare la finalul săptămânii de după eveniment, crede că vineri şi crede că era înainte de Paşti; cert este că în ziua aceea l-a văzut el, dar nu ştie când l-a primit inculpatul; dacă el i-a spus inculpatului să îi dea drumul raportului pentru că a gândit că face parte din context, nici inculpatul nu avea motive pentru a merge să dea un număr diferit; nu îşi aduce aminte dacă d-na M l-a contactat în săptămâna 21-25.04.2008; după momentul prezentării raportului de pensionare inculpatul l-a informat şi cu privire la stadiul verificărilor privind punerea la dispoziţie; când inculpatul i-a prezentat raportul de pensionare nu era întocmit şi dosarul de pensionare, acesta fiind prezentat la câteva zile după aceea; la data la care i-a fost prezentat raportul, nu se efectuase adresa pentru solicitarea actului de punerea în mişcare a acţiunii penale, acea adresă făcându-se după finalizarea dosarului de pensionare.
Fiind ascultată la urmărirea penală la datele de 07.10.2009 şi 15.12.2009 (filele 109 – 114; 152-155 din dosarul de urmărire penală) martora D (fostă M) N M a făcut următoarele declaraţii pe care instanţa de fond le-a reţinut ca relevante în raport de cauza dedusă judecăţii: la nivelul Biroului Resurse umane era un registru în care erau trecute toate lucrările, lucrătorul de execuţie semnând de primire, în momentul primirii lucrarea fiind deja înregistrată şi rezoluţionată; lucrările le primeau de la inculpatul N P, iar în momentul primirii acestea erau înregistrate; în cazul în care primeau lucrări “din afara” biroului executau sarcinile trasate de inculpatul N P, conform dispoziţiei verbale a acestuia însoţită de lucrarea în sine; întotdeauna când făcea verificarea înscrisului întocmit de lucrătorul de execuţie, inculpatul N P avea, pe lângă înscrisul în cauză, şi restul documentelor care fundamentau acest înscris, respectiv lucrarea şi documentele din evidenţa biroului; întâi a fost în lucru lucrarea referitoare la punerea la dispoziţie, iar ulterior, fără a putea preciza la cât timp anume, a fost lucrarea referitoare la încetarea raporturilor de muncă cu drept de pensie; referitor la punerea la dispoziţie a lui A V V arată că inculpatul N P i-a spus verbal faptul că trebuie să întocmească un proiect de “dispoziţie”, act prin care urma să fie pus la dispoziţie ofiţerul A V V, ocazie cu care inculpatul N P i-a înmânat şi un înscris despre care a afirmat că a fost trimis de Prefectura Bacău pentru a justifica această punere la dispoziţie, această adresă în care se vorbea despre situaţia juridică a lui A V V fiind emisă de Tribunalul Bacău; a primit dispoziţia verbală de la inculpatul N P în jurul orei 15,00 şi a sesizat că în conţinutul adresei privindu-l pe A V V se menţiona dreptul la recurs ce expira chiar în aceeaşi zi, în jurul orei 17:00, motiv pentru care, apărând această problemă a recursului, i-a raportat inculpatului N P situaţia, iar acesta a trimis-o să discute problema cu jurista direcţiei, M M; la finalul discuţiei cu M M, discuţie pe care nu şi-o aminteşte, aceasta a luat înscrisul pe care ea (martora M) îl avea de la inculpatul N P şi a intrat la chestorul S M pentru a discuta această problemă; atât la discuţia cu inculpatul N P, cât şi la cea cu M M, care au avut loc în aceeaşi zi, spre sfârşitul programului, nu au mai fost prezente alte persoane, inculpatul neasistând la discuţia dintre cele două martore; ulterior discuţiei cu martora M M nu îşi aminteşte să mai fi desfăşurat vreo activitate legată de punerea la dispoziţie a lui A V V; nu îşi aminteşte să fi întocmit şi/sau printat proiectul ordinului de punere la dispoziţie, dar scrisul menţiunilor efectuate pe acest înscris seamănă foarte bine cu al ei; la ceva timp după lucrarea cu punerea la dispoziţie a primit dispoziţie verbală de la inculpatul N P pentru a întocmi “fişa de personal” a lui A V V întrucât acesta urmează să se pensioneze, fără a primi cu această ocazie de la inculpat vreo cerere sau vreun raport făcut în numele lui A V V pentru pensionarea acestuia, iar inculpatul nu i-a spus dacă există vreun astfel de document; având în vedere cererea inculpatului a avut reprezentarea faptului că acest ofiţer doreşte pensionarea şi a făcut cerere în acest sens; în momentul în care inculpatul i-a dat această dispoziţie a primit de la acesta dosarul de personal al ofiţerului A V V şi a început să redacteze fişa pe calculatorul de serviciu, dar nu poate preciza dacă a terminat-o sau nu, arătând că ar fi redactat acest înscris până la rubrica “Perioade de activitate şi funcţii îndeplinite”; cu privire la solicitarea inculpatului N P de a întocmi fişa de personal arată că aceasta, din câte îşi aminteşte, ar fi fost făcută cu o zi înainte de a intra în concediul medical (declaraţia olografă - fila 154 verso din dosarul de urmărire penală); numărul de redactare/dactilografiere se atribuia de regulă la sfârşitul redactării, precizând că la documentele secrete pe care le redacta îşi trecea singură datele în registru.
Declaraţiile constante ale martorei că la momentul la care a primit dispoziţie verbală de la inculpatul N P pentru întocmirea fişei de personal a lui A V V nu i s-a dat şi raportul acestuia confirmă aspectele mai sus reţinute de instanţa de fond, cu privire la faptul că acest raport nu i-a fost dat martorei pentru că nici nu se afla în posesia inculpatului şi nici nu fusese depus la Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor sau la Biroul Resurse Umane din cadrul acesteia. Sub acest aspect instanţa de fond a avut în vedere că declaraţiile martorei se coroborează cu cele ale martorei I I, care au fost de asemenea reţinute de instanţă, dar şi cu datele ce rezultă din înregistrările convorbirilor telefonice, din rapoartele de control şi din rapoartele întocmite de inculpat şi de martorul S.
De asemenea, instanţa de fond a mai constatat că din aceste declaraţii mai rezultă că după data de 22.04.2008 şi până la data de 29.04.2008, când martora a intrat în concediu, inculpatul nu i-a mai dat nicio dispoziţie, nu a mai dispus vreo măsură şi nici nu a mai avut vreo discuţie cu aceasta cu privire la lucrarea având ca obiect punerea la dispoziţie a lui A V V, ceea ce atestă neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu ale inculpatului, astfel cum acestea rezultă din fişa postului, anexată dosarului şi care urmează a fi analizată de instanţă.
Declaraţiile martorei conform cărora la data de 29.04.2008 se afla în concediu sunt confirmate atât de declaraţiile martorei I I, cât şi de menţiunile adresei nr. 129821/12.10.2009 emisă de M.A.I. - Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor din care rezultă că în perioada 15.04.2008 – 28.04.2008 martora D (fostă M) N M a fost la serviciu, iar din data de 29.04.2008 până la 02.05.2008 în concediu de odihnă.
Fiind ascultat la urmărirea penală la data de 24.09.2009 (filele 139 – 140 din dosarul de urmărire penală) martorul A V V a declarat următoarele aspecte pe care instanţa le-a reţinut ca relevante în raport de fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată: raportul prin care solicita încetarea raporturilor de muncă începând cu data de 18.04.2008 l-a întocmit la data de 19.04.2008, după eliberarea sa din arestul IPJ Bacău; prin hotărârea Tribunalului Bacău din 21.04.2008 s-a luat faţă de el măsura interdicţiei de a părăsi localitatea, motiv pentru care, dorind să evite tergiversarea înaintării raportului la Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor prin intermediul Prefecturii Bacău, a luat legătura telefonic cu şeful Serviciului Resurse Umane, inculpatul N P, căruia i-a transmis că îi va trimite raportul de pensionare prin intermediul fiului său, D L; la data de 23-24.04.2008, prin fiul său, a trimis la Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor raportul însotit de cartea de muncă pentru a fi înaintate împreună cu dosarul său la M.A.I. – Serviciul Resurse Umane, precizând că nu ştie dacă a stabilit cu inculpatul un loc de întâlnire cu D L şi nici nu l-a întrebat pe acesta din urmă unde s-au întâlnit; nu a datat raportul de pensionare, posibil uitând acest aspect şi nu-şi aduce aminte unde l-a redactat.
Fiind ascultat la cercetarea judecătorească la data de 25.03.2010 (filele 49 -51 din dosarul instanţei) martorul A V V a declarat că îşi menţine declaraţiile de la urmărirea penală, relatând şi următoarele aspecte pe care instanţa le-a reţinut ca fiind relevante: a doua zi după ieşirea din arest, respectiv pe 19.04.2008, a mers şi a făcut un raport foarte sumar, în două fraze, în care preciza încetarea raporturilor de muncă între el şi Ministerul de Interne, iar acest raport a rămas acasă; prin acest raport solicita încetarea raporturilor de muncă începând cu data de 18.04.2008; la data de 21.04.2008 a fost prezentat Tribunalului Bacău pentru judecarea cererii de arestare preventivă a sa, iar de la Tribunal a plecat la Prefectura Judeţului Bacău fiind subordonat administrativ acesteia; a anunţat conducerea Prefecturii de la acea dată că a fost pus în libertate şi că a făcut raport de pensionare, comunicări pe care le-a făcut doar verbal celor care erau atunci la prefectură; de la prefectură a sunat la Direcţia Regim Permise din Bucureşti, ca să ia legătura fie cu directorul Direcţiei, fie cu cineva de la personal, să anunţe că şi-a făcut raport de pensionare şi că nu şi-a dat demisia aşa cum i s-a cerut; a discutat cu domnul N, pentru că directorul nu era în unitate, din câte a înţeles şi i-a spus că pe data de 22.04.2008 dimineaţa, va trimite raportul împreună cu cartea de muncă, printr-o rudă, la Direcţie; când a discutat cu inculpatul cu privire la raportul său de pensionare a discutat pe telefonul personal al acestuia; a discutat în jur de ora 2.00 după-amiaza pe data de 21.04.2008 şi crede că inculpatul era la serviciu; a fost singura discuţie telefonică pe care a avut-o cu inculpatul cu privire la acel raport de pensionare; a mai avut alte două discuţii telefonice cu inculpatul, una pe data de 25.04.2008, când îşi făcea lichidarea la Prefectură, când a discutat pe telefonul de la Direcţie, de la Centrală, şi a doua convorbire în prima zi de Paşti, într-o zi de duminică, aceasta fiind pe telefonul mobil personal al inculpatului; raportul de pensionare l-a trimis pe data de 22.04.2008 dimineaţa şi nu avea de ce să mai facă referire în aceste ultime două convorbiri telefonice cu privire la acest raport; pe data de 25 a sunat-o pe doamna de la Financiar, dar şi pe domnul N, spunându-le că a uitat de acele mape care trebuiau trimise până la data de 1 mai, pentru că între 3 şi 5 se lucra la salariu; i-a spus inculpatului că face tot posibilul să-i trimită rapoartele de evaluare; nemaiavând prin cine să le trimită pentru că era vineri şi zi scurtă, a încercat să sune la Direcţie în jur de 3-4-5 după-amiază, până seara, dar nu a răspuns nimeni, şi nici pe mobil; sâmbătă l-a sunat toată ziua pe mobil pe inculpat, dar nu a răspuns, a insistat şi duminică, acesta răspunzându-i în jur de 6-7 seara şi l-a întrebat ce să facă pentru că nu a putut să trimită pe nimeni; l-a întrebat unde este, spunându-i că are de trimis două dosare, unul pentru dumnealui şi unul pentru doamna de la Financiar, fiind cele despre care vorbise vineri; inculpatul i-a spus că este undeva între Tecuci şi Galaţi şi l-a întrebat dacă poate să-l trimită pe băiatul lui (al lui A) să aducă aceste dosare şi câteva pachete de hârtie xerox; i-a solicitat fiului lui, Lucian, să meargă până la Galaţi, acesta fiind de acord, după care l-a contactat pe apărătorul lui din dosarul de la Bacău, cerându-i să îl însoţească la birou să ia cele două dosare, iar acesta i-a spus să nu meargă la birou faţă de situaţia de la acel moment, motiv pentru care a anulat orice plecare a fiului lui şi nici nu l-a sunat pe inculpat să-i spună că nu va mai veni nimeni cu dosarele.
Având în vedere declaraţiile martorului A V V instanţa de fond a constatat că acestea sunt constante şi se coroborează cu probatoriul administrat, mai sus analizat, dar şi cu cel ce va fi analizat în continuare, doar cu privire la următoarele aspecte: raportul prin care solicita încetarea raporturilor de serviciu începând cu data de 18.04.2008 l-a redactat ulterior acestei date, după liberarea din arest, fără a-l data; a avut mai multe discuţii telefonice cu inculpatul, inclusiv la data de 27.04.2008 şi a stabilit cu acesta să-i trimită prin fiul său raportul prin care solicita încetarea raporturilor de muncă cu drept de pensie. Instanţa, în condiţiile în care acest raport nu a fost datat şi data de 19.04.2008 nu este confirmată de niciun alt mijloc de probă, nu poate reţine doar în baza declaraţiei martorului că aceasta este data redactării, dar având în vedere probele analizate de instanţă, susţinerile martorului A V V că a întocmit raportul depă liberarea din arest, precum şi că probatoriul dovedeşte că acest raport a fost predat inculpatului la data de 28.402.008, instanţa va reţine că raportul a redactat după data de 18.04.2008 şi anterior datei de 28.04.2008 (când a fost predat inculpatului).
Fiind ascultat la urmărirea penală la data de 02.12.2009 (filele 141 – 142 din dosarul de urmărire penală) martorul D L relevă următoarele aspecte pe care instanţa le-a apreciat ca relevante în raport de fapta dedusă judecăţii: în săptămâna următoare reţinerii tatălui său, A V V, cu câteva zile înainte de Paşti, a fost chemat la domiciliul acestuia şi rugat de el să ducă la Bucureşti, la Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor la secretariat sau la Resurse Umane un plic în care nu ştie ce se afla, tatăl său precizându-i că nu îl poate duce el la Bucureşti deoarece se află sub interdicţia de a părăsi localitatea; a mers şi a dus actele respective pe care i le-a înmânat unei persoane despre care îşi aduce aminte că s-a recomandat ca fiind N, precizând că nu a purtat alte discuţii cu acesta.
Fiind ascultat la cercetarea judecătorească la data de 20.05.2010 (filele 141 – 142 din dosarul de urmărire penală) martorul D L a precizat că îşi menţine declaraţiile date anterior, relatând următoarele aspecte pe care instanţa le reţine ca relevante: într-o luni, crede că era în data de 21.04., în ziua în care tatăl lui a fost judecat la tribunal, în după-amiaza acelei zile, nu mai reţine exact ora, s-au întâlnit acasă şi l-a rugat să vină a doua zi la Bucureşti la Direcţia de Permise şi Înmatriculări pentru a duce nişte acte la Secretariat sau la Resursele Umane din cadrul Direcţiei; a doua zi de dimineaţă, crede că în jurul orei 06.30-07.00 a plecat spre Bucureşti, a ajuns la sediul Direcţiei Regim Permis şi Înmatriculări Auto în jurul orei 02.-03.00, nu mai reţine exact; crede că pe data de 22.04 a fost la Bucureşti; în ziua de Paşti, deci duminica următoare după săptămâna aceea, s-a întâlnit la masă cu părinţii lui, la prânz, plecând de acolo în jurul orei 2-3, iar seara în jurul orei 6-7, l-a sunat tatăl lui să îl întrebe dacă are un program a doua zi şi dacă ar putea să meargă până la Galaţi, el răspunzându-i că da; urma ca tatăl lui să îl sune seara aceea sau a doua zi dimineaţă să îi dea anumite detalii, dar acest lucru nu s-a mai întâmplat şi nu a mai plecat nicăieri.
Din procesul - verbal cuprinzând transcrierea convorbirii purtate la data de 22.04.2008, începând cu ora 09:58:30 între inculpat şi numitul H V (filele 236-239 din dosarul de urmărire penală) rezultă că inculpatul N P l-a contactat telefonic pe numitul H V, care era adjunctul lui A V V, solicitându-i acestuia relaţii cu privire la situaţia lui A V V şi cu privire la fapta din 18.04.2008, în cadrul acestei convorbiri inculpatul afirmând că A V V nu poate fi suspendat din funcţie, ci îl pun doar la dispoziţie, precum şi că a primit adresa de la Prefectură şi vrea să întreprindă demersurile în vederea punerii la dispoziţie. Din discuţia purtată mai rezultă că H V i-a comunicat inculpatului că A V V a venit şi a predat duminică şi a lăsat cheile de la fişet la un coleg cu chestionarele, precum şi că nici nu mai vine dacă i s-a dat interdicţie.
