Direcția Națională Anticorupție

IMPARȚIALITATE·INTEGRITATE·EFICIENȚĂ

ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3398/2009

Dosar nr. 1587/44/2008

Şedinţa publică din 23 octombrie 2009
[...]

Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 51/ F din 26 martie 2009, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, a condamnat pe inculpatul M.M. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 3 ani.
A condamnat pe inculpatul R.N. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., pe o durată de 3 ani.
În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpaţilor M.M. şi R.N. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) şi c C. pen.
Conform art. 86¹ şi art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor principale şi a pedepselor accesorii aplicate inculpaţilor M.M. şi R.N., pe durata termenului de încercare, de 6 ani, stabilit în baza art. 86² C. pen.
A stabilit ca organ de supraveghere Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Vrancea.
Conform art. 86³ alin. (1) lit. a) – d) C. pen. s-a dispus ca, pe durata termenului de încercare inculpaţii să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Vrancea;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi sa justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existenţă.
În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen. a atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
Conform dispoziţiilor art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaţilor M.M. şi R.N. de sub puterea mandatelor de arestare preventivă nr. 7/U din 29 noiembrie 2008, şi respectiv 8/U din 29 noiembrie 2008, emise de Curtea de Apel Galaţi, dacă nu sunt arestaţi în altă cauză.
În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor M.M. şi R.N. durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 29 noiembrie 2008 şi până la data punerii efective în libertate.
Conform dispoziţiilor art. 254 alin. (3) C. pen. şi art. 19 din Legea nr. 78/2000, a dispus confiscarea de la inculpatul R.N., în folosul statului a sumei de 1000 RON, consemnată la CEC Bank conform recipisei nr. 601412/1 din 11 decembrie 2008 (fila 293 dosar urmărire penală).
În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. a obligat inculpaţii M.M. şi R.N. la plata sumelor de câte 5.500 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut în fapt următoarele:
La data de 3 noiembrie 2008, Biroul Anticorupţie pentru judeţul Vrancea, din cadrul D.G.A. s-a sesizat din oficiu despre faptul că agenţii de poliţie R.N. şi C.S., din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Vrancea, Serviciul Poliţiei Rutiere, au pretins şi primesc diferite sume de bani pentru a nu lua măsurile legale în cazul constatării unor infracţiuni sau contravenţii privitoare la circulaţia pe drumurile publice.
Astfel, la data de 16 octombrie 2009, cei doi agenţi de poliţie au primit de la un ofiţer testator din cadrul D.G.A., ce se deplasa cu autoturismul pe DN2 - E85, suma de 400 lei, pentru a nu-l sancţiona contravenţional pentru faptul că depăşise viteza legală pe tronsonul de drum supravegheată cu aparatura din dotare.
Întrucât existau indicii că au fost săvârşite şi că urmează să fie săvârşite infracţiuni de corupţie prevăzute în Legea nr. 78/2000, procurorii au dispus autorizarea folosirii unor investigatori sub acoperire. în urma efectuării activităţilor dispuse, s-au stabilit următoarele:
La data de 18 noiembrie 2008, în jurul orelor 12³⁵, investigatorul sub acoperire I.C., în timp de circula pe DN2, a fost oprit de către inculpatul R.N., agent şef de poliţie, care executa serviciul cu autoturismul din dotare, în zona staţiei de distribuie a carburanţilor L., situată la 13 km de municipiul Râmnicu Sărat. Cu acea ocazie, inculpatul i-a precizat că a circulat cu viteză peste limita legală admisă, fapt înregistrat de aparatul radar.
Inculpatul i-a comunicat, în continuare, că pentru abaterea săvârşită sancţiunea constă în suspendarea permisului de conducere şi plata unei amenzi în sumă de 1.000 lei.
În timp ce completa un proces-verbal de contravenţie, inculpatul i-a adresat investigatorului întrebări privitoare la provenienţa maşinii, a ocupaţiei pe care o are, a destinaţiei şi scopului pentru care efectuează deplasarea. Investigatorul i-a comunicat că maşina este a unei persoane de sex feminin din Constanţa, că lucrează pentru anumite persoane care se ocupă cu împrumuturi de bani şi că se deplasează la Bacău, în interesul persoanelor la care este angajat.
