IMPARȚIALITATE·INTEGRITATE·EFICIENȚĂ
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
| Decizia nr. 1402 |
Dosar nr. 6116/86/2006 |
Şedinţa publică din 15 aprilie 2008
S-a luat în examinare recursul declarat de partea civilă SC A. S. SRL împotriva deciziei penale nr.113 din 10 decembrie 2007 a Curţii de Apel Suceava, privind pe inculpatul RSI.
S-a prezentat intimatul inculpat, aflat în stare de arest, asistat de avocat P A, apărător desemnat din oficiu.
Au lipsit: recurenta parte civilă şi intimatele părţi civile.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Intimatul inculpat a arătat că există o eroare materială în citare, întrucât între el şi recurentă nu exista disensiuni, el a fost un investitor strategic, iar D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. i-au scos din încadrarea juridică infracţiunea de bancrută.
A mai arătat că în dosarul nr.92/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, la fila 35 sunt consemnate greşit datele sale de stare civilă, deoarece după ce i-a fost furat B.I., Poliţia i-a făcut un altul cu un CNP fals şi greşit menţionat locul naşterii.
De asemenea, a susţinut că Ministerul Finanţelor Publice este obligat să acorde despăgubiri şi că nu se face vinovat de comiterea faptei.
Instanţa a învederat intimatului inculpat că recurenta parte civilă a promovat recursul în favoarea sa.
Intimatul inculpat a arătat că aşa este corect, întrucât pe cambii a respectat toate prevederile legale.
În concluzie a solicitat achitarea, arătând că este nevinovat şi anularea mandatului de arestare, susţinând că buletinul de identitate nu conţine datele sale reale de stare civilă.
Apărătorul inculpatului a arătat că există un memoriu la dosar, pe care îl apreciază a fi de fapt recurs şi care a fost declarat de soţia acestuia. Faţă de această împrejurare consideră că ar trebui întrucât inculpatul dacă îşi însuşeşte acest recurs şi, întrucât nu a declarat apel în cauză, ar urma discuţii asupra declarării recursului în termen.
Instanţa a reiterat împrejurarea că recursul părţii civile este în favoarea inculpatului.
Apărătorul intimatului inculpat a solicitat admiterea recursului părţii civile, casarea deciziei atacate şi, pe fond, achitarea inculpatului.
A mai arătat că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea a trei infracţiuni şi condamnat la 7 ani închisoare prin contopirea pedepselor aplicate, motiv pentru care solicită descontopirea acestora, repunerea în individualizarea lor şi achitarea în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, întrucât lipseşte latura subiectivă a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
De asemenea, a solicitat achitarea potrivit dispoziţiilor art.10 lit.a Cod procedură penală, întrucât fapta nu există pentru tentativă la infracţiunea de înşelăciune.
Procurorul a solicitat respingerea recursului părţii civile, ca nefondat, arătând că din materialul probator administrat în cauză s-a dovedit că fapta a fost săvârşită de către inculpat şi s-a stabilit vinovăţia acestuia.
Totodată, s-au anulat înscrisurile întocmite de inculpat cu această ocazie.
Cât priveşte susţinerea privind recursul declarat de inculpat a solicitat respingerea acestuia ca inadmisibil, potrivit dispoziţiilor art.3851 alin.4 Cod procedură penală, arătând că inculpatul nu a declarat apel în cauză, iar soluţia dispusă de instanţa de control judiciar nu a modificat sentinţa instanţei de fond şi nu în ultimul rând, faptul că nu a fost depus la instanţa corespunzătoare.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, a solicitat admiterea recursului părţii civile, apreciind ca fiind nefondate susţinerile parchetului.
După încheierea dezbaterilor s-au depus motive de recurs din partea recurentei părţi civile SC A S SRL.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr.217 din 23 iulie 2007, Tribunalul Suceava a dispus următoarele :
A respins ca nefondate excepţiile relativ la necompetenţa materială a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Suceava, precum şi a tribunalului în soluţionarea cauzei, invocate de către inculpatul RSI.
A respins ca nefondată, cererea formulată de inculpat, privind introducerea în cauză a Grup S. S. M. Ltd în calitate de persoană responsabilă civilmente.
A admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului RSI prin rechizitoriu, formulată de procuror, în sensul reţinerii stării de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art.37 lit.a Cod penal.
L-a condamnat pe inculpatul RSI, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art.290 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal şi art.37 lit.a Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art.290 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, la pedeapsa de 6 luni închisoare;
- tentativă la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art.20 raportat la art.215 alin.1, 2, 3 şi 5 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal şi art.37 lit.a Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art.20 raportat la art.215 alin.1, 2, 3 şi 5 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b şi c Cod penal, după executarea pedepsei principale.