Instanţa de fond a apreciat în mod legal şi temeinic că menţiunile acestui proces verbal infirmă susţinerile martorului A V V, mai sus expuse, conform cărora la data de 27.04.2008 ar fi intenţionat să meargă la birou pentru a lua anumite documente despre care uitase pentru a le trimite la financiar şi inculpatului N P. Pentru a aprecia în acest sens instanţa de fond are în vedere că din aceste convorbiri rezultă că inculpatul ar fi făcut predarea anterior datei de 22.04.2008.
Din procesul - verbal cuprinzând transcrierea convorbirii purtate la data de 27.04.2008, începând cu ora 18:25:53 între martorul A V V şi inculpat (filele 232-233 din dosarul de urmărire penală) rezultă că martorul l-a sunat pe inculpat care i-a spus martorului că l-a sunat el mai înainte şi că a zis că trece cineva şi n-a mai trecut. Mai rezultă că martorul i-a spus că va veni persoana a doua zi dimineaţa în jur de ora 8-9 (rezultând că la data de 28.04.2008 în raport de data convorbirii), cei doi stabilind ca inculpatul să se întâlnească cu acea persoană pe şosea, în comuna Braniştea, care este la vreo 60 sau 70 km de la Tecuci şi că acea persoană îl va suna pe inculpat când se va apropia, martorul spunându-i că a pus rapoartele şi cartea de muncă.
Din procesul - verbal cuprinzând transcrierea convorbirii purtate la data de 27.04.2008, începând cu ora 18:28:42 între martorul A V V şi martorul D L (fila 242 din dosarul de urmărire penală) rezultă că martorul A V V l-a sunat pe martorul D L şi l-a rugat să meargă de la Tecuci vreo 60 de Km, să plece pe la 6 de la Bacău astfel încât să fie acolo pe la 8, solicitare cu care martorul a fost de acord.
Instanţa, având în vedere conţinutul acestor convorbiri, constată că ele confirmă că între martorul A V V şi inculpat au avut loc mai multe discuţii anterior datei de 27.04.2008, că aceste discuţii au vizat şi trimiterea unor documente inculpatului de către martorul A şi că cei doi au stabilit ca predarea documentelor să se facă la data de 28.04.2008, dimineaţa, în comuna Braniştea. De asemenea, instanţa constată că mai rezultă că persoana care trebuia să-i ducă inculpatului documentele la data de 28.04.2008 este martorul D L, fiul martorului A V V. Aceste aspecte reţinute de instanţă sun confirmate şi de alte probe administrate în cauză, astfel cum se va analiza în continuare. Instanţa, având în vedere acestea, dar şi restul probatoriul administrat, concluzionează că la data de 28.04.2008, care era a doua zi de Paşti, zi nelucrătoare conform dispoziţiilor art. 134 din Codul Muncii şi pentru care nu există vreo dovadă că inculpatul ar fi fost la serviciu, inculpatul trebuia să se întâlnească cu persoana trimisă de martorul A V V în afara programului de lucru şi în afara sediului şi localităţii unde îşi desfăşura activitatea de serviciu inculpatul. Faţă de acestea instanţa de fond a apreciat că primirea în astfel de împrejurări a unor documente vizând activitatea de serviciu a inculpatului nu poate fi conformă cu dispoziţiile legale şi nici cu atribuţiile de serviciu ale inculpatului.
Instanţa a dat eficienţă probatorie convorbirilor mai sus menţionate care au fost interceptate în dosarul în care era cercetat în calitate de inculpat A V V, deoarece în dovedirea legalităţii interceptării au fost anexate prezentului dosar autorizaţia de interceptare, iar pentru folosirea acestor interceptări în prezentul dosar s-a întocmit în mod legal rezoluţie de către procuror, aceasta fiind ataşată, de asemenea, dosarului.
Din raportul întocmit de Ministerul Administraţiei şi Internelor – Direcţia Generală Control şi Audit Intern, raport pe care se menţionează „secret de serviciu nr. S/188.126 din 16.03.2009” (care este barat) şi nr. 192843/27.11.2009, dar şi menţiunea declasificat, rezultă următoarele aspecte constatate şi pe care instanţa le apreciază ca relevante cu privire la cauza dedusă judecăţii: iniţial a fost întocmit un raport, iar ulterior s-a constatat că verificările nu au fost complete deoarece Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor nu a transmis Corpului de Control adresele emise de Instituţia Prefectului Bacău în care se menţiona situaţia juridică a lui A V V şi, urmare trimiterii acestor adrese de către DNA, s-a procedat la completarea verificărilor iniţiale, ţinându-se cont şi de acestea; cu toate că Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor a fost informată că împotriva poliţistului a fost pusă în mişcare acţiunea penală, fără să se ţină cont de situaţia juridică a ofiţerului şi de comunicările Prefecturii Bacău şi Tribunalului Bacău, fapt ce impunea luarea măsurii de punere la dispoziţie a acestuia, totuşi, la data de 29.04.2008 s-a întocmit fişa de personal nr. S/52.739/2008 a cms. şef poliţie A V V în care s-a propus, „cu data de 18.04.2008, încetarea raporturilor de serviciu ale cms. şef de poliţie A V V, cu drept la pensie”, document semnat de cst. de poliţie S M, directorul unităţii şi şeful Biroului Resurse Umane, cms. şef de poliţie N P; la întocmirea fişei de personal s-a luat în considerare raportul cms. şef de poliţie A V V, transmis de acesta prin fiul său, cms. şef N P pe data de 28.04.2008; raportul nu a fost datat şi nici înregistrat la Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, data de 28.04.2008 menţionată ca dată a depunerii sale, rezultând doar din declaraţia cms. şef N P, care, de altfel, l-a şi prezentat cst. S M; atât în conţinutul fişei de personal, cât şi în al adresei de înaintare a acesteia, conducerea Direcţiei Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor nu a consemnat faptul că raportul cms. şef de poliţie A V V a fost primit în ziua de 28.04.2008; în baza documentelor transmise de Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, la data de 06.05.2008, prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor, cms. şef de poliţie A V V i-au încetat raporturile de serviciu, cu drept la pensie, începând cu data de 18.04.2008; întrucât atât cst. S M, cât şi cms. şef de poliţie N P au evitat să răspundă la toate aspectele privind circumstanţele trecerii în rezervă a cms. şef de poliţie A V V, s-au solicitat acestora rapoarte pe bază de chestionar; cst. S M a afirmat că raportul cms. şef de poliţie A V V de trecere în rezervă i-a fost prezentat în data de 28.04.2008 (ziua de luni) de către cms. şef de poliţie N P; acesta din urmă a afirmat că în perioada 21-30.04.2008 a avut mai multe discuţii telefonice cu cms. şef de poliţie A V V cu privire la trecerea în rezervă, raportul privind solicitarea ofiţerului de a se pensiona fiind primit de la fiul acestuia, la 28.04.2008, arătând că a desemnat-o pe scms. I I să întocmească fişa de personal ce a fost înaintată Direcţiei Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor; în declaraţia olografă din data de 28.08.2008 cms. şef A V V a consemnat că la data de 19.04.2008 a întocmit un raport de trecere în rezervă începând cu data de 18.04.2008, precum şi că în cursul anului 2008 a întocmit un raport de prelungire a activităţii pe care l-a înaintat la Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor şi la Ministerul Administraţiei şi Internelor, solicitare ce nu a fost aprobată, precizând că acest raport i-a fost ridicat de DNA odată cu reţinerea sa; se apreciază că cst. S M şi cms. şef de poliţie N P aveau obligaţia să-l pună la dispoziţie pe cms. şef A V V începând cu data de 19.04.2008 în conformitate cu art. 65 al. 2 din Legea 360/2002, în baza sesizării Instituţiei Prefectului – Judeţul Bacău nr. 16115/22.04.2008 şi a adresei Tribunalului Bacău, din care rezulta fără niciun dubiu că s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva poliţistului; au fost încălcate prevedrile art. 65 al. 2 din Legea 360/2002, responsabil fiind şi col(r) N P, fost şef al Biroului Resurse Umane din cadrul Direcţiei Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor întrucât nu a finalizat demersurile pentru emiterea ordinului de punere la dispoziţie a cms. şef A V V; raportul cms. şef A V V prin care a solicitat trecerea în rezervă începând cu data de 18.04.2008 nu a fost înregistrat la secretariatul Direcţiei Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor şi nu a mai urmat circuitul normal de înregistrare, rezoluţionare şi repartizare către compartimentul de specialitate, în conformitate cu Instrucţiunile ministrului nr. 1000/2005; responsabil pentru această abatere este col(r) N P care la data de 28.04.2008 a primit personal, de la fiul cms. şef A V V, raportul acestuia cu solicitarea de încetare a raporturilor de serviciu, încâlcând prevederile art. 8, 10 şi 11 din Instrucţiunile ministrului nr. 1000/2005; la data de 29.04.2008 cst. S M şi col(r) N P, fostul şef al Biroului Resurse Umane din cadrul Direcţiei Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, au semnat fişa de personal a ofiţerului menţionat nr. S/52.759/2008 cu propunerea de încetare a raporturilor de serviciu începând cu data de 18.04.2008, fără să ţină cont de situaţia juridică a acestuia şi de comunicările primite de la Prefectura Bacău şi Tribunalul Bacău.
Din raportul întocmit la data de 12.11.2008 de inculpatul N P (filele 296-297 din dosarul de urmărire penală), rezultă că inculpatul a declarat, aşa cum s-a reţinut în raportul de control mai sus analizat, că în perioada 21-30.04.2008 a avut mai multe discuţii telefonice cu A V V care l-a întrebat şi consultat în privinţa pensionării sale şi, după verificarea datelor existente în dosar, i-a comunicat că îndeplineşte condiţiile legale pentru pensionare. Mai rezultă că în jurul datei de 22-24.04.2008 A V V l-a sunat şi i-a spus că vrea să-i trimită raportul de pensionare şi carnetul de muncă în original, iar după o zi sau două l-a sunat din nou şi i-a comunicat că va veni o persoană care i le va aduce, astfel că pe data de 28.04.2008 i-au fost aduse aceste documente de o persoană despre care ulterior a aflat că este fiul acestuia. Inculpatul a mai precizat că scms I I din cadrul Biroului Resurse Umane a întocmit fişa cu propunere de pensionare. Inculpatul mai menţionează că i-a raportat chestorului S M că va pregăti proiectul de ordin privind punerea la dispoziţie şi va solicita copie de pe Ordonanţa de reţinere din data de 19.04.2008 întrucât acesta este documentul care poate genera efecte juridice.
Din raportul întocmit la data de 12.11.2008 de martorul S M (fila 298 din dosarul de urmărire penală), rezultă că acesta a declarat că raportul ofiţerului l-a primit în ziua de luni, 28.04.2008, fiindu-i prezentat de şeful Biroului Resurse Umane, N P. Mai rezultă că A V V nu a fost pus la dispoziţie întrucât şeful Biroului Resurse Umane a raportat că nu este posibil întrucât nu are copia ordonanţei de reţinere.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale la data de 09.11.2009 (declaraţia olografă de la filele 173 – 175 din dosarul de urmărire penală) inculpatul N P a precizat următoarele aspecte pe care instanţa le reţine ca relevante pentru cauza dedusă judecăţii: în jurul datei de 19.04.2008 sau 20.04.2008, după-amiaza, a fost sunat de A V V care i-a spus că cei din conducerea Prefecturii Bacău doresc să îl înfunde şi s-a hotărât să iasă la pensie, precizându-i că în câteva zile va găsi o soluţie să-i trimită raportul împreună cu carnetul de muncă; la data de 21.04.2008 şeful direcţiei, chestorul S M, a convocat şedinţa de conducere şi le-a adus la cunoştintă situaţia creată în cadrul Prefecturii Bacău, urmând ca în raport de problemele ce vor interveni pe parcurs să ia măsurile necesare; la data de 22.04.2008, în şedinţa de conducere, domnul chestor a prezentat o copie a unui fax înaintat de Prefectura Bacău prin care se cerea suspendarea din funcţie a lui A V V, la această copie fiind ataşată şi o altă copie a unui răspuns al DNA către Prefectură; în şedinţă i-a spus domnului chestor că pentru suspendarea din funcţie ori punerea la dispoziţie era nevoie de o copie a ordonanţei de punere în mişcare a acţiunii penale pentru a putea stabili cu ce dată să-l pună la dispoziţie sau să îl suspende; că domnul chestor a sunat de nenumărate ori la conducerea Prefecturii, dar nu a reuşit, dar şi el personal a încercat să contacteze conducerea Prefecturii, reuşind să discute cu un domn T pe care l-a rugat să facă demersurile necesare pentru a obţine o copie de pe ordonanţă; totodată a luat legătura la Direcţia Generală Resurse Umane din M.A.I. şi le-a explicat situaţia, spunându-i-se că atât timp cât nu are o copie a ordonanţei, iar încheierea Tribunalului este în pronunţare, nu poate dispune nicio măsură pe linie de personal; între timp, pe data de 23 sau 24.04.2008 a venit la Bucureşti o persoană care i-a adus raportul lui A V V prin care solicita încetarea raporturilor de serviciu cu drept de pensie începând cu data de 18.04.2008; întrucât în dosar existau toate documentele şi acesta îndeplinea condiţiile privind pensionarea, a repartizat lucrarea spre rezolvare lui I I; documentele, respectiv fişa de personal şi raportul original al ofiţerului, au fost înaintate la Direcţia Generală Management Resurse Umane la data de 29.04.2008 întrucât în perioada 25.04.2008- 28.04.2008 nu s-a lucrat fiind sărbătorile de Paşti.
Fiind ascultat la urmărirea penală la data de 07.12.2009 (filele 76 -81 din dosarul de urmărire penală) inculpatul a precizat următoarele aspecte pe care instanţa le-a reţinut ca relevante pentru cauza dedusă judecăţii: la data de 22.04.2008 a fost primită la direcţie o adresă din partea Prefecturii Bacău, însoţită de anumite documente, adresă prin care se cerea suspendarea din funcţie a lui A V V, precum şi numirea unui înlocuitor, precizând că adresa în cauză fusese trimisă de către Prefectură către conducerea Ministerului, respectiv la secretarul de stat V P D, iar acesta o trimisese către direcţie; în jurul orei prânzului a primit această adresă ce fusese rezoluţionată de chestor S M în atenţia Biroului Resurse Umane şi a Compartimentului juridic; a repartizat această lucrare doamnei M N în vederea analizării şi întocmirii documentaţiei necesare pentru punerea la dispoziţie a lui A V V; în aceeaşi zi, 22.04.2008, doamna M a întocmit la calculator o ciornă a ordinului de punere la dispoziţie, pe care a printat-o şi i-a adus-o ridicând problema datei cu care trebuia pus la dispoziţie ofiţerul, dată ce trebuia menţionată în document şi, urmare acestei probleme, s-a consultat cu doamna M M, consilier juridic la direcţie, cu domnul chestor S şi cu ofiţerii specialişti din cadrul direcţiei resurse umane a ministerului, iar în urma discuţiilor s-a ajuns la un consens în sensul că era necesar să se adreseze Prefecturii Bacău pentru a obţine o copie a documentului prin care fusese pusă în mişcare acţiunea penală pentru a lămuri situaţia ofiţerului; cu puţin timp înainte de a primi solicitarea de la Prefectură, a fost contactat telefonic de A V V care i-a spus că doreşte să înceteze raporturile de muncă cu ministerul cu drept de pensie şi că a întocmit în acest sens un raport pe care o să-l trimită la direcţie, precizând că acesta i-a spus la telefon că a menţionat în raport data de 18.04.2008 ca fiind data prin care solicită încetarea raporturilor; se cunoştea că A V V a făcut un raport de încetare a raporturilor de muncă cu data de 18.04.2008, acest aspect fiind cunoscut atât de chestorul S, cât şi de secretarul general al Guvernului de la momentul respectiv; în următoarele trei zile chestorul S a încercat de mai multe ori să ia legătura cu cei din conducerea Prefecturii Bacău pentru a li se pune la dispoziţie o copie a ordonanţei de punere în mişcare a acţiunii penale faţă de A V V, aceştia nerăspunzând în niciun fel întrucât erau implicaţi în activităţi privind alegerile euro-parlamentare; după câteva zile a primit de la A V V, prin intermediul unui tânăr, un raport împreună cu carnetul de muncă în original, raport prin care acesta solicita încetarea raporturilor de muncă cu drept de pensie, subliniind că l-a primit, cu certitudine după ce primise solicitarea Prefecturii trimisă prin minister, însă până în data de 25.04.2008; documentele în cauză i-au fost remise la sediul direcţiei din Bucureşti, str. Şoseaua Pipera şi A V V i-a comunicat telefonic cu privire la modalitatea în care îi va trimite documentele; raportul şi carnetul de muncă ale lui A V V le-a prezentat chestorului S şi acesta a dispus să întocmească, conform legii, documentele necesare şi să le trimită, conform procedurii, către minister; a dat raportul şi cartea de muncă doamnei Ilie, singura persoană care îndeplinea atribuţiile în ceea ce priveşte pensionarea, respectiv întocmirea dosarului de pensie după încetarea raportului de muncă, dar nu îşi aduce aminte dacă în data de 24 sau 25.04.2008, care a întocmit fişa de personal, iar acest document i-a fost remis spre verificare în calitate de şef al biroului şi după ce a verificat fişa, conform procedurii, a semnat această fişă şi a înaintat-o domnului chestor spre verificare şi semnare, iar la acel moment nu a existat niciun fel de discuţii între el şi acesta referitor la solicitarea privind punerea la dispoziţie; fişa de personal a fost înregistrată la data de 29.04.2008, aceasta fiind data la care el a semnat-o şi la care fişa şi adresa de înaintare către minister a fost semnată de chestorul S M; fişa de personal cu adresa de înaintare şi raportul în original al lui A V V au fost trimise prin poşta militară către direcţia resurse umane a ministerului avându-se în vedere caracterul de secret de serviciu a fişei de personal; ulterior, după verificarea documentelor, reprezentanţii direcţiei resurse umane a ministerului au întocmit documentele necesare încetării raporturilor de muncă cu drept de pensie pentru A V V, aceasta fiind dispusă, având în vedere calitatea de ofiţer a lui A V V, prin ordin al ministrului; nu putea să treacă în fişa de personal o altă dată de încetare a raporturilor de serviciu cu drept la pensie decât data menţionată de A V V în raport decât cu riscul de a vătăma interesele legitime ale acestuia, fapt ce conducea la comiterea infracţiunii prev. de art. 246 C.p.
