Direcția Națională Anticorupție

IMPARȚIALITATE·INTEGRITATE·EFICIENȚĂ

ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3892/2008

Dosar nr. 1749/85/2007

Şedinţa publică din 26 noiembrie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 12 din 21 ianuarie 2008, Tribunalul Sibiu l-a condamnat pe inculpatul R.D., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani conform art. 92 C. pen., atrăgându-se atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
Au fost aplicate dispoziţiile art. 71 şi 64 lit. a) - c) şi art. 71 alin. (5) C. pen.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 254 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în baza probelor administrate în cauză următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul a îndeplinit, în perioada 2000 - 2004, funcţia de director al SC A.D.O. SA Sibiu, societate, care a acumulat datorii însemnate la bugetul de stat, motiv pentru care creditorii D.G.F.P. Sibiu şi C.J.P. Sibiu, au trecut la executarea silită a activelor societăţii pentru recuperarea creanţelor.
În această împrejurare C.J.P. a demarat procedura de vânzare silită a fermei nr. 3 porcine aparţinând societăţii debitoare, întocmindu-se procesele-verbale de afişare a publicaţiei de vânzare şi publicaţia de vânzare la 17 septembrie 2008.
Urmare licitaţiei desfăşurate la sediul debitoarei la 28 septembrie 2001, ferma nr. 3 porcine este adjudecată de M.O., administrator al SC O. SRL la preţul de 2.425.000.000 lei ROL şi TVA, deşi preţul de evaluare al imobilului fusese stabilit la suma de 3.450.0000.000 lei ROL.
Anterior licitaţiei, în primăvara anului 2001, între inculpat şi martora P.M.G. se purtaseră discuţii, inculpatul cunoscând intenţia martorei de a achiziţiona una din fermele societăţii.
În septembrie 2001, inculpatul l-a contactat telefonic pe martorul M.O. ce era asociat cu P.M.G., i-a întrebat dacă aceştia mai sunt interesaţi de achiziţionarea unei ferme ce aparţinea SC A. SA Dealul Ocnei Sibiu, ocazie cu care a dat de înţeles martorului că ar putea influenţa membrii comisiei de licitaţie, în sensul de a facilita adjudecarea firmei la un preţ inferior celui real.
La îndemnul martorului M.O., martora P.M.G., l-a contactat din Canada prin telefon pe inculpat, prilej cu care, acesta a pretins că are influenţă asupra preşedintelui comisiei, a susţinut că l-ar putea convinge să stabilească un preţ de vânzare chiar sub 2 miliarde lei ROL.
În schimbul acestui serviciu, inculpatul a pretins martorei suma de 10.000 dolari S.U.A. ce urmează a fi împărţită între membrii comisiei.
Discuţia purtată în aceşti termeni este reluată la telefon de inculpat şi martoră, înregistrată de aceasta din urmă pe o casetă.
Declaraţiile martorilor P.M.G., M.O., conţinutul înregistrărilor, sunt probe în baza cărora prima instanţă a reţinut dovedită vinovăţia inculpatului, în săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în forma prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Cât priveşte infracţiunea de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, constând în pretinderea sumei de 10.000 mărci germane de la A.M., administrator al SC M. SRL pentru a nu contesta licitaţia organizată de D.G.F.P. Sibiu prin care încerca vânzarea silită a fermei nr. 2 a SC A. SA Dealul Ocnei, s-a apreciat că nu s-a făcut dovada existenţei acesteia, dispunându-se arestarea inculpatului.
Reţinând vinovăţia inculpatului doar pentru infracţiunea prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, instanţa de fond l-a condamnat la o pedeapsă al cărui cuantum şi modalitate de executare s-au stabilit prin valorificarea tuturor criteriilor legale de individualizare, respectiv, pericolul social concret, datele care caracterizează pozitiv persoana inculpatului, profilul socio-profesional şi moral.
În termen legal, împotriva sentinţei, D.N.A. - S.T. Alba şi inculpatul au declarat apel, invocând critici privind nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii.
Astfel, în apelul D.N.A. - S.T. Alba se invocă:
- greşita arestare a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen.;
- greşita individualizare a pedepsei pentru infracţiunea prevăzută de art. 157 alin. (1) C. pen.
Inculpatul, a susţinut, în esenţă, că actele de urmărire penală sunt lovite de nulitate absolută întrucât în cauză nu s-a probat publicarea în M. Of. a normelor de numire a ofiţerilor de poliţie judiciară. Referitor la infracţiunea de trafic de influenţă, inculpatul susţine că nu s-au făcut probe de vinovăţie, înregistrarea convorbirilor telefonice fiind făcută ilegal.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia penală nr. 50/ A din 29 mai 2008, a respins, ca nefondate, ambele apeluri, constatând că prima instanţă, a evaluat judicios probatoriul administrat în cauză cu respectarea tuturor dispoziţiilor procedurale, reţinând legal, temeiuri şi motivat vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., raportat l art. 6 din Legea nr. 78/2000.
