IMPARȚIALITATE·INTEGRITATE·EFICIENȚĂ
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
| Decizia nr. 148/2010 |
Dosar nr. 1770/113/2007 |
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2010
[...]
Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei constată următoarele:
1. Tribunalul Brăila, secţia penală prin sentinţa penală nr. 131 din 20 mai 2000 dată în Dosar nr. 1770/113/2007 a condamnat pe inculpatul D.V. (comisar financiar în cadrul secţiei Brăila a Gărzii de Finanţe, fiul lui M. şi F., cetăţenie română, studii superioare, căsătorit, fără antecedente penale) pentru săvârşirea a două infracţiuni concurente de luare de mită în forma agravantă prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. [„de un funcţionar cu atribuţii de control”] rap.la art. 6 şi 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 78/2009 cu aplicarea art. 74, art. 76 C. pen. la pedepsele de câte 1 an şi 6 luni închisoare, aplicându-i-se în final prin contopire în baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi stabilirea unui spor de 6 luni închisoare, pedeapsa rezultantă principală de 2 ani închisoare [a cărei executare a fost suspendată condiţionat pe un termen de încercare de 4 ani în conformitate cu dispoziţiile art. 81 şi urm.C. pen. şi art. 359 C. proc. pen.].
Potrivit dispoziţiilor art. 71 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului amintit şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. a cărei executare fiind funcţie de executarea pedepsei principale a fost de asemenea suspendată în baza art. 71 alin. (5) C. pen.
În temeiul art. 254 alin. (3) C. pen. a fost obligat inculpatul către stat cu titlu de confiscarea specială la suma totală de 6.500 lei (ron) reprezentând bani ori alte ce au făcut obiectul lucării de mită.
Instanţa a fost sesizată prin rechizitoriul nr. 7/P/2007 din 28 mai 2007 al D.N.A. – Serviciul Teritorial Galaţi, consecutiv căruia potrivit art. 300 C. proc. pen. s-a şi investit cu judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a inculpatului D.V. pentru săvârşirea a două infracţiuni de luare de mită prevăzute de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. cu referire la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea şi combaterea corupţiei – urmare denunţurilor formulate de martorii P.A. şi T.C. – prin aceea că în calitatea sa de comisar în cadrul Gărzii Financiare, secţia Brăila:
i) în luna noiembrie 2005 a solicitat martorei – denunţătoare P.A. să-i achiziţioneze, în leasing, prin firmele sale un autoturism S.O. – la care inculpatul a achitat avansul şi ratele ulterioare – pretinzând însă în schimbul „protecţiei” acordate activităţilor comerciale desfăşurate de denunţătoare (prin neefectuarea de controale, anunţarea controalelor altor colegi, neaplicarea / aplicarea la limita minimă legală de sancţiuni contravenţionale) restituirea TVA-ului aferent în sumă de 13.400 lei (ron) deoarece a şi încasat în luna ianuarie 2006, corespunzător avansului şi primei rate achitate, suma de 3.000 lei (ron) şi respectiv;
ii) în perioada august-septembrie 2006 a pretins şi beneficiat de la celălalt martor – denunţător T.C., în aceleaşi condiţii, de servicii graţiate în valoare de 3.500 lei, constând în montare tâmplărie PVC şi geam termopan la locuinţa proprietate personală a inculpatului din municipiul Brăila. [trimiterea în judecată a inculpatului sub aspectul învinuirilor amintite, fiind dispusă de procuror în considerarea ca probe necesare şi legale strânse în cursul urmăririi penale a: denunţurilor formulate de P.A. şi T.C. susţinute ulterior prin declaraţii de martori, înscrisuri privind atribuţiile de serviciu ale inculpatului şi controalele efectuate de Garda Financiară Secţia Brăila la firmele denunţătorilor, contracte,facturi şi alte acte financiar-contabile privind achiziţionarea autoturismului /efectuarea lucrării incriminate, nota de redare a convorbirii ambientale dintre denunţătoarea P.A. şi inculpat ce a avut loc la 10 aprilie 2003, efectuată în condiţiile art. 916 C. proc. pen. în coroborare cu declaraţiile martorilor P.C., B.C., A.N., A.C., N.V., M.N., P.O.L., V.G.G., T.E., D.I., E.M., G.C., T.V., F.C. şi declaraţiile inculpatului D.V.].
