IMPARȚIALITATE·INTEGRITATE·EFICIENȚĂ
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Dosar nr. 8270/111/P/2009 |
|
| |
DECIZIA PENALĂ NR. 22/A/2011
Şedinţa publică din 31 martie 2011 |
[...]
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelului penal de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.218/P din 18 noiembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bihor, în baza art.254 aliniatele 1 şi 2 Cod penal cu aplicarea art.41 aliniatul 2 cod penal cu referire la art. 1 şi 7 din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat inculpatul L P R, inspector silvic în cadrul Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Oradea, fără antecedente penale, la o pedeapsă de:
-3 ani 6 luni închisoare cu aplicarea art.71, art.64 litera a teza II şi literele b, c Cod penal.
În baza art.65 Cod penal i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 litera a teza II şi literele b, c Cod penal, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă complementară.
În baza art.861 Cod penal şi art. 71 aliniatul 5 Cod penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale şi accesorii aplicate pe o durată de 6 ani stabilit conform art.862 Cod penal.
În baza art. 86 ind.3 alin. 1 litera a Cod penal a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare, să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bihor pentru a se verifica respectarea măsurilor de supraveghere prev. de art.863 literele b – d Cod penal, care au fost impuse în sarcina inculpatului.
În baza art.864 alin.1 Cod penal i s-a atras atenţia inculpatului asupra prev. art.83 Cod penal, privind revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei aplicate, în cazul săvârşirii unei infracţiuni în termenul de încercare şi executarea pedepsei în regim de detenţie.
În baza art.864 alin.2 Cod penal i s-a atras atenţia inculpatului asupra revocării suspendării sub supraveghere a pedepsei aplicate, în cazul neîndeplinirii cu rea credinţă a măsurilor de supraveghere impuse în sarcina lui şi executarea pedepsei în regim de detenţie.
În baza art. 254 alin.3 Cod penal s-a dispus confiscarea în favoarea statului a sumei de 4.500 lei, consemnată de către inculpat la dispoziţia organelor judiciare conform recipisei de consemnare nr. 501223/1, seria TA nr. 0200474 din data de 18.12.2009 (fila 241 dosar urmărire penală şi chitanţei nr. 2907792/1 seria TTC nr. 4274569 din data de 18.12.2009 (fila 242 dosar urmărire penală).
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1350 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Bihor a constatat că prin rechizitoriul DNA – Serviciul Teritorial Oradea înregistrat la instanţă la data de 23 decembrie 2009 a fost trimis în judecată inculpatul L P R pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, faptă prevăzută de art. 254 aliniatele 1 şi 2 cu aplicarea art. 41 aliniatul 2 Cod penal, cu referire la art. l şi art. 7 din Legea nr. 78/2000, reţinându-se în fapt că în perioada iulie - noiembrie 2009 (în realizarea aceleiaşi hotărâri infracţionale), a pretins, în mod repetat, martorului G I C (preşedintele consiliului de administraţie al Ocolului Silvic Şoimi R.A.), diverse sume de bani pentru ca, în calitate de director coordonator al Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Oradea să nu dispună Ocolului Silvic Şoimi R. A. interzicerea tăierii arborilor din pădurile pentru care amenajamentele silvice se află în stadiul conferinţei a II-a şi a primit de la acesta suma totală de 4.500 RON.
Inculpatul audiat fiind în cursul urmării penale şi în faţa instanţei de judecată nu a contestat faptul că având o perioadă dificilă din punct de vedere financiar a luat legătura cu G I (tatăl martorului denunţător G I C) şi întrucât se cunoşteau de ani de zile i-a cerut mai multe sume de bani ce i-au fost date de către acesta cu titlu gratuit fără să trebuiască să le restituie, sume de bani care în nici un caz nu au fost remise în condiţiile de sesizare a actului instanţei.
