IMPARȚIALITATE·INTEGRITATE·EFICIENȚĂ
Dosar nr. 676/220/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIŞOARA
SECŢIA PENALĂ
Operator - 2711
DECIZIA PENALĂ NR. 745/R
Şedinţa publică din 12 mai 2011
[...]
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie, Secţia de Combatere a Corupţiei din data de 25 martie 2010, emis în dosarul nr. 326/P/2009 şi înregistrat pe rolul Judecătoriei Deta sub nr. 676/220/02 aprilie 2010, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul M I pentru tentativa la infracţiunea împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, prev. de art. 20 alin. 1 C.p. raportat la art. 18 ind.1 alin.1 si art. 18 ind. 4 din Legea 78/2000 cu aplicarea art.37 alin. 1 lit. a C.p.
În expunerea stării de fapt, prin actul de inculpare, s-a reţinut că M I a utilizat în cadrul procedurilor A.P.I.A privind obţinerea de plăţi directe pe suprafaţă pentru anul 2009, două înscrisuri oficiale emise de Primăria Comunei Banloc al căror conţinut fusese falsificat prin adăugarea unor menţiuni nereale în legătură cu suprafaţa păşunilor închiriate şi două formulare M2 conţinând date inexacte şi incomplete, în scopul obţinerii pe nedrept de fonduri nerambursabile pentru agricultură (FEGA), provenite din bugetul general al Comunităţilor Europene, în cuantum de 130.062 lei, activitate infracţională a cărei consumare nu a mai avut loc datorită intervenţiei Serviciului Antifraudă din cadrul APIA.
În faza de urmărire penală au fost administrate următoarele mijloace de probă: sesizarea APIA; dosar solicitare subvenţii APIA fermier M I; declaraţii de învinuit; declaraţiile martorilor F I, C M E, T C, P N, J F A, P E, I D I, au fost confruntaţi învinuitul cu martorul I D I si martorii F I cu I D I, s-au depus la dosar adrese emise de primăriile Banloc si Livezile, proces-verbal de ridicare documente APIA Timiş, de asemenea, s-a întocmit raport de constatare tehnico-ştiinţifică, proces verbal probe scris învinuit M I, fisa cazier judiciar al învinuitului; procesul
În faza cercetării judecătoreşti a fost audiat inculpatul, în prezenţa avocatului ales, în şedinţa publică de la data de 23 iunie 2010, declaraţia sa fiind ataşată la fila 17 din dosar. De asemenea, pe parcursul cercetării judecătoreşti au fost reaudiaţi martorii din rechizitoriul parchetului, respectiv F I (f.24), C M S E (f.53), T C (f.55), P N (f.56), J F A (f.57), P E (f.62), I D I, partea vătămată Ministerul Agriculturii , Pădurilor şi Dezvoltării Rurale prin Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a depus la dosar un înscris (f.26) prin care arată că nu se constituie parte civilă întrucât nu s-a efectuat nici o plată către inculpatul M I, inculpatul, de asemenea a depus la dosar, in copie, extras din Normele metodologice APIA aplicabile în anul 2010.
La termenul de judecată din 19 ianuarie 2011 apărătorul inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice invocând faptul că art. 18 ind. 1 şi art. 18 ind. 4 din Legea 78/200 sunt cuprinse în Legea 161/2003.
Prin sentinţa penală nr. 58 din 26.01.2011 pronunţată de Judecătoria Deta în dosarul nr. 676/220/2010, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat, prin apărător, din tentativă la infracţiunea împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene prevăzută de art. 20 alin. 1 Cod pen., raportat la art. 18 ind. 1 alin. 1 şi art. 18 ind. 4 din Legea 78/2000, în tentativă la infracţiunea împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene prevăzută în Cartea a II-a, Titlul I, art. 1 pct.18 din Legea 161/2003, ca neîntemeiată.
În temeiul art. 20 alin. 1 Cod pen., raportat la art. 18 ind. 1 alin. 1 şi art. 18 ind. 4 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod.pen., a fost condamnat inculpatul M I la pedeapsa de 1(un) an şi 6(şase) luni închisoare pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene.
În baza art.83 al.1 din Codul penal, s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare, pronunţată prin s.pen. nr.109/02.04.2008 a Judecătoriei Deta, definitivă prin Decizia Penală nr. 621/17.10.2008 a Tribunalului Timiş, dispunând executarea în întregime a acesteia, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată prin prezenta ci se adaugă la acesta, astfel că inculpatul va executa 2(doi) ani şi 6(şase) luni închisoare.
În temeiul art.71 C.pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a doua şi lit. b C. pen.
În temeiul art. 348 Cod. proc. pen. s-a dispus desfiinţarea totală a contractului de închiriere a păşunii nr. 1894/07.05.2009 şi a adeverinţei nr. 1998/13.05.2009 ca fiind falsificate.
Pentru a pronunţa această sentinţă penală, Judecătoria Deta a reţinut următoarele:
În fapt, la data de 02.04.2009, M I, domiciliat în comuna Banloc - sat Soca, jud. Timiş, a completat personal o cerere unică de plată pe suprafaţă pentru anul 2009, declarându-se utilizator al unei suprafeţe agricole de 2,02 ha, solicitând sprijin financiar pentru Schema de Plată Unică pe Suprafaţă.
