IMPARȚIALITATE·INTEGRITATE·EFICIENȚĂ
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECTIA PENALĂ
Dosar nr. 948/35/2009
Decizia nr. 4518/2010
Şedinţa publică din 14 decembrie 2010
[...]
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Prin sentinţa penală nr. 109/P din 16 aprilie 2009 pronunţată de Tribunalul Bihor în Dosarul penal nr. 815/111/2007, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul S.G.C., fiul lui G. şi V., sub aspectul săvârşirii a două infracţiuni de luare de mită, prev. şi ped. de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 1 lit. a) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen.
A constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv în cauză pe perioada 27 ianuarie 2007 - 6 aprilie 2007 prin încheierea penală nr. 4 din 27 ianuarie 2007 a Tribunalului Bihor în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 4/2007.
În baza art. 357 alin. (2) lit. f) C. proc. pen., a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi tara dispusă prin încheierea de şedinţă din 06 aprilie 2007.
În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului G.N., fiul lui D. şi I., din infracţiunea de complicitate la luare de mită prev. şi ped. de art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 1 lit. a) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, în infracţiunea de complicitate la dare de mită prev. şi ped. de art. 26 rap. la art. 255 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 1 lit. a) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, texte de lege în baza cărora l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit conform art. 82 C. pen.
În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestului preventiv de la 27 ianuarie 2007 la 06 aprilie 2007, dispusă prin încheierea penală nr. 4 din 27 ianuarie 2007 a Tribunalului Bihor în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 5/2007.
În baza art. 357 alin. (2) lit. f) C. proc. pen., a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara dispusă prin încheierea de şedinţă din 06 aprilie 2007.
În baza art. 255 alin. (5) C. proc. pen., a constatat că suma de 45.000 lei a fost restituită martorei P.F. domiciliată în Oradea, jud. Bihor.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul G.N. la 6000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin încheierea nr. 539 din 8 martie 2005 a judecătorului delegat la O.R.C. s-a constatat dizolvarea SC H. SA Biharia, iar prin încheierea nr. 67264 s-a admis cererea petentei A.V.A.S. şi s-a dispus înscrierea în Registrul comerţului a menţiunii privind numirea în calitate de lichidator al societăţii a inculpatului S.C.G.
În această calitate, inculpatul S.C.G. a organizat licitaţie publică pe data de 27 decembrie 2006, la sediul său din Oradea, judeţul Bihor, pentru vânzarea unor active ale SC H. SA Biharia, despre care a făcut anunţ în ziarul J.D. din 25 noiembrie 2006.
Inculpatul G.N. - funcţionar în cadrul Primăriei municipiului Oradea - l-a contactat pe inculpatul S.G.C. pentru a-l încunoştinţa că este interesat de cumpărarea unor active ale SC H. SA Biharia, aflate în localitatea Roşiori şi că denunţătoarea P.F. - fost administrator al acestei societăţi, doreşte cumpărarea altor active din Biharia.
Este de precizat că P.F. a cumpărat terenul pe care se aflau construcţiile SC H. SA Biharia de la foştii proprietari persoane fizice şi era interesată să obţină clădirea „cu orice preţ", afirmând că le folosea în baza unui contract de închiriere, clădiri ce nu fuseseră notate însă în CF.
La data de 27 decembrie 2006, licitaţia nu s-a ţinut deoarece lichidatorul nu văzuse bunurile mobile şi nu deţinea toate actele necesare, motiv pentru care denunţătoarea P.F. l-a acţionat în judecată pe lichidator şi chiar l-a ameninţat că-l va aranja, afirmaţie făcută şi în prezenţa tatălui acestuia S.G.
Licitaţia s-a reprogramat pentru data de 12 ianuarie 2007 când, din nou, s-a amânat pentru data de 26 ianuarie 2007 pe motiv că mai lipseau acte ce trebuiau procurate de P.F., acte predate de aceasta inculpatului G.N. în dimineaţa zilei de 26 ianuarie 2007 în incinta Primăriei Municipiului Oradea.
Pe tot parcursul desfăşurării evenimentelor de mai sus, inculpatul G.N. a solicitat de la denunţătoarea P.F., în numele inculpatului S.G.C., iniţial 10.000 euro apoi 400 milioane lei şi, în cele din urmă, 45.000 lei pentru organizarea licitaţiei şi întocmirea actelor de vânzare-cumpărare a activelor către aceasta, afirmând că şi el urma să dea iniţial 200 milioane lei, apoi 15.000 lei - sume calculate proporţional cu valoarea activelor ce urmau să fie cumpărate de fiecare.
Inculpatul G.N. şi-a menţinut declaraţiile date în faza de urmărire penală - după arestarea sa şi a arătat că, fiind interesat să cumpere 2 obiective situate în localitatea Roşiori, judeţul Bihor, a luat legătura cu inculpatul S.G.C., precum şi cu P.F. Modul în care a acţionat acest inculpat dovedeşte că a fost mai mult decât interesat de cumpărarea obiectivelor situate în localitatea Roşiori, el ţinând legătura permanent cu denunţătoarea căreia i-a şi oferit bani împrumut, a însoţit-o la martorul R.G. (fila 93) pentru a-i consilia în vederea cumpărării activelor SC H. SA şi s-a întâlnit cu martorul A.M., care a evaluat bunurile (fila 191).
Mai mult, cu ocazia licitaţiei, tot inculpatul G.N. a fost cel care l-a prezentat pe martorul R.G. ca şi contra - ofertant, în condiţiile în care acest martor nu era interesat de cumpărarea vreunor active (fila 189).
Deşi soţia inculpatului G.N. (fila 207) a declarat că inculpatul era agitat în perioada licitaţiei şi că ei sunt oameni modeşti, asupra inculpatului s-au găsit sume mari în lei şi în valută cu ocazia flagrantului.
Inculpatul G.N. a refuzat să folosească reportofonul ce i s-a pus la dispoziţie de P.F., iar când a comunicat cu soţii P., la data de 26 ianuarie 2007, a preferat să scrie decât să vorbească, recunoscând ulterior că el a scris unul din biletele găsite asupra sa.
Că inculpatul G.N. a fost interesat să intre în posesia banilor daţi de P.F. o dovedeşte împrejurarea că, deşi lichidatorul se afla la sediul firmei sale, inculpatul G.N. a preluat pachetul cu bani de la denunţătoare şi i-a pus într-un loc unde inculpatul S.G.C. nu avea cum să-i vadă, el stând în celălalt birou luminat de o lampă.
Mai mult, inculpatul G.N. nu a alăturat banilor lăsaţi de denunţătoare şi suma pe care afirmativ trebuia să o dea şi el, respectiv (150 milioane lei).
Cu ocazia organizării flagrantului, inculpatul S.G.C. nu a cunoscut despre existenţa banilor din punga de hârtie aflată sub birou, el nepunând mâna pe ei, după cum rezultă şi din vizionarea casetei video.
Mai mult, atât inculpatul G.N. cât şi denunţătoarea P.F. declară că inculpatul S.G.C. „nu Ie-a cerut niciodată vreo sumă de bani", mai ales că denunţătoarea avea un drept de preemţiune asupra clădirilor societăţii, l-a ameninţat pe lichidator că-l va aranja şi chiar l-a acţionat în judecată.
Pe de altă parte, valoarea de numai 200 milioane lei la cât s-au evaluat activele societăţii nu justifică sumele solicitate de inculpatul G.N. drept mită, acesta din urmă speculând dorinţa denunţătoarei, care dorea „cu orice preţ" să intre în posesia bunurilor.
Inculpatul S.G.C. a afirmat că într-adevăr inculpatul G.N. a încercat să-i ofere în mai multe rânduri sume de bani despre care a spus că erau nu numai ai lui ci şi ai familiei P., însă l-a refuzat.
Neconcordanţe apar atât între declaraţiile soţilor P. cât şi ale inculpatului G.N., care nu sunt confirmate de celelalte probe testimonial, în ce priveşte cuantumul sumelor de bani solicitate, despre împrumutul oferit de inculpatul G.N. soţilor P., despre prezenţa martorului P.l. la sediul societăţii lichidatorului, despre condiţiile în care s-au derulat evenimentele în data de 26 ianuarie 2007.
Astfel, din declaraţia inculpatului G.N., dată în faţa instanţei (fila 23), reies următoarele aspecte legat de pretinderea vreunei sumei de bani drept mită: "denunţătoarea mi-a spus că vrea cu orice preţ să cumpere bunurile din societatea menţionată (H. - Biharia) şi că este dispusă cu orice preţ să intre în posesia lor. Denunţătoarea mi-a spus că va da suma de 10.000 euro şi m-a întrebat şi pe mine cât sunt dispus să dau întrucât are de gând să-l trimită pe soţul acesteia să negocieze cu lichidatorul. A doua zi sau a treia zi (6 sau 7 ianuarie), după ce au fost văzute obiectivele am fost sunat de către denunţătoare, care mi-a spus că este foarte revoltată pentru că lichidatorul a mers cu alte persoane la care vroia să vândă acele bunuri. Mi-a reproşat că nu am discutat cu lichidatorul să-i oferim sumele de bani menţionate din timp, motiv pentru care am refuzat-o, să iau legătura cu lichidatorul să-i ofer orice sumă de bani.
