IMPARȚIALITATE·INTEGRITATE·EFICIENȚĂ
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREŞ
SECŢIA PENALĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE
Dosar nr. 857.1/326/2007
DECIZIA PENALĂ NR. 333/R
Şedinţa publică din 19 Mai 2011
[...]
CURTEA DE APEL
Asupra recursului formulat:
Prin sentinţa penală nr.102 din 28.09.2010 a Judecătoriei Topliţa în baza art.132 din Legea nr.78/2000 – modificată, rap. la art. 248 alin. 1 Cod penal a fost condamnat inculpatul F F J, la: 3 ( trei ) ani închisoare.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o perioadă de încercare de 2 ani plus durata pedepsei aplicate.
În baza art. 83 Cod penal s-a atras atenţia inculpatului cu privire la consecinţa săvârşirii unei alte infracţiuni în cursul termenului de încercare.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la 603,00 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî în acest sens instanţa de fond a avut în vedere următoarele:
Inculpatul F F J a fost directorul executiv al Direcţiei Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Harghita, în prezent pensionar, K E A deţinea funcţia de medic veterinar la Biroul de Inspecţie şi Control, iar T S C deţine funcţia de medic veterinar al Circumscripţiei Sanitare Veterinare Topliţa din cadrul D.S.V.S.A. Harghita.
A N era administrator la SC „P” SRL Topliţa, cu sediul în Topliţa, jud. Harghita, având, la data comiterii faptelor, ca activitate principală fabricarea produselor lactate şi a brânzeturilor.
Aşa cum rezultă din Nota Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 6777 din 07.08.2007, unitatea SC „P” SRL Topliţa a fost autorizată sanitar veterinar cu nr. 146/ 17.11.2003 de către D.S.V.S.A. Harghita.
La data de 16.11.2005, SC „P” SRL Topliţa a întocmit Programul de restructurare şi modernizare cu termen de finalizare 31.12.2009. Acesta a fost înregistrat la D.S.V.S.A. Harghita la data de 25.11.2005.
La data respectivă unitatea SC „P” SRL Topliţa era încadrată în categoria „D” – unităţi ce nu corespund din punct de vedere structural şi tehnologic cerinţelor Uniunii Europene, în sensul că nu a întocmit un program de restructurare-modernizare în vederea alinierii la cerinţele legislaţiei comunitare, cu termen de finalizare 31.12.2006 (categoria „B”) şi care nu erau incluse în lista unităţilor aprobate pentru o perioadă de tranziţie până la 31.12.2009 (categoria „C”) .
Drept urmare, la data respectivă SC „P” SRL Topliţa nu putea fi încadrată în categoria unităţilor care beneficiau de o perioadă de tranziţie, deoarece lista acestor unităţi a fost deja negociată cu Comisia Europeană şi publicată în Tratatul privind Aderarea Republicii Bulgariei şi a României la Uniunea Europeană.
Având în vedere faptul că SC „P” SRL Topliţa nu era încadrată în categoria unităţilor cu program de modernizare-restructurare cu termen de finalizare 31.12.2006 (categoria „B”), D.S.V.S.A. Harghita nu a promovat la A.N.S.V.S.A. dosarul care trebuia să cuprindă programul de restructurare-modernizare elaborat de societate şi avizat de D.S.V.S.A. Harghita, cu termen de finalizare 31.12.2009.
Pentru verificarea respectării normelor sanitar veterinare la SC „P” SRL Topliţa s-au efectuat mai multe controale de către inspectorii din cadrul D.S.V.S.A. Harghita.
Astfel, la data de 14.06.2006, martorul A D – medic veterinar – şeful Circumscripţiei Sanitar Veterinare Topliţa, cu ocazia controlului efectuat la SC „P” SRL Topliţa, a încheiat un proces-verbal de constatare în prezenţa făptuitorului A N, în care a menţionat că SC „P” SRL Topliţa nu a achitat taxele conform Ordinului A.N.S.V.S.A. nr. 90/2004.
Urmare acestui fapt, D.S.V.S.A. Harghita a emis Ordonanţa nr. 12 din 15.06.2006 privind interzicerea desfăşurării activităţilor, însă aceasta a fost ulterior retrasă, întrucât s-au efectuat plăţile de către operatorul de industrie alimentară.
Cu ocazia controlului efectuat de martorul K G – şeful Biroului de Inspecţie şi Control din cadrul D.S.V.S.A. Harghita la SC „P” SRL Topliţa, la data de 15.06.2006, a fost încheiat procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor la normele sanitare şi pentru siguranţa alimentelor, în care se constata şi sancţiona operatorul de industrie alimentară pentru efectuarea de transporturi de produse de origine animală fără documente însoţitoare.