Hotărând soluţionarea în fond a cauzei penale prin condamnare în conformitate cu dispoziţiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen. după efectuarea cercetării judecătoreşti în condiţiile art. 288 – art. 291 procedură penală în cursul căreia au fost administrate probele strânse la urmărirea penală şi alte probe noi în apărare cu martori, înscrisuri şi expertiză tehnică potrivit art. 916 alin. (1) C. proc. pen. – instanţa a examinat şi apreciat materialul amintit, confirmând existenţa faptelor ilicite deduse judecăţii şi vinovăţia penală a autorului acestora, în care sens a reţinut că inculpatul D.V. a îndeplinit funcţia de comisar în cadrul Gării Financiare Secţia Brăila având ca atribuţii principale de serviciu în conformitate cu O.U.G. nr. 91/2003 privind Organizarea Gărzii Financiare astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 132/2004 [publicată în M. Of. 372 din 28 aprilie 2004] exercitarea controlului operativ şi inopinat privind prevenirea, descoperirea şi combaterea oricăror acte şi fapte care au ca efect eroziunea şi frauda fiscală (art. 1 alin. (3)) în care scop încheia acte de control prin care constata contravenţiile săvârşite şi aplica sancţiunile prevăzute de lege (art. 5 alin. (1)), iar ca obligaţii principale aferente – stabilite prin art. 10 lit. a), e), f) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Gărzii de Finanţe – să respecte legile în vigoare, să păstreze secretul în exercitarea serviciului şi mai ales să nu pretindă şi să nu primească nici un fel de bunuri în natură sau bani, nici să-şi creeze avantaje în legătură cu serviciul.
În competenţa legitimă a funcţionarului public amintit, apreciată din punct de vedere material, teritorial şi personal – cu referire specială mai ales la prevederile art. 9 alin. (2) lit. b) din legea amintită privind efectuarea în mod permanent de controale operative şi inopinate pentru respectarea normelor de comerţ, prevenirea, depistarea şi înlăturarea operaţiunilor ilicite – s-au aflat şi societăţile având ca administrator şi director general pe martora–denunţătoare P.A.: SC N.V. SRL Brăila (având sediul chiar la parterul blocului în care locuia şi inculpatul ce includea în obiectul de activitate coafură şi înfrumuseţare servicii la care acesta a apelat repetat intrând şi în relaţii de prietenie cu denunţătoarea); SC U.C. SRL Brăila şi SC S. SRL Brăila dar şi societatea având ca administrator pe celălalt martor-denunţător T.C. – prieten de familie al inculpatului, relaţie, intermediată de prima denunţătoare; - SC B.I. SRL Brăila, având obiectul de activitate – montarea de tâmplărie p.v.c. şi geam termopan tip Gealan.
În legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu anterior arătate sub promisiunea că va acorda „protecţie firmelor respective prin neefectuarea de controale, anunţarea controalelor altor colegi, neaplicarea / aplicarea la limita minimă legală de sancţiuni contravenţionale inculpatul D.V. a pretins necuvenit, bani şi alte foloase, de la reprezentanţii legali ai celor două societăţi comerciale astfel:
a) în luna noiembrie 2005 a solicitat martorei denunţătoare P.A. să-i achiziţioneze în leasing prin firma sa SC U.C. SRL Brăila, un autoturism S. – avansul şi ratele fiind achitate de inculpat – pretinzând ca aceasta să-i restituie T.V.A. aferent în sumă de 13.400 lei (ron) din care a şi încasat în luna ianuarie 2006 suma de 3.000 lei (ron) corespondentul T.V.A.-ului deductibil pentru avans şi prima rată achitată [contractul de leasing financiar a fost încheiat la 9 noiembrie 2005 între SC U.C. SRL Brăila –reprezentată de martora denunţătoare P.A. – şi SC P.L. SA România prin dealerul autorizat SC I. SRL Galaţi, val./totală a autoturismului fiind de 31.019,48 euro iar T.V.A.- aferent de 3920,81 euro; avansul în sumă de 153.350.000 lei (rol) – potrivit recunoaşterii denunţătoarei – a fost achitat de inculpat prin firma contractantă care a întocmit ordinul de plată respectiv; ratele lunare au fost achitate în acelaşi condiţii sumele de bani, respective fiind remise denunţătoarei, de către inculpat prin intermediul martorului A.C., salariat la SC N.V. SRL Brăila; restituirea T.V.A. deductibil în suma 3.000 lei (ron) în luna ianuarie 2006 s-a făcut de denunţătoare în prezenţa martorului T.C.; autoturismul achiziţionat în condiţiile amintite a intrat imediat în posesia inculpatului fără a se încheia vreo procură în acest sens, fiind folosit neîntrerupt de acesa până la 15 ianuarie 2007 când a fost indisponibilizate de poliţie].
b) în perioada august – septembrie 2006, în aceleaşi condiţii iniţial arătate, inculpatul a pretins şi primit de la martorul denunţător T.C., ca administrator al SC B. SRL Brăila, servicii gratuite în valoare de 3.500 lei (ron) constând în montare tâmplărie PVC la locuinţa proprietate personală [lucrarea a fost executată în integralitate în perioada arătată societatea denunţătorului cu angajaţii acesteia martorii B.I., T.V. şi E.M. iar inculpatul nu a prezentat deviz ori factură fiscală pentru lucrarea amintită împrejurări de fapt necontestate în cauză; din notele de redare a convorbirii telefonice avute la data de 2 februarie 2007 rezultă că inculpatul s-a justificat faţă de comisarul general al Gărzii Financiare, care i-a cerut explicaţii privind cercetările penale începute împotriva sa, afirmând nesincer că şi-a montat tâmplărie din aluminiu cu geam termopan, cu o altă societate comercială pe care a plătit-o cu suma de 4.000 lei (ron); în perioada ianuarie 2005 şi până la formularea denunţului Garda Financiară Brăila nu a efectuat controale la SC B. SRL Brăila].
