IMPARȚIALITATE·INTEGRITATE·EFICIENȚĂ
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREŞTI - SECŢIA A II A PENALĂ
Dosar nr. 299/302/2013 (305/2014)
DECIZIA PENALA NR. 560
Şedinţa publică din data de 30.04.2014
[…]
CURTEA
Asupra apelurilor penale de faţă, deliberând constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.1704 din 19.08.2013 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti s-a dispus în baza art.334 C. pr. pen. schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului R V R din infracţiunile prev. de art.181 alin.1 din Legea nr.78/2000, respectiv de art.181 alin.1 din Legea nr.78/2000, cu aplicsrea art.41 alin.2 C. pen., în concurs real, în infracţiunea prev. de art.181 alin.1 şi 3, cu aplicarea art.41 alin.2 C. pen.
În temeiul art.181 alin.1 şi 3 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 C. pen., art.74 alin.1 lit.a raportat la art.76 alin.2 şi art.80 C. pen. a fost condamnat inculpatul R V R la pedeapsa de 3 ani şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de folosire/prezentare de documente ori declaraţii false având ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene, cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată.
În baza art.65 alin.2, 3 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a lit.b şi c C. pen. pe o durată de 4 ani de la executarea pedepsei închisorii, graţierea sau prescripţia executării pedepsei.
În baza art.71 alin.1 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a, lit.b şi c C. pen.
În baza art.861 alin.1 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei principale, sub supraveghere, pe o durată de 5 ani şi 8 luni, care constituie termen de încercare, stabilit conform art.82 C. pen.
În temeiul art.71 alin.5 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În baza art.863 alin.1 şi 3 C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a stabilit ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă tribunalul Giurgiu, la datele fixate de această instituţie;
- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
S-a stabilit ca supravegherea executării obligaţiilor să se facă de către Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
Conform prevederilor art.359 C. pr. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.864 C. pen.
În temeiul art.14 şi 346 C. pr. pen., cu referire la art.998 şi urm. C. civ. au fost admise acţiunile civile exercitate în cauză şi s-a dispus obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente Fundaţia „F D”, la plata următoarelor sume cu titlu de despăgubiri:
- către partea civilă Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului – 48.629,85 euro, plus dobânda calculată de la data producerii prejudiciului la achitarea integrală a debitului;
- către partea civilă Ministerul Finanţelor Publice, prin Oficiul de Plăţi şi Contracte Phare – 35.900 euro, plus dobânda calculată de la data producerii prejudiciului la achitarea efectivă a debitului.
S-a menţinut măsura sechestrului asigurător dispusă în cursul urmăririi penale asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului, până la concurenţa sumei de 84.529,95 euro.
Inculpatul a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut, pe baza materialului probator administrat, următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul R V R a fost, încă de la înfiinţarea acesteia în anul 1997, preşedinte şi Director Executiv al Fundaţiei „F D” Giurgiu care avea ca scop, potrivit actului constitutiv, protecţia şi salvarea zonelor turistice, păstrarea echilibrului ecologic, prevenirea şi înlăturarea poluării.
În această calitate, inculpatul a emis la data de 22.11.2002 o împuternicire în favoarea numitei C F D, potrivit căreia ea urma să reprezinte Fundaţia în relaţiile cu băncile, cu instituţiile financiare, precum şi „cu alte instituţii cu care Fundaţia intră în relaţii directe de lucru”.
Aşa cum se reţine şi în hotărârea definitivă de condamnare a numitei C F D, pronunţată în dosarul nr.8139/301/2012 al aceleiaşi instanţe, aceasta, inspector în cadrul Curţii de Conturi, era şi şeful Biroului Regional Phare CBC Romania/Bulgaria, cu sediul în Giurgiu şi membru fondator al Fundaţiei „S G”, având ca atribuţii selectarea şi evaluarea proiectelor depuse, monitorizarea şi verificarea implementării proiectului intitulat „Agenţia pentru Dezvoltarea şi Promovarea Turismului în Regiunea de Frontieră Giurgiu - Ruse”.
În perioada 07 – 08 octombrie 2002 a avut loc la Giurgiu sesiunea de evaluare a proiectelor, în urma căreia a fost selectat cel depus de Fundaţia „F D” Giurgiu, ce urma a fi finanţat cu suma de 35.900 euro, iar la data de 24.12.2002 a fost semnat contractul de finanţare nerambursabilă.
La data de 10.01.2003, inculpatul a depus cererea de plată a avansului, în cuantum de 28.720 euro în contul proiectului, suma fiindu-i achitată la data de 10.03.2003.
Ulterior, conform procedurilor, numita C F D, în calitatea sa de şef al Biroului regional menţionat, a aprobat şi apoi a dispus efectuarea plăţii finale.
Instanţa a reţinut că documentele prezentate de inculpat, în înţelegere cu numita C F D, şi anume raportul tehnic final, raportul financiar final, raportul final tehnic de monitorizare a implementării proiectului conţineau, în mare măsură, date nereale, menite să creeze aparenţa de legalitate a cheltuirii finanţării nerambursabile primite.
