Direcția Națională Anticorupție

IMPARȚIALITATE·INTEGRITATE·EFICIENȚĂ

Dosar nr. 12863/311/2006 ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECŢIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ Nr. 420
Şedinţa publică de la 05 Iunie 2008
[...]
Asupra recursurilor penale de faţă;
În aplicarea dispoziţiilor art. 385¹⁴ C.p.p., din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 563 din 29 iunie 2007 pronunţată în dosarul nr. 12863/311/2006, Judecătoria Slatina, în baza art. 11 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 78/2000, cu completările şi modificările ulterioare, a condamnat inculpatul J S A la pedeapsa de 2 ani închisoare, iar în baza art.81 C.p., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate, pe perioada prev. de art. 82 C.p. şi s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 C.p. privind revocarea beneficiului suspendării condiţionate.
În baza art. 191 C.p.p., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în fapt că, în anul 1998, S.C. A C S.A. Corabia a intrat în procedura de organizare şi faliment, urmare a cererii înregistrată la Tribunalul Olt, cerere formulată de D.G.P.C.F.S. Olt, iar la 12 septembrie 2001, judecătorul sindic a numirea ca lichidator judiciar inculpatului J S A, dispunând ca acesta să procedeze la vânzarea în bloc a bunurilor aparţinând S.C. A C S.A. Corabia, în vederea recuperării sumelor de bani datorate creditorilor.
Vânzarea prin licitaţie a bunurilor din patrimoniul S.C. A C S.A. Corabia a fost autorizată de Tribunalul Olt prin încheierea din 21 aprilie 1999, urmare a cererii formulate de judecătorul sindic.
La data de 15 ianuarie 2002, inculpatul, în calitate de lichidator judiciar, s-a deplasat la sediul S.C. A C S.A. Corabia, unde a verificat mijloacele fixe şi a studiat actele contabile, întocmind lista bunurilor mobile şi imobile nevândute până la data numirii sale ca lichidator judiciar, constatând astfel că societatea nu deţinea titlul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 2,67 ha. aferent activelor deţinute, fapt menţionat în cuprinsul suplimentului la raportul de expertiză judiciară privind activele societăţii, depus la dosarul de urmărire penală la filele 85 – 87.
În vederea organizării procedurilor de vânzare prin licitaţie publică, inculpatul a solicitat publicarea unui anunţ cu privire la acest aspect, anunţ ce a apărut în cotidianul local O. R. din data de 04.02.2002.
La data de 08.02.2002 a avut loc prima şedinţă privind vânzarea la licitaţie publică a activelor S.C. A C S.A. Corabia, la care nu s-a prezentat însă nici un ofertant, iar la data de 15.02.2002, la şedinţa de vânzare la licitaţie publică, s-au prezentat S.C. D. S.A. Caracal reprezentată de N I şi persoana fizică M D. Inculpatul a stabilit ca preţ de pornire a licitaţiei 75% din valoarea stabilită de evaluator şi aprobată de judecătorul sindic, respectiv 414.124.126 ROL.
Întrucât nici unul dintre licitatori nu a oferit preţul stabilit, inculpatul – în calitate de lichidator judiciar – a redus preţul succesiv cu câte 5% la fiecare pas al licitaţiei, M D adjudecând activele S.C. A C S.A. Corabia cu suma de 212.587.340 ROL, aşa cum rezultă din conţinutul procesului-verbal de licitaţie din 15.02.2002.
Prin negociere directă, în data de 01.03.2002, M D a achiziţionat şi obiecte de inventar din incinta S.C. A C S.A. Corabia, pentru suma de 2.500.000 ROL.
Prin încheierea din 15.02.2002 pronunţată în dosarul nr. 29/F/1998, judecătorul sindic, considerând încheiate procedurile de licitaţie şi apreciind că au fost făcute în temeiul legii, l-a abilitat pe inculpatul J S A să încheiere contractul de vânzare-cumpărare cu M D, după plata integrală a preţului bunurilor adjudecate la licitaţie.