Legătura indisolubilă dintre cele două acte de pretindere necuvenită de bani ori alte foloase şi atribuţiile de serviciu ale inculpatului s-a considerat de instanţă a fi fost probată în cauză şi prin nota de redare a convorbirii proprii dintre denunţătoare şi inculpat ce a avut loc la data de 10 aprilie 2003 – a cărei existenţă ca atare este confirmată şi de martorul P.C., coleg de serviciu cu inculpatul faţă de care acesta „s-a destăinuit” şi că „autoturismul a fost achiziţionat printr-o firmă a unui unchi din Bucureşti”, aceiaşi reprezentare falsă asupra provenienţei bunului având chiar şi soţia inculpatului martora D.I. care a declarat că ştia de la acesta că autoturismul a fost achiziţionat printr-o altă societate SC A. SRL Brăila – din cuprinsul căreia rezultă că denunţătoarea P.A. a fost anunţată de inculpat că urmează să i se efectueze un control tematic la SC S. SRL Brăila cerut de I.J.P. Brăila cu adresa din 14 martie 2003 (d. 221 dosar) indicându-i-se obiectivele urmărite pentru a putea lua măsuri preventive şi alcătuirea echipei de control cu care se afla un coleg cunoscut al acestuia („B. o să vină, în uniformă”, comisar financiar ce a şi efectuat acest control la data de 14 aprilie 2003 întocmind ulterior procesul verbal nr. 37982 din 30 mai 2003 al Gărzii Financiare – Secţia Brăila aflat la dosar) [la cererea inculpatului a fost efectuată expertiză criminalistică – în baza căreia acesta a solicitat înlăturarea ca probă în acuzare sub aspectul învinuirilor deduse judecăţii a convorbirii ambientale amintite – ce a concluzionat că nu se poate stabili autenticitatea înregistrării respective avându-se în vedere că: (i) s-a depus o copie a C.D.-ului pe care a fost înregistrată iar un exemplar original şi (ii) diferenţele existente – ce nu pot fi înlăturate în lipsa unui standard internaţional sau a unei metodologii validate ştiinţific pentru autentificarea acestui tip de înregistrare – dintre valorile spectrului prin operaţiuni necorespunzătoare de conversie (înregistrarea pe un reportofon a fost transferată pe un CD) dintr-un format HTS în format WAS/ fie datorită zgomotului de fond din înregistrare, inculpatul aflându-se în momentul efectuării înregistrării în deplasare, pe linia auto de centură a municipiului Brăila; instanţa a respins ca nefondată cererea inculpatului cu motivarea că elementele de fapt relevate de convorbirea ambientală contestată au fost obţinute în condiţiile legale prevăzute de art. 916 C. proc. pen. („înregistrările (.) efectuate de părţi (.) constituie mijloace de probă când privesc propriile convorbiri (.) pe care le-au purtat cu terţii”), iar semnificaţia lor probatorie în cauză este dată – potrivit art. 63 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. – de gradul de adecvare al acestora – situaţie ce se regăseşte în speţă - cu celelalte probe administrate în scopul aflării adevărului, pe parcursul procedurii penale pendinte].
