increase font sizedecrease font size | 

Direcția Națională Anticorupție

MINISTERUL PUBLIC

PARCHETUL

DE PE LÂNGĂ

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

 
IMPARȚIALITATE·INTEGRITATE·EFICIENȚĂ



R O M Â N I A
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Cod ECLI ECLI:RO:CATGM:2020:007.000183
Dosar nr. 2878/251/2013
Nr. de înregistrare ca operator de date cu caracter personal - 3132

DECIZIA PENALĂ NR. 183/A
Ședința publică din 19 iunie 2020
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: (…)
JUDECĂTOR: (…)
GREFIER: (…)

Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor formulate de către:
- Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Târgu Mureș,
- partea civilă E.B. S.A. (ELCEN), prin administrator judiciar S.Q. SPRL Filiala București (cu sediul în București, str. (…), nr. (…), bl. (…), sc. (…), ap. (…), sector (…)),
împotriva Sentinței penale nr. 68/5.05.2017, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr. 2878/251/2013, privind pe inculpații H.Ș. (fiul lui Ș. și M., născut la data de (…) în com. (…), jud. (…), domiciliat în (…), CNP: (…), nr. de telefon: (…)) și H.C. (fiica lui (…) și (…), născută la data de (…) în orașul (…), jud. (…), domiciliată în (…), f.f.l. în (…), CNP: (…), nr. de telefon: (…)).
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Târgu Mureș a înaintat la dosarul cauzei, la data de 4 iunie 2020, concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale inculpaților-intimați, personal și prin apărător, precum și ale reprezentantului parchetului au fost consemnate în încheierea din data de 22 mai 2020, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 5 iunie 2020, apoi pentru data de astăzi, 19 iunie 2020, încheieri care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
În contextul evoluției situației epidemiologice determinate de răspândirea la nivel național a infecției cu coronavirus SARS CoV-2, prin raportare la declararea de către organizația Mondială a Sănătății a epidemiei de coronavirus, ca pandemie, publicitatea ședinței de pronunțare se asigură prin publicarea soluției pe portalul instanței www.just.ro.

CURTEA,

Asupra căilor de atac de față,
1. Prezentarea sesizărilor. Prin cererile înregistrate la Curtea de Apel Tg.-Mureș sub nr. 2878/251/2013/3 iulie 2018, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Tg.-Mureș și partea civilă S.C. E.B. S.A. au declarat apel împotriva sentinței penale nr. 68/5 mai 2017 pronunțate de Tribunalul Mureș în dosarul nr. 2878/251/2013.
În motivarea apelului, procurorul contestă legalitatea și temeinicia sentinței Tribunalului Mureș de achitare a inculpaților H.Ș. și H.C. de sub acuza comiterii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 132 din Legea nr.78/2000 raportat la art.248 C. pen. din 1968 (în forma continuată prevăzută de art. 41 alin. 2 C. pen. din 1968 în privința primului inculpat), pe motivul prevăzut art. 16 alin. 1 lit. c C. pr. pen.
Din perspectiva legalității, procurorul subliniază că, în raport cu considerentele primei instanțe, potrivit cărora atribuțiile de serviciu afirmativ încălcate de către inculpații H.Ș. și H.C. nu sunt reglementate expres prin legislația primară - legi și ordonanțe ale Guvernului, contrar celor stabilite prin Decizia nr. 406/2015 a Curții Constituționale a României, în mod primordial, tribunalul ar fi trebuit să facă aplicarea art. 16 alin. l, lit. b, teza întâi C. pr. pen., acest temei juridic având prioritate față de art. 16 alin. l, lit. c C.pr. pen, fiind de domeniul evidenței că în cazul în care instanța de fond ar fi considerat că există un concurs între două cazuri de achitare (art. 16 alin. l lit. b , teza întâi C. pr. pen. și respectiv art. 16 alin. 1 lit. c C. pr. pen.), era obligată să aplice ordinea de prioritate stabilită în cadrul acestui text legal și să statueze aplicarea art. 16 alin. l lit. b, teza întâi C.pr. pen. Cu toate acestea și strâns legat de temeinicia celor reținute în primă instanță, procurorul consideră că este eronată concluzia tribunalului după care nu a fost încălcată de către inculpați legislația primară indicată de parchet.
Din perspectiva temeiniciei, procurorul critică soluția de achitare, întemeiată pe prevederile art. 16 alin. 1 lit. c C. pr. pen., susținând în esență că probatoriul administrat în cauză confirmă dincolo de orice îndoială rezonabilă că faptele puse pe seama inculpaților H.Ș. și H.C. există, au fost săvârșite de către aceștia și constituie infracțiunea de abuz în serviciu.

În apelul său, partea civilă S.C. E.B. S.A. critică soluția de respingere a acțiunii civile promovate, considerând că este în drept să obțină obligarea în solidar a inculpaților H.Ș. și H.C. la plata sumei de 7.274 lei, cu care apelanta s-a constituit parte civilă în proces.

Analizând apelurile pendinte, prin prisma materialului dosarului nr. 2878/251/2013 al Tribunalului Mureș, a motivelor invocate, a probelor administrate în al doilea grad, a susținerilor și concluziilor reprezentantului Ministerului Public și ale părților, precum și din oficiu, în limitele efectului devolutiv, se rețin următoarele:

2. Prezentarea hotărârii atacate. Prin sentința penală nr. 68/5 mai 2017, Tribunalul Mureș:
-în baza art. 396 alin. 5, raportat la art. 16 alin. 1 lit. c) Cod procedură penală, l-a achitat pe inculpatul H.Ș. de sub acuza săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 13 ind. 2 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (1968).
-în baza art. 396 alin. 5, raportat la art. 16 alin. 1 lit. c) Cod procedură penală, a achitat-o pe inculpata H.C. de sub acuza săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 13 ind. 2 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248 Cod penal (1968).
-în baza art. 397, raportat la art. 25 Cod procedură penală, a respins acțiunea civilă exercitată de partea civilă SC E.B. SA.
-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 275 alin. 3 Cod procedură penală.

În motivarea acestei soluții, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul întocmit la data de 12 noiembrie 2013, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Mureș a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților H.Ș. și H.C., sub acuza săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art.132 din Legea nr.78/2000, modificată, raportat la art. 248 C. pen., față de inculpatul H.Ș. reținându-se și art. 42 alin. 1 C. pen., privind infracțiunea continuată.
În fapt, în actul de sesizare a instanței, s-a reținut, în esență, că inculpatul H.Ș., mai întâi, în calitate de director adjunct tehnic al Sucursalei Electrocentrale (…), nu a adus la îndeplinire dispozițiile exprese ale șefului său ierarhic – directorul executiv al societății, de a se asigura contorizarea apei potabile furnizate către S.C. „L H.” S.R.L. în baza contractului de prestări servicii nr. 2835/16 mai 2006, încheiat între SC E.B. SA- Sucursala Electrocentrale (…)- Centrala Termoelectrica (…), și S.C "L. H” S.R.L, zădărnicindu-se astfel orice posibilitate de cuantificare a cantităților și de încasare a contravalorii acestora; apoi a permis executarea clandestină a racordului de apă către beneficiar și a trecut sub tăcere prestarea acestui serviciu, iar în cele din urmă, în calitate de director executiv, știind că societatea pe care o conduce furnizează fără niciun titlu și absolut gratuit și nelimitat apă potabilă către S.C. „L. H.” S.R.L., nu a efectuat absolut nici un demers pentru legalizarea prestării serviciului.
Totodată, s-a reținut că inculpata H.C., în calitate de lucrător în cadrul Compartimentului Achiziții – Contracte Vânzări și ulterior de șef al Biroului Achiziții din cadrul Sucursalei Electrocentrale (…), nu a dispus înregistrarea în contabilitate a contractului nr. 2835/16 mai 2006, încheiat de societatea la care era angajată cu S.C. „L. H.” S.R.L., ascunzându-l, și nu a efectuat demersurile necesare pentru legalizarea furnizării de apă potabilă, prin acestea zădărnicindu-se orice posibilitate de cuantificare a cantităților de apă potabilă furnizate și de încasare a contravalorii acestora.
În acest fel, s-a produs un avantaj patrimonial în beneficiul S.C. „L. H.” S.R.L. și s-a cauzat un prejudiciu în sumă de 10.699,34 lei.

