IMPARȚIALITATE·INTEGRITATE·EFICIENȚĂ
Dosar nr. 9870/118/2007
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANŢA
SECŢIA PENALĂ ŞI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ŞI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 95/P
Şedinţa publică de la 11 Septembrie 2008
[...]
Asupra apelului penal de faţă:
Prin sentinţa penală nr.71 din 14.02.2008 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul penal nr.9870/118/2007 s-a dispus în baza art.257 al.1 c.p. rap.la art.6 din Legea nr.78/2000 aplic.art.74 al.1 lit.a şi c cod.penal. - art.76 lit.d condamnarea inculpatului O C S I la pedeapsa de 1(un) an şi 6(şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.
În baza art.71 al.1, 2 cod penal a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev.de art.64 al.1 lit.a teza II şi lit.b cod penal.
În baza art.81 cod penal a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prev.de art.82 cod penal, respectiv pe durata termenului de 3 ani şi 6 luni.
În baza art.71 al.5 cod penal pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.
În baza art.359 al.1, 2 cod pr. penală, a atras atenţia inculpatului asupra nerespectării disp.art.83 cod penal, privind revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepselor şi emiterea unei comunicări scrise în acest sens.
A constatat restituită către denunţătorul R A suma de 3000 euro.
În baza art. 191 alin. 1 cod pr. penală a obligat pe inculpat la plata sumei de 2750 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat din care 2500 RON în faza de urmărire penală.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 60/P/2006 din 28.09.2007 al Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie - Secţia de combatere a infracţiunilor de corupţie săvârşite de militari , înregistrat la această instanţă sub nr. de dosar. 9870/118/2007 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului Lt. (r) O C S I, pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă prev. şi ped. de art. 257 cod penal, cu ref. la art. 6 din Legea nr. 78/200 – modificată şi republicată; disjungerea cauzei privind fapta comisă de R A prev. de art. 6/1 din Legea nr.78/2000 modificată şi republicată şi declinarea competenţei în favoarea Serviciului Teritorial Constanţa din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, ca organ competent să emită soluţie de netrimitere în judecată a denunţătorului întrucât există cauza de nepedepsire prev. de art. 10 lit. i/1 din cod pr.penală cu trimitere la disp. Art. 6/1 alin 2 din Legea nr. 78/2000 modificată şi republicată.
S-a reţinut prin actul de sesizare al instanţei că la data de 06.12.2006 s-a consemnat şi înregistrat la Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Constanţa, denunţul formulat de R A, domiciliat în Constanţa, prin care acesta a sesizat faptul că inculpatul O C S I – ofiţer în marina militară, invocând că are influenţă asupra unchiului său O M– ofiţer în cadrul Poliţei de Frontieră – Serviciul management, resurse umane, i-a pretins, pentru sine, suma de 1000 euro, promiţându-i că, în schimb, va interveni pe lângă acesta pentru a-l determina să-l angajeze pe denunţător la Poliţia de Frontieră Constanţa .
Totodată, denunţătorul R A, a mai susţinut că inculpatul O C S I, fără a preciza valoric, i-a pretins , în plus, o altă sumă de bani, ce ar fi trebuit să ajungă la unchiul său în schimbul actelor pe care acesta trebuia să le îndeplinească pentru încadrarea lui la Poliţia de Frontierră Constanţa ( filele 16,17 dos u.p)
Ulterior, după prima întâlnire din 16.11.2006 cu inculpatul O C S I, precum şi din convorbirile telefonice purtate, acesta a precizat exact suma ce i-ar reveni ofiţerului O M din cadrul Poliţiei de Frontieră ca răsplată pentru demersurile pe care urma să le facă în virtutea funcţiei sale şi în vederea realizări interesului denunţătorului ,respectiv 2000 euro.