Audiat în legătură cu învinuirile aduse acestuia în calitate de comisar financiar de reprezentanţii celor două societăţi comerciale în declaraţiile date în cursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti prin concluziile scrise şi pledoaria finală făcută prin apărător ales – cu respectarea garanţiilor procesuale prevăzute de art. 6, 70 şi 71 C. proc. pen. – inculpatul a susţinut că denunţurile formulate împotriva sa au caracter mincinos – având ca justificare exclusivă dorinţa de răzbunare generată de încetarea relaţiilor de prietenie sau între familii deoarece cu soţii T. şi-au petrecut împreună şi concediile - şi a solicitat în apărare următoarele:
a) referitor la infracţiunea de luare de mită din luna noiembrie 2005, achitarea în baza art. 345 alin. (3) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. [„fapta nu există” întrucât nu a pretins /primit sumele de 13.400 lei/respectiv 3.000 lei şi cu atât mai mult în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu] în care sens a cerut a se avea în vedere pe de o parte că însăşi denunţătoarea P.A. a recunoscut că i-a plătit avansul şi ratele la autoturism până în luna ianuarie 2006, iar pretinderea/primirea sumelor de 13.400 lei respectiv 3.000 lei se regăseşte doar în declaraţiile subiective ale celor doi denunţători, şi pe de altă parte nu au fost valorificateîn sprijinul susţinerilor amintite comunicarea trimisă instanţei de garda financiară şi declaraţiile martorilor P.C., M.N. şi B.C. din cuprinsul cărora rezultă că repartizarea echipelor de control se făcea în fiecare dimineaţă de către comisari şefi, inculpatul fiind lipsit de posibilitatea de a avea cunoştinţă când şi unde au loc controale/verificările efectuate de comisarii B.C. şi T.M. în anul 2003 la SC S. SRL s-au finalizat prin aplicarea unei sancţiuni contravenţionale severe de 3000 lei (ron) şi întocmirea unui dosar penal/de fiecare dată când inculpatul a participat la controale efectuate la firmele denunţătoarei s-au aplicat şi sancţiuni contravenţionale / înregistrarea audio efectuată de denunţătoare, în considerarea expertizei criminalistice efectuate la cercetarea judecătorească, este lipsită de pertinenţă ca probă în acuzare;
b) referitor la infracţiunea de luare de mită din perioada august-septembrie 2006 achitarea în baza art. 345 alin. (3) rap.la art. 10 lit. b) C. proc. pen. [„fapta nu este prevăzută de legea penală” întrucât efectuarea lucrărilor respective reprezintă o operaţiune comercială licită, a cărei contravaloare în sumă de 2.500 lei (ron) a fost integral plătită astfel cum a declarat martorul F.C.].
Susţinerile şi solicitările amintite precum şi probele în apărare administrate de inculpat au fost respinse ca nefondate/ înlăturate ca nesincere ori lipsite de pertinenţă în raport cu celelalte probe în acuzare strânse/administrate pe parcursul procesului penal pe baza cărora instanţa a constatat că faptele ilicite deduse judecăţii există ca atare fiind săvârşită cu vinovăţie şi realizează elementele constitutive ale infracţiunilor de luare de mită în forma agravantă prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 78/2000.
La individualizarea sancţiunii penale în conformitate cu dispoziţiile art. 72 şi urm. C. pen., instanţa a avut în vedere cu precădere datele ce au caracterizat persoana inculpatului - lipsa de antecedente penale, vârsta tânără a acestuia, buna pregătire profesională şi situaţia sa familială - ce au fost reţinute şi valorificate ca circumstanţe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. cu consecinţa coborârii pedepselor individuale sub minimul legal special de 3 ani închisoare până la 1 an şi 6 luni închisoare şi a suspendării pedepsei rezultate de 2 ani închisoare – prin aplicarea unui spor de concurs de 6 luni închisoare – potrivit art. 81 şi urm. C. pen.
Dată fiind lipsa unei cereri privind restituirea acestora către denunţător foloasele neconvenite ce au făcut obiectul luării de mită (suma de 3000 lei şi respectiv c/valoarea lucrărilor de 350 lei, în total 6.500 lei) au fost confiscate în folosul statului potrivit dispoziţiilor art. 254 alin. (3) C. pen.
2. Împotriva hotărârii amintite au declarat apeluri D.N.A. - serviciul teritorial Galaţi pentru netemeinicie - pedepsele aplicate fiind apreciate greşit individualizate sub aspectul cuantumului acestora prin reţinerea nejustificată de circumstanţe atenuante judiciare dar şi a modalităţii de executare nepreventivă de libertate în condiţiile art. 81 şi urm. C. pen., considerată inadecvată pentru realizarea finalităţii preventive din art. 52 C. pen. – şi inculpatul în cauză D.V. pentru netemeinicie şi nelegalitate, cu motivarea că probele administrate au fost eronat interpretate, impunându-se schimbarea soluţiei actuale de condamnare cu aceea de achitare în baza art. 379 pct. 2 lit. a) rap.la art. 345 alin. (3) şi art. 10 lit. a) şi respectiv b) C. proc. pen. .
În apel la cererea inculpatului a fost admisă completarea cercetării judecătoreşti fiind administrate ca probe noi, în apărare înscrisuri (oferte de preţ din partea altor societăţi similare privind c/valoarea lucrărilor efectuate în anul 2006 prin SC B. SRL Brăila) şi audierea pe situaţia de fapt, a martorilor C.G., P.I. şi R.T. (42-44) care au relatat ca împrejurări relevante în speţă – deteriorate la începutul anului 2007 – despre relaţiile de prietenie între inculpat şi denunţători şi faptul că din relatările părţilor au luat cunoştinţă că inculpatul a achitat avansul şi ratele la autoturism.
