IMPARȚIALITATE·INTEGRITATE·EFICIENȚĂ
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
| Decizia nr. 1801/2010 |
Dosar nr. 1006/64/2009 |
Şedinţa publică din 6 mai 2010
Asupra recursurilor penale de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 13 din 10 februarie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.(2 acte materiale) a fost condamnat inculpatul K.A. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) şi c) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia de magistrat.
În baza art. 264 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale), a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa principală de 3 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) şi c) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia de magistrat.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a ll-a, b) şi c) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei principale timpul arestării preventive din data de 19 decembrie 2009 până în prezent şi în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului.
În baza art. 254 alin. (3) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 2000 lei, sumă consemnată la dispoziţia statului, la C.B. SA Sucursala Sf. Gheorghe, prin recipisa de consemnare din 24 decembrie 2009.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 6100 lei.
S-a reţinut că prin rechizitoriul nr. 26/P din 29 decembrie 2009 al M.P., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., Serviciul Teritorial Braşov, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul K.A., pentru săvârşirea unei infracţiuni de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) şi a unei infracţiuni de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În actul de sesizare a instanţei se reţine în esenţă că la datele de 09 decembrie 2009 şi 15 decembrie 2009, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul i-a pretins martorului denunţător S.K., de fiecare dată, suma de 2000 lei pentru a-i substitui şi restitui patru corpuri delicte ridicate pentru cercetări în Dosarul penal nr. 139/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna instrumentat de el, bani pe care i-a primit în datele de 15 decembrie 2009 şi 18 decembrie 2009, în acest fel ajutându-l pe martor să îngreuneze sau să zădărnicească judecata prin punerea instanţei în imposibilitatea de a confisca bunurile originale ce constituie obiectul material al infracţiunii prevăzută de art. 279 C. pen. şi prin periclitarea bunului mers al justiţiei.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel a reţinut următoarele:
Inculpatul K.A. a fost încadrat în funcţia de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna din data de 01 februarie 1985 până în data de 18 decembrie 2009, din data de 17 iulie 2006, ocupând şi funcţia de procuror şef secţie urmărire penală.
În data de 10 martie 2008, inculpatul a primit spre soluţionare Dosarul penal nr. 139/P/2008 al Parchetului de pe lângă tribunalul Covasna, având ca obiect săvârşirea de către agenţi de poliţie din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi înmatriculare a Vehiculelor Covasna şi alte persoane a mai multor infracţiuni legate de înmatricularea frauduloasă de autoturisme şi acordarea cu încălcarea legislaţiei de permise de conducere a autovehiculelor. În acest dosar a fost cercetat în calitate de inculpat şi martorul denunţător S.K., pentru săvârşirea mai multor infracţiuni de corupţie, fals şi de crimă organizată.
Cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuată la data de 11 martie 2009 la locuinţa martorului denunţător S.K. din mun. Sf. Gheorghe, jud. Covasna, au fost identificate şi ridicate pentru cercetări un număr de 7 săbii tip samurai, 13 bricege, o baionetă şi o macetă, ale căror caracteristici au fost evidenţiate prin raportul de expertiză balistică din 01 iunie 2009 întocmit de I.P.J. Covasna - Serviciul Criminalistic.
La data de 03 iunie 2009, inculpatul K.A. a întocmit rechizitoriul în Dosarul nr. 139/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, în care au fost trimişi în judecată 7 inculpaţi pentru săvârşirea unor infracţiuni de corupţie, fals şi de crimă organizată, printre care şi martorul denunţător S.K., acesta şi pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, prevăzută de art. 279 alin. (3) lit. b) C. pen. S.K. şi alţi doi inculpaţi au fost trimişi în judecată în stare de arest preventiv, măsură preventivă dispusă în data de 11 martie 2009. Urmare a faptului că S.K. a avut calitatea de martor într-un alt dosar instrumentat de D.I.I.C.O.T. Biroul Teritorial Covasna şi a furnizat date relevante care au facilitat identificarea şi tragerea la răspundere penală a unor persoane care au comis infracţiuni grave, prin adresa din data de 02 iunie 2009 a Biroului Teritorial Covasna, emisă în Dosarul nr. 21/VII/111/2008 (f. 70 dosar urmărire penală), s-a adus la cunoştinţă Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, cu referire la Dosarul nr. 139/P/2008 al acestei instituţii, că S.K., inculpat aflat în stare de arest preventiv, în acest dosar, beneficiază de prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor. Astfel, în rechizitoriul întocmit de inculpatul K.A. s-a făcut menţiune despre faptul că S.K. urmează a beneficia de prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002. în rechizitoriu inculpatul nu a făcut nici o menţiune cu privire la obiectele ridicate de la domiciliul martorului S.K. si nici cu privire la expertiza balistică efectuată asupra acestora.
Aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Codlea, în data de 15 iunie 2009, martorul denunţător S.K. a trimis prin poştă o cerere la D.N.A. Serviciul Teritorial Braşov prin care solicita acordarea de urgenţă a unei audienţe (f. 10 dosar urmărire penală). În data de 22 iunie 2009, este primit în audienţă la D.N.A. Serviciul Teritorial Braşov, ocazie cu care acesta depune un înscris (f. 16-18 dosar urmărire penală), în care descrie unele fapte de corupţie cunoscute personal, în care este implicat procurorul K.A. Cu privire la acestea, S.K. este audiat în datele de 26 iunie şi 17 iulie 2009.
În data de 24 iunie 2009 se înregistrează la D.N.A. Serviciul Teritorial Braşov lucrarea cu nr. 89/VIII-I/2009 în registrul de dosare penale, în care s-au efectuat mai multe acte premergătoare, astfel cum sunt menţionate în procesul-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (f. 1-6 dosar urmărire penală). În cadrul acestei lucrări au fost emise autorizaţiile din 05 august 2009 şi 18 din 14 decembrie 2010 în Dosarul nr. 588/64/2009 al Curţii de Apel Braşov, prin care a fost autorizată interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice şi a discuţiilor ambientale purtate de K.A.
