increase font sizedecrease font size | 

Direcția Națională Anticorupție

MINISTERUL PUBLIC

PARCHETUL

DE PE LÂNGĂ

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

 
IMPARȚIALITATE·INTEGRITATE·EFICIENȚĂ
DOSAR NR.38366/299/2010
(2500/2011)

ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A II A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 2091/R
Şedința publică de la data de 20 octombrie 2011
[...]

CURTEA,

Asupra recursurilor penale de față.
Prin sentința penală nr. 657 din 17.06.2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. 38366/299/2010, conform art. 334 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea a încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul este cercetat din infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 modificata cu aplicarea art. 13 Cod penal, în infracțiunea prev. de art. 11 lit. c din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 Cod penal.
In temeiul art. 11 lit. c din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 Cod penal, a fost condamnat inculpatul B E, la pedeapsa închisorii de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscala.
In temeiul art. 71 Cod penal i s-a interzis inculpatului, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. c - interzicerea dreptului inculpatului de a ocupa funcția de administrator într-o societate comercială - Cod penal.
In temeiul art. 65 Cod penal i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. c Cod penal - interzicerea dreptului inculpatului de a ocupa funcția de administrator într-o societate comercială - pe un termen de 5 ani.
In temeiul art. 21 lit. g din Legea nr. 26/1990/R s-a dispus înregistrarea, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, a mențiunilor cuvenite la Oficiul Național al Registrului Comerțului.
In temeiul art. 346 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 998 și urm. Cod civil a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă M.F.P.- AGENTIA NATIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA, împotriva inculpatului.
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC O E SA la plata, către partea civilă, a sumei de 4.757.025,76 RON reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat, la care se adaugă obligațiile fiscale accesorii - majorări, penalități, dobânzi - calculate, conform Codului de procedura fiscala, de la data când obligația a devenit scadenta și până la data executării integrale a plății.
In temeiul art. 163 alin. 1, 2 Cod procedură penală a fost menținută măsura sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpatului, astfel cum a fost dispusă prin ordonanța dată în dosarul nr. 107/p/2010 în 23.06.2010.
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 4000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.
A fost admisă cererea expertului A V și conform art. 189 alin. 1 teza 2 privind acoperirea de către părți a unor cheltuieli, a fost obligat inculpatul plata sumei de 5425 ron reprezentând majorare onorariu expert, încuviințată prin încheierea din 01.04.20111 și neachitată de inculpat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul B E pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 alin 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 Cod penal.
Analizând probele administrate în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
1. Precizări prealabile privind structura acționariatului societăților comerciale implicate în tranzacția analizată.
Prin încheierea nr. 6056/SC/2001, pronunțată în dosarul nr. 5979/SC/2001 de judecătorul delegat de Tribunalul București la Oficiul Registrului Comerțului al Municipiului București s-a autorizat constituirea și s-a dispus înmatricularea la Registrul Comerțului a SC „O E” SA, cu sediul în București, strada Nicolae Iorga. nr. 1-3, sector 1.
Societatea a fost înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București cu nr. [...], cu obiect principal de activitate „hoteluri”, având ca administratori pe B E, B A C și T E, iar ca asociați pe:
1. B E – cetățean elvețian, deținător a 21 de acțiuni cu o valoare nominală de 1.000.000 ROL și o cotă de participare la beneficii și pierderi de 84%;
2. B A C – cetățean român, deținătoare a unei acțiuni cu valoare nominală de 1.000.000 ROL și o cotă de participare la beneficii și pierderi de 4%;
3. T E – cetățean italian, deținător al unei acțiuni cu valoare nominală de 1.000.000 ROL și o cotă de participare la beneficii și pierderi de 4%;
4. SC „R I” SA – acționar persoană juridică, deținătoare a unei acțiuni cu valoare nominală de 1.000.000 ROL și o cotă de participare la beneficii și pierderi de 4%;
5. SC „R H” SA – acționar persoană juridică, deținătoare a unei acțiuni cu valoare nominală de 1.000.000 ROL și o cotă de participare la beneficii și pierderi de 4% (vol.4, filele 10 – 30).
Urmare unor cesiuni survenite în cursul lunii mai 2003 în societate au intrat D V C – cetățean român și SC „D I” SA – persoană juridică străină cu sediul în Elveția, aceștia preluând calitatea de acționari minoritari de la SC „R H” SA și SC „R I” SA.
La data de 28.01.2000 a fost înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului al Municipiului București, sub nr.J40/746/2000, societatea comercială „R C P” SA, cu sediul în București, str. Grigore Alexandrescu, nr.89 – 97, sector 1 (vol.3, fila 35).
Societatea avea ca obiect principal de activitate „dezvoltare imobiliară”, ca administratori pe B E, D V C și T E, iar ca asociați pe:
1. SC „R” SA – acționar persoană juridică, deținătoare a unui număr de 1.604 acțiuni, cu o valoare nominală de 1.604.000.000 ROL și o cotă de participare la beneficii și pierderi de 99,752%;
2. SC „T I” SA – acționar persoană juridică, deținătoare a unei acțiuni cu valoare nominală de 1.000.000 ROL și o cotă de participare la beneficii și pierderi de 0,062%;
3. SC „R I” SA – acționar persoană juridică, deținătoare a unei acțiuni cu valoare nominală de 1.000.000 ROL și o cotă de participare la beneficii și pierderi de 0,062%;
4. B E – cetățean elvețian, deținător al unei acțiuni cu valoare nominală de 1.000.000 ROL și o cotă de participare la beneficii și pierderi de 0,062%;
5. B A C – cetățean român, deținătoare a unei acțiuni cu valoare nominală de 1.000.000 ROL și o cotă de participare la beneficii și pierderi de 0,062%.
Conform actului constitutiv al SC „R C P” SA, autentificat de notarul public M P cu încheierea nr.3488/08.12.1999 (vol.7, filele 43 – 62), aportul SC „R” SA la capitalul social al societății nou înființate s-a realizat în natură, constând în clădire administrativă pentru întreprinderi de producție și terenul aferent în suprafață de 6.669, 52 mp, amplasate în București, str. Grigore Alexandrescu. nr.89 – 97, sector 1.
Prin încheierea nr.2266/27.04.2000 (vol.3, fila 37) a judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București capitalul social al societății s-a majorat cu valoarea de 241.000.000 ROL, sumă constituită din aportul în natură al SC „R” SA, constând într-o altă clădire amplasată în București, str. Grigore Alexandrescu. nr.89 – 97, s.1.
Urmare acestei majorări de capital SC „R” SA a devenit deținătoarea unui număr de 1.845 acțiuni cu valoare nominală de 1.000.000 ROL, reprezentând 99,78% din capitalul social al SC „R C P” SA, cu diminuarea corespunzătoare a participației celorlalți coacționari la 0,05408%.
Conform adresei nr.271324/02.06.2010 (vol.3, filele 20 – 33), transmisă de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București, SC „R” SA București (fosta ÎNTREPRINDERE POLIGRAFICĂ 13 DECEMBRIE 1918) a fost deținută de stat până în anul 1995.
Ulterior acestei date, urmare procesului de privatizare acționariatul a suferit modificări succesive, astfel încât după data de 22.07.1998 inculpatul B E a exercitat prin acționariat controlul societății .
La data menționată SC „D I” SA, persoană juridică înregistrată în Elveția, deținea 41,7107% din capitalul social al SC „R” SA, iar SC „W T C” SA deținea o cotă de 10,5602% din capitalul social.
În conformitate cu documente existente la dosar inculpatul B E avea calitatea de acționar unic la SC „D I” SA (vol.3, fila 311) și deținea un pachet reprezentând 53, 05% din capitalul social al SC „W T C” SA (vol.7, fila 114).
Cele expuse sunt relevante pentru tranzacțiile ce urmează a fi descrise prin aceea că inculpatul B E controla prin acționariat SC„O E”SA, SC„R”SA și SC„R C P” SA, fie în mod direct, fie prin intermediul altor societăți în care de asemenea avea calitatea de acționar majoritar
2. ASPECTE PRIVIND DERULAREA TRANZACTIEI
La data de 10.02.2003, reprezentanții acționarilor societății comerciale „R” SA, întruniți în Adunare Generală Extraordinară au hotărât cu unanimitate de voturi cesionarea întregului pachet de 1.845 acțiuni cu valoarea nominală de 1.000.000 ROL/acțiune deținute de societate la SC „R C P” SA către SC „O E” SA la un preț de 200.000.000 ROL (vol.7, filele 38 – 39).
La data adoptării acestei hotărâri, acționarii societății erau SC„D I”SA, persoană juridică înmatriculată în Elveția, cu o cotă de participare de 41,71% din capitalul social, SC „W T C” SA (27,54%), „ASOCIAŢIA R P” SA (18,54%), B A C (6,4%) și AUTORITATEA PENTRU PRIVATIZARE ŞI ADMINISTRAREA PARTICIPAŢIILOR STATULUI – A.P.A.P.S (5,81%).
Deși la data de 10.02.2003 statul avea prin A.P.A.P.S calitatea de acționar la această societate, prin adoptarea acestei hotărâri și actele subsecvente acesteia întocmite ulterior, pachetul de acțiuni deținut la SC „R C P” SA a fost cesionat la o valoare semnificativ mai mică decât valoarea nominală a acestora.
Prin hotărârea Adunării Generale a Acționarilor (A.G.A) SC „O E” SA din 14.02.2003 (vol.3, fila 239) acționarii B E (84%), B A C (4%), T E (4%), SC „R I” SA (4%) și SC „R H” SA (4%) au decis cumpărarea întregului pachet de acțiuni reprezentând 1.845 de acțiuni în valoare nominală de 1.000.000 ROL/acțiune, deținut de SC „R” SA la SC „R C P” SA.
Acționarii SC „R C P” SA– B E (0,05%), B A C (0,05%), T E (0,05%), SC „R I” SA (0,05%) și SC „R” SA (99,78%) s-au întrunit în ședința A.G.E.A (Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor) din 17.02.2003 dându-și acordul cu privire la cesionarea întregului pachet de acțiuni, reprezentând 1.845 acțiuni în valoare nominală de 1.000.000 ROL/acțiune, deținute la SC „R C P” SA de acționarul SC „R” SA către SC „O E” SA (vol.3, filele 237 – 238).
Urmare hotărârilor A.G.A menționate mai sus, la data de 17.02.2003 s-a încheiat contractul de cesiune (vol.3, fila 234), atestat de avocat M L prin încheierea nr.48/18.04.2003, prin care SC „R” SA a cesionat către SC „O E” SA întregul pachet de acțiuni reprezentând 1.845 acțiuni deținute la SC „R C P” SA, reprezentând 99,78% din valoarea capitalului social al acestei societăți comerciale, cu valoarea nominală de 1.000.000 ROL/acțiune, prețul cesiunii fiind de 200.000.000 ROL.
Prin actul adițional (vol.3, fila 229) la actul constitutiv al SC „R C P” SA, atestat de avocat M L prin încheierea nr.49/19.04.2003 s-a modificat structura acționariatului societății, astfel:
- SC „O E” SA subscrie un total de 1.845.000.000 ROL, reprezentând aport în natură, suma împărțită în 1.845 acțiuni nominative, reprezentând 99,78% din capitalul social total;
- SC „R I” SA subscrie un total de 1.000.000 ROL aport în numerar, suma împărțită în o acțiune nominativă reprezentând 0,05% din capitalul social total;
- SC „T” SA subscrie un total de 1.000.000 ROL aport în numerar, suma împărțită în o acțiune nominativă reprezentând 0,05% din capitalul social total;
- B E, subscrie un total de 1.000.000 ROL aport în numerar, suma împărțită în o acțiune nominativă reprezentând 0,05% din capitalul social total;
- B A C, subscrie un total de 1.000.000 ROL aport în numerar, suma împărțită în o acțiune nominativă reprezentând 0,05% din capitalul social total.