În data de 10 ianuarie 2007, denuntătoarea m-a anunţat că soţul ei a bătut palma cu lichidatorul şi s-au înţeles asupra tranzacţiei, eu trebuia să dau 200 milioane, ea 200 milioane, în total 400 milioane.
În 24 ianuarie a venit la mine la birou. Ne-am înţeles din nou asupra acestui aspect, ea urma să dea suma de 450 milioane şi eu 150 milioane.
Am stabilit cu lichidatorul cum urma să primească aceşti bani, stabilind modalitatea că aceştia vor fi trimişi printr-un intermediar, denuntătoarea mi-a spus cum urma să dea banii.eu rămâneam ca şi garanţie pentru acte, iar ea să dea banii la persoana de contact, după care urma ca eu să dau banii, partea mea, iar ea să rămână garanţie.In data de 26 ianuarie mi-a cerut să-i preiau eu aceşti bani în holul de la intrare de la biroul lichidatorului. Nu am fost de acord. În ziua licitaţiei.am scris pe un bileţel că nu este omul de legătură la care urma să-i dăm banii.
Când am dat să ies din biroul în care era licitaţia, a venit după mine denuntătoarea mi-a dat o pungă, eu am luat punga şi am lăsat-o pe masa din anticameră unde era licitaţia, după care am plecat împreună cu R. La intrarea într-un gang am fost interceptaţi de organele de urmărire penală.
Celalalt înscris olograf l-am primit de la lichidator şi conţinea persoana de contact.
Suma de 150 milioane lei eram dispus să o dau lichidatorului. Denuntătoarea mi-a confirmat şi verbal că urma să-l aranjeze pe lichidator, în acest sens şi-a luat şi reportofon.
Nu pot preciza locul unde am lăsat punga, dar precizez că am lăsat-o pe masa lichidatorului.
Personal coinculpatul nu mi-a cerut niciodată vreo sumă de bani, dar discuţiile cu acesta au lăsat să se înţeleagă, după discuţia lichidatorului cu P. În 10 ianuarie 2007 domnul P. s-a dus singur la biroul lichidatorului. Despre înţelegere. am luat la cunoştinţă personal de la denunţătoare, dar nu pot preciza în ce loc. În data de 10 ianuarie nu am mers împreună cu familia P. la biroul lichidatorului".
Starea de fapt redată mai sus de inculpatul G.N. este contrazisă de următoarele declaraţii:
În declaraţia martorei denunţătoare P.F., dată în faţa instanţei (fila 61), se arată următoarele:
"În cursul lunii decembrie inculpatul Gherman ne-a spus că trebuie să plătim inculpatului S. suma de 10.000 euro ca să ne vândă nouă bunurile societăţii.
În 5 ianuarie inculpatul G. mi-a spus că nu e suficientă suma de 10.000 euro, ci suma de 6 sute milioane lei, care trebuie să-i dăm inculpatului S., atât eu cât şi inculpatul G. Inculpatul G. a spus că urma să plătesc eu suma de 4 sute milioane lei, iar el suma de 2 sute milioane lei. În aceeaşi zi am mers acasă să fac rost de bani, să mă împrumut de la ceva persoane, soţul meu şi inculpatul G. au rămas în oraş.
În 25 ianuarie m-am întâlnit cu inculpatul G., acesta mi-a spus că eu trebuie să dau suma de 450 milioane lei, iar el 150 milioane lei.
La această dată (26 ianuarie 2007) am luat la cunoştinţă despre valoarea activelor.
Inculpatul G. a scris un bileţel prin care a spus că trebuie să aşteptăm pentru că persoana de contact este plecată în Ungaria.
Anterior licitaţiei, am discutat cu G. care mi-a spus că partea mea de bani urma să i-o dau lui, iar el urma să dea această sumă persoanei de contact.
Inculpatul G. mi-a spus "dă-mi te rog ăia", fără a preciza ce anume, iar eu ştiind despre ce este vorba, aveam pregătită suma de 450 milioane lei, iar într-o altă pungă aveam pregătită suma de 200 milioane, iar în momentul în care am deschis geanta inculpatul G. a încercat să ia una din cele 2 pungi. I-am dat inculpatului punga cu cele 450 milioane lei, banii erau acoperiţi de o pungă de hârtie. Inculpatul S. i-a spus inculpatului G. că aici este un nr. de telefon, că în cazul în care nu se întâlneşte cu persoana să-l sune la nr. de telefon arătat în bileţel, după care eu am plecat din încăpere, acolo unde se afla şi soţul meu. După aceasta au venit organele de anchetă D.N.A.
Precizez că inculpatul (S.) nu mi-a cerut niciodată mie personal vreo sumă de bani. În luna ianuarie. mi-a răspuns rămâne aşa cum am stabilit.
Precizez că eu nu am propus niciodată să dau o sumă de bani lichidatorului, toată această sumă de bani a aparţinut inculpatului G.
La momentul când am luat la cunoştinţă de suma de 600 milioane lei respectiv suma de 450 milioane lei pe care urma să o dau eu i-am spus inculpatului G. că nu am această sumă, acesta mi-a spus că are el şi mă poate împrumuta. nu am împrumutat de la inculpatul G.
În luna ianuarie m-am întâlnit cu inculpatul G. în stradă, la ieşirea din sediu, acesta mi-a comunicat că nu va mai avea loc licitaţia, că suma care trebuie dată este de 600 milioane lei, împreună cu mine era soţul meu, după ora 13, în ziua în care m-am întâlnit cu inculpatul G. soţul meu a intrat în biroul inculpatului S., acesta şi cu soţul meu a intrat într-o altă cameră. Iar soţul meu l-a întrebat concret pe acesta ce sumă trebuie să-i dea. Inculpatul i-a spus că 450 milioane trebuie să-i dăm noi iar inculpatul G. 200 milioane lei. Eu am rămas într-o încăpere din sediu, chiar la intrare. nu îmi amintesc dacă afară era şi G. Cu inculpatul G. nu am mai discutat despre vreo sumă până în data de 25 ianuarie, întrucât ştiam ce sumă trebuie să dau. Precizez că până a intrat soţul meu să discute cu inculpatul S. eu făcusem rost de suma de 450 milioane lei. suma de bani am dat-o în biroul lichidatorului unde era becul stins, întrucât G. mi-a cerut, întrucât vroia să fie sigur că banii vor fi daţi.
Nu am considerat ca eu să dau banii lichidatorului, respectiv să-i pun pe masă, întrucât lichidatorul era prezent. Am făcut autodenunţ întrucât eram nemulţumită şi mi s-a propus o sumă enormă. L-am înregistrat pe inculpatul S. pe reportofon de 2 ori, nu i-am adus la cunoştinţă acestuia. în luna ianuarie. Nu pot să precizez de ce nu a fost înregistrată şi convorbirea când am fost la dânsul pentru a-i da suma de bani în luna ianuarie, probabil s-a şters din greşeală. Nu am intervenit niciodată la un alt lichidator, la dl. R. De la D.N.A. am primit banii înapoi şi cu aceeaşi pungă. Am fost cu inculpatul G. de 2 ori la dl. R., pentru a întreba cu licitaţia cum se face.
Suma de 10.000 euro am schimbat-o în lei, în prezenţa mea era şi inculpatul G. În discuţiile cu inculpatul G. i-am spus acestuia că eu nu îi dau banii până nu se întocmesc facturile. Nu am fost iniţiativa predării banilor şi nici nu am stabilit un loc anume".
În declaraţia martorului P.l. (soţul denunţătoarei), dată în faţa instanţei (fila 65), acesta susţine că "am discutat cu inculpatul despre o licitaţie, discuţia a avut loc în biroul acestuia. În acea împrejurare, i-am spus că sunteţi bărbat, batem palma, mi-a spus să îl las 2 zile să perfecteze actele şi să vorbească cu avocatul său. Mi-a spus inculpatul că eu trebuie să plătesc 400 milioane lei, iar inculpatul G. 200 milioane lei, fără să precizeze destinaţia acestor sume, soţia mea a încercat să ia legătura cu acesta de mai multe ori însă nu a putut lua legătura, fiindcă acesta în permanenţă amâna întâlnirea. Precizez că pretenţiile băneşti ale inculpatului S. îmi erau transmise prin inculpatul G. Despre aceste pretenţii am aflat prin luna decembrie pentru prima dată. Precizez că prima pretenţie era 10.000 euro, nu reţin cu cine m-am întâlnit în oraş în după-amiaza zilei de 26 ianuarie. Revin şi arăt că m-am întâlnit cu inculpatul G., acesta s-a oferit să-mi dea bani împrumut. Am acceptat ca acesta să-mi dea bani, ştiu că inculpatul G. urma să mă împrumute cu suma de 70 milioane lei în cazul în care avea loc tranzacţia.nu-mi aduc aminte dacă era amiază sau nu, când m-am dus la biroul lichidatorului.este posibil să fi fost cu mine şi soţia mea, soţia mea s-a dus acasă după nişte acte.eu cu inculpatul G. am fost să bem câte o cafea la barul A., inculpatul G. avea banii, suma necesară la el, respectiv suma care s-a oferit să mi-o împrumute, una din încăperi, cea alăturată era cu lumina stinsă.