Instanţa de fond analizând actele şi lucrările dosarului a reţinut în fapt următoarele:
Ocolul Silvic Şoimi R.A. a fost înfiinţat la 23 august 2005 (când a fost înregistrat la Oficiul Registrului Comerţului Bihor sub numărul 105/1799/2005), conducerea acestuia fiind asigurată de un consiliu de administraţie, format din 7 persoane, al cărui preşedinte este martorul denunţător G I C. în administrarea Ocolului Silvic Şoimi R.A. se află, în prezent, peste 18.000 hectare de pădure, proprietatea mai multor persoane juridice şi fizice, fiind cel mai mare ocol silvic privat din judeţul Bihor.
Potrivit legislaţiei silvice, exploatarea pădurilor se poate face numai în temeiul amenajamentelor silvice care sunt întocmite pentru o perioadă de cel puţin 10 ani. Amenajamentul silvic reprezintă, în fapt, o documentaţie detaliată care cuprinde date despre întinderea pădurii, proprietarul acesteia, amplasarea pădurii şi mediul, speciile existente, densitate, vârstă, lucrările de întreţinere care trebuie efectuate etc. In baza acestor date, autorul amenajamentului întocmeşte aşa numitul plan decenal de exploatare a produselor principale şi secundare, document prin care se stabilesc cantităţile de lemn care pot fi tăiate în fiecare an.
Întocmirea amenajamentului silvic cunoaşte mai multe stadii printre care se află: conferinţa I, faza de teren, prelucrarea datelor culese în teren, conferinţa a Il-a, finalizarea documentaţiei şi depunerea ei la Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale pentru aprobare. Conferinţa a II-a este un stadiu al întocmirii amenajamentului silvic care constă într-o întâlnire, a reprezentanţilor proprietarului, administratorului, amenajistului, instituţiilor de control silvic şi protecţie a mediului, în cursul căreia se definitivează planul decenal de exploatare a produselor principale şi secundare".
Dacă finalizarea amenajamentului silvic se realizează în câteva luni, aprobarea acestuia cere o perioadă mult mai lungă, uneori ani la rând. Din această cauză, în practica curentă se aprobă tăierea arborilor încă din stadiul conferinţei a II-a, deşi potrivit legii exploatarea pădurii se poate face doar pe baza amenajamentului silvic.
Controlul respectării legislaţiei silvice este asigurată de stat prin intermediul inspectoratelor teritoriale de regim silvic şi vânătoare, a căror competenţă teritorială acoperă mai multe judeţe. Aceste inspectorate au fost înfiinţate în temeiul Hotărârii de Guvern nr. 333/2005 şi sunt abilitate să exercite controlul cu privire la: respectarea prevederilor regimului silvic de către deţinătorii şi administratorii cu orice titlu de fond forestier; respectarea reglementărilor de regim silvic; modul în care se aplică normele tehnice în elaborarea amenajamentelor silvice etc.
Pentru exercitarea atribuţiunilor care le revin, inspectoratele teritoriale efectuează controale programate sau inopinate la toate structurile de administraţie silvică, indiferent de forma de proprietate.
Potrivit art. 4 din H.G. 333/2005, conducerea inspectoratului teritorial este asigurată de un inspector şef, a cărui funcţie este echivalentă cu funcţia publică de director executiv, respectiv cu cea de director coordonator, după adoptarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 37/22.04.2009.
Conducerea I.T.R.S.V. Oradea (instituţie care are în zona de competenţă judeţele Arad, Bihor, Sălaj şi Satu-Mare) a fost preluată de inculpatul L P R, la 28 mai 2009, odată cu numirea în funcţia de director coordonator prin Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 1031/2009 (fila 113).
La câteva săptămâni de la preluarea funcţiei de director coordonator, inculpatul L P R s-a întâlnit cu martorul denunţător G I C, la sediul I.T.R.S.V. Oradea, ocazie cu care a afişat o atitudine ostilă la adresa acestuia şi 1-a ameninţat pe martor că-l va termina şi pe el şi ocolul silvic. Motivul ostilităţii inculpatului L P R ar fi fost o reclamaţie formulată de o persoană care are cabană pe Valea Boga din comuna Pietroasa, sesizare potrivit căreia lemnul exploatat în zonă a fost scos din pădure pe albia unui curs de apă. Pentru a da amploare acestei sesizări, în ziua următoare întâlnirii de la sediul I.T.R.S.V. Oradea, inculpatul L P R s-a deplasat în teren pentru a verifica personal situaţia. Potrivit înscrisurilor puse la dispoziţie de I.T.R.S.V. Oradea, controlul a fost efectuat la 15 iulie 2009, de inculpatul L P R împreună cu martorul D I V, inspector silvic în cadrul I.T.R.S.V. Oradea, şi a fost finalizat prin sancţionarea cu avertisment a angajatului Ocolului Silvic Şoimi R.A. care gestionează parchetul (fila 192).