În legătură cu implicarea ofiţerului din cadrul Poliţiei de Frontieră, denunţătorul a susţinut că traficantul de influenţă, inculpatul O C S I chiar în prezenţa sa, a sunat şi a vorbit cu unchiul său, căruia i-a transmis că denunţătorul a acceptat să dea suma ce i s-a pretins , iar poliţistul de frontieră şi-a arătat disponibilitatea de a se întâlni cu cei doi pentru a primi banii, cu precizarea că va merge la întâlnire numai dacă cel interesat are banii asupra sa.
In vederea verificării celor sesizate prin denunţ, s-a dispus cu titlu provizoriu, prin ordonanţa nr. 1104/P/2006 din 6.12.2006, pe durata de 48 ore, interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice purtate de inculpatul O C S I şi R A ( filele 116,117).
Din transcrierea conţinutului discuţiilor purtate , a rezultat să susţinerile numitului R A se confirmă.
Prin Încheierea nr. 138 din 08.12.2006 , Tribunalul Constanţa a confirmat legalitatea şi temeinicia ordonanţei nr. 104/P/2006 din 06.12.2006 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie Serviciul Teritorial Constanţa ( fila 131).
La solicitarea D.N.A – Serviciul Teritorial Constanţa - Secţia Penală , a emis : - autorizaţia nr. 145 din 08.12.2006 pentru interceptarea şi înregistrarea pe suport magnetic a comunicărilor efectuate de la postul telefonic 0726358982, utilizator Rus Adrian, pe o durată de 28 de zile, începând cu 08.12.2006 până la data de 04.01.2007 şi – autorizaţia nr. 146 din 08.12.2006 pentru interceptarea şi înregistrarea pe suport magnetic a comunicărilor efectuate de la postul telefonic 0729994530, utilizator O S, pe o durată de 28 de zile începând cu 08.12.2006 până la data de 04.01.2007 ( filele 122,123 dos u.p.).
Având în vedere : actul de sesizare din care rezultă faptul că inculpatul O C S I, în mod repetat, îl apela telefonic pe denunţător; fiind indicii de comitere a unei infracţiuni de corupţie şi, în acelaşi timp, existând elemente concrete că se pregăteşte primirea efectivă a sumelor de bani pretinse, au fost dispuse măsuri de surprindere în flagrant a persoanei denunţate şi a faptelor penale arătate în sesizare şi declaraţiile denunţătorului R A.
Prin ordonanţa nr. 104/P/2006 din 12.12.2006 D.N.A – Serviciul Teritorial Constanţa, a dispus ,cu titlu provizoriu, pe durata a 48 ore, interceptarea şi înregistrarea ambientală, audio şi video, a comunicărilor purtate de denunţătorul R A cu inculpatul O C S I şi „unchiul” acestuia, numitul O M ( filele 124,125 dos u.p).
Prin încheierea din 140/15.12.2006, Tribunalul Constanţa a confirmat legalitatea şi temeinica ordonanţei nr. 104/P/2006 din 12.12.2006 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Constanţa ( fila 131 dos u.p).
Astfel, la data de 12.12.2006 , fapta inculpatului O C S I, de a primi suma de 200 euro în incinta restaurantului C. din Constanţa, a fost surprinsă în flagrant, în condiţiile şi împrejurările consemnate în procesul verbal întocmit cu acest prilej ( filele 35- 45 dos u.p).
In declaraţia consemnată cu ocazia prinderii în flagrant dar şi pe parcursul urmăririi penale, inculpatul O C S I a recunoscut că a primit suma de 2000 euro de la R A, în schimbul promisiunii că va interveni pe lângă O M – ofiţer în cadrul Poliţiei de Frontieră Constanţa, pentru ca acesta să-l angajeze pe R A la această instituţie ( filele 148- 160 dos u.p).
Referitor la suma de bani, despre care afirmase, faţă de denunţător, că i-ar reveni unchiului său O M, inculpatul O C S I a dat iniţial, răspunsuri evazive, fără a putea preciza condiţiile şi împrejurările în care urma să-i remită celui în cauză, banii.