În acel moment a ieşit lichidatorul din biroul său şi a trecut unde era becul stins.am dus şi bani la D.N.A. a doua zi, banii au fost împachetaţi într-o hârtie de culoare maro, fiind duşi de către soţie la D.N.A. Am văzut aceşti bani, respectiv punga cu bani în geantă la soţia mea în momentul când acesta era în biroul lichidatorului. Era aceeaşi pungă în care au fost împachetaţi banii, pungă pe care o am şi în prezent acasă, inculpatul (G.) mi-a spus că este doi la unu, respectiv este de partea inculpatului S., nu ştiu însă unde hârtia pe care a scris G, doi la unu, soţia mea nu mi-a spus modul în care urma să fie daţi bani, nici cui, nici în ce împrejurare, nu îmi amintesc dacă eram sau nu, împreună cu soţia mea când a fost schimbată suma de 10.000 de euro.am mers la biroul lichidatorului şi am discutat cu acesta întrucât eu eram interesat de cumpărarea bunurilor".
În declaraţia martorului R.G., data în faţa instanţei (fila nr. 189), se arată următoarele: "inculpatul G.N. mi-a spus despre licitaţie şi mi-a spus să vin la acea licitaţie.la licitaţie au fost prezenţi: inculpatul G.N., inculpatul S.G., soţii P. şi ştiu că mai trebuia să vină o persoană care nu a mai apărut. La un moment dat am auzit o discuţie aprinsă între inculpatul G. şi P.F., în care inculpatul spunea că "totul să fie corect". Inculpatul S. nu a stat tot timpul cu noi.eu am semnat o hârtie că nu se ţine licitaţia. La un moment dat am vrut să plec, inculpatul G. m-a rugat să îl duc şi pe el la gară să-şi ridice laptele. Mie inculpatul G. nu mi-a dat nici o pungă sau alt pachet, eu personal nu aveam la mine nici un bagaj. Nu am cunoştinţă cum a ajuns vreo sumă de bani pe vreunul din birourile sediului lichidatorului. în prezenţa mea, nu se discuta despre şi nici nu am văzut vreun pachet în mâna celor de acolo. La un moment dat inculpatul G. şi cu numita P. au ieşit din sală unde eram împreună şi au intrat în încăperea cealaltă unde au închis uşa, însă nu ştiu cine se afla acolo.în acea încăpere erau două mese şi mi se pare că pe una din mese era un calculator. eu asupra numitei P.F. am văzut că are o geantă de femeie, însă de o mărime mai mare dar nu cunosc ce conţinea aceasta.când au revenit numita P. şi inculpatul G. au fost împreună.la mai puţin de o oră am plecat inculpatul m-a rugat să-l duc până la gară şi am ieşit împreună cu acesta. Eu nu am observat asupra inculpatului G. nici un pachet, nici la venire nici la plecare. Am fost opriţi la ieşirea pe hol de organele de poliţie.am fost duşi în prima cameră.eu nu ştiu unde s-a găsit punga, eu am fost percheziţionat apoi am fost dus la D.N.A., fiind în permanenţă însoţit de o persoană.nu mai reţin exact dar cred că pe inculpatul S. l-am găsit în ultima cameră".
În declaraţia martorului R.G., dată în faţa instanţei, (fila nr. 93), se arată următoarele: "O cunosc pe numita P.F., care s-a prezentat la mine la cabinetul de lichidări în vara anului 2006, aceasta a venit însoţită de inculpatul G.N. pe care îl cunoşteam întrucât mi-a fost coleg de liceu, mi-a solicitat să o consiliez pentru a putea cumpăra activele societăţii H.B. care în acel moment se afla în procedura de lichidare.faţă de solicitarea inculpatului I-am abordat pe lichidatorul S.G. interesându-mă de stadiul în care se afla procedura de lichidare. Acesta mi-a comunicat că a redactat notificările dar că nu are nici un document de la societatea indicată, am solicitat numitei P. să pună la dispoziţia lichidatorului actele societăţii.la data de 22 ianuarie 2007 s-au prezentat la mine inculpatul G.N. şi P.F., inculpatul G.N. a plecat rămânând în biroul meu P.F., numita P.F. care era agitată că doreşte să ia cu orice preţ acele imobile şi nu înţelege de ce lichidatorul tergiversează organizarea licitaţiei, mi-a spus de asemenea că este de acord şi să dea "un plus la preţ" referitor la preţul de licitaţie, eu înţelegând că lichidatorul a fost cu un potenţial cumpărător la obiectivul din Biharea şi numita P.F. este dispusă să ofere un preţ mai mare pentru a cumpăra obiectivul.arăt încă o dată că numita P.F. dorea cu orice preţ să cumpere acel obiectiv. în toată această perioadă nu mi s-au prezentat acte de proprietate privind imobilul'.
În declaraţia martorului A.M., dată în fata instanţei (fila nr. 191), se arată următoarele: "la începutul lunii decembrie 2006 am fost solicitat de numitul R. să fac o evaluare pentru H.B., eu am fost de acord, am fost pus în legătură cu inculpatul G., la circa 2 săptămâni am stabilit o întâlnire cu numitul G. şi ne-am deplasat împreună la H. unde ni s-au arătat bunurile ce trebuiau evaluate, acolo erau două persoane un bărbat şi o femeie, femeia s-a recomandat că ea este şefă sau administratoare, ulterior am aflat că sunt soţii P., am înţeles că soţii P. erau interesaţi să cumpere acele active, iar izvorul din Tămăşeu şi o clădire din Roşiori ar fi fost interesat dl. G. să le cumpere.după ce am terminat lucrarea ţin minte că am dat-o lui R. şi acesta a spus că o va da lui G., mie nu mi s-a predat nici un act iar ceea ce am avut am fotografiat".
În declaraţia martorei B.L., dată în faţa instanţei (fila nr. 148) se arată următoarele: "am participat la licitaţia din 26 ianuarie 2007, în calitate de membru în comisia.în sala de şedinţe se aflau: inculpatul G., numitul R. şi soţii P., pe inculpatul S. I-am văzut la dânsul în birou atunci când am trecut spre sala de protocol.pe numitul P.l. l-am văzut prima oară în dimineaţa zilei de 26 ianuarie 2007. În jurul orei 18 când am ieşit din sala de protocol i-am spus inculpatului S. că mă simt rău, doresc să merg acasă şi în timp ce mergeam spre încăpere, acesta m-a însoţit, discutând am avut acordul acestuia de a pleca, însă colega mea B.D. mi-a cerut să rămân să semnez procesul-verbal. Am mai discutat cu inculpatul S. în prezenţa martorei B. circa 10 minute după care a apărut inculpatul G. spunând că trebuie să plece, iar când a sosit era însoţit de dl. R. Până la sosirea organelor D.N.A., inculpatul S. s-a aflat în aceeaşi încăpere cu mine, eu m-am oprit în faţa biroului inculpatului S. când i-am spus că nu mă simt bine, am văzut doar veioza şi hârtiile din faţa acestora, eu nu am văzut alte obiecte. Pe birou se mai aflau tastatura, monitorul, iar în dreapta monitorului un acvariu cu peşte. Uşa dintre camera doi şi trei era deschisă cum dealtfel era întotdeauna. Biroul colegei B. se afla lângă uşa camerei doi şi trei. din camera doi se aude bine ce se întâmplă în camera trei, iar de la biroul colegei se poate vedea biroul lichidatorului dacă se stă în poziţia în picioare. Cu excepţia lichidatorului în camera trei eu nu am mai văzut alte persoane.apreciez că nu putea avea loc nici o discuţie în camera trei fără să fie auzită de mine".
În declaraţia martorei B.D. - secretar al licitaţiei, dată în faţa instanţei (fila nr. 149), se arată următoarele: "la data licitaţiei inculpatul S., în calitate de lichidator, a ocupat biroul numărul trei fără să se implice, precizez că în birourile unu şi doi se aflau angajaţii şi secretariatul, iar licitaţia s-a desfăşurat în încăperea numărul patru, pe care o numesc sală de şedinţă. În jurul orelor 16, fără un sfert am sosit la birou le-am găsit pe colegele mele, B.L., O.C. şi G.L. După mine au sosit domnii G.N. şi R.G., care au ieşit şi au revenit după jumate de oră. În timp ce eram împreună cu cei doi au sosit soţii P., însă înaintea acestora a sosit lichidatorul S. I-am condus în sala de şedinţă. Eu pe cei doi i-am găsit în biroul numărul doi aproape de intrarea în sala trei. Când am trecut cu cei doi soţi, lichidatorul se afla în faţa calculatorului. în timpul licitaţiei uşa dintre camera trei şi patru era închisă. În timp ce întocmeam actele în biroul patru, nici una dintre persoanele prezente nu au părăsit sala, obiectele pe biroul lichidatorului erau aşezate în asemenea manieră încât nu se putea pune nici un alt obiect, aşezare care a datat mai mult de un an. Când am părăsit încăperea patru au rămas cei patru acolo împreună cu colega mea B.L., am văzut-o pe colega mea în faţa mea spunând că vrea să plece, moment în care am sesizat prezenţa lichidatorului în spatele meu. La un moment dat au ieşit inculpatul G. şi cu martorul R.L. şi-a motivat plecarea pe faptul că nu se simţea bine.în momentul intrării echipei D.N.A., inculpatul S. se afla în camera unu împreună cu mine şi cu B.L. care nu apucase să plece.numitul R. era în spatele biroului pe care s-a găsit suma de bani aflaţi într-o pungă de hârtie de culoare maro.pe numitul P.l. l-am văzut doar cu ocazia organizării licitaţiei, uşa dintre camera doi şi trei era deschisă. Aveam o vizibilitate parţială asupra încăperii numărul trei, dar de auzit puteam să aud bine, respectiv puteam să văd uşa de intrare în camera patru.eu nu i-am văzut nici auzit pe inculpaţii S. şi G. discutând cu numita P.".