În data de 24 iulie 2009, S.K. a fost pus în libertate, fiind înlocuită măsura arestării preventive în dosarul aflat pe rolul Tribunalului Braşov, ce avea ca obiect rechizitoriul întocmit de K.A. în Dosarul nr. 139/P/2008, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea. În vara anului 2009 S.K. a fost de mai multe ori la Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, având mai multe întrevederi cu K.A., care în calitate de procuror instrumenta alte dosare disjunse din Dosarul nr. 139/P/2008, printre care şi Dosarul nr. 109/P/2009, în care era cercetat şi S.K. În cadrul acestor întâlniri de la sediul parchetului, ocazionate de cercetările din dosarele instrumentate de inculpatul K.A. în calitate de procuror, la începutul lunii noiembrie 2009, martorul S.K. i-a relatat inculpatului cât sunt de importante pentru el obiectele ce fuseseră ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare şi că doreşte să le recupereze, solicitându-i acestuia restituirea obiectelor.
La începutul lunii decembrie 2009, inculpatul a fost de acord să restituie martorului bunurile aflate în custodia sa, cu condiţia ca martorul să aducă în locul acelor obiecte altele asemănătoare.
Martorul a achiziţionat din comerţ două săbii tip samurai pe care le-a predat inculpatului la data de 09 decembrie 2009 în biroul acestuia. Inculpatul a adus pachetul cu săbiile corp delict din locul în care era depozitat (sala de şedinţe a Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna unde fuseseră depozitate toate obiectele care aveau legătură cu dosarele privind permisele false şi înmatriculările auto) în biroul său, a substituit două săbii indicate de martorul denunţător, după care a refăcut pachetul şi l-a asigurat cu bandă adezivă.
La data de 15 decembrie 2009 martorul S.K. a revenit la biroul inculpatului K.A. şi i-a predat acestuia suma de 2000 lei pentru schimbul efectuat în data de 09 decembrie 2009 cu privire la două dintre corpurile delicte şi i-a cerut ca, prin aceeaşi modalitate, să-i fie restituite şi alte corpuri delicte, în concret o sabie şi o baionetă. Inculpatul a acceptat solicitarea martorului şi au stabilit ziua de 18 decembrie 2009 pentru realizarea substituirii şi restituirii corpurilor delicte.
În acest scop, martorul S.K. a achiziţionat din comerţ sabia de tip samurai şi, pentru că nu a găsit un produs asemănător pentru baioneta, a hotărât să recupereze un briceag marca B., astfel că a lipit pe un produs de serie asemănător un abţibild cu denumirea respectivă, pentru a crea aparenţa produsului original.
Conform înţelegerii, la data de 18 decembrie 2009, în jurul orelor 17,00, martorul S.K. s-a deplasat la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, a predat inculpatului K.A. bunurile cumpărate şi suma de 2000 lei, iar acesta din urmă a substituit sabia şi briceagul originale şi le-a restituit martorului denunţător. Banii i-a luat şi i-a pus pe birou, reţinând asupra lui o bancnotă de 100 de lei.
Cu ocazia deplasării spre biroul unde se aflau depozitate corpurile delicte, inculpatul, s-a întâlnit cu martorul S.S., angajat în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna în calitate de informatician, căruia i-a înmânat, ca dar pentru ziua de naştere, o bancnotă de 100 lei provenită din suma primită de la martorul S.K.
Imediat după revenirea inculpatului în biroul său a avut loc intervenţia reprezentanţilor D.N.A. de constatare a infracţiunii flagrante.
Starea de fapt, astfel cum a fost reţinută mai sus, este dovedită cu următoarele mijloace de probă: proces - verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (fila 1-6); referatul procurorului din data de 24 iunie 2009 prin care se dispune înregistrarea lucrării cu nr. 89/VI11-1/2009 în registrul de dosare penale al Serviciului Teritorial Braşov (fila 7-9); cererea arestatului S.K. din data de 11 iunie 2009, prin care soli cită acordarea unei audienţe (fila 10); adresa din data de 15 iunie 2009 a Serviciului Teritorial Braşov către Penitenciarul de Maximă Siguranţă Codlea (fila 11-12); adresa din data de 19 iunie 2009 a Serviciului Teritorial Braşov către Penitenciarul de Maximă Siguranţă Codlea (fila 13-14); procesul - verbal încheiat la data de 22 iunie 2009 prin care se ridică un număr de trei file format A4 de la numitul S.K., împreună cu documentele respective (fila 15-18); procesul - verbal din data de 22 iunie 2009, întocmit ca urmare a verificării şi descărcării din baza de date a consiliului superior al Magistraturii a declaraţiilor de avere şi de interese ale procurorului K.A. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, împreună cu documentele rezultate (fila 34-39); adresa din 08 iulie 2009 a Penitenciarului Codlea împreună cu cererea numitului S.K. (fila 4748); adresa din data de 21 iulie 2009 a Serviciului Teritorial Braşov către Penitenciarul de Maximă Siguranţă Codlea (fila 49-50); rechizitoriul întocmit în Dosarul nr. 136/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna (fila 51-67); adresa din 04 august 2009 a Serviciului Teritorial Braşov către D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Covasna (fila 68); adresa din data de 04 august 2009 a D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Covasna împreună cu documentele anexate (fila 69-137); declaraţia martorului denunţător S.K. din data de 26 iunie 2009, (fila 138-152); încheierea nr. 11 din 05 august 2009, emisă în Dosarul nr. 588/64/2009 al Curţii de Apel Braşov - secţia penală pentru cauze cu minori, prin care se autorizează interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice şi a discuţiilor ambientale purtate de K.A. (fila 158-159); autorizaţia nr. 11 emisă la data de 05 august 2009, în Dosarul nr. 588/64/2009 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penală pentru minori, prin care se autorizează interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice şi a discuţiilor ambientale purtate de K.A. (fila 160); încheierea nr. 18 din 14 decembrie 2009, emisă în Dosarul nr. 939/64/2009 al Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin care se autorizează înregistrarea audio - video a discuţiilor ambientale purtate de K.A. (fila 166-167); autorizaţia nr. 18 emisă la data de 14 decembrie 2009, în Dosarul nr. 936/64/2009 al Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin care se autorizează înregistrarea audio - video a discuţiilor ambientale purtate de K.A. (fila 168); referatul procurorului din data de 14 decembrie 2009, prin care se soli cită aprobarea punerii la dispoziţie a sumei de 4.000 de lei din depozitul prevăzut în bugetul D.N.A., destinat organizării şi constatării infracţiunii flagrante de corupţie (fila 169); adresa a Serviciului Teritorial Braşov din data de 14 decembrie 2009, către D.N.A. - Serviciul Tehnic (fila 170); procesul - verbal încheiat de procuror la data de 15 decembrie 2009, cu ocazia examinării şi stabilirii dimensiunilor a două săbii de tip samurai, împreună cu planşa fotografică rezultată în urma acestei activităţi (fila 171-183); procesul - verbal întocmit la data de 15 decembrie 2009, cu ocazia consemnării seriilor bancnotelor ce compun suma de 2.000 de lei, provenită din fondul special al D.N.A., împreună cu planşa fotografică rezultată în urma acestei activităţi (fila 184-189); procesul - verbal întocmit la data de 15 decembrie 2009, cu ocazia înregistrării audio - video a dialogurilor ambientale purtate la această dată în incinta sediului Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, de către martorul denunţător S.K. cu numitul K.A., în intervalele orare 11:10 - 11:14, respectiv 12:12 - 12:20, împreună cu planşa fotografică rezultată în urma acestei activităţi (fila 190-197); procesul - verbal de transcriere a discuţiei ambientale din data de 15 decembrie 2009 (fila 198-201); adresa Serviciului Teritorial Braşov din data de 17 decembrie 2009, către D.N.A. - Serviciul tehnic (fila 202); procesul - verbal întocmit la data de 18 decembrie 2009, cu ocazia examinării săbiei şi a briceagului ce urmau a fi predate de martorul - denunţător pentru a fi înlocuite, împreună cu documentele ridicate şi planşa fotografică întocmită ca urmare a acestei activităţi (fila 203- 211); procesul - verbal întocmit la data de 18 decembrie 2009, cu ocazia consemnam seriilor bancnotelor ce compun suma de 2.000 de lei, provenită din fondul special al D.N.A., împreună cu planşa fotografică rezultată în urma acestei activităţi (fila 212-221); procesul - verbal de constatare a infracţiunii flagrante, împreună cu planşa fotografică întocmită ca urmare a acestei activităţi (fila 222-243); procesul - verbal întocmit la data de 18 decembrie 2009, cu ocazia înregistrării audio - video a dialogurilor ambientale purtate la această dată în incinta sediului Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, de către martorul denunţător S.K. cu inculpatul K.A. (fila 244-245); procesul - verbal de transcriere a discuţiei ambientale din data de 18 decembrie 2009 (fila 246-251); declaraţia martorului C.l. (fila 252-254); declaraţia martorului S.F. (fila 255-257); declaraţia martorului S.S., împreună cu planşa fotografică ce surprinde bancnota de 100 de lei primită de acesta de la învinuitul K.A. (fila 258-265); adresa din data de 19 decembrie 2009 a Serviciului Teritorial Braşov către I.P.J. Covasna, împreună cu răspunsul aferent (fila 266-278); adresa a Serviciului Teritorial Braşov din data de 21 decembrie 2009 către Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, împreună cu răspunsul aferent (fila 279-298); procesul - verbal întocmit la data de 22 decembrie 2009 ca urmare a verificării celor şapte săbii tip samurai şi a celor 12 bricege şi o baionetă, împreună cu planşa fotografică rezultată în urma acestei activităţi (fila 299-306); adresa Serviciului teritorial Braşov din data de 23 decembrie 2009, către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, împreună cu răspunsul aferent (fila 307-324); procesul verbal întocmit la data de 24 decembrie 2009 ca urmare a predării unor documente de către numitul B.I.M. din care rezultă că acesta a depus suma de 2.000 de lei într-un cont bancar, împreună cu documentele respective (fila 330-331); declaraţia olografă a învinuitului K.A. (fila 361-363); declaraţia învinuitului K.A., împreună cu documentele depuse (fila 364-378); adresa Serviciului teritorial Braşov din 19 decembrie 2009, prin care C.S.M. a fost informat despre reţinerea inculpatului K.A. (fila 379); Hotărârea nr. 663 din 19 decembrie 2009 a C.S.M. (fila 384-389), declaraţiile martorilor S.K. şi S.S. date în instanţă (f. 61-66), declaraţia inculpatului din data de 18 ianuarie 2010 (f. 56-60 dosar instanţă).
În drept, fapta inculpatului K.A., constând în aceea că, în calitate de procuror şef secţie urmărire penală în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, la datele de 15 decembrie 2009 şi 18 decembrie 2009, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a primit de fiecare dată suma de 2000 lei de la martorul denunţător pentru a-i substitui şi restitui patru corpuri delicte ridicate pentru cercetări în Dosarul penal nr. 139/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna instrumentat de el, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (două acte materiale).
Fapta aceluiaşi inculpat, constând în aceea că, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a înlocuit la datele de 09 decembrie 2009 şi 18 decembrie 2009 trei săbii samurai şi un briceag dintre corpurile delicte ale Dosarului nr. 139/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna cu produse asemănătoare de serie şi prin aceasta l-a ajutat pe martorul S.K. să îngreuneze sau zădărnicească judecata prin punerea instanţei în imposibilitatea de a confisca bunurile originale ce constituie obiectul material al infracţiunii prevăzută de art. 279 C. pen. şi prin periclitarea bunului mers al justiţiei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (două acte materiale).
Referitor la infracţiunea de luare de mită, în rechizitoriu s-a reţinut şi acţiunea de pretindere de către inculpat a sumelor de bani. Mijloacele de probă administrate în cauză nu dovedesc însă existenta acestei acţiuni, în acest sens fiind numai declaraţiile martorului denunţător. Inculpatul a negat faptul că ar fi pretins de la martorul denunţător suma de 4000 lei, respectiv câte 1000 lei pentru fiecare obiect înlocuit, iar din procesele verbale întocmite în datele de 15 decembrie 2009 şi 18 decembrie 2009, cu ocazia înregistrării audio-video a dialogurilor ambientale purtate la aceste date între inculpat şi denunţător, nu rezultă că inculpatul a pretins sumele de bani.