Fiind ascultat cu ocazia cercetării judecătoreşti în primă instanţă la data de 25.02.2010 (filele 22-27 din dosarul instanţei) inculpatul a precizat că îşi menţine declaraţiile date la urmărirea penală, făcând şi declaraţii în care a relevat următoarele aspecte pentru prima dată faţă de cele declarate la urmărirea penală sau în mod diferit faţă de cele declarate la urmărirea penală: la data de 21.04.2008, în prima zi de serviciu după un concediu medical, în şedinţa de comandă, li s-a comunicat că în presă şi la televiziune au apărut amănunte despre o luare de mită la nivelul serviciului; după şedinţa de comandă, în jurul prânzului, a fost sunat de către fostul comisar-şef A V V, care i-a spus că a făcut un raport şi i-l va trimite prin cineva, precizând că prin acel raport solicită ieşirea la pensie; în ziua de 22.04.2008, dimineaţa, după ora 9 şi ceva, directorul instituţiei, chestorul M S, l-a chemat în birou, i-a arătat o adresă de la Prefectură şi una de la Tribunalul Bacău în care se menţiona că Tribunalul Bacău dispusese faţă de A V V mai multe măsuri, printre care şi aceea de a nu părăsi localitatea, iar după ce a citit adresa, domnul chestor i-a spus că îi va parveni prin secretariat şi în funcţie de rezoluţia dumnealui să analizeze şi să dispună măsurile legale; totodată i-a spus să ia legătura la serviciu, la Bacău, şi să întrebe ce alte elemente au despre acest eveniment; a sunat la Bacău, şi întrucât nu răspundea nimeni la telefonul fix, a sunat pe mobil pe H V, locţiitorul comisarului - şef A V V, pe care l-a întrebat ce ştie despre eveniment şi l-a rugat ca dacă au elemente în plus să le comunice de urgenţă, întrucât primise în direcţie cele două adrese, iar Prefectura sugera să fie pus la dispoziţie; aproape de sfârşitul programului M N a venit şi i-a comunicat că a sesizat faptul că din adresa Tribunalului Bacău nu rezultă concret când s-a pus în mişcare acţiunea penală şi cu ce dată faţă de A V V, aspecte care trebuiau inserate în ordinul de punere la dispoziţie, iar el i-a recomandat să meargă la Compartimentul Juridic şi să discute despre aspectele ridicate şi după discuţia avută cu M M, care era la Compartimentul Juridic, martora M i-a transmis că într-adevăr este necesar să se clarifice situaţia punerii în mişcare a acţiunii penale şi a datei acesteia; pentru că se terminase programul, a doua zi, a mers la directorul instituţiei, chestorul M S, i-a raportat despre aspectele sesizate de lucrătoare, iar acesta a chemat-o personal în birou pe M M, jurista, care, de asemenea, a susţinut că este nevoie de un document concret pentru întocmirea ordinului de punere la dispoziţie a numitului A V V; tot în acea perioadă, 22-23.04.2008, spre sfârşitul programului, a venit la direcţie în Pipera, o persoană de la care a luat plicul în care se afla raportul lui A V V şi carnetul de muncă în original; crede că a doua zi le-a prezentat domnului director care i-a comunicat să facă demersurile necesare dacă se îndeplinesc condiţiile legale de pensionare; spre sfârşitul săptămânii, crede că 24 - 25, raportul lui V A şi carnetul de muncă le-a dat aceleiaşi lucrătoare care avea dosarul de personal al ofiţerului, şi anume M N, care a început să efectueze verificările privind îndeplinirea condiţiilor de pensionare, totodată, în calculator întocmind, în ciornă, şi fişa de personal; a dat acel raport lucrătoarei M N, pentru că de fiecare dată când primea lucrări de acest gen le dădea subordonaţilor şi ei mergeam la secretariat şi le înregistrau, arătând că i-a dat raportul doamnei M, dar nu i-a spus să-l înregistreze, pentru că ştiau acest lucru; după ce i-a dat doamnei M acest raport, raportul nu a mai fost în posesia sa (a inculpatului) niciun moment până pe data de 29, când a plecat la minister; a repartizat această lucrare doamnei M în baza unei cutume, dar nu a scris pe niciun document că îi repartizează această lucrare, ci doar i-a spus verbal să analizeze şi să verifice dacă sunt îndeplinite condiţiile; când a primit acest raport adresele Prefecturii erau înregistrate la direcţie şi date spre lucru; pe data de 29.04.2008, M N nu a mai venit la serviciu, intrând în concediu şi atunci a dat dispoziţie altei lucrătoare, I I, să preia dosarul lui A, să reverifice situaţia şi să finalizeze lucrarea; nu a dat prioritate soluţionării cererii formulate de A, precizând că trebuia soluţionată într-un termen, că nu era prevăzut niciun termen de soluţionare şi nici pentru solicitarea Prefecturii nu era prevăzut un termen de soluţionare; nu a ataşat la propunere şi adresele de la prefectură pentru că la minister nu se cereau decât fişa de personal şi raportul în original al ofiţerului; niciodată nu a întâlnit vreo formulare în care să se fi făcut în propunere o menţiune cu privire la o altă dată de încetare a raporturilor de muncă decât cea menţionată de cel care solicita încetarea raportului; nu putea să treacă o altă dată decât cea care era trecută în fişa de personal pentru că în această situaţie documentele i-ar fi fost restituite de la minister, sesizând că cererea era cu o dată, iar propunerea era cu o altă dată; din cererea persoanei se lua doar data începând de la care se solicita încetarea raporturilor; nu avea nici în atribuţi şi nici nu considera, nefiind prevăzut nicăieri, că trebuia să facă menţiuni cu privire la situaţia juridică a lui A; în aceste propuneri nu expuneau puncte de vedere cu privire la cele constatate, ci doar scriau propunerea, condiţiile şi data cu care s-a cerut încetarea raporturilor de serviciu; datele privind acea urmărire penală erau înainte de cererea lui A şi dacă ar fi avut documente care să certifice acest lucru, atunci ar fi fost pus la dispoziţie pe funcţia prevăzută de lege şi ar fi dat curs şi cererii de încetare a raporturilor de serviciu în condiţiile punerii la dispoziţie, dar în propunere se menţiona că este pe funcţia respectivă; a primit documentele în perioada aceea 22-24, iar când a fost sunat pe data de 21 de către numitul A, şi-a încunoştinţat şefii despre discuţia telefonică, precizând că între perioada 25-29 acel document a stat la lucrătoare, în dosarul de pensionare al lui A; nu există un model de raport care trebuie să fie completat de către un poliţist în momentul în care acesta doreşte să iasă la pensie; nu există niciun fel de procedură pentru punerea la dispoziţie a poliţiştilor şi nici ce documente stau la baza întocmirii ordinului de punere la dispoziţie; nu aprecia, dar era o cutumă cu privire la documentele necesare; data punerii la dispoziţie era obligatoriu să fie data punerii în mişcare a acţiunii penale; când a analizat cererea de pensie nu a avut în vedere data la care aceasta a fost formulată, pentru că erau situaţii de pensionări anticipate şi după 2-3 luni de zile veneau deciziile; referitor la procedura intrării documentelor in Direcţia Regim Permise de Conducere, arată că acestea intrau prin poşta specială, prin poşta civilă, prin fax, prin curier sau prin terţe persoane şi ajungeau la secretariatul Direcţiei, unde erau introduse în mape şi prezentate directorului pentru rezoluţionare; după rezoluţionare, lucrările erau restituite la secretariat, unde, de regulă, ziua următoare, persoanele de la secretariat, după ce le înregistrau şi le repartizau pe serviciile menţionate în rezoluţiile puse de director, le aduceau şi le predau lor, şefilor de birou, pe bază de condică şi sub semnătură; după aceea sarcina lui, ca şef de birou, era să repartizeze lucrarea pentru soluţionare lucrătorilor din cadrul Biroului Resurse Umane; mai exista şi o altă practică, şi anume când o lucrare era adusă la Biroul de Resurse Umane, el o prezenta directorului pentru rezoluţionare, după care o repartiza unui lucrător din cadrul biroului, acesta mergea la secretariat şi o înregistra, apoi trecea la soluţionarea ei; la nivelul direcţiei sale şi nici la al celorlalte unităţi din aparatul Ministerului de Interne nu aveau proceduri scrise care să-i ghideze cum se procedează, ce documente se întocmesc, în ce termen, cum se înaintează la Direcţia Generală Management şi Resurse Umane şi ce alte documente şi activităţi desfăşoară această direcţie pentru punerea în aplicare sau soluţionarea propunerilor formulate de către unităţile teritoriale privind încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie; nu există o normă legală, care să reglementeze explicit punerea la dispoziţie sau suspendarea din funcţie a poliţiştilor şi de competenţa cui este.
Din fişa postului inculpatului N P (filele 304 -309 din dosarul de urmărire penală) rezultă următoarele atribuţii relevante în raport de obiectul prezentei cauze: are în subordine personalul Biroului Resurse Umane; controlează, coordonează şi îndrumă activitatea desfăşurată de personalul din subordine; organizează şi conduce întreaga activitate a Biroului Resurse Umane în vedere îndeplinirii întocmai a tuturor atribuţiilor ce revin biroului, conform prevederilor legale, ordinelor, instrucţiunilor şi regulamentelor emise de ministrul administraţiei şi internelor; semnează corespondenţa biroului cu unităţile Ministerului Administraţiei şi Internelor; analizează modul şi stadiul îndeplinirii sarcinilor de serviciu de către personalul din subordine; ia decizii cu privire la îndrumarea, coordonarea şi controlul activităţii desfăşurate în cadrul birorului.
Din art. 8 – 13 din Instrucţiunile ministrului administraţiei şi internelor nr. 1000/01.11.2005 (filele 379 -387 din dosarul de urmărire penală) rezultă următoarele: o corespondenţă trebuie înregistrată în registrele de intrare – ieşire; înregistrarea documentelor neclasificate (din care rezultă, în baza actelor dosarului, că făcea parte şi raportul întocmit de A V V) se face separat de cele clasificate în registrul de intrare-ieşire a corespondenţei ordinare; înregistrarea se face cronologic în ordinea primirii sau emiterii documentelor; documentele primite, care se referă la o lucrare în curs de rezolvare se înregistrează cu număr separat, corespunzător datei la care s-a primit. Având în vedere dispoziţiile acestor instrucţiuni rezultă că raportul prin care martorul A V V solicitarea încetarea raporturilor de muncă cu drept la pensie trebuia înregistrat în evidenţe sub nr. separat, chiar şi dacă se aprecia că acesta trebuia conexat la lucrarea având ca obiect punerea la dispoziţie.
Din dispoziţiile Legii 360/2002, în vigoare la data faptei din prezenta cauză, instanţa de fond a mai reţinut următoarele ca fiind incidente prezentei cauze, atât în raport de situaţia de fapt, cât şi în raport de atribuţiile inculpatului ca şef al Biroului Resurse Umane: conform art. 25 al. 1 lit. b din lege, fiecare poliţist are un dosar personal care cuprinde documentele privind, printre altele, sancţiunile ce i-au fost aplicate, ordonate cronologic şi fără discontinuităţi; art. 65 al. 2 din lege conform căruia poliţistul faţă de care s-a pus în mişcare acţiunea penală sau care este judecat în stare de libertate ori liberat provizoriu pe cauţiune este pus la dispoziţie; art. 65 al. 4 din lege conform căruia poliţistul pus la dispoziţie îndeplineşte numai acele sarcini şi atribuţii de serviciu stabilite în scris de şeful unităţii de poliţie şi beneficiază de drepturile băneşti corespunzătoare gradului profesional pe care îl are, la niveul de bază, precum şi de celelalte drepturi prevăzute în legea 360/2002; art. 45 al. 1 lit. g din lege conform căruia poliţistul este dator să informeze şeful ierarhic şi celelalte autorităţi abilitate cu privire la faptele de corupţie săvârşite de alţi poliţişti, de care a luat cunoştinţă.
Din Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 300/21.06.2004, modific. şi completat (filele 148 – 202 din dosarul instanţei) instanţa de fond a reţinut ca relevante următoarele dispoziţii: art. 119 conform căruia poliţiştii şi cadrele militare sunt puşi la dispoziţie în situaţiile stabilite prin statutele de personal care le reglementează activitatea; art. 125 conform căruia încetarea raporturilor de serviciu la cerere operează începând cu data la care şeful care are competenţa de acordare a gradelor profesionale aprobă cererea, în condiţiile legii; art. 166 al. 1 conform căruia dosarul personal constituie principalul document de evidenţă nominală a poliţiştilor şi conţine date cu caracter personal şi profesional, întocmindu-se în exemplar unic; art. 166 al. 2 lit. d conform căruia dosarul personal cuprinde anexa care conţine documente cu privire la comunicările instanţelor de judecată; art. 166 al. 3 conform căruia actualizarea dosarului personal se face în termen de maximum 5 zile de la producerea unei mutaţii cu privire la datele prevăzute la al. 2; art. 5 lit. d conform căruia la încetarea raporturilor de serviciu dosarele personale rămân la unitatea din care a făcut parte cel în cauză; art. 170 conform căruia dosarele personale se păstrează de către structurile de resurse umane; art. 171 conform căruia personalul Ministerului Administraţiei şi Internelor are obligaţia de a aduce la cunoştinţa compartimentelor de resurse umane modificările privind datele personale sau profesionale, în termen de maxim 5 zile de la producerea acestora;
Din adresa nr. 293408/16.06.2008 emisă de M.A.I. – Direcţia Generală Resurse Umane (filele 117 -118 din dosarul de urmărire penală) rezultă următoarele: punerea la dispoziţie, care este reglementată de art. 65 al. 2 din Legea 360/2002, este o măsură administrativă care operează la data ivirii situaţiilor temeinic justificate, respectiv de la momentul punerii în mişcare a acţiunii penale sau judecării în stare de libertate ori liberării provizorii pe cauţiune pentru situaţiile prev. de art. 65 al. 2 din Legea 360/2002; în ceea ce priveşte încetarea raporturilor de serviciu în vederea pensionării activitatea presupune desfăşurarea succesivă a mai multor etape în vederea soluţionării unei astfel de solicitări; astfel, raportul celui în cauză privind solicitarea de încetare a raporturilor de serviciu se depune la structura de resurse umane, în vederea înregistrării şi avizării de către şeful structurii sau unităţii din care face parte poliţistul; după verificarea îndeplinirii condiţiilor privind încetarea raporturilor de serviciu cu drept la pensie se întocmeşte lucrarea cu propunerea de încetare a raporturlui de serviciu cu drept la pensie, aprobată de şeful unităţii, la care se anexează raportul personal al poliţistului, înaintându-se spre soluţionare persoanelor care, potrivit art. 15 din Legea 360/2002, cu modif. şi completările ulterioare, au competenţa de acordare a gradelor profesionale; activităţile privind punerea la dispoziţie şi cele privind încetarea raporturilor de serviciu în vederea pensionării se desfăşoară de către structura de resurse umane a unităţii din care face parte poliţistul; lucrările pot fi conexate doar în situaţia în care au acelaşi obiect, or, o lucrare având ca obiect punerea la dispoziţie şi o lucrare privind încetarea raporturilor de serviciu în vederea pensionării au nu numai obiect diferit, dar şi reglementat distinct de legislaţia incidentă fiecărei instituţii; cu privire la posibilitatea soluţionării cu prioritate a cererii de încetare a raporturilor de serviciu în vederea pensionării faţă de punerea la dispoziţie se arată că nu se poate stabili o prioritate pentru una dintre cele două proceduri, acestea putând fi caracterizate din punct de vedere al temporalităţii prin raporturi de anterioritate, simultaneitate şi posterioritate, fiind totodată guvernate de norme distincte, de strictă interpretare şi aplicare.