La data de 28.02.2002, a fost încheiat contractul de vânzare – cumpărare nr. 1, între inculpat – în calitate de lichidator judiciar al S.C. A C S.A. Corabia – şi M D, prin care, vânzătorul vinde şi cumpărătorul cumpără liber de orice sarcină activul denumit „fabrica de conserve legume”, în cuprinsul contractului fiind menţionate clădirile şi anexele ce compun activul, precum şi suprafaţa de teren de 2,67 ha. aferent activului despre care s-a făcut menţiunea ca societatea A C a obţinut dreptul de folosinţă şi „pentru care cumpărătorul va face cadastru şi actele necesare, potrivit Decretului 834 pentru obţinerea titlului de proprietate”.
La aceeaşi dată, inculpatul a întocmit şi facturile fiscale seria OT ACA nr. 4137302 pentru activul „fabrica de conserve-legume” şi nr. 4137303 pentru obiecte de inventar achiziţionate prin negociere directă, precum şi chitanţa nr. 8854140 ce face dovada încasării sumei de 48.025.000 ROL reprezentând contravaloare active pentru care s-a emis factura nr. 4137302, iar la 01.03.2002 a completat chitanţa nr. 8854141 pentru suma de 2.975.000 ROL reprezentând contravaloarea obiectelor de inventar.
Contractul, facturile şi chitanţele au fost prezentate judecătorului sindic, acesta dispunând refacerea contractului în ceea ce priveşte înlăturarea din cuprinsul său a menţiunilor privitoare la terenul în suprafaţă de 2,67 ha., ce nu făcuse şi nici nu putea face obiectul vânzării la licitaţie publică, întrucât S.C. A C S.A. Corabia nu era proprietara terenului, iar inculpatul nu respectase dispoziţia judecătorului sindic cu privire la încheierea contractului, după plata integrală a preţului.
Astfel, la data de 04.03.2002, inculpatul a emis chitanţa nr. 8854142 pentru suma de 32.650.000 ROL, iar la data de 25.03.2002 a emis chitanţa nr. 8854144 pentru suma de 122.303.351 Rol, M D achitând integral suma reprezentând preţul cumpărării activului societăţii A C S.A. Corabia.
În cursul cercetării penale efectuate de I.P.J. Dolj în dosarul de faliment nr. 29/F/1998 al Tribunalului Olt, a fost identificat contractul de vânzare – cumpărare care a fost prezentat martorului M D, acesta susţinând că semnătura de rubrica „cumpărător” nu-i aparţine, aspect confirmat de concluziile raportului de expertiză nr. 99816/11.11.2004 al Poliţiei mun. Craiova – Biroul Criminalistic.
În dovedirea susţinerilor sale, M D a depus la dosar contractul de vânzare – cumpărare nr. 1/28.02.2003, semnătura depusă pe acest contract fiind executată de el, aspect confirmat şi de expertiza scrisului dispusă în cauză. Acest contract a fost şi folosit de martor în demersurile făcute pentru obţinerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, M D declarând că nu avea cunoştinţă de contractul din 18 martie 2002.
Cu privire la împrejurările în care au fost întocmite cele două contracte de vânzare-cumpărare nr. 1/2002, inculpatul J S A a declarat că, după ce judecătorul sindic nu a acceptat contractul din 28.02.2002, a refăcut acest contract în sensul înlăturării din cuprinsul său a menţiunilor privitor la terenul aferent activelor S.C. A C S.A. Corabia şi l-a dat martorului N I D pentru a fi semnat de către M D, fiindu-i restituit câteva zile mai târziu, semnat.
Trecând la individualizarea judiciară a pedepselor, în aplicarea disp.art.72 şi urm.cod penal, instanţa de fond a reţinut drept criterii condiţiile concrete în care a fost săvârşită fapta, pericolul social al acesteia şi consecinţele produse, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului care nu are antecedente penale şi a avut o poziţie relativ sinceră în timpul procesului penal.