A constatat că infracţiunile din prezenta cauză sunt concurente cu infracţiunile pentru care inculpatul RSI a fost condamnat prin sentinţa penală nr.456 din 21 decembrie 2005 a Tribunalului Suceava, rămasă definitivă prin decizia penală nr.4437 din 11 iunie 2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală mai sus-menţionată şi a repus pedepsele în individualitatea lor, astfel:
-1 lună închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art.290 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.37 lit.a Cod penal, art.74 alin.2 Cod penal şi art.76 lit.e Cod penal;
- 2 ani închisoare, pentru săvârşirea unei tentative la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art.20 raportat la art.215 alin.1, 2, 3 şi 5 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.37 lit.a Cod penal, art.74 alin.2 Cod penal şi art.76 lit.b Cod penal.
În temeiul art.36 raportat la art.34, 35 Cod penal, a contopit pedepsele la care a fost condamnat inculpatul prin prezenta hotărâre, cu cele care i-au fost aplicate prin sentinţa penală nr.456 din 21 decembrie 2005 a Tribunalului Suceava, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b şi c Cod penal, după executarea pedepsei principale, la care se adiţionează pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr.1103 din 10 noiembrie 1999 a Judecătoriei Giurgiu, rămasă definitivă prin neapelare la data de 21 decembrie 1999, urmare a revocării beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate prin sentinţa penală nr.456 din 21 decembrie 2005 a Tribunalului Suceava, rămasă definitivă prin decizia penală nr.4437 din 11 iunie 2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inculpatul având de executat în total pedeapsa de 7 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b şi c Cod penal.
A făcut aplicarea art.71 alin.2 Cod penal, pe durata executării pedepsei principale, inculpatului fiindu-i interzise drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a lit.b şi c Cod penal.
În baza art.88 alin.1 şi art.36 alin.3 Cod penal, a dedus din pedeapsa rezultantă la care a fost condamnat inculpatul prin prezenta sentinţă, durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 24 octombrie 1996 la 23 noiembrie 1996, perioada executată de la 28 august 2006 la zi.
A anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentinţei penale nr.456 din 21 decembrie 2005 a Tribunalului Suceava şi a dispus emiterea unui nou mandat în conformitate cu prezenta sentinţă.
A respins, ca nefondate, acţiunile civile promovate în cauză de către S.C. M A SRL Vaslui, S.C. M. SRL Satu Mare şi Fundaţia „M. L. B.” Micleşti şi a constatat că SC A .S. SRL Iaşi nu s-a constituit parte civilă.
În conformitate cu dispoziţiile art.348 Cod procedură penală, a anulat înscrisurile false, respectiv :
- contractul de asociere nr.161 din 22 august 2003, încheiat cu S.C. M. A. SRL Vaslui, cambia nr.00346/C-161 din 15 septembrie 2003 şi contractul de împrumut credal nr.401 din 17 septembrie 2003, prin care societatea menţionată beneficia, pentru recapitalizare, de un împrumut, în valoare de 2.500.000 euro;
- contractul de asociere nr.1022/22-45-13 din 18 noiembrie 2003, încheiat între GRUP S. S. M. Ltd şi S.C. M. S.R.L. Satu Mare reprezentată de administrator S C A, cambia nr.1024/1023/1022/5000/ 22-45-13/40-30 din 18 noiembrie 2003 şi biletul la ordin din 24 noiembrie 2003 emise de Grup…, pentru suma de 5.000.000 euro;
- contractul de asociere nr.00106/22/45-33/40 din 17 martie 2004, încheiat cu Fundaţia „M. L. B.” Micleşti şi cambia nr.480 din 17 martie 2004, emisă de Grup…, cu o valoare de 10.000.000 euro.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul să plătească statului, suma de 11.100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul avocat oficiu, a fost virată din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului de Avocaţi Suceava.
