IMPARȚIALITATE·INTEGRITATE·EFICIENȚĂ
Cod ECLI ECLI:RO:CACTA:2023:059.000314
Operator de date cu caracter personal 3170
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr. 900/88/2022
DECIZIA PENALĂ NR. 314/P
Ședința publică de la 27 Martie 2023
Complet specializat pentru cauze penale constituit din:
Judecător (...) – președintele completului
Judecător (...)
Grefier (...)
Cu participare
Procuror (...) din cadrul Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Constanța
Pe rol, pronunțarea asupra apelului penal formulat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE – DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE – SERVICIUL TERITORIAL CONSTANȚA împotriva sentinței penale nr. 1 din 20.09.2022, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr. 900/88/2022, privind persoana condamnată FF (...), la reprezentantul convențional SCA C, I, M.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 09.03.2023 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit pronunțarea la data de 27.03.2023, când a decis următoarele:
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 1 din 20.09.2022, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr. 900/88/2022 s-au hotărât următoarele:
”În temeiul art 432 alin 1 C Pr Pen raportat la art 426 alin 1 lit b C Pr Pen
Admite contestația în anulare formulată de FF (...) împotriva sentinței penale cu nr. 92/18.11.2021 pronunțată de Tribunalul Tulcea.
Desființează sentința penală cu nr. 92/18.11.2021 a Tribunalului Tulcea și dispune rejudecarea cauzei.
În temeiul art 485 alin 1 lit b C Pr Pen
Respinge acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat între DNA – Serviciul Teritorial Constanța și FF și trimite dosarul procurorului în vederea continuării urmăririi penale.
În temeiul art 275 alin 3 C Pr Pen
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.”
Pentru a se pronunța în sensul celor menționate anterior, judecătorul instanței de fond a reținut următoarele:
“La data de 14.07.2022, sub nr. 900/88/2022 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea cererea formulată de FF ce are ca obiect calea de atac a contestației în anulare împotriva sentinței penale cu nr. 92/2021 a Tribunalului Tulcea.
Se arată în cuprinsul contestației în anulare că, prin sentința penală nr. 92/2021 a Tribunalului Tulcea a fost admis acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat la 24.09.2021 între DNA -Serviciul Teritorial Constanța și inculpatul FF, acord încheiat în dosarul cu nr. 123/P/2021 .
Potrivit acordului, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare , pedeapsă formată din două pedepse de câte 1 an și 6 luni închisoare fiecare. S-a dispus și interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art 66 lit a și b C Pen pe durata unui an.
Executarea pedepsei a fost suspendată sub supraveghere stabilindu-se un termen de încercare de 3 ani.
Contestația în anulare are în vedere situația de fapt în sensul că, la momentul pronunțării, instanța ar fi trebuit să observe că răspunderea penală a inculpatului s-a prescris urmare depășirii termenului general de prescriere. Potrivit Deciziilor Curții Constituționale a României, în materia prescrierii răspunderii penale, textul art 155 alin 1 C Pen era inaplicabil, calculul termenului urmând a fi fost calculat în conformitate cu dispozițiile art 153 alin 1 și art 154 alin 1 lit d C Pen.
Se solicită admiterea contestației, desființarea sentinței de condamnare și rejudecarea cauzei. Întrucât sentința penală atacată este una care consfințea un acord de recunoaștere a vinovăției se solicită ca la momentul rejudecării să fie avute în vedere prevederile art 485 alin 1 lit b C Pr Pen, respectiv soluția respingerii acordului și trimiterea dosarului către procuror în vederea continuării urmăririi penale.
Este depusă la dosar fotocopia sentinței penale cu nr. 92/18.11.2021 a Tribunalului Tulcea.
Asupra contestației în anulare:
Urmare contestației în anulare formulată de condamnatul FF și pe baza înscrisurilor de la dosar, la data de 25.08.2022, în temeiul art 431 alin 2 C Pr Pen aceasta a fost admisă , în principiu.
Examinând în fond contestația în anulare urmează a se evalua existența în cauză a motivului de la lit b al art 426 C Pr Pen respectiv dacă, la momentul la care inculpatul a fost condamnat existau sau nu probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal.