În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Mureș a dedus că în anul 2006, O.I. era directorul general al Sucursalei Electrocentrale (…)– Centrala Termoelectrică (…), funcție deținută până la decesul său, survenit la 29 august 2007.
Inculpatul H.Ș. a fost director adjunct tehnic al Sucursalei Electrocentrale (…)– Centrala Termoelectrică (…) în perioada 1 aprilie 2003 – 1 septembrie 2007, iar în intervalul 1 septembrie 2007 – 20 martie 2009 a deținut funcția de director general al aceleași unități.
Inculpata H.C., până în anul 2008, a lucrat în cadrul Compartimentului Contracte – Vânzări al unității sus–menționate, în calitate de inginer principal pe probleme de achiziție, iar apoi, din anul 2008 până la 1 aprilie 2011, a ocupat postul de șef al Biroului Achiziții.
Cu adresa nr. 3265/30 martie 2011, Sucursala Electrocentrale (…)– Centrala Termoelectrică (…), a trimis către DNA nota internă nr. 10996/19 noiembrie 2010, referitoare la depistarea livrării de apă potabilă fără contract de furnizare și fără contorizare, către SC "L. H" SRL, întocmită de martorii D.Ș. (director adjunct tehnic) și O.M. (inginer șef exploatare), adresată conducerii SE (…), din care rezultă că, la data de 3 noiembrie 2010, la solicitarea Secției Chimice, s-a început spălarea separatorului de ulei nr. 2.
Pentru a efectua această lucrare, s-a racordat autotunul de stins incendiu la hidrantul nr. 16, pentru a se alimenta cu apă. Din acest motiv, presiunea apei potabile din rețea a scăzut la un bar. În jurul orei 10:00, un reprezentant al SC "L. H" SRL, cu punct de lucru în vecinătatea centralei, a sesizat că le-a fost întreruptă furnizarea apei și li s-a compromis betonul aflat în preparare. Fiind anunțat directorul adjunct tehnic despre această situație, a dispus efectuarea unui control pe teren pentru a depista cauza întreruperii apei, crezând că cineva a închis din greșeală ventilul spre această societate. La acest control s-a depistat că livrarea apei se face fără contorizare și fără contract de furnizare.
Din adresa nr. 11184/26 noiembrie 2010, întocmită de martora B.A. (șef birou LUR – ISUR), s-a precizat că în arhiva Serviciului Tehnic nu sunt documente din care să rezulte că s-au efectuat lucrări de racordare la instalația de apă potabilă a SE (…), a consumatorului SC "L. H" SRL.
Conform notei interne nr. 11219/26 noiembrie 2010, la sediul SE (…)– Centrala Termoelectrică (…) s-a organizat o întâlnire cu administratorul SC "L. H" SRL, dl. H.L., la care au participat, din partea termocentralei, C.D. (director), D.Ș. (director adjunct tehnic), O.M. (director adjunct comercial), O.M. (inginer șef exploatare), inculpatul H.Ș. (șef serviciu tehnic), M.C. (șef serviciu proiectare) și M.C. (șef secție ETM I).
S-a consemnat că, în timpul discuțiilor:
- inculpatul H.Ș., care a deținut funcția de director adjunct tehnic în perioada anilor 2003-2007, a precizat că nu are cunoștință despre faptul că s-ar fi întocmit un contract de furnizare apă potabilă către SC "L. H" SRL;
- O.M. a arătat că a cerut informații de la Biroul Achiziții, despre existența sau inexistența unui contract de furnizare a apei potabile, inculpata H.C. spunând că nu are cunoștință despre existența unui asemenea contract;
- de la Biroul Contabilitate s-a aflat că nu s-au încasat bani pentru furnizarea de apă potabilă către SC "L. H" SRL, pe perioada anilor 2006-2010, și nici nu se știe despre existența unui astfel de contract;
- s-au purtat discuții despre modul de determinare a cantității de apă furnizată, după care, dl H.L. a plecat, dar nu înainte de a se stabili data unei noi discuții. După aproximativ 20 de minute de la părăsirea sediului SE (…)– Centrala Termoelectrică (…), a revenit, prezentând contractul de furnizare apă potabilă înregistrat la SE (…) cu nr. 2835/16 mai 2006, semnat de: O.I. (director la data încheierii contractului și până la decesul său din 29 august 2007), Ș.O. (director adjunct economic), M.D. (consilier juridic) și H.Ș. (director adjunct tehnic la data semnării), în cuprinsul contractului stipulându-se că SE (…) se obligă să livreze 10.000 mc apă potabilă în perioada 1 aprilie 2006 – 1 aprilie 2007, prețul convenit fiind de 20.000 lei.
În nota scrisă se mai consemnează că, în aceste condiții, i s-a cerut inculpatei H.C. să verifice dacă există și celălalt exemplar original al contractului, la SE (…); în aproximativ 10-15 minute, inculpata a prezentat contractul cu nr. 2835/16 mai 2006, păstrat în biroul ei la dosarul cu contracte expirate; pe coperta dosarului în care era păstrat contractul, era consemnat textul "expiră 1.04.2007".
S-a mai arătat în nota internă din 26 noiembrie 2010, că, deși acest contract a fost onorat de SE (…)– Centrala Termoelectrică (…), nu s-a încasat nicio sumă de bani, deoarece nu au fost emise facturi în acest sens.
În urma solicitării directorului Sucursalei Electrocentrale (…)– Centrala Termoelectrică (…), la data de 30 noiembrie 2010, inculpații H.C. și H.Ș., cât și alte persoane, și-au prezentat punctul de vedere în problema furnizării apei către SC "L. H" SRL.
Din înscrisurile aflate la dosar, prima instanță a constatat că, la data de 7 aprilie 2006 s-a înregistrat la Sucursala Electrocentrale (…)– Centrala Termoelectrică (…), sub nr. 2212, adresa (cererea) venită din partea SC "L. H" SRL (…), privind furnizarea de energie electrică și apă potabilă.

