ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr. 4756/118/2017
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 06.06.2019
Completul compus din:
Președinte: A I
Judecător: V M U
Cu participarea:
Grefier MD
Ministerului Public prin procuror N Z din cadrul DNA ST Constanța

S-au luat în examinare apelurile penale formulate împotriva sentinței penale nr. 69 din data de 16.02.2018 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr. 4756/118/2017 de DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE - SERVICIUL TERITORIAL CONSTANȚA; inculpata I S, identificată prin --- date de stare civilă -, cu antecedente penale, nerecidivistă, pentru săvârșirea, în condițiile expuse, a infracțiunilor de mărturie mincinoasă și favorizarea făptuitorului, fapte prevăzute de art. 273 alin.l din Codul Penal și art. 269 alin. 1 din Codul Penal, cu aplicarea art. 38 alin.2 din Codul Penai, trimisă în judecată prin rechizitoriul nr. 272/P/2016 emis la data de 11.07.2017 de către Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța.
In conformitate cu dispozițiile art. 358 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelanta inculpată I S, personal și asistată de av. ales B F, în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea disp. art.257 - 261 C.proc.pen.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință învederând părților prezente stadiul procesual și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare. La data de 29.05.2019 s- au depus la dosarul cauzei relațiile solicitate de la Tribunalul Constanța.
Potrivit disp.art.372 cod pr.penală, președintele verifică identitatea apelantei intimată inculpată I S, care se legitimează cu CI ---.
În conformitate cu disp. art. 363-366 cod pr.penală, părțile prezente arată că nu au cereri de formulat și nici excepții de ridicat.
Nemaifiind alte cereri sau excepții de formulat, curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prev. de art.420 alin.6 Cod pr.penală.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, precizează că motivele de apel ale parchetului se referă la un motiv de netemeinicie, în sensul că nu s-a aplicat inculpatei și pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. la art. 66 alin. 1 lit. a și b Cp, având în vedere natura și gravitatea concretă a infracțiunii pentru care inculpata a fost condamnată și apreciază că aceasta este nedemnă a exercita drepturile menționate anterior, după executarea pedepsei aplicate pentru o perioadă de la 1 la 5 ani.
Consideră că pedeapsa complementară este de natură a completa sancțiunea aplicată prin pedeapsa închisorii. 
Solicită admiterea apelului formulat de parchet și desființarea în parte a sentinței pronunțate de instanța de fond, iar în rejudecare, să se aplice pedeapsa complementară, astfel cum a solicitat.
Av. B F pentru apelanta inculpată I S, având cuvântul, apreciază că în mod greșit instanța de fond a dispus condamnarea inculpatei la pedeapsa închisorii în regim de executare, în condițiile în care, prin declarația notarială formulată în dosarul nr. 4322/2015 al Tribunalului Constanța, inculpata a revenit asupra declarației pe care inițial a susținut-o în fața judecătorului în faza cercetării judecătorești și a arătat faptul că își menține declarația inițială care corespunde adevărului, cea susținută în fața procurorului.
Precizează că suplimentar, inculpata a susținut o nouă declarație în acel dosar nr. 4322, motiv pentru care apreciază că sunt incidente prevederile art. 273 alin. 3 în ce privește cauza de nepedepsire, motiv pentru care solicită admiterea apelului, rejudecarea cauzei și, în baza art. 16 lit. h, să se dispună încetarea procesului penal față de inculpată.
Depune la dosarul cauzei practică judiciară.
Solicită respingerea apelului formulat de parchet.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul cu privire la apelul formulat de inculpată, solicită respingerea acestuia ca neîntemeiat, apreciind că nu este incidență cauza de neimpunitate, prev. la art. 273 alin. 3, întrucât retragerea declarației mincinoase în alte cauze în afară de cele în care este vorba despre punerea în mișcare a acțiunii penale, se aplică doar în alte cauze, nu și în cauzele penale.
Solicită a se constata faptul că declarația mincinoasă a avut loc în faza judecății, nu în situațiile menționate în teza I, astfel încât legiuitorul nu a mai prevăzut cauza de nepedepsire în celelalte cauze, întrucât dispozițiile legale sunt clare și apreciază că nu este în situația premisă de la teza II.
Solicită, de asemenea, să se constate că în declarația dată de martor a doua oară în fața tribunalului, în care inculpata I S a vrut să dea senzația că retrage declarația mincinoasă dată inițial în fața instanței de judecată, aceasta a arătat că. de fapt, nu a fost amenințată de I G să acționeze așa cum acesta i-a impus, că nu a fost amenințată că își va pierde locul de muncă, de asemenea, a mai arătat că a mai fost cumva presată de organele de urmărire penală, mai precis de organele de poliție, cu ocazia luării declarației acesteia, arătând că i s-a spus că dacă va declara împotriva inculpatului, aceasta va fi absolvită de răspundere penală.
Apreciază că aceste împrejurări neindicate în cursul urmăririi penale și care sunt de natură a-1 favoriza încă o dată pe I G, declarații care sunt contradictorii cu cele date în faza de urmărire penală, nu sunt de natură a reprezenta o adevărată retragere a declarației date în fața instanței inițial.
Față de aceste considerente, apreciază că și sub acest aspect, nu este incidență cauza de la art. 273 alin. 3 Cp și, prin urmare, apelul este neîntemeiat.
Apelanta inculpată I S, având ultimul cuvânt, precizează că lasă la aprecierea instanței.
Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA,
în conformitate cu disp.art. 391 alin.l Cod pr.penală,
DISPUNE:
Stabilește pronunțarea la data de 21.06.2019.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 06.06.2019.

Grefier,
M D
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr. 4756/118/2017
DECIZIA PENALĂ NR. 662/P
Ședința publică de la 21.06.2019
Completul compus din:
Președinte: A I
Judecător: V M U
Cu participarea:
Grefier M D
Ministerului Public prin procuror R C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța
S-au luat în examinare apelurile penale formulate împotriva sentinței penale nr. 69 din data de 16.02.2018 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr. 4756/118/2017 de DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE - SERVICIUL TERITORIAL CONSTANȚA; inculpata IS, identificată prin – date de stare civilă -- cu antecedente penale, nerecidivistă, pentru săvârșirea, în condițiile expuse, a infracțiunilor de mărturie mincinoasă și favorizarea făptuitorului, fapte prevăzute de art. 273 alin. 1 din Codul Penal și art. 269 alin.l din Codul Penal, cu aplicarea art. 38 alin.2 din Codul Penal, trimisă în judecată prin rechizitoriul nr. 272/P/2016 emis la data de 11.07.2017 de către Direcția Națională Anticorupție » Serviciul Teritorial Constanța.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.06.2019 consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța a stabilit, în conformitate cu disp.art.391 alin.l Cod pr.penală pronunțarea la data de 21.06.2019.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.69/16.02.2018, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr.4756/118/2017, s-a hotărât:
„In baza art.386 C.p.p, schimbă încadrarea juridică față de inculpata I S din infracțiunile de mărturie mincinoasă, prev de art.273 al.l c.p. și favorizarea infractorului prev de art.269 al.l C.p., cu aplicarea art.38 al.2 c.p., în infracțiunea de mărturie mincinoasă, prev de art.273 al.l c.p.
în baza art.273 al.l c.p. condamna pe inculpata I S – date de stare civilă - pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă la pedeapsa de 1 an închisoare.
In baza art.65 C.pen. dispune interzicerea drepturilor prevăzute de art.66 alin.l lit.a si b C.pen., ca pedeapsa accesorie pe durata executării pedepsei principale.
In baza artr.88 alin.3 C.pen. revocă amânarea aplicării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatei I S prin s.p. nr.2268/25.06.2014 a Judecătoriei Medgidia, definitivă prin dec. pen. nr.978/P din 28.10.2015 a Curții de Apel Constanța și dispune aplicarea si executarea pedepsei de 8 luni închisoare.
în baza art.39 alin. 1 lit.b C.p. și a art.88 alin.3, teza finală c.pen. contopește cele două pedepse și va aplica acestuia pedeapsa de 1 an închisoare, la care adaugă sporul de 80 de zile din cealaltă pedeapsă de 8 luni, reprezentând 1/3, în final condamnă pe inculpata I S la pedapsa de 1 an $i 80 de zile închisoare.
In baza art. 65 C.pen, dispune interzicerea drepturilor prevăzute de art.66 alin.l lit.a si b C.pen., ca pedeapsa accesorie pe durata executării pedepsei principale.
în baza art.72 c.p. deduce din pedeapsa finală de 1 an si 80 de zile închisoare perioada reținerii de 24 de ore de la 27.11.2013 ora 15.30 la 28.11.2013 ora 15,30, reținere ce a avut loc în cauza în care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei de 8 luni închisoare.
Pedeapsa principala se va executa in regim de detenție conform art.60 C.pen.
Ia act că nu s-au formulat pretenții civile.
In baza art.274 alin.2 C.p.p. obligă pe inculpata I S la plata sumei de 1400 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.”
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
„Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă ÎCCJ-DNA ST Constanța nr.272/P/2016 din data de 11.07.2017, înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr.4756/118/2017 din 12.07.2017 a fost trimisă în judecată inculpata I S care, la data de 4 octombrie 2016, cu prilejul audierii în calitate de martor de președintele completului investit cu soluționarea dosarului nr. 4322/118/2015 al Tribunalului Constanța, a dat declarații mincinoase, sub prestare de jurământ, cu privire la aspecte esențiale soluționării cauzei penale, respectiv a declarat că a semnat adeverințele privitoare la suprafețele de teren întrucât a avut încredere în agentul agricol, că inculpatul I V nu i-a spus niciodată - cu ocazia întocmirii adeverințelor - ce suprafețe de teren să indice și care erau mai mari decât cele din evidențele primăriei, că adeverințele erau emise pentru terenurile lucrate, în baza cererilor, declarațiilor și evidenței existente la acea vreme, că nu-și amintește ce a declarat în faza de urmărire penală (inclusiv despre existența unor ciorne) și, în final, că nu își menține declarațiile inițiale, adevărul fiind cel pe care l-a declarat în fața instanței, îngreunând aflarea adevărului în cadrul procesului penal și ajutându-1 pe inculpatul I V să evite tragerea la răspundere penală, constituie infracțiunile de mărturie mincinoasă și favorizarea făptuitorului (această din urmă infracțiune în opinia acuzării), fapte prevăzute de art.273 alin.l din Codul Penal și art. 269 alin.l din Codul Penal, cu aplicarea art. 38 alin.2 din Codul Penal.
Pe parcursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarațiile date de numita I S în calitate de martor, atât în faza de urmărire penală în dosarul 416/P/2013 al Direcției Naționale Anticorupție cât și în dosarul nr 4322/118/2015 al Tribunalului Constanța, înscrisuri (rechizitoriul nr 416>/P/2013 și ordonanța de remediere a neregularităților), declarația martorului MVI, declarația martorului TN, declarația martorului IE, declarația martorului MI, declarația martorului VE, declarațiile inculpatei I S.