În declaraţia martorului G.L. - membru în comisia de licitaţie, dată în fata instanţei, (fila 192), se arată următoarele: "între încăperea unu şi doi nu este uşă, ci o deschidere foarte largă, între încăperea doi şi trei uşa era deschisă, iar la încăperea patru uşa era închisă. în încăperea numărul doi aveam şi eu biroul împreună cu B. şi B., de la locul unde stăteam eu la birou meu puteam să văd o parte din biroul lui S., colega mea B. m-a rugat să o ajut la procesul-verbal de licitaţie aşa că m-am pus la biroul ei.am văzut asupra inculpatului G. o mapă de culoare mai închisă de circa 8-9 cm lăţime şi nu cred că martorul R. să fi avut ceva asupra lui.inculpatul S. s-a pus la biroul lui în încăperea trei şi a început să discute cu cineva la telefon, între timp B.L. a întrat în încăperea numărul patru, să scrie facturile, a stat circa 5 minute, cel mult, după care a revenit însoţită de inculpatul S., s-au dus în încăperea numărul unu, unde s-au pus pe canapea.eram în încăperea numărul doi şi discutam cu inculpatul S. aflat în încăperea numărul unu. După două trei minute din încăperea numărul patru a ieşit inculpatul G. însoţit de martorul R., intenţionând să plece. Nu reţin ca inculpatul G. să fi ieşit împreună cu numita P. din încăperea patru. arăt că cei de la D.N.A. mi-au spus că banii erau lângă coşul de gunoi pe podea, la birou colegei mele B.L., înveliţi într-o pungă. ni s-au arătat banii de către reprezentantul parchetului.iar când am fost întrebaţi dacă dorim să-i număram, am cerut să fie amprentaţi, pentru că nu doream să avem probleme, noi neştiind cum au ajuns banii acolo, cum erau aşezate obiectele pe biroul inculpatului S., la acea dată nu era posibilă aşezarea unui alt obiect nefiind loc, iar în situaţia în care s-ar fi pus, acesta s-ar fi văzut, încăperea doi prin aşezare pe care o are permitea vizibilitate asupra biroului în încăperea trei a inculpatului S., uşa dintre camera doi şi trei a fost deschisă în acea zi. Până la acea dată pe martorul R. şi pe numitul P. nu i-am mai văzut niciodată, eu nu am văzut şi nici nu am auzit discuţii între cei doi inculpaţi şi numita P.".
În declaraţia martorului S.G., dată în faţa instanţei, (fila nr. 271), se arată următoarele: "de mai multe ori inculpatul G. m-a căutat acesta ştiind că fiul meu S.G. este lichidator în cauză pentru a grăbi procedura de lichidare, am discutat cu fiul meu care mi-a explicat că societatea este cu multe probleme în sensul că terenul şi o clădire au fost cumpărate şi ulterior donate către soţul numitei P.F., care era administratorul societăţii. Arhiva societăţii a fost incendiată, nu existau documente din care să rezulte patrimoniul societăţii. Am făcut demersuri la Primăria Biharia însă nu s-au intabulat imobilele societăţii. în luna decembrie 2006 am fost contactat telefonic de numita P.F. spunând că doreşte să discute cu mine. În luna ianuarie 2007, fără să mă anunţe în prealabil, s-a prezentat la locul meu de muncă, m-a rugat să urgentez procedura de lichidare, am prezentat numitei P.F. situaţia pe care i-am spus-o şi soţului ei.şi la un moment dat a plecat afirmând că o să-l aranjeze pe lichidator, adică pe fiul meu. Fiul meu a spus că şi el a fost ameninţat dar nu a precizat de cine anume".
Din cele de mai sus se mai poate reţine că declaraţiile martorilor P. sunt contrazise de cele ale martorilor B.L.D., B.D. şi G.L. care arată că în data de 26 ianuarie 2007, inculpatul S.G.C. stătea la birou şi lucra la lumina lămpii, în timp ce soţii P. arată că în birou era întuneric.
În ce priveşte afirmaţia inculpatului G.N. că martorul P.l. ar fi discutat cu inculpatul S.G.C. în data de 10 ianuarie 2007 la sediul societăţii despre banii ce trebuiau daţi (fără a preciza însă cu ce titlu), aceasta este contrazisă de declaraţia martorelor O.C.C., B.L.D. şi B.D., care arată că pe acest martor l-au văzut prima oară la birou în data de 26 ianuarie 2007.
Despre această aşa - zisă "întâlnire", inculpatul G.N. a aflat de la denunţătoare, însă ea nu a fost înregistrată pe reportofon ca şi celelalte discuţii, iar martorul nu a făcut nici un denunţ, afirmând că inculpatul S.G.C. nu a specificat ce reprezintă banii.
Chiar între declaraţiile martorilor P. există evidente contradicţii cu privire la această discuţie: în timp ce P.F. susţine că l-a însoţit pe soţul ei până la biroul lichidatorului, împreună cu inculpatul G.N., atât martorul P.l. cât şi inculpatul G.N. infirmă această împrejurare.
În timp ce denunţătoarea susţine că a fost împreună cu soţul ei şi cu inculpatul G.N. în momentul schimbării banilor, însuşi martorul P.l. arată că inculpatul G.N. Ie-a promis un împrumut de 70 milioane lei în ziua licitaţiei şi nici unul nu confirmă că ar fi asistat la schimbarea banilor.
În cauză nu există probe cu privire la pretinderea vreunei sume de bani în mod direct sau indirect de către inculpatul S.G.C. şi nici în ce priveşte primirea vreunei sume de bani de către acesta, el lucrând în timpul flagrantului în camera 3, în timp ce banii au fost găsiţi în camera X sub biroul martorei B.L., care se afla în arhivă, în vederea întocmirii actelor contabile pentru licitaţie.
De altfel, nici un martor nu a sesizat existenţa pachetului cu bani pe biroul unde se afla inculpatul S.G.C., unde era vizibilitate şi orice discuţie s-ar fi purtat putea fi auzită întrucât uşa de la birou era deschisă.
Procedându-se la expertizarea înregistrărilor audio de pe DVD-ul pus la dispoziţia I.N.E.C. - Bucureşti s-a concluzionat că fişierele din 25 ianuarie 2007 şi din 26 ianuarie 2007 - de la Primărie, flagrant din 26 ianuarie 2009, nu sunt autentice şi nici nu reprezintă clone-duplicate ale unor înregistrări autentice şi este posibil ca fişierele stabilesc întâlnire pe 26 ianuarie 1007, telefon pentru mers la licitaţie la 26 ianuarie 2007 să reprezinte clone (duplicate) după înregistrări digitale autentice.
Referitor la punga de hârtie - corp delict - în care s-au aflat banii, deşi tratată în condiţii de laborator, de pe aceasta nu s-au relevat urme papilare cu valoare de identificare criminalistică.
Pe baza celor reţinute mai sus, respectiv declaraţii de martori şi de inculpat, înregistrări cu reportofonul şi cele ambientale audio şi video, instanţa de fond a constatat că nu rezultă că inculpatul S.G.C. ar fi pretins sau primit vreo sumă de bani cu titlu de mită de la inculpatul G.N. sau martorii P.F. şi P.l.
Astfel, inculpatul S.G.C. nu a fost prezent niciodată când inculpatul G.N. a pretins sumele de bani de la soţii P., el nu a văzut predarea banilor de către denunţătoare inculpatului G.N., iar banii nu au fost găsiţi asupra lui, ci într-un loc fără vizibilitate.
Aşa - zisa persoană de legătură la care se referă inculpatul G.N. nu a fost identificată şi nici nu-şi găseşte raţiunea în condiţiile în care denunţătoarea putea să-i predea banii direct inculpatului S.G.C. sau însuşi inculpatul G.N. putea să facă acest lucru.
Mai mult, inculpatul G.N. a recunoscut că a scris acel bilet găsit asupra sa, nefiind găsit un al doilea bilet la care face referire.
Prin modalitatea în care a acţionat, inculpatul G.N. se poate deduce că el a pretins sume de bani în numele inculpatului S.G.C., despre care acesta din urmă nu avea cunoştinţă.
În ceea ce priveşte solicitarea inculpaţilor de a se constata nulitatea absolută a mijloacelor de probă obţinute nelegal, prima instanţă a apreciat că aceasta este nefondată întrucât infracţiunea de luare de mită fiind o infracţiune instantanee, există posibilitatea pentru procuror de a urma procedura de drept comun, împrejurare în care nu s-a respectat procedura pentru flagrant, infracţiunea fiind consumată în momentul în care s-au pretins banii, iar remiterea acestora este rezultatul firesc al pretindem.