În urma discuțiilor cu solicitantul, directorul executiv O.I. a consemnat olograf pe această adresă:
"S-a stabilit:
- loc alimentare e.e.
- loc alimentare H2O
S.E. (…) asigură:
- la plecare de la RM 705-, aparataj comutație (sig. fuzibile, într.), contor, restul cheltuielilor se asigură de beneficiar (cablu etc.);
- apă S.E. (…) asigură contor, restul beneficiarul."
Acestea sunt condiții contractuale stabilite între părți, cu referire la modul de asigurare a materialelor și de suportare a lucrărilor necesare realizării furnizării energiei electrice și a apei potabile.
De asemenea, directorul executiv O.I. a mai făcut următoarea consemnare, pe aceeași adresă:
"Rog forme pentru perfectare contracte
- E.E.
- apă", urmată de dată (07.04.006) și semnătură.
Pe aceeași adresă, inculpatul H.Ș., director adjunct tehnic la acea vreme, a înscris o mențiune: "Apa de la TEMOSERV (după schemă)", urmată de semnătură.
Inculpatul a susținut că această înscriere, care apare pe originalul adresei, ar fi reprezentat o solicitare destinată Serviciului tehnic, condus la acea dată de martorul O.M., în sensul de a se realiza condițiile stabilite de directorul executiv, inculpatul indicând locul de racordare pentru apă. A arătat că făcuse și mențiunea "către Serviciul Tehnic", care ar fi fost ștearsă ulterior de cineva, pentru ca el să poată fi acuzat de neluarea măsurilor care s-ar fi impus. Expertiza grafică dispusă sub acest aspect, în faza de judecată, nu a depistat urme de ștersături pe porțiunea adresei nr. 2212/7 aprilie 2006, cuprinsă între ultima frază a acesteia și mențiunea scrisă de mână "Apa de la Termoserv (după schemă)", reținând doar unele urme de creion cu mină de grafit.
Prima instanță a mai reținut că înainte de a face această mențiune pe adresa nr. 2212/7 aprilie 2006 - "Apa de la Termoserv (după schemă)"-, inculpatul H.Ș., pe o copie xerox a adresei, realizată după ce directorul executiv O.I. a făcut înscrierile olografe la care ne-am referit, a înscris peste textul scris de directorul executiv , o dispoziție: "C-V. Dna ing. H., pregătiți modele de contracte (2 buc.)", urmată de semnătură. Aceasta ar rezulta din copia adresei aflată la fila 251 vol. II instanță.
Instanța a considerat că o asemenea copie a adresei nr. 2212/7 aprilie 2006 a ajuns la inculpata H.C., care a întocmit contractele de furnizare a energiei electrice și a apei potabile, însă nu înainte ca SC "L. H" SRL să vină cu adresa înregistrată la Sucursala Electrocentrale (…) – Centrala Termoelectrică (…) sub nr. 2725/10 mai 2006, , adresă conținând detalii în vederea încheierii contractelor, detalii referitoare la estimarea cantității de energie electrică consumată într-un an, respectiv la consumul estimat de apă potabilă (f. 252 vol. II instanță).
Inculpații au susținut – și nu au fost combătuți - că, semnalându-se lipsa contorului de apă în magazia Centralei Termoelectrice (…), s-a convenit asupra încheierii contractului pentru furnizarea apei potabile în regim paușal, adică fără a se ține seama de indicațiile unui contor, stabilindu-se ca în perioada 1 aprilie 2006 – 1 aprilie 2007, SC "E. B." SA – Sucursala Electrocentrale (…) să livreze apă potabilă în cantitate de 10.000 m3 la prețul de 20.000 lei, achizitorul având obligația de a efectua lunar plata, în termen de 30 de zile de la emiterea facturii de către prestator.
Prima instanță a apreciat că, din acest moment, problema asigurării contorului de apă a devenit o falsă problemă, iar inculpatul H.Ș. nu poate fi făcut responsabil de neaducerea la îndeplinire a dispozițiilor exprese ale șefului său ierarhic - "directorul executiv al societății, de a se asigura contorizarea apei potabile furnizate către SC "L. H" SRL", zădărnicindu-se astfel orice posibilitate de cuantificare a cantităților și de încasare a contravalorii acestora"
Încheierea în regim paușal a contractului pentru furnizarea apei potabile însemna că nu se ținea seama de indicațiile unui contor, adică nu mai era necesar un contor.
Oricum procurarea și montarea acestuia nu era atribuția inculpatului H.Ș., iar adresa nr. 2212/2006, având schițate condițiile inițiale de încheiere a contractelor pentru furnizarea de energie electrică și apă potabilă, a ajuns cu certitudine la Secția Electrică din cadrul Sucursalei Electrocentrale (…), în baza ei întocmindu-se cererea de lucrări, preluată de Serviciul Tehnic și realizându-se, la solicitarea Sucursalei Electrocentrale (…), de către SC "T.M." SA, lucrările de montare a contorului de energie electrică, SE (…) asigurând, din depozit, un contor trifazat și două transformatoare, și suportând costul lucrării de instalare, în timp ce restul cheltuielilor au căzut în sarcina beneficiarului SC "L H" SRL (f. 371-380 vol. II instanță).
Inculpatul H.Ș. a relatat că adresa nr. 2212/2006, după înscrierea de către el a mențiunilor pentru Serviciul tehnic, a rămas la secretariat , inculpatul fiind convins că a ajuns apoi la Serviciul tehnic, dovadă că cele dispuse sub aspectul furnizării energiei electrice, s-au realizat.
Instanța a constatat că, sub aspectul furnizării apei potabile, conform celor regăsite și consemnate pe adresa nr. 2212/2006, în sarcina Sucursalei Electrocentrale (…) a căzut asigurarea contorului, restul fiind în sarcina beneficiarului (SC "L. H" SRL). Cum până la urmă, contractul de furnizare a apei potabile s-a încheiat în regim paușal, sarcina asigurării unui contor de apă nu mai era de actualitate.
Și în privința contractului de furnizare a energiei electrice, cheltuielile privind achiziționarea cablului electric, săparea șanțului și tragerea cablului, au căzut în sarcina beneficiarului, conform condițiilor care rezultau din consemnările directorului executiv O.I. de pe adresa nr. 2212/2006, și conform celor descrise în explicațiile înaintate Tribunalului Mureș de către SNGN Romgaz SA – Sucursala de Producție Energie Electrică (…), la 23 noiembrie 2015, și în privința acestor lucrări furnizorul serviciilor arătând că nu cunoaște executantul.
Cu toate acestea, numai sub aspectul lucrărilor impuse de asigurarea furnizării apei potabile (racordul de apă) s-a pus problema executării clandestine, inculpatul H.Ș. fiind acuzat de faptul că ar fi permis acest lucru. Or, rezultă din materialul probator administrat, că atât cablul pentru energie electrică cât și conducta pentru apă, au fost așezate în același șanț, deci lucrările pentru cele două utilități, care au căzut în sarcina beneficiarului SC "L. H" SRL, au fost realizate în același timp, pe cheltuiala beneficiarului.
Materialul probator testimonial administrat confirmă susținerea inculpatului H.Ș., în sensul că, racordarea la conducta de apă presupunea îndeplinirea unor manevre ce nu puteau trece neobservate de către angajații Sucursalei Electrocentrale (…) – Centrala Termoelectrică (…), cum ar fi oprirea apei și anunțarea pompierilor.
În ce privește partea din acuzația adusă inculpatului H.Ș., referitoare la trecerea sub tăcere a prestării serviciului de furnizare a apei potabile, în calitate de director adjunct tehnic, și apoi de director executiv, respectiv de neefectuare a vreunui demers pentru legalizarea prestării serviciului, prima instanță a observat că inculpatul H.Ș. a semnat contractul de furnizare a apei potabile nr. 2835/2006, cu termen de valabilitate de un an. La data semnării, inculpatul avea funcția de director tehnic.
Atât pe durata acestui contract (1 aprilie 2006 – 1 aprilie 2007), cât și ulterior, angajații Sucursalei Electrocentrale (…) – Centrala Termoelectrică (…) aveau cunoștință că se livrează apă potabilă către punctul de lucru al SC "L. H" SRL, dar nu se cunoșteau termenii înțelegerii, respectiv, ulterior datei de 1 aprilie 2007, că se livrează apă în absența unui contract.
Din cuprinsul procesului verbal nr. 1867/24 februarie 2011, întocmit în procedura de cercetare disciplinară a inculpatei H.C. rezultă, de asemenea, că în cadrul ședințelor operative s-a discutat frecvent despre pierderile de apă de pe circuitul intern, pierderi puse pe seama unor spargeri de conducte, ulterior descoperindu-se că o parte din pierderile de apă se datorau livrărilor către punctul de lucru al SC "L. H" SRL, fapt de asemenea discutat la operativele din acea perioadă, astfel că toți cei care participau la aceste ședințe, au aflat că se livrează apă către SC "L. H" SRL.
Prin urmare, este eronată susținerea din rechizitoriu în sensul că doar inculpații ar fi cunoscut faptul că se livrează apă către SC "L. H" SRL.
De altfel, din copia adresei nr. 11097/23 noiembrie 2010, întocmită de directorul adjunct tehnic D.Ș., rezultă că în arhiva secției ETM 1 s-au găsit mai multe citiri ale contorului de apă, montat pe teritoriului punctului de lucru al SC "L. H" SRL, cea mai veche citire datând din 13 februarie 2008, și ultima din 12 noiembrie 2010. Cineva a realizat aceste citiri ale contorului, a notat datele și le-a depus în arhiva secției ETM 1, deci nu putea fi vorba de un secret al inculpaților.
În aceste împrejurări, prima instanță și-a pus problema cum ar putea fi făcut răspunzător inculpatul H.Ș. de trecerea sub tăcere a prestării serviciului de furnizare a apei, când furnizarea s-a realizat, în perioada 1 aprilie 2006 – 1 aprilie 2007, în baza unui contract înregistrat sub nr. 2835/16 mai 2006, la Sucursala Electrocentrale (…) – Centrala Termoelectrica (…), mențiunea despre acest contract fiind făcută în registrul de corespondență de la secretariat, iar la expirarea duratei de valabilitate a acestuia, inculpatul avea funcția de director adjunct tehnic, neavând vreo putere de decizie în privința încheierii unui nou contract.
Tribunalul a reținut în continuare că inculpatul H.Ș. mai este acuzat de faptul că, devenind director executiv și știind că societatea pe care o conduce furnizează fără nici un titlu, gratuit și nelimitat, apă potabilă către SC "L. H" SRL, nu a efectuat niciun demers pentru legalizarea prestării serviciului.
Inculpatul a arătat că, în calitate de director executiv, nu i s-a semnalat nimic în legătură cu soarta livrării de apă către punctul de lucru al SC "L. H" SRL, neștiind condițiile în care are loc prestarea acestui serviciu. Contractul nr. 2835/2006 a expirat înainte ca inculpatul să devină director executiv și nu se poate avea pretenția ca, ocupând funcția de director, unica preocupare a inculpatului să fi fost verificarea condițiilor de livrare a apei către SC "L. H" SRL.
Așa cum se prezumă reaua-credință prin rechizitoriu, la fel de bine s-ar putea accepta că inculpatul a preluat o stare de fapt despre care a crezut că are acoperire în acte, respectiv că după expirarea contractului inițial, a fost încheiat altul. Din această perspectivă, episoade precum cel invocat în rechizitoriu, în sensul că inculpatul H.Ș. ar fi dispus, la 18 martie 2010, prin intermediul martorei B.A., să se trimită mașina de pompieri pentru a transporta apă la punctul de lucru al SC "L. H" SRL, pentru că lucrătorii de acolo au rămas fără apă, nu reprezintă o dovadă a intenției livrării pe ascuns sau cu titlu gratuit a apei.
Pe marginea acuzațiilor aduse inculpatei H.C. tribunalul a reținut că aceasta, în calitate de lucrător (inginer principal) în cadrul Compartimentului Achiziții – Contracte Vânzări, a primit, pe calea dispozițiilor înscrise pe adresa nr. 2212/2006, sarcina de a întocmi contractele pentru furnizarea energiei electrice și a apei potabile. Inculpata s-a conformat. A declarat că, timp de vreo lună, contractele nu au fost semnate, fără ca ea să știe ce se întâmplă. La un moment dat, după ce apăruse a doua adresă de la SC "L. H" SRL, directorul executiv O.I. i-a spus inculpatei că nu se mai face contractul pentru apă contorizat, ci paușal, pe timp de un an, ea refăcând contractul în acest mod.
După semnarea contractelor de către reprezentanții Sucursalei Electrocentrale (…), inculpata H.C. le-a trecut în registrul de corespondență aflat la secretariat, acestea primind numerele 2835/16 mai 2006 și 2855/16 mai 2006 (f. 100-103 vol. II up.).
Contractele s-au încheiat în câte două exemplare originale.
Inculpata H.C., conform atribuțiilor de serviciu, a păstrat la Compartimentul Achiziții – Contracte Vânzări câte un exemplar original al celor două contracte.
În același timp, a realizat un dosar conținând copii ale adreselor nr. 2212/2006 și nr. 2735/2006, și câte o copie a celor două contracte. Inculpata H.C. a relevat că o copie a contractului nr. 2835/2006 a realizat-o după exemplarul original care îi revenea SC "L. H" SRL, pe copie înscriind cu carioca neagră, "expiră: 1.04.2007", din dorința de a-l atenționa pe martorul D.G.S., cel căruia i-a predat dosarul conținând copiile documentelor menționate.
Martorul D.G.S., ca șef birou contabilitate, trebuia să înregistreze contractele în contabilitate și să emită facturi lunare.
În cazul contractului pentru furnizarea de apă potabilă, încheiat în regim paușal, nu se impunea ca acesta să ajungă la Biroul indicatori de sinteză, care întocmea notificări către Biroul Contabilitate numai în cazul în care se furnizau servicii contorizate.
Astfel cum rezultă din declarațiile martorelor Ș.O. (șef Serviciu Financiar Contabilitate) și S.A. (contabil), conform sarcinilor ce reveneau Biroului Contabilitate, Contul 411 – Clienți, urmărește emiterea și încasarea facturilor aferente livrărilor și lucrărilor efectuate. Aceste sarcini îi reveneau martorului D.G.S..
Inculpata H.C. a arătat că dosarul conținând copiile documentelor, printre care și copia contractului de furnizare apă potabilă, l-a predat martorului D.G.S., fără vreo dovadă scrisă, în condițiile în care aveau același șef, pe martora Ș.O., și nu exista o procedură scrisă cu privire la interacționarea dintre Biroul Achiziții Contracte – Vânzări și celelalte compartimente, până la controlul financiar de gestiune al SC "E.B." SA, ale cărui concluzii au fost cuprinse în procesul – verbal nr. 2864/25 martie 2011. Astfel cum rezultă din aceste concluzii, s-a sesizat conducerea defectuoasă a SE (…), manifestată prin:
- lipsa unei proceduri operaționale care să stabilească cu exactitate cadrul de desfășurare a activităților în ceea ce privește contractele de vânzare;
- modul total ineficient și dezorganizat în care se transmit documentele și informațiile între compartimentele SE (…);
- fișa postului responsabilului cu contractele de vânzare din perioada 2006-2007, inculpata H.C., care, deși se referă la Compartimentul Contracte – Vânzări, are atribuții exclusiv pentru operațiunile și contractele de achiziții și absolut nicio referire la contractele de vânzare.
Că inculpata H.C. a procedat corect și potrivit procedurii unității la care lucra, rezultă și din declarațiile martorei Ș.O.), persoană căreia i se subordona atât inculpata H.C., cât și martorul D.G.S., martora relatând că, conform fișelor de post, niciunul dintre angajați nu avea printre atribuții să se ocupe de contracte de prestări servicii executate de Sucursala Electrocentrale (…), respectiv că, potrivit practicii încetățenite, contractele se depuneau în copie la contabilitate.
În acest context, prima instanță a concluzionat că inculpata H.C. a procedat conform uzanțelor, atunci când i-a predat martorului D.G.S. un dosar cu copiile celor două contracte și ale adreselor ce au stat la baza încheierii acestora.
Dosarul cu coperte din plastic a și fost găsit în dulapul martorului D.G.S., în ziua ședinței din 26 noiembrie 2010 și adus la ședință de către martora S.A., care, în cuprinsul declarației din faza de urmărire penală, a arătat că pe copia contractului nr. 2835/2006, aflată la dosarul adus din dulapul martorului D.G.S., scria cu cariocă neagră "expiră: 1.04.2017", confirmând astfel susținerea inculpatei H.C..
Având la acel dosar și copia contractului pentru furnizarea energiei electrice, pentru care primea de la Biroul Indicatori de sinteză notificări lunare în vederea emiterii facturilor, notificări care nu se impuneau și pentru facturarea livrării de apă, în condițiile în care contractul a fost încheiat în regim paușal, este posibil ca martorul D.G.S. să îl fi pierdut din vedere pe acesta din urmă, și astfel nu s-au emis facturi care să fi stat la baza plăților care trebuiau făcute de SC "L. H" SRL, pe durata de valabilitate a contractului.
Oricum, nu este clar cine ar fi trebuit să semnaleze expirarea contractului nr. 2835/16 mai 2006, în condițiile în care inculpata H.C., conform fișei postului, avea atribuții legate doar de contractele de achiziții publice, iar pe marginea acestui contract de furnizare a apei potabile a primit de la conducerea societății doar sarcina întocmirii contractului.
Martorul D.G.S. nu a recunoscut că ar fi primit de la inculpata H.C. copiile contractelor de furnizare a energiei electrice și a apei potabile în 2006, explicând apariția acestora în dulapul său prin aceea că, în cursul anului 2009, pe marginea unui control al Curții de Conturi, a solicitat de la Biroul Achiziții- Contracte Vânzări, copia contractului pentru furnizarea energiei electrice și, probabil, din greșeală, tot atunci a ajuns la el și o copie a contractului de furnizare a apei potabile.
Martorul D.G.S. nu a reușit să indice cine ar fi realizat acele copii ale contractelor în 2009, în condițiile în care obținerea lor presupunea aprobarea directorului general, iar martorul C. D. a arătat că nu a aprobat un asemenea demers.
Astfel, instanța a avut motive să creadă că, pe parcursul cercetării disciplinare demarate împotriva inculpaților, respectiv pe parcursul procesului penal, în încercarea de a zădărnici apărarea inculpatei H.C., care a susținut că i-a predat martorului D.G.S. o copie a contractului nr. 2835/16 mai 2006, imediat după înregistrarea acestuia în registrul de corespondență de la secretariat, alături de copia contractului 2855/16 mai 2006 și copiile adreselor care au stat șa baza încheierii lor, s-a intervenit asupra dosarului găsit (la data de 26 noiembrie 2010) în dulapul martorului D.G.S..
În acest fel, instanța a notat că, potrivit susținerilor inculpatei H.C., copia contractului nr. 2835/16 mai 2006, predată martorului D.G.S., a fost realizată după exemplarul original al contractului preluat de reprezentantul SC "L. H" SRL, copie pe care a făcut mențiunea expresă "expiră: 1.04.2007".
Martora S. A., care a adus din dulapul martorului D.G.S. dosarul conținând copiile celor două contracte, a relatat că pe copia contractului nr. 2835/16 mai 2006 scria cu cariocă neagră "expiră: 1.04.2007", întărind astfel spusele inculpatei, și arătând că dosarul avea coperte din plastic.
Inculpata H.C. a mai susținut că această copie a realizat-o după exemplarul original destinat SC "L. H" SRL, celălalt exemplar original al contractului rămânând la Biroul Achiziții – Contracte Vânzări, unde ea trebuia să îl păstreze (arhiveze). Prima instanță a observat că această obligație a inculpatei de a păstra unul din exemplarele originale ale contractului, a fost transformată, prin rechizitoriu, într-o acuzație la adresa ei, respectiv aceea că ar fi ascuns contractul. A apreciat că, odată trecut în registrul de corespondență de la secretariat (din care a primit număr), contractul nu mai putea fi ascuns.
Împrejurarea că inculpata H.C. a prezentat exemplarul original al contractului de furnizare a apei potabile păstrat la Biroul Achiziții, Contracte Vânzări doar după ce administratorul SC "L. H" SRL a adus la ședința din 26 noiembrie 2010 propriul exemplar original, deși a fost întrebată și înainte de acest moment dacă știe de existența lui, nu trebuie interpretată ca o dovadă a ascunderii contractului. Este absurd să se susțină că inculpata ar fi urmărit ascunderea contractului după ce l-a înscris în registrul de corespondență păstrat la secretariat, atribuindu-i nr. 2835/16 mai 2016.
De altfel, inculpata H.C. a explicat că, după ce s-a constatat, în noiembrie 2010, furnizarea apei potabile către punctul de lucru al SC "L. H" SRL, fără plată din partea acestuia, fiind întrebată dacă știe de existența unui contract pe această temă, ea a avut în vedere un contract actual, în vigoare, și nu unul expirat, cum era cel cu nr. 2835/16 mai 2006, pe care îl arhivase la contractele expirate. Acesta a fost motivul pentru care a negat că ar avea cunoștință despre vreun contract încheiat pentru furnizarea apei potabile. Explicația inculpatei în opinia primei instanței era logică și acceptabilă.
Atunci când tribunalul a susținut că este posibil să se fi intervenit asupra înscrisurilor în discuție, în cursul procedurii de cercetare disciplinară, respectiv pe parcursul procesului penal, a avut în vedere că:
-neaducerea la dosarul de urmărire penală a celor două exemplare originale ale contractului nr. 2835/16 mai 2006, ale originalelor adreselor nr. 2212/7 aprilie 2006 și nr. 2735/9 mai 2006, care au stat la baza încheierii contractelor de furnizare a energiei electrice și a apei potabile, precum și a dosarului găsit în dulapul martorului D.G.S., la data de 26 noiembrie 2010, dosar conținând copiile tuturor înscrisurilor sus – menționate, reprezintă un mare minus al urmăririi penale.
-cercetările penale vizându-i pe inculpați au demarat înainte de a se fi pus, în cadrul Centralei Termoelectrice (...), problema livrării fără plată a apei potabile și, odată semnalată organelor de cercetare penală, se impunea solicitarea înscrisurilor ce puteau avea legătură cu aspectele cercetate. Aceasta cu atât mai mult cu cât, începând din 2006, la conducerea Centralei Termoelectrice (...) s-au perindat mai multe persoane, unele dintre acestea au preluat chiar funcțiile de director general sau de director adjunct tehnic ocupate de inculpatul H. Ș., iar din materialul de urmărire penală rezultă că între aceste persoane nu a domnit cel mai bun climat de colegialitate, relațiile fiind tensionate.
-urmărirea penală s-a mulțumit a se desfășura doar în baza unor copii ale înscrisurilor în discuție, unele dintre aceste purtând mențiunea "conform cu originalul", mențiune însoțită de dată și semnătură.
-a fost fără succes și solicitarea instanței de judecată de a fi adus la dosar originalul adresei nr. 2735/9 mai 2006, care i-a urmat celei cu nr. 2212/7 aprilie 2006 și prin care s-au adus la cunoștința furnizorului Centrala Termoelectrică (...) cantitățile de energie electrică și apă potabilă necesare SC "L. H" SRL, adresă în baza căreia s-au încheiat contractele. Răspunsul a fost în sensul că originalul adresei nr. 2725/9 mai 2006, emisă de SC”L. H”SRL, nu se găsește.
-deși martorele S. A. și V. R. au relatat în cuprinsul declarațiilor lor despre găsirea unui dosar cu coperte din plastic în dulapul martorului D.G.S., cu ocazia ședinței din 26 noiembrie 2010, dosar în care s-ar fi aflat copiile contractelor și ale adreselor în discuție, atunci când, în faza de judecată, s-a solicitat înaintarea către instanță a dosarului găsit în dulapul martorului D.G.S., s-a adus la volumul nr. II al dosarului de instanță, un dosar cu coperte de hârtie, de culoare roz (f. 261/A – 283/A), iar copia contractului nr. 2835/16 mai 2006, aflată în acest dosar, nu poartă mențiunea: ”expiră: 1. 04 . 2007”.