Atunci inculpatul R.N. l-a întrebat cum rămâne cu „afacerea", fapt ce l-a determinat pe investigator să-i spună că este dispus la orice, dar fără să-i suspende permisul de conducere. Inculpatul l-a întrebat ce să-i ia: „banii, carnetul, viaţa sau mustaţa", investigatorul afirmând că: „banii şi barba, întrucât nu are mustaţă".
Inculpatul i-a spus că nu-i va suspenda permisul de conducere, dar îi va aplica un avertisment şi „maximul amenzii", punându-l să semneze un proces-verbal, fără a vedea ce este menţionat în acesta, deoarece zona respectivă a fost acoperită de către inculpat cu chitanţier.
În continuare, inculpatul i-a restituit documentele, cerându-i să pună banii în certificatul de înmatriculare. Investigatorul sub acoperire a mers la autoturismul său, unde a pus în interiorul certificatului de înmatriculare suma de 500 lei, după care s-a întors în locul unde se afla inculpatul şi i-a înmânat certificatul de înmatriculare.
Inculpatul a luat certificatul de înmatriculare, a scos suma menţionată şi a pus-o pe scaunul pe care îl ocupa, sub piciorul stâng, după care i-a restituit documentul.
Este de menţionat faptul că deşi inculpatul a întocmit procesul-verbal de contravenţie, prin care i-a aplicat investigatorului sancţiunea cu avertisment pentru că a condus autoturismul fără a folosi luminile de întâlnire, nu i-a înmânat niciun exemplar al acestuia (proces-verbal de contravenţie; proces verbal întocmit de investigator, filele 7-74; proces-verbal de redare a declaraţiei investigatorului, filele 75-78).
Relevante în acest sens sunt şi discuţiile purtate între inculpatul R.N. şi investigatorul sub acoperire I.C. (proces-verbal - fila 68 dosar urmărire penală).
La data de 19 noiembrie 2008, în jurul orelor 12⁰², în timp ce se deplasa cu autoturismul pe DN2, dinspre Râmnicu Sărat spre Focşani, investigatorul sub acoperire P.A. a fost oprit de inculpatul R.N., care efectua serviciul cu autoturismul din dotare, în zona popasului turistic B., situat la aproximativ 2 km de ieşirea din localitatea Dumbrăveni spre localitatea Popeşti, jud. Vrancea.
Inculpatul i-a solicitat documentele de identitate şi certificatul de înmatriculare al autoturismului. Totodată, i-a adus la cunoştinţă faptul că a fost înregistrat de aparatul radar în timp de circula cu viteza de 108 km/h într-o zonă în care maximul era de 50 km/h. De asemenea, i-a precizat că sancţiunea în acest caz constă în suspendarea permisului de conducere, precum şi amendă în cuantum de 1.080 lei.
Investigatorul l-a rugat să nu-i reţină permisul de conducere, deoarece foloseşte foarte mult autoturismul în activităţile pe care le desfăşoară.
Inculpatul R.N. l-a întrebat cu ce se ocupă, investigatorul răspunzându-i că deţine o firmă de amenajări exterioare. De asemenea, inculpatul i-a solicitat să-i prezinte atât asigurarea obligatorie a autoturismului, cât şi dovada plăţii taxei de drum. I-a răspuns că nu le are la el, dar că acestea există şi sunt la firmă.
Investigatorul l-a întrebat pe inculpat cum să procedeze, iar acesta i-a spus că va trebui să-i ia 5,5 milioane lei ROL şi carnetul, în afară de suma de 1.800.000 lei amendă pentru că nu are actele la el. Totodată, inculpatul i-a comunicat că pentru plata pe loc a amenzii este necesară suma de 750 lei, investigatorul răspunzându-i că are la el doar 500 lei RON. Atunci, inculpatul l-a întrebat cât ar pierde dacă i s-ar reţine permisul de conducere pentru 3 luni, afirmând că această pierdere ar fi de aproximativ 2.100 lei RON, care reprezintă salariul unui şofer, precum şi 700 lei amendă, rezultând astfel suma totală de 2.800 lei RON. După acest calcul a fost întrebat ce afaceri ar putea face împreună, investigatorul răspunzându-i că are la el numai 500 lei.