La doar câteva zile după soluţionarea sesizării Ocolul Silvic Şoimi R.A. a constituit obiectul unui nou control al I.T.R.S.V. Oradea, ca urmare a unei autosesizări. Potrivit notei de constatare din 20 iulie 2009, inspectorii I.T.R.S.V. Oradea au stabilit faptul că personalul Ocolului Silvic Şoimi R.A. care administrează un parchet de pe raza comunei Pietroasa a încălcat legislaţia silvică prin predarea în exploatare a parchetului către administratorul societăţii care a câştigat licitaţia de exploatare şi nu către responsabilul tehnic al societăţii respective. De această dată inspectorii I. T.R.S.V. Oradea au propus sancţionarea cu avertisment a martorului denunţător G I C şi diminuarea cu 30% pe o lună a salariului şefului de district care a predat efectiv parchetul (filele 154-155).
Înaintea celor două controale, la care s-a făcut referire anterior, inculpatul L P R a dispus efectuarea unor controale tematice la ocoalele silvice din zona de responsabilitate. În acest scop, la 3 iulie 2009 inculpatul L P R a aprobat tematica de control înregistrată la I T R.S.V. Oradea sub numărul 3523/2009 (filele 156-163). Primul ocol silvic pentru efectuarea controlului tematic a fost stabilit Ocolul Silvic Şoimi R.A., ceea ce a amplificat presiunea exercitată asupra martorului denunţător G I C.
Înainte de începerea efectivă a controlului tematic, inculpatul L P R s-a deplasat la sediul Ocolului Silvic Şoimi R.A., care funcţionează în municipiul Beiuş, str. Finişului, nr. 35, unde s-a întâlnit cu martorul denunţător G I C. Cu ocazia întâlnirii, inculpatul L P R i-a cerut martorului denunţător G I C suma de 2.500 RON pentru a-şi rezolva nişte probleme personale. În concret, inculpatul L P R a susţinut că banii îi trebuie pentru a achita costul lucrărilor de reparaţie a unui autoturism (filele 21-29; 204-208).
Atitudinea de ostilitate nedisimulată a inculpatului L P R , coroborată cu cele două controale care au fost efectuate de I T.R.S.V. Oradea la Ocolul Silvic Şoimi R.A. în decurs de doar câteva zile, precum şi iminenţa începerii unui control tematic în perioada imediat următoare, l-au determinat pe martorul denunţător G I C să accepte cererea de bani formulată de inculpat. Iniţial, el i-a propus inculpatului L P R să accepte să plătească direct la service-ul auto costul reparaţiei autoturismului, dar acesta a refuzat şi a cerut banii în numerar. În acest context, martorul denunţător G I C i-a remis inculpatului suma de 2.000 RON, din care 1.200 RON îi avea asupra lui, iar 800 RON i-a cerut de la tatăl său, martorul G I. Ceilalţi 500 RON, până la suma de 2.500 RON, cât i s-a cerut, martorul denunţător G I C a vrut să-i împrumute de la o benzinărie aflată în vecinătatea sediului Ocolului Silvic Şoimi R.A., dar inculpatul L P R nu a fost de acord cu acest demers, astfel că suma pe care acesta a primit-o efectiv a fost de 2.000 RON (filele 204-208).
La 10 august 2009, o echipă de 5 inspectori silvici din cadrul I.T.R.S.V. Oradea a început un control tematic la Ocolul Silvic Şoimi R.A., control care a fost finalizat la 29 septembrie 2009. Controlul s-a desfăşurat cu participarea directă a inculpatului L P R care a verificat personal aspectele referitoare la autorizarea Ocolului Silvic Şoimi R.A., precum şi cele privind modul de organizare a licitaţiilor pentru exploatarea masei lemnoase (filele 196-203).