În realitate, documentele cu caracter tehnic şi financiar atestă că Fundaţia „F D” nici nu era eligibilă pentru a primi finanţarea solicitată. Pe de altă parte, nu au existat evidenţe contabile cu privire la implementarea proiectului şi niciun fel de dovezi referitoare la cheltuielile efectuate. Concluzia rechizitoriului, confirmată de instanţa de fond, a fost aceea că sumele de bani au fost cheltuite de inculpat în interes personal.
S-a mai reţinut că, procedând în aceeaşi manieră, inculpatul, a beneficiat de complicitatea numitei C F D şi a obţinut pentru Fundaţia pe care o conducea o finanţare nerambursabilă de 48.980 euro, în vederea realizării proiectului „Bursa Danubiană Româno-Bulgaria de Turism”.
Fundaţia „F D” nu era eligibilă pentru a obţine proiectul şi nu a efectuat în realitate nicio operaţiune în acest sens, finanţarea obţinută fiind folosită de inculpat în interes personal. Rapoartele finale tehnice şi financiare cuprind în întregime date nereale, iar documentele justificative depuse ca anexe au fost plăsmuite.
În concluzie, instanţa de fond a reţinut că fapta inculpatului R V R care, în perioada septembrie 2002 – noiembrie 2004, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi la diferite intervale de timp, în calitate de reprezentant legal al Fundaţiei „F D” şi persoană responsabilă pentru implementarea proiectului RO 0103.04.03 – „Bursa Danubiană Româno-Bulgaria de Turism”, finanţat din Fondul Proiectelor Mici în cadrul Programului Phare CBC 2001 România – Bulgaria şi RO 0002.04.01/2 – „Agenţia de dezvoltare şi promovare a turismului în zona de frontieră Giurgiu - Ruse”, finanţat din acelaşi fond în cadrul Programului Phare CBC 2000 România – Bulgaria, a folosit şi a prezentat documente false, inexacte şi incomplete, atât anterior încheierii contractelor de grant, cât şi ulterior, pentru a justifica sumele primite în avans şi a obţine plăţile finale, având ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene, în cuantum total de 84.529,95 euro, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art.181 alin.1 şi 3 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 C. pen.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie şi inculpatul R V R.
În apelul formulat de către Parchet hotărârea instanţei de fond este criticată exclusiv pentru netemeinicei, în privinţa cuantumului pedepsei aplicate inculpatului şi a modului de executare.
S-a susţinut că faţă de gravitatea activităţii infracţionale a inculpatului, de urmările produse şi de nesinceritatea manifestată, pedeapsa de numai 3 ani şi 8 luni închisoare nu reflectă în mod adecvat criteriile instituite prin art.72 C. pen.
Pe de altă parte, nu există temeiuri suficiente pentru a se considera că atingerea scopurilor pedepsei poate fi realizată şi fără executarea efectivă a acesteia, astfel încât s-a solicitat ca în rejudecare să se aplice o pedeapsă cu închisoarea, într-un cuantum majorat şi executată într-un loc de deţinere.
Prin apelul său, inculpatul a solicitat în primul rând ca, rejudecându-se cauza, să se dispună achitarea sa, întrucât fapta nu a fost săvârşită cu forma de vinovăţie a intenţiei. Nu a avut reprezentarea că fraudează, iar singurele probe care îl incriminează sunt declaraţiile inculpatei Cristea. A avut în vedere că actele şi documentele prezentate în cadrul celor două proiecte sunt reale.
În subsidiar a solicitat să se păstreze modalitatea suspendării executării pedepsei, aşa cum s-a dispus de către instanţa de fond.
În faza procesuală a apelului nu s-au administrat alte probatorii.
Examinând întregul material probator administrat în cauză în contextul criticilor formulate prin apeluri şi a dispoziţiilor art.5 alin.1 din noul C. pen., potrivit cărora „în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”, Curtea reţine următoarele:
Instanţa de fond a făcut o analiză corectă şi completă a materialului probator administrat, stabilind în mod justificat săvârşirea faptei de către inculpat cu forma de vinovăţie a intenţiei directe. Edificatoare în acest sens sunt nu numai declaraţiile inculpatei C F D, trimisă în judecată în acelaşi dosar şi care a solicitat aplicarea prevederilor art.3201 C. pr. pen., ci şi un mare număr de dovezi: notele de control privind cele două proiecte, întocmite de Departamentul pentru luptă antifraudă, rapoartele de constatare ale specialiştilor din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, înscrisurile emanând de la Ministerul Dezvoltării regionale şi Turism ului, de la Administraţia Finanţelor Publice, fişele fiscale, rapoartele de audit, documentele întocmite în cadrul misiunii de control Phare, coroborate cu depoziţiile martorilor V L, D I şi I M şi chiar cu declaraţiile iniţiale de recunoaştere date de inculpat.