Inculpatul i-a dat certificatul de înmatriculare, moment în care investigatorul s-a deplasat la autoturismul său, unde a pus în interior suma de 500 lei. S-a întors la autovehiculul poliţiei şi i-a înmânat inculpatului R.N. certificatul de înmatriculare în care se afla suma de 500 lei. Acesta a luat banii şi i-a înapoiat documentele de identitate şi certificatul de înmatriculare, fără a încheia proces-verbal de contravenţie.
Investigatorul i-a mulţumit şi şi-a continuat deplasarea.
Este de menţionat faptul că în autoturismul de poliţie se mai afla, pe scaunul şoferului, un alt poliţist, cu gradul profesional de subinspector de poliţie, identificat ulterior în persoana făptuitorului P.S.
Pe întreg parcursul dialogului cu inculpatul R.N., subinspectorul de poliţie P.S. prin a fost prezent, participând la dialog cu câteva intervenţii scurte.
Investigatorul i-a rugat pe ambii poliţişti să treacă cu vederea contravenţia pe care a comis-o, subliniind faptul că peste două săptămâni este ziua lui de naştere. Subinspectorul de poliţie a verificat datele din cartea de identitate şi i-a spus că nu va mai putea să bea şpriţ, dacă îi vor lua permisul de conducere.
În momentul în care investigatorul a înmânat certificatul de înmatriculare cu suma de 500 lei, inculpatului R.N., acesta a scos banii cu mâna stângă, i-a băgat sub piciorul stâng, iar cu mâna dreaptă i-a restituit actele.
În momentul în care investigatorul a fost oprit şi pe toată durata discuţiei pe care a avut-o cu cei doi poliţişti nicio altă maşină nu a fost oprită de către aceştia pentru verificări (proces-verbal întocmit de investigator, fila 85; proces-verbal de redare a declaraţiei investigatorului, filele 86-89).
Relevante în acest sens sunt discuţiile purtate între inculpatul R.N., făptuitorul P.S. şi investigatorul sub acoperire P.A.
La data de 28 noiembrie 2008, orele 19²⁰, investigatorul sub acoperire Ş.M., în timp ce circula dinspre Focşani spre Adjud, după intrarea în localitatea Mărăşeşti, jud. Vrancea, a fost oprit în trafic de către inculpatul R.N., care i-a solicitat documentul de identitate, permisul de conducere şi certificatul de înmatriculare al autoturismului. Investigatorul i-a precizat faptul că se grăbeşte să ajungă acasă, la Sibiu. În acel moment, inculpatul l-a întrebat cine este proprietarul autovehiculului, investigatorul răspunzând-i că aparţine unei prietene.
Inculpatul i-a precizat că va fi nevoit să îi suspende permisul de conducere, întrucât a fost surprins de aparatul radar circulând cu viteza de 104 km/h în localitate, unde limita maximă admisă era de 50 km/h. De asemenea, i-a adus la cunoştinţă că a încălcat marcajul cu linie continuă de pe drumul european.
Pentru abaterile săvârşite, inculpatul R.N. i-a comunicat că sancţiunea constă în amendă în cuantum de 540 lei în 48 de ore sau 1.080 lei peste 48 de ore, precum şi suspendarea permisului de conducere pe o perioadă de 90 de zile. Investigatorul i-a răspuns că nu doreşte să îi fie suspendat permisul de conducere, întrucât vine perioada sărbătorilor de iarnă şi nu vrea să aibă probleme.
Inculpatul l-a întrebat cu ce se ocupă şi i-a specificat că are o pensiune în zona Dumbrava din Sibiu, pe care a construit-o împreună cu soacra sa.
În momentul în care s-a deplasat la autovehiculul de poliţie, investigatorul a observat că pe locul şoferului se mai afla un poliţist, identificat ulterior ca fiind inspectorul principal de poliţie M.M., pe care l-a salutat, acesta răspunzându-i cu „bună seara” la salut. Ofiţerul de poliţie a asistat la discuţia pe care a purtat-o investigatorul cu agentul şef R.N., fără a interveni.
În contextul discuţiei, inculpatul R.N. l-a întrebat dacă vine Moş Crăciun, investigatorul afirmând că da, atât Moş Crăciun, cât şi Moş Nicolae. Următoarea întrebare a fost dacă să îi ia banii de amendă sau permisul de conducere, investigatorul afirmând că banii de amendă.