Din adresa emisă de M.I.R.A. – Direcţia Generală Juridică nr. 287.435/7 din 19.12.2008 (fila 300 din dosarul de urmărire penală) rezultă că ordinul prin care s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu poate fi emis retroactiv doar în situţia în care încetarea raporturilor respective a intervenit de drept (deces, condamnare cu executarea pedepsei), iar în cazul în care ordinul s-a emis la cererea ofiţerului sau din iniţiativa instituţiei, aplicarea acestuia nu poate precede data emiterii actului administrativ de referinţă. Mai rezultă că în cazul soluţionării cererii de pensionare, aceasta poate fi depusă, conform art. 52 al. 1 lit. a din Legea 179/2004 în cel mult 90 de zile de la data la care s-au întrunit condiţiile de pensionare, drepturile de pensie putând să se acorde, retroactiv, de la data încetării plăţii salariului poliţistului.
Având în vedere aceste dispoziţii legale, în raport şi de relaţiile comunicate de Direcţia Generală Resurse Umane din cadrul M.A.I. şi de cele comunicate de Direcţia Generală Juridică din cadrul M.I.R.A., instanţa de fond mai constată următoarele: că structura de resurse umane este singura care deţine dosarul personal al unui poliţist şi care gestionează datele din acesta; că punerea la dispoziţie este obligatorie şi nu opţională; că punerea la dispoziţie este condiţionată doar de punerea în mişcare a acţiunii penale; că punerea la dispoziţie îşi produce efectele în baza legii; că, în cazul în care cu privire la aceeaşi persoană s-a înregistrat întâi o lucrare vizând punerea la dispoziţie şi ulterior o lucrare vizând încetarea raporturilor de serviciu cu drept la pensie, soluţionarea trebuie să se facă cu respectarea ordinii de înregistrare, cu atât mai mult cu punerea la dispoziţie nu exclude încetarea raporturilor de serviciu, iar încetarea raporturilor de serviciu la cerere nu se poate face retroactiv, de la data indicată de solicitant. Având în vedere acestea instanţa apreciază ca neîntemeiate susţinerile inculpatului conform cărora nu putea face propunerea de încetare a raporturilor de muncă decât cu data indicată de martor în cerere, deoarece în cauză este vorba de o încetare a raporturilor de muncă la cerere, ce nu se poate dispune retroactiv, iar decizia de pensionare este subsecventă acesteia şi se raportează la aceasta.
În baza probatoriului administrat, astfel cum a fost analizat, instanţa de fond a reţinut că inculpatul şi-a încălcat atribuţiile de serviciu mai sus redate, dar şi dispoziţiile legale vizate prin aceste atribuţii, prin următoarele: de la data de 22.04.2008, în condiţiile în care din adresa Tribunalului Bacău rezulta că faţă de martorul A V V a fost pusă în mişcare acţiunea penală, inculpatul a tergiversat punerea la dispoziţie prin invocarea lipsei ordonanţei prin care s-a pus în mişcare acţiunea penală; în aceste condiţii, de la data de 22.04.2008, când martora D (fostă M) N M a întocmit ciorna ordinului pentru punerea la dispoziţie a lui A V V şi până la data de 28.04.2008, inculpatul nu a dispus acestei martore, care era subordonata sa şi căreia îi repartizase acea lucrare, să efectueze adresă pentru obţinerea ordonanţei prin care s-a pus în mişcare acţiunea penală faţă de A V V; în aceeaşi perioadă inculpatul nu a verificat stadiul acestei lucrări şi nu i-a dat îndrumări martorei pentru definitivarea lucrării; în aceeaşi perioadă inculpatul a avut mai multe discuţii telefonice cu A V V, ce vizau intenţia acestuia din urmă de a solicita încetarea raporturilor de muncă; fără existenţa unei sesizări legale prin raport înregistrat la Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor sau la Biroul Resurse Umane din cadrul acesteia, inculpatul a dat dispoziţii verbale martorei D (fostă M) N M să întocmească fişa de personal a lui A V V în vederea pensionării, fişă ce are caracter de secret de serviciu; la momentul la care inculpatul a dat această dispoziţie martorei, aceasta nu definitivase lucrarea privind punerea la dispoziţie a lui A V V, împrejurare cunoscută de inculpat, dar în raport de care nu a mai dispus nicio măsură după data de 22.04.2008 şi până la data de 30.04.2008; prin dispoziţia verbală dată martorei D (fostă M) de a întocmi fişa de personal în lipsa unei sesizări legale în acest sens, coroborată cu dispoziţia verbală dată martorei I I de a continua această fişă fără ca raportul să fie înregistrat legal în evidenţe, dar şi cu faptul că aceste dispoziţii au fost date şi executate într-un timp foarte scurt – 2 zile, în condiţiile în care în aceeaşi perioadă inculpatul nu a luat nicio măsură pentru definitivarea lucrării având ca obiect punerea la dispoziţie, deşi aceasta era anterioară şi legal înregistrată, inculpatul a determinat, în mod nelegal, soluţionarea cu prioritate a raportului prin care A V V solicita încetarea raporturilor de muncă, împiedicând astfel aplicarea dispoziţiilor legale vizând punerea la dispoziţie care era de natură a influenţa condiţiile în care se putea dispune încetarea raporturilor de muncă; la data de 28.04.2008 a primit raportul prin care A V V solicita încetarea raporturilor de serviciu, conform unei înţelegeri telefonice cu acesta, printr-un intermediar trimis de acesta, în afara orelor de program, în afara locului şi localităţii unde inculpatul îşi îndeplinea atribuţiile de serviciu; nu a dispus măsurile legale pentru înregistrarea acestui raport în evidenţele Direcţiei Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor şi ale Biroului Resurse Umane din cadrul acesteia; în condiţiile neînregistrării acestui raport, la data de 29.04.2008 inculpatul a dat dispoziţie verbală unui alt lucrător din subordinea sa, martora I I, să continue fişa de personal a lui A V V pe care nu o definitivase martora D (fostă M) N M, fără a dispune vreo măsură cu privire la lucrarea vizând punerea la dispoziţie a acestuia şi fără a-i comunica faptul că la nivelul biroului era înregistrată şi nedefintivată lucrarea privind punerea la dispoziţie a lui A V V; nu a dispus martorei I I să menţioneze în fişa de personal a lui A V V situaţia juridică a acestuia în raport de fapta din data de 18.04.2008, deşi inculpatul cunoştea această situaţie şi care erau consecinţele ei din punct de vedere juridic; prin neinserarea în fişa de personal a situaţiei juridice a lui A V V în raport de fapta din data de 18.04.2008 a fost împiedicată efectuarea la nivelul Direcţiei Generale Management Resurse Umane din cadrul M.A.I. a conformităţii propunerii făcute de Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor în raport de situaţia juridică a lui A V V la data de 18.04.2008. Sub acest ultim aspect instanţa are în vedere faptul că Biroul Resurse Umane era cel care deţinea toate datele cu privire la A V V şi era singurul care putea să furnizeze date complete cu privire la situaţia acestuia. Or, din moment ce propunerea pe care au înaintat-o era însoţită doar de fişa de personal a lui A V V şi de raportul întocmit de acesta, fără a se anexa şi dosarul de personal, este evident că Direcţia Generală Management Resurse Umane din cadrul M.A.I. nu avea cum să cunoască situaţia lui A V V, astfel cum aceasta rezulta din comunicarea făcută de Tribunalul Bacău şi Prefectura Bacău.
Probatoriul administrat, astfel cum a fost analizat, dovedeşte existenţa faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată şi vinovăţia acestuia în săvârşirea ei. Instanţa de fond a dat eficienţă probatoriului mai sus analizat şi reţinut deoarece doar acesta se coroborează, astfel cum s-a precizat şi analizat. Instanţa nu a dat eficienţă declaraţiilor inculpatului sau martorilor cu privire la alte aspecte pe care aceştia le-au relatat întrucât a apreciat fie că nu vizau fapta dedusă judecăţii fie că nu erau relevante în raport de aceasta.
, tribunalul a reţinut în esenţă că prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Bucureşti la data de 30.12.2009 în dosarul nr. 71/P/2009 s-au dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului N P pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 13 ² din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare raportat la art. 248 C.pen.
S-a reţinut în fapt în sarcina inculpatului N P că în cursul lunii aprilie 2008, în calitate de şef al Biroului Resurse Umane al Direcţiei Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, cu ştiinţă, printr-o succesiune de acte contrare atribuţiilor de serviciu şi procedurilor legale, a facilitat încetarea raporturilor de serviciu prin pensionare anticipată a comisarului şef de poliţie A V V, şef al Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor al Judeţului Bacău, retroactiv cu data de 18.04.2008, deşi la această dată, ofiţerul de poliţie comisese o faptă de corupţie pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală de către Direcţia Naţională Anticorupţie - Secţia de Combatere a Corupţiei, situaţie care, conform art. 65 alin. 2 din Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului, impunea punerea la dispoziţie a ofiţerului de poliţie A V V.
Demersurile inculpatului N P au avut ca rezultat, pe lângă crearea unei situaţii confuze cu privire la calitatea de ofiţer activ a lui A V V la data comiterii faptei de corupţie, precum şi obţinerea de către acesta a unei pensii şi a unor compensaţii corespunzătoare funcţiei deţinute la data de 18.04.2008, superioare celor cuvenite acestuia în contextul punerii sale la dispoziţie potrivit legii.
Astfel, din mijloacele de probă existente la dosar rezultă că începând cu data de 01.04.2006, inculpatul N P a activat în calitate de comisar şef de poliţie, ca şef al Biroului Resurse Umane al Direcţiei Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor.
Conform fişei de post ataşate la dosarul de urmărire penală (filele 304-309) acesta avea atribuţii de conducere a întregii activităţi a Biroului Resurse Umane al Direcţiei Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, în conformitate cu prevederile legale, ordinele, instrucţiunile şi regulamentele specifice activităţii structurii, asigurând şi aplicarea politicii de personal în cadrul acesteia. Sub aspect decizional, inculpatul N P avea atribuţii de îndrumare, coordonare şi control ale activităţii desfăşurate în cadrul biroului.
Cu referire la A V V, acesta a îndeplinit până la data de 18.04.2008 inclusiv, funcţia de şef al Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor al Judeţului Bacău, având gradul de comisar şef de poliţie.
Pe data de 18.04.2008. aflându-se în exercitarea atribuţiilor de serviciu, constând în organizarea şi controlul desfăşurării sesiunii de examene pentru obţinerea permiselor de conducere în Mun Oneşti, Jud. Bacău, A V V a primit, prin intermediar, suma de 2900 euro pentru a facilita promovarea examenului şi obţinerea dreptului de a conduce autovehicule de mai mulţi candidaţi. La scurt timp, după primirea sumei de bani, acesta a fost interpelat de organele de urmărire penală din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi reţinut timp de 24 de ore în vederea prezentării acestuia la instanţa competentă cu propuneri de măsuri preventive. La data de 19.04.2008 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de A V V, iar prin încheierea de şedinţă pronunţată la 21.04.2008 în dosarul 2177/110/2008 s-a aplicat inculpatului A V V măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu timp de 30 de zile, cu impunerea obligaţiilor prev. de art. art. 145 alin. 3 Cpp.
Măsura preventivă dispusă în cauză a fost comunicată de îndată atât inculpatului cât şi Prefecturii Bacău, instituţie în subordinea căreia se află serviciul public condus pănă la acea dată de inculpat, urmând a fi luate măsurile derivate din interdicţia aplicată de instanţă faţă de A V V de a mai exercita activitatea anterioară. Măsura preventivă dispusă în cauză a fost menţinută şi de instanţa de recurs.
La data de 22.04.2008, Prefectura Bacău a comunicat Direcţiei Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Bucureşti, Biroului Resurse Umane, măsurile dispuse faţă de A V V, propunând dispunerea măsurilor de punere la dispoziţie a inculpatului, potrivit art. 65 alin. 2 şi alin. 4 din Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului (adresa de la filele 323-325 dup)
Prin rechizitoriul nr. 147/P/2007 din data de 03.12.2008 Direcţia Naţională Anticorupţie a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A V V pentru fapta comisă, precum şi pentru alte fapte de corupţie conexe, reţinute ulterior în sarcina lui.
Prin rezoluţia olografă din data de 22.04.2008, aplicată pe adresa Prefecturii Bacău, chestorul S Minai, şeful D.R.P.C.I.V., a delegat pe inculpatul N P şi pe martora M M, angajată a Compartimentului Juridic, să realizeze documentarea situaţiei şi să dispună măsuri corespunzătoare.
Drept urmare, inculpatul N P a solicitat unei angajate cu atribuţii de secretariat, martora D (fostă M) N, să întocmească un proiect de punere la dispoziţie a comisarului şef de poliţie A, document ce a rămas doar la stadiul unei simple ciorne dactilografiate.
La data de 24.04.2008, Direcţia Naţională Anticorupţie a comunicat Prefecturii Bacău, la cerere, că faţă de ofiţerul de poliţie, cu privire la care Tribunalul Bacău dispusese deja o măsură preventivă, fusese pusă în mişcare acţiunea penală. Comunicarea D.N.A. a fost de îndată transmisă de Prefectura Bacău către D.R.P.C.I.V., fiind recepţionată de chestorul S Minai, rezoluţionată olograf şi înregistrată în registrul de intrări al direcţiei la data de 29.04.2008.
De asemenea, la data de 25.04.2009, Secretarul de stat din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, V P D, care primise aceleaşi comunicări ca şi cele trimise la D.R.P.C.I.V. a transmis chestorului S M ordinul său, datat 22.04.2008, exprimat sub forma unei rezoluţii olografe de formulare imediată a unor propuneri conform statutului poliţistului cu privire la A.
Aşa cum afirmă în declaraţia sa, S M a chemat de urgenţă la el pe inculpat şi a solicitat conexarea lucrării la cea deja existentă, precum şi formularea de propuneri corespunzătoare.
Cu toate aceste demersuri, inculpatul N P nu s-a conformat atribuţiilor de serviciu şi prevederilor legale şi a lăsat în nelucrare punerea la dispoziţie, procedură imperativă specifică statutului poliţistului inculpat într-o cauză penală.
Cu privire la pensionarea anticipată, potrivit înţelegerii avute cu A, inculpatul a primit luni, 28.04.2008 (a doua zi a Sărbătorilor de Paşte), de la fiul acestuia, martorul D L, raportul nedatat prin care ofiţerul de poliţie solicita încetarea raporturilor de muncă prin pensionare anticipată, începând cu data de 18.04.2008.
În acest scop N P a acceptat să se întâlnească cu intermediarul pe raza comunei Braniştea, judeţul Galaţi, în dimineaţa zilei de 28.04.2009, după care s-a deplasat la Bucureşti pentru finalizarea formalităţilor necesare. Discuţia telefonică purtată între cei doi la data de 27.04.2008 reflectă în mod clar preexistenta unui plan şi disponibilitatea inculpatului de a-l pune în aplicare.
Inculpatul N P nu a înregistrat raportul primit, evitând în acest mod filtrul ce l-ar fi putut constitui chestorul S M sau altă persoană din conducerea D.R.P.C.I.V. Inculpatul a dispus de urgenţă, chiar din săptămâna anterioară primirii raportului şi actelor trimise de A, întocmirea dosarului şi efectuarea tuturor verificărilor privitoare la îndeplinirea condiţiilor de pensionare anticipată a acestuia, activităţile specifice fiind realizate de martorele D (fostă M) N şi Miu Ioana, angajate ale Biroului Resurse Umane.
La data de 29.04.2008 au fost finalizate verificările şi propunerea de încetare a raporturilor de muncă prin pensionare anticipată, formulată de Biroul Resurse Umane din cadrul D.R.P.C.I.V., a fost înaintată Ministrului Administraţiei şi Internelor spre aprobare şi emitere a unei decizii în acest sens.
Pentru a avea acceptul şi, totodată, avizul necesar din partea chestorului S M, inculpatul a prezentat această soluţie ca fiind cea mai potrivită pentru dezamorsarea situaţiei create, a posibilelor consecinţe nefaste în planul imaginii publice a Direcţiei, pensionarea urmând să apară ca o reacţie promptă, aparent sancţionatoare, faţă de inculparea comisarului şef A V V.
Propunerea formulată de inculpatul N P, în numele Biroului Resurse Umane, de pensionare anticipată şi retroactivă a comisarului şef de poliţie A a fost înaintată ministrului de resort la data de 29.04.2009. Aceasta nu conţinea absolut nicio referire la situaţia juridică a solicitantului, la inculparea acestuia într-un dosar privind fapte de corupţie comise în exercitarea atribuţiilor de serviciu.
În aceeaşi zi, 29.04.2009, N P dispunea înregistrarea, sub nr. 73509/2008, a comunicării primite la 25.04.2009 din partea Secretarului de stat V P D, act conţinând şi rezoluţia acestuia privind formularea de propuneri de punere la dispoziţie a lui A.
Tot în această zi inculpatul a dispus şi înregistrarea comunicării D.N.A., datată 24.04.2009, privind punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de şeful S.P.C.R.P.C.I.V. Bacău.