Prin încheierea nr.11150/26.05.2003 a judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București (vol.3, fila 228) s-a dispus înscrierea în Registrul Comerțului a mențiunilor cuprinse în actul adițional atestat sub nr.49/18.04.2003 de avocat M L.
La data de 04.03.2004, acționarii SC „O E” SA întruniți în ședință A.G.A, au hotărât cu unanimitate de voturi cesionarea celor 1.845 acțiuni cu valoarea nominală de 1.000.000 ROL/acțiune, reprezentând 99,78% din capitalul social al SC „R C P” SA către SC „S R” SRL la un preț cel puțin egal cu valoarea nominală a acțiunilor, inculpatul B E fiind împuternicit să negocieze și să semneze contractul de cesiune.
Documentul a fost semnat de inculpatul B E în nume propriu ca acționar majoritar al societății, cât și în calitate de reprezentant legal al acționarului „D I” SA (vol.3, filele 299 – 300).
Inculpatul B E a semnat de asemenea atât în calitate de persoană fizică – acționar majoritar, cât și ca reprezentant al acționarului „A I” SA, hotărârea A.G.E.A SC „T” SA București prin care inc. B E a fost împuternicit să negocieze și să semneze cesionarea acțiunii pe care SC „T” SA o deținea la SC „R C P” SA.
Referitor la etapa premergătoare vânzării propriu zise, martorul P P, fost director general adjunct la SC „S R” SRL a declarat atât în cursul urmăririi penale cât și in fața instanței că în anul 2003 a primit ca sarcină de serviciu de la acționarii austrieci ai societății găsirea unei locații ultracentrale în București în vederea cumpărării pentru dezvoltarea unui proiect imobiliar și că prin intermediul agenției imobiliare R a identificat ca fiind de vânzare imobilul din București, strada Grigore Alexandrescu, nr.85 – 97. Era vorba chiar de imobilul aflat în capitalul social al SC „R C P” SA.
Martorul a mai declarat că negocierile cu inculpatul B E – vânzător – au demarat în luna februarie sau martie 2004, că a participat alături de T S – administratorul austriac al SC „S R” SRL la prima întrevedere cu inc. B E și că:
„ ... discuțiile dintre B E și T ... s-au purtat în limba engleză, pe care am remarcat că ambii o cunoșteau foarte bine.
Referitor la aceleași negocieri, martorul P L V care a asistat în calitate de avocat firma „S R” SRL a declarat a declarat in cursul urmăririi penale„ ... au fost discuții referitoare la modalitatea de cumpărare (fie imobilul, fie firma), clienții mei optând pentru cumpărarea acțiunilor firmei R C P SA ... din partea SC R C P negocierile au fost purtate în proporție de peste 90% de domnul B E. Uneori la negocieri intervenea și doamna avocat O O, care îl asista pe domnul B pe probleme juridice. Termenii comerciali ai tranzacției (preț, modalitate de plată, termene de plată, contul în care se va vira prețul, condiții de perfectare a contractului și de plată) cu fost fixați și agreați de cele două părți care au negociat.
In fața instanței martorul și-a menținut declarația.
La data de 29.04.2004 a fost încheiat contractul de vânzare – cumpărare având ca obiect acțiunile SC „R C P” SA, document redactat în limba engleză și atestat de avocatul P L V cu încheierea nr.83/29.04.2004 (vol.6, filele 2 – 20).
În cursul urmăririi penale in privința acestui aspect martorul P L V a declarat:
„ ... Forma finală a acestui contract a fost citită, însușită și semnată de toate părțile în prezența mea, după care am atestat contractul ...” In fața instanței martorul și-a menținut declarația.
Contractul de vânzare – cumpărare de acțiuni a fost încheiat între:
 SC „O E” SA, reprezentată de inculpatul B E – „vânzătorul 1”;
 V S – „vânzătorul 2”;
 „T” SA, reprezentată de inculpatul B E – „vânzătorul 3”;
 Martora B A C – „vânzătorul 4”;
 inculpatul B E – „vânzătorul 5”;
 SC „S R” SRL – „cumpărătorul 1”;
 „S P GmbH” – „cumpărătorul 2”;
 „S B GmbH” – „cumpărătorul 3”;
 „G V GmbH” – „cumpărătorul 4”;
 „R B GmbH” – „cumpărătorul 5”.
Referitor la obiectul contractului, părțile au inserat la pct.1.3 al acestuia:
Vânzătorii sunt de acord să vândă și să cesioneze Acțiunile către Cumpărători, împreună cu toate beneficiile și drepturile și obligațiile aferente acestora din trecut, prezent sau viitor, iar cumpărătorii sunt de acord să accepte cesiunea și cumpărarea Acțiunilor, cu efect începând de la Data Plății, după cum urmează:
- Cumpărătorul 1 cumpără Acțiunile nr.1 de la Vânzătorul 1, în schimbul a 99,78% din prețul de cumpărare;
- Cumpărătorul 2 cumpără Acțiunile nr.2 de la Vânzătorul 2, în schimbul a 0,062% din prețul de cumpărare;
- Cumpărătorul 3 cumpără Acțiunile nr.3 de la Vânzătorul 3, în schimbul a 0,0541% din prețul de cumpărare;
- Cumpărătorul 4 cumpără Acțiunile nr.4 de la Vânzătorul 4, în schimbul a 0,0541% din prețul de cumpărare;
- Cumpărătorul 5 cumpără Acțiunile nr.5 de la Vânzătorul 5, în schimbul a 0,0541% din prețul de cumpărare;
Toate aceste aspecte generale privind derularea tranzacției, nu sunt contestate de părți, iar inculpatul, în declarația dată în fața instanței, a făcut referiri doar la momentele ulterioare
3. Aspecte privind modul în care s-a stabilit prin contract prețul tranzacției și împrejurările efectuării plății în conturile personale ale inculpatului.
In ceea ce privește prețul tranzacției, vânzătorii și cumpărătorii au convenit la pct.2.1 din contract că:
Prețul total brut ... pentru transferul proprietății asupra Acțiunilor se va calcula de către Cumpărători și Vânzători pe baza formulei și Datelor prevăzute mai jos. Datele sunt conținute în Bilanțul și Contul de Profit și Pierderi intermediar de la data de 31.05.2004 ... după cum a fost controlat și confirmat de firma de audit înregistrată KPMG.
Baza convenită: 4.675.000 EUR.
+ Sold conturi bancare ale societății
- Suma totală a tuturor Pasivelor Societății”.
Condițiile de plată stabilite de părți în Cap.3 al contractului prevăd:
3.1 Cumpărătorul va transfera suma de 500.000 EUR (cinci sute mii Euro), în echivalent în ROL, la cursul de schimb al Băncii Naționale a României de la data plății, ca plată în avans a Prețului, într-un cont comun al Vânzătorului, în termen de 5 zile lucrătoare, după ce Vânzătorii au prezentat, iar Cumpărătorul 1 a primit, în forma și cu conținutul satisfăcător Cumpărătorului 1, o scrisoare de garanție bancară necondiționată, irevocabilă ți în extras, valabilă la July 10, 2004, emisă de o bancă de renume internațional acceptată de Cumpărătorul 1, pentru suma de 500.000 Eur (cinci sute mii de Euro) și în beneficiul exclusiv al Cumpărătorului și care va fi executabilă pe baza primei cereri scrise a Cumpărătorului 1, în cazul în care Data efectivă sau Data Îndeplinirii ... nu a avut loc”.
3.2 În termen de 14 zile lucrătoare după data semnării prezentului Contract, Cumpărătorii și Vânzătorii, vor încheia un Contract Escrow, în scopul prezentului contract, cu o bancă convenită de Cumpărători și Vânzători (Agent Escrow). Cumpărătorii vor transfera Prețul (Suma Escrow) în contul Escrow, respectiv al Agentului Escrow (Data Plății) în termen de 5 zile lucrătoare de la Data Efectivă. Agentul Escrow va prezenta Părților o notificare prin care să confirme primirea plății”.
„3.3 Agentul Escrow va transfera Suma Escrow Vânzătorului 1, cu condiția îndeplinirii condițiilor prevăzute în prezentul Contract la Secțiunile 3.4 și 3.6”.
La Cap.12 „Costuri” al contractului s-a stipulat „ ... Impozitele pe venit, onorariile avocaților, taxele bancare și alte costuri similare privind fiecare dintre Părți în mod separat, vor fi suportate separat de Partea respectivă”.
Contractul a fost semnat de martora B A C și de inculpatul B E, acesta din urmă semnând atât ca acționar persoană fizică în nume propriu, cât și ca reprezentant al acționarilor „T” SA și SC „O E” SA.
Având în vedere clauzele contractuale citate, inculpatul B E și-a asumat prin semnarea contractului ca reprezentant al SC „O E” SA plata de către această societate comercială către bugetul de stat a impozitului pe venit (profit) rezultat în urma vânzării acestor acțiuni.
Termenul „escrow” provine din practica financiar – bancară anglo – saxonă și nu are o traducere în limba română, fiind însă uzitat ca atare în sistemul bancar din România.
Conform Dicționarului economic prin cont escrow se înțelege un cont constituit ca garanție, ținut de un terț, dar nefiind discreționar la dispoziția acestuia. Acest cont apare ca garanție între debitor și creditor și este util în cazul în care unul dintre ei nu-și achită obligațiile contractuale.
De asemenea, pe site-ul www.bancpost.ro contul escrow este definit ca fiind un depozit colateral, având ca destinație depozitarea, păstrarea sau blocarea unor sume de bani până la încheierea unui contract, livrarea unor mărfuri sau îndeplinirea unor condiții specificate într-un angajament scris încheiat între două părți, ca garanție a utilizării sumelor strict pentru destinația stabilită, sau ca măsură asiguratorie a realizării obiectivelor stipulate în respectivul angajament scris.
Având în vedere că în conformitate cu clauzele contractului 83/29.04.2003, plata prețului acțiunilor era condiționată de îndeplinirea prealabilă a mai multor condiții de către vânzători, părțile au agreat asupra deschiderii unui cont escrow tocmai ca garanție reciprocă a îndeplinirii acestor condiții, respectiv a plății prețului.
Cu privire la acest aspect martorul în cursul urmăririi penale O O a declarat „ ... la negocieri domnul B E a insistat, iar austriecii au acceptat, ca pentru garantarea plății prețului, acesta să fie virat de cumpărători într-un cont escrow deschis la BANCA R, urmând ca banii să fie virați vânzătorului după îndeplinirea unor condiții impuse de cumpărători.” In fața instanței martorul și-a menținut declarația .
La data de 15.06.2004 între BANCA R – G.S.G (agent escrow) și inculpatul B E (în calitate de reprezentant al vânzătorilor acțiunilor SC „R C P” SA și SC „S R” SRL) s-a încheiat un contract escrow (vol.6, filele 331 – 340), din care prezintă relevanță clauzele stipulate la art.4, conform cu care suma reprezentând prețul cesiunii acțiunilor urma a fi transferată de agentul escrow în contul indicat de vânzători reprezentați de inculpatul B E, după prezentarea la bancă a unei declarații comune a vânzătorilor și cumpărătorilor, autentificate, privind înregistrarea la Registrul Comerțului a transferului acțiunilor.