Autorizarea provizorie ambientală a fost dată de procuror cu respectarea dispoziţiilor legale şi justificate în cauză, iar în ce priveşte proces ui-verbal invocat nu este obligatoriu ca acesta să fie semnat de martori asistenţi decât într-un caz unic.
Discuţiile telefonice au fost autorizate şi fiind ambientale, ele pot fi folosite ca probe, existând autorizaţie provizorie confirmată de judecător şi pentru interceptările audio şi video, care pot constitui mijloace de probă dacă nu sunt interzise de lege.
S-a apreciat că s-a respectat dreptul la apărare al inculpaţilor pe tot parcursul procesului, probele fiind administrate în conformitate cu prevederile legale. Mai mult, aceste probe deşi contestate de inculpaţi, sunt favorabile inculpatului S.G.C. în dovedirea nevinovăţiei acestuia.
Drept urmare, s-a concluzionat că în sarcina inculpatului S.G.C. nu se poate reţine săvârşirea niciuneia din cele două infracţiuni de luare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, întrucât faptele nu există, astfel că, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului S.G.C. sub aspectul săvârşirii a două infracţiuni de luare de mită prev. şi ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 1 lit. a) şi art. 6 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul G.N., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de luare de mită prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 1 lit. a) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, prima instanţa a apreciat că se impune schimbarea încadrării juridice a faptei deoarece din probele administrate în cauză rezultă că sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la dare de mită, considerent pentru care în baza art. 26 C. pen. raportat la art. 255 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 1 lit. a) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, instanţa l-a condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a ll-a, b) C. pen.
La individualizarea pedepsei instanţa a avut în vedere modalitatea concretă de săvârşire a faptei, faptul că prejudiciul s-a recuperat prin restituirea banilor, precum şi persoana inculpatului - fără antecedente şi cu un comportament parţial sincer în instanţă.
Apreciind că scopul educativ al pedepsei poate fi atins şi fără executarea efectivă a pedepsei prin privare de libertate, în baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit conform art. 82 C. pen.
În baza art. 255 alin. (5) C. proc. pen., s-a constatat că suma de 45.000 lei a fost restituită martorei P.F.
B. Împotriva acestei hotărâri, în termenul prevăzut de lege au declarat apel inculpatul G.N. şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea, solicitând instanţei:
1. inculpatul G.N., în principal, achitarea lui de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de complicitate la luare de mită, prev. şi ped. de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 1 lit. a) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
În subsidiar, reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului la minimul special prevăzut de lege.
În motivarea apelului său, inculpatul a arătat următoarele:
Rechizitoriul întocmit în cauză este plin de contradicţii, cum de fapt sunt şi mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală. Numeroasele încălcări ale normelor procesual penale de către organul de urmărire penală, administrarea de probe în afara cadrului procesual şi cu lipsa principiului contradictorialităţii, fără ştiinţa inculpatului şi fără posibilitatea de a-şi exercita dreptul la apărare, nelămurirea numeroaselor contradicţii dintre aşa-zisele probe sunt tot atâtea elemente care duc la nulitatea probelor acuzării, făcându-le inapte pentru a putea susţine vinovăţia inculpatului.
Procedând în acest mod, organul de urmărire penală a încălcat şi jurisprudenta C.E.D.O. în concepţia căreia procesul rezonabil la care are dreptul orice cetăţean trebuie să se bazeze pe principiul preeminenţei dreptului, a tuturor normelor legale, nefiind admisă folosirea unor probe obţinute în afara cadrului juridic legal.
Astfel, procurorul a dispus interceptarea şi înregistrarea audio-video ambientală a convorbirilor dintre inculpat şi denunţătoare contrar dispoziţiilor legale, ce au fost detaliate în motivele de apel. De asemenea, în faza de urmărire penală, părţile au dat declaraţii contradictorii care nu au putut fi lămurite deşi s-a dispus confruntarea denunţătoarei cu cei 2 inculpaţi, întrucât organul de urmărire penală nu Ie-a permis inculpaţilor sau apărătorilor acestora să pună întrebări, încălcând astfel dispoziţiile art. 88 C. proc. pen.
De asemenea, audierea inculpatului G. în calitate de învinuit şi inculpat, s-a făcut fără a fi întrebat cu privire la probele pe care înţelege să le propună şi fără ca organul de urmărire penală să răspundă la cererea de schimbare a încadrării juridice, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 72 alin. (1) C. proc. pen. Procedându-se în modul descris mai sus, inculpatului i s-a încălcat şi dreptul la apărare, prev. de art. 6 C. proc. pen.
Prima instanţă a validat în mod superficial mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală, în afara cadrului juridic legal. Deşi în concluziile scrise depuse la prima instanţă a arătat textele de lege încălcate de organul de urmărire penală cu ocazia administrării mijloacelor de probă, prima instanţă s-a rezumat a aprecia în mod formal că au fost respectate prevederile legale, deşi ele au fost încălcate în mod flagrant, fără să aducă nici un fel de argumente legale în sprijinul susţinerilor. Mai mult, atâta timp cât nu există infracţiunea de luare de mită, astfel cum a reţinut prima instanţă, nu poate exista nici aceea de dare de mită, pe care prima instanţă a reţinut-o în sarcina inculpatului G.
În subsidiar, a apreciat că pedeapsa aplicată de prima instanţă inculpatului este mult prea mare în raport de criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen. Astfel, prima instanţă nu a avut în vedere faptul că inculpatul a avut o conduită bună anterior săvârşirii infracţiunii, este fără antecedente penale, a fost sincer pe tot parcursul procesului penal, a recunoscut comiterea faptelor, este căsătorit, are 5 copii dintre care doi sunt minori, iar doi sunt înfiaţi.
Referitor la modul de prezentare a probelor administrate, la modalitatea în care au fost expuse, acestea nu au corespondent cu cele administrate în faţa primei instanţe şi aşa cum a arătat, multe dintre probele administrate în faza de urmărire penală au fost în afara cadrului juridic legal. Prin probele administrate în faţa primei instanţe s-a încercat lămurirea cauzei sub toate aspectele. Există contradicţii între declaraţiile date atât de către denunţător cât şi de către inculpaţi, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza cercetării judecătoreşti. De aceea, pentru reţinerea vinovăţiei unui inculpat trebuie să existe probe certe de vinovăţie, ori, în speţă, există probe interpretabile.
În plus, faţă de împrejurările arătate, a solicitat a se reţine că probele sunt prezentate în mod subiectiv şi în apelul parchetului, fiind trecute sub tăcere probe importante administrate în faza de cercetare judecătorească.
2) Parchetul a solicitat instanţei desfiinţarea sentinţei instanţei de fond, considerând că hotărârea pronunţată este nelegală şi netemeinică întrucât instanţa de fond a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare a inculpatului S.G.C. pentru săvârşirea celor două infracţiuni de luare de mită reţinute în sarcina sa, respectiv de schimbare a încadrării juridice a faptei de luare de mită în cea de dare de mită sub forma complicităţii în sarcina inculpatului G.N., aplicându-i o pedeapsă în regim suspensiv de executare.
În motivarea apelului, parchetul a arătat următoarele:
Nelegalitatea soluţiei este apreciată prin prisma neconcordanţei între conţinutul real al probelor administrate în cauză şi ceea ce a reţinut instanţa cu ignorarea unor aspecte probatorii evidente, cu relevanţă juridică în planul conturării infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a celor doi inculpaţi.
Referitor la infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului G.N., de complicitate la luare de mită săvârşită de coinculpatul S.G.C., în calitate de autor, materialul probatoriu administrat în cauză relevă structurarea activităţii sale la un nivel etapizat, iar pentru conturarea elementelor constitutive ale infracţiunii de „luare de mită" săvârşită de inculpatul S.G.C. în calitate de autor şi de inculpatul G.N. în calitate de complice sunt relevante aspectele de fapt reliefate în următoarele mijloace de probă.
Transmiterea de către inculpatul G.N. a pretenţiilor succesive ale inculpatului S.G.C. în legătură cu sumele băneşti pretinse pentru vânzarea unei părţi a activelor SC H. SA către denunţătoare, s-a făcut încă din cursul lunii decembrie 2006.
În cuprinsul declaraţiei martorei P.F. datată 26 ianuarie 2007 (filele 39-42 din dosarul de urmărire penală) s-a precizat că: „aşa cum s-a arătat în acest denunţ, lichidatorul judiciar S.G.C., desemnat de instanţă pentru dizolvarea SC H. SA Biharia, în cursul lunii decembrie 2006 mi-a pretins suma de 10.000 euro pentru a organiza licitaţia de vânzare a unor active ale societăţii comerciale în dizolvare pe care doream să le cumpăr eu şi soţul meu. Faptul că suma de 10.000 euro a fost pretinsă de lichidatorul judiciar S.G.C. mi-a fost adusă la cunoştinţă de G.N., o altă persoană fizică interesată de cumpărarea unor active de la societatea comercială în dizolvare, dar altele decât cele pe care doream să le cumpăr eu". i-am spus lui G.N. că sunt de acord să dau aceşti bani".