Curtea, verificând sentinţa atacată pe baza materialului probator aflat la dosar şi a probelor noi în apel, în raport cu motivele de netemeinicie şi nelegalitate invocate de procuror şi inculpat, dar şi din oficiu cu privire la toate celelalte aspecte de fapt şi de drept deduse judecăţii – în conformitate cu dispoziţiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen. – a constatat următoarele:
Schimbarea soluţiei de condamnare în achitare – cerere formulată de inculpat – este nefondată, întrucât faptele sesizate există au fost săvârşite cu vinovăţie şi constituie infracţiuni şi anume acelea de luare de mită în formă agravantă prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap.la art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, impunându-se menţinerea sentinţei atacate cu privire la rezolvarea dată acţiunii penale în temeiul art. 345 alin. (2) C. proc. pen.
În acest sens instanţa de control judiciar a constatat motivat la rândul său că denunţurile/susţinute ulterior prin declaraţii de martori/ modalitatea şi condiţiile în care în calitate de comisar financiar inculpatul a achiziţionat autoturismul [în leasing, prin firma denunţătoare achitându-i în particular avansul şi ratele lunare; tentativele anterioare ale acestuia de a încheia contractul prin SC A. SRL administrată de martorul A.N., dar şi prin SC B.I. SRL, eşuate în totalitate din motive financiare întrucât cifra de afaceri prea mică nu permitea achitarea unui avans de numai 10% cum dorea inculpatul] ori a fost executată lucrarea de montare ferestre termopan şi tâmplărie PVC prin SC B.I. SRL Brăila [inculpatul nu a prezentat chitanţa/factura doveditoare a lucrării efectuate; a făcut parte din echipele de control în perioada 2002-2005 iar din anul 2006 nu s-a mai efectuat nici un control la această societate; conduita ulterioară nesinceră a inculpatului care s-a justificat faţă de comisarul general că a executat lucrarea prin altă societate, la un preţ mai mare – nu cunoştea nici contra-valoarea lucrării – pe care l-ar fi achitat în totalitate] în coroborare cu declaraţiile în consens ale denunţătorilor referitoare la pretinderea restituirii T.V.A. aferent cumpărării autoturismului şi remiterea efectivă a T.V.A. achitat în sumă de 3.000 lei reprezentând avansa şi rată pe luna ianuarie 2006, declaraţiile martorilor P.C., zis B.C., procesul-verbal de control din 30 mai 2003 la firma SC S. SRL Brăila şi adresa din 14 martie 2003 a I.P.J. Brăila „chiar şi în condiţiile în care nu se lua în calcul proba cu înregistrarea audio”, constituie suficiente şi necesare dovezi pentru a se putea concluziona că în legătură nemijlocită cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, sub promisiunea că va acorda „protecţie” firmelor respective prin neefectuarea de controale, anunţarea controalelor altor colegi, neaplicarea/aplicarea la limită minimă legală de sancţiuni contravenţionale, inculpatul D.V., a pretins necuvenit bani şi alte foloase de la reprezentanţii celor două societăţi comerciale astfel:
a) în luna noiembrie 2005 a solicitat martorei denunţătoare P.A. să-i achiziţioneze în leasing prin firma sa SC U.C. SRL Brăila, un autoturism S. – avansul şi ratele fiind achitate de inculpat – pretinzând ca aceasta să-i restituie T.V.A. aferent în sumă de 13.400 lei (ron) din care a şi încasat în luna ianuarie 2006 suma de 3.000 lei (ron) corespondentul T.V.A.-ului deductibil pentru avans şi prima rată achitată;
b) în perioada august – septembrie 2006, în aceleaşi condiţii iniţial arătate, inculpatul a pretins şi primit de la martorul denunţător T.C., ca administrator al SC B. SRL Brăila, servicii gratuite în valoare de 3.500 lei (ron) constând în montare tâmplărie PVC la locuinţa proprietate personală [fapte ce realizează elementele constitutive ale infracţiunilor de luare de mită deduse judecăţii şi reţinute ca atare de prima instanţă].
Individualizare pedepselor principale în raport cu dispoziţiile art. 72 şi urm. C. pen. – faţă de criticile de netemeinicie invocate de procuror – a fost modificată în sensul majorării cuantumului acesteia la 2 ani închisoare, prin menţinerea circumstanţelor atenuante judiciare, cu consecinţa modificării şi a pedepsei principale rezultante/aplicarea şi de pedepse complementare, menţinându-se de asemenea şi modalitatea de executare neprivativă de libertate, în condiţiile noi ale suspendării sub supraveghere potrivit art. 861 şi urm. C. pen.