În aceeaşi cerere la rubrica „declaraţie de suprafaţă” inculpatul M I a efectuat o descriere a parcelei agricole utilizate, aceasta fiind declarată ca teren agricol necultivat.
Pe ultima pagină a cererii de plată, inculpatul a semnat, în calitate de titular al cererii, confirmând că a luat la cunoştinţă angajamentele şi obligaţiile pe care trebuia să le respecte, pentru a beneficia de plăţi directe pe suprafaţă.
Astfel, s-a reţinut că inculpatul M I, în calitate de utilizator al suprafeţelor agricole, avea obligaţia de a respecta bunele condiţii agricole şi de mediu pe întreaga suprafaţă agricolă a exploataţiei, conform legislaţiei naţionale la care am făcut referire anterior.
De asemenea, s-a reţinut inculpatul avea obligaţia să respecte condiţiile de eligibilitate privind acordarea plăţilor directe, fiind atenţionat, conform pct. 1 de la capitolul „Angajamente şi declaraţii” că „înscrierea, cu intenţie, în formular a informaţiilor incomplete, neconforme cu realitatea, atrage după sine sancţiuni de natură financiară sau penală, după caz”.
Prima instanţă a reţinut că inculpatul a declarat pe proprie răspundere că „datele înscrise în formularul de cerere de plată directă pe suprafaţă şi în documentele anexate, inclusiv lista suprafeţelor, sunt reale, complete şi perfect valabile, luând cunoştinţă despre consecinţele legale rezultate în urma furnizării de date false”.
Ulterior, la data de 18.05.2009, conform procedurilor prevăzute în Ghidul Fermierului, inculpatul M I a modificat cererea iniţială, prin redactarea a două formulare M2, intitulate „Completarea declaraţiei de suprafaţă 2009”, solicitând plăţi directe pentru încă o suprafaţă totală de 459,65 ha păşuni comunale, situate în comuna Banloc, jud. Timiş.
La momentul completării cererii şi a formularelor M2, inculpatului M I i-au fost puse la dispoziţie de către funcţionarii A.P.I.A mai multe planuri detaliu, pe care au fost identificate şi delimitate parcelele agricole pe care le utiliza în cadrul blocurilor fizice, limitele acestora fiind desenate în conformitate cu prevederile capitolului „Delimitarea parcelelor agricole pe materialul grafic/hărţi (ortofotoplan)” din Ordinul M.A.P.D.R. nr. 80/20.02.2009 şi a celor din Ghidul Fermierului pentru plăţi de suprafaţă 2008 aplicabil şi în anul 2009.
Pe fiecare plan detaliu, au fost scrise numele şi I.D. fermierului M I, (R.O.248965096), care a certificat sub semnătură veridicitatea informaţiilor privind localizarea, poziţionarea şi dimensiunile suprafeţelor de teren.
Motivul invocat de către inculpat la momentul completării formularelor M2 şi schimbării implicite a declaraţiei de suprafaţă iniţiale a fost acela că, ulterior depunerii cererii de plată din data de 02.04.2009, a încheiat un contract de păşunat pentru alte suprafeţe de teren, menţiune efectuată pe cele două formulare, la rubrica „motivul completării”.
O astfel de procedură de modificare a suprafeţelor agricole menţionate în cererea iniţială era valabilă, fiind permisă de Ordinul M.A.P.D.R. nr. 80/20.02.2009 şi Ghidul Fermierului, cu singura condiţie ca o astfel de modificare să fi intervenit până la data de 31.05.2009.
La momentul completării celor două formulare M2, în data de 18.05.2009, inculpatul M I a depus la Centru Local A.P.I.A Deta două documente care atestau dreptul de folosinţă a suprafeţelor de teren nou declarate, conform art.7 lit. f din O.U.G nr.125/2006 şi art. 4 din Ordinul M.A.P.D.R nr. 246/2008, respectiv contractul de închiriere păşuni nr. 1894 din 07.05.2009, încheiat cu Primăria Comunei Banloc pentru suprafaţa de 484,93 ha. şi adeverinţa nr. 1198/13.05.2009 eliberată de aceeaşi instituţie.
Ambele înscrisuri au fost prezentate de inculpatul M I funcţionarului Centrului Local A.P.I.A - Deta, ing. F I, care a păstrat la dosar o fotocopie a contractului de închiriere a păşunilor nr. 1894 din 07.05.2009, pe care a făcut menţiunea ,,conform cu originalul” restituind exemplarul original, iar adeverinţa nr. 1198/13.05.2009 eliberată de Primăria Banloc a fost păstrată în original.
La data 24.06.2009 inculpatul a completat formularul M3 intitulat ,,Retragere parţială a declaraţiei de suprafaţă,, prin care a diminuat suprafaţa blocului fizic nr. 155591-1009 cu 25 ha., menţionând la rubrica motivul retragerii „retrocedare a suprafeţei de 25 ha. din blocul respectiv unei alte persoane”.
Pe baza documentelor depuse de către M I în calitate de fermier s-a constatat că blocurile fizice indicate de către acesta în declaraţiile de suprafaţă apăreau ca fiind supradeclarate, context în care, la data de 24.08.2009, APIA – Centrul judeţean Timiş a întocmit o solicitare de clarificare, inculpatul fiind obligat să prezinte toate actele doveditoare ale utilizării terenurilor, termenul limită fiind 02.09.2009.
