DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE
IMPARȚIALITATE·INTEGRITATE·EFICIENȚĂ


Dosar Nr.3087/87/2014
779/2015
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr. 685/A
Ședința publică din data de 11 mai 2015

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție este reprezentat prin procuror Luiza Căpățână.
Pe rol, se află judecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, de apelanții-intimați-inculpați C.D.C. și Întreprinderea Individuală C.D.C. prin mandatar CAB individual de insolvență Ț.V. și de apelantul-parte-civilă Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit împotriva Sentinței penale nr.7/3II.2015 a Tribunalului Teleorman, din Dosarul nr. 3087/87/2014.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11.05.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la data respectivă, care face parte integrantă din această hotărâre penală, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit pronunțarea pentru data de 13.05.2015, când în aceeași compunere,

C U R T E A

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 7/03.02.2015, pronunțată în Dosarul nr.3087/87/2014, Tribunalul Teleorman a hotărât astfel:
„1. În temeiul art. 18/1 alin.1 din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 5 Cp., cu aplic. art. 396 alin. 10 Cpp., condamnă pe inculpata C.D.C., f. lui (…), n. la 29.08.1973, cu domiciliul în (…), la o pedeapsă de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente sau declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta.
În baza art. 67 Cp. aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, lit. b și lit. g Cp., respectiv dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție care presupune exercitarea dreptului de administrare într-o societate comercială, pe o durată de 2 (doi) ani, calculată conform art. 68 alin. 1 lit. b Cp.
În temeiul art. 65 Cp., interzice inculpatei ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, lit. b și lit. g Cp., aceasta urmând să fie executată dacă pedeapsa închisorii va deveni executabilă.
În temeiul art. 91 Cp., dispune suspendarea executării pedepsei închisorii sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 2 (doi) ani, conform art. 92 Cp.
În temeiul art. 93 alin.1 Cp., obligă inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Teleorman, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În temeiul art. 93 alin. 2 lit. b Cp., impune inculpatei să execute următoarea obligație: să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.
În temeiul art. 93 alin. 3 Cp., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Comunei Buzescu sau Primăriei Comunei Plosca, jud. Teleorman, pe o perioadă de 60 de zile, sub coordonarea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Teleorman.
În temeiul art. 404 alin. 2 Cpp., atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 96 Cp. privind cauzele de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere și asupra dispozițiilor art. 97 Cp. privind anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

2. În temeiul art. 48 Cp., rap. la art. 18/1 alin.1 din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 5 Cp., cu aplic. art. 396 alin. 10 Cpp., condamnă pe inculpatul G.I., (…), la o pedeapsă de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la folosire sau prezentare cu rea-credință de documente sau declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta.
În baza art. 67 Cp. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, lit. b și lit. g Cp., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție care presupune exercitarea dreptului de administrare într-o societate comercială, pe o durată de 2 (doi) ani, calculată conform art. 68 alin. 1 lit. b Cp.
În temeiul art. 65 Cp., interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, lit. b și lit. g Cp., aceasta urmând să fie executată dacă pedeapsa închisorii va deveni executabilă.
În temeiul art. 91 Cp., dispune suspendarea executării pedepsei închisorii sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 2 (doi) ani, conform art. 92 Cp.
În temeiul art.93 alin.1 Cp., obligă inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Teleorman, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În temeiul art. 93 alin. 2 lit. b Cp., impune inculpatului să execute următoarea obligație: să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.
În temeiul art. 93 alin. 3 Cp., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Primăriei Mun. Alexandria, sau Primăriei comunei Nanov jud. Teleorman, sub coordonarea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Teleorman.
În temeiul art. 404 alin. 2 Cpp., atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 Cp. privind cauzele de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere și asupra dispozițiilor art. 97 Cp. privind anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

3. În baza art. 48 Cp., rap. la art. 18/1 alin.1 din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 136 – 137 Cp., cu aplic. art. 5 Cp. condamnă pe inculpata persoană juridică Întreprinderea Individuală C.D.C., reprezentată prin mandatar Cabinet Individual de Insolvență Ț.V. – București, (…), pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la folosire sau prezentare cu rea-credință de documente sau declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta, la pedeapsa principală de 18.000 lei (optsprezece mii lei) amendă penală.
În baza art. 136 alin. 3 lit. a Cp., comb. cu art. 139 alin. 1 lit. a Cp., aplică inculpatei persoană juridică Întreprinderea Individuală C.D.C. pedeapsa complementară a dizolvării.

4. În baza art. 48 Cp., rap. la art. 18/1 alin.1 din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 136 – 137 Cp., cu aplic. art. 5 Cp.,. condamnă pe inculpata persoană juridică S.C. E. SRL, prin reprezentant legal Ț.V. (…) jud. Teleorman pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la folosire sau prezentare cu rea-credință de documente sau declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta, la pedeapsa principală de 18.000 lei (optsprezece mii lei) amendă penală.
În baza art. 136 alin. 3 lit. b Cp. și art. 140 alin. 1 Cp aplică inculpatei persoană juridică S.C. E. SRL, pedeapsa complementară a suspendării activității pe o perioadă de 6 (șase) luni.
În baza art. 397 Cpp., rap. la art. 19 Cpp., obligă în solidar inculpații persoane fizice și juridice: C.D.C., G.I., S.C. E. SRL și Întreprinderea Individuală C.D.C. la plata către partea civilă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (fostă Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit) a sumei de 106.668 lei cu titlu de daune materiale, sumă actualizată la data plății.
În baza art. 397 alin. 3 Cpp., dispune desființarea celor două înscrisuri false, respectiv : Declarația pe proprie răspundere a inculpatei C.D.C. datată 6.06.2012 și Declarația numitului N.C.F.J. din aceeași dată, ambele atașate la Proiectul “Instalarea doamnei C.D.C. la conducerea exploatației agricole C.D.C., persoană fizică din Comuna Buzescu, județul Teleorman”, înscrisuri atașate cererii de finanțare prin măsura 112 depusă la data de 7.06.2012 la Oficiul Județean pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Teleorman.
În baza art. 404 alin. 4 lit. c Cpp., menține măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanța nr. 638/P/2014 din 15.10.2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților: C.D.C., G.I., S.C. E. SRL și Întreprinderea Individuală C.D.C. (până la concurența sumei de 108.170,07 lei pentru fiecare), pentru garantarea executării daunelor materiale și cheltuielilor judiciare.
În baza art. 274 alin. 2 Cpp., obligă fiecare inculpat la câte 700 lei cheltuieli judiciare statului.
Prezenta hotărâre se va comunica la Oficiul Național al Registrului Comerțului după rămânerea definitivă.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 3 februarie 2015.”