„Aproximativ în data de 9 sau 10 ianuarie 2007 m-am întâlnit cu G.N. şi acesta mi-a spus că lichidatorul judiciar S.G.C. a majorat suma pe care a pretins-o drept mită la 400 milioane lei". G.N. a discutat foarte clar cu mine şi mi-a spus exact câţi bani trebuie să dau eu ca şi mită şi câţi bani trebuie să dea el drept mită, respectiv 450 milioane lei eu şi 150 milioane lei el" „într-o discuţie anterioară avută cu G.N., nu pot preciza data, acesta mi-a spus că lichidatorul judiciar S.G.C. nu va primi banii daţi drept mită în mod direct, ci noi vom fi la biroul lichidatorului şi numai după ce o altă persoană va primi banii, lichidatorul judiciar ne va înmâna facturile prin care se atestă că am cumpărat activele". „Când am avut discuţia cu G.N., stabilind cu G.N. că în momentul în care vom intra în biroul lichidatorului judiciar, numai atunci îi voi da cei 450 milioane lei şi voi insista ca lichidatorul judiciar să-mi elibereze facturile şi procesul-verbal de adjudecare a licitaţiei, la care el a fost de acord." „arat că din tot comportamentul lui G.N. mi-am dat seama că între acesta şi lichidatorul judiciar S.G.C. există o înţelegere secretă faţă de mine cu privire la banii pe care i-a pretins lichidatorul judiciar drept mită, mai ales că G.N. a fost coleg cu tatăl lichidatorului judiciar şi se cunosc foarte bine."
În cuprinsul declaraţiei martorului P.l., datată 26 ianuarie 2007 (filele 163-165 din dosarul de urmărire penală) s-a arătat că:
„În luna decembrie 2006 soţia mea mi-a spus că lichidatorul judiciar S.G.C. cere o „şpagă" de 10.000 euro pentru a întocmi actele de vânzare-cumpărare a activelor pe care doream să le cumpărăm", „am fost contactat telefonic de soţia mea care mi-a spus că lichidatorul judiciar S.G.C. a majorat suma pe care a pretins-o drept mită la 400.000.000 lei".
În cuprinsul aceleiaşi declaraţii martorul P.l. a făcut menţiunea că, fiind nemulţumit de faptul că inculpatul S.G.C. a amânat în mod repetat organizarea licitaţiei, s-a deplasat la biroul lichidatorului judiciar, adresându-i acestuia întrebarea „batem palma?" răspunsul primit fiind „400 într-o parte şi 200 în altă parte". Acest aspect este relevat şi în declaraţia inculpatului G.N. dată în faţa instanţei de judecată ca fiindu-i relatat de denunţătoare.
Împrejurarea că o astfel de discuţie a avut loc între martorul P.l. şi inculpatul S.G.C. nu poate reprezenta un factor de raportare a schimbării de încadrare juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului G.N. din complicitate la luare de mită în complicitate la dare de mită. Aceasta deoarece infracţiunea de luare de mită săvârşită de inculpatul S.G.C. în calitate de autor şi de coinculpatul G.N. în calitate de complice s-a consumat în luna decembrie 2006 iar demersul martorului din 10 ianuarie 2007 s-a manifestat ulterior consumării infracţiunii de luare de mită, fiind ulterior pretinderii folosului material de către inculpatul S.G.C. prin intermediul coinculpatului G.N. şi în acelaşi timp o urmare a acelei acţiuni de pretindere a folosului material. Conduita iniţială abordată de inculpatul S.G.C., orientată voit spre amânări succesive şi nejustificate ale organizării licitaţiei, dublată la momentul organizării aşa zisei licitaţii de cea constând în substituirea persoanei sale din punct de vedere a prerogativelor pe care ar fi trebuit să şi le exercite în calitate de lichidator judiciar cu persoana coinculpatului G.N., reprezintă un fapt în măsură să ateste în mod indiscutabil legătura subiectivă existentă între cei di inculpaţi.
În privinţa tergiversării nejustificate a organizării licitaţiei pentru vânzarea activelor SC H. SA relevantă este declaraţia martorului R.G. (filele 93-94 din dosarul de instanţă ), la rându-i lichidator judiciar, la care martora P.F. şi inculpatul G.N. au apelat pentru a fi consiliaţi în legătură cu posibilitatea cumpărării activelor persoanei juridice şi a amânării repetate şi nejustificate organizării licitaţiei.
Acest martor, având aceeaşi profesie cu inculpatul S.G.C., a arătat că: „aproximativ în luna noiembrie 2006, întrebând pe lichidatorul S. dacă a făcut demersurile privind publicitatea vânzării la licitaţie şi acesta răspunzându-mi negativ, eu personal am ajutat-o pe o angajată a lichidatorului să redacteze conţinutul anunţului privind licitaţia, care cred că a fost semnat de lichidator şi ştiu că numita P.F. l-a dus la ziar pentru publicare. Vânzarea la licitaţie a fost stabilită pentru luna ianuarie 2007, respectiv 27 decembrie. Licitaţia a fost amânată de lichidator, care am înţeles că în perioada sărbătorilor urma să fie plecat în străinătate. Şi ulterior licitaţia fost amânată din diverse motive". „Am comunicat cu lichidatorul, care mi-a promis că în acea săptămână va finaliza licitaţia, întrucât obţinuse o adeverinţă de la Primăria Biharia necesară pentru notarea în CF a imobilelor". „şi eu am comunicat lichidatorului faptul că nu este problema sa să facă acte de împroprietărire. în cazul fostelor societăţi de stat nu se pune problema îndoielii asupra proprietăţii societăţii asupra imobilelor".
Privitor la evaluarea actelor persoanei juridice, relevantă este declaraţia martorului A.M. (filele 185-186 din dosarul de urmărire penală) din care reiese că nu a fost contactat de inculpatul S.G.C. ci de coinculpatul G.N. care, în interiorul procedurii de lichidare, i-a solicitat să efectueze evaluarea elementelor fizice aflate în teren ce urmau să constituie obiect al cumpărării, afirmând că „întreprinde toate aceste activităţi cu ştiinţa lichidatorului judiciar", lucru care i-a fost ulterior confirmat de inculpatul S.G.C.
Referitor la desfăşurarea aşa-zisei licitaţii, toţi martorii prezenţi în declaraţiile lor atestă faptul că inculpatul S.G.C. nu s-a implicat deloc în stabilirea preţului de vânzare a activelor ci prerogativele inculpatului, specifice calităţii de lichidator judiciar, au fost preluate şi exercitate în integralitatea lor de inculpatul G.N. Acesta din urmă, pentru a conferi aparenţa organizării unei licitaţii, a adăugat la valoarea fiecărui activ stabilit în raport de evaluare suma de 1 milion de lei. Dovadă în acest sens stă şi înscrisul olograf depus la fila 20 din dosarul de instanţă, în cuprinsul său fiind menţionate activele şi valoarea lor, scrise de martora B.L.D. şi alăturat adnotările făcute de inculpatul G.N. Această împrejurare se constituie într-un nou argument privind poziţia subiectivă a celor doi coinculpaţi în sensul existenţei unei coeziuni psihice între aceştia în săvârşirea infracţiunii de luare de mită reţinute în sarcina ambilor.
Conduita similară a celor doi coinculpaţi prin recurgerea la măsuri de precauţie, evitând în general discuţiile directe, la obiect, referitoare la banii ce urmau să fie daţi cu titlu de mită, recurgerea la mesaje nonverbale, scrise, stabilirea unui intermediar care urma să primească banii, maniera concretă în care s-a procedat la remiterea folosului material al infracţiunii, reprezintă încă un argument al înţelegerii intervenite între aceştia pentru a asigura reuşita activităţii infracţionale.
Astfel, din declaraţia martorei P.F. din 26 ianuarie 2007 (filele 39-42 din dosarul de urmărire penală) reiese că i-a comunicat inculpatului G.N. faptul că deţine un reportofon pe care intenţionează să-l utilizeze în discuţiile cu inculpatul S.G.C., remiţându-i-l coinculpatului G.N. pentru a-l folosi în mod similar. Cu toate acestea, inculpatul G.N., deşi se afla în posesia reportofonului nu I-a utilizat, împrejurare ce atestă în mod evident că nu dorea să-şi aducă aportul la tragerea la răspundere penală a lichidatorului judiciar. Mai mult decât atât, în perioada în care cunoştea faptul deţinerii unui reportofon de către martoră şi nu intrase încă în posesia lui, cu ocazia întâlnirii avute cu martora la sediul instituţiei din care făcea parte, a refuzat să pronunţe vreun cuvânt, scriind doar pe hârtie cifrele reprezentând sumele pretinse cu titlu de mită de inculpatul S.G.C. Dimpotrivă, după ce i-a fost remis reportofonul, ştiind că nu există riscul să fie el însuşi înregistrat, inculpatul G.N. i-a comunicat martorei modul concret în care banii vor ajunge la inculpatul S.G.C., fiind utilizat un interpus. Pentru a evita posibilitatea ca în ziua organizării licitaţiei, cei doi inculpaţi să fie înregistraţi pe ascuns de martora P.F., inculpatul G.N. i-a cerut acesteia reportofonul în ziua premergătoare licitaţiei.
Împrejurarea că inculpatul S.G.C. i-a comunicat inculpatului G.N., cu câteva zile înainte de organizarea licitaţiei, existenţa unei „persoane de legătură" este relevată chiar în cuprinsul declaraţiei acestui inculpat, datată 31 ianuarie 2007 şi aflată la filele 305-310 din dosarul de urmărire penală.