În consecinţă prin Decizia penală nr. 29/ A din 19 martie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. – Serv.Teritorial Galaţi, desfiinţându-se în parte sentinţa atacată iar în rejudecare au fost majorate de la 1 an şi 6 luni închisoare la 2 ani închisoare pedepsele stabilite iniţial pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2), art. 76 lit. c) C. pen., aplicându-se alăturat acestora şi pedeapsa complementară a întârzierii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen. pe durata de 2 ani, astfel încât în final, prin contopire potrivit art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. s-a aplicat pedeapsa principală de 3 ani şi 6 luni închisoare – prin sporirea în acest sens a pedepsei de bază – şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen. pe durata de 2 ani [a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani, cu condiţiile art. 861, 863, 864 arătate în decizie, interval de timp în care aceeaşi măsură a fost dispusă şi cu privire la pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi e) C. pen., fiind menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate].
Apelul inculpatului a fost respins ca nefondat în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. cu consecinţa obligării sale potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare statului.
3. Împotriva deciziei amintite au declarat în termen recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curţii de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. – Serviciul Teritorial Galaţi pentru netemeinicie cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. - în considerarea cererilor respinse în apel principale de înlăturare ca nejustificate a circumstanţelor atenuante judiciare / majorare a pedepselor principale aplicate peste limita minimă legală de 3 ani închisoare şi executarea pedepsei principale rezultante, prin privare de libertate într-un loc de deţinere – şi inculpatul D.V., cu solicitarea în principal pentru achitare în totalitate în temeiul art. 345 alin. (3) rap.la art. 10 lit. a) şi b) C. proc. pen. cu aplicarea art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. iar în subsidiar, casarea cu trimitere spre rejudecare dată fiind “existenţa unui puternic dubiu ceea ce conduce la aplicarea vechiului principiului de drept << in dubio proreo >> în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c) teza finală.
În susţinerea recursului declarat inculpatul D.A. a înţeles să se folosească suplimentar în apărare – deşi i s-au adus la cunoştinţă prevederile art. 301 alin. (1) şi art. 38514 alin. (1)1 C. proc. pen. – numai de înscrisuri noi constând în declaraţia extrajudiciară făcută de martorul – denunţător T.C.N., a cărei legalizare de semnătură a fost autentificată prin încheierea nr. 17432 din 20 octombrie 2009 a notarului public M.A.M. [în cuprinsul căreia retractând acuzaţia iniţială şi toate celelalte declaraţii ulterioare date la urmărirea penală şi cercetarea judecătorească în primă instanţă martorul amintit confirmă în totalitate susţinerile în apărare ale inculpatului privind caracterul nereal al denunţurilor, ca fiind formulate“din dorinţa de a-l face să sufere pe prietenul meu (.) având impresia că acesta încearcă să-mi strice căsnicia şi să aibă relaţii cu soţia mea” cu precizarea că “protecţia nu a existat nu m-a anunţat niciodată când vin controale” iar “referitor la faptul că am fost de faţă când P.A. i-a înmânat suma de 3.000 ron reprezentând o parte din T.V.A.-ul maşinii S., nu am fost de faţă şi nici nu am auzit vreodată de la ei de această condiţie de a recupera T.V.A.-ul sau că ea i-ar fi dat banii”].
A. Înalta Curte examinând în prealabil motivele de achitare invocate de inculpat circumscrise cazurilor prevăzute de art. 3859 pct. 10 şi 18 C. proc. pen. - pe baza materialului probator aflat în dosarul cauzei şi a înscrisului nou depus în recurs - constată următoarele:
Inculpatul D.V., acuzat de săvârşirea a două infracţiuni de luare de mită în calitatea acestuia de comisar financiar invocă şi la momentul procesual actual al judecăţii în recurs – în pofida soluţiei de condamnare în primă instanţă menţinută ulterior în apel prin respingerea aceloraşi critici de nelegalitate şi netemeinicie – “existenţa unui puternic dubiu, ceea ce conduce la aplicarea vechiului principiu de drept în dubiu pro reo” de natură a atrage cel puţin casarea cu trimitere spre rejudecare, întrucât materialul probator existent apreciat în conformitate cu dispoziţiile art. 63 alin. (2) C. proc. pen., induce în opinia sa doar concluzia juridică, de achitare în baza art. 345 alin. (3) rap. la art. 10 lit. a) şi b) C. proc. pen. [prima faptă de luare de mită nu există – lipsind cu desăvârşire elementele constitutive incriminatorii prevăzute de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen., iar cea de-a doua faptă pretins ilicită reprezintă în realitate o operaţiune comercială de prestare servicii derulată în condiţii legale a căror c/valoare totală este “de 3.100 ron achitată de D.V. în două tranşe una la restaurant şi cealaltă la mine acasă pe data de 24 decembrie 2006” astfel cum a recunoscut în final şi martorul denunţător prin înscrisul nou depus în recurs].