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a constatat că prin Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție înregistrat la această instanță la data de 23.10.2014 au fost trimiși în judecată inculpații: C.D.C. pentru săvârșirea pentru săvârșirea infracțiuniii prev. de art.181 al.1 din Legea nr.78/2000 cu aplic.art.5 Cod Penal; G.I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.48 Cod Penal rap. la art.181 al.1 din Legea nr.78/2000 cu aplic.art.5 Cod Penal și pe inculpatele persoane juridice: Întreprinderea Individuală C.D.C, cu sediul în (…) pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.48 Cod Penal rap. la art.181 al.1 din Legea nr.78/2000 cu aplic.art.5 Cod Penal și Societatea E. SRL, cu sediul în mun. Alexandria, (…), pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.48 Cod Penal rap. la art.181 al.1 din Legea nr.78/2000 cu aplic. art.5 Cod Penal, constând în aceea că, în cursul anului 2012, în baza unor înscrisuri false sub semnătură privată, inculpata C.D.C., cu complicitatea inculpatului G.I., a obținut pe nedrept fonduri europene, faptă consumată în anul 2013.
Inculpații, legal citați, s-au prezentat în instanță, recunoscând săvârșirea faptelor și solicitând judecarea cauzei conform procedurii simplificate, prev. de art.375 Cod Procedură Penală.
Cercetând actele și lucrările dosarului, instanța reține că, în luna mai 2012, inculpata C.D.C a luat hotărârea de a achiziționa un tractor agricol cu sprijin financiar european nerambursabil, utilaj cu care să lucreze pământul aparținând familie. În acest sens, s-a interesat în mediul social al comunei Buzescu unde își are domiciliul, de existența unei societăți specializate de consultanță în domeniul accesării fondurilor europene.
La scurt timp a aflat că inculpatul G.I. este reprezentantul unei astfel de societăți. În aceeași lună s-a deplasat împreună cu soțul său C.R.M. în mun. Alexandria la sediul societății E. administrată de inculpatul G.I..
Cu prilejul discuțiilor cu inculpatul G.I., cei doi au stabilit că față de nevoile expuse potrivit ar fi ca inculpata C.D.C să acceseze fonduri europene prin măsura 112 denumită „instalarea tinerilor fermieri”.
Discuțiile au fost punctuale și s-au axat pe întocmirea documentației necesare cererii de finanțare inclusiv în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor minime de eligibilitate a proiectului printre care și aceea ca inculpata să fie membră a unei familii de fermier și să fi lucrat mai mult de 50% din timpul său de lucru în cadrul fermei (nu neapărat în ferma familiei) cu cel puțin 12 luni înaintea instalării sale pe cont propriu.
Cunoscând că nu îndeplinește nici una din aceste condiții, inculpata C.D.C a adus la cunoștința inculpatului G.I. aceste aspecte. Prefigurând un folos material obținut în nume personal sau de societatea E. unde inculpatul era asociat și administrator, acesta s-a oferit să o ajute pe inculpata C.D.C asigurând-o că se va ocupa personal de rezolvarea problemei în cauză prin identificarea unei persoane, conducătoare a unei familii de fermier și obținerea informațiilor și actelor necesare, realizându-se astfel înțelegerea dintre cei doi inculpați în legătură cu viitoarea activitate infracțională ce urma să fie pusă în practică.
Astfel, la începutul lunii iunie 2012, inculpatul G.I. s-a întâlnit la sediul societății E. din mun.Alexandria cu suspectul N.C.F.J., fermier de naționalitate spaniolă, ce deține societatea B.. Întâlnirea a fost prilejuită de necesitatea ca suspectul N.C.F.J. să semneze documentația pe care urma să o depună la Oficiu în numele societății B., documentație necesară în cadrul proiectului derulat în anul 2102 între societatea B. și Agenție. Cei doi inculpați se cunoșteau de mai mult timp întrucât N.C.F.J. accesase de asemenea fonduri europene prin proiecte întocmite de alte societăți unde fusese reprezentant.
Inculpatul G.I. cu știință a cuprins în setul de documente pregătite spre a fi semnate de suspectul N.C.F.J. și declarația pe proprie răspundere tehnoredactată anterior personal în limba română de către inculpat prin care suspectul N.C.F.J. declara că: „doamna C.D.C a lucrat în cadrul fermei pe care o administrez (B. ) în perioada 05.02.2011 – 08.03.2012 un număr de 5 ore/zi”.
Fiind convins că are în față un document necesar proiectului societății B., suspectul N.C.F.J. a semnat și ștampilat respectiva declarație.
Între inculpatul G.I. și suspectul N.C.F.J. nu a avut loc vreo discuție în legătură cu inculpata C.D.C.
Suspectul N.C.F.J. nu cunoaștea limba română, nu se putea exprima și nu putea citi în limba română, procedând la semnarea și ștampilarea declarației fără să cunoască în realitate conținutul ei fals, motiv pentru care s-a reținut că acesta a săvârșit infracțiunea fără vinovăție, astfel încât s-a dispus clasarea în privința acestuia.
Conduita inculpatului G.I. s-a subscris infracțiunii de participație improprie la fals în declarații și reprezintă alături de alte acțiuni, precum tehnoredactarea celor două declarații, un ajutor dat inculpatei C.D.C la săvârșirea de către aceasta a infracțiunii prev. de art. 181 alin. 1 din legea 78/2000 și prin urmare se absoarbe în infracțiunea prev de art. 48 C.p. rap. la art. 181 alin. 1 din legea 78/2000.
După ce a tehnoredactat și declarația inculpatei C.D.C prin care aceasta afirma mincinos că a lucrat în cadrul societății B., a prezentat întreaga documentația întocmită inculpatei spre a fi semnată pe fiecare pagină și pentru a fi depusă la Oficiu.
Inculpata a semnat declarația în cauză cunoscând că în cuprinsul ei atestă fapte și împrejurări nereale pe care le face opozabile Oficiului.
La data de 07.06.2012 s-a înregistrat la nivelul Oficiului, sub nr. F 112011233600002 (unde, F = finanțare, 112 = numărul măsurii, 0112 = numărul cererii de proiecte, 3 = numărul regiunii (3 Sud Muntenia), 36 = codul județului, 00002 = numărul de ordine al cererii) cererea inculpatei C.D.C.
Obiectul cererii îl constituia finanțarea prin Măsura 112 a proiectului cu titlul: „Instalarea doamnei C.D.C la conducerea exploatației agricole C.D.C, persoană fizică din comuna Buzescu, județul Teleorman”.
La data de 27.03.2013, inculpata C.D.C a înființat o întreprindere individuală unde are calitatea de titular, sub denumirea de C.D.C aceasta entitate juridică fiind necesară în cadrul proiectului. Domeniul principal de activitate al întreprinderii era cultivarea legumelor și a pepenilor, a rădăcinoaselor și tuberculilor.
Prin adresa nr. 2489/04.03.2013, inculpata C.D.C a fost notificată de către Oficiu că proiectul acesteia a fost declarat eligibil.
La data de 20.05.2013 s-a încheiat contractul de finanțare nr. C112011233600002 între Agenție și C.D.C Întreprindere Individuală reprezentată de inculpata C.D.C.
Obiectul contractului l-a reprezentat acordarea finanțării nerambursabile pentru punerea în aplicare a Cererii de finanțare nr. F 112011233600002 intitulată „Instalarea doamnei C.D.C la conducerea exploatației agricole C.D.C, persoană fizică din comuna Buzescu, județul Teleorman”.
Valoarea contractului a fost stabilită la suma de maxim 40.000 euro ca sprijin financiar nerambursabil sub formă de primă pentru instalarea tinerilor fermieri, plătibilă în două tranșe în cuantum de 24.000 euro și respectiv 16.000 euro din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR).
La data de 01.07.2013, Agenția a virat în contul Întreprinderii Individuale C.D.C suma de 106.668 lei reprezentând prima tranșă din contract (60 % din valoarea eligibilă a contractului).
Ulterior, inculpata a achiziționat un tractor marca Belarus 952.3 de la societatea S. SA Alexandria cu suma de 107.255,04 lei.
Odată cu cererea de finanțare, inculpata C.D.C a anexat mai multe documente, în total 61 pagini, prin care aceasta făcea dovada îndeplinirii condițiilor de eligibilitate în vederea obținerii finanțării.
Conform Ghidului Solicitantului, în cadrul măsurii 112, printre condițiile minime obligatorii necesare acordării finanțării, așa cum s-a arătat mai sus, se enumera și aceea prin care se impunea solicitantului ca acesta să fie membru al unei familii de fermier și să fi lucrat mai mult de 50% din timpul său de lucru în cadrul fermei (nu neapărat în ferma familiei) cu cel puțin 12 luni înaintea instalării sale pe cont propriu.
Pentru îndeplinirea acestei condiții, solicitantul putea depune la dosar unul din următoarele două documente: fie carte de muncă din care să rezulte că solicitantul a desfășurat activități în domeniul agricol mai mult de 50% din timpul său de lucru cu cel puțin 12 luni înaintea instalării sale pe cont propriu, fie declarația pe propria răspundere că este membru al unei familii de fermieri și că a lucrat mai mult de 50% din timpul său de lucru în cadrul fermei cu cel puțin 12 luni înaintea instalării sale pe cont propriu, însoțită de declarația conducătorului exploatației agricole unde a lucrat solicitantul.
În opisul documentelor anexate odată cu cererea de finanțare, la pagina 46, se găsește un înscris denumit „DECLARAȚIE” în cuprinsul căruia printre altele, inculpata C.D.C a declarat următoarele: „ Sunt membru al familiei de fermier N.C.F.J. din localitatea Drăgănești de Vede, sat Măgura cu Liliac, județul Teleorman, având calitatea de (…). Am lucrat cu cel puțin 12 luni înaintea instalării mele pe cont propriu, respectiv 08.03.2012, peste 50 % din timpul meu de lucru în cadrul fermei SC B. SRL, în perioada 05.02.2011 – 08.03.2012 un număr de 5 ore/zi.”
De asemenea, la pagina 47 se găsește un al doilea înscris denumit tot DECLARAȚIE în cuprinsul căruia printre altele, suspectul N.C.F.J. a declarat următoarele: „Doamna C.D.C a lucrat în cadrul fermei pe care o administrez (B. ) în perioada 05.02.2011 – 08.03.2012 un număr de 5 ore/zi”.