În acel moment, inculpatul R.N. i-a dat certificatul de înmatriculare, precizându-i să-i pună înăuntru. Investigatorul s-a deplasat la autoturismul său, unde a introdus în interiorul certificatului de înmatriculare suma de 500 lei.
A revenit la autovehiculul de poliţie, iar inculpatul R.N. l-a întrebat dacă i-a găsit, el răspunzându-i afirmativ, moment în care i-a înmânat certificatul de înmatriculare, în care se afla suma de 500 lei. Inculpatul a luat suma de bani cu mâna stângă din interiorul certificatului de înmatriculare şi a pus-o între schimbătorul de viteză şi piciorul său stâng. Ulterior, inculpatul i-a restituit investigatorului certificatul şi l-a lăsat să îşi continue călătoria, fără a-i întocmi proces-verbal de constatare a contravenţiei.
Este de menţionat faptul că, în timpul în care investigatorul se afla la autoturismul cu care călătorea, pentru a introduce suma de bani în certificatul de înmatriculare, lângă autovehicul de poliţie a oprit un alt autoturism, din care a coborât o persoană care s-a recomandat a fi R.E., fost profesor, şi care i-a rugat pe poliţişti să-i transmită salutări unui anume C.
Discuţia purtată a fost înregistrată cu mijloace audio-video, în condiţii de luminozitate redusă pe timp de noapte şi zgomot de fond intens.
Este de menţionat că suma de bani care i-a fost înmânată inculpatului R.N. era compusă din 5 bancnote a câte 100 lei fiecare, fiind marcate cu menţiunea „MITĂ” cu o carioca fluorescentă. Inculpatul M.M. a asistat la înmânarea banilor marcaţi de către investigator inculpatului R.N., dar şi la luarea acestora de către colegul său R.N.
La data de 28 noiembrie 2008, orele 19³⁰, investigatorul sub acoperire B.A., în timp ce circula dinspre Focşani spre Adjud, după intrarea în localitatea Mărăşeşti, jud.Vrancea, a fost oprit în trafic de inculpatul R.N.
Investigatorul l-a întrebat dacă a fost oprit pentru radar, înmânându-i permisul de conducere, moment în care inculpatul a afirmat că are mare curaj să îi dea permisul de conducere, deoarece a fost înregistrat circulând cu viteza de 110 km/h în localitate. Investigatorul i-a spus că a crezut că se află în afara localităţii, moment în care inculpatul R.N. i-a indicat locul de unde este poziţionat un indicator de limitare a vitezei la 50 km/h. Totodată i-a precizat că sancţiunea constă în aplicarea unei amenzi contravenţionale în valoare de 1.080 lei şi suspendarea permisului de conducere până în luna aprilie a anului viitor. Investigatorul i-a precizat că se deplasează la Suceava, de unde are de luat nişte bani pentru un văr. Atunci inculpatul i-a reamintit că amenda este de 1.080 lei în 48 de ore şi de 2.160 lei după 48 de ore.
De asemenea, inculpatul i-a schiţat un calcul sumar, materializat în parte pe ultima copertă interioară a carnetului de procese-verbale de contravenţie, cât ar pierde dacă i-ar suspenda permisul de conducere pentru patru luni, reieşind că ar pierde câte 10 milioane lei vechi lunar pentru a plăti un şofer şi încă 10 milioane cuantumul amenzii, adică 50 milioane, „ca să iasă calculul”, fapt pentru care să le dea lor pe loc jumătate din această sumă, adică 25 milioane de lei. Este de menţionat că în autoturism, pe scaunul şoferului, se afla încă un poliţist îmbrăcat cu o haină reflectorizantă, identificat ulterior în persoana inspectorului principal de poliţie M.M. din cadrul Serviciului Poliţiei Rutiere Vrancea.