Pentru a pronunţa această sentinţă s-au reţinut următoarele:
În perioada august 2003 – martie 2004, inculpatul RSI a întocmit în fals, în numele GRUP S. S. M. Ltd şi respectiv GSM SM Ltd, contractele de asociere nr.161 din 22 august 2003 încheiat cu S.C. M. A. SRL Iaşi, cambia nr.00346/C-161 din 15 septembrie 2003 şi contractul de împrumut credal nr.401 din 17 martie 2003 prin care societatea beneficia pentru recapitalizare de un împrumut în valoare de 2.500.000 euro, contractul de asociere nr.1022/22-45-13 din 18 noiembrie 2003 încheiat între GRUP S. S. M. Ltd şi S.C. M. SRL Satu Mare reprezentată de administrator S C A, cambia nr.1024/1023/1022/5000/ 22-45-1/40-30 din 18 noiembrie 2003 şi biletul la ordin din 24 noiembrie 2003 emise de Grup pentru suma de 5.000.000 euro, contractul de asociere nr.00106/22/45-3b-33/40-22-64 din 31 ianuarie 2004 încheiat cu SC A. S. SRL Iaşi şi cambia nr.00310/00106 din 26 februarie 2004 prin care se dispune plata sumei de 12.000.000 euro, contractul de asociere nr.475/22/45-33/40 din 17 martie 2004 încheiat cu Fundaţia „M. L. B.” şi cambia nr.480 din 17 martie 2004 emisă de GRUP S. S. M. Ltd cu o valoare de 10.000.000 euro, prin inducerea în eroare a reprezentanţilor agenţilor economice menţionaţi şi a încredinţat spre folosire instrumentele de plată, cunoscând că sunt false, în scopul obţinerii pentru sine şi prin alţii a sumei de 29,5 milioane euro din conturile Ministerului Finanţelor Publice.
Împotriva acestei decizii au declarat apel SC A. S. SRL Iaşi şi S.C. M. SRL Satu Mare.
În motivarea apelului, SC A. S. SRL Iaşi a arătat că în mod greşit instanţa de fond a dispus anularea ca false a contractului de asociere nr.00106/22/45-3b-33/40-22-64 din 31 ianuarie 2004 şi a cambiei nr.00310/00.106/VIII/22-45-33/ 40-39 emisă de către GRUP S. S. M. Ltd întrucât aceste înscrisuri îndeplinesc toate condiţiile de fond şi de formă, iar la momentul emiterii cambiei, după refuzul de plată, s-a procedat la investirea cu formulă executorie şi la executare silită a debitorului cambial.
A arătat că în legătură cu executarea cambiei au avut loc mai multe procese prin care Ministerul Finanţelor Publice a formulat contestaţii şi opoziţii la executare, majoritatea fiind respinse.
A susţinut că în cauză nu poate fi reţinută infracţiunea de fals în sarcina inculpatului datorită lipsei laturii obiective, acţiunea primordială a elementului material al infracţiunii, contrafacerea scrierii sau subscrierii sau alterarea acestora.
A arătat că în ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune reţinută în sarcina inculpatului, aceasta nu există, impunându-se efectuarea unei expertize financiar contabile care să stabilească fără echivoc dacă GRUP S. S. M. Ltd a avut sau nu cont deschis la Banca Naţională a României şi dacă în perioada de referinţă au fost efectuate plăţi din conturile respective pentru titluri similare.
Sub acelaşi aspect a arătat că, deşi instanţa de fond reţine în sarcina inculpatului săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prin sentinţa penală se constată că părţile civile nu au suferit vreun prejudiciu.
Partea civilă S.C. M. SRL Satu Mare a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, fără a dezvolta motivele de apel.
Curtea de Apel Suceava, prin decizia penală nr.113 din 10 decembrie 2007, a respins apelul declarat de partea vătămată SC A. S. SRL Iaşi ca nefondat, iar pe cel al părţii civile S.C. M. S.R.L. Satu Mare ca tardiv declarat.
Împotriva acestei decizii penale, în termen legal, a declarat recurs partea civilă SC A. S. SRL, criticând-o pentru nelegalitate.
Recurenta a invocat cazul de casare prevăzut de art.3859 pct.10 Cod procedură penală, solicitând admiterea recursului şi casarea hotărârii atacate considerând că în cauză nu a fost săvârşită infracţiunea prevăzută de art.290 Cod penal, astfel că în mod greşit s-a dispus, ca o consecinţă directă a reţinerii acestei fapte penale în sarcina inculpatului RSI, anularea ca acte false a contractului de asociere nr.00106/22/45-3b-33/40-22-64 din 31 ianuarie şi a cambiei nr.00310/00106/VIII/22-45-33/40-39 emisă de GRUP S. S. M. Ltd, beneficiar fiind SC A. S. SRL.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta nu este fondat pentru următoarele considerente:
Din analiza materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că instanţa a reţinut în mod corect şi complet situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului RSI, dând faptelor săvârşite de acesta încadrarea juridică legală şi temeinică.
Inculpatul RSI a avut calitatea de asociat unic şi administrator al S.C. S. M. S.R.L. Giurgiu, firmă care a fost radiată din Registrul Comerţului în anul 2002.