Declarația inculpatei C.D.C, așa cum a fost enunțată mai sus, viza în prima teză o stare de fapt prezentă, în sensul că inculpata era la data declarație adică 06.06.2012 membră a familiei de fermier N.C.F.J. și în teza a doua o stare de fapt trecută în sensul că anterior declarației a lucrat cu cel puțin 12 luni înaintea instalării sale pe cont propriu, respectiv 08.03.2012, peste 50 % din timpul său de lucru în cadrul fermei SC B. SRL, în perioada 05.02.2011 – 08.03.2012 un număr de 5 ore/zi.
Dovada calității de membră a unei familii de fermier și a vechimii în cadrul unei ferme poate fi făcută în mod credibil în privința primei condiții doar prin înscrisuri, iar în privința celei de-a doua condiții în primul rând prin înscrisuri și în mod excepțional prin declarații de martori.
În cazul de față nu există nici o dovadă de nici un fel că inculpata C.D.C îndeplinea condițiile în discuție.
Împrejurările de fapt din cuprinsul declarației în sensul celor arătate sunt nereale, inculpata C.D.C nefiind la acel moment nici membră a familiei de fermier N.C.F.J. și aceasta nici nu a lucrat vreodată în cadrul fermei SC B. SRL.
Pentru a conchide în acest sens s-au avut în vedere următoarele:
Așa cum rezultă din adresa Inspectoratului Teritorial de Muncă Teleorman, inculpata C.D.C nu a figurat vreodată ca fiind angajată în cadrul SC B. SRL.
Mai mult, așa cum rezultă din adresa Spitalului de Pneumoftiziologie Roșiorii de Vede, inculpata C.D.C este în prezent, ca de altfel și în perioada avută în vedere în declarație, angajată în cadrul Spitalului de Pneumoftiziologie Roșiorii de Vede în calitate de asistent medical principal, având un program de lucru de 12/24 h.
De asemenea, din declarația martorei V.V., administrator împuternicit al SC B. SRL începând cu data de 27.01.2012 a rezultat că inculpata C.D.C nu a lucrat vreodată pentru SC B. SRL.
Suspectul N.C.F.J. a declarat că nu o cunoaște pe inculpata C.D.C, că aceasta nu a lucrat vreodată în cadrul societății B. și că nu este rudă în vreun fel cu inculpata.
Cu privire la cele consemnate în cuprinsul declarației, inculpata C.D.C a declarat Direcției Naționale Anticorupție că respectivele relatări sunt în totalitate nereale și au fost făcute doar pentru a îndeplini condițiile de eligibilitate cerute în cadrul măsuri.
În același sens sunt și declarațiile inculpatului G.I., persoană care a tehnoredactat declarațiile și care a confirmat că aspectele consemnate în cuprinsul celor două declarații semnate de inculpata C.D.C și suspectul N.C.F.J. sunt nereale, împrejurări nereale despre care inculpata avea cunoștință în primul rând pentru că priveau acțiuni proprii iar în al doilea rând pentru că inculpatul G.I. a discutat cu inculpata pe marginea cuprinsului declarației înainte ca aceasta să fie semnată.
Având în vedere aceleași probatoriu, parchetul a constatat că declarația suspectului N.C.F.J. este în totalitate neconformă cu realitatea, inculpata C.D.C nelucrând în cadrul societății B..
Așa fiind, Direcția Națională Anticorupție s-a oprit asupra a două înscrisuri folosite în cadrul cererii de finanțare de către inculpata C.D.C față de care a apreciat că sunt false, anume: Declarația inculpatei C.D.C prin care aceasta afirmă că este membră a familiei de fermieri N.C.F.J. și că a lucrat în cadrul societăți B. și Declarația suspectului N.C.F.J. prin care acesta afirmă că inculpata C.D.C a lucrat în cadrul societății B..
Ambele documente au valoarea unor înscrisuri sub semnătură privată, cuprinsul acestora fiind însușit prin subscriere.
Infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată este la rândul ei o infracțiune complexă întrucât absoarbe în conținutul constitutiv infracțiunea de uz de fals. Pentru a fi în prezența infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată este necesar ca pe lângă falsificarea efectivă a înscrisului prin vreunul din modurile arătate în cuprinsul art. 320 sau art. 321 C.p., acel înscris să fie și utilizat în scopul producerii unei consecințe juridice, ceea ce presupune și consumarea infracțiunii de uz de fals.
În cazul inculpatei C.D.C, aceasta a folosit în fața Agenție atât înscrisul sub semnătură privată falsificat de ea însăși cât și înscrisul sub semnătură privată falsificat de suspectul N.C.F.J. cunoscând caracterul fals al înscrisurilor. Această conduită infracțională se încadrează în norma de incriminare conform dispozițiilor art. 181 alin. 1 din legea 78/2000 cu aplic. art. 5 C.p., care absoarbe în conținutul ei atât falsul în înscrisuri sub semnătură privată în privința propriei declarații cât și uzul de fals în ceea ce privește atât declarația sa cât și declarația suspectului N.C.F.J..
În privința Întreprinderii Individuale C.D.C s-a reținut faptul că în perioada martie-iulie 2013 a întreprins acte de complicitate materială în raport de fapta inculpatei C.D.C de a folosi documente false și a obține pe nedrept fonduri europene faptă consumată în luna iulie 2013, în sensul că prin reprezentantul legal inculpata C.D.C, în perioada martie 2013 – iulie 2013 a asigurat corespondența cu Agenția, a încheiat cu Agenția la data de 20.05.2013 contractul de finanțare nr. C112011233600002 și a pus la dispoziție contul Întreprinderii unde în luna iulie 2013 a fost virată suma de 106.668 lei. Această conduită a Întreprinderii Individuale C.D.C reprezintă acte de complicitate materială la infracțiunea prev. de art. 181 alin. 1 din legea 78/2000 și se încadrează în norma de incriminare conform dispozițiilor art. 48 C.p. rap. la art. 181 alin. 1 din legea 78/2000 cu aplic. art. 5 C.p.
În privința inculpatului G.I. s-a reținut că acesta a asigurat-o pe inculpata C.D.C că se va ocupa personal de identificarea unei persoane cu ajutorul căreia să se ateste atât apartenența cât și vechimea inculpatei la o fermă de familie, lucru îndeplinit, a tehnoredactat conținutul celor două înscrisuri sub semnătură privată cunoscând caracterul nereal al mențiunilor din cuprinsul acestora și a insistat pe lângă suspectul N.C.F.J. să semneze declarația prin care acesta atesta în fals, lucru cunoscut de inculpatul G.I., că inculpata C.D.C a lucrat în cadrul societății B. și ulterior a asigurat-o pe inculpata C.D.C că nu va constata nimeni caracterul fals al celor două înscrisuri. Această conduită a inculpatului G.I. a reprezentat acte de complicitate materială și morală la infracțiunea prev. de art. 181 alin. 1 din legea 78/2000 și se încadrează în norma de incriminare conform dispozițiilor art. 48 C.p. rap. la art. 181 alin. 1 din legea 78/2000 cu aplic. art. 5 C.p.
În sarcina societății E. s-a reținut că în luna iunie 2012, în exercitarea obiectului principal de activitate, anume consultanță pentru afaceri și management, în cadrul proiectului aferent cererii de finanțare nr. F 112011233600002 intitulată „Instalarea doamnei C.D.C la conducerea exploatației agricole C.D.C ” a întreprins acte de complicitate materială în raport de fapta inculpatei C.D.C., în sensul că prin reprezentantul legal inculpatul G.I. a ajutat la falsificarea celor două înscrisuri arătate mai sus, înscrisuri cu conținut fals tehnoredactate personal de administratorul societății E. acțiune efectuată în executarea contractului de consultanță și mijlocită de prevalarea de prerogativele deținute în cadrul societății E.. Această conduită a societății E. a reprezentat acte de complicitate materială la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 181 alin. 1 din legea 78/2000 cu aplic. art. 5 C.p. și se încadrează în norma de incriminare conform dispozițiile art. 48 C.p. rap. la art. 181 alin. 1 din legea 78/2000 cu aplic. art. 5 C.p.
Tribunalul a apreciat că întrucât faptele prezentate mai sus întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor menționate, prevăzute și pedepsite de art.181 al.1 din Legea nr.78/2000 și art.48 Cod Penal rap.la art.181 al.1 din Legea nr.78/2000, instanța a reținut vinovăția inculpaților pentru săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor, urmând a le aplica câte o pedeapsă în temeiul textelor de lege arătate.
La stabilirea și individualizarea pedepselor aplicate inculpaților persoane fizice, instanța de fond a avut în vedere disp.art.375 rap. la art.396 al.10 Cod Procedură Penală, precum și circumstanțele personale ale inculpaților, care sunt la prima încălcare a legii penale, neavând antecedente penale și faptul că sunt oameni integrați în societate, cu locuri de muncă și familii.
Față de cele de mai sus, instanța de fond a considerat că pentru reeducarea inculpaților este necesară aplicarea unor pedepse cu închisoarea ce vor fi reduse conform art.375 rap. la art.396 al.10 Cod Procedură Penală.
În ceea ce privește modalitatea de executare, instanța a considerat că inculpații se pot reeduca și fără executarea în condiții de detenție, astfel că în temeiul art.91 Cod Penal a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii sub supraveghere, cu stabilirea termenului de supraveghere și a obligațiilor prevăzute de art.93 Cod Penal.
În ceea ce privește inculpații persoane juridice, instanța de fond a dispus pentru acestea pedeapsa amenzii orientată de asemenea spre minim și aplicarea pedepselor complementare a dizolvării respectiv suspendării pe o perioadă de 6 luni.
Sub aspectul laturii civile, Tribunalul a reținut că partea vătămată Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit București s-a constituit parte civilă, astfel că, văzând întrunite condițiile răspunderii delictuale civile, conform art. 1357 și următoarele Cod civil, i-a obligat pe inculpați în solidar la plata sumei de 106.668 lei cu titlu de daune materiale.