Ulterior, în 04.09.2009, au fost întocmite două formulare S1, prin care s-a dispus corectarea a două suprafeţe de teren cuprinse în blocurile fizice 1018 şi 974, acestea fiind reduse în total cu 3,1 ha., reprezentând „greşeli în declaraţiile de suprafaţă”.
După încheierea procedurilor de verificare ale APIA şi afişarea listelor cu blocurile fizice supradeclarate la sediile primăriilor arondate Centrului Local Deta, la data de 17.09.2009 Primăria Comunei Livezile a sesizat faptul că M I figurează pe lista blocurilor fizice deşi nu avea perfectat niciun contract de arendare, concesionare sau închiriere a unor suprafeţe de teren pe raza comunei Livezile. Prin urmare, primarul Varga Ştefan a transmis o sesizare către APIA în sensul celor menţionate anterior.
În baza sesizării, Serviciul Antifraudă al APIA a demarat o anchetă cu caracter administrativ şi a confruntat documentele depuse de către inculpatul M I cu cele aflate la Primăria Comunei Banloc, constatându-se existenţa unor neconcordanţe majore în ceea ce priveşte suprafeţele de teren înscrise în declaraţiile de suprafaţă şi cele menţionate în actele primăriei.
Pentru clarificarea inadvertenţelor existente între actele depuse de către inculpat şi cele aflate în posesia autorităţilor administrative, la data de 19.01.2010, au fost ridicate de la Primăria Comunei Banloc contractul de închiriere pentru păşuni nr. 1894/07.05.2009, adeverinţa nr. 1198/13.05.2009 împreună cu o chitanţă nr. 1174/13.05.2009 pentru plata chiriei contractuale.
Din conţinutul acestor documente a rezultat că inculpatul M I a încheiat cu Primăria Banloc contractul de închiriere a păşunii cu nr. 1894/07.05.2009 pentru suprafaţa de 84,93 ha cuprinsă în mai multe suprafeţe de teren situate pe raza comunei Banloc identificate cu următoarele numere topo: A 2158/1-17,91 ha, A 2158/2-25,18 ha, F 2160/1-18,12 ha, F 2160/2-14,72 ha, F 634-2,9 ha şi F 2184-6,06 ha. Chiria a fost stabilită, conform punctului 2 din contract, la 6370 RON.
Prin adeverinţa nr. 1998/13.05.2009 Primăria Banloc atesta o situaţie identică cu cea din contractul menţionat şi anume că M I închiriase 84,93 ha de păşune situată în localitate, făcându-se menţiunea că acest act fusese eliberat pentru a-i servi la APIA.
S-a reţinut că ambele documente emise de Primăria Banloc au fost înregistrate în registrul de intrări-ieşiri al acestei instituţii. Totodată, aceeaşi primărie a pus la dispoziţia organelor de urmărire penala fişele cu suprafeţele de teren şi partidele cadastrale corespunzătoare celor prevăzute în contractul de închiriere încheiat cu inculpatul M I.
De asemenea, s-a constatat că în Registrul agricol al Primăriei Banloc, la poziţia 090, inculpatul figurează pentru anul 2009 cu o suprafaţă de 84,93 ha., înregistrată la rubrica „suprafaţă agricolă primită sub alte forme”, chestiune care corespunde întrutotul realităţii.
Analizând comparativ documentele puse la dispoziţie de către Primăria Comunei Banloc cu cele aflate în dosarul transmis, în original, de către APIA, prima instanţă a constatat că documentele depuse de către inculpatul M I, în conformitate cu legislaţia în vigoare şi pentru justificarea completării formularelor M2, intitulate „completarea declaraţiei de suprafaţă” au cu totul un alt conţinut, fiind modificate prin adăugarea cifrei „4” la suprafaţa reală închiriată, creându-se astfel aparenţa că inculpatul a închiriat suprafaţa de 484,93 ha, deşi în realitate era vorba de numai 84,93 ha.
Mai mult, s-a reţinut că conţinutul contractului de închiriere nr. 1894/07.05.2009 fusese modificat şi prin adăugarea altor 11 suprafeţe de teren, identificate prin numerele topo A665, A667, A659, A655, A609, A575, A563, A558, A555, A548 şi A553, care nu apar în contractul pus la dispoziţie de către Primăria Banloc.
Verificând cele două formulare M2 semnate la data de 18.05.2009 de către M I, prima instanţă a observat că acestea au fost completate cu date fără corespondent în realitate, întrucât nu făceau obiectul contractului dintre inculpat şi primărie, suprafeţele de teren fiind delimitate la întâmplare prin schiţarea cu cerneală roşie a conturului fiecărei parcele pe planşele detaliu semnate şi însuşite de către inculpat, documente aflate la filele 69-84, vol.2 d.u.p.
Prima instanţă a constatat că este cert faptul că falsificare documentelor emise de către Primăria Banloc şi prezentate de către inculpat funcţionarilor APIA, s-a realizat într-un scop bine determinat şi anume, de a justifica modul de completare cu date inexacte a documentaţiei pentru obţinerea de subvenţii agricole, în raport cu suprafeţe de teren care nu se aflau în administrarea şi utilizarea inculpatului.