Cauza a parcurs etapa camerei preliminare, conform dispozițiilor art.342-348 c.p.p, ocazie cu care nu au fost contestate probele administrate în faza urmăririi penale și nu s-a formulat nicio altă cerere, judecătorul de cameră preliminară, prin încheierea nr.294/22.09.2017 a constatat legalitatea și temeinicia sesizării instanței prin rechizitoriu, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății cauzei de față.
Pe parcursul cercetării judecătorești inculpatei I S i-au fost aduse la cunoștință prevederile art.374 alin.4 cu referire la art.396 alin. 10 c.p.p., în sensul că are dreptul de a beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul în care va fi găsită vinovată, dacă recunoaște în totalitate săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să aibă loc doar în baza probelor administrate în faza urmăririi penale, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere. Inculpatul nu a contestat probele administrate în faza urmăririi penale.
Inculpata I S în declarația dată pe parcursul judecății (f.10) nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în actul de sesizare, nu a dorit să dea declarație, astfel că prezenta cauză s-a judecat conform procedurii obișnuite.
Inculpata, asistată de apărătorul ales a declarat că nu contestă probele administrate în faza urmăririi penale, nu a mai dorit readministrarea lor, astfel că nu s-au mai administrat alte probe și se vor avea în vedere declarațiile date în faza urmăririi penale.
Inculpata a depus o declarație notarială -f.12, dată pe 15.11.2017, prin care și-a retras declarația care constituie obiectul infracțiunii de mărturia mincinoasă.
Din analiza fișei cu antecedentele penale a inculpatei I S (f.6) a rezultat că aceasta este cunoscută cu antecedente penale.
La termenul de judecată din data de 13.12.2017 s-a pus din oficiu în discuția părților schimbarea încadrării juridice față de inculpata I S din infracțiunile de mărturie mincinoasă, prev de art.273 al.l c.p. și favorizarea infractorului prev de art.269 al.l C.p., cu aplicarea art.38 al.2 c.p.,_în infracțiunea de mărturie mincinoasă, prev de art.273 al.l c.p., această nouă încadrare juridică fiind legală astfel că se va schimba încadrarea juridică pentru argumentele care vor fi expuse după prezentarea situației de fapt.
Nu s-au mai formulat alte cereri.
Examinând probele administrate pe parcursul urmăririi penale și pe parcursul cercetării judecătorești, instanța reține următoarea situație de fapt:
Astfel, In sarcina inculpatei I S s-a reținut că la data de 4 octombrie 2016, cu prilejul audierii în calitate de martor de către președinte completului de judecată din cadrul Tribunalului Constanța, în dosarul 4322/118/2015, a dat declarații mincinoase cu privire la aspecte esențiale soluționării cauzei penale, vădit contrare declarațiilor date în faza de urmărire penală, îngreunând aflarea adevărului în cadrul procesului penal și ajutându-1 astfel pe inculpatul I V să evite tragerea la răspundere penală.
Ca mod de sesizare a organelor de urmărire penală se constată că la data de 18.10.2016, Direcția Națională Anticorupție s-a sesizat din oficiu cu privire la posibile fapte de mărturie mincinoasă săvârșite de o persoană care are calitatea de martor în dosarul 4322/118/2015 al Tribunalului Constanța.
Din analiza coroborată a întregului material probator administrat în ambele faze procesuale rezultă, în fapt, următoarele:
Pe rolul Tribunalului Constanța se află în curs de soluționare dosarul nr. 4322/118/2015 ce are ca obiect infracțiunile prevăzute de art. 181 din Legea 78/2000, art. 301 din Codul Penal, art 10 litera b din Legea 78/2000 și art 322 din Codul Penal, săvârșite de inculpații I V, I M, I Ș și SC A I SRL. Actul de sesizare a instanței a fost întocmit de Direcția Națională Anticorupție.
Concret, prin Rechizitoriul nr. 416/P/2013 din data de 16 iunie 2015 al Secției de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului I V pentru săvârșirea infracțiunilor de folosirea sau prezentarea cu rea- credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, instigare la acordarea de subvenții cu încălcarea legii sau neurmărirea, conform legii, a respectării destinației subvențiilor, conflict de interese și fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.
De asemenea, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților I M și I Ș pentru săvârșirea infracțiunilor de folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, instigare la acordarea de subvenții cu încălcarea legii sau neurmărirea, conform legii, a respectării destinației subvențiilor și fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată și a inculpatei SC A I SRL pentru săvârșirea infracțiunilor de folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei și instigare la acordarea de subvenții cu încălcarea legii sau neurmărirea, conform legii, a respectării destinației subvențiilor.
La data săvârșirii faptelor numitul I V ocupa funcția de Primar al comunei Dobromir iar inculpata I S era secretarul unității administrativ teritoriale.
Pe parcursul urmăririi penale, numita I S a fost audiată, alături de alte persoane, în calitate de martor.