Vinovăţia inculpatului în ceea ce priveşte săvârşirea celor două fapte este dovedită cu următoarele mijloace de probă: denunţul penal şi declaraţiile ulterioare ale martorului S.K., din care rezultă modalitatea în care a acţionat procurorul K.A. cu ocazia primirii în mod nejustificat a sumelor de bani; declaraţiile martorului S.S., potrivit cărora în data de 18 decembrie 2009 a primit de la inculpat o bancnotă de 100 lei, care s-a dovedit a fi marcată criminalistic, iar la data de 15 decembrie 2009 i-a observat pe martorul S.K. şi inculpat discutând în biroul acestuia din urmă; procesele - verbale de redare a discuţiilor ambientale purtate de martorul S.K. cu inculpatul K.A. la datele de 15 decembrie 2009 şi 18 decembrie 2009, interceptate şi înregistrate conform autorizaţiilor emise de judecător, din care rezultă activitatea infracţională a magistratului procuror de a primi sume nejustificate de bani în schimbul substituirii unor corpuri delicte; procesul - verbal întocmit la data de 15 decembrie 2009 din care rezultă că, la domiciliul martorului S.K. au fost identificate cele două săbii restituite de către procuror în data de 09 decembrie 2009; procesul verbal din data de 18 decembrie 2009 prin care au fost examinate o sabie şi un cuţit, ce urmau a fi predate inculpatului K.A. în scopul restituirii celor originale; procesul - verbal din data de 22 decembrie 2009 privind identificarea printre corpurile delicte din Dosarul nr. 139/PI2008 ridicate de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna a celor trei săbii şi a briceagului de serie predate de martorul S.K. în scopul înlocuirii celor originale; procesul - verbal de constatare a infracţiunii flagrante din data de 18 decembrie 2009, potrivit căruia în biroul lui K.A. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna a fost identificată suma de 1.900 lei din totalul de 2.000 lei primită de la denunţător în schimbul restituirii unei săbii şi unui briceag.
Iniţial, inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptelor, însă ulterior a adoptat o atitudine sinceră, descriind modul în care a acţionat şi făcând demersuri pentru recuperarea sumei de 2000 lei ce constituie parte a obiectului material al infracţiunii de corupţie. Totodată, pentru a beneficia de dispoziţiile art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 privind reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzută de lege dacă în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni aflate în competenţa D.N.A., la data de 29 decembrie 2009 a formulat un denunţ penal care face obiectul cercetărilor într-un dosar penal separat al Serviciului Teritorial Braşov din cadrul D.N.A.
Referitor la cercetarea celorlalte fapte de corupţie denunţate de S.K. şi S.A. împotriva inculpatului K.A., s-a dispus prin rechizitoriu disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor.
Solicitarea inculpatului privind achitarea sa pentru săvârşirea infracţiunii de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. nu este întemeiată. Inculpatul a susţinut că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, solicitând achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 Iit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât a întocmit rechizitoriul în Dosarul penal nr. 139/P/2008 şi a sesizat instanţa înainte ca martorul S.K. să îi ceară restituirea săbiilor, neexistând un ajutor dinainte stabilit, şi nici un ajutor ad hoc, în condiţiile în care inculpatul încheiase rechizitoriul, iar martorul denunţător era trimis în judecată şi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 279 alin. (3) lit. b) din C. pen. şi fusese eliberat din penitenciar în data de 24 iulie 2009. Ori, demersurile pentru restituirea obiectelor au început în a doua decadă a lunii octombrie a anului 2009.
Elementul material al infracţiunii de favorizare a infractorului constă într-o acţiune de ajutorare dată unui infractor, care se poate realiza prin ajutorul dat pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală sau judecata sau ajutorul dat pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracţiunii. în speţă, inculpatul K.A., în calitatea sa de procuror care a instrumentat dosarul în care martorul denunţător S.K. a fost trimis în judecată pentru mai multe infracţiuni, printre care şi aceea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, obiectele care constituiau obiectul material al acestei infracţiunii fiind ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare, l-a ajutat pe martorul denunţător să reintre în posesia a patru dintre aceste obiecte, creând astfel premisa golirii de conţinut a unei eventuale măsuri de siguranţă dispusă de către instanţă cu privire la aceste obiecte sau a unei eventuale condamnări a inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 279 alin. (3) lit. b) C. pen., din moment ce o parte din armele deţinute fără drept reintrau în posesia sa. Nu are relevanţă faptul că ajutorul dat nu a fost dinainte stabilit între inculpat şi martorul denunţător, nefiind prevăzută o astfel de condiţie de textul incriminator. Dimpotrivă, în cazul infracţiunii de favorizare a infractorului, ajutorul dat unui infractor trebuie să fie fără o înţelegere stabilită înainte sau în timpul săvârşirii, ceea ce defineşte infracţiunea fiind scopul ajutorului dat, respectiv, îngreunarea sau zădărnicirea judecăţii, ori asigurarea folosului sau produsului infracţiunii. în sens larg, în speţă se poate vorbi despre asigurarea folosului infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, chiar dacă armele deţinute nelegal constituie de fapt obiectul material al infracţiunii.
Nu se poate reţine însă în cauză premeditarea cu privire la faptele reţinute în sarcina inculpatului K.A., aceasta nefiind dovedită de mijloacele materiale de probă administrate. Perioada relativ mare de timp de la data întocmirii rechizitoriului împotriva martorului S.K. (3 iunie 2009) la data la care martorul i-a solicitat restituirea corpurilor delicte (începutul lunii noiembrie 2009), şi la data la care inculpatul a acceptat propunerea martorului (începutul lunii decembrie), la care se adaugă împrejurarea că iniţial, denunţul martorului S.K. a vizat alte fapte de corupţie (f. 16-18, 138-145 dosar urmărire penală), abia în 10 decembrie 2009 martorul făcând referire la faptul că inculpatul a acceptat solicitarea sa de restituire a corpurilor delicte, cu condiţia înlocuirii celor originale cu unele achiziţionate din comerţ, demonstrează că inculpatul nu a urmărit la momentul întocmirii rechizitoriului să procedeze în această modalitate.
Inculpatul a procedat într-adevăr nelegal cu privire la corpurile delicte ridicate de la martorul S.K., întrucât nu există nici o procedură de ”trimitere de urmare la instanţă” a expertizei tehnico-ştiinţifice cu privire la corpuri delicte, precum şi a acestor corpuri delicte, după sesizarea instanţei judecătoreşti cu rechizitoriul dat în dosarul al căror obiect îl constituiau, astfel cum a explicat inculpatul modalitatea sa de lucru. în lipsa unor probe în sensul existenţei premeditării, justificarea dată de inculpat că a fost o greşeală procedurală modul în care a procedat cu privire la corpurile delicte, este plauzibilă, mai cu seamă că în dosarul instrumentat, erau urmărite mai multe persoane, pentru infracţiuni de corupţie şi de crimă organizată, astfel că infracţiunea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor avea un caracter adiacent în rechizitoriu.
