IMPARȚIALITATE·INTEGRITATE·EFICIENȚĂ
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
| Decizia nr. 110 |
Dosar nr. 67/64/2009 |
[...]
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.89/S din 22 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art.254 alin.1 Cod penal raportat la art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000, s-a dispus condamnarea inculpatului T M, la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, b, c Cod penal pe o perioadă de 3 ani după terminarea executării pedepsei principale.
În baza art.25 raportat la art.292 alin.1 Cod penal, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru instigare la săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii.
În baza art.289 alin.1 Cod penal, acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual.
În baza art.33 lit.a, 34 lit.b Cod penal, pedepsele de mai sus au fost contopite şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art.71, 64 lit.a teza a II-a, b, c Cod penal.
Din pedeapsa aplicată a fost dedusă reţinerea pe 24 de ore, din data de 16 decembrie 2008, precum şi arestarea preventivă începând cu data de 29 decembrie 2008 la zi şi, în baza art.350 şi art.160b Cod procedură penală, a fost menţinută, în continuare, măsura arestării preventive faţă de inculpat.
În baza art.255 alin.1 Cod penal şi art.19 din Legea nr.78/2000, s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 1000 euro sau echivalentul în lei la data aplicării efective a măsurii, la paritatea BNR.
A fost menţinută măsura de siguranţă a sechestrului asigurator aplicată prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Braşov din data de 12 ianuarie 2009 (fila 213 vol.I dos.u.p.) până la concurenţa sumei de 1000 de euro.
Inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 11.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că inculpatul T M, în calitate de ofiţer de poliţie judiciară cu gradul de subcomisar în cadrul Poliţiei Municipiului Braşov – Secţia nr.5, în data de 11 octombrie 2008 i-a pretins denunţătorului I T G suma de 1500 euro pentru a soluţiona favorabil un dosar penal aflat în instrumentarea sa, având ca obiect săvârşirea infracţiunii de furt de către fratele denunţătorului, primind în aceeaşi zi suma de 1000 euro prin intermediul martorului R T, diferenţa urmând să-i fie remisă în perioada următoare, prin acelaşi intermediar.
S-a mai reţinut că inculpatul a determinat-o pe partea vătămată M I D să scrie o declaraţie necorespunzătoare adevărului, în sensul că şi-a găsit bunurile reclamate ca fiind sustrase, în scopul distrugerii unei soluţii de neîncepere a urmăririi penale în cauză şi în exercitarea atribuţiilor de serviciu a consemnat în referatul cu propunere de neîncepere a urmăririi penale nr.25185/13.12.2007 al Poliţiei municipiului Braşov, fapte şi împrejurări necorespunzătoare adevărului, în sensul că partea vătămată şi-a găsit bunurile.
În drept, instanţa de fond a apreciat că fapta inculpatului care, în calitate de ofiţer de poliţie judiciară desemnat să efectueze cercetări în dosarul nr.6664/P/2007 având ca obiect săvârşirea de către AN a infracţiunii de furt în dauna părţii vătămate M I D, de a determina partea vătămată să dea o declaraţie necorespunzătoare adevărului, în sensul că şi-a găsit bunurile reclamate ca fiind furate, în scopul de a dispune o soluţie de neîncepere a urmăririi penale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la infracţiunea de fals în declaraţii prevăzută de art.25 raportat la art.292 alin.1 Cod penal.
Totodată, s-a stabilit că fapta aceluiaşi inculpat, care în exercitarea atribuţiilor de serviciu a consemnat în referatul cu propunere de neîncepere a urmăririi penale înregistrat sub nr.6664/P/2007 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov fapte şi împrejurări necorespunzătoare adevărului, în sensul că partea vătămată M I D şi-a găsit bijuteriile reclamate ca fiind sustrase, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art.289 alin.1 Cod penal.
Pe de altă parte, s-a stabilit că fapta inculpatului T M, care în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a pretins de la denunţătorul I T suma de 1500 euro pentru a nu continua cercetările în cauza în care fratele denunţătorului era acuzat de furt, sumă din care a şi primit 1000 euro, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art.254 alin.1 Cod penal raportat la art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000.
În procesul individualizării judiciare a tratamentului penal, instanţa de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, gradul de pericol social concret al faptelor, modalitatea de comitere a acestora, dar şi persoana inculpatului, care a comis faptele în exercitarea atribuţiilor de serviciu, ceea ce relevă un pericol social sporit. Pe de altă parte, a fost avut în vedere şi faptul că inculpatul a avut anterior o conduită bună, în sensul că şi-a desfăşurat activitatea corespunzător şi a fost apreciat pozitiv, că este integrat social şi are doi copii minori, împrejurări de natură a justifica aplicarea unor pedepse orientate spre limita minimă prevăzută de lege pentru fiecare dintre infracţiunile reţinute în sarcina sa.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Braşov, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Braşov şi inculpatul T M, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Concluziile reprezentantului Ministerului Public, ale apărătorului ales al recurentului intimat inculpat şi ultimul cuvânt al acestuia au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.