Aceasta a declarat, în esență, că, în calitate de secretar al comunei Dobromir, județul Constanța, a efectuat la cererea inculpatului I V diverse demersuri ilicite precum semnarea unor adeverințe care atestau, în fals, că acesta din urmă și mai mulți membrii ai familiei acestuia precum și societatea administrată de aceștia dețineau și utilizau mari suprafețe de pământ agricol. Mai mult, întocmirea înscrisurilor frauduloase se făcea pe baza ciornelor pe care i le remitea chiar inculpatul I V, primarul comunei Dobromir. Din aceleași declarații date de martoră - una în fața organului de cercetare al poliției judiciare și una în fața procurorului - mai rezultă că inculpatul I V a înregistrat mai multe contracte de arendă în Registrul aferent acestora, fără știrea agentului agricol și în condițiile în care contractele nu existau în realitate, fiind fictive. Martorul a mai declarat că avea cunoștință despre faptul că datele indicate în adeverințe era false.
în rechizitoriu s-a reținut, concret, că acuzațiile se bazează inclusiv pe declarațiile inculpatei (martor în acea cauză) I S care a afirmat că a semnat adeverințele la presiunea primarului I V, nefiind lăsată să verifice documentele legale existente în instituție, că a redactat tabelele cu arendatori i/proprietarii terenurilor după ciorna scrisă de primarul I V că a sesizat consemnarea unor date false dar. încercând să discute cu inculpatul acest lucru, a fost amenințată cu concedierea. De asemenea, au mai fost reținute ca relevante declarațiile inculpatei cu privire la faptul că terenurile erau ocupate abuziv, nu existau contracte de arendare din care să rezulte dreptul legal de a folosi terenurile și că anumite contracte de arendare nu existau fizic deși apăreau înregistrate în registrul contractelor de arendă.
La data de 4 octombrie 2016, la termenul fixat de instanță pentru efectuarea cercetării judecătorești, a fost audiată în calitate de martor numita I S. Aceasta a dat declarații substanțial diferite cu privire la aspecte esențiale soluționării cauzei penale.
Astfel, martora a declarat că, de fapt, a semnat adeverințele întrucât a avut încredere în agentul agricol, că inculpatul I V nu i-a indicat niciodată - cu ocazia întocmirii adeverințelor - ce suprafețe de teren să indice și care erau mai mari decât cele din evidențele primăriei, că nu-și amintește ce a declarat în faza de urmărire penală și, în final, că nu își menține declarațiile inițiale, adevărul fiind cel pe care l-a declarat în fața instanței.
Inculpata a mai declarat că a fost constrânsă de un ofițer de poliție să declare că primarul I V a forțat-o să emită adeverințe cu conținut nereal. De asemenea, a declarat că adeverințele erau emise pentru terenurile lucrate, în baza cererilor, declarațiilor și evidenței existente la acea vreme.
Toate declarațiile, atât cele consemnate în faza de urmărire penală cât și cele consemnate în faza de judecată, au fost date sub jurământ, martorul cunoscând sancțiunile legii penale în caz de săvârșire a infracțiunii de mărturie mincinoasă.
Chestionată în privința schimbării declarațiilor, inculpata a precizat că a fost sinceră atunci când a fost audiată de polițiști și de procuror, cu mențiunea că la acel moment I V nu mai ocupa funcția de primar. Inculpata a justificat schimbarea declarațiilor prin aceea că în iunie 2016 I V a redevenit primar al comunei Dobromir, relația instituțională dintre cei doi fiind de subordonare. Inculpata ar fi dat declarații în fața instanței într-o stare de stres intens, având în vedere prezența în sala de judecată a inculpatului I V.
Din depoziția inculpatei mai rezultă că, fiind audiată de instanță, nu și-a amintit anumite aspecte în privința cărora fusese audiată anterior de organele de urmărire penală.
Martorul MVI este, la rândul său, o persoană care pe durata instrumentării dosarului de urmărire penală nr 416/P/2013 a fost audiată ca martor. Din declarația acestuia rezultă că atât el cât și I S au dat declarații sincere pe durata urmăririi penale. In ziua de 4 octombrie 2016, înainte de începerea ședinței de judecată, inculpata i-a spus martorului că „I V s-a schimbat și că este băiat bun”. Martorul a avut convingerea că inculpata I S își va schimba declarațiile și că va da o depoziție favorabilă inculpatului I V.
Martorul a confirmat aspectul că atât el cât și inculpata I S cunoșteau foarte bine aspectul că tabelele și adeverințele emise pentru inculpații din dosarul nr. 4322/118/2015 al Tribunalului Constanța conțineau date nereale.
Aceleași aspecte rezultă și din depoziția martorului MI. Acesta a declarat că inculpata cunoștea că adeverințele folosite de I V și membrii familiei sale conțin date nereaie dar le-a semnat întrucât nu avea de ales, putând fi concediată de I V, redevenit primar al comunei.
Martorul IE a declarat în același sens, confirmând atât neregulile privitoare la terenurile declarate la APIA de I V și rudele sale cât și preocuparea inculpatei I S de „a nu se pune rău cu primarul” și de a se conforma cerințelor acestuia.
Martorul VE a confirmat existența ciornelor pe baza cărora au fost întocmite înscrisurile cu conținut nereal folosite pentru obținerea sprijinului financiar de la APIA. în concret, martorul a declarat că inculpata I S i-a solicitat să o ajute cu dactilografierea unor tabele în care erau indicate numele și prenumele proprietarilor de terenuri, numele și prenumele arendașului, suprafețele de terenuri, numărul și data înregistrării contractului dar și diverse observații. Martorul a fost persoana care a tehnoredactat documentele, la dictarea inculpatei I S. Documentele îi priveau pe inculpații din dosarul nr. 4322/118/2015 al Tribunalului Constanța.