În examinarea/criticilor susţinerilor amintite cu caracter prealabil trebuie arătat că potrivit dispoziţiilor art. 64 C. proc. pen., alături de depoziţiile inculpatului şi celorlalte părţi, şi declaraţiile martorilor mituitori atunci când răspunderea lor penală este înlăturată – cum este cazul în speţă prin incidenţa art. 255 alin. (3) C. proc. pen. – constituie mijloace legale de probă a căror lipsă de putere probatorie ori putere probatorie mai redusă – exclus fiind de însuşi legiuitor prin art. 62 C. proc. pen. a se crea o ordine de preferinţă între declaraţiile succesive de orice fel date în diverse etape ale procesului penal – poate rezulta, eventual, numai din propriul conţinut dacă, în contextul celorlalte probe administrate, apar nesincere sau echivoce [iar în conformitate cu dispoziţiile art. 254 alin. (1) C. pen. constituie infracţiunea de luare de mită fapta funcţionarului de a pretinde, primi, accepta sau nu respingere o promisiune, de bani sau alte foloase chiar dacă nu îndeplineşte actul – legal sau ilegal – la care s-a obligat, fiind suficient ca acest act să intre în sfera atribuţiilor sale de serviciu; infracţiunea amintită se consumă în momentul în care se realizează înţelegerea dintre persoana care oferă şi aceea care primeşte mită, prin simpla acceptare a promisiunii făcute funcţionarului sau prin nerespingerea unei atari promisiuni, predarea efectivă a banilor sau a altor foloase putând să aibă loc şi ulterior sau chiar să nu se realizeze].
Prima faptă de luare de mită, reţinută în sarcina recurentului inculpat D.V. în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu de comisar financiar, comisă în luna noiembrie 2005, constând în pretinderea restituirii T.V.A. deductibil în suma totală de 13.400 lei (ron) – aferent achiziţionării în leasing prin firma martorei denunţătoare P.A. SC U.C. SRL Brăila pentru inculpat amintit a unui autoturism S.O. – din care s-a şi încasat în luna ianuarie 2006 suma de 3.000 lei (ron) corespunzătoare T.V.A. inclus în avans şi prima rată este dovedită în cauză astfel cum s-a stabilit prin sentinţă şi decizia atacată – contrar susţinerilor inculpatului – cu: (i) contractul de leasing financiar încheiat la 9 noiembrie 2005 de SC U.C. SRL Brăila – reprezentată de martora denunţătoare, condiţii în care, imediat după achiziţionare, fără a se încheia vreo procură autoturismul a intrat în posesia inculpatului, fiind încălcată astfel obligaţia de serviciu prevăzută de art. 19 lit. f) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Gărzii Financiare mai ales că potrivit art. 22 pct. 3 din Legea nr. 345/2002 deducerea T.V.A. aferent nu este posibilă în situaţia contractelor de leasing încheiate de persoane fizice; (ii) conduita anterioară necorespunzătoare a inculpatului constând în protecţia acordată firmelor martorei-denunţătoare inclusiv prin încălcarea obligaţiei păstrării secretului de serviciu prevăzută de art. 19 lit. j) din Regulament, atestată de declaraţiile martorei-denunţătoare în coroborare cu acelea ale martorilor P.C. adresa I.P.J. Brăila, proces-verbal de control nr. 37982 din 30 mai 2005 al Secţiei Brăila a Gărzii Financiare şi nota de redare a convorbirii ambientale din 10 aprilie 2003 înregistrată în condiţiile art. 911 alin. (6) C. proc. pen., a cărei valabilitate ca mijloc de probă în cauză nu a fost afectată de concluziile lipsite de pertinenţa sub acest aspect ale expertizei criminalistice efectuate la cercetarea judecătorească şi nu în ultimul rând; (iii) declaraţiile repetate în acuzare, în confirmarea denunţului iniţial făcute în cadrul şi pe parcursul procesului penal şi de martorul T.C., în raport cu care declaraţia ultimă din recurs, cu caracter extrajudiciar – nesusţinută prin cererea de audiere specială atât de titularul acesteia cât şi de inculpatul în cauză – urmează a fi înlăturată ca nesinceră şi făcută pro causa şi; (iv) contrar celor susţinute de inculpat, existenţa infracţiunii de luare de mită din luna noiembrie 2005 - şi implicit netemeinicia motivului de achitare în baza art. 345 alin. (3) rap.la art. 10 lit. a) C. proc. pen. – este probată în cauză şi de împrejurarea că, potenţial inculpatul avea competenţă materială, teritorială şi personală în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (3) şi art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 91/3002 privind Organizarea Gărzii Financiare astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 132/2004 în vigoare la momentul respectiv să efectueze alături de controale operative tematice în calitate de comisar şef şi controale inopinate privind respectarea normelor de comerţ, operarea, depistarea şi înlăturarea operaţiunilor ilicite la firmele denunţătorilor cu consecinţa aplicării de sancţiuni contravenţionale şi alte măsuri administrative coercitive, în acest mod explicându-se şi acceptarea de către denunţători a acţiunilor necuvenite de pretindere bani ori alte foloase, întreprinse de inculpat.