La data de 06.07.2006, martorul K G – şeful Biroului de Inspecţie şi Control din cadrul D.S.V.S.A. Harghita, împreună cu învinuitele K E A şi T S C, au efectuat un control la SC „P” SRL Topliţa. Cu acea ocazie au încheiat procesul-verbal de constatare din 06.07.2006, în prezenţa lui A N – administratorul SC „P” SRL Topliţa, în care s-a menţionat că centrele de colectare nu sunt dotate cu instalaţie de răcire a laptelui, evidenţele de intrare-ieşire privind materiile prime, fluxul tehnologic, produsul finit, ambalajul nu există, filtrul sanitar pentru personal nu este folosit, condiţiile de igienă sunt necorespunzătoare, camera de maturare cu umiditate mare şi mucegai. La măsuri şi recomandări se precizează că administratorul s-a angajat că are posibilităţi de remedieri.
Tot cu acea ocazie a fost întocmită şi Fişa de Inspecţie din 06.07.2006.
La data de 12.07.2006 s-au deplasat în control la SC „P” SRL Topliţa inculpatul F F J, martorul A D – medic veterinar – şeful Circumscripţiei Sanitar Veterinare Topliţa şi învinuita T S C. Cu acea ocazie a fost încheiat procesul-verbal de constatare nr. 81 din 12.07.2006, în prezenţa lui A N, în care s-a evidenţiat, pe lângă deficienţe sanitar veterinare şi faptul că nu se realizează prestări de servicii sanitare veterinare, conform Ordinului A.N.S.V.S.A. nr. 90/2004 şi se recomanda transformarea societăţii în unitate de mică capacitate cu desfacerea produselor doar pe plan local şi remedierea celor constatate în termen de 2 săptămâni.
Se reţine că, aşa cum rezultă din Nota A.N.S.V.S.A. nr. 6777/07.08.2006, se impunea ca inculpatul F F J, cu ocazia controlului din 12.07.2006, să ia o decizie finală cu privire la unitate şi să nu se rezume la propuneri şi recomandări.
Cu ocazia controlului din data de 02.08.2006, efectuat la SC „P” SRL Topliţa, martorul A D a încheiat procesul-verbal de constatare nr. 84, în care a propus sistarea activităţii până la remedierea deficienţelor, întrucât examenele de laborator ale testelor de sanitaţie erau neconforme. Toate buletinele de analiză privind probele de sanitaţie au fost semnate şi de către inculpatul F F J.
La controlul efectuat la SC „P” SRL Topliţa la data de 08.09.2006 de către T S C, aceasta a încheiat procesul-verbal de constatare nr. 58/08.09.2006, în prezenţa lui A N, în care a menţionat ca deficienţe: „lipsa programului de restructurare, rezultate neconforme la examenul microbiologic şi fizico-chimic, că unitatea nu îndeplineşte condiţiile de aprobare sanitar-veterinare şi a propus emiterea ordonanţei de închidere.
A N a refuzat să semneze procesul-verbal de constatare nr. 58/08.09.2006. La 11.09.2006, D.S.V.S.A. Harghita a emis Ordonanţa nr. 17 privind interzicerea desfăşurării activităţii, pe care A N a refuzat, de asemenea, să o semneze şi i-a fost transmisă ulterior prin scrisoarea recomandată cu nr. 7225.
La controlul efectuat la SC „P” SRL Topliţa la 14.09.2006 de către martorii P V – directorul adjunct al D.S.V.S.A. Harghita, A L – şef Serviciu Igienă şi Sănătate Publică Veterinară în cadrul D.S.V.S.A. Harghita şi T S C, a fost încheiat procesul-verbal de constatare nr. 1721/14.09.2006, în care au fost menţionate mai multe deficienţe: fluxul personalului este necorespunzător, pardoseala deteriorată, apa de spălare staţionează, fiind o sursă de infecţie, condiţiile de igienă sunt necorespunzătoare, etc. şi s-a propus interzicerea activităţii de procesare a laptelui.
La data de 15.09.2006, D.S.V.S.A. Harghita a emis Ordonanţa nr. 17 de interzicere a desfăşurării activităţii, care a fost comunicată numitei A C – contabila SC „P” SRL Topliţa şi soţia lui A N, la sediul Circumscripţiei Sanitar Veterinare Zonale Topliţa, urmare a faptului că poarta de acces în interiorul SC „P” SRL Topliţa era zăvorâtă pe interior şi nu se putea intra în unitate, însă aceasta a refuzat să semneze de luare la cunoştinţă.
Conform susţinerilor lui T S C, confirmate şi de martora J L, aceasta a trimis ulterior operatorului de industrie alimentară, respectiv SC „P” SRL Topliţa, Ordonanţa D.S.V.S.A. Harghita de interzicere a desfăşurării activităţii, prin poştă, prin scrisoare recomandata la data de 15.09.2006.
Deşi din condicile de predare a trimiterilor prezentate – recomandate, aparţinând Oficiului Poştal Topliţa, aferente anului 2006, solicitate spre consultare (la dosar fiind anexate xerocopii ale listelor cu numerele de înregistrare alocate scrisorilor recomandate la data de 15.09.2006), rezultă că la data de 15.09.2006 au fost înregistrate scrisori recomandate cu numerele 5295 – 5339; 5340 – 5348 şi 7273 – 7285, învinuita T S C explică înscrierea scrisorii recomandate adresate SC „P” SRL Topliţa în registrul de corespondenţă intrare-ieşire al Circumscripţiei Sanitar Veterinare Topliţa sub nr. 7227 din 15.09.2006, prin prisma faptului că există posibilitatea să fi copiat greşit numărul de înregistrare din bonul care i s-a dat drept confirmare a depunerii scrisorii recomandate la Oficiul Poştal Topliţa.