Împotriva sentinței penale anterior menționate, au declarat apel în termenul legal, la data de 06.02.2015 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, la data de 13.02.2015, inculpata C.D., la data de 17.02.2015 ÎNTREPRINDEREA INDIVIDUALĂ C.D.C., reprezentată prin mandatar Cabinet Individual de Insolvență Ț.V., iar la data de 18.02.2015 partea civilă AGENȚIA PENTRU FINANȚAREA INVESTIȚIILOR RURALE.
precum și inculpatul F.A., iar la data de 29.04.2014 partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Cererile de apel au fost înaintate de Tribunal și înregistrate pe rolul acestei Curți la data de 02 martie 2015.
Prin motivele de apel depuse la data de 23.02.2015, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a criticat sentința penală apelată invocând nelegalitatea hotărârii sub aspectul neaplicării corecte a pedepsei principale stabilite în sarcina inculpaților persoane juridice și netemeinicia sentinței penale sub aspectul cuantumului pedepselor principale aplicate inculpaților persoane fizice, precum și al modalității de individualizare judiciară a executării acestora.
În dezvoltarea primului motiv de apel, Parchetul a invocat cu titlu preliminar că legea penală pe care o consideră mai favorabilă este noul cod penal raportat la dispozițiile legii nr.78/2000 în forma actuală.
S-a invocat că pentru persoanele juridice a fost aplicată pedeapsa principală a amenzii în cuantum de 18.000 de lei, încălcându-se dispozițiile art.137 cod penal, judecătorul fondului neindividualizând cuantumul zilelor amendă, cuprins între 100 și 5000 de lei și nici numărul zilelor amendă, cuprins între 18 și 300 de zile. A mai invocat Parchetul că prima instanță a neglijat procedura impusă de art.137 cod penal, stabilind direct o sumă finală a pedepsei amenzii în sarcina fiecăreia dintre cele două persoane juridice, fără a individualiza numărul de zile amendă aplicate și cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă, Ministerul Public fiind pus în imposibilitatea de a formula o opinie cu privire la corectitudinea aprecierii judecătorului fondului. În acest context, s-a solicitat desființarea sentinței penale apelate și în rejudecare aplicarea unei sancțiuni potrivit procedurii prevăzute de codul penal în vigoare, care să ajungă la un cuantum îndreptat spre medul limitelor prevăzute de norma de incriminare.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de apel, Parchetul a apreciat că raportat la criteriile generale de individualizare a pedepselor, prima instanță a dat dovadă de o indulgență criticabilă, aceasta ignorând complet gravitatea faptelor comise, valorile sociale protejate de norma de incriminare, precum și consecințele materiale importante ale actului infracțional, precum și prejudiciul care este aproape imposibil de recuperat. S-a apreciat că inculpații au acționat cu intenție vădită de a frauda normele privind atribuirea unor fonduri de proveniență comunitară, care erau menite a ajuta o categorie precisă de persoane și care au fost oferite cu un obiectiv bine definit și de la care nu se putea abdica fără nici un motiv. Într-o perioadă în care există îndoieli puternice cu privire la capacitatea autorităților naționale de a absorbi fonduri europene, precum și cu privire la corectitudinea desfășurării procedurilor, acest tip de activități pot avea efecte devastatoare supra credibilității statului român, iar în acest context, circumstanțele personale ale inculpaților trebuie trecute pe plan secund, pentru a se asigura funcția preventivă a pedepsei, fiind necesară aplicarea unor sancțiuni eficace, atât prin cuantumul lor, cât și prin executarea acestora în regim de detenție.
Prin motivele de apel depuse la data de 16.02.2015, inculpata apelantă C.D. a criticat sentința apelată invocând greșita aplicare a noului cod penal ca fiind lege penală mai favorabilă.
În dezvoltarea acestui motiv de apel, inculpata a arătat că față de data săvârșirii faptei, față de împrejurarea că a recunoscut încă din faza de urmărire penală învinuirile care i se aduc, că este o persoană integrată social, are un loc de muncă, este căsătorită, două fete minore în întreținere, necunoscută nu antecedente penale, iar fapta reprezintă un interes izolat, prejudiciul urmând a fi acoperit, în cauză trebuiau reținute circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art.74-76 cod penal anterior. Reținând dispozițiile codului vechi ca fiind mai favorabile, inculpata a apreciat că în cauză se putea pronunța o soluție de condamnare a cărei executare să fie suspendată condiționat conform art.81 cod penal anterior.
Prin motivele de apel depuse la data de 18.02.2015 partea civilă AGENȚIA PENTRU FINANȚAREA INVESTIȚIILOR RURALE a criticat sentința penală apelată solicitând admiterea în totalitate a acțiunii civile astfel cum a fost formulată. În dezvoltarea motivului de apel, partea civilă a arătat că în speță cuantumul prejudiciului este în valoare totală de 177.780 lei, reprezentând contravaloarea integrală a finanțării nerambursabile decontate beneficiarului ÎNTREPRINDEREA INDIVIDUALĂ C.D.C., respectiv contravaloarea celor două tranșe de plată rambursate beneficiarului la data de 28.06.2013, respectiv 15.10.2014. În cauză, solicită acoperirea integrală a acestui prejudiciu, la care să se adauge dobânzi și penalități până la data plății efective.