Nu se poate reţine nici faptul că infracţiunea de favorizare a infractorului este absorbită de infracţiunea de luare de mită. Este evident că dacă actul ilicit ce face obiectul infracţiunii de corupţie, pe care l-a executat inculpatul, constituie prin el însuşi o infracţiune, există concurs real de infracţiuni.
Pe cale de consecinţă, fiind reţinută vinovăţia inculpatului cu privire la săvârşirea celor două fapte, în forma intenţiei directe, acesta urmează a răspunde penal.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului K.A. au fost avute în vedere dispoziţiile art. 52 şi 72 C. pen. Astfel, instanţa reţine gradul de pericol social concret deosebit de ridicat al faptei, relevat de calitatea inculpatului,modalitatea şi împrejurările săvârşiri faptelor, scopul acestora. Inculpatul, în calitatea sa de procuror, ale cărui atribuţii şi standarde de conduită sunt prevăzute în Legea nr. 30312004, Legea nr. 304/2004, Regulamentul de ordine interioară a parchetelor şi Codul deontologic al judecătorilor şi procurorului şi, în esenţă, se reduc la respectarea cu stricteţe a legii în munca pe care o desfăşoară, a fost cel care, în sediul instituţiei în care lucra, a încălcat legea, acordând ajutor unei persoane pe care o cercetase în calitate de inculpat, într-un dosar de corupţie, pe care o cerceta în continuare în alte dosare penale, pentru recuperarea bunurilor ce făceau obiectul unei infracţiuni şi obţinând un folos material în schimbul ajutorului dat. Modalitatea în care a acţionat inculpatul conduce spre derizoriu atât activitatea autorităţilor judiciare cu privire la fenomenul de corupţie, cât şi activitatea inculpatului în calitate de procuror.
Tocmai gravitatea deosebită a faptei împiedică reţinerea oricăror circumstanţe atenuante judiciare în favoarea inculpatului, cum ar fi lipsa antecedentelor penale, atitudinea de recunoaştere a faptei. Lipsa antecedentelor penale este lipsită de relevanţă, întrucât existenţa lor ar fi împiedicat inculpatul să exercite profesia de magistrat.
Nu pot fi reţinute ca circumstanţe reale în favoarea inculpatului, astfel cum acesta a solicitat, existenţa provocării din partea martorului denunţător, cuantumul redus al sumelor primite, întrucât nu poate fi omisă calitatea inculpatului de procuror şi cea a martorului denunţător, de inculpat în dosare instrumentate de procurorul K.A. În acelaşi context al raporturilor dintre inculpat şi martorul denunţător, cuantumul sumei nu poate fi o circumstanţă reală pozitivă care să conducă le reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare.
Cu toate acestea însă, instanţa a apreciat că poate fi reţinută în favoarea inculpatului atitudinea sa procesuală, acesta adoptând o atitudine sinceră, oferind amănunte despre infracţiunile săvârşite şi făcând demersuri pentru recuperarea sumei de 2000 lei ce constituie o parte din obiectul material al infracţiunii de corupţie. Chiar dacă inculpatul a fost surprins în flagrant în data de 18 decembrie 2010, acesta putea adopta orice tip de atitudine procesuală, inclusiv de nerecunoaştere, care evident, nu poate fi sancţionată în procesul de individualizare judiciară a pedepsei, ci poate întări probele care susţin învinuirea inculpatului. De asemenea, starea sănătăţii inculpatului, astfel cum este relevată de înscrisurile depuse la dosar din care rezultă că este diagnosticat cu diabet, hipertensiune arterială şi cardiopatie ischemică, este un element circumstanţial în favoarea sa.
Având în vedere aspectele relevate mai sus, instanţa de fond a apreciat că o pedeapsă în cu antum egal cu minimul special prevăzut de lege, pentru infracţiunea de corupţie şi o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru infracţiunea de favorizare a infractorului, reflectă gradul de pericol social concret al celor două infracţiuni şi corespund persoanei inculpatului. Totodată, pentru infracţiunea de corupţie, se impune aplicarea faţă de inculpat a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) şi c) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia de magistrat.
Inculpatul nu poate beneficia în prezent de dispoziţiile art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 privind reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzută de lege întrucât denunţul penal pe care l-a formulat în data de 29 decembrie 2009 şi care face obiectul cercetărilor într-un dosar penal separat al Serviciului Teritorial Braşov din cadrul D.N.A. nu s-a concretizat în acte de urmărire penală care să conducă la identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni aflate în competenţa D.N.A.
Faptele fiind săvârşite în forma concursului de infracţiuni, potrivit dispoziţiilor art. 34 lit. b) şi 35 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele de mai sus şi aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, alături de care s-a aplicat si pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor.
Nu se impune sporirea pedepsei rezultante, având în vedere împrejurările reţinute mai sus, cât şi faptul că executarea pedepsei nu se poate realiza decât în regim de detenţie. Această din urmă apreciere este determinată de gradul de pericol social concret deosebit al faptelor săvârşite de inculpat, de persoana acestuia, în calitate de procuror cunoscând foarte bine consecinţele săvârşirii unor fapte penale, astfel că faţă de o asemenea persoană, care săvârşeşte infracţiuni de corupţie este ineficientă suspendarea sub supraveghere a pedepsei. Referatul de evaluare întocmit în cauză a reliefat faptul că inculpatul este capabil să valorifice şi să utilizeze resursele individuale, familiale şi comuni tare de care dispune, în vederea unei cât mai rapide reintegrări în societate, fiind decis să nu reitereze comportamentul infracţional. Nici nu putea fi altfel, având în vedere vârsta inculpatului, activitatea de 25 de ani desfăşurată ca procuror, în ultimii ani exercitând şi funcţia de şef-secţie urmărire penală.
Drept urmare, prima instanţa a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins doar în regim privativ de libertate, astfel încât să se asigure atât reeducarea inculpatului, cât şi realizarea scopului preventiv al acesteia.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. Serviciul Teritorial Braşov şi inculpatul K.A.