Bonul cu numărul de înregistrare al scrisorii recomandate, conform susţinerilor învinuitei T S C, a fost capsat pe marginea registrului de corespondenţă intrare/ieşire al Circumscripţiei Sanitar Veterinare Zonale Topliţa la data de 15.09.2006, însă când i s-a solicitat să-l prezinte la D.N.A. – Serviciul Teritorial Tg.Mureş, nu l-a mai găsit.
Ordonanţa D.S.V.S.A. Harghita cu nr. 17 din 15.09.2006 de interzicere a desfăşurării activităţii a fost notificată la data de 18.09.2006 la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Harghita.
La data de 15.09.2006, după ce i-a adus la cunoştinţă numitei A C conţinutul Ordonanţei D.S.V.S.A. Harghita nr. 17 din 15.09.2006 la sediul Circumscripţiei Sanitar Veterinare Zonale Topliţa, T S C s-a deplasat la SC „P” SRL Topliţa, în vederea ridicării autorizaţiei sanitar veterinare şi a ştampilei de control sanitar veterinar. Cu acea ocazie a încheiat procesul-verbal de constatare nr. 68 din 15.09.2006, în care a menţionat că numita A C – contabila societăţii – a declarat că autorizaţia şi ştampila au fost deja ridicate şi i-a pus în vedere acesteia să înainteze documentele în baza cărora s-au ridicat şi de către cine. Numita A C a refuzat să semneze procesul-verbal de constatare nr. 68 din 15.09.2006.
La data de 18.09.2006, K E A şi T S C s-au deplasat la SC „P” SRL Topliţa, în vederea ridicării autorizaţiei de funcţionare sanitar veterinare şi a ştampilei de control sanitar veterinar, urmare a emiterii ordonanţei de interzicere a desfăşurării activităţii nr. 17 din 15.09.2006.
Când au ajuns la sediul unităţii, cele două au constatat că în unitate se prelucra lapte, deşi în acel moment unitatea nu mai avea (ca urmare a emiterii Ordonanţei de interzicere a desfăşurării activităţii din 15.09.2006) autorizaţie de funcţionare sanitar veterinară şi nu mai beneficia de asistenţă sanitar veterinară, motiv pentru care au decis să aplice unităţii o sancţiune cu caracter contravenţional, să pună sub sechestru materia primă şi să aplice sigilii pe unitate.
K E A a întocmit cu acea ocazie procesul-verbal de constatare nr. 56/18.09.2006, în care a menţionat că unitatea procesează lapte şi propune sancţionarea pentru nerespectarea ordonanţei de interzicere a activităţii şi procesul-verbal de constatare nr. 57/18.09.2006, în care a menţionat că s-au prezentat pentru ridicarea autorizaţiei sanitar-veterinare şi a ştampilei de control sanitar veterinare care nu au fost găsite la unitate.
Ambele procese-verbale de constatare au fost semnate şi de învinuita T S C, în calitate de inspector în cadrul Circumscripţiei Sanitar Veterinare Topliţa.
În timpul în care K E A întocmea procesul-verbal de contravenţie seria HR nr. 000678 nr. 5 din 18.09.2006, aceasta a fost contactată telefonic de către inculpatul F F J pe telefonul mobil al numitei A C, primind dispoziţia nelegală de a lăsa să se prelucreze laptele, să iasă din control, să nu aplice sancţiunea cu caracter contravenţional, respectiv amendă, să înceteze orice activitate şi să părăsească unitatea, cu toate că, K E A i-a adus la cunoştinţă că vor să-i aplice operatorului de industrie alimentară o amendă şi să pună sub sechestru materia primă, întrucât se prelucra lapte, fără să existe certificate de origine.
Conform listei convorbirilor telefonice efectuate în data de 18.09.2006, transmisă de către D.N.A. – Serviciul Tehnic, rezultă că de la numărul de telefon 0729 – 027.101, telefon aflat în folosinţa numitei A C – contabila de SC „P” SRL Topliţa, înregistrat pe numele C G, Topliţa, a fost apelat inculpatul F F J, la orele 16:18:03 şi la orele 16:28:32.
Conform recunoaşterii sale, inculpatul F F J la data de 18.09.2006, a fost contactat pe telefonul mobil cu nr. 0744 […] de către A N, care i-a spus că a fost anunţat de soţia sa că la unitate se află două doamne inspector în control, care vor să închidă societatea şi fiind plecat de 3 zile de la domiciliu, nu a putut să anunţe producătorii să nu mai aducă laptele pentru că unitatea urma să fie închisă.
Totodată A N l-a rugat să dea dispoziţie celor două doamne doctor să lase să se prelucreze laptele colectat, pentru a nu se pierde şi pentru ca el să nu se aleagă cu o pagubă, promiţând că după aceea va opri activitatea.