La termenul de judecată din data de 11.05.2015 cei patru inculpați nu au dorit să dea alte declarații în cauză.
Cu ocazia judecării apelului a fost administrată proba cu înscrisuri.
S-au depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: cererea înregistrată sub nr.37916 din 14.11.2014 la AGENȚIA PENTRU FINANȚAREA INVESTIȚIILOR RURALE (file 64-65), extras de cont C.R.M. (fila 77), extras de cont ÎNTREPRINDEREA INDIVIDUALĂ C.D.C. (fila 78), contract de credit nr.3977694/09.02.2015 (file 79-91).

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele anterior menționate, precum și din oficiu, potrivit art.417 alin.2 NCPP, sub toate celelalte aspecte de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție și de către partea civilă AGENȚIA PENTRU FINANȚAREA INVESTIȚIILOR RURALE cu care judecarea căruia a fost învestită sunt fondate, în limitele și pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:

Cu privire la situația de fapt, Curtea va reține, pe baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală și necontestat de inculpați că în mod corespunzător prima instanță a apreciat că în data de 06.06.2012, inculpata C.D.C, a atestat în fals în cuprinsul unei declarații faptul că este membră a unei familii de fermier și că a lucrat în cadrul societății B., iar ulterior la data de 07.06.2012 a folosit la nivelul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale – Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit – Centru Județean Teleorman, respectiva declarație falsă împreună cu o altă declarație falsificată dată de numitul N.C.F., prin care se atesta că inculpata a lucrat în cadrul fermei administrate de acesta (B. ) în perioada 05.02.2011 – 08.03.2012, un număr de 5 ore pe zi, solicitând și obținând cererea de finanțare nr.F112011233600002, intitulată „Instalarea doamnei C.D.C la conducerea exploatației agricole C.D.C., persoană fizică din comuna Buzescu, Județul Teleorman”, obținând pe nedrept suma nerambursabilă de 106.668 lei din bugetul Uniunii Europene.
În activitatea infracțională, inculpata C.D.C a beneficiat de ajutorul inculpatului persoană fizică G.I. și a inculpaților persoane juridice ÎNTREPRINDEREA INDIVIDUALĂ C.D.C. și S.C. E. S.R.L.
Astfel, inculpatul G.I. în luna iunie 2012, cu știință, în calitate de administrator al societății E., consultant al proiectului aferent cererii de finanțare nr.F112011233600002, a întreprins acte de complicitate materială și morală constând în identificarea și convingerea numitului N.C.F. să semneze un înscris, redactat de acest inculpat, prin care să se ateste fraudulos că inculpata ar fi lucrat în cadrul fermei administrate de acesta (B. ) în perioada 05.02.2011 – 08.03.2012, un număr de 5 ore pe zi. Același inculpat a tehnoredactat un înscris denumit „Declarație”, în numele inculpatei C.D.C, în care se arată faptul că aceasta este membră a unei familii de fermier și că a lucrat în cadrul societății B.. Ulterior, inculpatul a pus la dispoziția inculpatei aceste înscrisuri, care au fost folosite de aceasta să obțină în mod fraudulos suma de 106.669 lei din bugetul Uniunii Europene, întărindu-i rezoluția infracțională inculpatei și asigurând-o că nu se va descoperi caracterul fals al înscrisurilor.
Inculpata S.C. E. S.R.L. în exercitarea obiectului de activitate, consultanță pentru afaceri și management, în cadrul proiectului aferent cererii de finanțare nr.F112011233600002, în luna iunie 2012 a ajutat-o pe inculpata C.D.C să obțină fraudulos fonduri europene, în sensul că prin reprezentantul legal, inculpatul G.I., a ajutat la falsificarea celor două înscrisuri anterior descrise, cu conținut neadevărat, tehnoredactate personal de administratorul acestei societăți, acțiune efectuată în executarea contractului de consultanță încheiat cu inculpata C.D.C și mijlocită de prevalarea de prerogativele deținute de administrator în cadrul societății. În același sens, inculpata ÎNTREPRINDEREA INDIVIDUALĂ C.D.C., prin reprezentant legal C.D.C a întreprins în perioada martie-iulie 2013 acte de complicitate materială cu scopul de a o sprijini pe inculpata C.D.C să obțină fraudulos fonduri europene, asigurând corespondența cu Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (în prezent AGENȚIA PENTRU FINANȚAREA INVESTIȚIILOR RURALE) și încheind cu această agenție contractul de finanțare nr.C112011233600002, punând în final la dispoziția inculpatei contul unde în luna iulie 2013 a fost virată suma de 106.668 lei.
Situația de fapt rezultă în principal din propriile declarații ale inculpaților care au recunoscut săvârșirea faptelor, care se coroborează cu declarațiile suspectului N.C.F.J. și cu înscrisurile ce au constituit obiectul cererii de finanțare nr.C112011233600002.