Prin același articol din contractul escrow se impunea vânzătorilor reprezentați de inculpatul B E să prezinte documentele de plată a impozitelor aferente veniturilor obținute din vânzarea acțiunilor de către persoanele fizice V S, B A C și B E.
Contractul de vânzare cumpărare de acțiuni a fost modificat succesiv prin trei acte adiționale, astfel:
1. Act adițional atestat de avocat P L V cu încheierea nr.100/16.06.2004, privind prorogarea unor termene convenite anterior și numirea agentului escrow ca fiind BANCA R – G.S.G, precum și fixarea prețului cert al contractului de vânzare – cumpărare de acțiuni la suma de 4.667.400 euro (vol.7, filele 94 – 98);
2. Act adițional atestat de avocat P L V cu încheierea nr.108/14.07.2004, privind prorogarea unor termene convenite anterior (vol.7, filele 99 – 101);
3. Act adițional din 20.08.2004, privind modificarea sumei plătibile ca avans la 200.000 euro (vol.7, filele 102 – 105).
Cele trei acte adiționale au fost semnate din partea vânzătorilor de inculpatul B E.
Subsecvent actului adițional din 20.08.2004 la contractul de vânzare – cumpărare de acțiuni, la aceeași dată a fost încheiat un act adițional la contractul de escrow. În conformitate cu art.1 al acestui document, avansul în sumă de 200.000 euro urma să fie virat în contul nr.SV28432004450, aparținând inculpatului B E, deschis la BANCA R – Sucursala Dorobanți în termen de trei zile de la semnarea acestuia.
Actul adițional la contractul escrow a fost semnat de inculpatul B E, în calitate de reprezentant al vânzătorilor (vol.6, fila 32).
Prin adresa din 19.08.2004, înregistrată la BANCA R – G.S.G Sucursala Dorobanți sub nr.1027/20.08.2004, SC „R C P” SA a transmis băncii actul adițional la contractul escrow și Notificarea contului în care urma a fi virat avansul și toate sumele datorate vânzătorilor.
Conform documentului intitulat „Notificarea contului” (vol.6, fila 346), semnat de inculpatul B E atât în nume propriu ca persoană fizică – acționar, cât și în calitate de reprezentant al SC „O E” SA și SC „T” SA, vânzătorii comunicau băncii: „... Vă aducem la cunoștință numărul de cont în care urmează să virați suma de 200.000 Eur, reprezentând avans de plată conform Actului Adițional nr.1 la Contract. De asemenea, precizăm că în acest cont urmează a se vira toate sumele datorate Vânzătorilor, care vor fi deblocate din contul Contul escrow după îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute în Contract”:
Contul indicat în această notificare, nr.SV28432004450 deschis la BANCA R – Sucursala Dorobanți, aparține inculpatului B E – persoană fizică.
Conform extrasului contului curent al SC „S R” SRL nr.1/20.08.2004 (vol.6, fila 22) și rulajului contului personal nr. SV28432004450 al inculpatului B E (vol.6, fila 118) la data de 20.08.2004 contul acestuia a fost alimentat cu suma de 8.155.000.000 ROL, reprezentând „c/v echivalent 200.000 EUR conform contract escrow/15.06.04”.
În arhiva contabilă a SC „S R” SRL a fost identificat ordinul de plată nr.01/21.09.2004 (vol.6, fila 21), prin care SC „S R” SRL a virat în contul inculpatului B E suma de 182.738.997.000 ROL reprezentând „c/v acțiuni R C P conf. contract escrow din 15.06.2004”.
Conform avizului debit anexat ordinului de plată, suma reprezenta echivalentul a 4.467.400 Euro la un curs de 40.905 ROL/Eur valabil la data de 21.09.2004 (vol.6, fila 21).
Din rulajul contului curent nr.SV28432004450 al inculpatului B E a rezultat că întreaga sumă primită de acesta în contul personal cu titlul de preț pentru vânzarea pachetului de acțiuni la SC „R C P” SA a fost utilizată de inculpatul B E pentru: retrageri numerar, schimburi în valută, constituiri depozite la termen, plăți către sau în numele și pentru mai multe societăți comerciale controlate de acesta prin acționariat, în perioada august 2004 – iulie 2005 (vol.6, filele 114 – 168).
Prin declarația dată în fața instanței, inculpatul nu a contestat existența în realitatea obiectivă a acestui mod de operare, pe care însă l-a apreciat ca fiind caracterizat prin buna credință, arătând că în opinia sa s-au respectat condițiile legale.
In ceea ce privește tranzacția, inculpatul a mai arătat că nu este jurist, astfel încât a apelat la experți.
Instanța a avut în vedere aceste apărări în mod expres, odată cu analiza obligațiilor care îi reveneau inculpatului în ceea ce privește executarea obligațiilor fiscale în calitate de administrator al vânzătorului persoană juridică.
4. Aspecte privind obligațiile fiscale aferente contractului și modalitatea lor de executare
4.a Plata obligațiilor fiscale de către vânzătorii persoane fizice
Pentru îndeplinirea condițiilor impuse prin punctul 3.4 literele a și b din contractul de vânzare – cumpărare de acțiuni nr.83/29.04.2004 (vol.6, fila 5), acționarii SC „R C P” SA au hotărât în ședința A.G.A din 14.07.2004 (vol.3, filele 119 – 122) retragerea din societate, prin cesionarea întregului pachet de acțiuni emise și deținute de aceștia către cei cinci cumpărători menționați în contractul de vânzare – cumpărare de acțiuni nr.83/29.04.2004, revocarea mandatului administratorilor B E, D V C și T E și numirea în funcția de administratori a doi dintre reprezentanții cumpărătorilor.
Prin Actul Adițional la Actul Constitutiv al SC „R C P” SA din 14.07.2004, atestat de avocat O O cu încheierea nr.114/14.07.2004 (vol.3, filele 114 – 117), acționarii au hotărât modificarea Actului Constitutiv al societății în sensul celor decise prin hotărârea A.G.A din aceeași dată.
Mențiunile privind cesiunea și noul acționariat al societății, au fost înscrise în Registrul de acțiuni și Registrul acționarilor SC „R C P” SA (vol.3, filele 189 – 197), fiind de asemenea efectuate înscrierile de mențiuni în acest sens la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București, prin încheierea judecătorului delegat nr.34119/20.07.2004, dată în dosarul nr.214579/2004 (vol.3, filele 98 – 113), precum și publicarea în Monitorul Oficial al României – partea a IV-a – nr.2345/04.08.2004 a Actului Adițional la Actul Constitutiv al SC „R C P” SA din 14.07.2004 (vol.6, fila 1).
Între documentele atașate cererii de înscriere de mențiuni la O.R.C s-au regăsit chitanțele: seria TS, nr.9381409/15.07.2004, în valoare de 1.023.786 ROL, eliberată de Trezoreria Sectorului 5 și seria TS, nr.2148320/15.07.2004, în valoare de 2.047.572 ROL, eliberată de Trezoreria Sectorului 1, prin care se atestă că persoanele fizice V S și B A C au achitat „imp.1% din vânz. acț. conf. contr. 83/29.04.2004” (vol.3, filele 186 – 187).
Având în vedere că atât V S cât și martora B A C dețineau la SC „R C P” SA câte o acțiune, faptul că suma achitată de martora B A C drept impozit reprezintă dublul sumei achitate de V S, precum și împrejurarea că la O.R.C București nu a fost prezentată o chitanță care să ateste plata impozitului de către inculpatul B E – persoană fizică (acționar la aceeași societate tot cu o acțiune), singura concluzie care rezultă este aceea că în suma achitată de martora B A C conform chitanței menționate este inclusă și suma reprezentând impozitul datorat de inculpatul B E – acționar persoană fizică.
4.b Plata obligațiilor fiscale de către vânzătorul persoană juridică, SC„O E”SA.
In fața instanței, fiind audiat inculpatul a susținut că tranzacția și transferul fondurilor s-au petrecut de o maniera transparentă și legală, la tranzacție au participat experții băncii, astfel încât nu poate accepta învinuirea care i se aduce. A mai arătat inculpatul că a fost de bună-credință, a încasat niște fonduri și crede că aceasta s-a efectuat în condiții legale.
Totodată, inculpatul a mai susținut că la negocieri erau permanent prezenți avocați, departamentul financiar contabil i-a comunicat că tranzacția este în regulă, dar nu își amintește cu cine a discutat despre înscrierea tranzacției în contabilitate.
Aceste declarații ale inculpatului nu s-au coroborat cu ansamblul probelor cauzei, probe, care dovedesc faptul că inculpatul a urmărit, în calitate de administrator al SC „O E” SA să se sustragă de la plata obligațiilor fiscale, creând bugetului de stat un prejudiciu echivalent cu 1.168.946 euro.
Astfel pentru verificarea modului în care a fost evidențiată în contabilitatea SC „O E” SA cesiunea pachetului de acțiuni deținute la SC „R C P” SA și implicit a modalității de constituire, declarare și plată a obligațiilor fiscale generate de această operațiune, s-a solicitat în temeiul art.9 alin.5 din H.G 1324/2009 efectuarea unui control de specialitate la societate de către Garda Financiară Secția Ialomița.
Prin procesul – verbal de constatare nr.702018/IL/31.05.2010 (vol.2, filele 49 – 68), instituția menționată a stabilit că în evidențele contabile ale societății nu a fost înregistrată operațiunea de vânzare a acțiunilor deținute la SC „R C P” SA către SC „S R” SRL, că veniturile aferente nu au fost evidențiate și pe cale de consecință impozitele cuvenite statului român nu au fost achitate.
Conform acestui act de control, din balanțele de verificare întocmite la SC „O E” SA a rezultat că societatea nu a desfășurat activitate de la înființare până în luna iunie 2004 inclusiv, singurele operațiuni înscrise în aceste balanțe fiind cele de subscriere și vărsare a capitalului social.
În balanța de verificare a societății aferentă lunii decembrie 2004 (vol.4, filele 431 – 432) s-a înregistrat cumpărarea de la SC „R” SA a pachetului de acțiuni în valoare de 200.000.000 ROL survenită în luna aprilie 2003 și vânzarea acestor acțiuni la același preț cu cel de achiziție, respectiv 200.000.000 ROL.
Prin înregistrarea vânzării acestor acțiuni la un preț egal cu cel de cumpărare, contul de profit și pierdere al societății nu a fost influențat și pe cale de consecință nu au fost constituite ca obligații de plată către buget sume reprezentând impozit pe profit.
Ca document justificativ primar pentru înregistrarea în contabilitate a vânzării acțiunilor deținute de societate la SC „R C P” SA, actualul administrator al SC „O E” SA, martorul D V C a prezentat un contract de cesiune datat 28.05.2004 (vol.2, filele 326–327), prin care cedentul SC „O E” SA, reprezentat de numitul T E, vinde inculpatul B E la prețul de 200.000.000 ROL un număr de 1.845 acțiuni, reprezentând 99,78% din capitalul social al SC„R C P” SA.
Contractul este semnat atât la rubrica „Cedent” cât și la rubrica „Cesionar” cu semnături indescifrabile, având mențiunea „Pentru”, semnătură care diferă în mod vizibil de semnăturile executate în mod obișnuit de inculpatul B E și de numitul T E (vol. 3, fila 335, 338, 339).