Lucrarea de montare ferestre termopan şi tâmplărie PVC la locuinţa proprietate personală a fost comisă în acelaşi context al asigurării de către inculpat a protecţiei financiare a SC B.I. SRL Brăila administrată de martorul-denunţător T.C. în schimbul dobândirii folosului material arătat în cuantum de 35.000 lei (rol) la timpul respectiv.
Conform situaţiei anexate adresei din 29 august 2007 emisă de Garda Financiară – Secţia Judeţeană Brăila inculpatul a făcut parte din toate cele 6 echipe ce au efectuat controale la SC B.I. SRL Brăila în perioada 2002-2005, lucrarea a fost efectuată în perioada august-septembrie 2005 potrivit declaraţiilor martorilor B.I., K.C. şi E.M. iar ulterior nu a mai fost realizat nici-un control la această societate; lipsa unei chitanţe ori facturi doveditoare a efectuării plăţii şi conduita nesinceră a inculpatului la explicaţiile ulterioare solicitate de Comisarul general – că au efectuat lucrarea prin altă societate ori ar fi achitat un preţ mai mare de 40.000.000 rol – justifică înlăturarea de către procuror şi instanţe a apărării acestuia făcută cu ajutorul martorilor F.C. şi D.V. soţia sa şi în recurs chiar cu martorul denunţător T.C. prin declaraţia extrajudiciară privind caracterul legal al lucrării amintite şi plata preţului acesteia şi implicit constatarea în cursul judecăţii în fond şi a apel că această faptă are de asemenea caracter ilicit realizând elementele unei alte infracţiuni de luare de mită în varianta agravantă, prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
În consecinţă probele administrate pe parcursul procesului penal necesare şi suficiente pentru aflarea adevărului în cauza cu privire la faptele denunţate şi încadrarea acestora ca infracţiuni de luare de mită atestă netemeinicia motivelor de casare invocate de inculpat şi impun respingerea ca nefondat a recursului sau în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. precum şi obligarea sa – potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare statului.
B. Referitor la critica de netemeinicie circumscrisă art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. privind greşita individualizare a pedepselor sub aspectul cuantumului acestora stabilit sub minimul legal special de 3 ani închisoare prin reţinerea nejustificată de circumstanţe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 C. pen. / cât şi a modalităţii inadecvate neprivative de libertate în condiţiile art. 861 şi urm. C. pen. în raport cu finalitatea preventivă a sancţiunii penale indicată de legiuitor prin art. 52 C. pen., invocat de procuror se constată următoarele:
Relaţiile sociale protejate de lege prin incriminarea faptelor reţinute în sarcina inculpatului sunt cele referitoare la buna desfăşurare a atribuţiilor de serviciu activitate incompatibilă cu suspiciunea uzitării funcţiei în scopuri ilicite.
Ca atare Înalta Curte apreciază că în considerarea pericolului concret ridicat al faptelor de corupţie în speţă constând în comiterea repetată a unor infracţiuni de luare de mită şi a finalităţii preventive a sancţiunii penale stabilite prin art. 52 C. pen. pedeapsa actuală de 2 ani şi 6 luni închisoare – al cărei cuantum a fost stabilit prin reţinere justificată de circumstanţe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 C. pen. faţă de celelalte criterii de individualizare din art. 72 şi urm. C. pen. – se impune a fi executată prin privare de libertate în condiţiile art. 71, art. 64 lit. a), teza a II-a lit. b) şi c) C. pen. înlăturându-se suspendarea sub supraveghere potrivit art. 861 şi urm. C. pen., în care sens va fi admis recursul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. – serviciul teritorial Galaţi, potrivit art. 38515 pct. 2 lit. d) rap.la art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Se vor menţine restul dispoziţiilor deciziei atacate.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. –Serviciul Teritorial Galaţi împotriva Deciziei penale nr. 29/ A din 19 martie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, privind pe inculpatul D.V.
Casează decizia penală sus-menţionată numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei rezultante de 2 ani şi 6 luni închisoare.
Înlătură aplicarea dispoziţiilor art. 861 şi următoarele C. pen. şi dispune executarea pedepsei principale rezultante în regim de detenţie de 2 ani şi 6 luni închisoare în condiţiile dispoziţiilor art. 71 – 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen.
Menţine restul dispoziţiilor deciziei atacate.
Respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul D.V. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 19 ianuarie 2010.
Alte legături de la această informațiecomunicate de presă din
04 iunie 2007
comunicate-hotărâri de condamnare din
19 ianuarie 2010