Așa cum contestatarul menționa în cererea sa, prin sentința penală cu nr.92/18.11.2021 pronunțată de Tribunalul Tulcea, a fost admis acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat la 24.09.2021 între DNA serviciul Teritorial Constanța și inculpatul FF.
Astfel, în temeiul art 18 ind 1 1 din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat FF la câte 2 pedepse de câte 1 an și 6 luni fiecare și la 2 pedepse accesorii și 2 pedepse complementare de câte 1 an fiecare constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art 66 lit a și b C Pen.
Pedepsele au fost contopite în pedeapsa principală de 2 ani închisoare și cea complementară de 1 an interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art 66 lit a și b C Pen
Executarea pedepsei a fost suspendată sub supraveghere stabilindu-se un termen de încercare de 3 ani.
Ca stare de fapt se reține că, la 15.05.2012 FF a atașat unei cereri de sprijin APIA trei adeverințe ce erau false și că a făcut declarații inexacte la momentul la care a depus un formular privind majorarea suprafeței ( la 23 ha) ce fusese declarată inițial ( 18,25 ha).
Se mai reține că, la 15.05.2012 a depus la APIA - în calitate de reprezentant al I.I. F I F - înscrisuri din care rezultau alte suprafețe asupra cărora ar fi avut un drept de folosință decât cele reale.
Urmare celor două acțiuni s-au obținut pe nedrept sumele de 43.942,40 lei respectiv 233.637,95 lei.
Problema de dezbătut este aceea de a se constata dacă, la momentul condamnării, era sau nu incident cazul de încetare a procesului penal prevăzut de art 16 alin 1 lit f C Pr Pen prin prisma îndeplinirii termenului de prescriere a răspunderii penale a inculpatului FF.
Aceasta întrucât , față de dispoziția și considerentele Deciziei nr. 297/2018 a Curții Constituționale , instanța de condamnare ar fi trebuit să constate dacă termenul de prescriere a răspunderii penale era împlinit.
Prin Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal Curtea Constituțională a stabilit că „soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea „oricărui act de procedură în cauză“, din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal, este neconstituțională”.
În considerentele Deciziei, Curtea reține că prevederile art.155 alin.(1) din Codul penal sunt lipsite de previzibilitate și, totodată, contrare principiului legalității incriminării, întrucât sintagma „oricărui act de procedură” din cuprinsul acestora are în vedere și acte ce nu sunt comunicate suspectului sau inculpatului, nepermițându-i acestuia să cunoască aspectul întreruperii cursului prescripției și al începerii unui nou termen de prescripție a răspunderii sale penale.
Ulterior, s-a reținut că Decizia nr.297/2018 împrumută natura juridică a unei decizii simple/extreme, întrucât, constatând neconstituționalitatea faptului că întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale se realiza prin îndeplinirea „oricărui act de procedură în cauză”, Curtea a sancționat unica soluție legislativă pe care dispozițiile art.155 alin.(1) din Codul penal o reglementau.
Raportând Decizia nr. 297/2018 a Curții Constituționale la momentul condamnării inculpatului FF rezultă că Decizia trebuia a fi aplicată ca una simplă, cu consecințele expuse în Decizia nr. 358/2022, anume: „ .... pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale ”.
Tot în considerentele Deciziei nr. 297/2018 se arată că încă din anul 2012 Curtea Constituțională a României a stabilit că prescripția aparține dreptului penal material, și nu dreptului procesual penal și că, așa fiind, prescripția este o cauză de înlăturare a răspunderii penale. Curtea a reținut că, înlăturându-se răspunderea penală, se înlătură și acțiunea penală, dar acesta este un efect derivat, de ordin procesual, ce decurge din primul efect, din înlăturarea răspunderii penale, efect de ordin material. Prin urmare, Curtea a conchis că prescripția răspunderii penale apare ca o cauză de înlăturare a răspunderii penale și, pe cale de consecință, ca o cauză de înlăturare sau de neaplicare a pedepsei, cauză care face să înceteze dreptul de a trage la răspundere penală și obligația corespunzătoare.
