Direcția Națională Anticorupție

IMPARȚIALITATE·INTEGRITATE·EFICIENȚĂ

ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1688/2010

Dosar nr. 2682/54/2008

Şedinţa publică din 29 aprilie 2010
[...]
Asupra recursurilor penale de faţă:
Prin sentinţa penală nr. 156 din 11 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 257 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 modificată a fost condamnată inculpata T.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 86⁵ alin. (1) C. pen. rap. la art. 85 alin. (1) C. pen., s-a dispus anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de un an închisoare aplicată inculpatei prin sentința penală nr. 522/2006 a Tribunalul Dolj definitivă prin Decizia penală nr. 723 din 28 februarie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), C. pen. s-a dispus contopirea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată în cauza de faţă, cu pedeapsa de un an închisoare, menţionată mai sus, astfel încât inculpata va executa pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
S-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza II-a, lit. b) şi c), C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 86 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, pe durata termenului de încercare, care se compune din durata pedepsei aplicate la care se adaugă un interval stabilit de instanţă de 5 ani, respectiv 8 ani, care se calculează de la rămânere a definitivă a hotărârii anterioare, respectiv de la 28 februarie 2008.
S-a dispus ca inculpata, pe durata termenului de încercare, să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 86³ lit. a) – d) C. pen., respectiv, să se prezinte în ultima zi lucrătoare a fiecărei luni la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj; să anunţe, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.
S-a atras atenţia inculpatei asupra disp. art. 864 C. pen.
S-au aplicat disp. art. 71 alin. ultim C. pen., cu privire la suspendarea pedepsei accesonl.
Au fost admisă în parte acţiunile civile formulate de M.I. şi M.M. şi obligată inculpata la plata sumei de 1500 euro sau echivalentul în lei la data plăţii către M.M., 1000 lei daune morale către M.I. şi 1000 lei daune morale către M.M.
A fost obligată inculpata la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezintă onorariu avocat oficiu, care va fi suportat din fondurile M.J.
S-a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova, nr. 1/P din 18 decembrie 2008, a fost trimisă în judecată inculpata T.M., de profesie avocat, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, combinat cu art. 257 alin. (1) C. pen.
Prin actul de sesizare al instanţei, s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpata T.M., în calitate de avocat în cadrul Baroului Bucureşti, a avut în întrevedere în primăvara anului 2006, cu martorul M.I. la Judecătoria Craiova, având ca finalitate angajarea acesteia ca avocat într-un litigiu civil, în care M.I. era parte, precum şi în alte cauze civile sau penale care s-au pe rolul instanţelor în perioada următoarea şi care pnveau aceeaşi persoană.
Pe rolul Tribunalului Dolj a fost înregistrat în anul 2008, la secţia pentru minori şi familie, Dosarul nr. 11062/63/2007, care a avut ca obiect judecarea recursului formulat de recurenţii pârâţi M.I. şi M.M., împotriva sentinţei civile nr. 12546/2004, în contradictoriu cu contestatorul M.M. (prin contestaţi a la executare M.M. solicitase instanţei partajarea apartamentului proprietate comună a numiţilor M.I. şi I., situat în Craiova).
Între M.I. şi I. pe de o parte, şi inculpata T.M. în calitate de avocat, s-a încheiat contractul de asistenţă juridică nr. 19 din 13 septembrie 2007, prin care aceasta urma să-i asiste şi reprezinte în instanţă în cauza de mai sus.
Întrucât exista posibilitatea pierderii apartamentului, soţii M.I. şi I., persoane în vârstă, s-au consultat cu fiul acestora M.M. la întoarcerea din Spania în luna mai 2007 şi au hotărât să consulte un avocat, fiind recomandată în acest sens inculpata T.M., pe care M.M. a contactat-o telefonic, iar prima întâlnire între cei doi a avut loc în luna mai 2007, la Judecătoria Craiova (între M.I. şi I. pe de o parte şi M.M. şi S. pe de altă parte, se perfectase un înscris sub semnătură privată în anul 1990, care confirma împrejurarea că aceştia din urmă au împrumutat părinţilor suma de 100.000 lei pentru achiziţionarea apartamentului şi s-a convenit ca în situaţia imposibilităţii restituirii sumei împrumutate, imobilul să revină soţilor M.M. şi S.).
Inculpata a studiat documentele care i-au puse la dispoziţie de către M.M. şi i-a învederat acestuia posibilitatea formulării unei cereri de intervenţie în cauza menţionată mai sus, pe care aceasta o va întocmi şi depune la dosarul aflat pe rolul Tribunalului Dolj.
Documentele au fost lăsate inculpatei pentru a fi folosite în instanţă şi s-a convenit ca aceasta să-l asiste şi reprezinte pe M.M., în calitate de intervenient, în aceeaşi împrejurarea inculpata precizând că va studia acele documente împreună cu o prietenă a sa care este judecător, pentru care a solicitat şi primit suma de 500 lei, motivând că acea prietenă o va ajuta să parcurgă toate demersurile necesare derulării în bune condiţii a procesului.
