Direcția Națională Anticorupție

IMPARȚIALITATE·INTEGRITATE·EFICIENȚĂ

ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3521

Dosar nr. 166/110/2007

Şedinţa publică din 4 noiembrie 2008
[...]
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bacău – Secţia Penală, prin sentinţa penală nr.500/D din 18.10.2007 a condamnat inculpaţii:
1.M M N pentru săvârşirea infracţiunii continuate de luare de mită prevăzută de art.254 alin.1 Cod penal cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, b şi c Cod penal.
În baza art.88 Cod penal a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării de la 15 august 2006 la 13.09.2006;
2.G R la:
-2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art.257 alin.1 cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000 (prin înlăturarea art.41 alin.2 Cod penal) şi,
-3 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a lit.b şi c Cod penal, pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prevăzută de art.255 alin.1 Cod penal cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000 şi aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
În baza art.33 lit.a şi 34 lit.a Cod penal a contopit cele două pedepse şi a dispus ca inculpatul G R să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, lit.b şi c Cod penal.
În baza art.86¹ Cod penal a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepselor aplicate inculpatului M M N şi G R pe durata termenului de încercare de 8 ani primul şi 6 ani secundul.
A stabilit măsurile de supraveghere la care urmează să se supună inculpaţii pe durata termenului de încercare.
3.P I la 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prevăzută de art.255 alin.1 Cod penal cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
4.B I C la 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prevăzută şi pedepsită de art.255 alin.1 Cod penal cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000.
În baza art.81 Cod penal a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor aplicate inculpatului B I C şi P I pe durata termenului de încercare de câte 2 ani.
A interzis inculpaţilor drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a şi lit.b Cod penal în condiţiile art.71 Cod penal, iar în temeiul art.71 alin.5 Cod penal a dispus suspendarea pedepsei accesorii pentru toţi inculpaţii pe durata termenului de încercare.
A confiscat de la inculpatul M M N 1150 euro şi 1000 lei, 100 euro depusă la CEC – Sucursala Bacău, o sticlă whisky „C R”, un pachet de cafea „L R” şi o ciocolată „S”, aflate la camera de corpuri delicte de la Tribunalul Bacău.
A confiscat de la inculpatul G R suma de 840 lei.
Inculpaţii au fost obligaţi să plătească cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Inculpatul M M N este subinspector de poliţie şi angajatul Instituţiei Prefectului – Judeţul Bacău la Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea şi Evidenţa Paşapoartelor Simple.
Ca principale atribuţii de serviciu, ofiţerul de poliţie M M N avea obligaţia gestionării bunurilor materiale ale serviciului, evidenţa şi gestionarea ştampilelor şi sigiliilor, activităţi pe linia „ghişeului unic” – primirea cererilor de paşapoarte în vederea emiterii de paşapoarte, dare în debit a persoanelor sancţionate contravenţional care nu au achitat amenda în termenul prevăzut de lege, conducerea, întreţinerea şi administrarea autoturismului din dotarea serviciului (vol.1, f.137).
Din dispoziţia şefului de serviciu, ofiţerul de poliţie M M N executa şi alte activităţi prin „Dispoziţia de Zi pe Serviciu”- primiri de cereri şi eliberări de paşapoarte la ghişeu (vol.1, f.137).
Datorită locului de muncă unde îşi desfăşura activitatea inculpatul M M N şi-a făcut foarte multe cunoştinţe care, în timp, au apelat la serviciile acestuia în vederea întocmirii unor paşapoarte pentru ele sau alte persoane.
În schimbul serviciului privind primirea documentaţiei şi eliberarea cu precădere sau în regim de urgenţă a paşapoartelor (uneori fără a fi respectate normele în vigoare privind această activitate) pentru diferitele persoane care apelau la el, inculpatul M M N a pretins şi primit de la acestea diferite sume de bani.
Astfel, în perioada decembrie 2004-august 2006, în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul M M N a pretins şi primit de la persoane diferite sume de bani, în total 1.250 euro, 10.000.000 lei ROL şi bunuri în valoare de aproximativ 3.000.000 ROL (2 sticle whisky, 2 cartuşe de ţigări M, 2 pachete şi cafea şi o ciocolată).
În urma denunţului formulat de numitul H A F, din municipiul Bacău, arestat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de persoane, s-a procedat la interceptarea şi înregistrarea convorbirilor efectuate prin telefon de către inculpatul M M N fiind obţinute în acest sens autorizaţiile necesare de la Curtea de Apel Bacău.