Față de considerentele enunțate, apreciind că materialul probator administrat nu este convingător pentru a reține vinovăția inculpaților, dând eficiență și principiului de drept ”in dubio pro reo”, în baza art. 396 alin. 5, raportat la art. 16 alin. 1 lit. c) Cod procedură penală, tribunalul a dispus achitarea inculpatului H. Ș. de sub acuza săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 13 ind. 2 din legea nr. 78/2000, raportat la art. 248 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal(1968),și a inculpatei H.C., de sub acuza săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 13 ind. 2 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248 Cod penal(1968).
Prima instanță a mai notat că soluția achitării inculpaților de sub acuza săvârșirii infracțiunilor puse în sarcina lor, s-ar impune, oricum, și pe considerentul că atribuțiile de serviciu afirmativ încălcate nu sunt reglementate expres prin legislația primară – legi și ordonanțe ale Guvernului, contrar celor stabilite prin Decizia nr. 406/2015 a Curții Constituționale a României.
Ceea ce a indicat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DNA prin adresa nr. 2460/III-13/2016, nu reprezintă legislație primară care ar reglementa atribuțiile de serviciu ale inculpaților, atribuții care să fi fost încălcate de către aceștia, ci se indică texte de lege care impun obligații generale persoanelor juridice/persoanelor impozabile.