Pentru verificarea situaţiei juridice a parcelelor cu numerele topo A 665, A667, A659, A655, A609, A575, A563, A 558, A555, A548 şi A553 înscrise în fals pe contractul prezentat de către inculpat funcţionarilor APIA - Centrul Local Deta prima instanţă a solicitat informaţii de la Primăria Banloc care, la data de 18.07.2010, a comunicat că aceste parcele, cu numerele cadastrale mai sus menţionate, nu se regăsesc în evidenţele proprii.
În schimb, s-a reţinut că prin adresa nr. 150 din 19.01.2010, Primăria Comunei Livezile (care a făcut şi sesizarea iniţială la APIA) a transmis o situaţie conform căreia parcelele cu numerele topo A 665, A667, A659, A655, A609, A575, A563, A558, A555, A548 şi A553 se află pe raza de competenţă a acestei comune, identificând pentru fiecare dintre acestea blocul fizic corespunzător din ortofotoplanurile APIA.
S-a mai reţinut că aceeaşi primărie a comunicat, prin adresa nr. 107 din 19.01.2010, că M I nu a încheiat în anul 2009 nici un contract de arendare, închiriere, concesionare ori dare în administrare pentru suprafeţe de teren agricol aflate pe raza teritorială administrativă a Comunei Livezile.
Din analiza corespondenţei purtată cu cele două primării, s-a stabilit pe de o parte, că inculpatul M I a închiriat în anul 2009 numai 84,93 ha păşuni, aflate în vatra comunei Banloc, context în care, toate celelalte menţiuni au fost executate prin falsificarea conţinutului documentelor sus menţionate, iar, pe de altă parte, formularele M2 pentru „Completarea declaraţiei de suprafaţă 2009” depuse în data de 18.05.2009 au fost completate cu informaţii inexacte.
S-a reţinut că în timpul anchetei efectuata în faza de urmărire penală, s-a ridicat problema modului în care inculpatul M I a întocmit cele două formulare M2 pentru completarea declaraţiei de suprafaţă anul 2009, în contextul în care acesta nu cunoştea cu exactitate ce terenuri a preluat în folosinţă şi administrare, iar în contractul cu Primăria Banloc erau menţionate numerele topo şi nu blocurile fizice. Din studiul acestor formulare, in opinia Parchetului se observă că inculpatul ar fi trebuit să cunoască cu exactitate locul unde erau situate păşunile care făceau obiectul contractului pentru a indica blocurile fizice şi suprafeţele parcelelor, astfel cum sunt prevăzute în rubricile formularelor M2.
Totodată, prima instanţă a reţinut că în faza de urmărire penală s-a dispus şi efectuat o constatare tehnico-ştiinţifică grafică. Din concluziile Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 387.356 din 29.01.2010 a rezultat că scrisurile de pe cele două formulare M2 „Completarea Declaraţiei de Suprafaţă”, de pe planurile de detaliu aferente acestora, precum şi de pe formularul M3 „Retragerea Parţială a Declaraţiei de Suprafaţă 2009” cu excepţia celor de la rubricile „motivul retragerii” şi „data” nu au fost executate de către inculpat.
Prin acelaşi raport de constatare tehnico-ştiinţifică s-a stabilit că menţiunile de la rubricile „motivul retragerii” şi „data” de pe Formularul „M3-Retragere Parţială a Declaraţiei de Suprafaţă” au fost executate de către inculpatul M I.
Sa constatat că experţii criminalişti nu au putut stabili dacă inculpatul a executat semnăturile pe documentele în cauză, şi nici dacă a făcut modificările de pe contractul de închiriere a păşunii nr. 1894 din 07.05.2009 (încheiat între acesta şi Consiliul Local Banloc) sau de pe adeverinţa nr. 1998 din 13.05.2010 emisă de Primăria Banloc. (filele 26-28, vol. 3 d.u.p.).
Fiind audiat în faţa instanţei inculpatul a declarat că a dorit obţinerea de subvenţii pentru 83 ha de păşune pe care le avea în chirie de la primărie şi pe încă 2 ha ale sale. Totodată inculpatul a arătat că deşi a semnat documentele depuse la centrul APIA, nu a avut cunoştinţă de suprafaţa trecută în acele documente întrucât nu le-a citit.
Din declaraţia inculpatului prima instanţă a reţinut că o altă persoană i-a întocmit dosarul, respectiv martorul I D iar, la depunerea documentelor, a neglijat verificarea hărţilor. De asemenea, inculpatul recunoaşte faptul că era în măsură să identifice faptul că suprafaţa haşurată din hărţi nu coincide cu suprafaţa folosită de acesta, dacă, arată inculpatul, s-ar fi uitat atent pe planurile depuse.
S-a constatat că acelaşi inculpat arată că înainte de a fi anunţat de către primăria Banloc cu privire la supradeclarare, a fost contactat telefonic tot de la primărie, cum că a declarat o suprafaţă mai mare decât aceea pe care o foloseşte. În această situaţie, inculpatul declară că l-a contactat telefonic pe martorul I, întrebându-l pe acesta de ce figurează cu o suprafaţă mai mare cu 400 ha decât cea pe care o foloseşte, martorul I D răspunzând că „am băgat şi eu nişte suprafeţe” şi că va rezolva situaţia, depunând pentru diferenţă contracte de închiriere. După această discuţie, inculpatul arată că nu a mai întreprins nimic până la data la care a fost convocat la sediul primăriei.