În urma interceptării şi înregistrării convorbirilor inculpatului, s-a reuşit prinderea în flagrant a acestuia, la data de 15.08.2006, ora 21,05, moment în care a primit de la inculpata P I o sacoşă din plastic de culoare albă, în care se aflau suma de 100 euro (2 bancnote a câte 50 euro) într-un plic alb, format mic, o sticlă de whisky „C R”, un pachet de cafea „L R” şi o ciocolată S.
Totodată, s-a constatat că în aceleaşi împrejurări inculpatul M M N i-a dat inculpatei P I două paşapoarte turistice eliberate pe numele fiului şi nepoatei acesteia, respectiv A P R şi B B.
Din probele administrate a mai rezultat că inculpatul M M N a primit suma de 3.000.000 ROL de la inculpatul G R – agent de poliţie la Secţia II Poliţie Bacău, în vederea întocmirii în regim de urgenţă a 3 (trei) paşapoarte pentru 3 (trei) persoane.
S-a reţinut că inculpatul G R a pretins şi primit de la 3 (trei) persoane diferite sume de bani (200 euro şi 5.500.000 lei ROL) în vederea întocmirii în regim de urgenţă a unor acte de identitate şi paşapoarte, încredinţându-le pe acestea că are influenţă asupra unor lucrători de la Serviciul Public Comunitar Local de Evidenţă Persoane al Municipiului Bacău – L T L şi Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea şi Evidenţa Paşapoartelor Simple Bacău – inculpatul M M N.
Acelaşi inculpat M M N a primit de la inculpatul B I C suma de 1.000.000 ROL drept recompensă pentru serviciul făcut cu privire la întocmirea şi eliberarea în regim de urgenţă a două paşapoarte pe numele său şi al soţiei, B L G.
În perioada decembrie 2004 – ianuarie 2006, inculpatul M M N a pretins şi primit de la denunţătorul H A F şi concubina acestuia, V L E, mai multe sume de bani, în total 1.150 euro şi 6.000.000 lei ROL, în vederea întocmirii în regim de urgenţă ori în mod preferenţial, a unui număr de 14 (paisprezece) paşapoarte turistice pentru 14 (paisprezece) tinere din judeţul Bacău implicate în traficul ilegal de persoane, ca persoane traficate.
Pentru cele 14 (paisprezece) tinere, denunţătorul H A F şi concubina acestuia, V L E, au dat inculpatului M M N diferite sume de bani, cuprinse între 100 euro şi 200 euro, întrucât după obţinerea paşapoartelor acestora, le-au traficat în străinătate în vederea exploatării sexuale, împreună cu fratele denunţătorului H I M.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost reţinute pe baza denunţului şi declaraţiei numitului H A F, procesului verbal de constatare a infracţiunii flagrante, proceselor verbale de înregistrare video, proceselor verbale de verificare a apelurilor telefonice, proceselor verbale şi rapoartelor de control, proceselor verbale de verificare şi redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice purtate de inculpatul M M N de la posturile telefonice 07[...] şi 07[...], cu declaraţiile inculpaţilor.
Inculpaţii M M şi G R au avut o atitudine procesuală sinceră recunoscând faptele comise.
Împotriva sentinţei au declarat apel, în termenul legal, inculpaţii M M N şi G R şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. – Serviciul Teritorial Bacău.
Prin apelul procurorului, sentinţa a fost criticată ca nelegală în ce priveşte durata termenului de încercare stabilită ca urmare a suspendării condiţionate a executării pedepselor aplicate inculpatului P I şi B I C. Astfel, inculpaţii fiind condamnaţi fiecare la pedepse de câte 1 an închisoare, durata termenului de încercare prevăzută de art.82 este de 3 ani şi nu 2 ani, cum a stabilit prima instanţă.
Pedepsele aplicate inculpaţilor M M N şi G R au fost condensate netemeinic, având în vedere că cei doi erau lucrători de poliţie, au perseverat în activitatea infracţională.
Cu referire la inculpaţii P I şi B I C s-a cerut înlăturarea dispoziţiilor art.81 Cod penal şi executarea pedepsei în penitenciar, ţinând seama că cei doi au oferit mită unor poliţişti, iar inculpatul B a lipsit nejustificat la termene de la cercetarea judecătorească.