În acest context, susţinerile sale în sensul că a săvârşit faptele „fără intenţie” sunt cu totul împotriva evidenţei şi nu pot fi primite.
În consecinţă, apelul declarat de către inculpat urmează a fi respins ca nefondat, în baza dispoziţiilor art.421 pct.1 lit.b C. pr. pen.
În ceea ce priveşte apelul formulat de către Parchet, acesta este întemeiat, în sensul considerentelor ce succed.
Potrivit prevederilor art.183 din noul C. pen., „prin consecinţe deosebit de grave se înţelege o pagubă materială mai mare de 2.000.000 lei”.
Acest text este incident în cauză, şi cum paguba creată de inculpat prin infracţiune are o valoare mult mai mică – sub 400.000 lei, consecinţa este aceea că încadrarea juridică ce urmează a fi reţinută este cea dată de prevederile art.181 alin.1 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 C. pen. 1969.
Aşa fiind, Curtea va admite apelul declarat de Parchet şi în temeiul prevederilor art.421 pct.2 lit.a C. pr. pen. va desfiinţa în parte sentinţa şi în rejudecare:
În baza art.386 C. pr. pen. raportat la art.5 alin.1 din C. pen., se va schimba încadrarea juridică a faptei comise de inculpatul R V R, din infracţiunea prev. de art.181 alin.1 şi 3 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 C. pen. 1969 în infracţiunea prev. de art.181 alin.1 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 C. pen. 1969 – folosire/prezentare de documente ori declaraţii false având ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene, în formă continuată.
În raport de criteriile de individualizare prevăzute de Codul penal, adecvate contextului concret al cauzei, ţinând de faptă şi de persoana inculpatului, Curtea va dispune condamnarea acestuia la o pedeapsă de 3 ani şi 8 luni închisoare, mai apropiată de limita minimă prevăzută de lege – 3 ani închisoare, având în vedere lipsa antecedentelor penale şi intervalul mare de timp – peste 10 ani – trecut de la comiterea faptei.
Curtea nu consideră incidente dispoziţiile legale privind acordarea de circumstanţe atenuante, astfel că şi sub acest aspect apelul declarat de către Parchet este întemeiat.
Potrivit prevederilor art.67 alin.2 din C. pen. se va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a,b,g din C. pen. pe o durată de 4 ani.
În baza art.65 alin.1 C. pen. se vor interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a,b,g din C. pen.
În temeiul art.861 alin.1 C. pen. 1969, cu referire la art.5 C. pen., apreciind că scopurile educative şi preventive ale pedepsei cu închisoarea aplicate pot fi atinse şi fără executarea ei efectivă, în regim de deţinere, Curtea va dispune suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe o durată de 5 ani şi 8 luni, care constituie termen de încercare, stabilit conform art.862 alin.1 C. pen. 1969.
În baza art.71 alin.5 C. pen. 1969 se va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În baza art.863 alin.1 şi 3 C. pen. 1969 se va stabili ca pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună aceloraşi măsuri de supraveghere stabilite de instanţa de fond.
În baza art.359 C. pr. pen. 1969 se va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.864 C. pen. 1969.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Văzând şi dispoziţiile art.272 şi urm. C. pr. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
I. Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie, împotriva sentinţei penale nr. 1704/19.08.2013 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.
Desfiinţează, în parte, sentinţa atacată şi rejudecând:
În baza art. 386 din Codul de procedură penală, raportat la art. 5 alin.1 din Codul penal, schimbă încadrarea juridică a faptei comise de inculpatul R V R, din infracţiunea prev. de art.181 alin.1 şi 3 din Legea nr.78/2000 cu aplic. art.41 alin.2 C.pen 1969, în infracţiunea prev. de art.181 alin.1 din Legea nr.78/2000 cu aplic. art.41 alin.2 C.pen 1969.
În temeiul art.181 alin.1 din Legea nr.78/2000 cu aplic. art.41 alin.2 C.pen 1969, condamnă pe inculpatul R V R la pedeapsa de 3 (trei) ani şi 8 (opt) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de folosire/prezentare de documente ori declaraţii false având ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene, în formă continuată.
Conform art.67 alin.2 din Codul penal aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit. a,b,g din Codul penal, pe o durată de 4 ani.
În baza art. 65 alin. 1 din Codul penal, interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 66 alin.1 lit. a,b, g din Codul penal.
În temeiul art. 861 alin.1 C.pen 1969, cu referire la art. 5 CP, dispune suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe o durată de 5 ani şi 8 luni, care constituie termen de încercare, stabilit conform art. 862 alin.1 C.pen 1969.
În temeiul art.71 alin.5 C.pen 1969, dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În temeiul art. 863 alin. 1 şi 3 C.pen 1969, pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Giurgiu, la datele fixate de această instituţie;
- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
În temeiul art. 359 C. proc. pen. 1968, atrage atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere a pedepsei prevăzute de art. 864 C.pen 1969.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
II. Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul R V R.
Obligă inculpatul la plata sumei de 600 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 30.04.2014.