Urmare solicitărilor lui A N, inculpatul F F J a dat dispoziţia nelegală, contrară atribuţiilor sale de serviciu.
Se reţine că din rapoartele de producţie aferente lunii septembrie 2006, întocmite de SC „P” SRL Topliţa, rezultă că la data de 18.09.2006 s-au colectat 287 litri de lapte de la Centrul de Colectare Hangu, iar producţia realizată a fost de 72 litri lapte pentru consum; sana 1/1 – 94; sana 1/2 - 11,5; telemea 13,06 kg şi smântână vrac 10 kg.
Din adresa D.G.F.P. Harghita nr. 6626 din data de 05.09.2007 se constată că în ziua de 18.09.2006, SC „P” SRL Topliţa a realizat din prelucrarea şi comercializarea produselor lactate rezultate din cantitatea de 287 litri lapte achiziţionată, venituri în sumă totală de 774,30 lei.
Veniturile au fost calculate în baza raportului de producţie din luna septembrie 2006, luându-se în calcul datele înregistrate în acesta pentru ziua de 18.09.2006 şi respectiv al preţurilor de producţie care coincid cu preţurile de livrare înregistrate în evidenţele societăţii.
Conform aceleiaşi adrese, cheltuielile şi profitul aferent zilei de 18.09.2006 nu sunt cuantificabile, avându-se în vedere faptul că aceşti indicatori se calculează şi se evidenţiază doar lunar sau trimestrial, în conformitate cu prevederile Legii contabilităţii nr. 82/1991 – republicată.
Instanţa mai reţine că, cuantumul acestora nu este util soluţionării cauzei, întrucât dispoziţia nelegală a fost dată de inculpatul F F J pentru a-i asigura operatorului de industrie alimentară prelucrarea cantităţii de 287 litri lapte, achiziţionat în ziua de 18.09.2006 şi comercializarea produselor rezultate, iar conform art. 19 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal – „Profitul impozabil se calculează ca diferenţă între veniturile realizate din orice sursă şi cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri dintr-un act fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile şi la care se adaugă cheltuielile nedeductibile”.
Veniturile totale realizate în data de 18.09.2006 au fost calculate astfel:
72,00 litri lapte consum x 2,18 lei = 156,96 lei
94,00 litri sana 1/1 litri x 2,88 lei = 270,72 lei
11,50 litri sana 1/2 litri x 3,52 lei = 40,48 lei
13,06 kg telemea x 14,23 lei = 185,84 lei
10,00 kg smântână x 12,03 lei = 120,30 lei.
Se reţine că veniturile totale realizate de SC „P” SRL Topliţa la data de 18.09.2006 din prelucrarea şi comercializarea cantităţii de 287 litri lapte (cantitate rezultată din documentele întocmite de SC „P” SRL Topliţa, deşi conform declaraţiilor învinuitei K E A, susţinută şi de martora C E, rezultă că s-ar fi prelucrat în ziua respectivă o cantitate mult mai mare de lapte) reprezintă avantajul obţinut de SC „P” SRL Topliţa, urmare a dispoziţiei nelegale date de inculpatul F F J – directorul D.S.V.S.A. Harghita, în exercitarea atribuţiilor de serviciu.
S-a apreciat că dispoziţia nelegală dată lui K E A şi T S C, medici veterinari în cadrul D.S.V.S.A. Harghita, a fost de a nu îndeplini un act, respectiv de a lăsa să se prelucreze laptele găsit în unitate, de a ieşi din control, de a nu aplica o sancţiune cu caracter contravenţional, de a nu pune materia primă sub sechestru sau de a se dispune confiscarea laptelui, deşi aceste măsuri s-ar fi impus, în condiţiile în care unitatea nu mai deţinea autorizaţie de funcţionare sanitară veterinară şi nu beneficia de asistenţă sanitar veterinară, urmare a emiterii Ordonanţei de interzicere a desfăşurării activităţii la SC „P” SRL Topliţa din 15.09.2006, iar examenele de laborator ale testelor de sanitaţie erau neconforme, condiţiile de igienă erau necorespunzătoare, fluxul personalului necorespunzător, pardoseala deteriorată, camera de maturare cu umiditate mare şi mucegai, etc., aspecte constatate cu ocazia controalelor efectuate la SC „P” SRL Topliţa de către inspectorii din cadrul D.S.V.S.A. Harghita.
Se reţine că Ordonanţa D.S.V.S.A. Harghita a fost comunicată unităţii SC „P” SRL Topliţa, aşa cum prevede Regulamentul de organizare şi funcţionare a D.S.V.S.A. Judeţene şi pentru Municipiul Bucureşti în art. 13 („Atribuţii şi Responsabilităţi ale Biroului Inspecţie şi Control”) pct. 17 „propune directorului Direcţiei Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor judeţeană şi a municipiului Bucureşti, în baza verificării obiectivului şi a constatării neconformităţilor, eliberarea ordonanţei temporare sau de interzicere a activităţii pentru unităţile de industrie alimentară aprobate sanitar-veterinar” şi pct. 18 „ţine evidenţa acestor documente şi transmite ordonanţele unităţilor în cauză pe bază de semnătură”.