Investigatorul i-a comunicat că are la el doar suma de 500 lei, iar inculpatul R.N. i-a răspuns că din aceşti bani nu îşi poate plăti nici amenda. În continuare, inculpatul R.N. i-a transmis că este om de afaceri şi că îi va arăta el cât o să piardă dacă îi va suspenda permisul de conducere. Investigatorul l-a întrebat încă o dată dacă 500 lei sunt suficienţi pentru a nu-i suspenda permisul de conducere, inculpatul R.N. întrebându-l dacă a mai avut permisul suspendat şi în cazul în care nu l-a mai avut suspendat i se va întâmpla acest lucru în seara respectivă, moment în care a început completarea unui proces-verbal de contravenţie, iar colegul său, inculpatul M.M. a făcut nişte însemnări pe colţul din dreapta sus al unei dovezi de reţinere a permisului de conducere. Mai mult, inculpatul R.N. i-a transmis să meargă la autoturism şi să-i aducă asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto şi rovigneta, pentru că în caz contrar îi va indisponibiliza autoturismul, îi va ridica certificatul şi plăcuţele de înmatriculare şi îl va sigila până va fi în măsură să prezinte aceste documente. Investigatorul a luat din autoturism rovigneta pe care a prezentat-o agentului de poliţie R.N., comunicându-i că asigurarea de răspundere civilă auto nu o găseşte, însă sigur maşina este asigurată.
Investigatorul i-a comunicat inculpatului R.N. că are asupra sa suma de 1.500 lei. Fiind de acord cu această sumă, investigatorul a dat banii celor doi, menţionând clar că suma este compusă din 500 lei plus încă 1.000 lei, bani înmânaţi personal inculpatului R.N.
Acesta a luat cei 1.500 lei şi i-a aşezat între scaunele din faţă ale autoturismului de poliţie, după care i-a înmânat certificatul de înmatriculare şi permisul de conducere. Inculpaţii nu i-au înmânat nici un proces-verbal de contravenţie şi nici investigatorul nu a semnat pe vreun act în acest sens.
Este de menţionat faptul că 1.000 lei din suma de 1.500 lei înmânată inculpatului R.N. provenea din banii personali ai investigatorului sub acoperire B.A., iar restul de 500 lei au fost marcaţi cu o carioca specială fluorescentă cu menţiunea „MITĂ”.
Pe tot parcursul discuţiei pe care a avut-o investigatorul cu inculpatul R.N., inculpatul M.M. a fost de faţă şi nu a părăsit niciun moment autoturismul poliţiei, nu era într-o stare avansată de oboseală şi nici nu dormea pe scaun, fiind atent la cele discutate.
Cei doi nu au părăsit maşina pe timpul discuţiei cu investigatorul. Nu a mai fost de faţă nicio altă persoană şi nicio altă maşină nu a mai fost oprită pentru verificări.
Aşa cum s-a mai arătat, suma de bani pe care i-a dat-o investigatorul inculpatului R.N. a fost luată de aceasta şi pusă în partea stângă a sa, în apropierea schimbătorului de viteză, în prezenţa inculpatului M.M. (proces-verbal întocmit de investigator, filele 116-117 dosar urmărire penală; proces-verbal de redare a declaraţiei investigatorului, filele 118-121 dosar urmărire penală).
Imediat, după ce investigatorul sub acoperire B.A. a plecat, inculpaţii au fost prinşi în flagrant delict.
Împotriva hotărârii mai sus menţionată au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. – Serviciul Teritorial Galaţi şi inculpaţii.
În recursul său, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. – Serviciul Teritorial Galaţi a apreciat soluţia instanţei de fond ca netemeinică referitor la greşita individualizare judiciară a pedepselor aplicate celor doi inculpaţi şi a modalităţii de executare, cu consecinţa aplicării necorespunzătoare a prevederilor art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen.
În final s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, iar în rejudecare pronunţarea unei hotărâri temeinice, printr-o justă individualizare a pedepselor aplicate şi a modalităţii de executare şi aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 350 C. proc. pen.
Inculpatul R.N. prin apărător a reiterat excepţia nelegalităţii sesizării instanţei, excepţie invocată în faţa instanţei de fond.
În susţinerea excepţiei a arătat că investigatorii sub acoperire au fost folosiţi nelegal şi abuziv cu încălcarea dispoziţiilor legale în materie, probele obţinute prin folosirea acestora fiind de asemenea nelegale.
A mai arătat că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra acestei excepţii şi că investigatorii sub acoperire au fost folosiţi pentru a-l determina pe inculpat să săvârşească infracţiunea de luare de mită.
Acelaşi inculpat a solicitat în temeiul cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 12, 14 şi 171 C. proc. pen., admiterea recursului pentru motivele detaliate în scris în memoriul depus la dosar.