În ziua următoare, respectiv pe data de 30.04.2008, după ce propunerea de pensionare retroactivă a susnumitului fusese înaintată Ministrului Administraţiei şi Internelor, inculpatul N P a solicitat Direcţiei Naţionale Anticorupţie, prin adresa nr. 73518/2008, o copie a Ordonanţei nr. 147/P/2009, prin care fusese pusă în mişcare acţiunea penală faţă de A, încercând prin acest gest să creeze aparenţa preocupării pentru soluţionarea legală a situaţiei create.
Gestul inculpatului este în mod evident tardiv şi inutil în condiţiile în care tot el propusese anterior încetarea raporturilor de muncă ale ofiţerului de poliţie de la o data anterioară inculpării acestuia, fapt ce făcea inaplicabile prevederile art. 65 al. 2 din Legea 360/2003.
La data de 06.05.2008, prin Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor, comisarului şef de poliţie A V V i-au fost încetate raporturile de muncă prin pensionare anticipată, retroactiv cu data de 18.04.2008.
Ordinul emis a fost trimis urgent de Biroul Resurse Umane, din dispoziţia dată martorei I I de către inculpatul N P, Prefecturii Bacău, care i-a acordat lui A, potrivit art. 27 al. 1 pct. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 un număr de 10 salarii compensatorii raportate la cuantumul ultimului salariu primit, în valoare totală de 27.570 RON.
Acelaşi ordin a fost trimis şi Casei de Pensii a Ministerului Administraţiei şi Internelor care prin Decizia de pensie nr. 151947/04.07.2008 a calculat cuantumul brut al pensiei cuvenite ca fiind de 3612 RON lunar, prin raportare, potrivit legii, la art. 22 alin. 1, art. 23 -25, art. 78 alin. 1 lit. c, art. 79 şi art. 80 din Legea nr. 179/2004 privind pensiile de stat şi alte drepturi de asigurări sociale ale poliţiştilor, începând cu data de 01.05.2008.
Prin adresa nr. 27481/22.12.2008 Instituţia Prefectului - Judeţul Bacău a comunicat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 8.760 RON, sumă care reprezintă diferenţa dintre ajutorul de pensionare acordat lui A şi ajutorul care ar fi beneficiat acesta în cazul în care ar fi fost pus la dispoziţie.
În aceste condiţii, în mod evident, conduita inculpatului N P a facilitat atât evitarea unei retrogradări profesionale a ofiţerului de poliţie A V V, prin punerea acestuia la dispoziţie în conformitate cu prevederile legale, dar şi obţinerea unei situaţii convenabile acestuia prin pensionare anticipată din funcţia de şef al Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare Vehicule Bacău, cu urmarea imediată a calculării cuantumului pensiei şi a salariilor compensatorii acordate prin raportare la ultimul salariu obţinut de ofiţerul de poliţie.
Conform art. 65 alin. 2 al Legii nr. 360/2002 „poliţistul faţă de care s-a pus în mişcare acţiunea penală sau care este judecat în stare de libertate ori liberat provizoriu pe cauţiune este pus la dispoziţie.”
Potrivit art. 65 alin. 4 al aceluiaşi act normativ „poliţistul pus la dispoziţie îndeplineşte numai acele sarcini şi atribuţii de serviciu stabilite în scris de şeful unităţii de poliţie şi beneficiază de drepturile băneşti corespunzătoare gradului profesional pe care îl are la nivelul de bază”.
Dacă încetarea raporturilor de muncă ale ofiţerului de poliţie ar fi succedat punerii sale la dispoziţie, astfel cum legea prevede, cuantumul pensiei şi al salariilor compensatorii cuvenite, ar fi avut valori mai mici, aşa cum rezultă din comunicările făcute de Casa de Pensii a MAI şi de Prefectura Bacău, raportarea făcându-se la ultimul salariu primit de acesta, cel corespunzător situaţiei sale juridice de după data de 19.04.2008.
În aceste împrejurări rezultă că A V V a obţinut în mod nelegal un avantaj patrimonial în sumă de 17.853 RON, acesta fiind alcătuit dintr-o diferenţă de 8760 RON, aferentă ajutorului de pensionare şi o diferenţă de 9093 RON aferentă pensiei încasate până în prezent.
Pe lângă avantajele patrimoniale obţinute în favoarea lui A V V prin fapta inculpatului, împrejurarea că raporturile de muncă ale acestuia au încetat definitiv, începând cu data de 18.04.2008, creează, cu privire la data respectivă, la care A V V a lucrat ca poliţist şi a comis o faptă de corupţie, o situaţie criticabilă, valorificabilă în procesul în care a fost judecat pentru fapte de corupţie.
Probele administrate atât în cursul urmăririi penale cât şi în faza de cercetare judecătorească în primă instanţă au demonstrat cu certitudine faptul că inculpatul N P a acţionat premeditat pentru facilitarea pensionării lui A V V în regim de urgenţă şi în condiţii avantajoase, devansând prin acest demers derulat într-un timp foarte scurt, aplicarea dispoziţiilor legale sancţionatoare corespunzătoare, respectiv art. 65 alin. 2 şi 4 din Legea 360/2002.
Inculpatul N P avea cunoştinţă că A V V fusese acuzat pentru o faptă de corupţie şi că faţă de el instanţa competentă dispusese o măsură preventivă, relevantă fiind în acest sens convorbirea purtată la data de 22.04.2008 cu H V. Conform acestei convorbiri, inculpatul N P a aflase dintr-o comunicarea primită de la Prefectura Bacău, despre faptul că A V V va fi pus la dispoziţie, ca urmare a situaţiei juridice a acestuia.
Demersurile făcute, ignorarea dispoziţiilor date de şefii săi ierarhici, adoptarea unei soluţii conjuncturale prin încălcarea normelor legale, într-un scop determinat, cu consecinţe păgubitoare pentru patrimoniul public, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii în discuţie.
Mijloacele de probă administrate nu demonstrează faptul că inculpatul N P ar fi obţinut vreun folos personal, însă cerinţa legală alternativă a obţinerii unui folos pentru altul este îndeplinită, motivaţia acţiunii inculpatului constituind-o o mai veche relaţie de prietenie cu beneficiarul folosului în sprijinul căruia N P a consimţit să acţioneze.
Nelegalitatea propunerii formulate de inculpatul N P, în sensul pensionării retroactive a solicitantului este dovedită şi de concluziile raportului de control intern efectuat de către Direcţia Generală Control şi Audit Intern a Ministerului Administraţiei Internelor precum şi de punctul de vedere oficial exprimat de reprezentanţii Direcţiei Generale Juridice a Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Prin urmare, instanţa de fond a reţinut în mod legal şi temeinic situaţia de fapt, în baza unei analize pertinente a întregului probatoriu administrat, reţinând deci comiterea de către inculpat a infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată cu forma de vinovăţie cerută de lege pentru existenţa infracţiunii. În consecinţă, în cauză nu pot fi primite apărările formulate de inculpat, în sensul că fapta reţinută în sarcina sa nu există. Mijloacele de probă astfel analizate au demonstrat că inculpatul apelant a acţionat cu intenţie, sprijinindu-l pe A V V să evite procedura de punere la dispoziţie şi să obţină astfel o decizie extrem de favorabilă din punct de vedere al drepturilor de asigurări sociale.
În cauză, în mod legal şi temeinic pentru repararea prejudiciului cauzat a fost instituită o măsură asigurătorie asupra unui imobil situat în Bucureşti, iar înlăturarea acesteia sau instituirea pe un alt bun nu se justifică, inculpatul apelant putând recurge la efectuarea plăţii sumelor de bani la care a fost obligat în interesul creditorului, respectiv Instituţia Prefectului – Judeţul Bacău.
Sub aspectul motivelor de apel invocate de Direcţia Naţională Anticorupţie, tribunalul a reţinut că sub aspectul individualizării pedepsei aplicate pentru infracţiunea prev. de art. 13² al Legii nr. 78/2000 rap. la art. 248 C.pen s-a făcut pe deplin motivat aplicarea art. 74 lit. a C.pen şi 76 lit. c C.pen, având în vedere şi rezultatele obţinute de inculpat în cariera sa profesională, vârsta sa precum şi lipsa de antecedente penale, ca şi prezenţa sa în faţa instanţei de fond la fiecare termen acordat.
În cauză în mod corect instanţa de fond a stabilit o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni în regim de suspendare condiţionată a executării, reţinând că procesul de reeducare şi reinserţie socială poate avea loc şi cu inculpatul în stare de libertate, fără a fi necesare şi anumite măsuri de constrângere specifice suspendării executării pedepsei sub supraveghere. Astfel, în cauză a fost întocmit un referat de evaluare de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti (filele 41- 45 dosar Judecătoria Sector 3 Bucureşti). Conform acestui referat inculpatul este căsătorit de aproximativ 32 de ani, având un fiu de 25 de ani. Relaţiile de familie sunt caracterizate prin armonie, respect şi susţinere morală reciprocă. Relaţiile cu fiul sunt descrise de cei doi soţi ca fiind de bună înţelegere, existând întotdeauna suport moral şi afectiv, neexistând probleme de comunicare ori de altă natură.
Din punct de vedere al perspectivelor de reintegrare în societate se apreciază faptul că N P este o persoană adaptată din punct de vedere social, integrată în plan familial, având un comportament care se înscrie între normele generale promovate şi acceptate, dispunând de pârghiile necesare manifestării unei conduite pro sociale. La nivel personal se poate observa că inculpatul dispune de abilităţi sociale bine dezvoltate, dar şi de resurse de tip personal precum experienţa profesională, ataşamentul manifestat faţă de membrii familiei sale şi lipsa implicării sale anterioare în fapte cu caracter penal. În ceea ce priveşte resursele de tip familial, inculpatul apelant beneficiază de întregul suport moral şi emoţional al soţiei şi al fiului său, ataşamentul faţă de familie constituindu-se în egală măsură într-un aspect ce poate preveni adoptarea unei conduite infracţionale. Pentru asigurarea unei evoluţii favorabile, exersarea capacităţii sale de anticipare şi asumare a consecinţelor propriilor acţiuni, inculpatul apelant poate beneficia în realizarea acestui demers atât de resursele sale personale cât şi de cele de care dispune la nivel familial.
Prin urmare, în referatul de evaluare, consilierul de probaţiune nu a apreciat necesară, din punct de vedere al procesului de reeducare şi reintegrare socială aplicarea măsurilor de supraveghere prev. de art. 86³ C.pen, apreciind că scopul acestora poate fi atins prin resursele personale şi familiale ale inculpatului apelant N P.
Faţă de vârsta şi experienţa profesională a inculpatului apelant, tribunalul va aprecia că acesta nu prezintă risc de recidivă, în prezent fiind pensionar, iar aplicarea unei pedepse orientate sub limita minimă şi în regim de suspendare condiţionată este o măsură necesară şi suficientă pentru a contribui la scopul educativ, coercitiv şi preventiv al procesului penal. Acest aspect este demonstrat şi prin raportare la persoana apelantului inculpat, absolvent al unei instituţii militare de învăţământ (Şcoala de Agenţi de Poliţie „V Lascăr” din Câmpina), deci o persoană a cărei pregătire profesională îi permite să conştientizeze gravitatea faptelor în care a fost implicat şi să evite pe viitor experienţe ilicite similare.
În consecinţă tribunalul a reţinut că instanţa de fond a procedat la o temeinică individualizare a pedepsei, apreciind că se justifică reţinerea de circumstanţe atenuante şi aplicarea unei pedepse în regim de suspendare condiţionată a executării, motiv pentru care apelul declarat de Direcţia Naţională Anticorupţie urmează a fi respins.
Cu referire la apelul declarat de apelantul Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin care se solicită în esenţă obligarea inculpatului la plata sumei de 9093 RON, actualizată la data plăţii, reprezentând diferenţa netă dintre pensia încasată de către A V şi cea la care ar fi avut dreptul pus la dispoziţie începând cu data de 01.04.2008, tribunalul a avut în vedere în primul rând că beneficiarul acestei sume este A V V, care nu are calitatea de inculpat în prezenta cauză. Or, potrivit art. 14 alin.1 Cpp „acţiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului şi a părţii responsabile civilmente”. În măsura în care inculpatul N P ar fi fost beneficiarul sumei arătate în motivele de apel depuse de Ministerul Administraţiei şi Internelor, exista posibilitatea exercitării unei acţiuni civile împotriva acestuia. Pentru exercitarea unei acţiuni civile în procesul penal este necesară şi îndeplinirea condiţiei calităţii procesuale, în cauză condiţia calităţii procesuale pasive. Calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între persoana chemată în judecată (în cazul art. 14 cpp- inculpatul sau partea responsabilă civilmente) şi cel care este subiect pasiv în raportul dedus judecăţii. În cazul situaţiilor juridice pentru a căror realizare calea justiţiei este obligatorie, calitatea procesuală activă aparţine celui care se poate prevala de acest interes, iar calitatea procesuală pasivă aparţine celui faţă de care se poate realiza interesul respectiv. În cauză persoana faţă de care se poate realiza interesul apelantului Ministerul Administraţiei şi Internelor este beneficiarul sumelor respective, adică A V V. Astfel, potrivit Legii nr. 19/2000, în vigoarea la data comiterii faptelor deduse judecăţii: „Sumele incasate necuvenit cu titlu de prestatii de asigurari sociale, ca urmare a unei infractiuni savarsite de beneficiar, se recupereaza de la acesta, de la data primei plati a sumelor necuvenite, plus dobanzile aferente, pana la recuperarea integrala a prejudiciului. In cazul decesului asiguratului care a savarsit infractiunea, sumele respective se recupereaza de la mostenitori, in conditiile dreptului comun.” De asemenea, potrivit art. 65 alin. 2 al Legii nr. 179/2004: „Sumele încasate necuvenit cu titlu de pensie, ca urmare a unei infracţiuni săvârşite de pensionarul poliţist, se recuperează de la acesta de la data primei plăţi a sumelor necuvenite, plus dobânzile aferente, până la recuperarea integrală a prejudiciului”
Prin urmare, legea conferea calitate procesuală pasivă într-o acţiune având ca obiect recuperarea pensiei plătite în mod nelegal, doar pensionarului poliţist care a încasat pensia respectivă, nu altei persoane, în virtutea faptului că dreptul la pensie este un drept recunoscut intuitu personae.
În consecinţă, tribunalul nu va putea primi ca întemeiate motivele de apel invocate de Ministerul Administraţiei şi Internelor, apelantul având la dispoziţie alte mijloace conferite de lege pentru recuperarea prejudiciului cauzat.
În egală măsură, tot cu referire la motivele de apel invocate de apelantul Ministerul Administraţiei şi Internelor, tribunalul va reţine că pensia stabilită în favoarea lui A V V, prin eludarea punerii la dispoziţie, are caracter viager. În măsura în care s-ar dispune obligarea inculpatului N P la plata diferenţei dintre pensia încasată de către A V V şi cea la care acesta ar fi avut dreptul dacă ar fi fost pus la dispoziţie, creanţa la plata căreia ar fi obligat inculpatul nu ar avea caracter cert, neputând fi determinat momentul până la care pensia stabilită în favoarea lui A V V se va afla în plată.
Împotriva soluţiei în termen legal au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie, inculpatul N P şi partea civilă Ministerul Administraţiei şi Internelor, cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti Secţia a II-a Penală la data de 14.06.2011 sub numărul 2203.
În dezvoltarea scrisă a motivelor de recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie a criticat soluţiile pronunţate sub aspectul greşitei individualizări judiciare a pedepsei aplicate inculpatului sub aspectul reţinerii circumstanţelor atenuante, a cuantumului pedepsei şi a modalităţii de executare a acesteia, caz de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 din codul de procedură penală.
Astfel, se arată că infracţiunea de abuz în serviciu asimilat corupţiei constituie o faptă penală cu un ridicat grad de pericol social, evidenţiat de: limitele de pedeapsă prevăzute de lege, respectiv închisoarea de la 3 la 15 ani; natura acestei infracţiuni asimilate corupţiei, constând în abuzul exerciţiului funcţiei publice în scopul obţinerii pentru sine/altul de avantaje patrimoniale/nepatrimoniale;creşterea numărului acestui tip de infracţiune, în sensul că în anul 2009 D.N.A. a dispus trimiterea în judecată a 167 de infracţiuni, ceea ce reprezintă o alarmantă creştere a acestui gen de faptă penală comparativ cu anul 2008 (141) şi respectiv anul 2007 (46 infracţiuni); a se vedea în acest sens „Raportul de activitate al P.I.C.C.J. pentru anul 2009" postat pe pagina web a instituţiei.
În privinţa faptei comise de inculpatul N P, se poate constata că aceasta este una gravă, pentru următoarele motive:
Modul concret în care inculpatul a acţionat în comiterea infracţiunii denotă caracterul premeditat al acesteia. Astfel, inculpatul a cunoscut încă din timp situaţia domnului A şi pentru a-l ajuta să scape de procedura punerii la dispoziţie", ceea ce însemna reducerea drepturilor salariale şi de asigurări, a luat legătura cu acesta, cei doi convenind în acest sens ca imediat să se realizeze pensionarea anticipată a beneficiarului A;
Această înţelegere a celor doi asigura domnului A şi un avantaj nepatrimonial constând într-un statut profesional curat pe care „punerea la dispoziţie" nu l-ar fi făcut posibil.