Cu privire la comunicarea Ordonanţei D.S.V.S.A. Harghita cu nr. 17 din 15.09.2006 operatorului de industrie alimentară se menţionează că, urmare a controlului efectuat de inspectorii din cadrul D.S.V.S.A. Harghita la data de 08.09.2006, în prezenţa lui A N – administratorul SC „P” SRL Topliţa, s-a încheiat procesul-verbal de constatare nr. 58/08.09.2006, în cuprinsul căruia s-a propus emiterea ordonanţei de interzicere a desfăşurării activităţii, aspect adus la cunoştinţa făptuitorului A N, care a refuzat însă să semneze procesul-verbal de constatare.
Ulterior s-a emis Ordonanţa de interzicere a desfăşurării activităţii nr. 17 din 11.09.2006, transmisă la SC „P” SRL Topliţa prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, înregistrată sub nr. 7225. Pe plic, pe partea care conţine adresa expeditorului, s-a făcut menţiunea „Avizat 12.09.2006; negăsit la firmă” şi semnătura lucrătorului poştal.
La data de 15.09.2006 a fost emisă de către D.S.V.S.A. Harghita Ordonanţa nr. 17 de interzicere a desfăşurării activităţii, ordonanţă care a fost comunicată personal de către învinuita T S C la sediul Circumscripţiei Sanitar Veterinare Zonale Topliţa, contabilei A C, în prezenţa martorei J L, însă aceasta a refuzat să semneze de luare la cunoştinţă.
Ulterior aceasta a fost expediată SC „P” SRL Topliţa prin scrisoare recomandată, la data de 15.09.2006.
Având în vedere cele mai sus precizate, s-a apreciat că nu se poate susţine că operatorul de industrie alimentară - SC „P” SRL Topliţa – nu a avut cunoştinţă de emiterea Ordonanţei de interzicere a desfăşurării activităţii din 15.09.2006 (aşa cum ar fi susţinut A N cu ocazia discuţiei telefonice purtate cu inculpatul F F J).
Mai mult, s-a apreciat că operatorul de industrie alimentară a avut cunoştinţă şi de emiterea Ordonanţei de interzicere a desfăşurării activităţii din 11.09.2006, ca urmare a controlului din 08.09.2006, ordonanţă pe care A N a refuzat să o semneze, de încheierea procesului-verbal de constatare din 14.09.2006, prin care s-a propus interzicerea activităţii de procesare a laptelui, proces-verbal pe care A N a refuzat, de asemenea, să-l semneze, de Ordonanţa nr. 17 din 15.09.2006 pentru care contabila A C a refuzat să semneze de luare la cunoştinţă, iar cu ocazia controlului din 18.09.2006, atât A N, cât şi contabilei A C li s-a comunicat din nou acest aspect, atât de către cele două aflate în control, cât şi de inculpatul F F J.
În ipoteza în care operatorul de industrie alimentară nu ar fi avut cunoştinţă de conţinutul Ordonanţei din 15.09.2007, era inadmisibil şi contrar atribuţiilor de serviciu să se permită procesarea cantităţii de lapte de provenienţă necunoscută, în condiţiile în care examenele de laborator al testelor de sanitaţie erau neconforme, cu ocazia fiecărui control efectuat de către inspectorii din cadrul D.S.V.S.A. Harghita s-a constatat că, condiţiile de igienă erau necorespunzătoare, fluxul personalului necorespunzător, pardoseala deteriorată, camera de maturare cu umiditate mare şi mucegai, etc., iar unitatea, la acea dată, nu mai beneficia de asistenţă sanitar veterinară.
Pe de altă parte, se mai reţine că din actele aflate la dosarul cauzei, întocmite de SC „P” SRL Topliţa, rezultă că unitatea a mai desfăşurat activităţi de prelucrare şi comercializare a laptelui până în luna aprilie 2007, fără ca inspectorii din cadrul D.S.V.S.A. Harghita să ia vreo măsură în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare şi să comunice autorităţii teritoriale din cadrul Ministerului Justiţiei, Ministerului Administraţiei şi Internelor, Ministerului Finanţelor Publice, Ministerului Muncii, Solidarităţii şi Familiei faptul că SC „P” SRL Topliţa desfăşoară activităţi de prelucrare şi comercializare a laptelui, fără să deţină autorizaţie sanitară veterinară de funcţionare, aşa cum prevede art. 19 pct. 7 (capitolul 4) din Ordinul nr. 276 din 29.11.2006.
Abia în cursul lunii aprilie 2007, D.S.V.S.A. Harghita a emis adresele cu nr. 2395/14.04.2007 către D.S.V.S.A. Neamţ şi Mureş, pentru a verifica dacă se colectează lapte din comunele limitrofe judeţului Harghita şi să depisteze dacă există produse lactate în lanţul comercial, cu marca de sănătate HR – 146 şi adresa nr. 3371/16.05.2007 către I.P.J. Harghita – Poliţia Municipiului Topliţa, solicitând sprijin pentru a verifica dacă la SC „P” SRL Topliţa se mai prelucrează lapte, întrucât de fiecare dată au găsit poarta închisă, nereuşind contactarea administratorului nici prin telefon.