În concluzie, la momentul la care inculpatul FF a fost condamnat, 18.11.2021, „..... fondul activ al legislației nu conținea vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale .”
Cum dispozițiile art 155 alin 1 C Pen erau inexistente la momentul admiterii acordului de recunoaștere a vinovăției, singurele referiri la prescrierea răspunderii penale erau cele de la art 153 și art 154 C Pen.
Examinând dispozițiile legale mai sus menționate, art 153 și art 154 C Pen și reținând starea de fapt ( din perspectiva momentului săvârșirii faptei – luna mai 2012 ) se constată că instanța a condamnat pe inculpat desi existau probe cu privire la o cauză – împlinirea termenului de prescriere a răspunderii penale - care ar fi condus la încetarea procesului.
Așa cum se arăta și în Încheierea din 25.08.2022, noțiunea de probă trebuie înțeleasă ca normă de drept substanțial, interpretată din perspectiva unor elemente de fapt .
Apreciem că în prezenta cauză nu se pot pune în discuție efectele retroactive ale Deciziei CCR pentru simplul motiv că, la momentul începerii urmăririi penale, Decizia nr. 297/2018 a Curții Constituționale își producea efectele pentru viitor. Mai mult, interpretarea că actul comunicat suspectului sau inculpatului ar fi întrerupt cursul prescripției răspunderii penale, nu este aplicabilă în prezenta speță, inculpatul FF dobândind calitatea de suspect în octombrie 2020 adică după trecerea termenului de 8 ani de la momentul săvârșirii faptei, prin urmare după momentul prescrierii răspunderii penale.
Pentru considerentele expuse, instanța constată a fi incidentă prevederea art 426 alin 1 lit b C.Pr Pen, cu consecința admiterii contestației în anulare și desființarea sentinței penale atacată.
Potrivit art 432 alin 1 C Pr Pen., instanța ... desființează hotărârea a cărei anulare se cere și procedează .... la rejudecarea cauzei după desființare.
După cum se menționa anterior, prima instanță a fost sesizată în vederea analizării acordului de recunoaștere a vinovăției încheiat între DNA Serviciul Teritorial Constanța și inculpatul FF..
Raportat la teza finală a art 432 alin 1 C Pr Pen și soluția de desființare a hotărârii penale anterior pronunțată rezultă că prezenta instanță „ ia locul primei instanțe ” și are a analiza solicitarea inițială, respectiv a admite sau a respinge acordul de vinovăție.
Având în vedere circumstanțele speței și dispozițiile consemnate în acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de DNA Serviciul Teritorial Constanța și inculpatul FF precum și Decizile Curții Constituționale a României referitoare la neconstituționalitatea art 155 alin 1 C Pen., hotărârea ce urmează a fi adoptată de prezenta instanță este aceea de respingere a acordului încheiat, motivat de împrejurarea că soluția cuprinsă în acord este nelegală.
Dosarul de urmărire penală urmează a fi trimis către procuror pentru ca acesta să continue urmărirea penală.”
Împotriva sentinței penale nr. 1/CA din 20 septembrie 2022 a Tribunalului Tulcea a formulat apel DNA – ST Constanța pentru greșita admitere în principiu a contestației în anulare, reținându-se în esență că la dosar nu erau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, condiție necesară admiterii contestației în anulare.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține:
Prin sentința penală cu nr.92/18.11.2021 pronunțată de Tribunalul Tulcea, a fost admis acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat la 24.09.2021 între DNA Serviciul Teritorial Constanța și inculpatul FF.
Astfel, în temeiul art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat FF la câte 2 pedepse de câte 1 an și 6 luni fiecare și la 2 pedepse accesorii și 2 pedepse complementare de câte 1 an fiecare constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art 66 lit a și b C Pen.
Pedepsele au fost contopite în pedeapsa principală de 2 ani închisoare și cea complementară de 1 an interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit a și b C Pen
Executarea pedepsei a fost suspendată sub supraveghere stabilindu-se un termen de încercare de 3 ani.
Cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 alin.1 lit. b din Codul de procedură penală presupune o eroare de procedură constând omisiunea instanței de a se pronunța asupra încetării procesului penal. Existența probelor implică apariția unor elemente noi, neavute în vedere de către completul de judecată, ca urmare a unei erori procedurale. Din această perspectivă, așa cum în mod temeinic a reținut instanța de fond, noțiunea de probă trebuie înțeleasă ca normă de drept substanțial, interpretată din perspectiva unor elemente de fapt.
Prin Decizia nr. 358 din 26.05.2022 a Curții Constituționale a României, s-a constatat că dispozițiile art.155 alin.1 Cod penal sunt neconstituționale.
Prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 297 din 26 aprilie 2018 a fost constatată neconstituționalitatea soluției legislative, potrivit căreia întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale se putea realiza prin îndeplinirea ”oricărui act de procedură în cauză” din cuprinsul art. 155 alin.1 din Codul penal, iar prin Decizia nr.358/26.05.2022, Curtea Constituțională a României a declarat neconstituțional și textul rămas în vigoare din cuprinsul art.155 alin.1 Cod penal ca urmare a Deciziei nr.297/2018.
Din conținutul Deciziilor Curții Constituționale a României nr. 297/2018 și nr. 358/2022 se desprind următoarele:
- art. 155 alin. (1) din Codul penal, supus controlului de constituționalitate, a avut următorul conținut: „Cursul termenului prescripției penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză”;
- prin Decizia Curții Constituționale nr. 297/2018 s-a constatat neconstituționalitatea soluției legislative circumscrisă sintagmei „oricărui act de procedură în cauză”, întrucât aceasta era lipsită de previzibilitate și, totodată, contrară principiului legalității incriminării, pentru că sintagma are în vedere și acte ce nu sunt comunicate suspectului sau inculpatului, nepermițându-i acestuia să cunoască aspectul întreruperii cursului prescripției și al începerii unui nou termen de prescripție a răspunderii sale penale (paragraful 31);
- Decizia Curții Constituționale nr. 297/2018 a avut natura unei decizii simple/extreme, întrucât instanța de contencios constituțional a sancționat unica soluție legislativă reglementată prin dispozițiile art. 155 alin. (1) din Codul penal (aspect statuat prin Decizia Curții Constituționale nr. 358/2022, paragraful 61). Referirea la soluția legislativă cuprinsă în Codul penal anterior a avut un rol orientativ, iar nu obligatoriu, destinat legiuitorului, iar nu organelor judiciare (paragrafele 68, 70) și aceasta nu putea fi interpretată ca o permisiune acordată de către instanța de contencios constituțional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripției răspunderii penale (paragraful 72);
- de la data publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, respectiv 25 iunie 2018, „fondul activ al legislației nu a conținut vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale”, rămânând neafectate termenele de prescripție generală reglementate de dispozițiile art. 154 din Codul penal (Decizia nr. 358/2022, paragraful 73, 74);
- ulterior publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, respectiv 25 iunie 2018, textul art. 155 alin. (1) din Codul penal a avut următorul conținut: „Cursul termenului prescripției penale se întrerupe prin îndeplinirea”(Decizia nr. 358/2022, paragraful 76);
- prin decizia Curții Constituționale nr. 358/2022 s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal, reținându-se că norma supusă controlului de constituționalitatea nu este susceptibilă de o aplicare clară și previzibilă în absența intervenției legiuitorului (paragrafele 60, 75);
- prin O.U.G. nr. 71/2002, publicată în M. Of. nr. 531 din 30 mai 2022 au fost modificate dispozițiile art. 155 alin. (1) din Codul penal, prevăzându-se „Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului”.
În raport cu aspectele expuse și având în vedere efectele deciziilor Curții Constituționale astfel cum sunt prevăzute de art. 147 alin. (1) din Constituția României, se reține că în ceea ce privește întreruperea termenului prescripției răspunderii penale prevăzută de art. 155 alin. (1) din Codul penal a existat următoarea succesiune de legi:
- de la data intrării în vigoare a Codului penal (1 februarie 2014) și până la publicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, textul art. 155 alin. (1) din Codul penal a avut conținutul „Cursul termenului prescripției penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză” și s-a bucurat de prezumția de constituționalitate.