În termen legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA - S.T. Alba Iulia şi inculpatul au declarat recurs, reiterând aceleaşi critici ce vizează nelegalitatea şi netemeinicia hotărârilor.
În susţinerile orale, formulate la data dezbaterilor, parchetul şi-a restrâns motivele de recurs, în sensul că a renunţat la critica ce viza greşita achitare a inculpatului pentru infracţiunea de luare de mită.
Examinând cauza, în raport de motivele formulate şi susţinute oral, prin prisma cazurilor de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 10 şi 14 C. proc. pen., cât şi din oficiu, se constată nefondate recursurile.
Potrivit dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. pen., probele nu au valoare prestabilită de lege, aşa încât, aprecierea fiecăreia se face de către organul de urmărire penală şi instanţă. Criteriul determinant în aprecierea lor, şi implicit în soluţionarea acţiunii penale, îl constituie forţa probelor de a exprima adevărul, fiind irelevant momentul procesual căruia îi aparţine sau organul care le-a administrat.
În cauza dedusă judecăţii probele strânse la urmărirea penală şi verificate în cursul cercetării judecătoreşti în condiţii de publicitate, nemijlocire şi contradictorialitate dovedesc dincolo de orice îndoială vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Astfel, instanţa de fond cât şi cea de prim control judiciar, corect au stabilit că anterior datei desfăşurării licitaţiei, urmare căreia a fost adjudecată ferma nr. 3 din cadrul societăţii a cărei conducere fusese asigurată de inculpat, acesta a purtat mai multe discuţii telefonice cu martora P.M.G., convorbiri a căror desfăşurare nu a fost negată.
Conţinutul acestora aşa cum a fost transmis, confirmă asigurările date de inculpat martorei, potrivit cărora în schimbul unor sume importante cerute, va interveni pe lângă şeful comisiei, în sensul de a influenţa preţul licitaţiei, respectiv să fie sub nivelul celui evaluat.
Apărarea inculpatului în sensul că înregistrările nu sunt legale, existând îndoieli cu privire la autenticitatea acestora, nu poate fi reţinută.
Potrivit dispoziţiilor procesual penale în vigoare la data efectuării înregistrărilor, în prezent reglementate de art. 91⁶ alin. (2) C. proc. pen., înregistrările audio prezentate de părţi, pot servi ca mijloace de probă când privesc propriile convorbiri sau comunicări care le-au purtat cu terţi, orice alte înregistrări pot constitui mijloace de probă dacă nu sunt interzise de lege.
În cauză, inculpatul, nu a formulat o cerere expresă, în sensul de a se dispune de către instanţă verificarea autenticităţii înregistrării, necontestându-se existenţa convorbirilor telefonice purtate cu martora.
Faptul că în realitate, inculpatul nu putea influenţa preţul licitaţiei, este lipsit de relevanţă, câtă vreme martorei P.M.G. i-a fost creată convingerea că inculpatul poate face demersuri în acest sens.
Influenţa de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 C. pen., nu presupune existenţa unei influenţe reale a făptuitorului asupra unui funcţionar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu. Este necesar pentru a fi îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii, ca influenţa pe care o are sau lasă să se creadă că o are făptuitorul, să privească un funcţionar care are ca atribuţii în îndeplinirile actului pentru care se pretind bani sau alte foloase.
Cât priveşte pedeapsa, atât sub aspectul cuantumului cât şi modalităţii de executare, se apreciază că este individualizată judicios prin valorificarea tuturor criteriilor legale, prevăzută de art. 72 C. pen.
Nu poate fi ignorat, timpul mare scurs de la data săvârşirii faptei, respectiv şapte ani, perioadă în care inculpatul nu a mai intrat în conflict cu legea penală.
Concluzionând, hotărârile supuse controlului judiciar sunt legale şi temeinice şi cum la examinarea din oficiu nu se constată vreun caz care să justifice reformarea lor, recursurile vor fi respinse ca nefondate conform art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. s) C. proc. pen.
În baza art. 189 alin. (1) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului parchetului rămân în sarcina statului.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A. - S.T. Alba Iulia şi inculpatul R.D. împotriva deciziei penale nr. 50/ A din 29 mai 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A. - S.T. Alba Iulia rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 noiembrie 2008.

Alte legături de la această informație

comunicate de presă din 02 aprilie 2007