Insistându-se asupra acestui aspect, în final, inculpatul O C S I a declarat că : nu a discutat niciodată cu O M despre posibilitatea de a-l angaja pe R A la poliţia de frontieră; nu are cu ofiţerul de poliţie o relaţie ce i-ar fi putut permite abordarea unui asemenea subiect; nu se vizitează , nu comunică telefonic cu acesta; ar fi luat cunoştinţă de existenţa în funcţia acestuia, din discuţiile purtate cu rudele comune, fără a preciza identitatea acestora ( filele 148 verso dos.u.p.).
De altfel, inculpatul a declarat că suma de 2000 euro, primită de la R A urma să i-o restituie acestuia în cele din urmă, atunci când situaţia sa financiară se redresa.
Pentru a se putea verifica susţinerile inculpatului O C S I în legătură cu raporturile interpersonale pe care acesta le-ar fi avut ori le are,cu numitul O M, i s-a solicitat primului să apeleze postul telefonic al celui de-al doilea, la numărul de telefon pus la dispoziţie de organele de urmărire penală.
Convorbirile dintre cei doi sunt redate în procesul verbal încheiat la data de 28.01.2007 ( filele 161- 162 dos u.p).
Din conţinutul acestora rezultă că O C S I discută cu unchiul său pentru prima dată despre eventualitatea angajării unei persoane la Poliţia de Frontieră.
Mai mult5, din conţinutul aceleiaşi discuţii telefonice , rezultă că O M a înţeles că ar fi vor5ba despre angajarea inculpatului O C S I, situaţie în care, cel din urmă a considerat necesar să facă precizări în acest sens, afirmând „ nu eu sunt angajat la MApN şi nu...”
Aceeaşi concluzie a neimplicării ofiţerului din cadrul Poliţiei de Frontieră ( O M) în comitere4a unei fapte de corupţie rezultă şi din conţinutul convorbirii purtate telefonic de inculpatul O C S I, la data de 12.12.2006 ora 15,30, când, în prezenţa denunţătorului încercând din nou să-l convingă pe acesta de influenţa pe care o are asupra funcţionarului invocat, apelează un post telefonic, şi, deşi în realitate vorbeşte cu o femeie, lasă se înţeleagă faptul că discută cu unchiul său despre problema în a cărei rezolvare era interesat R A ( filele 143- 144 dos u.p).
Mai mult decât atât, tot în ziua de 12.12.2006, între orele 10,47 – 10,48 de pe telefonul nr. 0729994530 inculpatul O C S I îl apelează pe martorul E M la telefonul nr. 0720553222, căruia îi adresează o serie de întrebări al căror conţinut au legătură cu problema angajării la poliţia de frontieră a denunţătorului R A ( în acelaşi context ca şi în primul caz în dorinţa dea crea certitudinea faţă de Ruse Adrian că îl cunoaşte pe O M).
Faţă de aceste aspecte, martorul E M, a declarat că înaintea efectuării acestei convorbiri, mai exact cu ocazia unei vizite pe care i-a făcut-o la domiciliu său în seara zilei de 11.12.22006 inculpatul O C S I împreună cu prietena sa de atunci, C G ( actuala soţie O C G), acesta l-a rugat, ca atunci când îl va suna a doua zi la telefon, să-i dea răspunsuri în contextul întrebărilor ori afirmaţiilor pe care i le va face ( filele 64-65 dos u.p).
Martorul E M a înţeles, la momentul respectiv, că inculpatul O C S I îi solicită acest mic serviciu ,pentru că are de luat nişte bani de la o persoană, fără să-i precizeze numele acesteia.
In schimbul acestui serviciu pe care i l-a făcut inculpatul O C S I, martorul E M nu a pretins şi nu a primit , nici înainte şi nici după convorbirea telefonică la care a participat pe data de 12.12.2006, vreo sumă de bani,bunuri sau foloase materiale.