În perioada 2003-2004, inculpatul s-a recomandat ca fiind reprezentantul GRUP S. S. M. Ltd, firmă care nu se regăseşte în evidenţele Oficiului Registrului Comerţului Român, dar care, prin similitudinea numelui cu acela al societăţii deţinute anterior de inculpat, i-a creat acestuia posibilitatea de a-şi realiza activitatea infracţională.
Din probatoriul administrat în cauză a reieşit cu certitudine că inculpatul a folosit în antet şi în ştampila folosită pentru GRUP S. S. M. Ltd denumirea de MIGA care este de fapt un organism internaţional interguvernamental cu personalitate juridică, înfiinţat prin Convenţia de Constituire din data de 11 octombrie 1985, convenţie la care România a aderat prin Legea nr.43/1992, structură internaţională care poate avea ca membri numai state, iar operaţiunile desfăşurate de către această instituţie se limitează la activităţi de garantare, asigurare şi reasigurare a entităţilor naţionale.
Din adresa nr.158610 din 1 august 2006 a Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Suceava (fila 320 dosar urmărire penală vol.I) rezultă că GRUP S. S. M. Ltd ori GSM SM Ltd nu figurează ca fiind constituit şi înregistrat ca personalitate juridică în Oficiul Registrului Comerţului din România, iar Codul CAEN nr.3/22936, folosit de inculpat pentru această societate, nu există, toate codurile de clasificare a Activităţii Economiei Naţionale conţinând 4 cifre.
Mai mult, GRUP S. S. M. Ltd nu figurează în evidenţele Ministerului Finanţelor cu conturi deschise şi nu a avut relaţii cu această instituţie, nu a avut şi nu deţine conturi la Banca Naţională a României şi nu este posibil a exista asemenea conturi în condiţiile în care conform art.21 din Legea nr.312/2004 privind statutul Băncii Naţionale a României această instituţie deschide şi operează conturi numai pentru instituţii de credit, Trezoreria Statului, casele de compensare şi alte entităţi rezidente şi nerezidente stabilite prin reglementări ale Băncii Naţionale a României.
În mod corect s-a reţinut că GRUP S. S. M. Ltd nu îndeplineşte condiţiile stabilite prin Decretul nr.31/1954 pentru a fi considerată persoană juridică şi că nu este membră a Agenţiei Multilaterale de Garantare a Investiţiilor conform Legii nr.43/1992.
Inculpatul RSI a indus în eroare reprezentanţii agenţilor economici prin prezentarea ca adevărate a aspectelor legate de calitatea de alocator de credite şi de finanţator a GRUP S. S. M. Ltd, a întocmit şi semnat contractele de asociere şi contractele credale, conţinând date nereale, cu S.C. A S S.R.L. Iaşi, S.C. M. A. S.R.L. Iaşi, S.C. M. S.R.L. Satu Mare şi Fundaţia „M. L. B.”, în conformitate cu care dobândea 51% din finanţările pe care trebuia să le obţină în baza instrumentelor de plată cambii şi bilete la ordin întocmite în fals, a încredinţat aceste instrumente de plată reprezentanţilor societăţilor comerciale menţionate şi le-a prezentat organelor abilitate pentru a fi executate, fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art.20 raportat la art.215 alin.1, 2, 3, 5 şi art.290 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Stabilind vinovăţia inculpatului, în mod corect instanţa de fond a dispus în baza art.348 Cod procedură penală anularea înscrisurilor întocmite de către inculpat cu ocazia desfăşurării activităţii infracţionale respectiv contractele de asociere, contractul de împrumut, cambiile şi biletele la ordin emise în favoarea S.C. A. S. S.R.L. Iaşi, S.C. M. A. S.R.L. Iaşi, S.C. M. S.R.L. Satu Mare şi Fundaţia „M. L. B.”.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că recursul declarat de partea civilă este nefondat şi, în conformitate cu dispoziţiile art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală urmează să îl respingă ca atare.
Recurenta parte civilă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispoziţiilor art.192 alin.2 Cod procedură penală.
Inculpatul RSI nu a declarat nici apel, nici recurs în cauză, iar prin soluţionarea apelurilor declarate de părţile civile sentinţa instanţei de fond nu a fost modificată, astfel că acesta nici nu putea ataca cu recurs decizia pronunţată în apel, în conformitate cu dispoziţiile art.3851 alin.4 teza finală Cod procedură penală.
Onorariul apărătorului care a asigurat asistenţa juridică din oficiu a inculpatului se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei, potrivit dispoziţiilor art.189 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă SC A. S. SRL împotriva deciziei penale nr.113 din 10 decembrie 2007 a Curţii de Apel Suceava.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat RSI, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 aprilie 2008.
Alte legături de la această informațiecomunicate de presă din
27 decembrie 2006
comunicate de presă din
01 aprilie 2008