Dealtfel, confirmarea veracităţii acestor susţineri se reflectă şi în declaraţia martorului R.G. (filele 167- 171 din dosarul de urmărire penală) în care se menţionează textual „la un moment dat între G.N. şi P.F. a apărut o dispută, nu ştiu de la ce anume, dar am văzut că G.N. stătea aplecat peste masă, înspre P.F. şi îi scria pe o bucată de hârtie, dar nu am văzut ce anume. P.F. i-a reproşat lui G.N. tocmai acest fapt că îi scrie şi nu îi transmite verbal ceea ce doreşte, după care am văzut că G.N. a luat de la P.F. un obiect mic de culoare argintie ce părea a fi un reportofon pe care I-a băgat în buzunar. în aceeaşi notă probantă se înscriu menţiunile din cuprinsul procesului-verbal întocmit de organul de urmărire penală la data de 26 ianuarie 2007, potrivit cărora asupra inculpatului, la percheziţia corporală, s-a găsit şi reportofonul şi două coli de hârtie, pe una fiind menţionat „nu-i omul de legătură la care dăm banii-e în Ungaria" iar pe cea de-a doua „nr. telefon contact taxi în parcare".
Împrejurarea că inculpatul S.G.C. este cel care i-a remis inculpatului G.N. înscrisul în care era menţionat numărul de telefon al persoanei de legătură ce urma să intre în posesia banilor, dincolo de declaraţiile martorei P.F. şi ale coinculpatului G.N., se reflectă în înregistrarea audio ambientală din seara de 26 ianuarie 2007 (filele 198-199 din dosarul de urmărire penală), inculpatul S.G.C. aflat în propriu-i birou, (în prezenţa martorei P.F. care a făcut referire expresă la banii ce reprezentau mita în chiar momentul remiterii lor) a făcut următoarea afirmaţie: „acesta-i numărul de telefon", reacţia verbală a inculpatului G.N. constând în cuvintele „Am înţeles. Gata". Această redare audio ambientală nu lasă loc de îndoială atestării împrejurării că, cel care a remis biletul conţinând numărul de telefon al unei persoane de legătură care urma să preia, pe seama inculpatului S.G.C., folosul material al infracţiunii de luare de mită, remis indiscutabil în biroul acestuia, de către denunţătoare, a fost tocmai inculpatul S.G.C. Ceea ce mai demonstrează această înregistrare constă în aceea că declaraţiile martorei P.F. şi ale coinculpatului G.N. privind existenţa unui interpus ce urma să intre ulterior în posesia banilor sunt cât se poate de veridice, respectiv că între coinculpaţi a existat o înţelegere prealabilă privind detaliile obţinerii folosului material al infracţiunii de luare de mită.
De asemenea, s-a apreciat că nu este lipsită de importanţă împrejurarea relevată de procuror în cuprinsul procesului verbal din 5 februarie 2007, întocmit cu ocazia efectuării confruntării dintre inculpaţi, constând în aceea că una din întrebările adresate de inculpatul S.G.C. celuilalt inculpat, retractată imediat ce s-a uitat spre apărătorii săi aleşi a fost: vă rog să-l întrebaţi de domnul G. ce am zis eu atunci când a pus punga cu bani pe birou.
În contextul probatoriu amintit, s-a apreciat că aspectele reliefate de instanţă în motivarea hotărârii privind luminozitatea încăperii sau poziţionarea biroului inculpatului comparativ cu cel al angajaţilor săi, poziţionare care, în condiţiile unei uşi deschise, ar permite să se audă bine şi să se vadă ce se întâmplă în acel birou, rămân lipsite de substanţă, existând şi posibilitatea ca acei martori, ce aveau calitatea de angajaţi ai inculpatului, să aibă un interes bine definit în a-şi păstra locurile de muncă, pe mai departe.
Referitor la cea de-a doua infracţiune „de luare de mită" reţinută în sarcina inculpatului S.G.C., constând în pretinderea sumei de 20.000 RON de la G.N. pentru a-i vinde acestuia active aparţinând SC H. SA, materialul probatoriu administrat susţine actul de inculpare.
Astfel, în cuprinsul declaraţiei sale din 31 august 2007 (filele 305-310 din dosarul de urmărire penală), menţinută şi pe parcursul fazei de judecată, inculpatul G.N. a arătat textual: „la un moment dat lichidatorul judiciar S.G.C. mi-a spus că pentru a cumpăra acele active trebuie să-i dau lui o sumă de bani, respectiv 200 milioane lei", respectiv că în urma discuţiei avute cu soţii P., referitor la suma ce urma să-i fie remisă lichidatorului judiciar „eu trebuia să-i mai dau acestuia doar 150 milioane lei". În final a făcut precizarea că „faţă de sumele de bani pe care urmau să le dea familia P. şi cu mine, respectiv 450 milioane lei şi 150 milioane lei, eu i-am spus lui S.G.C., care a fost de acord, deoarece în total primea tot 600 milioane lei".
Soţia inculpatului G.N., numita G.L., audiată fiind în calitate de martor a declarat că, în cursul lunii ianuarie 2007, l-a văzut supărat pe soţul său şi întrebându-l ce s-a întâmplat, acesta i-a răspuns că în legătură cu licitaţia ce urma să se organizeze „ni se cere o sumă mare de bani", martora având reprezentarea că e vorba de o altă sumă decât cea reprezentând valoarea construcţiei (filele 180-182 din dosarul de urmărire penală).
În declaraţia sa, martora P.F. a făcut următoarele afirmaţii: „G.N. mi-a spus că lichidatorul judiciar pretinde drept mită 10.000 euro de la mine, a adăugat că S.G.C. i-a pretins şi lui o anumită sumă de bani, pe care G.N. nu a precizat-o. Cu o altă ocazie, G.N. a adăugat că lichidatorul judiciar S.G.C. i-a pretins suma de 200 milioane lei drept mită pentru a organiza licitaţia şi a-l declara câştigător pe G.N. pentru activele de la SC H. SA Biharia pe care dorea să le cumpere". Într-o discuţie ulterioară „G.N. a discutat foarte clar cu mine şi mi-a spus exact câţi bani trebuie să dea el drept mită, respectiv 450 milioane lei eu şi 150 milioane lei el.".
Şi martorul P.l. (filele 163-165 din dosarul de urmărire penală) a declarat că a aflat de la soţia sa că şi G.N. urma să-i remită o sumă bănească cu titlu de mită inculpatului S.G.C., fapt pentru care i-a fost confirmat mai târziu de inculpatul G.N. într-o discuţie purtată cu acesta.
Susţinerile inserate în cuprinsul declaraţiilor la care se face referire se coroborează cu dialogul ambiental dintre martora P.F. şi G.N., purtat la data de 26 ianuarie 2007, redat de procuror în cuprinsul procesului-verbal din 5 februarie 2007, în care se precizează cuantumul sumelor de bani pe care fiecare urma să le remită lichidatorului judiciar, inculpatul S.G.C. (fila 204 din dosarul de urmărire penală).
Prin Decizia penală nr. 105/ A din 17 decembrie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea şi inculpatul G.N. împotriva sentinţei penale menţionate, apreciindu-se ca neîntemeiate toate criticile formulate.
C. Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea şi inculpatul G.N., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pentru motivele arătate în scris şi precizate oral cu ocazia dezbaterilor, astfel cum au fost prezentate pe larg în practicaua prezentei decizii.
Examinând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 15, 17, 18 şi 14 C. proc. pen., Înalta Curte, în opinie majoritară, constată că ambele recursuri sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
1. Critica parchetului ce vizează greşita achitare a inculpatului S.G.C. pentru cele două infracţiuni de luare de mită reţinute în sarcina sa prin actul de inculpare, este neîntemeiată, mijloacele de probă administrate în cauză nereuşind să ofere suficiente elemente care să înfrângă prezumţia de nevinovăţie.
Suntem în prezenţa unei instrumentări deficitare a urmăririi penale, plecând de la înregistrări audio-video efectuate în mod defectuos, ce nu permit analiza corelării dintre imagine şi sunet (constatate pe calea expertizei criminalistice), continuând cu o procedură ezitantă de constatare a infracţiunii flagrante şi finalizând cu o administrare greoaie a mijloacelor de probă.
Critica parchetului vizând grava eroare de fapt comisă de cele două instanţe în aprecierea probelor se axează pe acordarea unui credit nejustificat declaraţiilor date de martorii P. - evident interesaţi în cauză, cel puţin sub aspectul nepedepsirii martorului P.l., care nu a formulat denunţ în cauză - ce sunt prezentate în totalitate ca veridice, deşi conţin numeroase inadvertenţe cu restul materialului probator, precum şi pe recurgerea la supoziţii, deşi o condamnare trebuie să se întemeieze pe veritabile probe de vinovăţie.
Astfel, se încearcă a se acredita ideea unei conduite infracţionale a inculpatului S.G.C. - ce rezultă din modul de îndeplinire a îndatoririlor de serviciu, prin amânări succesive şi nejustificate ale organizării licitaţiei - omiţând a se arăta că aceste amânări au fost determinate de cauze obiective, respectiv lipsa unor înscrisuri privind provenienţa/existenţa activelor SC H. SA, în condiţiile în care arhiva societăţii fusese distrusă, precum şi a înscrisurilor de C.F.