Cu privire la încadrarea juridică a faptelor Curtea apreciază că în cauză, pentru inculpații persoane fizice G.I. și C.D.C, legea penală mai favorabilă este reprezentantă de dispozițiile Legii nr.78/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.187/2012 și ale noului cod penal, în timp ce pentru inculpații persoane juridice ÎNTREPRINDEREA INDIVIDUALĂ C.D.C. și S.C. E. S.R.L. legea penală mai favorabilă este reprezentantă de dispozițiile Legii nr.78/2000, în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr.187/2012 și ale codului penal de la 1969, după cum urmează:
Conform deciziei Curții Constituționale nr.265/2014 dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
Pe cale de consecință, prima instanța trebuia mai întâi să stabilească care dintre legi este mai favorabilă, iar ulterior să aplice în integralitate dispozițiile legii identificate mai favorabile, fără a putea combina instituții juridice din cele două acte normative. Însă această operațiuni trebuia realizată în raport de situația juridică a fiecărei persoane în parte.
Referitor la inculpata C.D.C, Curtea consideră că legea nouă este mai favorabilă în raport de limitele de pedeapsă mai reduse și de modalitatea de individualizare a pedepsei aplicate în cauză.
Astfel, prin aplicarea dispozițiilor art.396 alin.10 cod proc.pen., se impunea a fi reținută infracțiunea incriminată art.181 alin.1 din Legea nr.78/2000 astfel cum a fost modificată prin Legea nr.187/2012, pentru care legea prevede o pedeapsă cu închisoarea de la 2 la 7 ani, redusă cu o treime la închisoare de la 1 an și 4 luni la 4 ani și 8 luni. În forma anterioară legii nr.187/2012, aceeași infracțiune era pedepsită cu închisoare de la 3 la 12 ani, redusă cu o treime la închisoare de la 2 la 8 ani.
Este adevărat că în situația în care față de inculpată se impuneau a fi reținute circumstanțe atenuante, legea veche ar fi fost mai favorabilă, deoarece prin efectul dispozițiilor art.76 cod penal anterior, prima instanță era obligată să îi aplice o pedeapsă sub minimul special de 2 ani închisoare, situație care ar fi permis chiar aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei conform art.81 cod penal anterior.
Cu toate acestea, Curtea consideră că în cauză nu se impuneau a fi reținute în sarcina inculpatei C.D.C niciuna dintre circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art.74 alin.1 sau alin.2 cod penal anterior, deoarece pe de o parte reținerea acestor circumstanțe erau date prin lege la aprecierea instanței, iar pe de altă parte, în raport de gravitatea faptei săvârșite ce a avut ca efect obținerea frauduloasă de fonduri europene, deturnând sumele de bani acordate cu titlu de fonduri nerambursabile pentru încurajarea activităților desfășurate de tinerii fermieri, de la destinatarii reali, inculpata a dat dovadă de o totală indiferență față de normele legale create tocmai pentru a ajuta absorbția fondurilor europene în condiții de legalitate și încredere reciprocă între beneficiar și titularul sumelor. Nu prezintă relevanță faptul că inculpata nu are antecedente penale, este căsătorită, are un loc aducător de venituri licite și are copii în întreținere, deoarece aceste aspecte sunt considerate de Curte ca fiind unele normale pentru orice persoane, iar nu performanțe civice deosebite, care să atragă vreo recompensă specială. Lipsită de relevanță sub aspectul reținerii circumstanțelor atenuante este și împrejurarea că inculpata a recunoscut săvârșirea faptei, în condițiile în care recunoașterea faptei și utilizarea procedurii simplificate prevăzute de art.374 alin.4, art.396 alin.10 cod proc.pen. reprezintă un beneficiu acordat de legiuitor în favoarea inculpatei, ce a condus la reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă.
De altfel, aceste aspecte au fost avute în vedere de prima instanță, atunci când i s-a aplicat acesteia o pedeapsă spre într-un cuantum egal cu minimul special, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere.
Nu în ultimul rând, faptul că inculpata a făcut demersuri în vederea acoperirii prejudiciului, în acest sens fiind extrasul de cont C.R.M. și contractul de credit nr.3977694/09.02.2015 (file 79-91), din care rezultă obținerea unui împrumut în cuantum de 52.000 de lei este un lucru apreciabil, însă acest aspect dovedește și că inculpata putea obține mijloacele materiale pentru a-și cumpăra tractorul ce a făcut obiectul cererii de finanțare, însă a ales să inducă în eroare reprezentanții Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale pentru a obține fraudulos banii necesari, dovedind cinism și sustrăgând fonduri care puteau fi obținute de persoane care îndeplineau cu adevărat condițiile de eligibilitate.
Neimpunându-se reținerea vreunei circumstanțe atenuante judiciare dintre cele prevăzute de art.74 cod penal anterior, Curtea consideră că legea penală mai favorabilă în cazul inculpatei C.R.M. este noul cod penal, limitele de pedeapsă fiind reduse în raport de incriminarea anterioară.
Pe cale de consecință, motivul de apel formulat de inculpată sub acest aspect urmează a fi respins ca nefondat.
De asemenea, pentru motivele sus-expuse, Curtea consideră că și în ceea ce îl privește pe inculpatul G.I., dispozițiile Legii nr.78/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.187/2012 și ale noului cod penal sunt mai favorabile, instanța de fond aplicând corespunzător dispozițiile art.5 cod penal.
În ceea ce privește situația inculpatelor persoane juridice ÎNTREPRINDEREA INDIVIDUALĂ C.D.C. și S.C. E. S.R.L., Curtea apreciază că prima instanță a aplicat în mod necorespunzător dispozițiile art.5 cod penal, deoarece legea veche era mai favorabilă, hotărârea primei instanțe urmând a fi reformată sub acest aspect pentru următoarele considerente:
Infracțiunea prevăzută de art.181 alin.1 din Legea nr.78/2000, în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr.187/2012 prevedea în situația persoanelor juridice, o pedeapsă cu amenda cuprinsă între 10.000 și 900.000 de lei, amendă stabilită conform dispozițiilor art.711 alin.3 cod penal de la 1969.
În noul cod penal, infracțiunea prevăzută de art.181 alin.1 din Legea nr.78/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.187/2012 prevede conform art.137 cod penal, o pedeapsă cu amenda care se aplică în două etape. Prima etapă, presupune conform art.137 alin.1 cod penal stabilirea cuantumului unei zile amendă, cuprinse între 100 și 5.000 de lei, în funcție de cifra de afaceri, în cazul persoanei juridice cu scop lucrativ, respectiv valoarea activului patrimonial în cazul altor persoane juridice, precum și de celelalte obligații ale persoanei juridice. Cea de-a doua etapă presupune stabilirea numărului de zile amendă conform criteriilor generale de individualizarea pedepsei, număr de zile care variază între 180 și 300 conform art.137 alin.4 lit.c cod penal pentru infracțiunea dedusă judecății. În final, cuantumul stabilit pentru ziua amendă se înmulțește cu numărul zilelor de amendă, obținându-se valoarea finală a amenzii penale ce ar trebui achitată. În cauză, amenda penală care ar putea fi aplicată inculpatelor persoane juridice este cuprinsă între 18.000 lei (alcătuit din numărul minim de zile amendă: 180 zile înmulțit cu 100 de lei, cuantumul minim al unei zile amendă) și 1.500.000 lei (alcătuit din cuantum maxim de zile amendă: 300 zile înmulțit cu 5.000 de lei, cuantumul maxim al unei zile amendă).
Or, în aceste condiții, codul penal de la 1969 pedepsește infracțiunea incriminată de art.181 alin.1 din Legea nr.78/2000 cu amendă penală ale cărei minim și maxim sunt mai reduse decât minimul și maximul amenzii penale care poate fi aplicat unei inculpate persoane juridice în baza noului cod penal.
Pe cale de consecință, Curtea apreciază că în cauză se impune o schimbare a încadrării juridice pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatelor persoane juridice ÎNTREPRINDEREA INDIVIDUALĂ C.D.C. și S.C. E. S.R.L. din infracțiunile prevăzute de art.48 cod penal raportat la art.181 alin.1 din Legea nr.78/2000 astfel cum a fost modificată prin Legea nr.187/2010 cu aplicarea art.5 cod penal în infracțiunile prevăzute de art.26 cod penal de la 1969 raportat la art.181 alin.1 din Legea nr.78/2000 în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr.187/2010 cu aplicarea art.5 cod penal.