Curtea de Apel Bacău – Secţia Penală prin decizia nr.95 din 24 iunie 2008, a admis apelul parchetului şi a inculpatului M M N.
Rejudecând, a înlăturat prevederile art.86¹ şi urm.Cod penal cum şi a art.71 alin.5 din acelaşi cod, privind pedepsele aplicate inculpaţilor M M N şi G R şi a dispus ca pedepsele să fie executate prin privare de libertate.
A făcut în cauză aplicarea art.19 din OUG nr.43/2002 pentru inculpatul M M N.
A stabilit termene de încercare de câte 3 ani, privind pe inculpaţii P I şi B I C condamnaţi la câte 1 an închisoare cu aplicarea art.81 cod penal.
A respins ca nefondat apelul inculpatului G R.
Împotriva deciziei au declarat recurs inculpaţii.
Inculpatul M M N a criticat decizia şi sentinţa ca netemeinice sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei şi a obligării la cheltuieli judiciare exagerate prin sentinţă.
A susţinut, în esenţă, că instanţa de apel a reţinut că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art.19 din OG nr.43/2002 şi, cu toate acestea, în loc să opereze o redozare a pedepsei cu ½, practic i-a majorat-o, dispunând să execute pedeapsa prin privare de libertate. Prima instanţă în cursul operaţiunii de individualizare a pedepsei a stabilit o pedeapsă orientată spre jumătatea maximului tocmai având în vedere că a ales ca modalitate de executare suspendarea sub supraveghere, astfel având în vedere situaţia de fapt şi atitudinea procesuală corectă a fost aplicată o pedeapsă mult redusă care să fie executată prin privare de libertate.
Al doilea motiv de recurs, cheltuielile judiciare stabilite la urmărirea penală în sumă de 10.000 RON sunt exagerate, 80% din ele fiind făcute cu interceptările telefonice şi transcrieri. Aceste interceptări sunt nule deoarece au fost efectuate ca urmare a autorizării de către un magistrat de la Curtea de Apel, în loc ca autorizaţia să fie dată de un magistrat judecător de la Tribunalul Bacău.
Inculpatul G R a criticat decizia ca netemeinică şi a invocat cazurile de casare prevăzute de art.385⁹ pct.9 şi 14 Cod procedură penală.
A susţinut, în esenţă, că instanţa de apel nu a motivat hotărârea privitor la gradul de pericol social concret pe care l-a avut în vedere când a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art.86¹ Cod penal şi nu a procedat la individualizarea pedepsei în ce priveşte modalitatea de executare a acesteia pe baza criteriilor prevăzute de art.72 Cod penal.
Instanţa de fond a stabilit cuantumul pedepselor având în vedere opţiunea de a stabili ca modalitate de executare suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. În măsura în care se orienta spre o pedeapsă care să fie executată prin privare de libertate se punea şi problema reţinerii circumstanţelor atenuante prevăzute de art.74 lit.a şi c Cod penal.
Ambele instanţe reţin că nu a mai săvârşit fapte penale şi că a avut o atitudine procesuală corectă, recunoscând faptele însă fără efect asupra cuantumului pedepsei – 3 ani pentru dare de mită, infracţiune pedepsită cu pedeapsa închisorii între 6 luni şi 5 ani.
Examinând hotărârile atacate, în raport cu motivele invocate, Înalta Curte constată în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, recursurile fondate urmând a fi admise.
Ambele instanţe au reţinut pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi nemijlocit la cercetarea judecătorească, o situaţie de fapt corectă şi au dat faptelor încadrarea juridică legală.
Prima instanţă procedând la individulizarea pedepselor a omis să aplice dispoziţiile art.19 din OUG nr.43/2002 în privinţa inculpatului M M N şi a stabilit termene de încercare nelegale de 2 ani în privinţa pedepselor aplicate inculpaţilor B I C şi P I, a căror executare a fost suspendată condiţionat. În condiţiile date prima instanţă a hotărât ca pedepsele aplicate inculpaţilor M şi G R, în cuantumuri orientate spre jumătatea maximului şi chiar depăşind această limită, să nu fie executate prin privare de libertate – şi a făcut aplicarea art.86¹ Cod penal.