Mai mult, atât inculpatul G.N. cât şi denuntătoarea P.F. au declarat că inculpatul S.G.C. „nu Ie-a cerut niciodată vreo sumă de bani", aspect credibil în condiţiile în care denuntătoarea avea un drept de preemtiune asupra clădirilor societăţii, l-a ameninţat pe lichidator că-l va „aranja" şi chiar l-a acţionat în judecată, astfel încât era ilogic ca acesta să-şi asume riscul de a primi vreo sumă de bani de la aceasta.
Nici sub aspectul primirii sumei de bani la data de 26 ianuarie 2007 nu există dovezi certe, inculpatul S.G.C. lucrând la acel moment într-o altă încăpere decât cea în care au fost găsiţi banii şi nici un martor dintre cei prezenţi nu a sesizat existenţa pachetului cu bani pe biroul inculpatului. Mai mult, referitor la punga de hârtie - corp delict - în care s-au aflat banii, deşi tratată în condiţii de laborator, de pe aceasta nu s-au relevat urme papilare cu valoare de identificare criminalistică.
Totodată, simplele referiri la un intermediar care trebuia să preia banii, într-o primă variantă, nu pot constitui un argument în sprijinul existenţei vinovăţiei inculpatului S.G.C., atâta vreme cât parchetul nu a făcut minime demersuri pentru identificarea acestuia.
Aşadar, se poate concluziona că în cauză nu există probe cu privire la pretinderea vreunei sume de bani în mod direct sau indirect de către inculpatul S.G.C. şi nici în ce priveşte primirea vreunei sume de bani de către acesta, cu titlu de mită de la inculpatul G.N. sau martorii P.F. şi P.l.
Pe baza celor expuse, se poate constata că parchetul şi-a fundamentat motivele de recurs dând o importanţă nejustificată unor împrejurări circumstanţiale, care nu sunt esenţiale pentru stabilirea unei situaţii de fapt diametral opuse în ceea ce îl priveşte pe inculpatul S.G.C., astfel că recursul este neîntemeiat sub acest aspect şi urmează a fi respins.
2. Recursul inculpatului G.N. ce vizează acelaşi caz de casare, respectiv grava eroare de fapt în aprecierea probelor, cu consecinţa greşitei sale condamnări, este neîntemeiat şi urmează a fi respins, instanţa de fond şi cea de apel evaluând corespunzător materialul probator administrat în cauză, cu respectarea dispoziţiilor art. 62, art. 63 şi art. 69 C. proc. pen., pe baza căruia au stabilit fără echivoc împrejurările comiterii faptei, încadrarea juridică dată acesteia şi vinovăţia inculpatului.
Fără a relua expunerea materialului probator, Curtea reţine că din actele dosarului reiese cu evidenţă că, în perioada decembrie 2006 - ianuarie 2007, inculpatul G.N. a purtat discuţii cu denunţătoarea P.F., în scopul de a remite inculpatului S.G.C., iniţial 10.000 euro, apoi 400 milioane lei vechi şi, în cele din urmă, 45.000 lei (450 milioane lei) pentru organizarea licitaţiei şi întocmirea actelor de vânzare-cumpărare a activelor SC H. SA, afirmând că şi el urma să dea iniţial 200 milioane lei, apoi 15.000 lei - sume calculate proporţional cu valoarea activelor ce urmau să fie cumpărate de fiecare. De asemenea, inculpatul G.N. o promis inculpatului S.G.C. diferite sume de bani pentru el şi denunţătoare, neacceptate însă de acesta, totodată, ţinând legătura permanent cu denunţătoarea căreia i-a şi oferit bani împrumut, a însoţit-o la martorul R.G., pentru a-i consilia în vederea cumpărării activelor, s-a întâlnit cu martorul A.M., care a evaluat bunurile şi a fost cel care l-a prezentat pe martorul R.G. ca şi contra - ofertant cu ocazia licitaţiei, în condiţiile în care acest martor nu era interesat de cumpărarea vreunor active.
În altă ordine de idei, inculpatul S.G.C. a afirmat că într-adevăr inculpatul G.N. a încercat să-i ofere în mai multe rânduri sume de bani despre care a spus că erau nu numai ai lui ci şi ai familiei P., însă l-a refuzat.
Practic, inculpatul G.N. a speculat dorinţa denunţătoarei P.F., care dorea „cu orice preţ" să intre în posesia activelor, oferindu-se chiar să o împrumute cu bani, nefiind exclus că acesta să nu aibă nici o intenţie de a remite vreo sumă de bani inculpatului S.G.C., atâta vreme cât nu a alăturat banilor remişi de denunţătoare şi suma pe care afirmase că trebuia să o dea şi el, respectiv 150 milioane lei şi nu a înmânat banii coinculpatului, deşi acesta se afla în sediul firmei de lichidator, preferând să-i pună într-un loc dosnic (sub biroul martorei B.L.).
Că inculpatul realiza că desfăşoară o activitate ilicită reiese şi din împrejurarea că, la data de 26 ianuarie 2007, a comunicat cu soţii P.F. prin scrierea unui bilet găsit asupra sa, despre care a şi recunoscut ulterior că-i aparţine.
Ca atare, Curtea constată că în mod corect s-a reţinut în sarcina inculpatului G.N. complicitate la infracţiunea de dare de mită către inculpatul S.G.C., de către denunţătoarea P.F. şi soţul acesteia, soluţia fiind fundamentată de ansamblul materialului probator aflat la dosarul cauzei.
Pentru considerentele expuse la pct. 1 şi 2, vizând reţinerea unei situaţii de fapt obiectiv stabilită pe baza probelor aflate la dosarul cauzei, în raport de care s-a apreciat că, pe de o parte, inculpatul S.G.C. nu se face vinovat de săvârşirea vreuneia dintre cele două infracţiuni de luare de mită, iar pe de altă parte, că încadrarea juridică corectă referitor la inculpatul G.N. este cea dată de instanţa de fond, după aplicarea dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., Curtea constată că motivul de recurs al parchetului vizând condamnarea inculpatului G.N. pentru infracţiunea reţinută în actul de inculpare - complicitate la luare de mită - nu este întemeiat.
3. Tot referitor la încadrarea juridică dată faptei inculpatului G.N., Înalta Curte, în opinie majoritară, constată că nu este întemeiată nici solicitarea subsidiară a acestuia din prezentul recurs de a se face aplicarea dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., în sensul de a se reţine infracţiunea de dare de mită pentru fapta proprie (oferirea sumei de 200 milioane lei în nume propriu), pentru ca apoi să se constate că inculpatul s-a desistat - art. 22 C. pen., coroborat cu art. 10 lit. i)1 C. proc. pen. - neremiţând această sumă de bani inculpatului S.G.C. (banii s-au găsit asupra sa cu ocazia constatării flagrantului). Aceasta pentru că, pe de o parte, susţinerile în acelaşi sens au fost analizate inclusiv în actul de inculpare, dispunându-se motivat neînceperea urmăririi penale faţă de inculpat pentru lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii, iar pe de altă parte, infracţiunea s-a consumat anterior datei de 26 ianuarie 2007 - când inculpatul pretinde că s-a desistat, refuzând să remită inclusiv suma de bani înmânată de denunţătoarea P.F. - respectiv la momentul când a încercat să-i ofere bani inculpatului S.G.C. în vederea vânzării activelor.
4. Sub un ultim aspect, ambele critici, atât a parchetului cât şi cea a inculpatului, ce vizează individualizarea pedepsei, în sensul executării pedepsei în regim de detenţie şi, respectiv, al reducerii pedepsei aplicate inculpatului G.N. până la minimul special prevăzut de lege, sunt neîntemeiate.
Astfel, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a aplicat corespunzător criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen., stabilind o pedeapsă într-un cuantum orientat sub jumătatea mediei dintre minimul şi maximul prevăzut de lege, raportat la modalitatea concretă de săvârşire a faptei, pericolul social concret al faptei, precum şi persoana inculpatului, necunoscut cu antecedente şi cu un comportament parţial sincer în instanţă. Totodată, prima instanţă a apreciat justificat că scopul educativ al pedepsei poate fi atins şi fără executarea efectivă a pedepsei prin privare de libertate, dispunând suspendarea condiţionată a executării pedepsei, în baza art. 81 C. pen., întrucât pedeapsa aplicată este aptă să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni dar şi o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în opinie majoritară, în baza art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea şi de inculpatul G.N. împotriva deciziei recurate, pe care o va menţine.
În baza dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga pe recurentul - inculpat G.N. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, ocazionate de soluţionarea prezentului recurs, iar potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului parchetului, avansate de stat, rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Cu majoritate de voturi:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea şi inculpatul G.N. împotriva Deciziei penale nr. 105/ A din 17 decembrie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind şi pe intimatul inculpat S.G.C.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.
Onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 lei pentru intimatul inculpat S.G.C. se va suporta din fondul M.J.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 decembrie 2010.
Alte legături de la această informațiecomunicate de presă din
09 februarie 2007
comunicate de presă din
29 ianuarie 2007
comunicate-hotărâri de condamnare din
14 decembrie 2010