Cesiunea care ar fi fost realizată prin acest contract, care nu este atestat de un avocat sau autentificat de un notar, nu a fost înregistrată în Registrul de acțiuni și Registrul acționarilor aparținând societății și nici nu s-au efectuat mențiuni cu privire la aceasta la Oficiul Registrului Comerțului.
De altfel, acest contract de cesiune era fără obiect la data de 28.05.2004, inculpatul B E nu putea să cumpere aceste acțiuni la 28.05.2004, de vreme ce anterior, la 29.04.2004 chiar el semnase în numele SC „O E” SA contractul atestat de avocatul P L V prin care aceleași acțiuni fuseseră vândute societății comerciale „S R” SRL.
Mai mult, ulterior datei de 28.05.2004 inculpatul B E a semnat ca reprezentant al SC „O E” SA documente subsecvente contractului nr.83/29.04.2004 (actele adiționale din 16.06.2004, 14.07.2004 și 20.08.2004, contractul escrow și actul adițional la acest contract, corespondența cu BANCA R – Societe Generale) și a primit inclusiv pentru SC „O E” SA în contul personal suma reprezentând prețul vânzării către SC „S R” SRL, documente și fapte care atestă indubitabil că actul de cesiune concretizat în contractul din 29.04.2004, privind vânzarea acțiunilor către SC „S R” SRL a reprezentat voința reală a părților.
Având în vedere că prețul de 200.000.000 ROL înscris în contractul de cesiune din 28.05.2004 este egal cu prețul cu care fuseseră cumpărate acțiunile în anul 2003, precum și înregistrarea sa în contabilitatea SC „O E” SA, este evident faptul că unicul scop al întocmirii acestui contract a fost acela de a ascunde neînregistrarea în evidențele societății a contractului din 29.04.2004 cu consecința sustragerii de către SC „O E” SA de la plata către bugetul de stat a unor sume semnificative reprezentând impozit pe profit.
Raportat la clauza inserată la pct.10 „Confidențialitate: Fiecare dintre Părți convine să nu dezvăluie către terți nici o informație privitoare la activitatea celuilalt, a Societății sau privind prezentul Contract ...” din contractul nr. 83/29.04.2004, raportat de asemenea, la faptul că acest contract nu a fost dezvăluit în tot sau în parte nici unui organ de stat până la efectuarea cercetărilor în prezentul dosar penal și raportat totodată la mențiunile cuprinse în Actul adițional la Actul constitutiv al SC „R C P” SA din 14.07.2004, conform cu care „Cesionarii înțeleg să dobândească acțiunile ... achitând în totalitate prețul tranzacției care prin voința părților este confidențial ...” (document prezentat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București), rezultă clar că încă de la încheierea contractului nr. 83/29.04.2004 inculpatul B E a intenționat să nu îl înregistreze în contabilitatea societății, clauzele menționate reprezentând măsuri de minimă prevedere din partea acestuia luate în scopul îngreunării descoperirii faptei de evaziune fiscală.
Această concluzie este întărită de solicitarea survenită din partea inculpatului B E ca suma reprezentând prețul cesiunii acțiunilor să fie virată integral în contul personal al acestuia, deși 99,78% din sumă era cuvenită și ar fi trebuit virată în contul SC „O E” SA .
Prin materializarea acestei solicitări s-a concretizat scopul infracțional, respectiv intenția directă a inculpatului B E de a obține venituri necuvenite pentru sine, întrucât acesta a dispus după bunul său plac după virarea banilor în contul său personal de suma care ar fi trebuit plătită la bugetul de stat cu titlul de impozit pe profit.
Conform adresei nr.39305/12.07.2010, emise de Inspectoratul Teritorial de Muncă București, SC „O E” SA nu figurează în baza de date a acestei instituții (vol.7, fila 6).
Dat fiind că societatea nu a avut nici un angajat cu contract individual de muncă, inclusiv pe funcția de contabil, în aceste condiții răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, conform art.10 alin.1 din Legea 82/1991.
Cu privire la înregistrările din contabilitatea SC „O E” SA (balanță de verificare pentru perioada iulie – decembrie 2004, bilanț contabil la 31.12.2004), martorul M A M (vol.2, filele 253 – 254) – angajat cu contract individual de muncă la alte societăți controlate prin acționariat de inculpatul B E, a declarat in cursul urmăririi penale:
„ ... Referitor la împrejurările în care am întocmit aceste documente declar că îmi amintesc că am primit dispoziție expresă de la una din șefele mele de la acea vreme, fie d-na D C, fie d-na F M, să întocmesc acest bilanț deoarece nu avea cine.
Documentele primare necesare întocmirii bilanțului le-am primit de la persoana care mi-a solicitat să întocmesc bilanțul. În mod cert această persoană nu putea fi decât D C sau F M ...
Rețin că documentele primare pe care le-am centralizat în balanța de verificare a lunii decembrie 2004 se refereau la cumpărarea de acțiuni de la SC „R” SA și vânzarea lor către dl. B E la același preț.
De asemenea, îmi mai amintesc că am remarcat că în contractul de cumpărare a acțiunilor era înscrisă o dată din anul 2003, iar vânzarea lor se făcuse în prima parte a anului 2004 și am concluzionat că documentele mi-au fost date cu întârziere spre contabilizare (... )
Declar că în afară de cele două contracte în care prețurile de vânzare și cumpărare a acțiunilor erau identice (200.000.000 ROL), eu nu am primit spre contabilizare nici un alt act referitor la vânzarea acestor acțiuni și nici nu am cunoștință să fi existat vreun alt act de vânzare al acțiunilor la un preț mai mare ...
Declar că în afară de bilanțul de la 31.12.2004 și anexele aferente, eu nu am întocmit altă evidență contabilă pentru SC O E SA București și în mod cert nu am avut atribuții de serviciu în acest sens în mod curent ... „In fața instanței martora și-a menținut integral declarația.
Martorul F M (vol.2, filele 244 – 247) – cenzor la SC „O E” SA în cursul urmăririi penale a declarat în legătură cu semnarea Raportului privind verificarea situațiilor financiare simplificate ale societății la 31.12.2004:
... La momentul întocmirii raportului am solicitat contabilei Marchidan Anca, spre verificare, bilanțul contabil al societății la 31.12.2004, balanțele de verificare și documentele primare în temeiul cărora s-au efectuat înregistrările în contabilitate, respectiv două contracte de cesiune de acțiuni prin care societatea a cumpărat în luna februarie 2003 pachetul de 99,78% din valoarea capitalului social la SC R C P SA, respectiv a vândut în luna mai 2004 aceste acțiuni către B E.
La acel moment am întrebat-o pe contabilă cauza înregistrării tardive a acestor documente în contabilitate, iar aceasta mi-a răspuns că le-a primit spre contabilizare abia în sem. II/2004 (...)
Arăt că nu ni s-au prezentat alte documente privind cumpărarea, respectiv vânzarea acțiunilor la SC O E SA București în afara contractelor de cesiune din 17.02.2003, respectiv 28.05.2004, la prețul de 200.000.000 ROL ...”. In fața instanței martora și-a menținut integral declarația dată.
În legătură cu semnarea aceluiași raport, martorul L E – cenzor al societății, a declarat in cursul urmăririi penale că acesta i-a fost prezentat spre semnare de martorul D C și că a acceptat să semneze după vizualizarea bilanțului contabil atașat acestuia din care rezulta că societatea nu a desfășurat activități.
Aceasta a mai declarat „ ... Referitor la balanța de verificare la 31.12.2004 a societății ... declar că în mod cert aceasta nu mi-a fost prezentată (sau oricum nu în această formă) la momentul când am semnat raportul ... Nu am cunoscut până la momentul audierii ce reprezintă (la ce operațiuni se referă) sumele înscrise în balanța de verificare la 31.12.2004 a SC O E, în conturile cu rulaje. Nu am avut cunoștință că firma O E a avut acțiuni la alte societăți, pe care ulterior să le fi vândut, nici dacă aceasta a avut un contabil sau care (cine anume) a fost acesta.” In fața instanței martora și-a menținut integral declarația.
Martorul D C V (vol.2, filele 339 – 343) care a semnat raportările fiscale aferente anului 2004 ale SC „O E” SA (declarație privind impozitul pe profit, bilanț contabil și anexele acestuia, raport de gestiune, balanță de verificare pentru semestrul II/2004), în numele și pentru administratorul societății, deși nu avea calitatea de administrator, a declarat în cursul urmăririi penale:
Deși nu aveam calitatea de administrator al societății la acel moment, am avut un mandat expres din partea lui B E pentru a semna în numele și pentru acesta. Nu rețin dacă acest mandat a fost verbal sau scris, este foarte probabil să fi fost verbal pentru că de regulă primeam mandate scrise când în societăți mai erau și alți acționari în afara lui B E sau a rudelor lui.
Declar că de prin anul 2000 am început să semnez, la solicitarea expresă a lui B E, în numele lui raportările fiscale ale societăților pe care le controla prin acționariat. Acesta îmi solicita acest lucru întrucât se afla cu intermitențe în țară și când se afla în țară era foarte ocupat.
Am semnat în numele lui B E cu regularitate raportările fiscale pentru un număr de peste zece societăți comerciale controlate de acesta prin acționariat.
Ca procedură B E îmi solicita expres verbal sau prin împuterniciri scrise ce anume raportări fiscale să semnez, iar eu semnam numai în urma acestor solicitări. Documentele îmi parveneau spre semnare fie direct de la acesta, fie de la contabili, însă numai după ce B E mă înștiința în prealabil. (...)
Făceam verificări asupra corectitudinii raportărilor contabile ... numai în situația în care eram administrator la acele societăți.
Pentru firmele în care semnam în numele lui B E, dar nu aveam calitatea de administrator, nu făceam astfel de verificări limitându-mă doar la a semna documentele. Este și cazul documentelor SC O E SA ce mi-au fost prezentate astăzi la audiere.
Prin – nu făceam verificări – înțeleg faptul că, nu numai că nu verificam dacă documentele sunt corecte, ci nici nu le citeam conținutul, având în vedere și volumul mare al acestora.
Declar că mă limitam la a semna aceste documente și nu mă implicam în nici un fel prin acte de dispoziție la societățile în care nu aveam calitatea de administrator ...”. In fața instanței martora și-a menținut declarația.
D V C a fost descrisă în mod invariabil de martorii audiați în dosar ca fiind „ ... persoana de încredere a lui B E” (declarație martor L E – vol.2, filele 359 – 360), „... omul de încredere a lui B E, acesta având încredere în ea atât când îi dădea sarcini legate de serviciu (D C avea calitatea de acționar, administrator, director economic sau cenzor în mai multe firme coordonate de B E și controlate de el prin acționariat), cât și în legătură cu probleme familiale” (declarație martor M L – vol.2, filele 364 – 370), „...mâna dreaptă a lui B E” (declarație martor V S – vol.2, filele 224 – 230), „...principala colaboratoare în domeniul economic a lui B E” (declarație martor O O – vol.2, filele 261 – 262). „ ... persoana care se ocupa de aspectele economice și financiare ale firmelor lui B E” (declarație martor D A P – vol.2, filele 377 – 380).
Concret, apare ca necredibil faptul că martorul D V C ar fi avut reprezentarea că SC „O E” SA ar fi vândut acțiunile deținute la SC „R C P” SA către inculpatul B E și că nu ar fi cunoscut despre vânzarea acelorași acțiuni către SC „S R” SRL, având în vedere și calitatea sa de administrator la SC „R C P” SA (societate ale cărei acțiuni au fost cesionate), precum și pe aceea de persoană de încredere a inculpatului B E.