De asemenea, pe parcursul cercetărilor din ziua realizării flagrantului s-a procedat la verificarea prezenţei la serviciu a ofiţerului de poliţie, comisar O M, acesta fiind citat la sediul DNA – Serviciul Teritorial Constanţa în vederea audierii ( filele 94 – 95 dos u.p).
Cu acest prilej s-a constatat că O M , la data de 12.12.2006 era plecat din unitate, în interes de serviciu la Oradea, judeţul Bihor, începând cu ora 10,00 a zilei de 12.12.2006.
Această împrejurare determină concluzia că inculpatul O C S I a făcut afirmaţii nesincere atât la momentul surprinderii în flagrant când, iniţial a afirmat că o parte din suma primită de la R A era destinată numitului O M cât şi, ocazionat de cele afirmate în timpul discuţiei telefonice purtate cu o persoană de sex feminin în timp ce se afla împreună cu denunţătorul în restaurantul C., înainte de momentul surprinderii în flagrant a faptei de primire a sumei de 200o euro.
In cele două situaţii, inculpatul O C S I a indus ideea că O M a pretins sume de bani pentru ca în virtutea atribuţiilor de serviciu, să rezolve angajarea lui R A la Poliţia de Frontieră Constanţa.
În aceste condiţii, se constată că, fapta de pretindere a sumei de 2000 euro de către O M , de la R A prin intermediul inculpatului O C S I , nu există, astfel încât , în cauză, cu privire la acest aspect s-a constatat existenţa cazului de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prev. de art. 10 lit. a cod pr penal, motiv pentru care Serviciul Teritorial Constanţa, a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numitul O M , cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prev. de art. 6 din Legea 78/2000 în ref. la art6 254 cod penal, întrucât fapta nu există ( art. 10 lit. a cod pr. penală( filele 11-14).
Situaţia de expusă în extenso mai sus şi care a fost reţinută prin actul de sesizare al instanţei, este dovedită în cauză cu următoarele mijloace de probă : sesizarea şi declaraţiile denunţătorului R A, dovada de restituire a sumelor puse la dispoziţie pentru realizarea flagrantului , declaraţiile martorilor E M- filele 64-71 dos u.p.; C M - filele 53- 61 dos u.p); C I- filele 76-77 dos u.p.; O M – filele 88-93 dos u.p.;O C G - fila 80 dos u.p; şi B T D .- filele 83 – 84 dos u.p) precum şi acte privind pe inculpatul O C S I – acte procesual penale – (rezoluţie începerea urmăririi penale, proces verbal ascultare, proces verbal e prezentare a materialului de urmărire penale), declaraţiile inculpatului O C S I, proces verbal de realizarea flagrantului, ordonanţele şi autorizaţiile de interceptare a comunicaţiilor emise de parchet şi instanţă; notele de transcriere a comunicaţiilor şi confirmarea acestora de către procuror, planşele foto în legătură cu realizarea flagrantului.
În termen legal a declarat apel D.N.A. Constanţa – Serviciul Teritorial Constanţa prin care critică sentinţa pronunţată în cauză sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului O C S I.
În motivele de apel scrise s-a susţinut că „în raport de întregul material probator administrat în faza de urmărire penală cât şi în faza de judecată, dar şi la gravitatea faptei reţinute in sarcina inculpatului, instanţa a dat dovadă de o blândeţe excesivă prin stabilirea unei pedepse in cuantum redus si a cărei executare a fost suspendată condiţionat”.
În aliniatul doi al motivelor de apel se susţine „o asemenea pedeapsă şi o asemenea modalitate de executare, Tribunalul Constanţa nu a avut în vedere natura infracţiunii comise de inculpatul S Ş ( trafic de influenţă )”.