- între data publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018 (a cărei natură a fost lămurită prin Decizia Curții Constituționale nr. 358/2022) și până la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 71/2022, textul art. 155 alin. (1) din Codul penal a avut conținutul „Cursul termenului prescripției penale se întrerupe prin îndeplinirea” și nu a cuprins vreun caz de întrerupere a cursului termenului de prescripție.
- de la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 71/2022, textul art. 155 alin. (1) din Codul penal are următorul conținut „Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului”.
Întrucât în dreptul român normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial), acestea sunt supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din Codul penal, cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție și art. 5 din Codul penal.
De asemenea, prin Decizia nr. 67/25 octombrie 2022 ICCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a hotărât că normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din Codul penal, cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție și art. 5 din Codul penal.
În consecință, având în vedere aspectele reținute cu privire la efectele deciziilor Curții Constituționale și Decizia nr. 67/25 octombrie 2022 ICCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, instanța constată că dispozițiile art. 155 alin. (1) din Codul penal în forma în vigoare ulterior Deciziei nr. 297/2018 (a cărei natură a fost stabilită prin Decizia nr. 358/2022) constituie lege penală mai favorabilă, ca efect al inexistenței unui caz de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale cu consecința incidenței exclusiv a termenelor generale de prescripție prevăzute de art. 154 Cod penal.
Întrucât pedeapsa prevăzută de art. 18 1 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 este închisoarea de la 2 la 7 ani, conform art. 154 alin. (1) lit. c) Cod penal, termenul general al prescripției răspunderii penale pentru comiterea infracțiunii de obținerea nelegală de fonduri din bugetul unional este de 8 ani.
Având în vedere că infracțiunea dedusă judecății ar fi fost comisă în luna mai 2012, se constată că termenul de prescripție a răspunderii penale de 8 ani era împlinit la data pronunțării sentinței penale nr. 92/18.11.2021 a Tribunalului Tulcea.
Curtea constată că apelul formulat de reprezentantul Ministerului Public este fondat dintr-o altă perspectivă, constând în aceea că instanța de fond a omis să dispună și anularea formulelor de executare care au fost emise în baza sentinței penale nr. 92/18.11.2021 a Tribunalului Tulcea.
Se constată că, prin sentința penală nr. 92/18.11.2021 a Tribunalului Tulcea s-a dispus alături de condamnarea inculpatului FF la pedeapsa închisorii și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b din Codul penal, cu titlu de pedeapsă complementară și accesorie și s-au întocmit forme de executare necesare interzicerii drepturilor anterior menționate. De asemenea, s-au întocmit formalități necesare către Serviciu de Probațiune Tulcea, stabilindu-se în sarcina inculpatului mai multe obligații pe durata termenului de supraveghere.
Pentru aceste considerente, constatând ca fiind fondată contestația în anulare, Curtea în baza art.421 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală va admite apelul DNA – ST Constanța, va desființa în parte sentința penală apelată și va anula formele de executare emise în baza sentinței penale nr. 92/18.11.2021 a Tribunalului Tulcea, definitivă prin neapelare.
În baza în ar.t. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală, admite apelul declarat de către DNA – ST Constanța împotriva sentinței penale nr. 1/CA din 20 septembrie 2022 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr. 900/88/2022.
Desființează în parte sentința penală apelată și, rejudecând:
Anulează formele de executare emise în baza sentinței penale 92/18.11.2021 a Tribunalului Tulcea, definitivă prin neapelare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu contravin prezentei decizii.
În baza în art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea la dispoziția părților și a procurorului, prin mijlocirea grefei instanței, azi 27.03.2023.
| Judecător (...), |
Judecător, |
| președintele completului de judecată |
(...) |
| |
| Grefier, |
| (...) |
Red.sent.jud.fond C.M.Matei
Red.dec.jud.C.Jigău
2ex./27.03.2023