Această concluzie reiese și din faptul că în Registrul acționarilor SC „R C P” SA (vol.3, filele 192 – 197) mențiunile privind înlocuirea în calitatea de acționar a SC „O E” SA de către SC „S R” SRL sunt efectuate sub semnătura martorului D V C.
Susținerile martorului D V C apar, având în vedere relația sa apropiată cu inculpatul B E, ca modalități de a ușura o eventuală apărare în instanță a acestuia, fondată pe o eroare de comunicare între cei doi care să excludă intenția de a comite evaziune fiscală.
Ori, o asemenea ipoteză este exclusă întrucât chiar în măsura în care cauza neînregistrării operațiunii de cesiune de acțiuni având ca părți societățile comerciale „O E” SA și „S R” SRL ar fi fost o faptă săvârșită fără intenție (ceea ce nu este cazul), inculpatul B E (aflat la curent cu cotele de impozitare aplicabile în anul 2004, dat fiind că deținea numeroase societăți cu diverse obiecte de activitate) ar fi trebuit să se aștepte la plata către buget și în final să plătească echivalentul în lei a circa 1.000.000 Euro (sumă considerabilă pentru orice om de afaceri) din banii primiți în contul personal drept preț al tranzacției având în vedere că în anul 2004 cota de impozit pe profit aplicabilă era de 25%..
Chiar și după primirea în contul personal a sumei reprezentând prețul acțiunilor inculpatul B E avea la îndemână modalitatea transferării către SC „O E” SA a părții de preț cuvenite acestei societăți și a înregistrării în contabilitate a tranzacției, lucru pe care însă acesta nu l-a făcut.
De altfel, din Nota de constatare a Gărzii Financiare și din raportările depuse de societate la organele fiscale rezultă că operațiunea de cumpărare a acțiunilor SC „R C P” SA cu suma de 200.000.000 ROL, respectiv de vânzare a acelorași acțiuni pentru aceeași sumă, sunt singurele tranzacții înregistrate în evidențele contabile ale SC „O E” SA și că societatea nu a desfășurat alte activități de la înființare până în prezent.
Faptele expuse mai sus, coroborate cu prevederile legale în domeniu și practica judiciară în materie, conform cu care administratorul este persoana care răspunde pentru neînregistrarea în contabilitatea societății a tuturor actelor de comerț derulate de aceasta (cu atât mai mult cu cât societatea nu a avut un contabil angajat) impun concluzia că inculpatul B E este persoana care trebuie să suporte rigorile legii penale pentru neevidențierea operațiunii de vânzare a acțiunilor deținute de SC „O E” SA către SC „S R” SRL și a veniturilor realizate din această operațiune.
În susținerea acestei concluzii sunt relevante declarațiile date în cauză de martori.
Conform declarației martorului L E:
„ ... B E mi s-a părut un om de afaceri foarte abil, care își coordona singur afacerile, cu excepția unor probleme punctuale de ordin juridic, unde delega competențele altor persoane. Oricum nu se făcea nimic important în firmele sale fără știrea și aprobarea lui.”
Martorul V S a declarat:
Din câte cunosc, B E controla circa 30 – 40 de societăți comerciale, în unele dintre acestea nefiind implicat la modul oficial ca acționar, asociat sau administrator...
Nici o activitate de administrare sau act material în acest sens nu se făcea în perioada în care eu am lucrat pentru B E fără acordul sau dispoziția expresă a acestuia, chiar și în societățile în care el nu era administrator, acționar sau asociat.

În legătură cu acest aspect, din declarația martorului O O a rezultat:
Am observat din discuțiile cu B E faptul că acesta cunoștea legislația în domeniul societăților comerciale ... Am mai observat că B E obișnuia să-și coordoneze singur toate afacerile, dând dispoziții angajaților cu privire la principalele probleme de rezolvat.
Martorul M L a declarat:
După cum l-am cunoscut, B E nu agrea ideea de a avea probleme de natură fiscală în relația cu statul, fiind atent cu plata la termen a datoriilor către buget ...
Era un om foarte sever și impusese disciplină maximă în firmele pe care le coordona. Acesta își coordona personal afacerile, astfel că toate deciziile erau luate numai de el și nu se putea întâmpla nici o tranzacție importantă fără știrea și aprobarea acestuia.
Raportat îndeosebi la ultima declarație citată apare ca fiind exclusă posibilitatea ca inculpatul B E să fi acționat fără intenție în privința neînregistrării în contabilitatea societății comerciale „O E” SA, a vânzării de acțiuni către SC „S R” SRL a nedeclarării la organele fiscale a veniturilor aferente și a neplății către buget a impozitelor generate de această operațiune.
Grija inculpatului B E față de apariția unor probleme de natură fiscală s-a tradus în cazul concret supus analizei în găsirea de către acesta a modalităților pe care le-a considerat cele mai potrivite pentru a îngreuna descoperirea faptei de evaziune fiscală comise în modalitatea descrisă mai sus.
În acest sens inculpatul B E a dispus ca suma reprezentând prețul tranzacției să fie virată în contul său personal, luând măsuri pentru înregistrarea în contabilitate a unui alt contract de cesiune de acțiuni decât contractul nr.83/29.04.2004 (cel care a produs consecințe juridice) și păstrând cu strictețe față de terți, inclusiv față de organele de stat confidențialitatea cu privire la suma încasată cu titlul de preț al acțiunilor vândute de către societatea pe care o administra.
Audiată fiind, in cursul urmăririi penale în calitate de învinuit, soția inculpatului, B A C a declarat:
În perioada 2003 – 2004 am deținut scriptic funcția de administrator la SC O E SA, fiind și acționar cu o acțiune la această societate.
Deși scriptic am avut calitatea de administrator, în fapt nu am exercitat acte de administrare a societății deoarece în perioada respectivă am locuit cea mai mare perioadă de timp împreună cu copii mei la Geneva, ultimul dintre ei născându-se în anul 2002 ...
De administrarea SC O E SA se ocupa soțul meu B E ...
Aceasta a recunoscut în declarația dată că a semnat contractul de vânzare – cumpărare de acțiuni nr.83/29.04.2004, precum și documentele premergătoare și subsecvente acestuia (hotărâre A.G.A SC „O E” SA din 04.03.2004, hotărâre A.G.A și Act adițional la Actul constitutiv al SC „R C P” SA din 14.07.2004), însă referitor la acest aspect a declarat:
Întrucât de afaceri se ocupa exclusiv soțul meu, acesta îmi dădea să semnez documente pe care eu de regulă nu le verificam dat fiind faptul că aveam încredere în el.
Nu îmi amintesc dacă în urma vânzării acțiunii deținute de mine la SC „R C P” am primit sau nu vreo sumă de bani și nici dacă s-a plătit vreun impozit pentru eventuala sumă primită de mine drept preț.
Nu știu dacă SC O E SA a avut vreun angajat sau dacă a desfășurat acte de comerț ...
Declarația dată de B A C s-a coroborat și cu declarațiile date de martori în cauză, conform cu care inculpatul B E își coordona singur toate afacerile. In cursul cercetării judecătorești, fiind audiată in calitate de martor, aceasta și-a menținut declarația.
Pentru clarificarea cauzei sub toate aspectele și stabilirea existenței sau inexistenței unui prejudiciu cert adus bugetului de stat, prin rezoluția din data de 02.06.2010 s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico – științifice în domeniul economico – financiar, constatare ce s-a materializat într-un raport existent la dosarul cauzei.
Raportul de constatare întocmit de specialistul Direcției Naționale Anticorupție a stabilit următoarele:
SC „O E” SA a achiziționat de la SC „R” SA, în luna februarie 2003, la prețul de 200.000.000 ROL pachetul reprezentând 99,78% din acțiunile SC „R C P” SA pe care le-a vândut cu suma de 4.667.000 Euro către SC „S R” SRL, conform contractului de vânzare – cumpărare de acțiuni din 29.04.2003, suma reprezentând prețul acțiunilor în cuantum de 190.481.030.595 ROL, fiind virată în contul personal al inculpatului B E.
Conform Raportului de constatare „ ... La realizarea cesiunii de parți sociale, SC O E SA avea obligația înregistrării veniturilor obținute din vânzarea imobilizărilor financiare cedate, respectiv înregistrarea în contul 764 – Venituri din Investiții Financiare Cedate – a sumei de 190.481.030.595 lei.
În același Raport de constatare se arată că veniturile obținute de SC „O E” SA urmare acestei tranzacții nu au fost înregistrate în evidența contabilă, ci societatea „ ... a înregistrat operațiunile de cumpărare și vânzare de acțiuni fără utilizarea conturilor de venituri și cheltuieli, operând intrarea și ieșirea la aceiași valoare, respectiv 200.000.000 lei...”, iar „...Pentru justificarea vânzării pachetului de 1.845 acțiuni ... s-a încheiat un contract de cesiune in data de 28.05.2004 intre SC O E SA si B E la prețul de 200.000.000 lei ... Contractul din data de 28.05.2004, a fost încheiat cu scopul evident de a distrage atenția de la adevăratul contract de vânzare – cumpărare autentificat de avocat P L V cu încheierea nr.83/29.04.2004.
Referitor la reglementările legale în materie fiscală aplicabile în cauză și prejudiciul cauzat bugetului de stat prin neînregistrarea în contabilitatea SC „O E” SA a veniturilor obținute din vânzarea acțiunilor deținute la SC „R C P” SA, Raportul de constatare a concluzionat:
„ ... Sediul materiei care reglementează fiscalizarea câștigurilor din vânzarea-cesionarea titlurilor de participare se regăsește in prevederile art.33 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.
La alin. 2 de la art.33 se stabilește o cotă de impozit pe profit 10% ce se aplica asupra diferenței dintre câștigurile rezultate din vânzarea-cesionarea proprietăților imobiliare situate în România și a titlurilor de participare deținute la o persoană juridică română si pierderile rezultate dintr-o astfel de vânzare - cesionare.
In acest sens, alin.8 de la art.33 condiționează insa aplicabilitatea reglementarilor fiscale de la – prezentul articol – , ce privesc câștigurile din vânzarea-cesionarea titlurilor de participare, de îndeplinirea concomitenta a trei condiții:
a) contribuabilul a deținut proprietatea imobiliară sau titlurile de participare pe o perioadă mai mare de doi ani;
b) persoana care achiziționează proprietatea imobiliară sau titlurile de participare nu este persoană afiliată contribuabilului;
c) contribuabilul a achiziționat proprietatea imobiliară sau titlurile de participare după 31 decembrie 2003.
In fapt, condițiile de la lit.a si lit.c nu sunt îndeplinite din următoarele motive:
a) contribuabilul a deținut proprietatea imobiliară sau titlurile de participare pe o perioadă mai mare de doi ani
Aceasta condiție nu este îndeplinita deoarece titlurile de participare (pachetul de acțiuni reprezentând 99,78% din valoarea capitalului social al SC R C P SA) au fost achiziționate de câtre SC O E SA in data de 17.02.2003 de la SC R SA si vândute câtre SC S R SRL in data de 29.04.2004, deci contribuabilul a deținut proprietatea imobiliară sau titlurile de participare pe o perioadă mai mica de doi ani.
c) contribuabilul a achiziționat proprietatea imobiliară sau titlurile de participare după 31 decembrie 2003.
Aceasta condiție nu este îndeplinita deoarece titlurile de participare (pachetul de acțiuni reprezentând 99,78% din valoarea capitalului social al SC R C P SA) au fost achiziționate de câtre SC O E SA in data de 17.02.2003, deci înainte de 31 decembrie 2003.