De asemenea, s-a stabilit cu titlu de onorariu de avocat, suma de 2000 lei înscrisă în contractul de asistenţă din 28 iunie 2007, dată la care a fost plătită suma de 700 lei, iar diferenţa urma să fie achitată ulterior.
În cursul lunii iunie 2007, M.M. a fost contactat telefonic de inculpată, care i-a solicitat să se întâlnească la Judecătoria Craiova, împrejurare în care aceasta i-a pretins suma de 1500 euro, cu precizarea că banii sunt destinaţi judecătorilor care făceau parte din completul de judecată ce instrument a Dosarul nr. 11062/63/2007, aflat pe rolul Tribunalului Dolj, iar pentru a forma convingerea clientului său care are influenţă asupra judecătorilor, inculpata a menţionat că a stat de vorbă cu aceştia şi că se va da câştig de cauză părinţilor săi, numai dacă se va plăti suma solicitată.
Se reţine de asemenea că M.M. a refuzat iniţial propunerea inculpatei, însă aceasta a menţionat că a făcut promisiunea judecătorilor şi că soluţia prezentată de aceasta este singura cale de a câştiga procesul.
M.M. a fost de acord,însă a menţionat că nu deţine suma solicitată, iar în perioada următoare, inculpata I-a contactat telefonic de mai multe ori, interesându-se dacă a făcut rost de bani şi făcând precizarea că a discutat cu judecătorii care făceau parte din complet, recomandându-l pe denunţător ca fiind o rudă a ei şi că în situaţia în care nu va remite banii, va da dovadă de neseriozitate.
La interval de câteva zile, inculpata şi M.M. s-au întâlnit la Judecătoria Craiova, împrejurarea în care aceasta a confirmat că a vorbit cu judecătorii şi că ar fi de acord să primească numai suma de 1000 euro, din cei 1500 euro, care ar fi fost pretinşi iniţial.
În cursul lunii iunie 2007, M.M. a înmânat inculpatei suma de 500 euro la Judecătoria Craiova în prezenţa martorului B.C., iar spre sfârşitul aceleiaşi luni, în aceeaşi locaţie şi în prezenţa aceluiaşi martor, i-a înmânat o altă tranşă de 500 euro (această sumă de bani a fost împrumutată de M.M. de la martorul T.F., căruia i-a explicat în momentul în care i-a solicitat împrumutul, destinaţia acesteia, suma de bani fiind dată denunţătorului de către martor la Colegiul Naţional F.B., unde acesta din urmă este angajat ca administrator, iar ulterior, restituită de denunţător în cursul lunii octombrie 2007, în urma vânzării unui tractor).
Sub îndrumarea inculpatei M.M. a depus la dosarul Tribunalului Dolj, cererea de intervenţie, solicitând un nou termen la insistenţele inculpatei, care a motivat că mai are nevoie de timp pentru "a aranja dosarul cu judecătorii".
În cursul lunii august 2007, inculpata I-a contactat din nou, telefonic, pe M.M., cu care s-a întâlnit în zona P. din cartierul Valea Roşie, solicitându-i şi restul de 500 euro, din suma pretinsă iniţial de 1500 euro, motivând din nou că suma de 1000 euro, remisă până în acel moment judecătorilor, este insuficientă, întrucât "magistraţii din Craiova sunt cei mai corupţi din toată România, aceasta fiind singura modalitate de a obţine dreptatea".
În aceeaşi împrejurare inculpata a discutat cu M.M. despre posibilitatea deplasării la domiciliul părinţilor săi în comuna Drăgoteşti, sat Buzduc, pentru a vedea un teren şi un spaţiu cu destinaţia de magazin, ce făcea obiectul altui dosar civil în care era parte M.I.
Ca urmare, inculpata împreună cu M.M. şi martorul B.C., s-au deplasat împreună cu autoturismul acestuia din urmă în comuna Drăgoteşti, ocazie cu care a fost înmânată inculpatei suma de 500 euro, împrumutată de la martorul B.C.
În locuinţa numiţilor M.I. şi I., inculpata a afirmat din nou că suma de 500 euro, pretinsă ulterior, a fost solicitată de către judecători pentru a pronunţa o soluţie favorabilă, la această discuţie, fiind prezent şi martorul S.G., care a confirmat susţinerile de mai sus, cu precizarea că se afla la o distanţă de 1 m de locul în care s-a purtat discuţia dintre inculpată şi membrii familiei M.
Acelaşi martor a arătat că pentru a face rost de bani, familia M. a vândut mai multe unelte agricole şi s-au împrumutat de sume de bani la două persoane.
La data de 14 septembrie 2007, Tribunalul Dolj a respins recursul declarat de M.I. şi cererea de intervenţie formulată de M.M. şi M.I., moment în care M.M. a realizat că judecătorii care au făcute parte din completul de judecată, nu au solicitat nici o sumă de bani aşa cum preciza se anterior inculpata.