Parchetul a criticat sentinţa pentru netemeinice, sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate inculpatului, susţinând în esenţă că în raport de gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite, de modalitatea de comitere a acestora, de urmarea socialmente periculoasă, de împrejurările care caracterizează persoana inculpatului, de comportamentul său pe parcursul derulării activităţii infracţionale, se impune majorarea pedepselor, ceea ce ar conduce într-o mai mare măsură la îndreptarea comportamentului infracţional al inculpatului şi la realizarea scopului preventiv şi coercitiv al pedepsei.
Inculpatul a criticat sentinţa sub două aspecte, circumscrise cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen.
În primul rând, se susţine că instanţa de fond a dat o greşită încadrare juridică faptelor comise de inculpat, în realitate în sarcina acestuia putând fi reţinute doar o infracţiune de abuz în serviciu prev. de art. 248 alin. (1) C. pen. şi o infracţiune de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 7 din Legea nr. 78/2000.
Astfel, cu privire la fapta din 9 decembrie 2009, inculpatul a fost de acord cu solicitarea denunţătorului de a schimba două săbii din pachetul de corpuri delicte cu alte două săbii cumpărate de către acesta, primind de la el suma de 2000 de lei, lucru care s-a întâmplat însă ulterior, pe 15 decembrie 2009, în lipsa unei cereri a inculpatului;prin urmare, întrucât primirea sumei de bani a fost ulterioară actului determinat şi în lipsa unei înţelegeri prealabile, infracţiunea de luare de mită nu s-a realizat.
Fapta sa întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, iar nu eventual ale infracţiunii de primire de foloase necuvenite, întrucât restituind cele două corpuri delicte inculpatul a acţionat abuziv, efectuând un act ilicit nu unul în virtutea funcţiei şi la care ar fi fost obligat în temeiul acesteia.
În ce priveşte infracţiunea de favorizare a infractorului, nu se poate reţine săvârşirea acesteia, întrucât pe de o parte acţiunea ilicită a inculpatului de a substitui săbiile este absorbită material în latura obiectivă a celorlalte infracţiuni( abuz în serviciu şi luare de mită), iar pe de altă parte în cauză nu poate fi vorba despre vreo îngreunare sau zădărnicire a urmăririi penale sau a judecăţii ori despre asigurarea folosului sau produsului infracţiunii, ci doar despre împiedicarea executării măsurii de siguranţă a confiscării speciale.
În al doilea rând, s-a susţinut că s-a efectuat o greşită individualizare a pedepsei, atât în ce priveşte cuantumul, cât şi modalitatea de executare, având în vedere circumstanţele personale ale inculpatului, precum şi condiţiile în care s-au comis infracţiunile, susţinându-se că în data de 15 decembrie 2009, când a primit suma de bani de la denunţător şi a acceptat să săvârşească următorul act, inculpatul se afla în stare de ebrietate, fiind invitat la o petrecere înainte de sărbători. Se mai invocă şi cuantumul redus al sumelor primite, atitudinea manifestată pe parcursul procesului penal,comportamentul în societate şi familie, precum şi starea sa de sănătate. În concluzie,s-a solicitat aplicarea unei pedepse sub minimul special, cu suspendarea executării acesteia( în condiţiile art. 81 sau 861 C. pen.).
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, a cazurilor de casare invocate, dar şi din oficiu conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că ambele recursuri sunt nefondate.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că inculpaţi K.A. a fost trimis în judecată şi condamnat în primă instanţă pentru săvârşirea a două infracţiuni, am bele în formă continuată:
- luare de mită, constând în aceea că în calitate de procuror şef secţie urmărire penală în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, la datele de 15 şi 18 decembrie 2009, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a primit de la denunţătorul S.K. de fiecare dată suma de 2000 lei pentru a-i substitui şi restitui patru corpuri delicte ridicate pentru cercetări în Dosarul nr. 139/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna instrumentat de el;
- favorizare a infractorului, constând în aceea că, în baza rezoluţiei infracţionale unice, a înlocuit la datele de 9 şi 18 decembrie 2009 trei săbii samurai şi un briceag dintre corpurile delicte ale dosarului sus-menţionat, cu produse asemănătoare de serie şi prin aceasta l-a ajutat pe denunţător să îngreuneze sau zădărnicească judecata prin punerea instanţei în imposibilitate de a confisca bunurile originale ce constituie obiectul material al infracţiunii prev. de art. 279 C. pen. şi prin periclitarea bunului mers al justiţiei.
În privinţa inculpatului, iniţial acesta a negat săvârşirea faptelor. Însă ulterior şi-a schimbat poziţia procesuală, recunoscând că a primit cele două sume de bani, fără însă a le cere. Cu toate acestea însă, inculpatul a făcut o distincţie între cele acte materiale, susţinând că în ce priveşte primul schimb a primit suma de bani, însă la o dată ulterioară realizării acestuia, iar în ce priveşte cel de-al doilea schimb,a fost de acord (nu a respins) promisiunea denunţătorului de a primi o sumă de bani în momentul realizării acestuia.
În aceste condiţii, dintre cele două acte materiale reţinute ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, inculpatul l-a recunoscut ca atare doar pe cel de-al doilea, considerând că primul s-ar circumscrie infracţiunii de abuz în serviciu.
În privinţa infracţiunii de luare de mită, aceasta se poate realiza sub forma pretinderii sau primirii de către funcţionar a unei sume de bani sau a altor foloase ori sub forma acceptării sau nerespingerii promisiunii unor astfel de foloase,în scopul îndeplinirii, neîndeplinirii sau întârzierii în îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu ori în vederea săvârşirii unui act contrar acestor îndatoriri.
Prin urmare, acţiunea sau inacţiunea care constituie elementul material al infracţiunii poate privi atât efectuarea unui act licit, cât şi efectuarea unui act ilicit, adică îndeplinirea unui act contrar îndatoririlor de serviciu.
Ceea ce deosebeşte infracţiunea de luare de mită de cea de abuz în serviciu nu este atât ideea de recompensă pentru actul ilicit efectuat de către funcţionar (care nu este exclusă de plano în cazul ultimei infracţiuni), ci împrejurarea că acţiunea sau inacţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii de luare de mită este anterioară actului ilicit al funcţionarului, în timp ce în cazul infracţiunii de abuz în serviciu eventuala recompensare a funcţionarului pentru conduita sa are loc numai după ce acesta a violat obligaţiile impuse de atribuţiile sale de serviciu şi în lipsa unei înţelegeri anterioare în acest sens.