In aceste condiții, prevederile art.33 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal nu sunt aplicabile în cazul vânzării de acțiuni de către SC O E SA.
In consecința, in speța se vor aplica regulile generale de impozitare a impozitului pe profit, care sunt prevăzute de art.17, alin.1 si art.19, alin.1 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal:
Art.19(1) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal prevede ca: (1) Profitul impozabil se calculează ca diferență între veniturile realizate din orice sursă și cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. La stabilirea profitului impozabil se iau în calcul și alte elemente similare veniturilor și cheltuielilor potrivit normelor de aplicare.
Cota de 25 % care se aplica asupra impozitului pe profit este prevăzuta de art.17(1), astfel: „Cota de impozit pe profit care se aplică asupra profitului impozabil este de 25%, cu excepțiile prevăzute la alin. (2), la art. 33 și 38”.
In consecința prejudiciul adus bugetului de stat de câtre SC O E SA ca urmare a neinregistrarii veniturilor din vânzarea de acțiuni este în suma de 4.757.025,76 RON, reprezentând impozit pe profit datorat bugetului de stat, calculat astfel: (190.481.030.595 lei – 200.000.000 lei) * 25% , unde:
- suma de 190.481.030.595 lei reprezintă veniturile neînregistrate in evidenta contabila urmare a vânzării pachetului de 1.845 acțiuni;
- suma de 200.000.000 lei reprezintă cheltuielile ocazionate de cumpărarea pachetului majoritar de acțiuni.
Având in vedere ca in aprilie 2004, cursul mediu BNR a fost de 1euro = 4.0695, rezulta ca prejudiciul adus bugetului de stat de câtre SC O E SA, in suma de 4.757.025,76 RON este echivalent cu suma de 1.168.946 euro.
Cu privire la această Constatare tehnico-științifică, inculpatul a invocat excepția nulității relative, susținând în esență că efectuarea lucrării s-a dispus înainte de începerea urmăririi penale, nu a știut despre administrarea probei, astfel încât i s-a încălcat dreptul la apărare. Totodată, inculpatul a solicitat, iar instanța a admis, prin încheierea motivată din 15.10.2010 efectuarea în cursul cercetării judecătorești, de către un expert numit de instanță prin tragere la sorti, a unui raport de expertiză, care să aibă aceleași obiective ca și constatarea tehnico-științifică. La efectuarea acestui Raport a participat și un expert parte numit de inculpat, potrivit exigentelor art.118 alin. 3 Cod procedură penală.
Acest expert numit de inculpat, precum și expertul numit de instanță prin tragere la sorti, au întocmit și semnat Raportul de expertiză care a reținut următoarele:
-SC O E SA în urma vânzării pachetului de 1845 acțiuni către SC S R SRL, pe baza contractului de vânzare acțiuni, trebuie să înregistreze venituri rezultate din vânzarea pachetului de acțiuni in valoare de 190.481.030.595 Rol, respectiv de 19.048.103 Ron, echivalentul a 4.667.000 Euro, ieșirea titlului de valoare din gestiunea societății, să încaseze prețul vânzării pachetului de 1845 acțiuni (de la garantul/debitor B E) , să înregistreze impozitul pe profit datorat bugetului statului in sumă de 4.757.025,76 lei (prin articolul contabil 691=4411-4.757.025,76 lei), să declare și să efectueze plata către bugetul statului a impozitului pe profit de 4.757.025,76 lei, echivalentul a 1.168.946 Euro și plata dividendelor către acționarii societății, inclusiv către B E.
- odată cu înregistrarea în evidențele contabile ale SC O E SA a vânzării pachetului de 1845 acțiuni, reprezentând 99,78% din capitalul deținut de SC P SA, către SC S R SRL, conform contractului atesta de avocat P L V cu încheierea nr 83/29.04.2004 datoria societății către bugetul statului cu impozitul pe profit va fi in suma de 4.757.025.76 lei RON, reprezentând diferența dintre veniturile obținute din vânzarea de acțiuni in valoare de 190.481.030.595 lei ROL, respectiv de 19.048.103 lei RON, echivalent a 4.557.000 EUR și cheltuielile ocazionate de cumpărarea acestora în valoare de 200.000.000 lei Rol, respectiv de 20.000 lei RON.
Așadar, Raportul astfel efectuat în cursul cercetării judecătorești, a avut din acest punct de vedere concluzii comune cu Constatarea tehnica efectuată înainte de începerea urmăririi penale, astfel cum aceasta a fost invocată în Rechizitoriu.
In aceste împrejurări, este neechivoc că expertul numit de DNA a fost nepărtinitor, iar prin concluziile sale nu a creat prejudicii inculpatului, astfel încât solicitarea inculpatului de a fi înlăturată lucrarea denumită Constatare tehnico-științifică, rămâne fără obiect.
De asemenea, Raportul întocmit în cursul cercetării judecătorești a mai stabilit că neînregistrarea veniturilor din tranzacția analizată nu duce în mod automat la concluzia ca s-a făcut în scopul sustragerii de la impozitul pe profit.
Cu privire la aceasta susținere, instanța a constatat că expertul și-a depășit atribuțiile, deoarece nu s-a stabilit în sarcina sa, ca obiectiv să stabilească dacă inculpatul a acționat sau nu cu scopul de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale, acesta fiind atributul exclusiv al instanței.
Cu toate acestea, pentru a nu îl prejudicia în nici un mod pe inculpat, instanța a examinat aceasta concluzie, ca fiind o apărare de fond în favoarea inculpatului.
Din aceasta perspectivă, instanța a reținut că într-adevăr neînregistrarea veniturilor din tranzacția analizată nu a dus în mod automat la concluzia că s-a făcut în scopul sustragerii de la impozitul pe profit.
Concluzia instanței ca inculpatul a efectuat toate operațiunile în scopul de a se sustrage de la plata obligației fiscale este însă susținută de argumentele deja analizate în extenso la punctul IV –B- al acestei expuneri, înainte de prezentarea Constatării tehnico-științifice și a Raportul de expertiză, nefiind așadar rezultatul unui „automatism”, ci dimpotrivă fiind concluzia neechivocă desprinsă din analiza detaliată a probelor.
În drept, fapta inculpatului B E, care în calitate de administrator al SC „O E” SA, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale aferente anului 2004 a omis cu știință să evidențieze în contabilitatea societății operațiunea de vânzare a acțiunilor deținute la SC „R C P” SA către SC „S R” SRL (contract atestat sub nr.83/29.04.2004 de avocat P L V) și pe cale de consecință a veniturilor realizate din vânzarea acestor acțiuni, operațiune prin care a prejudiciat bugetul de stat cu suma de 4.757.035,74 RON, echivalentul a 1.168.946 Euro reprezentând impozit pe profit, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 11 lit. c din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 Cod penal.
In ceea ce privește aplicarea în timp legii penale, instanța a reținut următoarele:
Conform art.11 lit.c din Legea nr.87/1997 (text de lege în vigoare la data săvârșirii infracțiunii) omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în acte contabile sau în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori înregistrarea de operațiuni sau cheltuieli nereale, în scopul de a nu plăti ori a diminua impozitul, taxa sau contribuția constituie infracțiune sancționată cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi.
Potrivit art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005, omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale constituie infracțiune sancționată cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi.
Având în vedere că de la data săvârșirii infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit două legi penale, respectiv Legea nr.87/1994 și Legea nr.241/2005 care prevăd și sancționează infracțiunea săvârșită de inculpat, instanța a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art.13 Cod penal, respectiv aplicarea legii mai favorabile. Astfel, procedând la compararea celor două legi în vederea determinării legii penale mai favorabile, instanța a constatat că spre deosebire de legea 87/1994, care nu prevede variante agravante, sancționate cu pedepse mai mari, în cazul în care prejudiciul depășește un anumit cuantum, Legea nr. 241/2005 prevede o asemenea varianta.
Astfel în aliniatul 2 al articolului 9 se prevede că pedeapsa se majorează cu 3 ani dacă se cauzează un prejudiciu mai mare de 500.000 euro.
In speță, inculpatul a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, astfel încât dacă i s-ar aplica Legea 241/2005, instanța a dispus în cauză aplicarea art. 334 Cod procedură penală, condamnarea sa în baza acestui text de lege. Este deci mai favorabil inculpatului să i se aplice legea care nu prevede o asemenea agravantă și are evident un regim sancționator mai blând.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța a avut în vedere și împrejurarea constând în aceea că inculpatul până la judecarea în fond a cauzei nu a achitat în tot sau în parte prejudiciul, astfel încât să se pună problema aplicării în favoarea sa a dispozițiilor art. 10 alin. 1 din Legea 241/2005, care prevăd pentru aceasta situație o cauza de reducere a pedepsei.
De altfel, acest aspect, privind aplicarea Legii 87/1994 ca fiind legea mai favorabila inculpatului, a fost pus în discuția contradictorie a părților și acceptat expres de inculpat, fără ca acesta să își manifeste voința de a acoperi prejudiciul pentru a profita de cauzele de reducere a pedepsei.
Pe de alta parte, înainte de începerea cercetării judecătorești, instanța a luat act de faptul ca inculpatul a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 10 alin. 1 din Legea 241/2005( care prevede în esență o cauza de reducere a pedepsei în cazul achitării prejudiciului.) Instanța și-a însușit punctul de vedere al inculpatului, referitor la aceasta neconstituționalitate și pentru examinarea acesteia de către autoritatea competenta, respectiv,Curtea Constituțională, a înaintat excepția conform procedurii stabilite prin Legea nr. 47/1992.
Aspectele procedurale referitoare la aceasta procedura de sesizare a Curții Constituționale au fost puse în discuția contradictorie a părților, potrivit încheierii motivate pronunțată la termenul de la 26.11.2011-fila 94 dos.
Până la data soluționării în fond a cauzei, Curtea Constituțională nu a comunicat instanței aspectele privind examinarea cererii și soluția dată.
Această împrejurare nu a constituit însă un impediment pentru derularea procesului penal și pronunțarea unei soluții în fond, deoarece invocarea unei excepții de neconstituționalitate și sesizarea Curții nu sunt cauze de suspendare a procesului penal, potrivit 300 Cod procedură penală și a Legii nr.47/1992, în varianta în vigoare la data sesizării Curții.
Cum, după sesizarea Curții Constituționale, inculpatul a fost expres de acord cu schimbarea încadrării juridice, în sensul de a se reține această schimbare, nu îi este aplicabilă Legea 241/2005 și că îi este mai favorabilă Legea 87/1994, și totodată nu si-a manifestat voința de a acoperi prejudiciul pentru a beneficia de cauza de reducere a pedepsei prev. de art. 10 din legea 241/2005, instanța nu este legată în nici un mod, la soluționarea în fond a cauzei, de cenzurarea disp. art.10 din legea 241/2005.
Fapta săvârșită de inculpat atrage răspunderea sa penală, conform art. 17 Cod penal.
La individualizare pedepsei aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere disp.art.72 Cod penal, gradul de pericol social în concret ridicat al infracțiunii prin scopul urmărit de făptuitor de a se sustrage de la plata obligațiilor aferente bugetului de stat, valoarea prejudiciului cauzat bugetului de stat prin săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, respectiv echivalentul a 1.168.946 euro, faptul că acesta nu a acoperit până la soluționarea cauzei în fond nici o parte a acestui prejudiciu.
De asemenea instanța a avut în vedere atitudinea inculpatului, care s-a prezentat constant în fața instanței, nu are antecedente penale, are o pregătire profesională aprofundată și performanțe în domeniul său de activitate.