Inculpatul a mai arătat că anterior a mai întocmit şi depus un dosar, respectiv pentru 2 ha, dosar pe care inculpatul arată că l-a realizat singur, inginerul F, angajat al APIA, preluându-l.
Martorul F I a declarat că după ce inculpatul a solicitat subvenţie pentru 2,02 ha, acesta s-a prezentat ulterior, împreună cu ing. I D pentru a completa suprafeţele, fapt ce s-a întâmplat la data de 18 mai 2009, ocazie cu care inculpatul s-a prezentat împreună cu martorul I D, cu formularele completate, la aceeaşi dată efectuându-se anumite corecturi, acestea referindu-se la aspecte legate de categoria de folosinţă a terenului şi nu la suprafaţă. Totodată martorul arată că inculpatul i-a arătat un contract de păşunat cu Primăria Banloc, care se referea la o suprafaţă de 484,93 ha. Întrucât era vorba de o suprafaţă mare, martorul i-a cerut inculpatului şi o adeverinţă pentru această suprafaţă, adeverinţă pe care inculpatul, împreună cu martorul I D au depus-o la sediul APIA după câteva zile. Acelaşi martor declară că în momentul în care inculpatul şi ing. I s-au prezentat pentru completarea suprafeţelor, văzând suprafaţa pe care aceştia doresc să o declare a avut o discuţie cu aceştia cu privire la suprafaţă, răspunsul lor fiind că „ştie primarul despre ce este vorba”.
Martorul T C, primar al comunei BANLOC, jud. Timiş, a precizat faptul că în luna mai 2009, în calitatea menţionată, a închiriat inculpatului M I o păşune în suprafaţă de 84,93 ha, conform contractului 1894 din 07.05.2010.
Martorul a declarat că pentru încheierea contractului nu a fost formulată cerere scrisă dar totodată că inculpatul M I folosea în mod constant acea suprafaţă de păşune.
În legătura cu condiţiile de încheiere ale acestui contract martorul T C a relatat că personal a indicat reperele pe hartă iar consilierul agricol al primăriei, P E a completat acest contract doar într-un singur exemplar oprind o fotocopie. Lipsa unui al doilea exemplar original a fost justificată de către martor prin suprapunerea acestei activităţi cu o altă sarcină de serviciu.
Totodată s-a reţinut că martora P E a relatat că personal a identificat numerele topo în baza suprafeţelor indicate de martorul T C pe o hartă a comunei Banloc obţinându-se astfel o suprafaţă totală de 84,93 ha.
Din conţinutul declaraţie s-a reţinut că ambele documentele mai sus menţionate au fost completate la data emiterii de către martorul P E, iar în urma examinării acestora martorul a constatat că pe adeverinţa nr. 1998 din 13.05.2009 a fost adăugată cifra 4 la rubrica suprafaţă devenind 484,93 ha. iar pe contractul de închiriere a păşunii nr.1894 din 07.05.2009 există mai multe modificări, fiind adăugată cifra 4 la rubrica suprafaţă devenind 484,93, apoi a fost inserată cifra 3 la rubrica chirie devenind astfel 36370 lei şi au fost menţionate în plus alte numere topo care nu existau iniţial respectiv: A 665-22,41; A667-25,18; A659-10,22; A 655-9,00; A 609-23,20; A 575-85,35, A 563-64.91; A 558-35,94; A 555-40,75; A 548-41,50; A 553-26,48.
Prima instanţă a constatat că martorii P N şi J F A au confirmat că au semnat adeverinţa nr. 1998 din 13.05.2009 din care rezulta că inculpatului îi fusese închiriată suprafaţa de 84,93 ha.
Documentul menţionat a fost semnat de către J F A la rubrica primar şi P N la cea de secretar (filele162, 163, 164, vol.2 d.u.p.).
Martorul I D I a declarat că inculpatul nu i-a solicitat să-i întocmească vreo documentaţie sau vreo cerere pentru acordare de subvenţii europene, că l-a întâlnit pe inculpat la centrul APIA întâmplător, ocazie cu care l-a ajutat pe acesta să-şi identifice parcelele în blocurile fizice pe care le indicase în cererea de acordare a subvenţiei. Acelaşi martor arată că cererea formulată de inculpat se afla la dosar şi că în baza acelei cereri martorul F lista hărţile cu blocurile fizice.
Din analiza probatoriului administrat în cauză, cu referire directă la declaraţiile martorilor audiaţi prima instanţă a reţinut că inculpatul M I şi-a anticipat propria activitate infracţională şi a urmărit să obţină fonduri pentru agricultură în baza celor două documente falsificate şi a formularelor M2 completate cu date inexacte.
S-a apreciat că poziţia procesuală oscilantă şi complet nesinceră a inculpatului este pusă în evidenţă de martorii F I şi I D I care nu au confirmat niciuna dintre afirmaţiile acestuia ci, dimpotrivă, au clarificat faptul că documentele falsificate au fost prezentate de însuşi inculpatul M I care s-a implicat personal în depunerea documentelor şi asumarea corectitudinii datelor furnizate, declinându-şi în mod fictiv calitatea de utilizator al păşunilor evidenţiate în actele depuse. Mai mult, în timpul derulării procedurilor APIA, inculpatul a luat la cunoştinţă că suprafaţa de teren pentru care a solicitat fonduri este cea de aproximativ 459,65 ha, însă a adoptat o poziţie total pasivă, preferând să sune pe martorul I, sau să dea asigurări funcţionarului APIA, martorul F că „ştie primarul despre ce este vorba”, deşi avea posibilitatea legală de a proceda la retragerea suprafeţelor de teren supradeclarate.