Instanţa a apreciat că din probele aflate la dosarul cauzei rezultă că inculpatul F F J a comis fapta de abuz în serviciu contra intereselor publice, că această faptă a fost asimilată infracţiunilor de corupţie deoarece inculpatul avea calitatea de funcţionar public.
Astfel, s-a reţinut că fapta inculpatului, care în calitate de director al unei instituţii de stat, a dat dispoziţie lui K E A şi T S C să permită terminarea procesării laptelui pentru a nu se pierde cantitatea de lapte, pentru că dacă se confisca acel lapte, ar fi rămas în pagubă atât societatea administrată de A N, cât şi producătorii de la care s-a colectat laptele, precum şi aceea de a da dispoziţie celor două să nu aplice SC „P” SRL Topliţa o sancţiune contravenţională şi să nu aplice sechestru pe materia primă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată.
La individualizarea pedepsei, instanţa, având în vedere dispoziţiile art. 72 Cod penal, a ţinut cont de pericolul social concret al faptei, de datele privind persoana inculpatului care este infractor primar. În baza aceloraşi criterii instanţa a apreciat că scopul prevăzut de art. 52 Cod penal poate fi atins şi fără executarea pedepsei şi, având în vedere că sunt întrunite şi celelalte condiţii prevăzute de art. 81 Cod penal a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o perioadă de încercare de 2 ani plus durata pedepsei aplicate.
S-a pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 Cod penal cu privire la consecinţa săvârşirii unei alte infracţiuni în cursul termenului de încercare.
Împotriva hotărârii instanţei de fond au declarat în termen legal apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Tg.Mureş şi inculpatul F F J iar Tribunalul Harghita prin decizia penală nr.41 din 08.03.2011 a respins ca nefondate apelurile.
Pentru a hotărî în acest sens tribunalul a reţinut că prin probatoriul administrat infracţiunea este dovedită sub toate aspectele .
Astfel, s-a apreciat că este dovedită tulburarea bunului mers a activităţii Direcţiei Sanitar Veterinară şi Securitate Alimentară Harghita, respectiv a blocării realizării atribuţiilor legale ale instituţiei şi că retragerea controlului a avut ca şi consecinţă neîntocmirea actelor de control şi neluarea măsurilor de confiscare sau punere sub sechestru a materiei prime. Totodată, prin aceasta, a asigurat un avantaj patrimonial SC P SRL Topliţa, care a continuat să prelucreze lapte şi să comercializeze produse lactate până în luna aprilie 2007.
Faţă de starea de fapt reţinută de instanţa de fond motivele invocate în apelul inculpatului nu au fost primite.
Inculpatul apelant a mai susţinut că a oprit controlul efectuat de cele două inspectoare pentru a preveni controlul abuziv, ordonanţa de interzicere a desfăşurării activităţii SC P SRL nr.17 din data de 15.09.2006 nefiind comunicată societăţii. Această susţinere nu a fost primită, neregulile de la societate fiind cunoscute de mai mult timp şi există probe că administratorul societăţii a luat la cunoştinţă conţinutul acestei dispoziţii.
Analizând materialul probator, instanţa de control judiciar a apreciat să fapta inculpatului întruneşte toate elementele constitutive ale infracţiunii pentru care a fost condamnat de prima instanţă.
Tribunalul a apreciat că ţinând cont de caracterul faptei, nu se pot aplica nici prevederile art.181 Cod penal, fapta având gravitarea unei infracţiuni.
Cu privire la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată de prima instanţă, Tribunalul a apreciat că nu sunt elemente de agravare sau atenuare a răspunderii penale a inculpatului.
Pedeapsa este bine individualizată, este proporţională atât cu gravitatea infracţiunii cât şi cu datele ce caracterizează inculpatul. O pedeapsă mai mică nu ar fi în măsură să atingă scopul pedepsei, iar o pedeapsă mai mare ar putea apărea ca exagerată faţă de criteriile de individualizare a pedepsei.
Împotriva deciziei Tribunalului a declarat în termen legal recurs inculpatul F F J care a solicitat, în principal, achitarea de sub învinuirea comiterii infracţiunii prev. de art.132 din legea nr.78/2000 modificată, rap.la art.248 alin.1 Cod penal.
S-a susţinut că hotărârile pronunţate sunt contrare legii, că starea de fapt reţinută în sarcina sa este greşită şi s-a ajuns la o hotărâre greşită de condamnare iar fapta a primit o greşită încadrare juridică. S-au invocat astfel cazurile de casare prev. de art.3859 pct.10, 17, 172, 18 Cod procedură penală.
În subsidiar s-a solicitat aplicarea prev. art.181 Cod penal.