In consecință, instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă orientată spre jumătatea intervalului prevăzut de lege pentru sancționarea acestei fapte, considerând că doar în acest mod se ating scopurile pedepsei de constrângere, reeducare, prevenire, în sensul art. 52 Cod penal.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra condiției inculpatului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puși în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni
Pe lângă pedeapsa principală cu închisoarea, instanța, în baza art.71 Cod penal a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev.de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a, lit. b și lit. c Cod penal, cu referire la exercitarea de către inculpat a activității de, administrator al unei societăți comerciale.
Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut, date fiind considerațiile expuse în cadrul motivării individualizării pedepsei principale aplicate, că natura infracțiunii comise precum și atitudinea avută de inculpat, duc la concluzia existenței unei nedemnități ce impune interzicerea exercitării drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și b Cod.pen. Aceasta deoarece exercitarea acestor drepturi are ca scop final asigurarea unei bune organizări a societății și presupune, în consecință, o responsabilitate de ordin civic, responsabilitate pe care inculpatul, prin săvârșirea faptei, a dovedit că nu o are.
Astfel, inculpatul, cu intenție, a afectat grav bugetul public, ceea ce duce la concluzia nedemnității sale pentru a fi ales în autoritățile publice, ori pentru a ocupa o funcție implicând exercițiul autoritarii de stat, din vreme ce nu respecta, ci dimpotrivă, aduce foarte mari prejudicii unui element esențial al organizării statale (bugetul de stat)
Referitor la interzicerea dreptului inculpatului de a mai exercita activitatea de , administrator, al unei societăți comerciale, instanța a constatat că acesta, în virtutea tocmai a calității de administrator al unei societăți comerciale, a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa, fapt ce denotă nedemnitatea sa de a mai ocupa o astfel de poziție, cât timp dă dovadă de lipsă de respect față de legislația ce reglementează obligațiile pe care le presupune exercitarea funcției menționate.
De asemenea, instanța a mai avut în vedere și decizia nr. 74/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în recurs în interesul legii, prin care s-a statuat că dispozițiile art.71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – c din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul Penal.
Totodată, instanța era obligată de dispozițiile art.11 lit. c din Legea nr. 87/1994 rap. la art. 65 alin. 2 CP să aplice inculpatului și pedeapsa complimentară, constând în interzicerea exercitării unor drepturi.
Având în vedere și Decizia nr.XXIV/16.04.2007, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial nr.772/14.11.2007 (în ceea ce privește aplicarea pedepselor de acest tip si pentru cetățenii străini), instanța, în baza art. 65 Cod penal coroborat cu art.11din Legea nr.87/1994 a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, pe lângă pedeapsa cu închisoarea aplicată și a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a, lit. b și lit. c (interzicerea dreptului de a ocupa funcția de administrator, al unei societăți comerciale) Cod penal pe o durată de 5 ani.
In temeiul art. 21 lit. g din Legea nr. 26/1990/R s-a dispus înregistrarea, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, a mențiunilor cuvenite la Oficiul Național al Registrului Comerțului.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța a reținut că prin adresa nr.834.648 din 15.10.2010 Agenția Națională de Administrare Fiscală a învederat că se constituie parte civilă în cauză cu suma indicata anterior în cursul urmăririi penale, de 4.757.025,76 ron, la care sa se adauge obligațiile fiscale accesorii respectiv majorări, penalități și dobânzi, în conformitate cu Codul de procedura fiscală.
Întrucât acțiunea civilă alăturată celei penale își are izvorul juridic în dispozițiile art.998 și urm. Cod civil, procedând la evaluarea îndeplinirii condițiilor necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale în cadrul procesului penal, instanța a constatat că acestea sunt îndeplinite. Astfel, potrivit înscrisurilor existente la dosarul cauzei, s-a produs un prejudiciu bugetului statului în cuantum de 4.757.025,76 ron, la care se adaugă obligațiile fiscale accesorii respectiv majorări, penalități și dobânzi, în conformitate cu Codul de procedură fiscală. Rezultă, așadar că a fost dovedită condiția existenței prejudiciului.
Totodată, s-a stabilit existența faptei ilicite, reținută din punctul de vedere al legii penale sub aspectul infracțiunii de evaziune fiscală și este evidentă legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, cât și vinovăția inculpatului.
În consecință, în temeiul art.14 raportat la art.346 Cod procedură penală, coroborat cu art.998-999 Cod civil a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă obligându-l pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata către partea civilă a sumei de 4.757.025,76 RON lei reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat, la care s-au adăugat și obligațiile fiscale.
Având în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului cauzat de fapta ilicită, conform căruia autorul prejudiciului este obligat să acopere nu numai prejudiciul efectiv (damnum emergens), ci și beneficiul nerealizat (lucrum cessans) instanța l-a obligat pe inculpat și la plata dobânzilor și penalităților de întârziere calculate în continuare, până la achitarea integrală a debitului.
In ceea ce privește obligarea solidară a părții responsabile civilmente la achitarea prejudiciului, instanța a reținut că:
- la momentul săvârșirii faptelor ilicite între inculpat și partea responsabilă civilmente există un raport de prepușenie, izvorât din raportul juridic dintre administratorul unei societăți și aceasta din urma, potrivit art.72 din Legea nr.31/1990 obligațiile și răspunderea administratorilor fiind reglementate de dispozițiile referitoare la mandat și de cele special prevăzute în lege, faptele fiind săvârșite în exercitarea funcțiilor încredințate, în cadrul normal al acestora, respectiv cu ocazia derulării unor operațiuni între aceasta societate pe de o parte și alte subiecte de drept pe de altă parte.
Or, potrivit art. 1000 alin.3 din Codul civil, comitenții sunt responsabili de prejudiciul cauzat de prepușii lor, în funcțiile ce li s-au încredințat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, inculpatul B E și Ministerul Finanțelor Publice – Agenția națională de Administrare Fiscală.
Ministerul Public, a criticat hotărârea instanței de fond ca fiind neîntemeiată pe considerentul neaplicării pedepselor completare.
Din dispozitivul hotărârii recurate a rezultat că în temeiul art.65 Cod penal, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.c Cod penal, interzicerea dreptului inculpatului de a ocupa funcția de administrator într-o societate comercială pe un termen de 5 ani.
În motivarea hotărârii se face precizarea că: ;i:în baza art. 65 Cod penal coroborat cu art.11 din Legea nr.87/1994 a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, pe lângă pedeapsa cu închisoarea aplicată și a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a, lit. b și lit. c (interzicerea dreptului de a ocupa funcția de administrator, al unei societăți comerciale) Cod penal pe o durată de 5 ani, aspect ce ar fi trebuit să se regăsească și în dispozitivul hotărârii, ca pedeapsă complementară.
Inculpatul B E a solicitat casarea sentinței, iar după rejudecare aplicarea unei pedepse în regim neprivativ de libertate, cu respectarea condițiilor prevăzute de art.861 Cod penal și a criticat hotărârea pentru următoarele considerente:
1. neefectuarea cercetării judecătorești de instanța de fond, prin neaplicarea dispozițiilor art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală care stabilește că în dosarele care prevăd două căi jurisdicționale partea nu este limitată la cazurile de casare prev. de art. 3859 Cod procedură penală, astfel încât, în temeiul acestui text de lege, inculpatul a făcut referire la neefectuarea cercetării judecătorești de către instanța de fond.
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre de condamnare fără a dovedi printr-un mijloc de probă vinovăția inculpatului, latura subiectivă fiind esențială. Aceasta s-a limitat doar la dispunerea efectuării unei expertize contabile; în ceea ce-i privește pe martorii din acte, aceasta s-a limitat doar dacă își mențin sau nu declarațiile date în faza de urmărire penală.
2. greșita condamnare a inculpatului prin eroarea gravă de fapt, constând în condamnarea acestuia pentru infracțiunea de evaziune fiscală, respectiv dispoz. art.3858 pct.18 Cod procedură penală. În opinia sa este o evidentă discrepanță între conținutul mijloacelor de probă existente la dosar și oglindirea lor în conținutul sentinței recurate. Din probele aflate la dosar rezultă că inculpatul nu avea calitatea de contabil, că nu a prevăzut și nu a urmărit, prin neevidențierea contabilă a cesiunii, prejudicierea bugetului de stat, așa încât din punctul său de vedere în mod greșit a fost condamnat pentru infracțiunea de evaziune fiscală. Față de cele învederate solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecând în fond prin reaprecierea probatoriilor, achitarea inculpatului în temeiul art.10 lit.d Cod procedură penală.
3. greșita individualizare a pedepsei prev. art. 3859 pct. 14 Cod procedură penală, dacă se va trece peste cele două critici anterioare care constituie cazuri distincte de casare. Astfel, inculpatul a apreciat că instanța de fond a făcut o greșită individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, deși în considerentele sentinței s-au reținut circumstanțele atenuante nu s-a dat o eficiență mai largă acestora, în condițiile în care presupusa infracțiune este săvârșită în urmă cu 7 ani, interval de timp suficient de mare pentru ca impactul social să fie minim la acest moment. De asemenea, apreciază că instanța de fond trebuia să aibă în vedere, datele personale ale inculpatului, care este o persoană integrată social și profesional, necunoscută cu antecedente penale, precum și situația medicală a acestuia dovedită cu numeroase acte medicale aflate la dosar. Totodată, instanța de fond nu a avut în vedere și circumstanțele reale ale presupusei fapte, faptul că toată operațiunea a fost încheiată în prezența unor avocați și economiști, în toate fazele negocierii și încheierii contractelor respective inculpatul beneficiind de o astfel de conciliere. Recurentul a solicitat a se observa că la dosar există garanții materiale suficiente pentru acoperirea presupusului prejudiciu, există un sechestru asigurator asupra unui imobil care are o valoare mult mai mare decât suma reținută ca prejudiciu. Or, analizând aceste date instanța ar fi trebuit să aplice o pedeapsă fără privare de libertate, apreciind că liber fiind inculpatul nu constituie un pericol social pentru societatea civilă, scopul pedepsei putând fi atins și fără privarea de libertate a acestuia.
Ministerul Finanțelor – A.N.A.F., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale recurate și reținerea cauzei spre rejudecare, în ceea ce privește latura civilă a cauzei, în sensul admiterii acțiunii civile formulate, referitoare la instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale părții responsabile civilmente S.C. O E SA, până la concurența întregului prejudiciu, constând atât în debit, cât și în accesorii.
Statul Român, prin A.N.A.F., s-a constituit parte civilă în cauza penală, solicitând instanței ca inculpatul să fie obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 4.757.025,76 lei, reprezentând prejudiciul produs bugetului de stat, prin activitatea infracțională desfășurată de inculpat, sumă la care trebuie calculate și obligațiile fiscale accesorii. A mai arătat, de asemenea, că repararea pagubei se face în natură sau prin plata unei despăgubiri bănești.
Cu privire la sechestrul asupra bunurilor mobile și imobile care aparțin părții responsabile civilmente, acesta trebuie instituit până la obținerea datoriei pe care o are la finalizarea procedurii judiciare sau executorii.
Examinând cauza în temeiul art. 3856 alin.1 și 3 Cod procedură penală, Curtea constată ca fondate recursurile formulate de Ministerul Public și inculpatul B E și ca fiind tardiv introdus recursul Ministerului Finanțelor Publice, pentru următoarele considerente:
1. Cu privire la recursul formulat de MFP-ANAF:
Potriv. art. 3853, art. 363 Cpp, termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel. Pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la pronunțare. Pentru părțile care au lipsit atât la dezbateri, cât și la pronunțare, precum și pentru inculpatul deținut ori pentru inculpatul militar în termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei instituții militare de învățământ, ori pentru inculpatul internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ, care au lipsit de la pronunțare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.
