IMPARȚIALITATE·INTEGRITATE·EFICIENȚĂ
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
| Decizia nr. 1895/2009 |
Dosar nr. 2674/54/2008 |
Şedinţa publică din 22 mai 2009
Asupra recursurilor de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin Rechizitoriul din 5 septembrie 2006, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor M.I. şi V.I. pentru mai multe infracţiuni printre care: art. 12 lit. a) şi lit. b) din Legea nr. 78/2000, art. 17 lit. c) şi lit. d) din aceeaşi lege raportate la art. 290 C. pen., ş.a.
Prin acelaşi rechizitoriu, conform art. 262 pct. 2 lit. a), art. 11 pct. l lit. b), art. 10 lit. b/l) C. proc. pen. şi art. 18/1 alin. (3) combinat cu art. 91 C. pen., s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, respectiv amendă în cuantum de 1000 lei, faţă de învinuita M.E.L., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 292 C. pen. şi art. 36 din Legea nr. 115/1996 şi art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 292 C. pen.
Împotriva acestei soluţii, în temeiul art. 278 C. proc. pen., M.E.L. a formulat plângere la Procurorul şef al Secţiei de Combatere a Infracţiunilor conexe Infracţiunilor de Corupţie din cadrul DNA.
Prin Ordonanţa din 17 octombrie 2006, procurorul şef adjunct a admis plângerea petentei M.E.L. împotriva soluţiei atacate, a infirmat sub acest aspect Rechizitoriul nr. 10/P/2005 din 5 septembrie 2006 şi a dispus redeschiderea şi reluarea urmăririi penale faţă de învinuită pentru infracţiunile prevăzute de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 292 C. pen. şi art. 36 din Legea nr. 115/1996 şi art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În final, în urma administrării altor probe, prin Rechizitoriul din 31 octombrie 2007, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DNA - S.C.I.I.C., a dispus trimiterea în judecată penală a inculpatei M.E.L. pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii săvârşit în scopul ascunderii unei fapte de corupţie, prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 292 şi art. 36 din Legea nr. 115/1996.
S-a reţinut că la data de 4 mai 2005, cu ocazia completării, în calitate de judecător la Tribunalul Gorj, a declaraţiei de avere pentru Consiliul Superior al Magistraturii, aceasta a omis să declare deţinerea unui teren în suprafaţă de 400 mp în judeţul Gorj, respectiv săvârşirea de către soţul său M.I. a infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. a) Legea nr. 78/2000.
Printr-o primă sentinţă penală (nr. 26 din 28 ianuarie 2008), Curtea de Apel Craiova, secţia penală, a dispus achitarea inculpatei M.E.L. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunile prevăzute de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 292 C. pen. şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 36 din Legea nr. 115/1996 raportat la art. 292 C. pen.
Prin decizia nr. 1951 din 2 iunie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA - Serviciul Anticorupţie Craiova, a casat sentinţa penală nr. 26 din 28 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală, şi a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova.
Motivul de casare l-a constituit achitarea inculpatei pentru două infracţiuni deşi prin rechizitoriu a fost trimisă doar pentru o singură faptă penală.
Pentru judecarea cauzei în limitele investirii sale, s-a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare.
Prin sentinţa penală nr. 37 din 10 martie 2009, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, rejudecând cauza, a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 292 C. pen. şi art. 36 din Legea nr. 115/1996, în infracţiunea prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 292 C. pen. şi art. 50 alin. (1) din Legea nr. 144/2007.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatei M.E.L. pentru fapta penală menţionată. S-a reţinut că nu există latura subiectivă a infracţiunii, inculpata neavând intenţia de a ascunde o faptă de corupţie.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA - Serviciul Anticorupţie Craiova şi inculpata.
Parchetul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385/9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., susţinând că instanţa de fond a comis o gravă eroare de fapt ce a avut drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare.
Inculpata M.E.L. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385/9 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., susţinând că fapta a fost greşit încadrată juridic.
A mai considerat că excepţia încălcării principiului „non reformaţio în pejus" a fost greşit soluţionată odată cu fondul, iar temeiul achitării este greşit.
Examinând motivele de recurs invocate, actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată temeinicia recursului declarat de inculpată, precum şi netemeinicia recursului declarat de Parchet pentru următoarele argumente:
Organele de urmărire penală, inclusiv Parchetul, sunt obligate să respecte dreptul la apărare al învinuitului sau al părţii nemulţumite de o soluţie de clasare, scoatere de sub urmărire penală ori de încetare a procesului penal, drept la apărare garantat de art. 24 alin. (1) din Constituţie.
Dreptul la apărare este garantat şi prin art. 6 C. proc. pen.
Potrivit alin. (2) al art. 6 C. proc. pen., organele judiciare sunt obligate să asigure părţilor deplina exercitare a drepturilor procesuale în condiţiile prevăzute de lege şi să administreze probele necesare, în apărare.
În cadrul acestor exercitări a drepturilor procesuale, un rol important îl au căile de atac printre care se află şi plângerea contra actelor procurorului, prevăzută de art. 278 alin. (3) C. proc. pen.
O garanţie a exercitării căilor de atac este aceea a neagravării situaţiei în propria cale de atac, prevăzută de art. 372 (pentru apel) şi de art. 385/8 C. proc. pen. (pentru recurs).
Prin urmare, în propria cale de atac, nici un organ judiciar nu poate agrava situaţia celui care o exercită, indiferent dacă este procuror sau instanţă de judecată.
Încălcând acest principiu („non reformatio in pejus"), în propria plângere formulată de M.E.L. împotriva soluţiei de scoatere de sub urmărire penală dispusă prin rechizitoriul din 5 septembrie 2006 în dosarul nr. 10/P/2005, acelaşi Parchet după admiterea plângerii şi redeschiderea urmăririi penale, dispune trimiterea în judecată penală prin rechizitoriul nr. 231/P/2006 din 31 octombrie 2007 a învinuitei pentru fapta pentru care iniţial aceasta a fost scoasă de sub urmărire penală.
Înalta Curte constată că acest ultim rechizitoriu prin care se încalcă un drept fundamental - dreptul la apărare, în cadrul căruia se înscrie şi dreptul de a nu i se agrava unei părţi situaţia în propria sa cale de atac, drept garantat de Constituţie şi de Codul de procedură penală, nu reprezintă o sesizare legală a instanţei de judecată.
În consecinţă, existând un caz în care exercitarea acţiunii penale de către Parchet este împiedicată, respectiv cazul prevăzut de art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpată, va casa sentinţa atacată şi în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., va dispune încetarea procesului penal pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 292 C. pen. şi art. 36 din Legea nr. 115/1996.
În raport cu această excepţie dirimantă, Înalta Curte consideră că este inutilă examinarea celorlalte cazuri de casare care se referă la fondul litigiului.
Cheltuielile judiciare avansate de stat, rămân în sarcina acestuia, conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpata M.E.L. împotriva sentinţei penale nr. 37 din 10 martie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Casează sentinţa atacată şi, rejudecând, în baza art. 11 alin. (1) lit. c) raportat la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., încetează procesul penal pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 292 C. pen. şi art. 36 din Legea nr. 115/1996.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticoruptie - Serviciul Teritorial Craiova împotriva aceleiaşi sentinţe.
Cheltuielile judiciare efectuate de stat, rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 mai 2009.
Alte legături de la această informațiecomunicate de presă din
02 noiembrie 2007
comunicate de presă din
30 martie 2006