Ca urmare, la data de 13 decembrie 2007, M.M. a formulat plângere împotriva inculpatei la sediul ANICADO Organizaţie Nonguvemamentală, iar ulterior, inculpata s-a prezentat la sediul acestei organizaţii şi a recunoscut în prezenta martorului N.M., că ar fi primit de la M.M. sumele de 1500 euro şi respectiv 2050 lei.
În faza de cercetarea judecătorească s-a luat declaraţie inculpatei în condiţiile prevăzute de lege, respectiv art. 70 C. proc. pen., aducându-ise la cunoştinţă dreptul de a nu face nici o declaraţie şi atrăgându-i-se atenţia că aceea ce declară poate fi folosit şi împotriva sa. Inculpata a consimţit să dea o declaraţie în faza de cercetare judecătorească, arătând că nu recunoaşte săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, întrucât denunţătorii M.I. şi M.M., au fost clienţii acesteia în calitate de avocat, încheind 5 sau 6 contracte de asistenţă juridică, în care s-au plătit sume cu titlu de onorariu de avocat pentru care s-au eliberat chitanţe, iar la data de 30 noiembrie 2007, fiica denunţătorului M.l. i-a reproşat faptul că ar fi primit de la cealaltă parte din dosarul civil în care tatăl său era parte, respectiv numitul M. Suma de 1000 DOLARI SUA. Inculpata a relatat că a negat acest aspect şi a precizat că nu a pretins niciodată de la denunţător vreo sumă de ban- pentru a interveni în obţinerea unei soluţii favorabile în dosarele în care aceştia erau părţi şi nici nu Ie-a spus că i-ar cunoaşte pe judecătorii care au făcut parte din completul de judecată, iar la discuţiile pe care Ie-a avut cu denunţătorii, nu a asistat vreo altă persoană, aşa cum s-a susţinut. A precizat de asemenea că M.M., care trebuia să-i achite onorariul de avocat de 1500 lei stabili a venit cu o bancnotă de 500 euro şi întrucât era deteriorată, inculpata a refuzat primirea acesteia iar în aceeaşi zi denunţătorul s-a reîntors cu contravaloarea în lei pe care a înmânat-o inculpatei. în aceeaşi declaraţie, inculpata a arătat că la data de 4 decembrie 2007, a fost sunată de numitul N.M. şi invitată de sediul ANICADO, precizând că s-a formulat un denunţ împotriva acesteia, motiv pentru care s-a deplasat la sediul acestei organizaţii, unde i s-a solicitat restituirea către denunţător a sumei de 5.000.000 lei vechi, pe care îi primise cu titu de onorariu Aceeaşi solicitare de restituire a banilor, conform declaraţiei inculpatei, a fost formulată în cursul aceleiaşi luni, decembrie 2907, de către denunţătorul M.M., însă arată că nu a restituit suma pentru că nu a dispus de aceasta.
Inculpata a menţionat şi faptul că a fost invitată de familia lui M. la locuinţa acestora din comuna Drâgoteşti unde s-a deplasat cu un autoturism conaus de martorul B., fără a sesiza prezenţa unei ale persoane în gospodăria numiţilor M.I. şi I. Cu aceea ocazie, M.I. i-a oferit produse alimentare, dar nu a discutat despre procesul care se afla pe rolul Tribunalului Dolj sau despre vreo sumă de ban, şi despre magazinul pe care aceştia î! aveau în curtea locuinţei.
De asemenea, au fost audiaţi în faza de cercetare judecătorească, denunţătorul M.I. şi martorii N.M., M.I., P.J., S.G.,T.F., M.I.
Denunţătorul M.I. a menţinui declaraţia dată în faza de urmărire penală şi a arătat că a înmânat inculpatei, în diverse ocazii, mai multe sume ele bani, respectiv 200 lei şi 500 lei, iar fiul său M.M., la solicitarea inculpatei i-a dat suma de 1500 euro, cu precizarea că inculpata a declarat în locuinţa acestora din comuna Drăgoteşti, că îi cunoaşte pe judecători şi că urmează "să-i plătească pentru a judeca procesul favorabil".
Denunţătorul a menţionat că solicită de la inculpată, sumele indicate în cererea scrisă depuse la dosarul cauzei, respectiv 2500 lei daune materiale şl 5000 lei daune morale.
Martorul N.M. a declarat de asemenea că îşi menţine declaraţia dată în faza de urmărire penală, învederând că numiţii M.I. şi M.M., au venit la sediui ANICADO pe la începutul lunii decembrie 2007, împreună cu martora P.J., relatându-i că inculpata, în calitate de avocat, ia solicitat suma de 1500 euro pentru a formula o cerere de intervenţie şi a interveni la completul de judecată, pentru soluţionarea favorabilă a cauzei, iar ulterior, în discuţia pe care a avut-o cu inculpata, aceasta, după ce a citit denunţul fonnuiat de M.I. şi M.M., cu privire ia sumele ce i-au fost date, a spus "da, recunosc" şi că este de acord să restituie numitului M.M., suma de 1500 euro, întrucât celelalte sume fuseseră achitate cu titlu de onorariu avocat.