Înalta Curte, examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor formulate, cât şi din oficiu, în conformitate cu art.3859 alin.3 Cod procedură penală, constată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Braşov este fondat, pentru considerentele care urmează:
Astfel, verificând hotărârea atacată în raport de criticile formulate de Parchet, se constată faptul că, sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului, în cauză a fost făcută o corectă individualizare.
Curtea apreciază că instanţa de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă corect individualizată în raport de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de dispoziţiile art.72 Cod penal, având în vedere totodată elementele ce circumstanţiază favorabil persoana inculpatului, respectiv conduita bună avută anterior săvârşirii infracţiunii, faptul că este integrat în societate şi are doi copii minori, aşa încât nu se identifică temeiuri noi care să conducă la o nouă reindividualizare.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, Curtea reţine, însă, că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Braşov este admisibil sub celălalt aspect, referitor la restituirea sumei de 1000 euro martorului denunţător I T G.
Conform dispoziţiilor art.255 alin.3, 5 din Codul penal, banii, valorile sau alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat în condiţiile în care mituitorul denunţă autorităţii fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat pentru acea infracţiune, în speţă organul de urmărire penală fiind sesizat prin denunţul formulat de I T G la data de 21.10.2008.
Prin urmare, este nelegală soluţia instanţei de fond prin care, în baza art.255 alin.1 Cod penal şi art.19 din Legea nr.78/2000 s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul T M a sumei de 1000 euro solicitată şi primită de la martorul denunţător I T G cu scopul de a nu-şi îndeplini atribuţiile de serviciu, în condiţiile în care acesta din urmă a denunţat fapta şi a solicitat, în cuprinsul declaraţiei sale dată în faza de urmărire penală, restituirea sumei respective.
Aşadar, în mod greşit a procedat instanţa de fond dispunând confiscarea specială de la inculpatul T M a sumei de 1000 euro şi numai sub acest aspect recursul declarat de Parchet urmează a fi admis, dispunându-se restituirea acestei sume către denunţătorul I T G, celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate urmând a fi menţinute.
În ceea ce priveşte recursul declarat de inculpatul T M, Înalta Curte, examinând actele şi lucrările dosarului, constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, în temeiul art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Astfel, verificând probatoriul administrat în cauză şi hotărârea atacată în raport de criticile aduse de recurentul intimat inculpat, se constată faptul că instanţa de fond a reţinut o corectă situaţie de fapt, precum şi vinovăţia inculpatului, în raport de toate cele trei infracţiuni, confirmată de probele administrate în cauză.
Prin urmare, Curtea de Apel Braşov a pronunţat o soluţie legală din perspectiva condamnării inculpatului pentru cele trei infracţiuni reţinute în sarcina sa, o soluţie de achitare în cauză nefiind justificată.
Cu privire la solicitarea recurentului intimat inculpat de schimbare a încadrării juridice a faptei de pretindere a sumei de 1500 euro din infracţiunea de luare de mită în infracţiunea de înşelăciune, Curtea apreciază că aceasta nu este întemeiată.
Se reţine, pe de o parte, că actul respectiv a fost comis în exercitarea atribuţiilor de serviciu ale inculpatului, iar pe de altă parte, acesta avea obligaţia de a aduce la cunoştinţa procurorului că nu a existat împrejurarea pe care s-a bazat propunerea de neîncepere a urmăririi penale şi, ca atare, să solicite infirmarea soluţiei şi reluarea urmăririi penale cu restituirea actelor organului de urmărire penală în vederea începerii urmăririi penale. În consecinţă, în speţă nu se poate reţine săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, instanţa de fond în mod corect dispunând condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Braşov împotriva sentinţei penale nr.89/S din 22 octombrie 2009 a Curţii de Apel Braşov – Secţia penală şi pentru cauze cu minori, numai cu privire la dispoziţia de confiscare a sumei de 1.000 Euro, dispoziţie pe care o înlătură.
Conform art.255 alin.3 din Codul de procedură penală şi art.19 din Legea nr.78/2000, dispune restituirea acestei sume către denunţătorul I T N.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T M împotriva sentinţei sus-menţionate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii de 24 ore de la data de 16 decembrie 2008 şi al arestării preventive de la 29 decembrie 2008 la 18 ianuarie 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 ianuarie 2010.
Alte legături de la această informațiecomunicate-hotărâri de condamnare din
18 ianuarie 2010
comunicate de presă din
21 ianuarie 2009