În latura civilă a cauzei, tribunalul a reținut că Garda Financiară, prin procesul – verbal nr. 800233/21 ianuarie 2011, a constatat un consum de apă din partea SC "L. H" SRL de 5.911,24 mc, în valoare de 10.699,34 lei, fără TVA, pentru perioada 2006 – 30 noiembrie 2010.
Această sumă a fost achitată de către SC "L. H" SRL, prin O.P. nr.240/23 februarie 2011.
SC "E. B." SA s-a constituit parte civilă, solicitând obligarea inculpaților, în solidar, la plata sumei de 7.274 lei, compusă din:
- dobânda legală în valoare de 2.514 lei (dobânda de referință a BNR medie anuală), calculată pentru perioada 01.04.2006 – 23.02.2011 la suma de 10.699,34 lei, ce a reprezentat valoarea veniturilor nefacturate către SC "L. H" SRL, pentru livrarea de apă potabilă în perioada 2006-2010;
- dobânzi și penalități de întârziere în valoare de 4.760 lei, datorate la bugetul de stat pentru achitarea cu întârziere a obligațiilor către bugetul de stat, reprezentând TVA și impozitul pe profit în valoare de 3.807 lei, calculate la suma de 10.699,34 lei, ce a reprezentat valoarea veniturilor nefacturate către SC "L. H" SRL pentru livrarea de apă potabilă în perioada 2066-2010.
Față de soluția pronunțată pe latură penală, în baza art. 397, raportat la art. 25 Cod procedură penală, prima instanță a respins acțiunea civilă exercitată de partea civilă SC E. B. SA.