În speţă, prin substituirea şi restituirea către denunţător a patru corpuri delicte este evident că inculpatul a efectuat un act ilicit, contrar atribuţiilor de serviciu, în condiţiile în care pe de o parte aceste bunuri reprezentau obiectul material al infracţiunii imputate denunţătorului,iar pe de altă parte dosarul instrumentat de inculpat ajunsese în faza de judecată,ceea ce înseamnă că numai instanţa putea dispune legal asupra corpurilor delicte,iar nu şi procurorul anchetator,acesta nemaiavând vreo atribuţie în legătură cu cauza respectivă.
În acelaşi timp, este de necontestat că în privinţa primului act material,efectuarea actului ilicit şi primirea sumei de bani nu au avut loc simultan. Astfel, restituirea celor două săbii s-a petrecut în 9 decembrie 2009,iar denunţătorul a înmânat banii inculpatului pe 15 decembrie 2009, când s-a purtat şi discuţia referitoare la o nouă substituire de corpuri delicte.
Probatoriul administrat în cauză demonstrează însă faptul că, acţionând ilicit, inculpatul a avut reprezentarea recompensării sale viitoare, aceasta reprezentând un element viitor şi sigur dedus din conduita denunţătorului.
Astfel, potrivit declaraţiilor acestuia, inculpatul „nu mi-a pretins nimic în mod direct în schimbul viitorului său serviciu, dar prin felul în care s-a exprimat (Ştii tu cum e.. nu prea e voie să fac aşa ceva.. dar sper că-mi aduce şi mie moşul ceva) mi-a dat de înţeles că acest lucru mă va costa” (f. 147 dup). Apoi, odată cu restituirea celor două săbii, potrivit denunţătorului, cei doi ar fi convenit asupra sumei de 2000 de lei pe care acesta urma să i-o dea inculpatului în schimbul actului ilicit efectuat, în cursul săptămânii ulterioare (fil.148 d.u.p.).
Existenţa unei asemenea discuţii şi înţelegeri,negată de către inculpat,este confirmată implicit de înregistrarea discuţiei ambientale dintre acesta şi denunţător din data de 15 decembrie 2009. Astfel,în momentul în care denunţătorul îi înmânează suma de bani, precizează nu doar cuantumul ei, ci şi faptul că acesta este rezultatul unei înţelegeri anterioare: „Aţi spus douăzeci de milioane, nu?” (f. 199 d.u.p.).
Or, în condiţiile în care varianta prezentată în apărare de către inculpat ar fi cea reală, este evident că şi reacţia sa la acel moment ar fi trebuit să fie alta (de surprindere, de negare, de respingere, fie şi formală), lucru care însă nu s-a întâmplat.
De asemenea, în data de 18 decembrie 2009, după ce are loc cel de-al doilea schimb. iar inculpatul primeşte încă 2000 de lei, la finalul discuţiei dintre cei doi,denunţătorul arată că „Şi eu am fost domn. V-am dat cât mi-aţi cerut”, iar singura reacţie a inculpatului este cea a unei persoane care doreşte să păstreze secretul asupra celor afirmate de către denunţător („Şşşşt”, fii. 250 dup).
Prin urmare, Înalta Curte apreciază că probatoriul administrat în cauză demonstrează că şi pentru primul act ilicit săvârşit de către inculpat la 9 decembrie 2009, a existat o retribuţie din partea denunţătorului, iar aceasta, chiar dacă a fost ulterioară,a fost primită de către inculpat în baza unei înţelegeri anterioare între cei doi.
Aşa fiind, Curtea constată că prima critică a inculpatului ce pune în discuţie încadrarea juridică a actului material din 9 decembrie 2009, este neîntemeiată, fapta sa întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită.
În ce priveşte infracţiunea de favorizare a infractorului, inculpatul a susţinut pe de o parte că nu este întrunită niciuna dintre cerinţele esenţiale ale elementului material( îngreunarea sau zădărnicirea urmăririi penale, a judecăţii sau a executării pedepsei, respectiv asigurarea folosului sau produsului infracţiunii), iar pe de altă parte că această infracţiune este absorbită în cealaltă infracţiune reţinută în sarcina sa.
Referitor la prima critică a inculpatului, Curtea constată că aceasta este întemeiată, însă numai cu referire la inexistenţa unei favorizări personale a denunţătorului. Astfel, pe de o parte cauza acestuia se afla în faza de judecată (ceea ce exclude o îngreunare a urmării penale sau a executării pedepsei), iar pe de altă parte prin substituirea celor 4 corpuri delicte nu se poate afirma că s-au creat dificultăţi (pentru) ori s-a împiedicat judecata, ca fază a procesului penal.
Cu toate acestea însă,Curtea apreciază că prin fapta sa inculpatul l-a ajutat pe denunţător să-şi asigure folosul infracţiunii pentru care fusese trimis în judecată, fiind vorba despre o favorizare reală. Denunţătorul fusese trimis în judecată de către inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor sub forma deţinerii fără drept a mai multor arme, inclusiv a unora de panoplie.
Potrivit declaraţiilor denunţătorului,armele respective aveau pentru el o valoare morală deosebită,fapt care a justificat demersul său de recuperare a lor, „indiferent de preţ” (fil. 146 dup).
Or, prin „folos al infracţiunii” se înţelege orice avantaj (nu neapărat evaluabil în bani) obţinut prin săvârşirea infracţiunii. Prin substituirea şi restituirea de către inculpat a unora dintre corpurile delicte, denunţătorul a recuperat o parte dintre obiectele care, nu doar că erau interzise la deţinere (creându-se premisele săvârşirii din nou a aceleiaşi infracţiuni pentru care fusese trimis în judecată), dar aveau pentru el şi o valoare deosebită (un folos, în sensul legii penale).
Referitor la cea de-a doua critică a inculpatului(absorbirea infracţiunii de favorizare a infractorului), Curtea constată că în primul rând că obiectul juridic al acesteia este în mod evident diferit de cel al infracţiunii de luare de mită, săvârşită de către acelaşi inculpat.