Deşi instanţa de fond a reţinut că rezultă cu certitudine că inculpatul a fost sprijinit în realizarea activităţii infracţionale de alte persoane, care au falsificat cele două documente emise de către Primăria Comunei Banloc şi au completat totodată cu date nereale formularele M2, s-a constatat că fermierul M I este vinovat pentru faptul utilizării acestora în scopul obţinerii pe nedrept de fonduri pentru agricultură, semnând pentru conformitatea şi corectitudinea informaţiilor atât formularele respective cât şi celelalte documente anexate acestora.
Prima instanţă a constatat că fapta inculpatului M I de a utiliza în cadrul procedurilor A.P.I.A privind obţinerea de plăţi directe pe suprafaţă pentru anul 2009, două înscrisuri oficiale emise de Primăria Comunei Banloc al căror conţinut fusese falsificat prin adăugarea unor menţiuni nereale în legătură cu suprafaţa păşunilor închiriate şi două formulare M2 conţinând date inexacte şi incomplete, în scopul obţinerii pe nedrept de fonduri nerambursabile pentru agricultură (FEGA), provenite din bugetul general al Comunităţilor Europene, în cuantum de 130.062 lei, activitate infracţională a cărei consumare nu a mai avut loc datorită intervenţiei Serviciului Anifraudă din cadrul APIA, întruneşte, în condiţiile descrise anterior, elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, prevăzută de art. 20 alin. 1 C.p. raportat la art. 181 alin. 1 şi art. 184 din Legea nr. 78/2000.
În ceea ce priveşte cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat prin apărător, analizând cele două acte normative invocate de către apărătorul inculpatului, respectiv Legea 78/2000 şi Legea 161/2003, prima instanţă a constatat că prin Legea 161/2003 s-au modificat mai multe articole din Legea 78/2000, inclusiv art. 18.ind.1 până la 18 ind. 4, astfel încât nu se poate discuta de o altă încadrare juridică, fapt pentru care va fi respinsă cererea inculpatului ca fiind neîntemeiată.
Analizând fişa de cazier judiciar a inculpatului, instanţa de fond a reţinut că acesta a săvârşit faptele mai sus arătate în interiorul termenului de încercare de 3 ani stabilit de Judecătoria Deta care, prin Sentinţa Penală nr. 109/02.04.2008, definitivă prin Decizia Penală nr. 621/17.10.2008 pronunţată de Tribunalul Timiş, l-a condamnat pe acesta la o pedeapsă de 1 an închisoare cu suspendare condiţionată a executării pedepsei. În consecinţă, s-a apreciat că inculpatului îi sunt aplicabile prevederile art. 37 lit. a Cod penal, referitoare la recidiva post-condamnatorie.
Prin urmare, instanţa de fond, în baza art. 345 alin. 2 C.proc.pen., l-a condamnat pe inculpat, reţinând că, potrivit art. 18 ind. 1 din Legea 78/2000 infracţiunea împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi iar potrivit art. 18 ind. 4 din acelaşi act normativ, tentativa la infracţiunea de mai sus se pedepseşte. La individualizarea cuantumului pedepsei, prima instanţă a avut în vedere pericolul social concret al faptei săvârşite în raport cu importanţa valorilor sociale încălcate. La stabilirea şi aplicarea pedepsei principale au fost avute în vedere şi prevederile art. 21 alin. 2 C.p., potrivit cărora, tentativa se sancţionează cu o pedeapsă cuprinsă între jumătatea minimului special şi jumătatea maximului prevăzute de lege pentru infracţiunea consumată, ceea ce înseamnă că, în cazul de faţă, limitele de pedeapsă sunt de la 1 an şi 6 luni la 7 ani şi 6 luni, astfel încât instanţa a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii pe o perioadă de 1 an şi 6 luni.
Având în vedere că inculpatul a săvârşit faptele de mai sus în interiorul termenului de încercare de 3 ani, în baza art.83 Cod penal, prima instanţă a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 (un) an închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin s.p. nr. 109/02.04.2008 pronunţată de Judecătoria Deta, definitivă prin Decizia Penală nr. 621/17.10.2008 pronunţată de Tribunalul Timiş şi a dispus executarea în întregime a acestei pedepse cumulată cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, respectiv inculpatul va executa pedeapsa de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare.
În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, judecătoria a reţinut că, aşa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza Sabou şi Pîrcălab c. României şi Hirst c. Marii Britanii), a cărei jurisprudenţă este obligatorie, aplicându-se cu preeminenţă faţă de dreptul intern, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituţie, exerciţiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate. Instanţa de fond a reţinut că natura faptei săvârşite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpatul M I a unor valori sociale importante, relevă existenţa unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a şi b. Prin urmare, în baza art. 71 c.penal, s-a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice sau de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat pe durata executării pedepsei.
În temeiul art. 348 Cod.proc.pen. prima instanţă a dispus desfiinţarea totală a contractului de închiriere a păşunii nr. 1894/07.05.2009 şi a adeverinţei nr. 1998/13.05.2009 ca fiind falsificate.