Analizând decizia atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, pe baza materialului şi lucrărilor din dosarul cauzei, conform art.38514 Cod procedură penală se reţin următoarele:
a) În ceea ce priveşte cazul de casare prev. art.3859 pct.10 Cod procedură penală, constând în nepronunţarea asupra unor cereri esenţiale de natură să influenţeze soluţia procesului.
În motivele de recurs, aflate la fila 4 în dosarul Curţii de Apel Tg.Mureş, se susţine că instanţele inferioare nu au stabilit care este actul doveditor al comunicării către administratorul A N a ordonanţei de suspendare a activităţii agentului economic şi că instanţele nu s-au pronunţat care este paguba cauzată prin faptele inculpatului şi cine are calitate de parte vătămată şi în ce constau faptele păgubitoare.
În opinia Curţii instanţele inferioare în hotărârile pronunţate au stabilit cu exactitate care sunt faptele inculpatului, cine este parte vătămată şi care este paguba cauzată.
Din probele aflate la dosarul cauzei rezultă că la societatea P au fost efectuate mai multe controale, la unele participând chiar inculpatul, ocazie cu care s-au constatat deficienţe majore.
Aceste deficienţe au fost corect descrise în hotărârile instanţelor inferioare, Curtea urmând a le enumera rezumativ, respectiv, examenele de laborator ale testelor sanitare erau neconforme, condiţiile de igienă necorespunzătoare, pardoseala deteriorată, cu mucegai, fluxul personalului era necorespunzător, umiditate mare în camera de maturare.
Ca urmare a faptului că deficienţele nu au fot remediate de către societatea P, deşi a fost sancţionată contravenţional şi obligată să le remedieze, s-a luat hotărârea închiderii societăţii sens în care se întocmeşte Ordonanţa nr.17 din 15.09.2006.
Curtea reţine că din probele administrate rezultă că inculpatul cât şi soţia acestuia, contabila societăţii, cunoşteau hotărârea de închidere a societăţii însă au făcut tot posibilul ca ordonanţa să nu le poată fi comunicată şi societatea să nu se închidă.
De fapt, tocmai în acest scop la data de 18.09.2006 administratorul societăţii a luat legătura cu inculpatul în vederea retragerii controlului.
Probele administrate, inclusiv declaraţiile celor doi medici veterinari, confirmă că inculpatul a sunat şi a cerut retragerea controlului, neaplicarea unei sancţiuni şi nu se închide societatea.
Prin urmare, a susţine că instanţele inferioare nu au stabilit cu exactitate în ce constau faptele inculpatului este în totală neconcordanţă cu probele dosarului.
În raport de cele de mai sus cazul de casare prev. de art.3859 pct.10 Cod procedură penală nu este aplicabil în cauză.
b) În ceea ce priveşte cazul de casare prev. de art.385 pct.17 Cod procedură penală, constând în aceea că faptei i s-a dat o greşită încadrare juridică.
Curtea nu poate primi această critică deoarece instanţele inferioare au făcut o corectă analiză textului de lege aplicabil inculpatului, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice.
Potrivit art.248 Cod penal infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice constă în fapta funcţionarului public care în exerciţiul atribuţiilor de serviciu cu ştiinţă nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat sau al unei unităţi din cele la care se referă art.145 sau o pagubă patrimoniului acestuia.
Din probele dosarului rezultă că subiectul activ al infracţiunii este inculpatul recurent care la data comiterii faptei avea calitatea de director executiv al DSVA Harghita.
Subiectul pasiv al infracţiunii este D.S.V.A. Harghita.
Sub aspectul laturii obiective, fapta inculpatului constă în dispoziţia dată celor doi medici veterinari, K E şi T S C, de a nu mai derula controlul la societatea P şi a se permite prelucrarea laptelui deşi societatea fusese închisă datorită condiţiilor improprii în care îşi desfăşura activitatea.
Prin această dispoziţie dată s-a realizat o îndeplinire defectuoasă a atribuţiilor de serviciu ale inculpatului.
Astfel, aşa cum rezultă din fişa postului aflată la dosarul cauzei, inculpatul avea următoarele responsabilităţi‚ ca şi atribuţii de serviciu:
- aplicarea şi respectarea prevederilor legislaţiei sanitare veterinare în toate unităţile de creştere a animalelor şi din unităţile care produc, prelucrează, depozitează, transportă şi valorifică produse de origine animală;
- era responsabil de buna desfăşurare a activităţii de supraveghere şi control în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale sanitare veterinare specifice pentru toate unităţile de creştere a animalelor vii şi unităţile de industrie alimentară;
- în baza dispoziţiilor autorităţii veterinare centrale întocmea programe de lucru pentru personalul serviciilor veterinare din subordine şi stabilea atribuţiile şi responsabilităţile acestora, având în vedere pregătirea profesională a acestora;
- coordona activitatea de formare a personalului implicat în realizarea activităţilor de supraveghere şi control din domeniul sanitar veterinar;
- coordona activitatea personalului din cadrul direcţiei sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor;
- coordona punerea în aplicare a programului de supraveghere, inspecţie şi control în domeniul siguranţei alimentelor;
- participa la activităţile de control şi evaluare a unităţilor din domeniul agroalimentar şi de testare a alimentelor, de la producerea materiilor prime până la consumator, pentru verificarea modului în care sunt respectate normele de producţie şi comercializare a produselor alimentare şi/sau dispune, după caz, măsurile ce se impun pentru remedierea deficienţelor, acolo unde se constata nerespectarea legislaţiei în domeniu sau că acestea puteau periclita sănătatea publică şi/sau interesele consumatorilor.