Şi martora M.I., audiată în mod nemijlocit de către instanţă, a relatat că inculpata, în locuinţa acestora din comuna Drăgoteşti, sat Buzduc, a spus că are nevoie de o sumă de bani pentru "a-i scăpa de proces" menţionând totodată că au vândut mai multe utilaje pentru a face rost de bani.
P.J. audiată în calitate de martor, a arătat că aceasta i-a condus pe denunţătorii M.M., M.I. la sediul ANICADO, unde au discutat cu numitul N.M. şi au redactat un denunţ împotriva inculpatei, iar ulterior a auzit discuţia care a avut loc între inculpată şi N.M., despre suma de bani şi despre faptul că inculpata ar fi spus că va da bani completului de judecată, împrejurare în care inculpata a spus "promit că o să i-au legătura cu părţile şi o să trec pe la dumneavoastră", fără a nega acuzaţiile care i se aduceau.
De asemenea, martorul S.G. a fost audiat de către instanţă şi a menţionat că asistat la discuţia care a avut loc între incul pată şi membri familiei M. Cu precizarea că în momentul respectiv era prezent şi martorul B., împrejurare în care inculpata Ie-a spus acestora că este nevoie de suma de 1500 euro, pentru a da completului de judecată.
În calitate de martori au fost audiaţi în faza de cercetare judecătorească şi numiţii T.F. şi, respectiv M.I., primul relatând că a împrumutat pe M.M., cu suma de 500 euro şi că acesta din urmă i-a spus ca banii erau solicitaţi de către inculpată pentru a fi daţi completului de judecată, iar martorul M.I. a arătat că a cumpărat de la M.I., în urma unui anunţ apărut în ziar, un tractor.
Martorul B.C. a fost citat de către instanţă însă nu a fost audiat în mod nemijlocit deoarece locuieşte în Spania, având un contract de muncă, astfel încât organul de urmărire penală a comunicat instanţei la 8 iulie 2009, declaraţia martorului dată în faţa procurorului ia data de 7 iulie 2009, la solicitarea acestuia din urmă, din care rezultă că denunţătorul M.M. i-a spus că inculpata T.M. i-a solicitat suma de 1500 euro, pentru a interveni la judecătorii care soluţionau o cauză civilă, în care denunţătorul formulase o cerere de intervenţie şi a împrumutat acestuia suma de 500 euro, iar ulterior, s-a deplasat cu autoturismul în care se afla M.M. şi inculpata, în comuna Drăgoteşti, împrejurare în care a avut loc o discuţie între inculpată şi membrii familiei M., inculpata precizând că suma de 1500 euro solicitată sunt pentru judecătorii care fac parte din completul de judecată. Martorul a arătat că în locuinţa familiei M. se afla în acel moment şi numitul S.G., astfel încât susţinerea inculpatei în sensul că la discuţiile pe care Ie-a avut cu denunţătorii, nu au asistai alte persoane, este neîntemeiată.
În drept, fapta reţinuiă în sarcina inculpatei aşa cum a fost descrisă mai sus constând în aceea câ. în calitate de avocat, a pretins de la numitul M.M. suma de 1500 lei, pentru a fi remisă judecătorilor ce soluţionau cauza civilă în care acestea avea calitatea de intervenient, lăsând să se creadă că are influenţă asupra acestora şi îi poate determina sa pronunţe o hotărâre favorabilă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzuta de art. 6 din Legea nr. 78/2000, modificată, combinata cu art. 257 alin. (1) C. pen.
Apărarea inculpatei in sensul că iu a pretins niciodată de la denunţător vreo sumă de ban pentru a fi dată judecătorilor, singurele sume primite fima cu titlu de onorariu de avocat este infirmată de probele administraie în cauză şi menţionate mai sus, respectiv declaraţiile denunţătorilor M.M. şi M.I., declaraţiile martorilor de mai sus, probe din conţinutul cărora rezultă cu certitudine ca inculpata a pretins şi primit suma de 1500 euro şi a promis că va interveni pe lângă judecătorii care făceau parte din completul de judecata, pentru obţinerea unei soluţii favorabile denunţatei.
De altfel, în raport de dispoziţiile codului nostru de procedură penală declaraţiile unui inculpat au valoare probantă condiţionată de existenţa altor probe care să confirme veracitatea lor şi ca urmare, declaraţia unui inculpat, indiferent de conţinutul acesteia, fără a fi susţinută de alte probe nu poate sta în mod singular la baza unei hotărâri de achitate sau de condamnare.