Probatoriile administrate în cauză, respectiv încheierile şi hotărârile pronunţate în cadrul procedurii judiciare la SC A SA, rapoartele de expertiză tehnico-judiciară, procesele verbale de licitaţie, listele de inventar a bunurilor mobile şi imobile prezentate la vânzare, contractul de vânzare-cumpărare şi actele financiar contabile întocmite urmare a tranzacţiei efectuate, rapoartele administratorului şi rapoartele de evaluare, hotărârile pronunţate în urma cererii de revizuire formulată de inculpat, depoziţiile martorilor M D, N I D, N I, R I, I I, G Ş şi D Ş, fişa privind cazierul judiciar al inculpatului, precum şi declaraţiile acestuia date la urmărirea penală şi în timpul cercetării judecătoreşti, le-a avut în vedere instanţa de fond la stabilirea situaţiei de fapt, la încadrarea juridică, la individualizarea pedepsei şi soluţionarea laturii civile a cauzei, în condiţiile arătate mai sus.
Împotriva acestei sentinţe, a formulat apel în termen atât D.N.A. – Serviciul Anticorupţie Craiova, cât şi inculpatul J S A.
În apelul declarat de către DNA este criticată sentinţa ca fiind netemeinică, motivat de faptul că pedeapsa aplicată este prea blândă în raport de gravitatea faptei săvârşite, iar modalitatea de executare dispusă de instanţa de fond este inadecvată.
Inculpatul a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, întrucât în mod greşit a fost condamnat având în vedere că este o cauză civilă, respectiv vânzarea unui bun al altuia, iar pedeapsa aplicată este prea aspră.
Prin decizia penală nr. 13 din 23 ianuarie 2008 pronunţată în dosarul cu nr. 12863/311/2006, Tribunalului Olt a respins, ca nefondate, apelurile declarate şi a obligat apelantul-inculpat la 1.500 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a reţinut, referitor la apelul formulat de D.I.I.C.OT. – Serviciul Teritorial Craiova, că este nefondat, deoarece instanţa de fond, la stabilirea şi aplicarea pedepsei, a ţinut seama, în totalitate, de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.p., respectiv de dispoziţiile părţii generale a codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gravitatea faptei săvârşite de inculpat, de persoana acestuia din urmă şi de împrejurările care atenuează sau agravează fapta.
Astfel, pe baza probatoriilor administrate, s-a reţinut vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii prev. de art. 11 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 78/2000 cu completările şi modificările ulterioare, cât şi împrejurarea că inculpatul a acoperit prejudiciul infracţional, depunând banii sustraşi imediat după începerea cercetărilor penale, a recunoscut săvârşirea infracţiunii şi nu este cunoscut cu antecedente penale.
Referitor la apelul declarat de inculpat, s-a apreciat de instanţa de prim control judiciar că, la data comiterii faptei, acesta avea calitatea de lichidator judiciar al S.C. A C S.A. Corabia, ţinându-se seama şi de faptul că inculpatul a săvârşit fapta într-un interval de 5 ani de la încetarea funcţiei, aşa cum prevăd dispoziţiile alin. 2 ale art. 11 din Legea nr. 78/2000.
S-a constatat totodată că nu s-au încălcat nici dispoziţiile privind competenţa materială pentru cercetarea faptelor de corupţie de către DI.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Craiova şi nici cele privitoare la componenţa completului de judecată.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs, în termen, atât Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Anticorupţie Craiova, cât şi inculpatul J S A .
În recursul declarat de către DNA s-a invocat incidenţa cazului de casare prev.de art.385⁹ pct.14 cod procedură penală privind individualizarea, precum şi faptul că în mod greşit nu s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, iar în recursul declarat de inculpat, s-a invocat incidenţa cazurilor de casare prev.de art.385⁹ pct.1,13,18 şi 14 cod procedură penală.
Recursul declarat de către DNA este fondat numai cu privire la pedeapsa complementară, iar recursul declarat de inculpat este nefondat.
Analizând probatoriile administrate în cauză şi hotărârile pronunţate, în raport de cazurile de casare invocate, Curtea reţine că instanţa de fond a încadrat corect fapta şi a aplicat inculpatului o pedeapsă ce este în concordanţă cu aceste probatorii şi criteriile de individualizare avute în vedere.
Vinovăţia inculpatului, sub forma intenţiei directe, pentru fapta comisă este stabilită în mod indubitabil cu probatoriile administrate, care se coroborează de altfel în parte şi cu declaraţiile acesteia date la urmărirea penală şi în timpul cercetării judecătoreşti.