Martorul a precizat că inculpata i-a reproșat la un moment dat faptul că a declarat organelor judiciare că a tehnoredactat documentele la solicitarea inculpatei și nu la solicitarea directă a primarului I V.
În literatura de specialitate, noțiunea de „împrejurări esențiale ale cauzei” a fost definită ca referindu-se la toate împrejurările care pot servi la stabilirea adevărului în cauză și la justa soluționare a cauzei. (O. L., Drept penal - parte specială, pag.382).
Aspectele în privința cărora inculpata I S a dat declarații mincinoase sunt esențiale pentru justa soluționare a procesului întrucât privesc emiterea înscrisurilor ce au stat la baza obținerii sprijinului financiar de la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.
Inculpatul I V este judecat, printre altele, pentru obținerea în mod fraudulos a acestui sprijin financiar și pentru folosirea, în acest scop, a unor înscrisuri cu conținut nereal.
Contextul întocmirii acestor înscrisuri, existența ciornelor olografe redactate de I V, verificarea ori neverificarea evidențelor specifice ale Primăriei în privința terenurilor și contractelor de arendă, constrângerea de către inculpat a funcționarilor primăriei în scopul întocmirii înscrisurilor cu conținut nereal, cunoașterea de către funcționari a caracterului nereal al datelor înscrise în adeverințe constituie, toate, aspecte esențiale soluționării judicioase a procesului penal care îi vizează pe inculpații I V, I M, I Ș și SC A I SRL.
Scopul urmărit de inculpată, prin retractarea și schimbarea declarațiilor inițiale, a fost acela a-1 ajuta pe inculpatul I V, în considerarea faptului că acesta redevenise primar al comunei Dobromir și își schimbase atitudinea față de funcționarii instituției. Astfel cum i-a spus inculpata martorului MVI, inculpatul IV s-a schimbat și este băiat bun".
În referire la declarația notarială depusă de inculpată în cauza de față prin care și-a retras declarația dată la data de 04.10.2016 (f. 12) aceasta nu duce la aplicarea cauzei de nepedepsire prevăzută de art.273 alin.3 din Codul Penal întrucât declarațiile apreciate ca mincinoase, date în fața instanței de judecată la data de 4 octombrie 2016, nu au fost retrase în cadrul dosarului penal nr 4322/118/2015 al Tribunalului Constanța, iar retragerea trebuia să aibă loc în cauzele penale înainte de reținere, arestare sau de punere în mișcare a acțiunii penale, ori acest moment procesual în D. 4322/118/2015 al Tribunalului Constanța a fost depășit, cauza fiind în cadrul cercetării judecătorești.
Astfel, în practica judecătorească dar și în doctrină s-a reținut că nu este incidență cauza de nepedepsire în cazul în care împotriva martorului mincinos a fost pornit procesul penal pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, chiar dacă retragerea mărturiei mincinoase a avut loc anterior soluționării definitive a cauzei în care această mărturie a fost făcută (Codul Penal comentat, Editura CH Beck, București 2016, pagina 810). Retragerea mărturiei mincinoase trebuie să se situeze între momentul consumării infracțiunii de mărturie mincinoasă și cel al declanșării urmăririi penale împotriva martorului mincinos. Pentru incidența cauzei de nepedepsire, retragerea mărturiei trebuie să se realizeze chiar în cadrul procesului în care a fost dată și nu în propriul proces, cum este cel de față, retragere efectuată tocmai cu scop de impunitate în acest dosar. Declarația notarială de retragere a mărturiei mincinoase făcută în procesul penal pornit împotriva martorului mincinos pentru infracțiunea prevăzută de art.273 din Codul Penal nu are caracterul de retragere a mărturiei în cauza în care a fost depusă ci de recunoaștere a comiterii acestei infracțiuni, (instanța constată că este vorba de acuzația din cauza de față, adică tocmai mărturia mincinoasă, dar nu poate echivala cu o recunoaștere a acuzației, deoarece inculpata nu a dorit să opteze pentru procedura simplificată, nu a dorit să dea declarație în cauza de față, ci s-a prevalat de dreptul la tăcere oferit de lege - constatrea instanței). Această recunoaștere nu poate duce la apărarea de pedeapsă sau la reducerea obligatorie a acesteia ci poate constitui o circumstanță atenuantă (I.C.C J., Secția Penală, Decizia nr.74/RC din 8 martie 2016).
Situația de fapt expusă și reținută este dovedită prin toate mijloacele de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, respectiv: declarațiile date de numita IS în calitate de martor, atât în faza de urmărire penală în dosarul 416/P/2013 al Direcției Naționale Anticorupție cât și în dosarul nr 4322 118/2015 al Tribunalului Constanța. înscrisuri (rechizitoriul nr 416/P/2013 și ordonanța dc remediere a neregularităților), declarația martorului MVI, declarația martorului TN, declarația martorului IE, declarația martorului MI, declarația martorului VE, declarațiile inculpatei IS, din coroborarea cărora s-a dovedit fără dubiu vinovăția inculpatei cu privire la infracțiunea de mărturie mincinoasă.