În ceea ce priveşte declaraţiile martorilor, deşi inculpata a învederat că aceştia au relatat o faptă inexistentă, instanţa apreciază că declaraţiile acesteia au fost sincere, conform realităţii percepute de către aceştia. În condiţiile in care atât în faza de urmărire penală, cât şi ulterior în faza de cercetare judecătorească, au relatat aceeaşi stare de fapt, fără retractări şi fără modificări, iar împotriva acestora nu s-a formulat o plângere şi nu s-au efectuat cercetări cu privire la săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă.
Cu privire la infracţiunea pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, menţionăm că elementul material al infracţiunii de trafic de influentă, constă în primirea sau pretinderea de bani sau alte foloase, ori în acceptarea de promisiuni sau daruri, cu menţiunea că şi în situaţia în care făptuitorul realizează elementul material al infracţiunii în mai multe modalităţi, respectiv atât prin pretinderea unei sume de bani, cât şi prin primirea ulterioară a sumei pretinse, ca în cauza de faţă, traficul de influenţă nu-şi pierde caracterul unitar, nefiind astfel aplicabile dispoziţiile art. 41 C. pen., referitoare la infracţiunea continuată.
Pentru existenţa acestei infracţiuni, este necesar ca inculpatul să aibă influentă sau să lase să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar, respectiv trebuie să creeze falsa credinţă că s-ar bucura de această trecere.
Or, în cauza de faţă, inculpata prin afirmaţiile efectuate în mai multe împrejurări, atât în prezenţa denunţătorilor, cât şi în prezenţa membrilor familiei acestora şi a martorilor B.C. şi S.G. A creat denunţătorilor credinţa că s-ar bucura de trecere pe lângă judecătorii care făceau parte din completul de judecată, pentru existenţa infracţiunii neinteresând dacă s-a precizat sau nu numele persoanei asupra căreia un inculpat are sau lasă să se creadă că are influenţă, fiind suficient să-l determine numai prin calitate.
Ceea ce interesează pentru existenta infracţiunii, este ca influenţa reală sau presupusă a unui inculpat să fi constituit pentru persoana interesată motivul determinant al tranzacţiei, aspect care a fost dovedit şi în cauza de faţă.
De asemenea, pentru existenta infracţiunii ne interesează dacă intervenţia promisă a avut sau nu loc şi nici dacă prin intervenţie s-a urmărit efectuarea unui act legal sau unui act ilegal, fiind suficient, aşa cum s-a întâmplat şi în cauza de faţă, ca folosul să fi fost pretins sau primit în scopul de a-i determina pe judecători în sensul celor dorite de persoana interesată.
Ca urmare, aprecierea dată de instanţă probelor administrate în cauză, referitor la săvârşirea de trafic de influenţă de către inculpată, împrejurările descrise mai sus, este conformă criteriilor de evaluare a probelor, reglementate în sistemul nostru procesual penal, neputându-se considera că s-ar fi încălcat vreunul din principiile instituite în această materie prin dispoziţiile art. 1 - 4 C. proc. pen., art 52 C. proc. pen. şi art. 62 - 68¹ C. proc. pen.
În consecinţă fiind dovedită vinovăţia inculpatei pentru infracţiunea de trafic de influenta, se va dispune condamnarea acesteia, iar în procesul de individualizare a pedepsei ce se va aplica, se vor avea în vedere. în totalitate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., care se referă atât la pericolul social concret al faptei săvârşite dat de împrejurările şi modalitatea de săvârşire, cât şi la circumstanţele personale ale inculpatei.
Astfel, se vor avea în vedere aşa cum am arătat, circumstanţele şi împrejurările în care feota a fost săvârşită, gravitatea unei astfel cie infracţiuni care are ca obiect juridic relaţiile sociale referitoare la buna desfăşurare a atribuţiilor de serviciu, fără a se ignora în cadrul procesului de individualizare a pedepsei, împrejurarea că inculpata a mai fost condamnată anterior, prin sentinţa penală nr. 522/2006 a Tribunalul Dolj. Definitivă prin Decizia penală nr. 723 din 28 februarie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru o infracţiune de acelaşi gen, ceea ce relevă perseverenţa infracţională a acesteia, astfei încât, condamnarea ia o pedeapsă în cuantum de 3 ani închisoare în cauza de faţă, apare ca fiind justificată pentru atingerea scopului educativ ai pedepsei şi prevenţia generală.
Întrucât din actele existente la dosar, rezultă aşa cum s-a arătat că inculpata a săvârşit anterior o infracţiune fiind condamnată ia o pedeapsă ce 1 an închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, hotărârea de condamnare anterioară rămânând definitivă la data de 28 februarie 2008, iar infracţiunea din cauza de faţă îiind săvârşită înainte de rămânerea definitivă a hotărârii anterioare, se constată incidenţa dispoz. art. 86⁵ alin. (1) C. pen., rap. la art. 85 alin. C. pen., referitoare la anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei pentru infracţiunea săvârşită anterior şi a dispoziţiilor referitoare la concursul de infracţiuni, prevăzută de art. 33 lit. a) C. pen.