3. Considerentele instanței de apel. Instanța de al doilea grad constată, pentru început că este la adăpost de critici hotărârea apelată în ceea ce privește expunerea stării de fapt, analiza detaliată a probelor, modalitatea de soluționare a acțiunii penale puse în mișcare față de inculpații H. Ș. și H.C. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, temeiul achitării, precum și modalitatea de soluționare a acțiunii civile exercitate în procesul penal de partea civilă S.C. E. B. S.A.
În acest sens, argumentele prezentate de Tribunalul Mureș în motivarea rezolvării la care s-a oprit prin sentința penală nr. 68/5 mai 2017 sunt pertinente și nu suportă corecturi ori adăugiri marcante din partea instanței de apel. Prin urmare, în lipsa vreunui motiv, care să fie reținut din oficiu, de desființare a hotărârii atacate, apelurile promovate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Tg.-Mureș și partea civilă S.C. E. B. S.A. sunt nefondate și vor fi respinse ca atare, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C. pr. Pen., cu consecința menținerii sentinței apelate.
Pe durata procedurii în etapa apelului, după publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 825/10 octombrie 2019 a Deciziei Curții Constituționale nr. 417/2019, prin care s-a soluționat conflictul juridic de natură constituțională dintre Parlamentul României, pe de o parte, și Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de altă parte, s-a ridicat chestiunea legalei compuneri a completului de judecată care a judecat în primă instanță prezenta pricină, mai exact dacă acest complet a fost unul specializat în sensul art. 29 alin. 1 din Legea nr. 78/2000. În urma corespondenței purtate cu Tribunalul Mureș, acesta a comunicat actele administrative: hotărârile Colegiului de conducere și Decizia președintelui acestei instanțe, în urma cărora au fost înființate complete specializate în perioada în care cauza de față s-a judecat în prim grad,, inclusiv completul care a pronunțat hotărârea atacată. În acest fel, exigențele art. 29 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 și cele statuate de Curtea Constituțională prin decizia indicată au fost satisfăcute în cauză.
Faptul că toți judecătorii secției penale a Tribunalului Mureș au făcut parte din complete specializate să judece cauzele incriminate de Legea nr. 78/2000 nu reprezintă sub nicio formă o desemnare formală a acestora în complete specializate, cât timp, nici la vremea respectivă și nici în prezent nu există criterii în funcție de care un judecător sau altul să fie numit într-un complet specializat și, în plus, oricum în raport cu resursele umane reduse de care dispunea Tribunalul Mureș în perioada în discuție și cu nevoia asigurării repartizării aleatorii a cauzelor și a unui just echilibru în activitatea personalului, o asemenea manieră de desemnare a completelor specializate este justificată și nu vine în contradicție cu dispozițiile art. 29 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, dar nici cu imperativele trasate prin Decizia nr. 417/2019 a Curții Constituționale. Mai mult, chiar Curtea Constituțională reține în paragraful 160 al Deciziei nr. 417, că un astfel de mod de desemnare a completelor specializate nu are intensitatea de a duce la o încălcare a prevederilor Constituției.
Totodată, împrejurarea că în hotărârile Colegiului de conducere și în Decizia președintelui Tribunalului Mureș de înființare a completelor specializate s-a specificat în mod generic infracțiuni de corupție, fără să se facă trimitere la Legea nr. 78/2000, fie la art. 29 din această lege, nu ridică vreo problemă asupra legalei compuneri a completului care a judecat cauza în primă instanță. În acest context, Curtea de apel notează că tocmai Legea nr. 78/2000 utilizează noțiunea de infracțiuni de corupție pentru a se referi la toate infracțiunile reglementate în cuprinsul său. Astfel, chiar titlul legii este „Legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sancționarea faptelor de corupție". Mai mult, chiar primul articol prevede că „Prezenta lege instituie măsuri de prevenire, descoperire și saixcționare a faptelor de corupție și se aplică (...)". Astfel, nu există îndoială că referirea la infracțiuni de corupție din Hotărârile Colegiului de conducere și din Decizia președintelui tribunalului acoperă toate infracțiunile incriminate în Legea nr. 78/2000, însemnând infracțiuni de corupție propriu-zise, infracțiuni asimilate celor de corupție și infracțiuni în legătură cu cele de corupție.
În consecință, completul care a judecat litigiul în prim grad a fost legal compus, nefiind astfel incident cazul de desființare a hotărârii cu trimitere spre rejudecare prevăzut de art. 421 pct. 2 lit. b cu referire la art. 281 alin. 1 lit. a C. pr. pen.

Referitor la motivele de apel invocate de procuror și partea civilă referitoare la fondul acțiunii penale și al acțiunii civile, nu le va primi pentru următoarele considerente:
I. În ceea ce privește latura penală a cauzei, procedând la evaluarea în al doilea grad a materialului probator al dosarului, instanța de apel își însușește integral considerentele primei instanțe, care nu au fost combătute în mod convingător și reține că, în fapt, în anul 2006, O. I. era directorul general al SC E. B. SA- Sucursala Electrocentrale (...) - Centrala Termoelectrica (...) (în continuare CTE (...)), funcție deținută până la decesul său, survenit la 29 august 2007.
Inculpatul H. Ș. a fost director adjunct tehnic al CTE (...) în perioada 1 aprilie 2003 – 1 septembrie 2007, iar în intervalul 1 septembrie 2007 – 20 martie 2009 a deținut funcția de director general al aceleași unități.
Inculpata H.C., până în anul 2008, a lucrat în cadrul Compartimentului Contracte – Vânzări al CTE (...), în calitate de inginer principal pe probleme de achiziție, iar apoi, din anul 2008 până la 1 aprilie 2011, a ocupat postul de șef al Biroului Achiziții.
În baza unei cereri din 7 aprilie 2006 și a clarificărilor aduse în 9 mai 2006, ambele provenind de la SC L. H SRL, în data de 16 mai 2006, între CTE (...) și SC L. H SRL s-a încheiat în scris Contractul de prestare de servicii nr. 2835, prin care prestatorul se obliga să furnizeze beneficiarului apă potabilă -10.000 m3/an. Prețul convenit al contractului, plătibil prestatorului de către achizitor, a fost stabilit la 20.000 lei, achizitorul având obligația de a efectua lunar plata, în termen de 30 de zile de la emiterea facturii de către prestator, iar durata contractului a fost determinată la perioada 1 aprilie 2006-1 aprilie 2007.
Convenția a fost prelungită tacit după data de 1 aprilie 2007, căci CTE (...), chiar în absența unui înscris constatator al contractului, a continuat totuși să furnizeze apă potabilă către SC L. H SRL, într-o cantitate care nu a putut să fie determinată în concret, iar această din urmă societate a continuat să beneficieze de serviciul prestatorului până în 3 noiembrie 2010, când un reprezentant al SC L. H SRL, cu punct de lucru în vecinătatea centralei, a sesizat că le-a fost întreruptă furnizarea apei și li s-a compromis betonul aflat în preparare. Fiind anunțat directorul adjunct tehnic despre această situație, acesta a dispus efectuarea unui control pe teren pentru a depista cauza întreruperii apei, crezând că cineva a închis din greșeală ventilul spre această societate. La acest control s-a depistat că livrarea apei se face fără contract de furnizare.
De altfel, pe toată perioada începând cu 1 aprilie 2006 și până în 3 noiembrie 2010, CTE (...) a furnizat apă potabilă către SC L. H SRL, fără ca beneficiarul să achite contravaloarea prestației.
În drept, legat de această stare de fapt, prin rechizitoriu s-a reproșat fiecărui inculpat săvârșirea de acțiuni și inacțiuni care în optica parchetului constituie elementul obiectiv al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice.
În concret, în sarcina inculpatului H. Ș. s-a reținut că:
(i) în calitatea lui de director adjunct tehnic al Sucursalei Electrocentrale (...), nu a adus la îndeplinire dispozițiile exprese ale șefului său ierarhic –directorul executiv al societății, de a se asigura contorizarea apei potabile furnizate către S.C. „L. H.” S.R.L., zădărnicindu-se astfel orice posibilitate de cuantificare a cantităților și de încasare a contravalorii acestora;
(ii) în aceeași calitate, a permis executarea clandestină a racordului de apă către beneficiar și trecut sub tăcere prestarea acestui serviciu;
(iii) în calitate de director executiv, știind că societatea pe care o conduce furnizează fără niciun titlu și absolut gratuit și nelimitat apă potabilă către S.C. „L. H.” S.R.L., nu a efectuat absolut niciun demers pentru legalizarea prestării serviciului.
În acest fel, inculpatul ar fi obținut un avantaj patrimonial în beneficiul SC L. H SRL și a creat un prejudiciu în sumă de 10.699,34 lei.
În sarcina inculpatei H.C. s-a reținut că:
(i) în calitate de lucrător în cadrul Compartimentului Achiziții – Contracte Vânzări și ulterior de șef al Biroului Achiziții din cadrul Sucursalei Electrocentrale (...), nu a dispus înregistrarea în contabilitate a contractului nr. 2835/16.05.2006, încheiat de societatea la care era angajată cu S.C. „L. H.” S.R.L.;
(ii) a ascuns acest contract;
(iii) nu a efectuat demersurile necesare pentru legalizarea furnizării de apă potabilă.
Prin aceste activități, inculpata ar fi zădărnicit orice posibilitate de cuantificare a cantităților de apă potabilă furnizate și de încasare a contravalorii acestora, a obținut astfel un avantaj patrimonial în beneficiul SC L. H SRL și a creat un prejudiciu în sumă de 10.699,34 lei.