Asupra cererii de schimbare a încadrării juridice față de inculpata IS din infracțiunile de mărturie mincinoasă, prev de art.273 al.l c.p. și favorizarea infractorului prev de art.269 al.l C.p., cu aplicarea art.38 al.2 c.p., în infracțiunea de mărturie mincinoasă, prev de art.273 al.l c.p., această se impune pentru următoarele motive:
Astfel, chiar dacă prin afirmațiile mincinoase s-a urmărit și să se dea un ajutor făptuitorului se nu se poate reține un concurs de infracțiuni între infracțiunea de mărturie mincinoasă și favorizarea făptuitorului, deoarece art. 269 alin.l c.p., are în vedere ca element material al favorizării infractorului orice ajutor dat acestuia, indiferent de modalitatea în care se concretizează acest ajutor, fiind o sancționare generică, a tot cuprinzătoare, a oricărui ajutor pe care un terț îl poate da unui infractor, pe când la mărturia mincinoasă, deși reprezintă, finalmente, tot un ajutor dat infractorului, este o variantă specială anume o numire expresă a acestui ajutor-dat prin mărturie mincinoasă, ca atare nu se pot reține în concurs ambele infracțiuni, aplicându-se și regula „specialia generalibus derogant", ca și aspectul că relațiile sociale ocrotite deși sunt asemânătoare -infracțiuni contra înfăptuirii justiției -nu sunt identice, la mărturie mincinoasă se protejază chiar siguranța probelor și în mod expres sinceritatea martorilor, pe când la favorizarea infractorului orice lezare a actului de justiție, deci orice ajutor dat infractorului, sfera de protecție fiind mult mai largă. Nu ar fi corect sub aspectul incriminării a se reține ambele infracțiuni, deoarece s-ar extinde injust sfera ilicitului penal pentru o singură faptă.
Dacă martorul declară mincinos în favoarea părții vătămate/ civile este infracțiunea de mărturie mincinoasă și logic nu mai poate fi vorba de favorizarea făptuitorului, dar aceasta este voința legii, deci acesta nu este un argument valabil, așa cum arată acuzarea că se impune a fi reținute ambele infracțiuni în concurs. Cele două decizii ale ÎCCJ nr.68/17.01.2012 și nr.209/A din 18.05.2016, invocate în acuzare(prin rechizitoriu) pentru reținerea concursului de infracțiuni, sunt decizii de speță, nu in interesul legii, ca atare nu au caracter obligatoriu.
In drept, având în vedere situația de fapt și probele care au dovedit-o, fapta inculpatei I S care, la data de 4 octombrie 2016, cu prilejul audierii în calitate de martor de președintele completului investit cu soluționarea dosarului nr.4322/118/2015 al Tribunalului Constanța, a dat declarații mincinoase, sub prestare de jurământ, cu privire la aspecte esențiale soluționării cauzei penale, respectiv a declarat că a semnat adeverințele privitoare la suprafețele de teren întrucât a avut încredere în agentul agricol, că inculpatul I V nu i-a spus niciodată - cu ocazia întocmirii adeverințelor - ce suprafețe de teren să indice și care erau mai mari decât cele din evidențele primăriei, că adeverințele erau emise pentru terenurile lucrate, în baza cererilor, declarațiilor și evidenței existente la acea vreme, că nu-și amintește ce a declarat în faza de urmărire penală (inclusiv despre existența unor ciorne) și, în final, că nu își menține declarațiile inițiale, adevărul fiind cel pe care l-a declarat în fața instanței, îngreunând aflarea adevărului în cadrul procesului penal și ajutându-1 pe inculpatul I V să evite tragerea la răspundere penală, întrunește elemntele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art.273 alin.l din Codul Penal.
La stabilirea și individualizarea pedepsei ce va fi aplicată inculpatei I S, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.74 C.pen., respectiv dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de partea specială, gradul pericol social ridicat care rezultă din modalitatea concretă de comitere a faptei de către inculpată - așa cum a fost descrisă pe larg anterior- faptul că aceasta a comis o infracțiune gravă care a afectat justiția, la care se adaugă și atitudinea de a încerca să scape de răspundere penală, prin depunerea acelei declarații notariale, dar și situația delicată în care inculpata din cauza de față se află cu inculpatul în cauza în care a declarat mincinos (el primar, ea secretara primăriei, aflată chiar în subordinea acestuia), aspect care este analizat, ca și faptul că inculpata are familie, este integrată social, dar a mai avut conflicte cu legea penală, față de toate acestea, se va orientarea pedeapsa aproape de minimul special, respectiv cea de 1 an închisoare.”
Împotriva sentinței penale nr.69/16.02.2018, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr.4756/118/2017, au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție-Serviciul Teritorial Constanța și inculpata I S.
Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția Națională Anticorupție-Serviciul Teritorial Constanța critică hotărârea primei instanțe sub aspectul omisiunii aplicării pedepsei complementare prevăzută de art.66 alin.l lit.a.b Cod penal, iar inculpata solicită încetarea procesului penal în temeiul art.16 lit.h Cod procedură penală în referire la art.273 alin.3 Cod penal.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu, Curtea reține că prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, confirmată de probe și vinovăția inculpatei, pronunțând în mod judicios o soluție de condamnare, fiind îndeplinite cerințele art.396 alin.2 Cod de procedură penală.