Deşi, nu se contestă reţinerea circumstanţelor atenuante se susţine de reprezentantul parchetului că s-a acordat o eficienţă „nejustificat de sporită” şi că, s-ar fi impus numai orientarea pedepsei spre minimul special prevăzut de norma incriminatoare, iar nu coborârea sub această limită.
In raport de frecvenţa crescută a infracţiunilor de corupţie se impune ca pedeapsa aplicată să fie suspendată în condiţiile art.86 ind.1 cod penal – suspendarea sub supraveghere.
Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate, în raport de motivul de apel, cât şi din oficiu, conform art.371 alin.2 cod pr.penală, curtea constată că apelul este nefondat.
Potrivit art.72 cod penal la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorul şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În raport de aceste prevederi legale, prima instanţă a reţinut în mod corect situaţia de fapt, a stabilit vinovăţia inculpatului pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei comise de inculpat, încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, prima instanţă a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului atât sub aspectul naturii şi al cuantumului acesteia cât şi ca modalitate de executare fiind respectate criteriile generale prev. în art.72 cod penal.
Invocarea în apel că, instanţa de fond a dat dovadă „ de o blândeţe excesivă”, cât şi faptul că „nu poate fi ignorat contextul social în care s-au derulat faptele, frecvenţa crescută a infracţiunilor de corupţie” în raport cu fapta comisă de inculpat, trebuie demonstrată. Simpla afirmaţie nu poate fi acceptată atâta timp cât instanţa de fond a făcut o corectă apreciere a materialului probator administrat în această cauză şi a reţinut în mod temeinic vinovăţia inculpatului în comiterea faptelor.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ce priveşte comportarea inculpatului.
Pe de altă parte, pedeapsa şi modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în aşa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi evitarea în viitor a săvârşirii unor fapte penale similare.
Operaţiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei şi autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.
Câtă vreme inculpatul a recunoscut şi regretat fapta comisă, a adoptat o poziţie sinceră încercând să atenueze cât mai mult consecinţele faptei sale, nu justifică admiterea apelului declarat în cauză şi realizarea unei noi individualizări a pedepsei.
Cu privire la aplicarea prev. art.861 cod penal, respectiv aplicarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere aşa cum s-a solicitat în apel, curtea constată că această măsură impune condamnatului obligaţii ce trebuie respectate pe durata pedepsei aplicate şi termenului de încercare.
Instanţa are obligaţia să o particularizeze, conferindu-i un conţinut concret, deoarece în caz contrar ar fi un simplu comandament abstract.
Instanţa trebuie să fixeze datele de condamnare a condamnatului şi să desemneze judecătorul sau un alt organ la care urmează să se prezinte acesta, astfel măsura nu-şi poate atinge scopul.
În cauză, inculpatul este ofiţer activ în cadrul Unităţii Militare 0203, iar în prezent, aşa cum rezultă din adresa nr.10643/9.09.2008, iar în prezent este plecat într-un voiaj internaţional de 5 luni pe nava S. L. din cadrul T. 98 SRL C. A. Constanţa cu sediul în B-dul Mamaia [...].
Deci, şi ultima critică de aplicare a suspendării sub supraveghere este nefondată.
Faţă de aceste considerente, în temeiul art.379 pct.1 lit.b cod pr.penală respinge apelul parchetului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.379 pct.1 lit.b cod pr.penală,
Respinge apelul formulat de D.N.A. CONSTANŢA – SERVICIUL TERITORIAL CONSTANŢA, împotriva sentinţei penale nr.71 din 14 februarie 2008, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul penal nr.9870/118/2007, ca nefondat.
Cu recurs, în termen de 10 zile de la pronunţare pentru părţile prezente şi de la comunicare pentru cele care au lipsit.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 septembrie 2008.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, prin decizia penală nr. 3937 din 28.11.2008, pronunţată în dosarul nr. 9870/118/2007, a respins recursul D.N.A.
Alte legături de la această informațiecomunicate de presă din
02 octombrie 2007