Ori, prin cele dispuse de el nu a făcut decât să-şi îndeplinească necorespunzător o parte din atribuţiile de serviciu enumerate mai sus.
Prin activitatea desfăşurată de inculpat, la data de 18.09.2006 s-a creat o tulburare însemnată bunului mers al D.S.V.S.A.Harghita, constând în atingerea adusă desfăşurării normale a activităţii interne a D.S.V.S.A.Harghita.
Aşa cum rezultă din literatura de specialitate şi practica judiciară, această tulburare nu trebuie să producă neapărat în patrimoniul D.S.V.S.A. o pagubă materială.
Din probele administrate rezultă că prin cele dispuse de inculpat la 18.09.2006, de retragere din control, s-a realizat o atingere de proporţii însăşi instituţiei pe care o conducea la data de atunci, a activităţii pe care aceasta era datoare să o desfăşoare, fiind clar că în loc să vegheze la aplicarea legală a prevederilor sanitar-veterinare în unităţile care prelucrează, depozitează, transportă şi valorifică produse de origine animală inculpatul a acţionat contrar acestor atribuţii.
Această activitate a inculpatului este de natură a crea, aşa cum s-a mai arătat o tulburare însemnată a bunului mers al D.S.V.S.A. Harghita.
Sub aspectul laturii subiective, Curtea constată că infracţiunea s-a comis cu intenţie directă.
Totodată se mai constată că infracţiunea în mod corect a fost asimilată infracţiunilor de corupţie.
Ca urmare, fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii pentru care acesta a fost trimis în judecată, astfel că nici cazul de casare prev. de art.3859 pct.17 Cod procedură penală nu este aplicabil.
c) În ceea ce priveşte cazul de casare prev. de art.38515 pct.172 Cod procedură penală constând în aceea că hotărârea este contrară legii sau prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii, ajungându-se la o hotărâre greşită de condamnare.
Acest caz de casare nu este aplicabil, probele analizate mai sus, sunt clare şi cum fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată în nici un caz nu se poate reţine că hotărârea de condamnare, la care au ajuns instanţele inferioare, este greşită.
d) În ceea ce priveşte cazul de casare prev. de art.3859 pct.18 Cod procedură penală, constând în comiterea unei erori grave de fapt care să aibă drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri de condamnare, se apreciază că nu este aplicabil în cauză.
Probele de la dosarul cauzei sunt concludente şi elocvente, de natură să stabilească comiterea faptei de către inculpat astfel că nu poate fi vorba de vreo eroare strecurată în derularea evenimentelor.
Inculpatul, în motivele de recurs invocate în scris şi oral, a mai solicitat a se face aplicarea art.181 Cod penal şi a se aplica o sancţiune administrativă.
Pentru a face aplicarea art.181 Cod penal trebuie ca în cauză să se dovedească că fapta inculpatului a adus o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de lege şi că prin conţinutul ei concret este lipsită de importanţă, neprezentând gradul de pericol social al unei infracţiuni.
În opinia Curţii, fapta inculpatului, descrisă mai sus, nu este lipsită de importanţă şi de natură să aducă atingere minimă valorilor sociale ocrotite de lege.
Infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului este una cu un grad ridicat de pericol social tocmai prin valorile sociale pe care le apără.
Infracţiunea comisă de inculpat este o infracţiune în legătură cu serviciul iar inculpatul avea obligaţia să respecte atribuţiile de serviciu, respectiv să nu şi le exercite abuziv sau neglijent.
Ori, în situaţia de faţă, prin cele dispuse de inculpat, de retragere a controlului, deşi ştia că societatea îşi desfăşoară activitatea în condiţii absolut improprii, nu s-a realizat altceva decât o încălcare gravă a atribuţiilor de serviciu.
Ca urmare, nu se poate spune, în condiţiile în care deja se cunoştea că societatea P avea ordin de închidere, că activitatea inculpatului este lipsită de importanţă, cu atât mai mult cu cât după retragerea controlului societatea a continuat să proceseze lapte.
Prin urmare, fapta inculpatului este deosebit de gravă şi în nici un caz de natura a se aplica prev. art.181 Cod penal.
Apreciind că în cauză niciunul din cazurile de casare invocate de inculpat nu este aplicabil, recursul formulat este nefondat şi urmează să fie respins, în conformitate cu art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Văzând şi disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 38515 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat F F J împotriva deciziei penale nr. 41/08.03.2011, pronunţată de Tribunalul Harghita.
În baza art.192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă recurentul să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică din 19 mai 2011.
Alte legături de la această informațiecomunicate-hotărâri de condamnare din
19 mai 2011
comunicate de presă din
02 octombrie 2007