Ca urmare, se va dispune anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatei prin sentinţa penală nr. 522/2006 a Tribunalului Dolj, definitivă prin Decizia penală nr. 723/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar în baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., se va dispune contopirea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată în cauza de faţă. cu pedeapsa aplicată anterior de 1 an închisoare, astfei încât inculpata va executa pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani închisoare.
Se va aplica inculpatei peoeapsa accesorie, constând în interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza II-a lit. b) şi c) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. (în raport de infracţiunea săvârşită de inculpată şi împrejurarea că anterior a mai fost condamnată pentru o infracţiune de acelaşi gen se apreciază că se impune aplicarea cu titlu de pedeapsă accesorie a interzicerii dreptului de a exercita profesia de avocat, profesie de care aceasta s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, însă se apreciază că nu se justifică interzicerea drepturilor sale electorale pe durata executării pedepsei întrucât este în măsură să aprecieze asupra modului cum este guvernată ţara şi să-şi exprime opinia cu privire la alegerea corpului legislativ, în raport şi de practica C.E.D.O.).
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate în cauza de faţă,se apreciază însă că instanţa trebuie să aibă în vedere în totalitate împrejurările cauze şi datele referitoare la persoana inculpatei.
Deşi un indiciu deosebit de relevant al periculozităţii persoanei unui infractor îl constituie atitudinea sa din trecut faţă de exigenţele legii penale, neputându-se face abstracţie la individualizarea pedepsei şi stabilirea modalităţii de executare de existenţa unor astfel de antecedente, în cauza de faţă se apreciază a proceda în sensul executării în regim de detenţie a pedepsei de către inculpată, ar însemna ca aceasta să nu-şi atingă finalitatea înscrisă în art. 52 C. pen. (se are în vedere în principal împrejurarea că inculpata are în întreţinere o minoră în vârstă de cca. 7 ani, cu o stare de sănătate fragilă, fiind de astfel singurul întreţinător ai minorei).
Această împrejurarea menţionată mai sus. precum şi vârsta inculpatei, faptul că în prezent a fost exclusă din cadrul Baroului Bucureşti, nemaiputând profesa în calitate de avocat, formează convingerea instanţei că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia, ceea ce de altfel constituie factorul determinant pentru a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei (legea nu arată care sunt acele elemente care formează convingerea instanţei în sensul că scopul unei pedepse poate fi atins şi fără executarea acesteia, în afara condiţiilor înscrise distinct în art. 86¹ C. pen., astfel încât considerăm că numai gravitatea unei infracţiuni, reflectată de altfel în cuantumul pedepsei aplicate şi existenta unor antecedente penale nu sunt suficiente pentru a aprecia scopul unei pedepse poate fi atins numai prin executarea acesteia în regim de detenţie).
Instanţa consideră, aşadar, că trebuie să se aibă în vedere la formarea unei convingeri ecrecte cu privire la aptitudinea unui inculpat de a avea în viiter o comportare bună, chiar fără executarea pedepsei, nu numai gravitatea faptei şi trecutul inculpatului, cât şi mediu în care trăieşte, modul de comportare în familie, astfel încât, în cauza de faţă, se apreciază că suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatei, apare ca fiind legitimă.
În raport de aceste considerente, se va dispune în baza art. 86¹ C. pen. suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, pe durata termenului de încercare, care se va compune din durata pedepsei aplicate la care se va adăuga un interval stabilit de instanţă de 5 ani, respectiv 8 ani, care se va calcula de la rămânerea definitivă a hotărârii anterioare, respectiv de la 28 februarie 2008.
Se va dispune ca inculpata, pe durata termenului de încercare, să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 86³ lit. a) – d) C. pen. respectiv, să se prezinte în ultima zi lucrătoare a fiecărei luni la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj; să anunţe în prealabil la orice schimbare de domiciliu, reşedinţa sau lucuinta ş« cuce deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi "ntoarcerea.sâ comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; sa comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţa.
Se va atrage atenţia inculpatei asupra dispoz. art. 864 C. pen., referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul sa ieşirii în cursui termenului de încercare, a unei noi infracţiuni, sau în situaţia ne:ndeplinirii cu rea credinţă a măsurilor de supraveghere prevăzuve de lege şi menţionate mai sus.
De asemenea, se va aplicarea dispoz. art. 71 alin. ultim cod penal, referitoare la suspendarea executăm pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, se constată că denunţătorii M.I. şi M.M., au solicitat instanţei prin cererea depusă la dosarul cauzei, la 14 mai 2009, obligarea inculpatului la plata unor sume ce bani, respectiv M.M. a solicitat obligarea la suma de 10.000 lei daune materiale şi 5.000 lei daune morale, iar M.I. Suma de 2500 lei daune materiale şi 5000 lei daune morale, cu precizarea că sumele respective reprezintă bani care au fost daţi inculpatei pentru a susţine procesele şi pentru a interveni la instanţă precum şi foloasele necuvenite, precum şi daunele materiale provocate de scoaterea la licitaţie a patronatului şi vânzarea magazinului, a anexelor gospodăreşti şi a terenului, menţionate în contractul de vânzare cumpărare şi certificatul de moştenitor depuse la dosarul cauzei.