În raport de încadrarea juridică a faptelor sus-menționate, Curtea apreciază că în cauză se impune o nouă individualizare a pedepselor principale stabilite în sarcina inculpatelor persoane juridice ÎNTREPRINDEREA INDIVIDUALĂ C.D.C. și S.C. E. S.R.L., în raport de noile limite de pedeapsă ale legii identificate ca fiind mai favorabilă de prezenta instanță, dar și în raport de dispozițiile art.74 cod penal.
La individualizarea pedepselor principale pentru infracțiunile de complicitate la infracțiunea de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente sau declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de acestea prevăzute de art.26 cod penal de la 1969 raportat la art.181 alin.1 din Legea nr.78/2000 în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr.187/2010 cu aplicarea art.5 cod penal, Curtea va avea în vedere, gravitatea infracțiunii (printr-o contribuție de complice a celor două inculpate persoane juridice, acestea acordându-și ajutorul material pentru ca inculpata C.D.C. să obțină în mod fraudulos fonduri europene nerambursabile în cuantum de 106.668 lei), împrejurările și modalitățile de comitere (ajutorul constând fie falsificarea unor înscrisuri de natură a fi folosite pentru inducerea în eroare a Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale pentru a obține fraudulos banii necesari, cazul inculpatei S.C. E. S.R.L., fie în asigurarea corespondenței cu Agenția și încheierea cu aceasta a contractului de finanțare nr.C112011233600002, punând în final la dispoziția inculpatei contul unde în luna iulie 2013 a fost virată suma de 106.668 lei, cazul inculpatei ÎNTREPRINDEREA INDIVIDUALĂ C.D.C. ), consecințele produse (cuantumul ridicat al prejudiciului, 106.668 lei, adus bugetului Uniunii Europene și implicit bugetului de stat), conduita procesuală (caracterizată prin asumarea faptelor săvârșite, cooperare cu organele de urmărire penală).
Un element ce agravează fapta săvârșită îl reprezintă în opinia Curții faptul că inculpata ÎNTREPRINDEREA INDIVIDUALĂ C.D.C. a fost creată special pentru desfășurarea activității infracționale de către inculpata persoană fizică C.D.C., fiind mijlocul prin care această aceasta a putut obține fraudulos respectiva sumă de bani. De asemenea, inculpata S.C. E. S.R.L., a fost deturnată de la obiectul licit de activitate, acela de consultanță pentru afaceri și management, acordând în mod ilicit ajutorul inculpatei, pentru ca aceasta să obțină fraudulos fonduri europene nerambursabile.
Drept urmare, Curtea, procedând la rejudecarea cauzei, în sensul celor anterior menționate, le va condamna pe inculpatele persoane juridice ÎNTREPRINDEREA INDIVIDUALĂ C.D.C. și S.C. E. S.R.L. la o pedeapsă de 50.000 de lei fiecare amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente sau declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de acestea, dând efecte dispozițiilor art.74 cod penal, apreciind că o pedeapsă orientată spre minimul special fiind de natură a asigura rolul educativ-preventiv și punitiv al pedepsei, aplicarea pedepsei în acest cuantum fiind justificată de celelalte circumstanțe faptice și personale sus-menționate.
În temeiul art.531 alin.3 lit.b și art.712 cod penal de la 1969 va aplica inculpatei ÎNTREPRINDEREA INDIVIDUALĂ C.D.C. pedeapsa complementară a dizolvării, având în vedere că această persoană juridică a fost constituită special doar pentru săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina inculpatei C.D.C..
În temeiul art.531 alin.3 lit.c și art.713 cod penal de la 1969 va aplica inculpatei S.C. E. S.R.L. pedeapsa complementară a suspendării activității pe o perioadă de 6 luni având în vedere că în cauză, prin intermediul administratorului ei, inculpatul G.I., scopul pentru care a fost înființată a fost pervertit și inculpata persoană juridică a ajuns să acorde ajutor în mod fraudulos pentru inducerea în eroare a persoanelor responsabile cu acordarea de fonduri europene nerambursabile.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei principale aplicate inculpatei C.D.C. Curtea consideră că în cauză nu se impune nici modificarea cuantumului pedepsei aplicate și nici modificarea formei de executare alese de prima instanță.
În acest sens se vor avea în vedere aspectele analizate anterior privind atitudinea de cooperare cu organele de urmărire penale, de recunoaștere a faptei săvârșite, lipsa antecedentelor penale, faptul că provine dintr-o familie organizată, este mama a două fete minore, are un venit constant, este la primul contact cu legea penală, a depus unele eforturi pentru a acoperi prejudiciul creat.
Pe cale de consecință, instanța de apel apreciază că se impunea aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special al pedepsei, considerând că pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.181 alin.1 din legea nr.78/2000, este de natură a asigura rolul educativ-preventiv și punitiv al pedepsei, aplicarea pedepsei în acest cuantum fiind justificată de celelalte circumstanțe faptice și personale sus-menționate.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate, Curtea constată că în prezenta cauză inculpatei i s-a stabilit o pedeapsa cu închisoarea de cel mult 3 ani, inculpata nemafiind anterior condamnată la pedeapsa închisorii de cel puțin 1 an. Având în vedere vârsta inculpatei, comportarea adecvată a inculpatei pe această durată, faptul că aceasta este integrată în societate, a avut în permanență un venit constant, desfășoară activități licite aducătoare de venituri și și-a manifestat acordul de a presta o muncă în folosul comunității, Curtea apreciază că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru aceasta, chiar și fără executarea pedepsei în regim de detenție, astfel încât pe viitor acesta să nu mai repete acest comportament infracțional și să nu mai săvârșească alte infracțiuni.
Pe cale de consecință, Curtea apreciază că în mod corespunzător în cauză în temeiul art.91 cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii sub supraveghere.

Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei principale aplicate inculpatului G.I., Curtea consideră că în cauză nu se impune modificarea cuantumului pedepsei aplicate, instanța de fond realizând o individualizare justă a pedepsei prin orientarea ei la minimul special de 1 an și 4 luni închisoare, având în vedere atitudinea de cooperare cu organele de urmărire penale, de recunoaștere a faptei săvârșite, lipsa antecedentelor penale, faptul că provine dintr-o familie organizată, are un venit constant, este la primul contact cu legea penală.
Cu toate acestea, Curtea consideră că singura modalitate de reeducare a acestui inculpat este executarea pedepsei în regim de detenție. În acest sens, Curtea va avea în vedere că fără eforturile susținute ale inculpatului G.I., inculpata C.D.C. nu ar fi putut obține în mod fraudulos respectiva sumă de bani. Astfel, acest inculpat a fost cel care l-a identificat și ulterior l-a convins pe numitul N.C.F. să semneze un înscris, redactat de acest inculpat, prin care să se ateste fraudulos că inculpata ar fi lucrat în cadrul fermei administrate de acesta (B. ) în perioada 05.02.2011 – 08.03.2012, un număr de 5 ore pe zi. Același inculpat a tehnoredactat un înscris denumit „Declarație”, în numele inculpatei C.D.C, în care se arată faptul că aceasta este membră a unei familii de fermier și că a lucrat în cadrul societății B.. Ulterior, inculpatul a pus la dispoziția inculpatei aceste înscrisuri, care au fost folosite de aceasta să obțină în mod fraudulos suma de 106.669 lei. Aceste acte de complicitate morale și materiale reprezintă cheia succesului activității infracționale desfășurate de inculpata C.D.C, Curtea neavând nici un dubiu că în absența ajutorului acord de acest inculpat, faptele reținute în sarcina inculpatei nu s-ar fi materializat. Din modul și mijloacele folosite în săvârșirea acțiunii, din modalitatea bine organizată în care acest inculpat a obținut fraudulos actele necesare inducerii în eroare a titularului fondurilor nerambursabile, prezenta Curte consideră că este dincolo de orice dubiu rezonabil că inculpatul nu este la „primul aranjament” cu fonduri europene și cel mai probabil a mai săvârșit și alte asemenea fapte reprobabile, dovadă în acest sens fiind împrejurarea că acesta a fost prezent în stare de arest preventiv la soluționarea prezentului apel, fiind cercetat pentru săvârșirea unor infracțiuni similare.
În opinia Curții, inculpatul a organizat un circuit infracțional având drept scop obținerea frauduloasă de fonduri europene, în contextul în care astfel de fapte cum sunt cele săvârșite de acest inculpat creează o stare de nesiguranță relațiilor sociale referitoare la distribuția unor astfel de fonduri, în contextul în care există îndoieli puternice din partea societății civile cu privire la capacitatea autorităților naționale de a absorbi fonduri europene, precum și cu privire la corectitudinea desfășurării procedurilor de atribuire a unor astfel de fonduri.
Pentru aceste motive, Curtea, găsind întemeiat motivul de apel declarat de Parchet, va înlătură aplicarea dispozițiilor art.91 cod penal în ceea ce îl privește pe inculpatul G.I. și va da spre executare pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare aplicată în primă instanță.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Curtea constată că prin cererea de constituire de parte civilă (fila 178 vol.I d.u.p.), partea civilă AGENȚIA PENTRU FINANȚAREA INVESTIȚIILOR RURALE a solicitat obligarea inculpaților în solidar la plata sumei totale de 106.668 lei reprezentând contravaloarea integrală a finanțării nerambursabile decontate beneficiarului Întreprindere Individuală C.D.C., la data de 28.06.2013, la care să se calculeze penalități până la data plății efective.
În tot cursul procesului penal desfășurat în fața primei instanțe, partea civilă nu și-a majorat cuantumul prejudiciului.
Prin urmare, partea civilă AGENȚIA PENTRU FINANȚAREA INVESTIȚIILOR RURALE nu poate solicita direct în apel obligarea inculpaților la plata sumei de 177.780 lei, reprezentând contravaloarea integrală a finanțării nerambursabile decontate beneficiarului ÎNTREPRINDEREA INDIVIDUALĂ C.D.C., respectiv contravaloarea celor două tranșe de plată rambursate beneficiarului la data de 28.06.2013, respectiv 15.10.2014. O astfel de solicitare este nefondată, în absența unei constituiri corespunzătoare de parte civilă realizată în fața primei instanțe.
Cu toate acestea însă, partea civilă a virat la data de respectiv 15.10.2014 beneficiarului ÎNTREPRINDEREA INDIVIDUALĂ C.D.C. cea de-a doua tranșă a contractului de finanțare nr.F112011233600002, în cuantum de 71.112 lei, astfel cum rezultă din extrasul de cont deschis pe numele ÎNTREPRINDEREA INDIVIDUALĂ C.D.C. (fila 78).
Or, în contul inculpatei persoană juridică a intrat fraudulos suma de 71.112 lei, reprezentând tranșa numărul doi din contractul de finanțare nr.F112011233600002, condiții în care prima instanță avea obligația să se pronunțe conform art.404 alin.4 lit.g cod proc.pen. raportat la art.25 alin.3 cod proc.pen. cu privire la restabilirea situației anterioare.
Nerealizând acest lucru prin sentința penală apelată, Curtea va admite apelul format de această parte civilă, iar în temeiul art.404 alin.4 lit.g cod proc.pen. raportat la art.25 alin.3 cod proc.pen. va dispune restabilirea situației anterioare în sensul că va obliga inculpata persoană juridică ÎNTREPRINDEREA INDIVIDUALĂ C.D.C., reprezentată prin mandatar Cabinet Individual de Insolvență Ț.V. să restituie cea de-a doua tranșă aferentă Proiectului „Instalarea doamnei C.D.C. la conducerea exploatației agricole C.D.C., persoană fizică din Comuna Buzescu, județul Teleorman” în cuantum de 71.112 lei către partea civilă AGENȚIA PENTRU FINANȚAREA INVESTIȚIILOR RURALE.