Potrivit dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 2 lit. b) C. proc. pen. a solicitat achitarea sa în baza dispoziţiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen. cu referire la art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. întrucât pe de o parte nu există intenţia de a primi sume de bani în scopul neîndeplinirii atribuţiilor de serviciu, iar pe de altă parte a apreciat că lipseşte o condiţie esenţială a laturii obiective a infracţiunii în sensul că nu inculpatul era persoana în măsură să exercite atribuţia de serviciu vizată de persoanele ce au oferit sumele de bani respective – ci şeful SPR Vrancea, situaţie faţă de care se consideră că acceptarea de către inculpat a unor sume de bani în schimbul nesuspendării permisului de conducere nu poate constitui infracţiunea de luare de mită.
În baza cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., inculpatul a solicitat, în situaţia în care instanţa va aprecia că acesta se face vinovat de săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, reducerea cuantumului pedepsei până spre minimul special de 3 luni şi schimbarea modalităţii de executare a acesteia din suspendarea sub supraveghere în suspendarea executării pedepsei prevăzută de art. 81-82 C. pen.
Inculpatul M.M. a pus, de asemenea, concluzii de admitere a recursului, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., respectiv grava eroare de fapt săvârşită de instanţa de fond, apărătorul acestuia dezvoltând oral motivele de casare formulate în scris în memoriul depus la dosar.
În susţinerea recursului apărătorul a arătat că înregistrarea convorbirilor purtate de investigatorul sub acoperire B.A. cu inculpaţii în ziua de 28 noiembrie 2008 (pct. 4 din situaţia de fapt) este nelegală, întrucât ordonanţa din 27 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea nu a fost confirmată de Curtea de Apel Galaţi, cererea fiind respinsă ca tardivă prin încheierea din 3 decembrie 2008.
Acelaşi apărător a mai arătat că toate mijloacele de probă obţinute până la începutul urmăririi penale (29 noiembrie 2008) sunt nelegale printre acestea fiind şi procesul verbal de prindere în flagrant, precum şi procesul verbal încheiat de investigatorii sub acoperire Ş.M. şi B.A.
S-a apreciat că probele mai sus menţionate sunt nelegale întrucât au fost obţinute în faza actelor premergătoare, fază în care nu se pot administra probe şi nu au fost consemnate într-un proces-verbal.
Recursurile declarate de parchet şi inculpaţi sunt nefondate urmând a fi respinse ca atare pentru următoarele considerente:
Cu privire la recursul parchetului referitor la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor, se constată că instanţa de fond a aplicat pedepse corect individualizate atât din punct de vedere al cuantumului cât şi din punct de vedere al modalităţii de executare a acestora, având în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. şi anume limitele de pedeapsă stabilite de textul incriminator, natura şi gravitatea faptelor, importanţa relaţiilor sociale lezate – vizând încrederea pe care cetăţenii trebuie să o aibă în instituţiile statului chemate să vegheze la aplicarea legii, aşa cum este cazul poliţiei, caracterul continuat al activităţii infracţionale, cuantumul sumelor primite cu titlul de mită, precum şi circumstanţele personale ale inculpaţilor (ofiţer de poliţie şi respectiv agent de poliţie în cadrul I.P.J. Vrancea – Serviciul Poliţiei Rutiere, ambii având studii superioare, fără antecedente penale, ambii fiind căsătoriţi şi având în întreţinere minori).
În ceea ce priveşte individualizarea modalităţii de executare a pedepselor, având în vedere circumstanţele personale ale inculpaţilor arătate mai sus, corect s-a apreciat că aceştia pot fi reintegraţi social şi reeducaţi chiar şi fără executarea pedepselor în regim privativ de libertate.
Pentru considerentele mai sus arătate Curtea, va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A.
Cu privire la recursurile declarate de inculpaţi
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate şi din oficiu sub toate aspectele conform art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată de asemenea că acestea sunt nefondate.
Potrivit art. 254 alin. (1) C. pen. infracţiunea de luare de mită constă în fapta funcţionarului care, direct sau indirect pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.
Alin. (2) al aceluiaşi articol prevede o condiţie agravantă în sensul că pedeapsa se majorează dacă fapta prevăzută în alin. (1) a fost săvârşită de un funcţionar cu atribuţii de control.