Hotărârea a fost comunicată părții civile, lipsă la termenul din 10.06.2011 când a fost dezbătută cauza, cât și la pronunțare, la data de 22.06.2011, moment de la care a început să curgă termenul de 10 zile ce s-a împlinit la data de 04.07.2011. Cum partea civilă a formulat recursul, depus prin consilier juridic la data de 05.07.2011, după împlinirea termenului de recurs, Curtea urmează să respingă ca tardiv recursul formulat de partea civilă MFP-ANAF.
2. Cu privire la recursul formulat de Parchet:
Curtea constată că se impune aplicarea pedepsei complimentare în raport de dispoz. art. 11 lit. c din legea 87/1994rap. la art. 65 alin. 2 Cp, urmând a interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II, lit. b, lit. c Cp (dreptul de a ocupa funcția de administrator într-o societate comercială, funcție de care inculpatul s-a folosit în săvârșirea infracțiunii) pe o durată de 3 ani.
3. Cu privire la recursul formulat de inculpatul B E:
Curtea apreciază că în mod legal prima instanță de judecată a constatat că fapta inculpatului B E, care în calitate de administrator al SC „O E” SA, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale aferente anului 2004 a omis cu știință să evidențieze în contabilitatea societății operațiunea de vânzare a acțiunilor deținute la SC „R C P” SA către SC „S R” SRL (contract atestat sub nr.83/29.04.2004 de avocat P L V) și pe cale de consecință a veniturilor realizate din vânzarea acestor acțiuni, operațiune prin care a prejudiciat bugetul de stat cu suma de 4.757.035,74 RON, echivalentul a 1.168.946 Euro reprezentând impozit pe profit, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzute de art. 11 lit. c din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 Cod penal.
Inculpatul a recunoscut realizarea efectivă a tranzacției din 29.04.2004, dar s-a apărat susținând că la derularea acesteia a fost asistat de avocați și economiști și că, neavând calitatea de contabil, nu poate răspunde penal pentru omisiunea de înregistrare a tranzacției în contabilitate.
Prima susținere este lipsită de relevanță câtă vreme inculpatul este acuzat că nu a luat măsurile necesare înscrieri în contabilitate a tranzacției realizate, fiind vorba, deci de o activitate ulterioară încheierii contractului de cesiune a acțiunilor.
Cu privire la neîndeplinirea condițiilor privitoare la subiectul activ al infracțiunii, Curtea apreciază că săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală este imputabilă persoanelor care au atribuții de gestionare a patrimoniului persoanei juridice întrucât acestea au controlul asupra situației de fapt și de drept relevante fiscal a persoanei juridice, contribuabilul care datorează taxe și impozite. Efectuarea unei operațiuni sau realizarea unui venit este atribuția reprezentantului legal al persoanei juridice – administrator, președinte, director executiv-, iar evidențierea în sensul legii penale nu presupune simpla înregistrare a operațiunii, ci evidențierea acesteia în scopul de a produce efectele juridice proprii acestei operațiuni, de drept comercial, fiscal, etc. Astfel, subiect activ al acestei infracțiuni nu este doar persoana fizică ce are atribuții ce privesc evidențierea în documentele contabile oficiale a operațiunilor comerciale și a veniturilor realizate, ci persoana obligată să conducă evidențe financiar-contabile, în sensul legii 87/1994 și a legii nr. 82/1991, contribuabilul și deci, reprezentantul său legal, în temeiul art. 70, art. 72, art. 144 din legea 31/1990 (forma în vigoare la data săvârșirii faptei).
Potrivit. art. 4 alin. 1 din legea 87/1994, contribuabilii sunt obligați să evidențieze veniturile realizate și cheltuielile efectuate din activitățile desfășurate, prin întocmirea registrelor sau a oricăror alte documente prevăzute de lege, iar potrivit. art. 5 din aceeași lege, contribuabilii sunt obligați să declare cu sinceritate veniturile realizate, bunurile mobile și imobile aflate în proprietate sau obținute cu orice titlu legal, precum și alte valori care generează titluri de creanță fiscală. Cum reglementarea evaziunii fiscale sancționează neîndeplinirea acestor obligații, este firesc ca subiect activ al infracțiunii să fie subiectul căruia îi revin aceste obligații.
De altfel, art. 6 din legea 82/1991 prevede că orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ, iar documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz.
În cauză, inculpatul B E, administrator al SC „O E” SA, calitate în care îi revenea obligația de a organiza și conduce contabilitatea, potrivit art. 10 din legea nr. 82/1991, a omis înregistrarea cesiunii de acțiuni din data de 29.04.2004. Chiar în condițiile în care inculpatul ar fi delegat această obligație unui prepus sau colaborator (element de fapt care nu a fost, însă, dovedit, inculpatul nefiind în măsură să indice numele unei persoane fizice sau juridice care să fi ținut evidențele contabile), cel care răspunde în primul rând este reprezentantul legal al persoanei juridice, subiect activ al infracțiunii, mai ales în situația în care reprezentantul legal ascunde anumite operațiuni sau venituri față de prepusul care întocmește evidența financiar-contabilă.
Prin urmare, nu se poate reține că inculpatul nu răspunde pentru infracțiunea de evaziune fiscală întrucât nu este contabil deoarece legea nu impune această condiție subiectului activ (subiectul activ este, într-adevăr, calificat, fiind vorba de persoana fizică sau juridică care datorează impozite, taxe, contribuții și alte sume bugetului general consolidat), astfel încât nu se impune achitarea sa (în temeiul art. 10 lit. b Cpp întrucât calitatea cerută subiectului activ nu face parte din conținutul constitutiv al faptei, nefiind aplicabil art. 10 lit. d Cpp sau în temeiul art. 10 lit. c dacă s-ar fi dovedit că fapta a fost săvârșită de o altă persoană și nu de către inculpat).
Nu se poate reține nici că inculpatul nu a știut de activitatea ulterioară, de înregistrare în evidența contabilă a cumpărării de la SC „R” SA a pachetului de acțiuni în valoare de 200.000.000 ROL survenită în luna aprilie 2003 și a vânzării acestor acțiuni la același preț cu cel de achiziție, respectiv 200.000.000 ROL, astfel încât să nu rezulte un profit (deci să nu se datoreze impozit) câtă vreme inculpatul a fost parte în această nouă cesiune (neînregistrată nici în Registrul acționarilor și nici la ONRC), iar documentele contabile din decembrie 2004, depuse la ORC, poartă semnătura sa.
Cu privire la neefectuarea de către prima instanță de judecată a audierii nemijlocite și complete a martorilor, Curtea apreciază că inculpatul nu poate invoca acest motiv direct în recurs în raport de dispoz. art. 197 alin. 4 Cpp. Într-adevăr, instanța avea obligația în temeiul art. 4, art. 327 Cpp de a audia nemijlocit martorii cu privire la situația de fapt și nu doar a se limita la formula standard „mențin declarațiile din cursul urmăririi penale”. Cu toate acestea, în condițiile în care inculpatul a fost prezent personal și asistat de apărător ales la audierea martorilor, dându-i-se posibilitatea de a pune nemijlocit întrebări martorului, neexercitată de parte sau de avocatul său, acesta nu poate invoca o încălcare a dreptului la apărare, în considerarea căruia a fost prevăzută această obligație pentru instanță. Întrucât încălcarea dispozițiilor ce reglementează rolul activ al instanței de judecată și obligația audierii nemijlocite a martorului nu se numără printre nulitățile absolute expres prevăzute de art. 197 alin. 2 Cpp, partea le putea invoca doar în cursul efectuării actului, fiind prezentă în instanță la acel moment. În plus, ținând cont de specificul infracțiunii de evaziune fiscală, a cărei latură materială se poate constata din examinarea înscrisurilor și a expertizei contabile, audierea martorilor s-ar fi impus doar în vederea stabilirii laturii subiective a infracțiunii.
Curtea apreciază că, în raport de circumstanțele faptei: ce a avut ca rezultat un prejudiciu mare cauzat bugetului de stat, inculpatul încercând să creeze o aparență de legalitate prin întocmirea de documente contabile false și de circumstanțele personale ale inculpatului, care nu a acoperit încă prejudiciul produs, dar nu are antecedente penale și este o persoană integrată în societate, o pedeapsă de 4 ani închisoare corespunde gravității faptei și periculozității sociale a inculpatului.
Cu privire, însă, la modalitatea de executare a pedepsei, având în vedere că inculpatul se află la primul contact cu legea penală, că a trecut deja un interval de 7 ani de la momentul săvârșirii infracțiunii, timp în care inculpatul a avut o conduită corespunzătoare, că inculpatul are o pregătire profesională aprofundată și performanțe în domeniul său de activitate, iar scopul urmărit de legiuitor prin incriminarea evaziunii fiscale este nu numai cel al prevenției generale și speciale, dar și recuperarea prejudiciului produs, în vederea acestui scop instituindu-se măsura asiguratorie a sechestrului, Curtea apreciază că pronunțarea condamnării prezintă un avertisment suficient pentru ca inculpatul să nu mai săvârșească alte infracțiuni, astfel încât nu se impune executarea pedepsei în regim închis, ci dimpotrivă, inculpatul poate beneficia de șansa de a dovedi că se poate îndrepta în stare de libertate, sub controlul organelor judiciare.
Față de aceste considerente, Curtea va dispune suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei pe un termen de încercare de 6 ani, constatand ca sunt indeplinite conditiile prev. de art. 86/1 Cp si considerand ca aceasta modalitate de individualizare judiciara a executarii pedepsei este suficienta pentru atingerea functiei represive și de preventie generala și speciala a acesteia, potriv. art. 52 Cp.
În baza art. 863 alin. 1 Cod penal va dispune următoarele masuri de supraveghere pe durata termenului de încercare:
- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;
- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;
- să comunice și sa justifice schimbarea locului de munca;
- să comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele de existenta.
Va face aplicația dispoz. art. 359 Cpp rap. la art. 864 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal se va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.
În temeiul art. 65 Cod penal se va aplica pedeapsa complementară prev. de art.64 lit.a teza II, lit. b, lit. c (dreptul de a ocupa funcția de administrator într-o societate comercială) pe o durată de 3 ani.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:


În baza art. 38515 alin. 1 pct. 1 lit. a) C.p.p respinge ca tardiv recursul formulat de Ministerul Finanțelor Publice – Agenția națională de Administrare Fiscală.
În baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C.p.p, admite recursurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. și de către inculpatul B E împotriva sentinței penale nr. 657 din 17.06.2011 pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București.
Casează în parte sentința penală nr. 657 din 17.06.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București și rejudecând în fond:
În baza art. 861 Cod penal dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 6 ani, stabilit conform art. 862 Cod penal.
În baza art. 863 alin. 1 Cod penal dispune următoarele masuri de supraveghere pe durata termenului de încercare:
- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;
- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;
- să comunice și sa justifice schimbarea locului de munca;
- să comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele de existenta.
Face aplicația dispoz. art. 359 Cpp rap. la art. 864 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.
În temeiul art. 65 Cod penal aplică pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit.a teza II, lit. b, lit. c (dreptul de a ocupa funcția de administrator într-o societate comercială) pe o durată de 3 ani.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 octombrie 2011.