Împotriva sentinţei penale nr. 58/26.01.2011 pronunţată de Judecătoria Deta în dosarul nr. 676/220/2010 a declarat recurs, în termen legal, inculpatul M I, solicitând, în principal, încetarea procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b C.p.p. raportat la art. 10 lit. i1 C.p.p. susţinând că există o cauză de nepedepsire; iar, în subsidiar, achitarea în temeiul art. 10 lit. d C.p.p. întrucât faptei îi lipseşte unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii – intenţia.
În motivarea recursului său, inculpatul a arătat că nelegalitatea instanţei de fond constă în faptul că aceasta nu a făcut aplicaţiunea disp.art. 15 alin. 1 din Regulamentul CE nr. 786/2004 prin care inculpatul putea retrage suprafeţele supradeclarate din proprie iniţiativă fără a se reţine ca fiind săvârşită o infracţiune prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000. Solicită a se avea în vedere declaraţia martorei care arată că inculpatuls-a prezentat pentru a retrage în totalitate suprafeţele declarate deoarece acesta nu a efectuat asemenea declarări, însă nu i s-a permis acest lucru întrucât a fost începută ancheta internă APIA. S-a mai solicitat a se reţine că arată că martora a declarat că i s-a adus la cunoştinţă inculpatului asupra supradeclarării suprafeţelor de teren prin afişare la Primăria Banloc, dar din probatoriul administrat a rezultat că adresa de afişare şi afişarea efectivă s-a realizat doar la Primăria Livezile, inculpatul nefiind înştiinţat asupra anchetei APIA, acesta putând în urma înştiinţării să efectueze retragerile la termen fără a exista o sancţiune de natură penală datorită supradeclarărilor. Se precizează că instanţa de fond a reţinut în considerente că „în timpul derulării procedurilor APIA inculpatul avea posibilitatea legală de a proceda la retragerea suprafeţei de teren supradeclarate” fără a reţine declaraţia martorei care ocupa funcţia de conducere în cadrul APIA care a declarat că „nu am permis domnului M să efectueze retragerile fiind începută procedura de verificare APIA”.
Se consideră totodată, că faptei săvârşite de inculpat îi lipseşte latura subiectivă a infracţiunii şi anume intenţia, solicitând a se constata că din probatoriul administrat nu se poate reţine că inculpatul a anticipat propria activitate infracţională şi a urmărit să obţină fonduri pentru agricultură, după cum a reţinut instanţa de fond, nearătându-se, ci referindu-se doar la modul general că activitatea de completare cu date inexacte a formularelor M” şi depunerea a doua documente falsificate denotă intenţia de săvârşire a unei activităţi infracţionale. Solicită a se constata că în cauză s-a dovedit că inculpatul doar a semna documentele ce i-au fost puse la dispoziţie de către martorul I, documente ce au fost completate de către acesta cu martorul F, reprezentantul APIA Deta.
S-a mai invocat în motivele de apel hotărârea CEDO Secţia a III-a din 3 octombrie 2002 – cauza Bohmer contra Germania, casarea dispozitivului hotărârii recurate cu trimitere spre rejudecare în ceea ce priveşte revocarea pedepsei cu suspendarea aflate în curs de executare de către inculpat în timpul termenului de încercare, în sensul că „instanţa de supraveghere a executării pedepsei, care a decis revocarea suspendării, şi-a asumat rolul instanţei de judecată pe fond şi a declarat în mod neechivoc că reclamantul este vinovat de săvârşirea unei infracţiuni”
Analizând recursul declarat de inculpat prin prisma motivelor invocate de acesta şi din oficiu, conform art. 3856 alin. 3 C.p.p., instanţa constată că este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Starea de fapt reţinută de prima instanţă corespunde realităţii, fiind rezultatul evaluării corecte şi complete a probelor administrate în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, respectiv: declaraţiile martorilor F I, C M S E, T C, P N, J F A, P E, I D I coroborate cu documentaţia depusă la A.P.I.A., contractul de închiriere păşuni nr. 1894/07.05.2009, adeverinţa nr. 1198/13.05.2009 eliberată de Primăria Comunei Banloc, adresa nr. 150/19.01.2010 eliberată de Primăria Comunei Livezile.
Susţinerile inculpatului în sensul că a dorit să obţină subvenţii doar pentru suprafaţa de 83 ha de păşune, că nu a avut cunoştinţă de suprafaţa de teren completată în documente sunt contrazise de declaraţia martorului F I care a relatat faptul că în data de 18.05.2009 inculpatul a revenit la sediul APIA Centrul Local Deta unde a depus două formulare M2 şi planurile de detaliu, toate completate cu datele de identificare ale terenurilor; că a prezentat în original şi contractul de închiriere a păşunii nr. 1894/07.05.2009, care a fost fotocopiat, ştampilat conform cu originalul şi păstrat la dosar; respectiv că întrucât între cererea iniţială şi formularele M2 era o diferenţă de 459,65 ha, i-a solicitat inculpatului să aducă o adeverinţă de la Primăria Banloc, care să certifice suprafaţa de teren; iar, după câteva zile, inculpatul a prezentat adeverinţa nr. 1998/13.05.2009 emisă de Primăria Banloc din care rezulta că acesta închiriase o suprafaţă de 484,93 ha, document depus original la dosar. Totodată, martorul a mai arătat că în data de 18.05.2009 i-a comunicat inculpatului faptul că suprafaţa obţinută din calculele efectuate pe baza datelor furnizate în formularele M2 este de 459,65 ha, fapt ce nu a fost contestat de inculpat. Modul în care a acţionat inculpatul, respectiv depunerea adeverinţei falsificate pentru a dovedi o suprafaţă nereală de teren, necontestarea suprafeţei comunicate de către martorul F I, prezentarea personală pentru efectuare procedurilor necesare obţinerii subvenţiei, conduc la concluzia că inculpatul a urmărit obţinerea fondurilor pentru agricultori în baza celor două documente falsificate şi a formularelor M2 completate cu date nereale. Împrejurarea că în activitatea infracţională inculpatul ar fi fost ajutat de o altă persoană nu poate conduce la exonerarea acestuia de răspundere penală pentru propria faptă.