În raport de dispoziţiile legii procesual penale şi a Legii speciale nr. 78/2000 aplicabilă în cauză, instanţa apreciază că se impune admiterea în parte acţiunilor formulate de M.I. şi M.M. şi restituirea de către denunţătorul M.M. a sumei de 1500 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, precum şi obligarea inculpatei către denunţătorii M.I. şi M.M., a sumei de câte 1000 lei cu de daune morale, întrucât o infracţiune de natura ceiei reţinute în sarcina inculpatei, este de natură să cauzeze un prejudiciu moral care, în cuantumul menţionat mai sus, apare ca fiind justificat (celelalte sume solicitate de către denunţător în cererea scrisă depusă la dosarul cauzei, nu au fost dovedite sau nu au legătură cu cauza de faţă, inculpata fiind trimisă în judecată pentru săvârşirea unei singure infracţiuni de trafic de influenţa in împrejurările descrise mai sus).
Împotriva acestei sentinţe ac decorat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie D N.A. - Serviciul Teritorial Craiova. Inculpata T.M. şi denunţători M.M. şi M.I.
Parchetul a criticat sentinţa sub aspectul individualizării pedepsei, atât în ce priveşte cuantumul, cât şi modalitatea de executare. Susţinându-se că pedeapsa aplicată inculpatei nu a ţinut cont de circumstanţele reale ale infracţiunii deduse judecăţii şi de circumstanţele personale ale inculpatei.
Oral, cu ocazia dezbaterilor,s-a invocat şi cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17¹ C. proc. pen. în sensul înlăturării dispoziţiei instanţei prin care denunţătorilor li s-au acordat daune morale.
Inculpata a solicitat achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Denunţătorii M.M. şi M.I. au invocat cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 10 şi 18 C. proc. pen., susţinând că instanţa de fond nu a soluţionat cererea lor de condamnare a inculpatei la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenţie şi nu Ie-a acordat daunele materiale şi morale în cuantumurile solicitate; de asemenea,nu a menţionat în hotărâre adresele denunţătorilor, ceea ce îi va pune în imposibilitate de a o executa.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a cazurilor de casare în care acestea se încadrează, respectiv art. 385⁹ pct. 14, 171 şi 18 C. proc. pen, Înalta Curte reţine următoarele:
În ce priveşte situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatei, acestea au fost în mod corect stabilite de către instanţa de fond,pe baza materialului probator administrat în cauză.
Chiar dacă inculpata a negat în rroc constant săvârşirea infracţiunii pentru care este cercetată. Nerecunoscând faptul că ar fi pretins denunţătorilor vreo sumă de bani pentru a fi daţi judecătorilor în vederea obţinerii unei soluţii favorabile susţinerile sale sunt infirmate de celelalte mijloace de probă.
În acest sens, declaraţiile denunţătorilor se coroborează cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză în condiţiile în care ei au asistat fie la înmânarea sumelor de bani către inculpată (B.C.), fie ia discuţiile în care aceasta a arătat care era destinaţia sumelor primite (S.G.). Fie au împrumutat pe denunţător cu o parte din suma necesară (T.F.).
De asemenea, din declaraţiile martorilor N.M. şi P.J. rezultă că inculpata nu a negat primirea sumei de 1500 de euro şi a arătat că va lua legătura cu denunţătorii pentru a le restitui această sumă de bani.
Prin urmare, soluţia de condamnare a inculpatei pentru săvârşirea infracţiune ce trafic de influenţa se întemeiază pe probele administrate în cauză, recunoscându-se, susţine că instanţa de fond a comis o grava eroare oe fapt, întrucât nu există o contradicţie evidentă,esenţială şi necontroversată între conţinutul acestora şi modul in care ele se găsesc reflectate în hotărârea atacată.
Nici sub aspectul individualizării pedepsei criticile nu sunt întemeiate.
Instanţa de fond a analizat şi valorificat corespunzător fiecare dintre criteriile prevăzute în art. 72 C. pen., motivând totodată de ce nu este necesara executarea efectivă a pedepsei aplicate inculpatei.
Au fost astfel avute în vedere aradul de pericol social concret al faptei comise, urmarea produsă,dar şi datele ce caracterizează persoana inculpatei (îndeosebi împrejurarea că aceasta are un copil minor, fiind singurul întreţinător al acestuia).
Este adevărat ca inculpata a mai fost condamnată anterior pentru o faptă sirrniară.msă este de observat că aceasta este concurentă cu cea dedusa judecăţii în prezenta cauză, astfel încât nu se poate vorbi despre existenţa unor antecedente penale, în sens strict.