Din coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul procesului penal a rezultat că la data de 4 octombrie 2016, cu prilejul audierii în calitate de martor de președintele completului investit cu soluționarea dosarului nr.4322/118/2015 al Tribunalului Constanța, inculpata I S a dat declarații mincinoase, sub prestare de jurământ, cu privire la aspecte esențiale soluționării cauzei penale, respectiv a declarat că a semnat adeverințele privitoare la suprafețele de teren întrucât a avut încredere în agentul agricol, că inculpatul I V nu i-a spus niciodată (cu ocazia întocmirii adeverințelor) ce suprafețe de teren să indice și care erau mai mari decât cele din evidențele primăriei, că adeverințele erau emise pentru terenurile lucrate, în baza cererilor, declarațiilor și evidenței existente la acea vreme, că nu-și amintește ce a declarat în faza de urmărire penală (inclusiv despre existența unor ciorne) și, în final, că nu își menține declarațiile inițiale, adevărul fiind cel pe care l-a declarat în fața instanței, îngreunând aflarea adevărului în cadrul procesului penal și ajutându-1 pe inculpatul I V să evite tragerea la răspundere penală.
Astfel, se reține că pe rolul Tribunalului Constanța se află în curs de soluționare dosarul nr. 4322/118/2015 ce are ca obiect infracțiunile prevăzute de art. 18' din Legea 78/2000, art. 301 din Codul Penal, art. 10 lit.b din Legea 78/2000 și art.322 din Codul Penal, săvârșite de inculpații I V, I M, I Ș și SC A I SRL.
Prin rechizitoriul nr.416/P/2013 din data de 16 iunie 2015 al DNA-Serviciul Teritorial Constanța s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului I V pentru săvârșirea infracțiunilor de folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, instigare la acordarea de subvenții cu încălcarea legii sau neurmărirea, conform legii, a respectării destinației subvențiilor, conflict de interese și fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.
Totodată, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților I M și I Ș pentru săvârșirea infracțiunilor de folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, instigare la acordarea de subvenții cu încălcarea legii sau neurmărirea, conform legii, a respectării destinației subvențiilor și fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată și a inculpatei SC A I SRL pentru săvârșirea infracțiunilor de folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei și instigare la acordarea de subvenții cu încălcarea legii sau neurmărirea, conform legii, a respectării destinației subvențiilor.
La data săvârșirii faptelor inculpatul I V ocupa funcția de Primar al comunei Dobromir iar inculpata I S era secretarul unității administrativ teritoriale.
Pe parcursul urmăririi penale, I S a fost audiată, alături de alte persoane, în calitate de martor.
Aceasta a declarat, în esență, că, în calitate de secretar al comunei Dobromir, județul Constanța, a efectuat la cererea inculpatului I V diverse demersuri ilicite precum semnarea unor adeverințe care atestau, în fals, că acesta din urmă și mai mulți membrii ai familiei acestuia precum și societatea administrată de aceștia dețineau și utilizau mari suprafețe de pământ agricol. Mai mult, întocmirea înscrisurilor frauduloase se făcea pe baza ciornelor pe care i le remitea chiar inculpatul I V, primarul comunei Dobromir. Din aceleași declarații date de martoră - una în fața organului de cercetare al poliției judiciare și una în fața procurorului - mai rezultă că inculpatul I V a înregistrat mai multe contracte de arendă în Registrul aferent acestora, fără știrea agentului agricol și în condițiile în care contractele nu existau în realitate, fiind fictive. Martorul a mai declarat că avea cunoștință despre faptul că datele indicate în adeverințe era false.
În rechizitoriu s-a reținut că acuzațiile se bazează inclusiv pe declarațiile inculpatei (martor în acea cauză) I S care a afirmat că a semnat adeverințele la presiunea primarului I V, nefiind lăsată să verifice documentele legale existente în instituție, că a redactat tabelele cu arendatorii/proprietarii terenurilor după ciorna scrisă de primarul I V, că a sesizat consemnarea unor date false dar. încercând să discute cu inculpatul acest lucru, a fost amenințată cu concedierea. De asemenea, au mai fost reținute ca relevante declarațiile inculpatei cu privire la faptul că terenurile erau ocupate abuziv, nu existau contracte de arendare din care să rezulte dreptul legal de a folosi terenurile și că anumite contracte de arendare nu existau fizic deși apăreau înregistrate în registrul contractelor de arendă.
La data de 4 octombrie 2016, la termenul fixat de instanță pentru efectuarea cercetării judecătorești, a fost audiată în calitate de martor numita IS. Aceasta a dat declarații diferite cu privire la aspecte esențiale soluționării cauzei penale, susținând că, de fapt, a semnat adeverințele întrucât a avut încredere în agentul agricol, că inculpatul I V nu i-a indicat niciodată - cu ocazia întocmirii adeverințelor - ce suprafețe de teren să indice și care erau mai mari decât cele din evidențele primăriei, că nu-și amintește ce a declarat în faza de urmărire penală și, în final, că nu își menține declarațiile inițiale, adevărul fiind cel pe care l-a declarat în fața instanței. Inculpata a mai declarat că a fost constrânsă de un ofițer de poliție să declare că primarul I V a forțat-o să emită adeverințe cu conținut nereal.
Inculpata a precizat că a fost sinceră atunci când a fost audiată de polițiști și de procuror, cu mențiunea că la acel moment I V nu mai ocupa funcția de primar. Inculpata a justificat schimbarea declarațiilor prin aceea că în iunie 2016 I V a redevenit primar al comunei Dobromir, relația instituțională dintre cei doi fiind de subordonare. Inculpata ar fi dat declarații în fața instanței într-o stare de stres intens, având în vedere prezența în sala de judecată a inculpatului I V.
Situația de fapt nu a fost contestată în prezenta cale de atac, astfel că nu se impun precizări suplimentare referitoare la împrejurările săvârșirii faptei deduse judecății.
Inculpata IS a depus o declarație notarială în dosarul nr.4322/118/2015 al Tribunalului Constanța, prin care arată că își retrage declarația necorespunzătoare adevărului din data de 04.10.2016.