Fapta inculpatului a produs şi un important prejudiciu instituţiei statului, constând în obţinerea de către domnul A a unor avantaje patrimoniale băneşti care în situaţia „punerii la dispoziţie" ar fi fost diminuate corespunzător; în privinţa prejudiciului este de remarcat că doar în aparenţă acesta este relativ redus, în condiţiile în care el se va produce în continuare, în fiecare lună de încasare a drepturilor de asigurări sociale primite de domnul A;
Prin modul concret în care inculpatul a comis infracţiunea, imaginea instituţiei, a autorităţii statului a fost prejudiciată, percepţia fiind aceea că domnul A, deşi a comis o infracţiune de corupţie, statutul său profesional a rămas curat, nepătat, urmare ajutorului acordat chiar de către colegii săi poliţişti;
Prin conduita sa, inculpatul a reuşit să inducă în eroare conducerea Direcţiei permise şi chiar conducerea Ministerului Administraţiei şi Internelor care au dispus pensionarea anticipată a inculpatului A fără ca acesta să fie în prealabil pus la dispoziţie, potrivit legii;
Scopul comiterii de către inculpat a infracţiunii, respectiv ajutorul acordat inculpatului A în procedura „punerii la dispoziţie” şi respectiv pensionarea anticipată a acestuia din urmă, fără interesul obţinerii pentru sine a unui folos, denotă uşurinţa cu care inculpatul a trecut la comiterea infracţiunii şi deci disponibilitatea acestuia de a-şi încălca atribuţiile de serviciu fără nici-o reţinere şi temere de consecinţele legii;
Gradul profesional deţinut de inculpat la data comiterii infracţiunii, respectiv comisar şef şi funcţia avută la momentul săvârşirii acesteia, de şef resurse umane, au demonstrat şi ele gravitatea infracţiunii în condiţiile în care în ierarhia administraţiei poliţieneşti asemenea statut este unul superior ca responsabilităţi şi consecinţe ale faptelor comise; în aceste împrejurări, fapta inculpatului a produs consecinţe directe şi imediate, intervenţia superiorilor săi şi a celorlalte autorităţi nefiind decât una formală, în sensul semnării actelor şi emiterii deciziei de pensionare a domnului A; aşadar,deşi inculpatul N P trebuia ca prin intervenţia sa, să oprească încălcările legii şi să aplice imediat normele juridice, printr-o conduită ilicită a nesocotit tocmai scopul şi sarcinile sale, făcând şi dificilă descoperirea faptei comise.
Referitor la persoana inculpatului, s-au reţinut următoarele:
-deşi acesta a fost angajat de mult timp în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, iar funcţia şi gradul profesional deţinute i-au fost acordate pentru activitatea depusă şi pentru a fi astfel asigurată aplicarea şi respectarea legii la cel mai înalt nivel, inculpatul a nesocotit încrederea şi învestitura acordate de stat; aşadar, inculpatul a comis infracţiunea de corupţie în deplină cunoştinţă de cauză, deliberat, fără nici o reţinere şi temere pentru eventualele consecinţe legale ale faptei sale;
-declaraţiile inculpatului au fost nesincere, acesta încercând să minimalizeze propriile atribuţii şi responsabilităţi ale postului; prin conduita sa, inculpatul a încercat să acrediteze ideea că este victima unui vid legislativ, ceea ce este neadevărat; pe de altă parte această atitudine duplicitară poate demonstra, dimpotrivă faptul că inculpatul, important funcţionar al statului român, prin funcţia deţinută a tolerat o activitate nelegală pe care a folosit-o în interesul personal al colegilor săi; concluziile referatului de anchetă socială şi celelalte date personale ale inculpatului, deşi sunt pozitive, conturând o persoană bine angrenată socio-profesional, demonstrează de fapt că inculpatul a acţionat ilegal, în deplină cunoştinţă de cauză, responsabil, şi de aceea reacţia autorităţilor trebuie să fie pe măsura faptei de corupţie comisă de funcţionarul în cauză.
Pedeapsa aplicată inculpatului de doar 2 ani şi 6 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pentru un termen de încercare de 4 ani şi 6 luni, după reţinerea circumstanţelor atenuante, nu poate constitui, pentru motivele arătate o pedeapsă proporţională, severă şi descurajantă.
De asemenea s-a considerat că reţinerea circumstanţelor atenuante este greşită şi s-a solicitat înlăturarea acestora. Toate aspectele reţinute de instanţele de fond ca circumstanţe atenuante sunt strâns legate de natura statutului profesional şi implicit, social al inculpatului, fără de care acesta nu putea deţine funcţia şi gradul profesional pe care Ie-a deturnat scopului prevăzut de lege.
Astfel, lipsa antecedentelor penale şi buna comportare la locul de muncă reprezintă premise ale deţinerii şi exercitării unei funcţii publice, deci elemente ce nu pot fi valorificate ca circumstanţe atenuante.
Prezenţa inculpatului în faţa instanţei de judecată, nu a putut reprezenta o circumstanţă atenuantă şi pentru motivul că o eventuală lipsă a acestuia de la judecată nu poate fi valorificată în procesul judiciar al individualizării pedepsei.
În ceea ce priveşte vârsta inculpatului şi calitatea de pensionar a acestuia, s-a considerat ca ele ar fi trebuit sa constituie temei al conştientizării si responsabilizării de către inculpat a gravitaţii infracţiunii comise, ceea ce nu s-a Pcut în cauză, constant inculpatul negând fapta comisă.
Aşadar, aceste date personale nu au putut justifica aplicarea circumstanţelor atenuante în cauza de corupţie dedusă judecăţii, tocmai având în vedere particularitatea acestui gen de fapte, însă ele pot duce la aplicarea unei pedepse orientate către minimul special al textului de incriminare. În aceste condiţii se realizează o justă şi proporţională individualizare a cuantumului pedepsei aplicate inculpatului.
De asemenea, prin înlăturarea circumstanţelor atenuante devine obligatorie şi aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) şi lit. c) din codul penal, ceea ce face ca sancţiunea aplicată inculpatului să corespundă gradului de pericol social al faptei de corupţie comisă de inculpat.
Altfel, pedeapsa aplicată devine formală şi contrară exigenţelor pe care procesul judiciar al individualizării sancţiunii în materia corupţiei trebuie să-l realizeze.
În privinţa modalităţii de executare a pedepsei, s-a considerat că simpla suspendare a executării pedepsei nu corespunde scopului prescris de legiuitor, faptei si persoanei inculpatului.
În continuare s-a apreciat că suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului constituie o sancţiune proporţională şi disuasivă, în condiţiile în care această modalitate de executare presupune un termen de încercare mai lung, fiind însoţită de o seamă de obligaţii impuse inculpatului, ceea ce îl poate responsabiliza temeinic pe acesta în raport cu fapta comisă şi consecinţele acesteia.
Acest lucru chiar dacă inculpatul este pensionar, având în vedere că ieşirea la pensie este urmarea comiterii faptei sale iar aplicarea pedepsei trebuie să se facă chiar şi în această ipoteză ca o garanţie a actului de justiţie.
In concluzie, s-a apreciat că scopul sancţiunii poate fi realizat prin aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării sub supraveghere, fără reţinerea circumstanţelor atenuante, astfel realizându-se si dezideratul politicii penale angajate de statul roman în raporturile cu instituţiile europene si internaţionale (Consiliul Europei prin Convenţia penală/civilă privind corupţia. Uniunea Europeana prin mecanismul de verificare/monitorizare si O.N.U. prin Convenţia de la Merida privind corupţia).
Nu în ultimul rând, o astfel de individualizare judiciară a executării pedepsei devine efectivă şi în acord cu regulile asumate de Înalta Curte de Casaţie si Justiţie prin Ghidul privind individualizarea judiciară a pedepselor aplicate pentru infracţiunile de corupţie, însuşit de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii in şedinţa din data de 17.12.2009 .
În dezvoltarea scrisă a motivelor de recurs inculpatul N P a susţinut următoarele:

Întemeindu-se pe cazul de recurs prevăzut de art. 385⁹ pct. 10 Cod de procedură penală, s-a apreciat că hotărârea judecătorească a instanţei de apel este nelegală întrucât nu s-a pronunţat cu privire la unele probe administrate de natura să îi garanteze drepturile si sa influenţeze soluţia procesului.
În acest sens, a solicitat instanţei să observe ca instanţa de apel a încuviinţat, la data de 09.02.2011 administrarea probei cu înscrisuri, printre care şi Procesul-verbal al şedinţei de comanda din 21.04.2008, înscris din care rezultă, fără putinţă de tăgada ca directorul Direcţiei Regim Permise de Conducere si Înmatriculare a Vehiculelor, chestorul S M, urmare a evenimentelor de la Bacău în centrul cărora ar fi fost cms. A V V căruia procurorii îi aduceau acuze cu privire la o presupusă luare de mită, a dispus înfiinţarea unui colectiv format din comisarii şefi de poliţie O V, S I, subcomisar de poliţie E M si comisar şef de poliţie N P, sub directa îndrumare a "responsabilului'' cms. Sef de poliţie C A, misiunea acestora fiind "efectuarea unor verificări pentru clarificarea aspectelor de la SPC Bacău - termen 23.04.2008.
Totodată, din Procesul-verbal al şedinţei de comandă din 21.04.2008, a rezultat fără niciun dubiu că recurentul-inculpat nu a avut cele mai importante atribuţii stabilite de chestorul S M, aşa cum acesta a pretins în faţa instanţei de fond (fila 70- dosar fond), aspect considerat relevant de către instanţa de fond (fila 14 din Sentinţa penala nr. 612/08.10.2010).
Însa, în cuprinsul Deciziei recurate nu exista nici o referire la acest nou înscris depus în apel, înscris despre care are certitudinea că putea forma convingerea instanţei de faptul că mărturia chestorului S M a fost pe deplin nesincera, atât în cursul urmăririi penale, cât şi la instanţa de fond, care a concluzionat ca acesta, "chiar daca nu a supravegheat în mod eficient aducerea la îndeplinire a dispoziţiilor pe care i le-a dat personal, şi a avizat propunerea de încetare a raporturilor de munca ale lui A prin pensionare, nu a avut reprezentarea încălcării unor norme legale. ".
Aşa cum a afirmat încă de la prima declaraţie, toate demersurile întreprinse pentru stabilirea situaţiei de fapt şi juridice cu privire la A V V au fost desfăşurate sub stricta coordonare a chestorului sef S M care, astfel cum a susţinut, a contactat, personal, în perioada 22.04 - 25.04.2008 şi a fost contactat de diverse persoane cu funcţie de răspundere şi anume, prefectul judeţului Bacău -C O S, respectiv Secretarul General al Guvernului, G B, care i-au comunicat ca unica soluţie, pentru dezamorsarea incidentului, este aceea de înaintare a documentelor pentru pensionare.
Pe cale de consecinţa, acesta consideră că instanţa de apel a ignorat menţiunile din Procesul-verbal al şedinţei de comanda din 21.04.2008 care ar fi trebuit sa fie coroborate cu depoziţia martorului S M, reuşind să influenţeze în mod eronat soluţia procesului, reţinându-se că demersurile inculpatului au avut ca rezultat crearea unei situaţii confuze cu privire la calitatea de ofiţer activ a lui A V V (fila 31 alin. 1 Decizie) "si „prezentarea - de către inculpat — a soluţiei de pensionare a lui A ca fiind cea mai potrivita pentru dezamorsarea situaţiei "(fila 32 paragraf ultim Decizie).
Daca s-ar fi coroborat acest document cu depoziţiile martorilor pe care acesta a solicitat să fie audiaţi de instanţa de apel, si anume comisarii şefi de poliţie O V, S I, subcomisar de poliţie E M, cms. Sef de poliţie C A, responsabil cu datele evenimentului, instanţa îsi putea forma convingerea că martorul S Ml. deşi desemnase un grup operaţional pentru situaţia de la Bacău, a avizat propunerea Biroului Resurse Umane de pensionare a lui A în deplina cunoştinţa a situaţiei juridice.
De asemenea, s-a considerat că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre netemeinică si nelegală şi în ceea ce priveşte pretinsul prejudiciu creat instituţiei Prefectului judeţului Bacău, constând în contravaloarea soldelor compensatorii încasate de către A V V în cursul lunii aprilie 2009.
Se solicită a se avea în vedere concluziile reprezentantului Parchetului din data de 04.05.2011 în sensul în care această sumă trebuia imputată direct numitului A V V, nu subsemnatului.
Însa, mai mult decât atât, acesta consideră, că subiectivismul instanţei de apel este evident în argumentarea soluţiei privind admiterea acţiunii civile prin obligarea inculpatului la plata sumei de 8760 lei, în situaţia în care plata soldelor compensatorii s-a efectuat în cursul lunii aprilie 2009, data la care Direcţia Naţionala Anticorupţie demarase cercetările în prezenta cauză de mai mult de 6 luni (a se vedea şi procesul verbal de sesizare din oficiu întocmit de procurorul R K la data de 09.10.2008) însă s-au ignorat, cu buna ştiinţa, prevederile contenciosului administrativ care permiteau organului de urmărire penală să suspende efectele Ordinului Ministrului de Interne. S-a urmărit trecerea unei perioade de timp astfel încât să existe prejudiciu, implicit şi o pretinsă faptă.
Mai mult decât atât, dacă magistraţii investiţi cu soluţionarea apelului ar fi urmărit stabilirea adevărului şi aplicarea, în mod corect, a prevederilor legale, ar fi observat că, cel puţin, culpa comuna în producerea pretinsului prejudiciu este dovedită prin lipsa oricăror minime diligenţe din partea părţii civile Instituţia Prefectului Bacău de a evita plata soldelor. Cu atât mai mult Direcţia Naţională Anticorupţie.
A considerat şi a învederat în continuare, că Prefectura Bacău, data fiind cunoaşterea situaţiei de fapt şi juridice a lui A V-V în cazul în care ar fi avut suspiciuni referitoare la pretinse încălcări legale, avea obligaţia demarării procedurilor contencioase prin care să solicite instanţei luarea măsurilor pentru împiedicarea legala a plaţii pensiei. Pe cale de consecinţa, nu exista raport de cauzalitate în sensul reţinut de instanţa de fond, iar culpa este, cel puţin comuna, daca nu aparţine în totalitate, părţii civile mai sus amintite.
Cat priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 385 ind. 9 pct 12 teza 1 C.p.p., a apreciat hotărârea judecătoreasca a instanţei de apel netemeinică întrucât, din întreaga situaţie de fapt, precum si din probatoriul administrat în cauza, a rezultat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute si sancţionate de art. 13 lnd.2 din Legea nr. 78/2000, modificata si completata, rap. la art 248 Cod penat.
Astfel:
Referitor la existenţa laturii subiective a infracţiunii, si anume intenţia de a-l ajuta pe A să se pensioneze, acţionarea cu premeditare, precum si lăsarea în nelucrare a întocmirii Ordinului de punere la dispoziţie, a considerat că instanţa de fond şi de apel au coroborat şi interpretat subiectiv anumite probe, reţinându-se că inculpatul ar fi conştientizat, încă din ziua de 22.04.2008, ca împotriva martorului A V V fusese pusă în mişcare acţiunea penală în data de 19.04.2008; ca argument al acestei ipoteze, instanţa de apel, preluând si acceptând aserţiunile instanţei de fond, a invocat existenta unor înscrisuri care le-ar fi format aceasta convingere.
Situaţia de fapt, în opinia inculpatului, nu a fost de natură a atrage răspunderea penală a acestuia, nefiind întrunite cerinţele privind latura obiectivă iar inculpatul nu a acţionat cu intenţie.
Cât priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 385 ind. 9 pct. 17 ind. 1 C.p.p., potrivit cu care „prin hotărâre s-a tăcut o greşita aplicare a legii":
Consideră că, prin hotărârea atacată s-au interpretat, în mod eronat anumite prevederi legale aplicabile speţei deduse judecaţii, conducând la o greşita aplicare a acestora. În acest sens, a înţeles să invoce reglementările privind Legea 179/2004 în raport de care instanţa a considerat că propunerea de pensionare a lui A ar fi putut fi încuviinţata nu de la data menţionata de petent în Raport, ci de la data încetării plăţii salariului poliţistului .
Având în vedere probele administrate, respectiv adresa Mal - Direcţia Generală Juridică nr. 287.435/7 din 19 12 2008 (fila 300 din dosarul de urmărire penală) - prin care se comunică un punct de vedere la solicitarea Corpului de Control al MAI nr.184.769/06.11.2008. La alineatul 3 din adresa Direcţiei Generale Juridice rezulta ca: Întrucât datele puse ia dispoziţie sunt insuficiente, iar obiectul solicitării este incomplet precizat ) lipsa, spre exemplu: temeiul în baza căruia au încetat raporturile de serviciu)raportat la prevederile art.69 din Legea 360/2002 privind Statul poliţistului cu modificările şi completările ulterioare; modul de soluţionare a cererii de pensionare de către Casa de pensii a M.I.R.A. etc), nu este posibilă emiterea unui punct de vedere juridic fundamentat”
Deşi exista aceasta precizare, instanţa a reţinut, în mod greşit, precizarea de la alin.4 al acestei adrese şi anume :Precizăm totuşi că, în ceea ce priveşte ordinul prin care s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu, acesta poate fi emis retroactiv doar în situaţia în care încetarea raporturilor respectiv a intervenit de drept (deces. condamnare cu executarea pedepsei etc). În cazul în care ordinul s-a emis la cererea ofiţerului sau din iniţiativa instituţiei, aplicarea acestuia nu poate precede datei emiterii actului administrativ ".