Pe de altă parte.fără a nega percolul concret al infracţiunii, nu se poate face abstracţie de împrejurarea că atât fapta din prezenta cauză, cât şi cea anterioară au fost comise de către inculpată în calitate de avocat,care a avut un rol determinant în convingerea fiecăruia dintre cumpărătorii de influenţă că aceasta le poate rezolva problemele, în maniera prezentată de ea. Or, potrivit actelor aflate la dosar, inculpata a fost exclusă din profesie după rămânerea definitivă a primei hotărâri de condamnare, ca urmare a acesteia.
Toate aceste circumstanţe reale şi personale au condus în mod întemeiat instanţa de fond la concluzia că aplicarea unei pedepse orientate către minimul special, fără o eliminare temporară a inculpatei din societate, dar însoţită de instituirea unui regim strict de supravegere a conduitei inculpatei pe o lungă perioadă de timp (care depăşeşte cu mult cuantumul acesteia), este aptă să asigure conformarea pe viitor cu exigentele legii penale.
Acest mod de individualizare a pedepsei ţine implicit cont şi de condamnarea precedentă, in condiţiile în care atât cuantumul, cât modalitatea de executare pedepsei aplicate în prezenta cauză sunt mai aspre decât cele stabilite anterior.
În măsura în care conduita inculpatei pe durata termenului de încercare nu va corespunde încrederii pe care instanţa i-a acordat-o prin instituirea acestui mod de executare a pedepsei, vor deveni incidente dispoziţiile referitoare la revocarea suspendării dar inculpata va executa efectiv sancţiunea ce i-a fost aplicată.
Sentinţa instanţei de fond este nelegală însă sub aspectul obligării inculpatei la plata daunelor morale către denunţători.
Traficul de influenţă este o infracţiune de pericol, care nu poate genera prejudicii materiale şi.cu atât mai puţin morale, ceea ce înseamnă că în cazul acestei infracţiuni nu este posibilă exercitarea acţiunii civile.
Pe de altă parte, nu poate fi justificată existenţa unui prejudiciu moral în cazul cumpărătorului de influenţă. În condiţiile în care conduita sa este incriminată ca infracţiune şi doar incidenţa unei cauze de nepedepsire face ca acesta să nu aibă la rândul său calitatea de inculpat.
Restituirea către cumpărătorul de influentă a banilor, valorilor sau, după caz.a bunurilor pe care Ie-a dat este o consecinţă a unei anumite conduite post-factum a acestuia, materializată în denunţarea faptei mai înainte ca autorităţile să fi fost sesizate pentru aceasta (art. 61 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 78/2000).
Această dispoziţie a legii nu îi conferă vocaţie la calitatea de parte în procesul penal şi prin urmare, nu face admisibilă o acţiune civilă exercitată de către denunţător.
În aceste condiţii, soluţia instanţei de fond care a apreciat că infracţiunea săvârşită de inculpată este de natură să cauzeze un prejudiciu moral şi a ooligat-o pe inculpată la plata daunelor morale către denunţători este nelegală.
În aceste limite,atât recursul Parchetului, cât şi al inculpatei sunt întemeiate şi vor fi admise conform art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen. urmând a fi casată sentinţa sub aspectul obligării inculpatei T.M. la plata daunelor morale către denunţătorii M.I. şi M.M. în sumă de câte 1.000 lei, dispoziţii care vor fi înlăturate.
În mod corespunzător, neavând calitatea de parte civilă, cumpărătorul de influenţă nu poate critica hotărârea instanţei sub aspectul daunelor materiale şi morale neacordate sau acordate într-un cuantum prea mic, după cum nu poate pune în discuţie aspecte ce ţin de fondul cauze cum ar fi cuantumul şi modalitatea de executare a pedepsei).
Or, pe calea recursului denunţătorii au pus în discuţie în esenţă tocmai aceste aspecte .situaţie în care calea de atac astfel exercitată este inadmisibilă şi urmează a fi respinsă conform art. 385¹⁵ pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
În ce priveşte nementionarec adresei denunţătorilor în dispozitivul sentinţei, aceasta nu afectează legalitatea sau temeinicia hotărârii atacate şi poate constitui un motiv de recurs.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova şi de recurenta intimata inculpată T.M. împotriva sentinţei penale nr. 156 din 1 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează sentinţa atacata numai sub aspectul obligării inculpatei T.M. la plata daunetor morale către denunţătorii M.I. şi M.M., în sumă de cate 1.000 lei, dispoziţii pe care le înlătură.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
Respinge,ca inadmisibile,recursurile declarate de recurenţii denunţători M.M. şi M.I. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Obligă recurenţii denunţători ia plata sumei de câte 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondui M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică,azi 29 aprilie 2010.

Alte legături de la această informație

comunicate de presă din 05 ianuarie 2009
comunicate-hotărâri de condamnare din 29 aprilie 2010