Astfel, dacă infracţiunea de luare de mită are în vedere relaţiile sociale a căror normală formare, desfăşurare şi dezvoltare nu ar fi posibile fără a asigura exercitarea cu probitate de către funcţionari a atribuţiilor de serviciu ce le-au fost încredinţate, infracţiunea de favorizare a infractorului are ca obiect juridic relaţiile sociale a căror existenţă este ocrotită prin apărarea activităţii de înfăptuire a justiţiei penale împotriva acţiunilor de natură să ajute pe infractor, în cele două modalităţi enumerate anterior (favorizare personală, respectiv reală). În al doilea rând, pentru a discuta despre absorbirea unei infracţiuni în conţinutul alteia, este necesar ca acţiunea sau inacţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii absorbite să fie inclusă, ca element constitutiv, în cealaltă infracţiune.
Or, în speţă, legătura dintre cele două infracţiuni nu este dată de elementul lor material, ci de împrejurarea că inculpatul a comis acte ilicite(constând în restituirea către denunţător a unor corpuri delicte).
Cu alte cuvinte, factorul comun al celor două infracţiuni îl constituie actul ilicit, care reprezintă pe de o parte elementul material al unei infracţiuni (favorizare a infractorului), iar pe de altă parte o cerinţă esenţială a laturii obiective a altei infracţiuni (luare de mită).
Din această perspectivă, Curtea apreciază că în speţă nu suntem în prezenţa unei singure infracţiunile luare de mită), ci a unui concurs real de infracţiuni(între luare de mită şi favorizare a infractorului), aşa încât susţinerile inculpatului sunt neîntemeiate.
În fine, în ce priveşte caracterul continuat al infracţiunii, din declaraţiile denunţătorului rezultă că el a avut mai multe discuţii cu inculpatul începând cu luna noiembrie 2009, ocazie cu care denunţătorul i-a spus acestuia că doreşte foarte mult să recupereze armele respective(care erau foarte valoroase pentru el deoarece erau lucrate manual), iar inculpatul a fost de acord să le înapoieze, dar nu toate odată, ci pe rând,cu condiţia de a-i aduce alte obiecte asemănătoare, pe care să le pună în locul celor restituite (f. 146 d.u.p.).
Existenta unei asemenea discuţii conturează rezoluţia infracţională unică a inculpatului, ca o caracteristică esenţială a infracţiunii continuate, căci denotă hotărârea acestuia de a repeta activitatea infracţională până la realizarea proiectului său.
De altfel, derularea ulterioară a faptelor confirmă unicitatea rezoluţiei, fiind vorba despre un mod de operare identic, repetat la un interval scurt de timp, în acelaşi sens fiind şi conţinutul discuţiilor ambientale purtate între inculpat şi denunţător, transcrise şi aflate la dosarul cauzei.
Prin urmare, având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte constată că toate criticile formulate de către inculpat cu referire la încadrarea juridică a faptelor sunt neîntemeiate.
În ce priveşte individualizarea pedepselor,aceasta a fost contestată deopotrivă de Parchet şi inculpat, evident în sens contrar, însă Curtea apreciază toate criticile formulate ca fiind neîntemeiate.
Din examinarea hotărârii atacate, Curtea constată că instanţa de fond a avut în vedere şi a dat efecte corespunzătoare tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de lege, motivând amplu şi convingător atât cuantumul pedepselor aplicate inculpatului, cât şi modalitatea de executare a pedepsei rezultante.
Astfel, a fost avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor comise, dedus în primul rând din calitatea pe care inculpatul o avea la acel moment, aceea de magistrat procuror, persoană care trebuie să vegheze ca orice infracţiune să fie descoperită şi orice infractor să fie tras la răspundere penală.
Săvârşirea de acte ilicite, mai ales în legătură directă cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, este incompatibilă cu statutul legal al unui magistrat şi reclamă o reacţie fermă, concretizată în cazul săvârşirii de infracţiuni în aplicarea unor pedepse de natură să asigure reprimarea unor asemenea fapte, inhibarea unor conduite viitoare asemănătoare ale unor persoane din aceeaşi categorie cu inculpatul, dar şi o creştere a credibilităţii şi încrederii publice în actul de justiţie,care nu trebuie să ţină cont de calitatea persoanelor cercetate, judecate şi pedepsite.
În acelaşi timp, tocmai pentru că este vorba despre un act de justiţie imparţial, nu pot fi trecute cu vederea anumite circumstanţe personale care sunt valorificate în cazul oricărui infractor, mai puţin cele incompatibile cu însuşi statutul inculpatului (care prin lege presupune lipsa antecedentelor penale şi o bună reputaţie, inclusiv o bună conduită în familie şi societate). Astfel, instanţa de fond a apreciat în mod corect conduita procesuală a inculpatului, ca şi starea sa de sănătate ca fiind elemente circumstanţiale în favoarea acestuia, dându-le efecte corespunzătoare.
Pe de altă parte însă, cuantumul sumelor primite de către inculpat nu poate constitui o circumstanţă care imprimă faptei comise un caracter atenuant, relevanţă prezentând simpla împrejurare a pactizării remunerate cu o persoană cercetată penal, situaţie avută de asemenea în vedere de către prima instanţă.
Toate aceste circumstanţe reale şi personale conduc la concluzia că aplicarea unor pedepse către minimul special sau egale cu acesta,ţinând seama şi de limitele prevăzute de textele incriminatorii, dar cu executare efectivă,prin privare de libertate, asigură realizarea corespunzătoare a funcţiilor pedepsei astfel cum sunt prevăzute în art. 52 C. pen., neexistând motive nici pentru agravarea, dar nici pentru uşurarea tratamentului sancţionator aplicat inculpatului de către instanţa de fond.
Prin urmare, constatând că toate criticile formulate în cauză sunt neîntemeiate, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Înalta Curte va respinge ca nefondate ambele recursuri declarate.
Va deduce prevenţia la zi şi-l va obliga pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A., Serviciul Teritorial Braşov şi de recurentul inculpat K.A. împotriva sentinţei penale nr. 13 din 10 februarie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate recurentului intimat inculpat durata reţinerii şi a arestării preventive de la 19 decembrie 2009 la 6 mai 2010.
Obligă recurentul intimat inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,din care suma de 50 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică,azi 6 mai 2010.
Alte legături de la această informațiecomunicate de presă din
19 decembrie 2009
comunicate de presă din
07 ianuarie 2010
comunicate-hotărâri de condamnare din
06 mai 2010