În ceea ce priveşte apărarea inculpatului că ar exista o cauză de nepedepsire întrucât a dorit retragerea cererii este neîntemeiată. Astfel, conform art. 22 din Regulamentul CE nr. 796/2004, retragerea unei/unor parcele sau unei părţi dintr-o parcelă din declaraţia de suprafaţă este posibilă până la data de 15 septembrie, cu excepţia situaţiilor în care fermierul a fost informat cu privire la neregulile din cererea sa de sprijin, a fost înştiinţat cu privire la intenţia APIA de a efectua un control în teren sau în cazul în care controlul la faţa locului a scos în evidenţă anumite nereguli, ipoteză în care retragerile nu mai sunt autorizate în ceea ce priveşte partea/părţile din declaraţia de suprafaţă afectată/afectate de nereguli. În acest sens, relevante sunt cererile de retragere a unor suprafeţe de teren coroborate cu declaraţia martorului F I (seria DM nr. 0004340) din care rezultă că inculpatul a completat un formular M3 în data de 24.06.2009 pentru retragerea suprafeţei de 25 ha, că în luna august 2009 a primit o situaţie cu suprasolicitări din care rezultă că inculpatul mai avea încă patru asemenea situaţii şi i-a solicitat clarificări, inculpatul întocmind două formulare de corectare de la 41,50 la 40,59 ha, de la 64,91 ha la 62,72 ha, respectiv că i-a solicitat în nenumărate rânduri inculpatului să revină cu contractul de închiriere în original, dar după mai multe amânări, i-a spus cu îl găseşte. Prin urmare, chiar şi în ipoteza în care inculpatul nu ar fi avut cunoştinţă de completarea unor date nereale în formulare, aşa cum susţine, a avut nu numai posibilitatea de ale cunoaşte, dar chiar se impunea acest lucru, însă nu a înţeles să retragă cererea în termenul prevăzut de actele normative care reglementează procedura acordării subvenţiilor pentru agricultură.
Încadrarea juridică dată faptei este corectă, în cauză fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la infracţiunea împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene prevăzută de art. 20 alin.1 C.p. raportat la art. 181 alin. 1 şi art. 184 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 37 lit.a C.p. , în condiţiile în care art. 181 alin.1 din Legea nr. 78/2000 prevede că: „Folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.”
În ceea ce priveşte cuantumul pedepsei principale şi modalitatea de executare, instanţa de recurs apreciază că acestea corespund unei corecte individualizări judiciare raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72 C.pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptei. Potrivit dispoziţiilor art. 52 C.p. pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială. Instanţa de recurs reţine şi că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităţilor fiecărui individ şi raţională, să fie adecvată şi proporţională cu gravitatea faptelor comise. În speţă, instanţa de recurs apreciază că pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 20 alin.1 C.p. raportat la art. 181 alin. 1 şi art. 184 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 37 lit.a C.p. este în măsură să asigure atingerea scopului prevăzut de art. 52 C.pen., respectiv reeducarea inculpatului şi prevenirea comiterii de noi fapte penale, fiind egală cu minimul special prevăzut de lege şi neexistând aspecte care să poată fi calificate drept circumstanţe atenuante (inculpatului fiind recidivist, nerecunoscând fapta).
Pe de altă parte, se constată că în mod corect s-a făcut aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 83 alin.1 C.p., câtă vreme infracţiunea dedusă judecăţii a fost comisă în termenul de încercare stabilit prin sentinţa penală nr. 109/02.04.2008 a Judecătoriei Deta. Invocarea de către inculpat a Hotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauza Bohmer c. Germania nu este aplicabilă în speţă, întrucât ipoteza din cauza respectivă se referă la revocarea suspendării de către instanţa de executare, iar nu de instanţa care se pronunţă asupra vinovăţiei cu privire la noua infracţiune săvârşită de inculpat, cum este situaţia în speţă.
Faţă de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen. va fi respins recursul declarat de inculpatul M I împotriva sentinţei penale nr. 58 din 26.01.2011 pronunţată de Judecătoria Deta.
În temeiul art. 192 al. 2 C.pr.pen. va fi obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen. respinge recursul declarat de inculpatul M I împotriva sentinţei penale nr. 58 din 26.01.2011 pronunţată de Judecătoria Deta.
În temeiul art. 192 al. 2 C.pr.pen. obligă inculpatul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică din 12.05.2011.
Alte legături de la această informațiecomunicate de presă din
08 aprilie 2010
comunicate-hotărâri de condamnare din
12 mai 2011