De ce consideră că precizarea este netemeinică întrucât la art. 69 alin. 1 din Legea 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, sunt prevăzute doar următoarele situaţii de încetare a raporturilor de serviciu ale poliţiştilor: la împlinirea vârstei şi a vechimii în serviciu, necesare pensiei de serviciu; la pierderea capacităţii de muncă, în condiţiile legii; la împlinirea limitei de vârstă în grad profesional; la cerere; la numirea într-o funcţie publică; prin demisie; la destituirea din poliţie; la acordarea calificativului nesatisfăcător, de două ori; când este condamnat printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă, cu excepţia cazurilor în care s-a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii sau amenzi penale pentru infracţiuni săvârşite din culpă, pe baza aprobării persoanelor care au acordat gradele profesionale prevăzute la art.15; când, în urma reorganizării activităţii Ministerului Administraţiei şi Internelor sau a unei unităţi de poliţie ori a reducerii unor posturi de natura celui ocupat de poliţistul respectiv, nu sunt posibilităţi pentru ca acesta să fie încadrat într-o funcţie similară în aceeaşi unitate sau în alte unităţi; când nu promovează examenul de definitivare prevăzut la art.21, alin.(5); când s-a stabilit că a fost încadrat în mod fraudulos în poliţie, chiar dacă această situaţie a fost depistată ulterior; în situaţia nedefinitivării studiilor de către agenţii de poliţie prevăzută la art.73, alin.(8).
In preambulul ordinului este obligatoriu să se înscrie prevederea legală a situaţiei de încetare a raporturilor de serviciu, or situaţia de deces nu era prevăzută în lege la data când eu mă aflam în activitate.
De asemenea, în majoritatea cazurilor de încetare a raporturilor de serviciu la cerere, cu drept la pensie de serviciu ordinul emis de ministru este pus în aplicare retroactiv. Spre ex. inculpatul N P a depus raportul de încetare a raporturilor de serviciu cu drept la pensie de serviciu în data de 11.11.2008 solicitând cu aceeaşi data încetarea raporturilor de serviciu la data de 18.11.2008 a fost emis ordinul ministrului nr.S/II/4083 în care se menţiona că
acestuia îi încetează raporturile de serviciu cu data de 11.11.2008, în conformitate cu prevederile art. 69 alin 1 lit. a din Legea nr. 360/2002 privind Staulul poliţistului cu modificările şi completările ulterioare.
Identic este cazul chestorului S M, care si-a încetat raporturile de serviciu prin pensionare începând cu data de 01.02.2009, in situaţia în care Decretul Prezidenţial este emis în data de 05.02.2009.
De asemenea, orice poliţist care îndeplinea condiţiile de a beneficia de pensie de serviciu, pensie anticipată sau pensie anticipată parţial trebuia să ceară în scris încetarea raporturilor de serviciu precizând cu drept la pensie. Toate aceste cazuri se încadrau în prevederea de la art. 69, alin. 1, lit a din Legea nr. 360/2002 şi anume: la împlinirea vârstei şi a vechimii în serviciu, necesare pensiei de serviciu.
Aceste exemple concrete combat susţinerea din Adresa nr.DGMRU si a instanţei (fila 36 dosar fond) ca data emiterii ordinului nu poate precede datei încetării raporturilor de serviciu. Si in acest sens, ca majoritatea ordinelor de încetare a raporturilor de serviciu Ia cerere cu drept Ia pensie, sunt aplicate retroactiv.. De asemenea, instanţa a preluat numai în parte precizarea de la
alin. 4 din adresa Direcţiei Generale Juridice şi aici se creează confuzii între raportul de încetarea raporturilor de serviciu şi cererea de pensionare. Raportul de încetare a raporturilor de serviciu nu are o formă stabilită, conţine date despre solicitant, unitatea din care face parte şi obligatoriu data cu care solicită încetarea raporturilor de serviciu.
Cererea de pensionare este un formular tipizat Anexa 2 A (fila 282 din dosarul de urmărire penală) pe care solicitantul îl completează la rubricile ce îl privesc, semnează, datează şi îşi asumă realitatea şi exactitatea datelor înscris şi apoi se înaintează pe bază de adresă spre completare în părţile ce îl privesc organului financiar al unităţii din care a făcut parte poliţistul (fila 280 din dosarul de urmărire penală). Această cerere de pensionare se depune la casa de pensii a MAI. conform prevederilor art. 52, alin. I lit. a din Legea nr. 179/2004 în cel mult 90 de zile de la data la care s-au întrunit condiţiile de pensionare.
În cazul lui A V -V condiţiile de pensionare s-au întrunit şi s-au calculat la data de 18.04.2008, dată solicitată de acesta în scris.
Confuzia creată aici de instanţă este aceea că încearcă să-l acuze de el că a grăbit rezolvarea raportului de încetare a raporturilor de serviciu depus de A V-V când acesta ar fi putut să fie soluţionat în 90 de zile, ori acest termen se referă la cererea tip formular Anexa 2A şi nu la raportul de încetarea raporturilor de serviciu cu drept la pensie.
Cererea şi dosarul de acordare a pensiei pentru A V -V a fost înaintată Casei de Pensii cu adresa nr. 73634 din 12.06.2008 (fila 267 din dosarul de urmărire penală) după 55 de zile.
Totodată, in mod greşit, preluând în totalitate raţionamentul instanţei de fond, magistraţii instanţei de apel fac confuzie între situaţia de încetare a raporturilor de serviciu cu drept la pensie prevăzută la art. 69 alin.l lit. a din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului cu modificările şi completările ulterioare aşa cum este menţionat în fişa de pensie a lui A V -V (fila 282 din dosarul de urmărire penală precum şi în ordinul ministrului de interne nr. S/11/2735 din 06.05,2008 şi situaţia reglementată de art. 125, alin. 1 din Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 300/21.06.2004.
La art 125 alin. 1 din Ordinul Ministrului Administraţia şi Internelor nr. 300/21.06.2004 se prevede:" încetarea raporturilor de serviciu la cerere operează începând cu data la care şeful care are competenţă de acordare a gradelor profesionale aprobă cererea poliţistului, în condiţiile legii".
Or, această reglementare de la art 125 alin, 1 din Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 300/21.06.2004 se referă la situaţia prevăzută de art 69. alin.1 lit.d, din Legea 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, şi nu la cea prevăzută la art 69, alin 1 lit.a.
Un poliţist poate solicita încetarea raporturilor de serviciu conform situaţiei prevăzute la art. 69. alin.1 lit. d din Legea 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare şi după 3 ani de la angajare, iar ministrul poate să aprobe cu data pe care stabileşte, pe când în situaţia prevăzută la art. 69. alin 1 lit. a ministrul nu poate modifica data înscrisă de poliţist în raportul său, întrucât data înscrisă de acesta în raport este data care se ia în calcul pentru îndeplinirea condiţiilor de pensionare prevăzute de lege. Nu s-a întâmplat niciodată ca această dată să fie modificată fără consimţământul solicitantului.
De asemenea, aplicarea greşita a legii rezida si din interpretarea si aplicarea eronata a prevederilor de la art.45 alin.1 lit …. Din Legea 360/2002 privind Statutul poliţistului cu modificările şi completările ulterioare. In realitatea, acestea sunt valabile atunci când un poliţist ia cunoştinţă despre faptul că un alt poliţist a săvârşit o faptă de corupţie.
Or, în cazul lui A V-V nu se punea problema ca inculpatul să îl informez pe S ori alte organe competente, întrucât A fusese reţinut la data de 18.04.2008 de către DNA, S M cunoscând acest fapt chiar din acea zi aşa cum şi declară de fapt. Totodată, inculpatul consideră că, deşi instanţa a reţinut că s-ar face vinovat de faptul ca nu şi-ar fi informat superiorul, acest text de lege este reţinut în mod greşit de către instanţa, întrucât la art. 45 alin. 1 lit. g din Legea 362 se prevede altceva. Deci, invocarea faptului că nu ar fi respectat prevederea acestui articol nu este
temeinică.
Astfel cum a învederat pe tot parcursul urmăririi penale, precum si al cercetării judecătoreşti, în conformitate cu dispoziţiile art. 23 si 24 din Ordinul MA.I. nr. 600/2005 cu referire la aprobarea "Competentelor de gestiune a resurselor umane ale ministrului administraţiei si internelor, secretarilor de stat, secretarului general si al sefilor/comandantilor din unităţile Ministerului Administraţiei si Internelor, rezultă, fara putere de tăgada ca singura persoana care avea competente pe linie de resurse umane era directorul Direcţiei Regim Permise de Conducere si Înmatriculare a Autovehiculelor, acesta fiind cel care aproba „punerea la dispoziţie, precum si suspendarea din funcţie a poliţiştilor din structura direcţiei generale/direcţiei si serviciile publice comunitare pe care le coordonează cu excepţia celor din competenţa superioară, în condiţiile legii” (art 23 lit.o).
Totodată, directorul Direcţiei Regim Permise de Conducere si Înmatriculare a Vehiculelor propune "încetarea raporturilor de serviciu si echivalarea gradelor profesionale cu gradele imitare pentru ofiţerii de politie." (art 24 lit d).
Prin urmare, inculpatul nu avea competenta pentru a dispune, propune sau aproba vreuna din cele doua lucrări si conform fisei postului atribuţiile sale erau de îndrumare, coordonare si control a activităţii desfăşurate in cadrul biroului, iar în calitate de sef Birou Resurse Umane din cadrul Direcţiei Regim Permise de Conducere si Înmatriculare a Vehiculelor, a semnat lucrarea întocmita de către ofiţerul de execuţie M N si finalizată de către I I care avea ca obiect încetarea raporturilor de muncă cu drept la pensie ale comisarului sef A V V, consfinţind numai faptul ca acesta îndeplinea condiţiile cerute expres de lege pentru pensionare. Aceasta operaţiune juridica aprobată de către directorul Direcţiei Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor era o propunere care îi aparţinea conform prevederilor Ordinului MA.I. nr. 600/2005 -art. 24, lit. "d" si pe care semnând-o şi-a însuşit-o constituind un act premergător in procedura de încetare a raporturilor de muncă, întrucât urma ca propunerea să fie verificată de către specialiştii din Direcţia Management Resurse Umane din cadrul Ministerului Administraţiei si Internelor, emiterea ordinului de către aceştia care era supus apoi spre aprobare ministrului internelor şi reformei administrative.
În continuare acesta face precizarea că în momentul semnării de către chestorul S M a propunerii de încetare a raporturilor de serviciu cu drept la pensie, acesta cunoştea în amănunt situaţia juridică a cms. Sef A V V si a semnat fisa de personal întrucât avea tot interesul de a detensiona situaţia creata (declaraţia martorului S M - fila 71din dosar.
Pe cale de consecinţa, simpla redactare a fisei de personal de către lucrătorii Biroului Resurse Umane nu putea produce nicio consecinţa juridica in situaţia în care directorul Direcţiei Regim Permise de Conducere si Înmatriculare a Vehiculelor, respectiv specialiştii din cadrul Ministerului Administraţiei si Internelor nu ar fi considerat-o legala, din punctul de vedere al formei si al conţinutului.
De asemenea, consideră ca au fost interpretate si aplicate greşit prevederile legale prin care se reglementează emiterea Ordinului de punere la dispoziţie, respectiv încetarea raporturilor de serviciu ale unui poliţist prin drept la pensie. Astfel, exista, aşa cum a învederat, reglementari legale referitoare la cele doua instituţii, sunt prevăzute in art. 22 alin. 8, art. 65 din Legea 360/2002 şi în art. 119 si 120 din Ordinul M.A.I. nr. 300/2004, însă proceduri scrise prin care să fie detaliată punerea în aplicare a acestor prevederi normative nu există, iar Ordinul M.A.I. nr.----- /2005 la art. 23 si 24 are prevederi exprese pentru persoana competenta referitoare la punerea la dispoziţie ori încetarea raporturilor de serviciu şi care nu pot fi atribuite subsemnatului.
Din Adresa nr. 293408 din data de 16.06.2010 emisă de către Ministerul Administraţiei si Internelor - Direcţia Generala Resurse Umane a rezultat, fără putinţa de tăgadă, ca cele doua lucrări m puteau fi conexate, având obiect diferit, precum si faptul ca erau supuse unor reglementari diferite. Totodată, nimic nu împiedica Biroul Resurse Umane sa cerceteze ambele situaţii si anume punerea la dispoziţie, respectiv încetarea raporturilor de munca prin pensionare, faptul ca "nu se poate stabili o prioritate pentru una din cele doua proceduri, fi caracterizate din punct de vedere al temporalităţii prin raporturi de anterioritate simultaneitatea şi posterioritatea fiind, totodată, guvernate de norme distincte, de strictă interpretare şi aplicate.
În dezvoltarea scrisă a motivelor de recurs partea civilă Ministerul Admninistraţiei şi Internelor a susţinut următoarele:
Hotărârea aplicată a fost dată cu greşita aplicare a legii, având în vedere următoarele considerente:
Prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor din data de 06.05.2009, comisarului şef de poliţie A V V i-au fost încetate raporturile de muncă prin pensionare anticipată, retroactiv cu data de 18.04.2008.
Ordinul emis a fost trimis de şeful Biroului Resurse Umane al Direcţiei Regim Permise de Conducere şi înmatriculare a Vehiculelor, Prefecturii Bacău, care i-a acordat lui A V V, potrivit art. 27 alin. 1 pct. D din O.G. nr. 38/2003, cu modificările şi completările ulterioare, un număr de 10 salarii compensatorii raportate la cuantumul ultimului salariu primit, în valoare totală de 27.570 lei RON.
Acelaşi ordin a fost transmis şi Casei de Pensii a M.A.I. care prin Decizia de pensie nr. 15194/04.07.2008 a calculat cuantumul brut al pensiei cuvenite ca fiind de 3612 lei RON lunar astfel Ardelean V V a fost înscris la pensie de stat începând cu data de 01.05.2008, tipul acesteia fiind pensie de serviciu anticipată (art. 17 lit. b din Legea nr. 179/2004, cu modificările şi completările ulterioare).
Drepturile de pensie de serviciu anticipată au fost determinate prin aplicarea prevederilor art. 22 alin. 1, art. 23-25 şi art. 78 alin. 1 lit. c, art. 79 şi art. 80 din Legea nr.179/2004, cu modificările şi completările ulterioare, corespunzător următoarelor elemente:
-art. 22 alin. 1: baza de calcul - salariul lunar brut avut din ultima lună de activitate - aprilie 2008: 3282 lei RON;
-art. 23-25, procente corespunzătoare vechimii de 42 ani, din care 15 ani lucraţi în condiţii speciale: 64%+34%;
-art. 78 alin. 1 lit. c pentru 33 ani contribuţie la fondul pentru pensia suplimentară: 9%;
Total procente: 64%+34%+9%=107%;
-art. 79; plafonarea pensiei la nivelul bazei de calcul: „Pensia poliţistului stabilită în condiţiile prezentei legi nu poate fi mai mare de 100% din baza de calcul folosită la stabilirea pensiei";
-art. 80: adăugarea sporului la pensie de 10% corespunzător Semnului onorific „în Serviciul Patriei" pentru 15 ani de activitate;
Modul de calcul: 3282 x 100% = 3282 lei RON + 10% = 3612 lei RON (cuantum brut).
Cuantumul pensiei a fost majorat prin actualizarea acesteia începând cu data de 01.10.2008, în temeiul art. 48 alin. 1 lit. a din Legea nr. 179/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
În aceste condiţii, valoarea pensiei a devenit de 4046 lei RON (3678 lei RON, baza de calcul actualizată x 100% + 10% = 4046 lei RON).
În cazul în care încetarea raporturilor de serviciu, cu drept de pensie, ar fi intervenit în perioada în care A V V ar fi fost în situaţia prevăzută de art. 65 alin. 2 din Legea nr. 360/2002, adică ar fi fost pus la dispoziţie cu data de 01.05.2008, nivelul pensiei de serviciu anticipate ar fi fost la data de 01.05.2008, de 3364 lei RON. astfel:
baza de calcul (art. 22 alin. 2 din Legea nr. 179/2004, cu modificările şi completările ulterioare -media salariilor de bază din ultimele 6 luni de activitate : 3058 lei RON;
procent calcul pensie : 100%;
spor la pensie : 10%
Modul de calcul: 3058 x 100% = 3058 lei RON + 10% = 3364 lei RON.
Potrivit art. 48 alin. 1 lit. a din Legea nr. 179/2004, cu modificările şi completările ulterioare, cuantumul pensiilor poliţiştilor se actualizează ori de câte ori se majorează salariul corespunzător gradului profesional şi/sau salariul funcţiei maxime ale poliţiştilor în activitate, potrivit gradului profesional deţinut la data încetării raporturilor de serviciu, în raport cu procentele de stabilire a pensiei în condiţiile prevăzute la art. 23-25 şi la art. 78 alin. 1.