În apel, se reţine că, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art.19 din OUG nr.43/2002, text de lege potrivit căruia persoana care a comis una din infracţiunile de competenţa DNA beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege. Motivând că datorită aplicării art.19 din OUG nr.43/2002 nu se mai impune majorarea pedepselor, curtea de apel având în vedere multitudinea faptelor săvârşite de inculpaţi şi calitatea lor de lucrători de poliţie ajunge la concluzia că prima instanţă a greşit când a dispus suspendarea executării pedepselor sub supraveghere.
Potrivit concepţiei, ce a impus modul în are sunt enumerate criteriile de individualizare în art.72 Cod penal, „gradul de pericol social al faptei săvârşite” şi „persoana infractorului”, constituie două criterii de individualizare autonome fiecare cu un conţinut propriu, deosebit de a celuilalt.
Desigur, în cadrul operaţiei de individualizare ele trebuie luate în considerare împreună.
Gradul de pericol social abstract al unei anumite infracţiuni este evaluat de legiuitor în momentul incriminării şi el se reflectă prin pedeapsa pe care o prevede pentru acea infracţiune, care apare un echivalent al gradului de pericol social generic al infracţiunii respective.
Este de necontestat că infracţiunile de corupţie cum sunt cele săvârşite de inculpaţi sunt infracţiuni care aduc atingere unor activităţi de interes public, infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciu.
Aşa cum rezultă din situaţia de fapt gravitatea faptelor nu a fost analizată în concret mai ales de instanţa de apel. Astfel, fără a contesta săvârşirea de către inculpaţi a mai multor acte infracţionale, în special inculpatul M, rezultă că persoanele implicate făceau parte dintre cunoştinţele inculpatului, care au intervenit pentru a fi ajutate în situaţii mai deosebite. Actele efectuate erau acte legale, inculpatul nu a primit bani sau foloase pentru a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act sau în scopul de a face un act contrar îndatoririlor de serviciu, a primit bani pentru că şi-a servit cunoştinţele.
Vinovăţia sa, reţinută corect de instanţe, constă în faptul că a primit bunuri deşi nu avea voie să facă acest lucru. Numită cu un termen impropriu activitatea inculpatului se circumscrie actelor de mică corupţie.
Referitor la persoana inculpaţilor rezultă că nu au mai săvârşit fapte antisociale, că au avut o comportare corectă în familie şi societate şi au recunoscut şi regretat faptele săvârşite.
Mai mult de atât, deşi existau dovezi la dosar prima instanţă nu a reţinut în ce-l priveşte pe inculpatul M M, incidenţa dispoziţiilor art.19 din OUG nr.43/2002 caz de reducere a limitelor pedepselor pentru infracţiunea săvârşită la jumătate.
Analizând aptitudinea inculpaţilor de a se îndrepta, chiar fără executarea pedepsei având în vedere gravitatea faptelor, lipsa antecedentelor penale, atitudinea procesuală sinceră, viaţa de familie organizată şi, nu în ultimul rând, că pentru faptele lor au fost îndepărtaţi din corpul poliţiştilor, fiind exclusă săvârşirea unor fapte de aceeaşi natură în viitor, Înalta Curte apreciază că hotărârea primei instanţei răspunde scopului şi rolului pedepsei prevăzută în art.52 din Codul penal.
Aşa fiind urmează ca, în temeiul art.385¹⁵ pct.2 lit.d, să admită recursurile, să caseze decizia penală atacată numai cu privire la modalitatea de executare a pedepselor şi să menţină dispoziţiile sentinţei nr.500/18.10.2007 a Tribunalului Bacău, cu privire la cuantumul pedepselor şi a modalităţii de executare.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Motivul de recurs privind greşita stabilire a cheltuielilor judiciare în cursul urmăririi penale este nefondat, instanţele obligând inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat cu prestarea procesului.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor va fi plătit din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE: Admite recursurile declarate de inculpaţii M M N şi G R împotriva deciziei penale nr.95 din 24 iunie 2008 a Curţii de Apel Bacău.
Casează decizia penală atacată în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii M M N şi G R numai cu privire la modalitatea de executare a pedepselor aplicate acestora.
Menţine dispoziţiile sentinţei penale nr.500/D din 18 octombrie 2007 a Tribunalului Bacău cu privire la cuantumul pedepselor şi a modalităţii de executare.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale recurate.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurenţilor inculpaţi, în sumă de câte 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 4 noiembrie 2008.

Alte legături de la această informație

comunicate de presă din 31 ianuarie 2007