Prin expresia „atribuţii de control” al cărui conţinut nu este explicat în C. pen., trebuie înţeleasă, potrivit sensului acceptat al unor cuvinte uzuale, o activitate complexă de verificare şi analiză a unor situaţii sau sectoare în vederea urmăririi evoluţiei acestora şi care se desfăşoară pentru moment sau periodic în baza unor sarcini şi atribuţii concrete, menţionate expres în fişa postului sau în lege.
În drept, faptele inculpatului M.M. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Faptele inculpatului R.N. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Reţinerea în sarcina inculpatului M.M. a formei agravate a infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. este determinată de împrejurarea că, în calitatea sa de ofiţer de schimb acesta avea atribuţii de control asupra agenţilor de poliţie rutieră.
În cazul ambilor inculpaţi s-au reţinut şi dispoziţiile art. 6 şi 7 din Legea nr. 78/2000 deoarece aceştia aveau atribuţii de constatare şi sancţionare a contravenţiilor la regimul circulaţiei pe drumurile publice.
La infracţiunea de luare de mită, elementul material se poate realiza prin acţiune sau inacţiune. Acţiunea constă în pretinderea sau primirea de bani sau alte foloase ce nu i se cuvin subiectului, ori în acceptarea promisiunii unor astfel de foloase, iar inacţiunea constă în nerespingerea de către funcţionar a unei asemenea promisiuni.
În speţa de faţă, elementul material al infracţiunii de luare de mită s-a realizat prin una din modalităţile alternative de săvârşire a acestei infracţiuni şi anume „primirea” de bani sau foloase necuvenite de către inculpaţi.
Inculpatul R.N. a declarat în cursul procesului, că nu a solicitat niciunuia dintre cei patru conducători auto vreo sumă de bani şi că rugăminţile insistente ale acestora, precum şi faptul că nu avea dovezi temeinice pentru probarea contravenţiilor, l-au determinat să nu aplice sancţiunile cuvenite.
În declaraţiile date inculpatul M.M. a susţinut că datorită oboselii, posibil a aţipit în timp ce stătea pe bancheta stânga-faţă (bancheta şoferului) din autoturismul poliţiei, astfel că nu cunoaşte provenienţa sumelor de bani găsite cu prilejul flagrantului. Cu privire la suma de 500 lei găsită în buzunarul său, inculpatul a declarat că îşi aminteşte doar că i-a fost dată de inculpatul R.N., dar nu ştie în ce scop.
Situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond este dovedită de întregul material probator administrat în cursul cercetării judecătoreşti şi în cursul urmăririi penale, respectiv: procesul verbal de prindere în flagrant, planşele fotografice, înregistrările audio-video şi procesele verbale de transcriere a convorbirilor purtate în mediul ambiental de investigatorii sub acoperire cu inculpatul R.N. precum şi declaraţiile investigatorilor sub acoperire I.C., P.A., Ş.M. şi B.A., audiaţi ca martori, aceste probe coroborându-se în parte cu declaraţiile date de inculpaţi.
În declaraţiile date, investigatorii sub acoperire au relatat despre împrejurările în care au fost opriţi în trafic de către inculpatul R.N. – care (la data de 28 noiembrie 2008) era însoţit de inculpatul M.M. – context în care au dat inculpaţilor sume de bani pentru ca aceştia să nu le aplice sancţiuni pentru contravenţiile săvârşite.
Au mai fost audiaţi în calitate de martori F.D., şeful Serviciului Poliţiei Rutiere din cadrul I.P.J. Vrancea şi C.A., comisar în cadrul aceluiaşi serviciu, care au dat detalii cu privire la atribuţiile celor doi inculpaţi şi cu privire la împrejurările în care inculpatul M.M. a fost de serviciu în ziua de 28 noiembrie 2008.
Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul M.M. în calitate de inspector principal de poliţie a îndeplinit în ziua de 28 noiembrie 2008 atribuţiile ofiţerului de schimb, având competenţa privind repartizarea agenţilor de poliţie rutieră în posturi, instruirea, coordonarea şi verificarea activităţii acestora, putând totodată să efectueze personal, singur sau alături de agenţii de poliţie rutieră activităţi de constatare şi sancţionare a încălcării normelor privind circulaţia pe drumurile publice.
Din probele administrate rezultă că cel care i-a oprit în trafic pe investigatorii sub acoperire Ş.M. şi B.A. este inculpatul R.N. care a şi „negociat” cu aceştia posibilitatea de a scăpa nesancţionaţi contravenţional în schimbul plăţii unei sume de bani.