În ceea ce privește calea de atac declarată de ÎNTREPRINDEREA INDIVIDUALĂ C.D.C., reprezentată prin mandatar Cabinet Individual de Insolvență Ț.V., Curtea constată că la data de 25.02.2015 a fost primită cererea formulată de această inculpată prin care arată că înțelege să renunță la cererea de apel formulată, apreciind că sentința penală este legală și temeinică. Ulterior, în ședința de judecată de la termenul din 11.05.2015, inculpata, prin mandatar Cabinet Individual de Insolvență Ț.V. a arătat că înțelege să revină asupra cererii formulate de renunțare la apel.
În cauză, sentința penală apelată a fost apelată de acest inculpat la data de 18.02.2015, iar înainte de expirarea termenului legal de declarare a apelului, inculpata ÎNTREPRINDEREA INDIVIDUALĂ C.D.C., reprezentată prin mandatar Cabinet Individual de Insolvență Ț.V. a înțeles să renunțe la apelul declarat. Or, în atare condiții devin incidente dispozițiile art.414 alin.2 cod proc.pen. care stabilesc că cererea de revenire cu privire la cererea de renunțare la apel poate fi formulată până la expirarea termenului de apel. Cum în cauză manifestarea de voință în sensul revenirii cu privire la cererea de apel a avut loc după expirarea termenului de declarare a apelului, în temeiul art.414 alin.2 cod proc.pen. Curtea va respinge ca tardivă cererea formulată de inculpata persoană juridică ÎNTREPRINDEREA INDIVIDUALĂ C.D.C., reprezentată prin mandatar Cabinet Individual de Insolvență Ț.V. de revenire asupra cererii de renunțare la apel.
De asemenea, în temeiul art.414 alin.1 cod proc.pen. Curtea va lua act de cererea de renunțare la apel formulată de inculpata persoană juridică ÎNTREPRINDEREA INDIVIDUALĂ C.D.C., reprezentată prin mandatar Cabinet Individual de Insolvență Ț.V..
Față de toate considerentele anterior expuse, Curtea, în temeiul art.421 pct.2 lit.a cod proc.pen., va admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție și de către partea civilă AGENȚIA PENTRU FINANȚAREA INVESTIȚIILOR RURALE împotriva sentinței penale nr. 7/03.02.2015 a Tribunalului Teleorman, va desființa, în parte, sentința penală atacată, numai în limitele deja precizate și, procedând la rejudecarea cauzei în fond, va hotărî în sensul celor anterior menționate.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, care nu au fost criticate și în privința cărora nu se constată, nici din oficiu, motive de desființare.
În temeiul art.275 alin.3 cod proc.pen., cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea căilor de atac admise vor rămâne în sarcina statului
În temeiul art.275 alin.2 cod proc.pen. va obliga pe inculpatele C.D.C. și ÎNTREPRINDEREA INDIVIDUALĂ C.D.C. la plata a câte 200 de lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

În temeiul art.421 alin.1 pct.2 lit.a cod proc.pen. admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție și de către partea civilă AGENȚIA PENTRU FINANȚAREA INVESTIȚIILOR RURALE împotriva sentinței penale nr. 7/03.02.2015 a Tribunalului Teleorman.
Desființează în parte sentința penală apelată și rejudecând în fond:
Înlătură aplicarea dispozițiilor art.91 cod penal în ceea ce îl privește pe inculpatul G.I..
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
În temeiul art.386 cod proc.pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatelor persoane juridice ÎNTREPRINDEREA INDIVIDUALĂ C.D.C. și S.C. E. S.R.L. din infracțiunile prevăzute de art.48 cod penal raportat la art.181 alin.1 din Legea nr.78/2000 astfel cum a fost modificată prin Legea nr.187/2010 cu aplicarea art.5 cod penal în infracțiunile prevăzute de art.26 cod penal de la 1969 raportat la art.181 alin.1 din Legea nr.78/2000 în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr.187/2010 cu aplicarea art.5 cod penal.
În baza art.26 cod penal de la 1969 raportat la art.181 alin.1 din Legea nr.78/2000 în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr.187/2010 cu aplicarea art.5 cod penal, art.531 alin.2 și art.711 alin.3 cod penal de la 1969 condamnă pe inculpata persoană juridică ÎNTREPRINDEREA INDIVIDUALĂ C.D.C., reprezentată prin mandatar Cabinet Individual de Insolvență Ț.V., la pedeapsă de 50.000 de lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente sau declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de acestea.
În temeiul art.531 alin.3 lit.b și art.712 cod penal de la 1969 aplică inculpatei pedeapsa complementară a dizolvării.
În baza art.26 cod penal de la 1969 raportat la art.181 alin.1 din Legea nr.78/2000 în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr.187/2010 cu aplicarea art.5 cod penal, art.531 alin.2 și art.711 alin.3 cod penal de la 1969 condamnă pe inculpata persoană juridică S.C. E. S.R.L., prin reprezentant legal Ț.V., la pedeapsă de 50.000 de lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente sau declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de acestea.
În temeiul art.531 alin.3 lit.c și art.713 cod penal de la 1969 aplică inculpatei pedeapsa complementară a suspendării activității pe o perioadă de 6 luni.
În temeiul art.404 alin.4 lit.g cod proc.pen. raportat la art.25 alin.3 cod proc.pen. dispune restabilirea situației anterioare în sensul că obligă inculpata persoană juridică ÎNTREPRINDEREA INDIVIDUALĂ C.D.C., reprezentată prin mandatar Cabinet Individual de Insolvență Ț.V. să restituie cea de-a doua tranșă aferentă Proiectului „Instalarea doamnei C.D.C. la conducerea exploatației agricole C.D.C., persoană fizică din Comuna Buzescu, județul Teleorman” în cuantum de 71.112 lei către partea civilă
AGENȚIA PENTRU FINANȚAREA INVESTIȚIILOR RURALE.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale apelate.
În temeiul art.414 alin.2 cod proc.pen. respinge ca tardivă cererea formulată de inculpata persoană juridică ÎNTREPRINDEREA INDIVIDUALĂ C.D.C., reprezentată prin mandatar Cabinet Individual de Insolvență Ț.V. de revenire asupra cererii de renunțare la apel.
În temeiul art.414 alin.1 cod proc.pen. ia act de cererea de renunțare la apel formulată de inculpata persoană juridică ÎNTREPRINDEREA INDIVIDUALĂ C.D.C., reprezentată prin mandatar Cabinet Individual de Insolvență Ț.V..
În temeiul art.421 alin.1 pct.1 lit.b cod proc.pen. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpata C.D.C..
În temeiul art.275 alin.3 cod proc.pen. cheltuielile judiciare aferente apelurilor declarate de Ministerul Public și de partea civilă AGENȚIA PENTRU FINANȚAREA INVESTIȚIILOR RURALE rămân în sarcina statului.
În temeiul art.275 alin.2 cod proc.pen. obligă pe inculpatele C.D.C. și ÎNTREPRINDEREA INDIVIDUALĂ C.D.C. la plata a câte 200 de lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.05.2015.