Cu privire la acest aspect, apreciem neîntemeiat motivul de apel ce vizează aplicarea cauzei de nepedepsire, reglementată de dispozițiile art.273 alin.3 Cod penal.
Potrivit dispozițiilor art.273 alin.3 Cod penal, cauza specială de nepedepsire se reține în situația în care în cauzele penale, autorul își retrage mărturia mincinoasă mai înainte de reținerea suspectului sau inculpatului, arestarea preventivă sau la domiciliu a inculpatului sau de punerea în mișcare a acțiunii penale.
In alte cauze decât cele penale, pentru a beneficia de cauza de nepedepsire, autorul își poate retrage mărturia mincinoasă mai înainte să se fi pronunțat o hotărâre în primă instanță sau să se fi pronunțat o soluție ca urmare a mărturiei mincinoase.
Se remarcă astfel că Noul Cod penal restrânge sfera de aplicare a cauzei speciale de nepedepsire prin impunerea obligației de retragere a mărturiei mincinoase înainte de momentul reținerii sau punerii în mișcare a acțiunii penale, spre deosebire de Codul penal din 1968 care prevedea că retragerea mărturiei mincinoasă putea interveni în toate cauzele, mai înainte să se fi pronunțat o hotărâre în primă instanță sau să se fi pronunțat o soluție ca urmare a mărturiei mincinoase
Voința legiuitorului în sensul restrângerii sferei de aplicare rezultă așadar în mod cert din dispozițiile exprese și de strictă interpretare ale art.273 alin.3 Cod penal.
In cadrul procesului de individualizare, trebuie avute în vedere toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor, evidențiind gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, atât a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor ce vizează strict persoana acestuia.
Pentru a-și îndeplini funcțiile, pedeapsa trebuie să corespundă, sub aspectul duratei și naturii (privativă sau neprivativă de libertate), atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei. Funcțiile de constrângere și reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o individualizare care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
Trebuie subliniat și faptul că exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni. Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna* prin pedeapsa aplicată, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului. Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală.
Curtea constată că prima instanță a respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei principale, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor, evidențiind gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, atât a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor ce vizează strict persoana acestuia, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare neprivative de libertate, prin prisma funcțiilor unei asemenea sancțiuni.
Din această perspectivă, evidențiem că fapta reținută în sarcina inculpatei prezintă un grad relativ ridicat de pericol social, având în vedere relațiile sociale lezate, referitoare la înfăptuirea justiției, scopul urmărit de inculpată, prin retractarea și schimbarea declarațiilor inițiale, respectiv acela a-1 ajuta pe inculpatul I V să evite răspunderea penală. Mai trebuie precizată și perseverența infracțională a inculpatei care, deși se afla în termenul de supraveghere al amânării unei pedepse de 8 luni închisoare, aplicată pentru comiterea infracțiunii de fals intelectual, nu a înțeles clemența organelor judiciare și nu și-a corectat conduita în sensul respectării normelor de drept.
Hotărârea primei instanțe va fi însă reformată sub aspectul omisiunii de aplicare a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 alin. 1 lit.a.b Cod penal.
Pedeapsa complementară este pedeapsa ce se poate aplica alături de pedeapsa principală în vederea completării represiunii rezultate din pedeapsa principală. Astfel, având în vedere, natura faptei deduse judecății, gradul de pericol social mediu al acesteia, împrejurările cauzei și perseverența infracțională manifestată de inculpată, Curtea apreciază că inculpata este nedemnă să exercite o funcție în cadrul unei autorități publice sau care implică exercițiul unei autorități de stat, având în vedere împrejurările comiterii faptei deduse judecății, mărturia mincinoasă fiind săvârșită în scopul exonerării de răspundere penală a inculpatului I V, trimis în judecată într-o cauză penală pentru săvârșirea unor infracțiuni grave.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 421 pct. l lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpata IS împotriva sentinței penale nr.69/16.02.2018, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr.4756/118/2017.
În temeiul art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța împotriva aceleiași sentințe penale.
Va desființa în parte sentința penală apelată și, rejudecând, în baza art. 66 alin. l Cod penal, va interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 66 alin. l lit. a), b), pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. l Cod penal va aplica inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. l lit. a), b) din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până când pedeapsa principală a fost executată sau considerată ca executată.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
în temeiul art.275 alin.2 Cod procedură penală va obliga inculpata la plata sumei de 700 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat, restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului, conform art.275 alin.3 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

În temeiul art.421 pct. l lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondat apelul declarat de inculpata I S împotriva sentinței penale nr.69/16.02.2018, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr.4756/118/2017.
În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție-Serviciul Teritorial Constanța împotriva aceleiași sentințe penale.
Desființează în parte sentința penală apelată și, rejudecând:
În baza art. 66 alin. l Cod penal interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 66 alin. l lit. a), b), pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. l Cod penal aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. l lit. a), b) din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până când pedeapsa principală a fost executată sau considerată ca executată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
In temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă inculpata la plata sumei de 700 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat, restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului, conform art. 275 alin. 3 Cod procedură penală.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21.06.2019.
Președinte,AIJudecător, VMU
Pt.Grefier MD,
promovată la Tribunalul Tulcea,
semnează cf.art.406 alin.4 Cpp
Grefier șef,
Jud.fond L.I.B Tehnored.dec.jud. -A.I 2 ex./l 1.07,2019