La data de 28 noiembrie 2008 „negocierile” dintre conducătorii auto şi inculpatul R.N. s-au purtat în timp ce inculpatul M.M. se afla aşezat pe bancheta şoferului, fiind de faţă la discuţiile purtate şi la primirea de către celălalt inculpat a sumelor de bani de la conducătorii auto.
Mai mult, inculpatul M.M. a preluat de la inculpatul R.N. suma de 500 lei, primită de la investigatorul sub acoperire Ş.M., sumă găsită asupra sa la efectuarea flagrantului.
Aşa fiind, se constată că cei doi inculpaţi au acţionat de comun acord, urmând să profite împreună de sumele de bani astfel dobândite. De altfel, inculpatul M.M. fiind de faţă putea în orice moment să-l oprească pe inculpatul R.N. din activitatea infracţională în virtutea atribuţiilor de coordonare şi de control pe care le deţinea.
Afirmaţiile inculpatului M.M., în sensul că datorită stării de oboseală a adormit şi nu a conştientizat faptele săvârşite de inculpatul R.N. nu se coroborează cu nici o altă probă administrată în cauză; mai mult, sunt contrazise de declaraţia martorului R.E.
În apărarea sa inculpatul R.N. a mai susţinut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită şi faţă de împrejurarea că suspendarea exercitării dreptului de a conduce nu era de competenţa sa ci a şefului poliţiei rutiere a judeţului. Această apărare nu poate fi primită deoarece potrivit atribuţiilor de serviciu, inculpaţii erau obligaţi să constate şi să sancţioneze contravenţiile la regimul circulaţiei pe drumurile publice. Or, este evident că aplicarea de către şeful ierarhic a sancţiunii constând în suspendarea exercitării dreptului de a conduce nu mai era posibilă în condiţiile în care inculpaţii nu şi-au îndeplinit atribuţia de a constata contravenţiile care atrag această sancţiune.
Faţă de considerentele arătate se constată că în mod corect instanţa de fond a reţinut vinovăţia inculpaţilor, faptele săvârşite de aceştia fiind corect încadrate juridic, astfel încât solicitările acestora în sensul de a fi achitaţi în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. întrucât faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită sau în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) întrucât fapta de luare de mită nu a fost săvârşită de inculpatul M.M., apar ca neîntemeiate, urmând a fi respinse.
Cu privire la susţinerea inculpaţilor referitoare la împrejurarea că ordonanţa din 27 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, prin care s-a dispus cu titlu provizoriu, înregistrarea convorbirilor purtate, în mediul ambiental de investigatorul sub acoperire B.A. cu inculpaţii, nu a fost confirmată de Curtea de Apel Galaţi, cererea fiind respinsă ca tardivă prin încheierea din 3 decembrie 2008, se constată că în mod corect a reţinut instanţa de fond faptul că infracţiunea de luare de mită săvârşită la data de 28 noiembrie 2008 (ultimul act material al acestei infracţiuni) chiar în ipoteza înlăturării acestei probe, este dovedită prin celelalte mijloace de probă obţinute în cursul procesului penal cu respectarea prevederilor legale, probe care se coroborează cu declaraţiile date de inculpaţi.
Apărarea inculpatului R.N. în sensul că investigatorii sub acoperire l-au provocat să săvârşească infracţiunea de luare de mită prin întrebuinţarea de promisiuni şi rugăminţi insistente urmează a fi înlăturată întrucât investigatorii sub acoperire au fost folosiţi dat fiind că existau indicii privind predispoziţia inculpatului de a pretinde şi de a primi diferite sume de bani pentru a nu lua măsurile legale în cazul constatării unor contravenţii privind circulaţia pe drumurile publice.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. – Serviciul Teritorial Galaţi şi de inculpaţii R.N. şi M.M. împotriva sentinţei penale nr. 51/ F din 26 martie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata sumelor de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. – Serviciul Teritorial Galaţi şi de inculpaţii R.N. şi M.M. împotriva sentinţei penale nr. 51/ F din 26 martie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 octombrie 2009.

Alte legături de la această informație

comunicate de presă din 18 decembrie 2008
comunicate de presă din 29 noiembrie 2008