Instanța de al doilea grad observă că succesiunea împrejurărilor care au dus la furnizare din partea CTE (...) a apei potabile către SC L. H SRL fără ca această din urmă entitate să plătească prețului serviciului cu care s-a îndestulat, se divide în trei etape, în raport cu care va cerceta și acuzațiile aduse celor doi inculpați.
A) Prima etapă s-a petrecut în perioada 1 aprilie 2006-15 mai 2006, în care CTE (...) a furnizat apă potabilă, într-o cantitate care nu s-a putut stabili în baza probelor administrate, către SC L. H SRL, deși la acea vreme nu se încheiase un contract scris (instrumentum) între părți, iar beneficiarul nu a plătit furnizorului un cost al serviciilor de care s-a bucurat. Împrejurarea că între părți exista o convenție (negotium) pentru furnizarea apei potabile încă din 1 aprilie 2006 și că apa potabilă se furniza între 1 aprilie-15 mai 2006 rezultă tocmai din clauza stipulată la pct. 3.1. a contractului scris nr. 2835/16 mai 2006, în care perioada de valabilitate a acestuia se întindea retroactiv de la data de 1 aprilie 2006.
Asupra implicării inculpatului H. Ș. în această primă etapă, instanța de apel observă că, din probele administrate în cauză nu rezultă că, în intervalul de timp în discuție, livrarea apei potabile dinspre CTE (...) către SC L. H SRL s-ar fi făcut prin cisterne, de aceea instanța deduce în mod rezonabil că apa potabilă se punea la dispoziția beneficiarului prin conducte.
În acest fel, cel mult la data de 1 aprilie 2006, exista un racord în conductele de apă ale CTE (...) către SC L. H SRL. Dovezile instrumentate pe durata urmăririi penale și a judecății în prim grad și în apel nu au elucidat când, din dispoziția cui și în ce circumstanțe s-a realizat acest racord.
Martorii T.A., M.M.C., M.I. au exclus realizarea racordului în condiții de clandestinitate. De altfel, este inexplicabil de ce să se fi recurs la un racord clandestin, cât timp înțelegerea părților a fost perfectată în scris la data de 16 mai 2006, iar înscrisul –contractul nr. 2835, așa cum instanța va nota mai jos nu a fost ținut în ascuns, ci a fost făcut public la nivelul organizației –CTE (...).
În orice caz, chiar acceptând teza parchetului după care racordul s-a realizat în taină, nicio dovadă existentă la dosar nu-l indică pe inculpatul H. Ș. că ar fi avut de a face în vreun fel cu realizarea unui asemenea racord ori că el ar fi „trecut sub tăcere” racordul.
În această etapă, în urma dispozițiilor olograf scrise de directorul general O. I. puse pe cererea SC L. H SRL din 7 aprilie 2006, potrivit acuzei, inculpatul H. Ș. avea sarcina să ia măsurile necesare pentru montarea unui contor.
Inculpatul a susținut că, semnalându-se lipsa contorului de apă în magazia Centralei Termoelectrice (...), s-a convenit asupra încheierii contractului pentru furnizarea apei potabile în regim paușal. Susținerea inculpatului este plauzibilă, având în vedere atât clarificările aduse de SC L. H SRL prin adresa nr. 122 din 9 mai 2006, cu privire la consumul estimat de apă potabilă, la 3-5m3/oră, cât și împrejurarea că, în cele din urmă la data de 16 mai 2006, cu girul directorului general O. I., contractul de prestări servicii nr 2835 a fost încheiat în sistem paușal, adică fără să se țină seama de indicațiile unui contor, stabilindu-se, așa cum instanța a precizat mai sus, ca în perioada 1 aprilie 2006 – 1 aprilie 2007, SC "E. B." SA – Sucursala Electrocentrale (...) să livreze apă potabilă în cantitate de 10.000 m3 la prețul de 20.000 lei, achizitorul având obligația de a efectua lunar plata, în termen de 30 de zile de la emiterea facturii de către prestator.
Oricum, chiar admițând cele reținute de procuror, după care inculpatul H. avea obligația să asigure contorizarea apei potabile furnizate către SC L. H SRL, obligație pe care nu a îndeplinit-o, odată cu încheierea contractului scris în sistem paușal, așa cum a remarcat și prima instanță, problema asigurării contorului de apă a devenit o falsă problemă, iar inculpatul H. Ș. nu poate fi făcut responsabil de neaducerea la îndeplinire a dispozițiilor exprese ale șefului său ierarhic.
Asupra implicării inculpatei H.C. în această primă etapă, singura ei sarcină, primită pe linie ierarhică, era să întocmească modelul scris de contract, sarcină pe care ea a îndeplinit-o.
Cu privire la ambii inculpați, în această primă etapă, niciunul dintre ei, din perspectiva funcțiilor pe care le dețineau în organizație, nu aveau obligații pe linia facturării serviciilor furnizate către SC L. H SRL și a urmăririi achitării costului acestor servicii. De altfel până în 16 mai 2006 încă nu se convenise între părții maniera în care plata se va face.
B) A doua etapă s-a petrecut în perioada 16 mai 2006-1 aprilie 2007, de la data încheierii în scris a contractului nr. 2835 și până la expirarea perioadei de valabilitate menționate în contract.
Cu privire la implicarea inculpatului H. Ș., instanța a constatat mai sus că racordul fusese efectuat deja în 1 aprilie 2006, iar inculpatul nu a avut nicio intervenție la realizarea acestuia și că, în plus, odată convenită încheierea scrisă a contractului în regim paușal, inculpatul era descărcat de orice obligație de a asigura contorizarea apei. Astfel, în continuare, va analiza acuzele potrivit cărora în calitate de director adjunct tehnic, a trecut sub tăcere furnizarea apei potabile către SC L. H SRL iar apoi, în calitate de director executiv, știind că societatea pe care o conduce furnizează fără niciun titlu și absolut gratuit și nelimitat apă potabilă către S.C. „L. H.” S.R.L., nu a efectuat absolut niciun demers pentru legalizarea prestării serviciului.
Din moment ce inculpatul H. Ș. era alături de O. I. semnatar din partea CTE (...) al contractului scris de prestări servicii nr. 2835/16 mai 2006, iar faptul că CTE (...) furniza apă potabilă către SC L. H SRL era cunoscut de către angajații CTE și furnizarea apei potabile avea loc tocmai în virtutea Contractului indicat, instanța trage concluzia că prestarea serviciului nu a fost pusă vreun moment sub tăcere.
Totodată, instanța mai constată că, în perioada 16 mai 2006-1 aprilie 2007, d-l H. Ș. nu a îndeplinit funcția de director executiv, această funcție fiind exercitată de d-l O. I..
Cu privire la implicarea inculpatei H.C. în această a doua etapă, acuza îi reproșează acesteia că în calitate de lucrător în cadrul Compartimentului Achiziții – Contracte Vânzări din cadrul CTE (...), nu a dispus înregistrarea în contabilitate a contractului nr. 2835/16 mai 2006 și că a ascuns acest contract.
Instanța constată că, în perioada de referință 16 mai 2006-1 aprilie 2007, inculpata H.C. nu avea potrivit fișei postului, a dispozițiilor date pe linie ierarhică ori a cutumelor, vreo atribuție de a dispune înregistrarea în contabilitate a contractelor de prestări servicii în general și a contractului cu nr. 2835/16 mai 2006 în special. Acest aspect, la care se adaugă în acea perioadă și lipsa unei proceduri operaționale care să stabilească cu exactitate cadrul de desfășurare a activităților în ceea ce privește contractele de vânzare, precum și modul total ineficient și dezorganizat în care se transmiteau documentele și informațiile între compartimentele CTE (...) au fost reliefate de o parte a martorilor audiați, în special de D.G.S., H. O. S. și C. D., ele fiind constatate și cu prilejul controlului efectuat în intervalul 2-17 februarie 2011 de către organul de control al SC E. B. SA. Aceste nereguli sunt consecințe ale unui management deficitar și nu pot sub nici un fel să fie puse pe seama inculpatei, care îndeplinea la acea vreme o funcție de execuție.
În plus, din momentul în care contractul în discuție a fost înregistrat în registrul ținut la secretariatul CTE (...) sub nr. 2835/16 mai 2006, el a devenit public în rândul organizației, ceea ce exclude orice acuzație pe seama inculpatei că l-ar fi ascuns.
Împrejurarea că d-na H.C. a arhivat un exemplar al contractului într-un fișet la Compartimentul Contracte-Vânzări se înscrie pe linia uzanței practicate în cazul unor contracte similare. De asemenea, în mod firesc în noiembrie 2010 când directorul executiv de atunci a chestionat-o de existența unui contract de furnizare apă potabilă către SC L. H SRL, inițial inculpata a negat un asemenea contract, pentru că la aceea dată într-adevăr nu mai exista niciun contract scris între cele două părți. Prin urmare, nimic din conduita inculpatei nu poate să ducă la concluzia că ea ar fi ascuns existența contractului, despre care așa cum instanța a subliniat anterior, angajații CTE (...) aveau cunoștință.
C) A treia etapă s-a petrecut în perioada 2 aprilie 2007-3 noiembrie 2010. În această etapă, convenția (negotium) între CTE (...) și SC L. H SRL a continuat, în sensul că CTE a furnizat pe mai departe beneficiarului apă potabilă, însă nu s-a mai încheiat niciun contract scris (instrumentum) care să consfințească înțelegerea părților și SC L. H SRL a păstrat aceeași atitudine din primele două etape, de neplată a serviciilor de care s-a bucurat.
În ceea ce privește implicarea inculpatului H. Ș. în această etapă, rămâne de cercetat încă o dată acuza că în calitatea lui de director executiv, știind că societatea pe care o conduce furnizează fără niciun titlu și absolut gratuit și nelimitat apă potabilă către S.C. „L. H.” S.R.L., nu a efectuat absolut niciun demers pentru legalizarea prestării serviciului.
Inculpatul H. Ș. a fost numit în funcția de director general în 1 septembrie 2007 și a îndeplinit această funcție până în 20 martie 2009.
Din probele dosarului rezultă că inculpatul avea cunoștință că CTE furnizează apă potabilă către SC L. SA în timpul în care a fost director general și ulterior datei de 16 martie 2009 când a fost reîncadrat în funcția de director adjunct tehnic. Similar situației din a doua etapă, angajați ai CTE (...) cunoșteau că centrala furnizează apă potabilă către SC L. H SRL, pierderile de apă au fost discutate în ședințe operative și nu o dată s-a pus problema livrărilor făcute către SC L. H SRL. Mai mult, din copia adresei nr. 11097/23 noiembrie 2010, întocmită de directorul adjunct tehnic D. Ș., rezultă că în arhiva secției ETM 1 s-au găsit mai multe citiri ale contorului de apă, montat pe teritoriului punctului de lucru al SC "L. H" SRL, cea mai veche citire datând din 13 februarie 2008, și ultima din 12 noiembrie 2010.
În schimb, nicio dovadă din materialul cauzei nu probează dincolo de orice îndoială rezonabilă că d-l H. Ș. știa că apa este livrată în lipsa unei convenții scrise între părți și că beneficiarul nu și-a îndeplinit niciun moment obligațiile contractuale.
Este adevărat că despre lipsa contractului scris inculpatul ar fi trebuit să știe, cât timp el a fost semnatar al unei singure convenții -cea încheiată la 16 mai 2006, iar perioada inserată în acest act se epuizase. Trebuie avut în vedere totuși că el a preluat în 1 septembrie 2007 și a continuat starea de fapt și de drept din cadrul CTE (...) deja existentă încă din vremea în care director general fusese d-l O. I., inclusiv în privința furnizării fără o convenție scrisă de apă potabilă către SC L. H SRL și că aceasta nu a fost însă nici singura situație de fapt și nici singurul raport juridic în care era angajată CTE (...). Că nu a fost suficient de perspicace ca să-și dea seama că o nouă convenție scrisă nu a mai fost semnată între părțile în discuție nu înseamnă însă că inculpatul a comis un abuz în serviciu, ci mai degrabă îl plasează în sfera realizării unui management ineficient.
În aceeași ordine de idei, este adevărat și că, dacă și-ar fi îndeplinit în mod diligent și riguros atribuțiile manageriale și dacă fie la preluarea mandatului, fie pe parcursul exercitării funcției ar fi dispus un control intern operativ, inculpatul putea să descopere atât absența contractului scris, cât și omisiunea beneficiarului de a plăti serviciile. Nu a procedat însă în acest fel, dar lipsa lui de diligență și de rigurozitate dezvăluie din nou un management defectuos și nicidecum nu se încadrează în actele specifice abuzului în serviciu.
În acest context, instanța nu poate omite că nici directorul general C. D., care a exercitat această funcție după 20 martie 2009 nu a dispus din oficiu vreun control operativ preventiv, dimpotrivă o verificare a manierei de furnizare a apei potabile către SC L. H SRL a ordonat-o abia după sesizarea făcută în 3 noiembrie 2010 de un reprezentant al acestei societăți.
În ceea ce privește implicarea inculpatei H.C. în această a treia etapă, din probele administrate în cauză nu reiese că aceasta știa că CTE (...) furnizează apă potabilă către SC L. H SRL și după data de 1 aprilie 2007. Suplimentar, oricum din perspectiva atribuțiilor ei de serviciu, nu avea competențe pentru a determina decidenții din CTE (...) să încheie contractul scris de furnizare a apei potabile și să ia măsuri în vederea plății de către SC L. H SRL a debitului. De aceea, nu i se poate reproșa inculpatei că nu a efectuat demersuri în vederea legalizării furnizării de apă potabilă.