Nu poate fi reţinut primul motiv de recurs invocat de către inculpat, referitor la competenţa după materie, având în vedere dispoziţiile prev.de art.11 alin.1 şi 2 din Legea 78/2000 privind faptele săvârşite într-un interval de 5 ani de la încetarea funcţiei de lichidator judiciar.
În raport de aceste dispoziţii, este neîntemeiat şi cel de-al doilea motiv de recurs privind fapta care nu ar fi prevăzută de legea penală.
Totodată nu poate fi reţinut motivul privind săvârşirea de către instanţă a unei erori grave de fapt, fiind fără dubiu că inculpatul a efectuat vânzarea imobilului teren, însuşindu-şi contravaloarea şi numai după ce s-a început urmărirea penală împotriva celorlalţi inculpaţi a iniţiat redeschiderea procedurii judiciare şi depunerea sumei obţinute.
Pedeapsa de 2 ani închisoare cu incidenţa dispoz.prev.de art.81 şi urm.cod penal, aplicată de instanţa de fond, respectă dispoz.prev.de art.72 şi urm.cod penal, raportate la speţă şi este în măsură să realizeze finalitatea dispoziţiilor prev.de art.52 cod penal, dacă avem în vedere lipsa de antecedente penale a inculpatului, poziţia sa procesuală relativ sinceră, stăruinţa depusă în încercarea de a intra în legalitate cu privire la vânzarea imobilului, vârsta acestuia şi faptul că este integrat social, având o familie cu copii minori, astfel că apar ca neîntemeiate motivele de recurs privind individualizarea, invocate de inculpat şi DNA.
Recursul DNA este fondat însă, în ceea ce priveşte neaplicarea de către instanţa de fond a pedepsei complementare de interzicere a unor drepturi, astfel, potrivit disp. prev. de art.64 cod penal pedeapsa complementară constă în interzicerea unuia sau unora din drepturile prevăzute în alin.1 lit.a – e, respectiv dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie, ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii; drepturile părinteşti şi dreptul de a fi tutore sau curator, iar în conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art.65 cod penal, pedeapsa complementară poate fi aplicată, dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puţin 2 ani şi instanţa constată că, faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.
În speţă, Curtea reţine că în raport de elementele arătate mai sus, respectiv gravitatea infracţiunii, împrejurările în care a fost săvârşită, persoana inculpatului, care avea calitatea de lichidator, de valoarea prejudiciului şi chiar de poziţia sa procesuală, pedeapsa complementară este necesară.
Faţă de aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor prev.de art.385¹⁵ pct.2 lit.d cod procedură penală, va fi admis recursul declarat de către DNS – Serviciul Teritorial Craiova şi vor fi casate în parte decizia şi sentinţa, pe latură penală în sensul că va fi aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.c cod penal, pe o perioadă de 2 ani apreciată ca fiind suficientă.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Pentru motivele arătate mai sus, în temeiul dispoziţiilor prev.de art.385¹⁵ pct.1 lit.b cod procedură penală, va fi respins recursul declarat de inculpatul J S – A împotriva aceloraşi hotărâri, iar în baza disp.art.192 cod procedură penală, va fi obligat la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
În aplicarea disp.prev.de art.426 cod procedură penală, va dispune comunicarea soluţiei la registrul comerţului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, DIRECŢIA NAŢIONALĂ ANTICORUPŢIE – SERVICIUL ANTICORUPŢIE CRAIOVA, împotriva deciziei penale nr. 13 din 23 ianuarie 2008 pronunţată în dosarul cu nr. 12863/311/2006 al Tribunalului Olt.
Casează în parte decizia penală şi sentinţa penală recurate, pe latură penală, în sensul că aplică pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 litera "c" C.p. pe o perioadă de 2 ani.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Respinge, ca fiind nefondat, recursul declarat de inculpatul J S A, împotriva deciziei penale nr. 13 din 23 ianuarie 2008 pronunţată în dosarul cu nr. 12863/311/2006 al Tribunalului Olt.
Dispune comunicarea soluţiei la Registrul Comerţului.
Obligă inculpatul la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică de la 05 Iunie 2008.

Alte legături de la această informație

comunicate de presă din 27 decembrie 2006