Conform punctului 4 din Anexa 1 la O.G. nr. 38/2008 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, pentru funcţia de ofiţer specialist principal coeficientul minim este 4,70, iar cel maxim este de 4,90.
De la data de 01.10.2008, cuantumul pensiei actualizate ar fi fost de 2584 lei RON, raportat la coeficientul salariului de funcţie de 4,90 (coeficient maxim pentru funcţia de ofiţer specialist principal). întrucât pensia actualizată este mai mică decât pensia în plată, se menţine în plată cuantumul avantajos (pct. 28.5 din Ordinul m.a.i. nr. 1016/08.11.2005).
În acest context, în cazul aplicării prevederilor art. 22 alin. 2 din Legea nr. 179/2004, cu modificările şi completările ulterioare, diferenţa netă dintre pensia încasată şi cea la care ar fi avut dreptul în cazul în care acesta ar fi fost pus la dispoziţie începând cu 01.04.2008, este de 9.093 lei RON.
Inculpatul N P nu a făcut aplicarea prevederilor Legii nr. 360/2002 privind Statului poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare Ia instituţia punerii la dispoziţie a ofiţerului de poliţie A V V.
Mai mult decât atât, inculpatul N P a întreprins demersuri în vederea pensionării anticipate a numitului A V V din funcţia de şef al Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi înmatriculare Vehicule Bacău, cu urmarea imediată a calculării cuantumului pensiei şi a salariilor compensatorii acordate prin raportare la ultimul salariu obţinut de ofiţerul de poliţie.
Faţă de cele de mai sus, s-a solicitat admiterea recursul astfel cum a fost formulat, să fie casată decizia penală nr. 151/10.05.2011 pronunţată în dosarul nr. 31980/301/2009 de Tribunalul Bucureşti, în ceea ce priveşte latura civilă şi să se dispună obligarea inculpatului N P la plata către Ministerul Administraţiei şi Internelor a sumei de 9.093 lei RON, actualizată la data plăţii, reprezentând diferenţa netă dintre pensia încasată de către A V V şi cea la care ar fi avut dreptul în cazul în care acesta ar fi fost pus la dispoziţie începând cu 01.04.2008.
Examinând recursurile formulate prin prisma motivelor expuse, a cazurilor de casare invocate şi din oficiu, conform art. 385⁹ alin. 3 Cod de procedură penală, Curtea constată următoarele:
În ceea ce priveşte motivul de recurs subsumat cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 10 Cod de procedură penală, invocat de inculpat, Curtea constată că nu este incident în cauză. Instanţa de prim control judiciar a efectuat o analiză exhaustivă a probatoriului administrat atât în cursul urmăririi penale cât şi al cercetării judecătoreşti.
Aspectele invocate de inculpat referitoare la neexaminarea înscrisului denumit „Proces verbal al şedinţei de comandă din data de 21.04.2008” sunt nefondate cât timp dezbaterile şi deciziile luate în şedinţa săptămânală de comandă ale cărei dezbateri au fost consemnate în înscrisul respectiv au fost avut în vedere încă de la cercetarea judecătorească efectuată în fondul cauzei, astfel cum reiese din considerentele hotărârii (fila 248 verso paragraf 8 dosar fond),
Chiar în ipoteza în care înscrisul menţionat nu ar fi fost analizat, Curtea apreciază că o atare împrejurare nu este de natură să atragă casarea hotărârii pe temeiul invocat, (pct. 10), nefiind îndeplinită cerinţa caracterului esenţial al probei, de natură a influenţa soluţia procesului, rezultând prin urmare că motivul de recurs întemeiat pe acest caz de casare este nefondat.
Nici susţinerile în sensul că martorul S M a avizat propunerea Biroului Resurse Umane de pensionare a lui A cunoscând că se ceruse punerea sa la dispoziţie în temeiul art. 65 alin. 2 şi 4 din Legea nr. 360/2002 nu conduc la o altă concluzie având în vedere că eventualele încălcări ale dispoziţiilor legale de către alte persoane nu sunt de natură să îl absolve de răspundere pe inculpatul N P.
În ceea ce priveşte motivul de recurs subsumat cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 12 Cod de procedură penală, Curtea constată că nici acesta nu este incident în cauză. Astfel, se invocă de către inculpat lipsa intenţiei şi neîndeplinirea elementelor constitutive ale infracţiunii în ceea ce priveşte latura obiectivă în comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, susţineri însă care nu se reflectă în probele administrate.
S-a reţinut în sarcina inculpatului că printr-o succesiune de acte contrare atribuţiilor de serviciu şi procedurilor legale, inculpatul a facilitat încetarea raporturilor de serviciu prin pensionare anticipată a comisarului şef de poliţie A V V, şef al Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor al Judeţului Bacău, retroactiv cu data de 18.04.2008, deşi la această dată, ofiţerul de poliţie comisese o faptă de corupţie pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală de către Direcţia Naţională Anticorupţie - Secţia de Combatere a Corupţiei, situaţie care, conform art. 65 alin. 2 din Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului, impunea punerea la dispoziţie a ofiţerului de poliţie menţionat.
Astfel, inculpatul nu neagă împrejurarea că a cunoscut încă din data de 22. 04.2008 că i-a fost trasată îndatorirea de a întocmi documentaţia în vederea luării măsurilor corespunzătoare, desemnând el însuşi pe martora D (fostă M) N pentru redactarea ordinului de punere la dispoziţie a martorului A V V.
De asemenea, susţine că nu a intenţionat să îl ajute pe martorul A V să se pensioneze anticipat, întârziind întocmirea lucrării de punere la dispoziţie, însă această atitudine subiectivă a inculpatului a rezultat din ansamblul probatoriu administrat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti. Inculpatul susţine că au fost interpretate „în mod subiectiv anumite paragrafe” însă întregul ansamblu probator conduce la concluzia reţinută de prima instanţă în sensul că inculpatul a acţionat cu vinovăţia cerută de lege în forma intenţiei, pentru producerea rezultatului constând în obţinerea de către martor a unei pensii superioare celei care i s-ar fi cuvenit dacă inculpatul şi-ar fi îndeplinit obligaţia profesională de a întocmi la timp documentaţia în vederea punerii la dispoziţie a martorului A V V.
Nu se impune enumerarea probelor care fundamentează soluţia primei instanţe întrucât cele menţionate în hotărârea de condamnare în primă instanţă se menţin şi pentru instanţa de recurs.
Conform art. 66 alin. 2 Cod de procedură penală, pe tot parcursul procesului penal inculpatul avea obligaţia de a proba lipsa de temeinicie a probelor strânse împotriva sa însă nu a făcut-o, solicitând practic o nouă apreciere a probelor, diferită de cea dată de instanţa de fond şi cea de apel, fără însă a indica în concret care probe şi fapte ar susţine o altă interpretare, solicitarea fiind astfel vădit nefondată.
Inculpatul nu a prezentat nici o explicaţie plauzibilă pentru faptul că, deşi cunoştea împrejurarea că comisarul şef de poliţie A V V fusese reţinut la data de 18.04.2008, deşi dăduse dispoziţie pentru a fi întocmit ordinul de punere a acestuia la dispoziţie, fapt susţinut şi personal în cadrul convorbirii purtate cu martorul H V (conform redării înregistrării filele 235-240 dosar de urmărire penală), ulterior acestor momente l-a sprijinit pe martorul A V V în demersul său de a obţine pensionarea prin prelucrarea cu prioritate a cererii acestuia de pensionare.
De asemenea, inculpatul nu prezintă o explicaţie plauzibilă pentru convorbirea purtată la data de 27.04.2008 cu martorul A în legătură cu actele pe care acesta urma să i le trimită în comuna Braniştea şi nici în legătură cu modul în care a intrat în posesia raportului prin care martorul a solicitat încetarea raporturilor de muncă cu drept de pensie începând cu data de 18.04.2008. Susţinerile în sensul că actele i-au fost aduse la locul de muncă în data de 22-23.04.2008 sunt infirmate prin convorbirile purtate ulterior de inculpat cu martorul A, la data de 27.04.2008.
Nici apărarea în sensul că propunerea de încetare a raporturilor de muncă prin pensionare a fost aprobată de altcineva şi a fost verificată de specialişti din Direcţia Management Resurse Umane din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor nu este de natură a înlătura răspunderea inculpatului căruia îi revenea obligaţia profesională de a întocmi ordinul de punere la dispoziţie a ofiţerului de poliţie menţionat, în schimb acesta întocmind propunerea de încetare a raporturilor de muncă prin pensionare lăsând în nelucrare ordinul de punere la dispoziţie menţionat. De asemenea, propunerea menţionată nu cuprindea elementele circumstanţiale care, aduse la cunoştinţa organului decizional, ar fi putut conduce la stabilirea corectă a circumstanţelor în care s-a formulat cererea de pensionare putând să se repercuteze şi asupra drepturilor de pensie stabilite în favoarea martorului.
Dacă inculpatul ar fi întocmit întocmai lucrările care îi erau atribuite conform îndatoririlor ce îi reveneau, odată cu punerea la dispoziţie a comisarului şef de poliţie A V V la calculul drepturilor de pensie ar fi intrat alte venituri, mai mici, corespunzătoare salariului de bază brut cuvenit în ultima lună de activitate, fără gradul profesional deţinut şi pe care acesta nu l-ar mai fi putut avea ca urmare a punerii sale la dispoziţie.
În ceea ce priveşte motivul de recurs subsumat cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17¹ Cod de procedură penală, Curtea constată că nici acesta nu este incident în cauză.
Susţinerile în sensul că prima instanţă, interpretând greşit legea, a apreciat că ordinul de încetare a raporturilor de serviciu nu putea fi emis retroactiv nu sunt fondate. Prima instanţă în mod corect a reţinut că nu se putea emite retroactiv ordinul de încetare a raporturilor de muncă, cu data de 18.04.2008, în condiţiile în care raportul numitului A V V conţinând solicitarea în sensul pensionării a fost înregistrat în evidenţele unităţii la data de 29.04.2008. Aşadar, chiar dacă decizia de pensionare s-ar fi emis la o dată ulterioară, momentul efectiv al pensionării nu putea să preceadă data înregistrării cererii la unitate, respectiv 29.04.2008.
De asemenea, deşi în cuprinsul motivelor de recurs susţine că pensionarea inculpatului A a intervenit la împlinirea vârstei şi a vechimii în muncă, aceste susţineri nu sunt conforme cu materialul probator administrat din care rezultă că pensionarea numitului A V V a intervenit anticipat, acesta primind o pensie de serviciu anticipată conform art. 17 lit. b din Legea nr. 179/2004, nefiind îndeplinită la data cererii condiţia privind împlinirea vârstei necesare pensiei de serviciu, aceasta urmând a se împlini la data de 21.09.2008.
Pentru considerentele expuse Curtea apreciază că recursul formulat de inculpat este în întregime nefondat.
În ceea ce priveşte recursul formulat de Ministerul Administraţiei şi Internelor, Curtea apreciază că şi acesta este nefondat, nefiind incedente dispoziţiile art. 385⁹ pct. 17² Cod de procedură penală, pentru următoarele considerente:
În mod corect a reţinut instanţa de prim control judiciar, în consens cu prima instanţă că sumele încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale, trebuie recuperate de la persoana care le-a încasat fără a i se cuveni, în virtutea faptului că dreptul la pensie este un drept recunoscut intuitu personae.
Astfel cum au reţinut şi instanţele inferioare, Ministerul Administraţiei şi Internelor are la dispoziţie mijloacele legale pentru recuperarea prejudiciului cauzat, nefiind de conceput ca o persoană care a încasat de drepturi necuvenite să se bucure de acestea în continuare, iar prejudiciul să fie recuperat de la o altă persoană.
În ceea ce priveşte recursul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie, Acesta este fondat, urmând să fie admis, pentru următoarele considerente:
În cauză este incident cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 din codul de procedură penală.
Nu se impunea reţinerea circumstanţelor atenuante în favoarea inculpatului, având în vedere calitatea inculpatului, funcţia pe care o ocupa de şef al biroului Resurse Umane al Direcţiei Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, rezultatele obţinute în cariera profesională fiind cele care l-au putut propulsa în funcţia deţinută şi prin intermediul căreia a comis infracţiunea pentru care este judecat. De asemenea, vârsta şi lipsa antecedentelor penale nu constituie performanţe deosebite pentru un militar de carieră, de natură a atrage aplicarea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a Cod penal în favoarea acestuia. Calitatea de ofiţer activ, cu studii superioare, având grad de comisar şef de poliţie şi funcţie de conducere, respectiv şef al biroului Resurse Umane al Direcţiei Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor este apreciată de Curte ca presupunând exigenţe de moralitate şi corectitudine la cel mai înalt nivel, incompatibile cu faptele pentru care a fost judecat şi găsit vinovat inculpatul.
Nici dispoziţiile art. 74 lit. c Cod penal nu sunt incidente, având în vedere considerentele menţionate, la care se adaugă împrejurarea că inculpatul, deşi s-a prezentat în faţa autorităţilor la toate chemările, nu a avut un comportament sincer în sensul cerut de art. 74 lit. c Cod de procedură penală, prezentarea inculpatului la toate termenele de judecată, în lipsa altor elemente circumstanţiale, fiind insuficientă pentru a atrage aplicabilitatea dispoziţiilor facultative menţionate.
Cu toate acestea, deşi Curtea consideră că nu se impunea reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare, apreciază că aspectele favorabile reţinute în beneficiul inculpatului trebuie avute în vedere la cuantificarea pedepsei ce urmează a fi aplicate acestuia, considerând că aplicarea unei pedepse egale cu minimul prevăzut de lege, în cuantum de 3 ani închisoare, este suficient şi proporţional cu scopul pedepsei, constituind o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare eficiente şi proporţionale.
În ceea ce priveşte critica privind modalitatea de executare a pedepsei principale aplicate, respectiv aplicarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere conform art. 861 Cod penal Curtea apreciază că nu este fondată.
Astfel, în mod corect s-a apreciat că scopul pedepsei aplicate poate fi atins chiar fără executarea efectivă a sancţiunii aplicate, şi fără respectarea unor condiţii suplimentare, pronunţarea soluţiei de condamnare constituind prin ea însăşi un serios avertisment pentru inculpatul N P care, chiar fără executarea efectivă a pedepsei într-un loc de detenţie şi fără a-i fi impuse măsuri de supraveghere şi obligaţii suplimentare, nu va mai săvârşi pe viitor alte fapte penale, scopul preventiv şi educativ al pedepsei putând fi atins, din punct de vedere al individualizării modalităţii de executare, prin suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicată conform art. 81 Cod penal. În acest sens în mod corect au fost valorificate şi concluziile referatului de evaluare întocmit la cererea inculpatului, neapreciindu-se ca necesară din punct de vedere al procesului de reeducare şi reintegrare socială aplicarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86³ Cod penal, apreciind că scopul acestora poate fi atins prin resursele personale şi familiale ale inculpatului.
Pentru toate considerentele expuse Curtea, în temeiul art. 385¹⁵ al. 1 pct. 2 lit. d Cod de procedură penală rap. la art. 385⁹ pct. 14 Cod de procedură penală va admite recursul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie, va casa în parte decizia penală nr. 151/A/10.05.2011 a Tribunalul Bucureşti, Secţia a II-a Penală şi în parte sentinţa penală nr. 612/08.10.2010 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti şi rejudecând, pe fond:
În baza art. 13² din Legea nr. 78/2000 modif. şi completată rap. la art. 248 Cod penal va condamna pe inculpatul N P la pedeapsa principală de 3 ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b şi lit. c Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal va suspenda condiţionat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani stabilit conform art. 82 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii se va suspenda şi executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 359 Cod de procedură penală va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal.
Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei şi sentinţei menţionate.
Pentru aceleaşi considerente, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b Cod de procedură penală va respinge, ca nefondate, recursurile formulate de inculpatul N P şi partea civilă Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Conform art. 192 alin. 2 Cod de procedură penală va obliga pe recurentul-inculpat şi recurenta parte civilă la câte 300 lei cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Admite recursul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie.
Casează în parte decizia penală nr. 151/A/10.05.2011 a Tribunalul Bucureşti, Secţia a II-a Penală şi în parte sentinţa penală nr. 612/08.10.2010 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti şi rejudecând, pe fond:
În baza art. 13² din Legea nr. 78/2000 modif. şi completată rap. la art. 248 Cod penal condamnă pe inculpatul N P la pedeapsa principală de 3 ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b şi lit. c Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal suspendă condiţionat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani stabilit conform art. 82 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii se suspendă şi executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 359 Cod de procedură penală atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei şi sentinţei menţionate.
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de inculpatul N P şi partea civilă Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Obligă pe recurentul-inculpat şi recurenta parte civilă la câte 300 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 11.10.2011.

---

Alte legături de la această informație

comunicate de presă din 05 ianuarie 2010
comunicate-hotărâri de condamnare din 11 octombrie 2011