În circumstanțele expuse mai sus, luând în considerare și cele reținute în considerentele primei instanțe, în mod corect s-a dispus achitarea celor doi inculpați pe motivul prevăzut de art. 16 alin. 1 lit. c C. pr. pen. /nu există probe că inculpații au săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu care formează obiectul judecății.
Instanța de apel admite și motivele subsidiare exprimate de către instanța de prim grad potrivit cărora atribuțiile de serviciu pretins încălcate de către cei doi inculpați nu sunt reglementate expres în legislația primară -legi, ordonanțe ori ordonanțe de urgență ale Guvernului. Curtea nu împărtășește însă susținerea procurorului în motivarea apelului că temeiul achitării trebuia să fie cel prescris de art. 16 alin. 1 lit. b teza I C. pr. pen. și notează că, de vreme ce în urma analizării fondului acuzației, probele aflate la dosar au dus la concluzia că inculpații nu au comis infracțiunea de abuz în serviciu, devine prioritară clauza de achitare prevăzută de art. 16 alin. 1 lit. c C. pr. pen.

II. În ceea ce privește latura civilă a cauzei. Având în vedere că nu inculpații sunt autorii faptei ilicite care a produs paguba alegată de partea civilă, nefiind îndeplinit un element esențial al angajării răspunderii civile delictuale, în mod corect în baza art. 397 cu referire la art. 25 alin. 1 C. pr. pen., tribunalul a respins acțiunea civilă alăturată acțiunii penale în procesul penal. Desigur, partea civilă are deschisă calea unei acțiuni civile separate la instanța civilă împotriva celui/celor care au cauzat paguba pretinsă.

4. Cheltuielile judiciare. Având în vedere soluția principală adusă apelului părții civile, pentru culpa sa procesuală dată de exercitarea unei căi de atac nefondate, în baza art. 275 alin. 2 C. pr. Pen., S.C. E. B. S.A. va fi obligată să suporte o parte din cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, în sumă de 500 lei, care acoperă costul suportului tehnic și de hârtie pe care s-au efectuat actele procesuale și procedurale necesare soluționării căii de atac.
Conform art. 275 alin. 3 C. pr. Pen., va rămâne în sarcina statului restul cheltuielilor judiciare, în cuantum de 500 lei, avansat de stat în apelul procurorului, dat fiind natura titularului apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:

În conformitate cu art. 421 pct. 1 lit. b C. pr. pen., respinge ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Tg.-Mureș și partea civilă S.C. E. B. S.A. (cu sediul în (…), nr. (…), sector (…)(…), înregistrată în Oficiu Registrului Comerțului sun nr. (…), având CF RO (…)) împotriva sentinței penale nr. 68/5 mai 2017 pronunțate de Tribunalul Mureș în dosarul nr. 2878/251/2013, menținând hotărârea atacată.
Potrivit art. 275 alin. 2 C. pr. pen., obligă pe partea civilă S.C. E. B. S.A. să plătească suma de 500 lei, reprezentând partea din cheltuielile judiciare avansate de stat cu prilejul soluționării apelului acesteia.
Conform art. 275 alin. 3 C. pr. pen., rămâne în sarcina statului restul cheltuielilor avansate de stat, în sumă de 500 lei, în soluționarea apelului parchetului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19 iunie 2020.

Președinte Judecător
(…) (…)





Grefier
(…)







Red./thred. (…)./19.06.2020
Listat/(…)./2 exp./26.06.2020
Jd.fd. (…)– Trib. Mureș