În luna august 2009, în timpul controlului tematic aflat în derulare la Ocolul Silvic Şoimi R.A., inculpatul L P R i-a adresat martorului denunţător G I C o nouă cerere de bani. De această dată el a invocat faptul că doreşte să-şi cumpere un laptop şi nu are suma de 2.000 RON, cât reprezintă costul de achiziţie. Martorul denunţător G I C şi tatăl său, i-au propus inculpatului L P R să cumpere un laptop în numele Ocolului Silvic Şoimi R.A, iar apoi să i-l dea în folosinţă. Inculpatul L P R a refuzat propunerea şi a cerut banii în numerar. Ca urmare a acestei cereri, martorul G I s-a deplasat la Oradea şi i-a remis inculpatului L P R suma de 2000, predarea banilor având loc în sediul I.T.R.S.V. Oradea (filele 211 – 213; 227-230).
Controlul tematic pe care inspectorii silvici l-au făcut la Ocolul Silvic Şoimi R.A. a fost încheiat la 25 septembrie 2009. Constatările echipei de control au fost materializate în nota de constatare din 1 octombrie 2009, înregistrată la O.S. Şoimi sub numărul 5011/5.10.2009 (filele 174-190). Printre măsurile propuse de echipa de control s-a aflat, în premieră, şi cea de interzicere începând cu 1 octombrie 2010, a tăierii de arbori din pădurile pentru care amenajamentele silvice se află în stadiul conferinţei a II-a.
Inculpatul L P R a declarat că, după învestirea în funcţia de director coordonator, a dat o dispoziţie cu caracter general privind interzicerea tăierii de arbori din pădurile pentru care amenajamentele silvice se află în stadiul conferinţei a II-a.
Cu toate că, în timpul mandatului de director coordonator al inculpatului L P R, au fost efectuate alte 12 controale tematice, o astfel de propunere nu a fost formulată la nici un alt ocol silvic, aşa cum rezultă din comunicarea I.T.R.S.V. I Oradea nr. 6299/14.12.2009 (fila 112).
Duminică 4 octombrie 2009, inculpatul L P R l-a contactat telefonic pe martorul D I V, şeful echipei de control şi i-a cerut să depună nota de constatare privind controlul efectuat la Ocolul Silvic Şoimi R.A. fără a mai întocmi şi raportul suplimentar (filele 81-82). Acest document se întocmeşte potrivit regulilor interne de lucru şi prin aprobarea lui, directorul coordonator îşi însuşeşte propunerile echipei de control. Deşi nota de constatare a fost finalizată la 1 octombrie 2009, nici până în prezent conducerea I.T.R.S.V. Oradea nu s-a pronunţat asupra propunerilor echipei de control.
Spre finalul lunii septembrie - începutul lunii octombrie 2009, inculpatul L P R i-a adresat martorului G I C o nouă cerere de bani, invocând dificultăţile financiare generate de întreţinerea socrului său care este bolnav. Cererea de bani a fost acceptată de martorul denunţător G I C, care însă nu a onorat-o pe loc, susţinând că nu are banii necesari din cauza restanţelor acumulate de câţiva clienţi. Inculpatul L P R şi-a reînnoit cererea de mai multe ori fără a obţine rezultatul dorit, martorul denunţător G I C evitând întâlnirile şi discuţiile cu el. Ca urmare a insistenţei inculpatului L P R , la 16 octombrie 2009 martorul denunţător G I C a convenit cu tatăl său, martorul G I, ca acesta din urmă să-i dea inculpatului suma de 500 RON. În seara zilei de vineri 16 octombrie inculpatul L P R s-a deplasat în Beiuş, la sediul Ocolului Silvic Şoimi R.A., unde s-a întâlnit cu martorul G I, care însă nu i-a mai remis cei 500 RON (sumă stabilită cu fiul său) deşi avea banii pregătiţi.
Aceste din urmă cereri de bani, au fost formulate de inculpatul L P R după ce organele de urmărire penală s-au sesizat din oficiu despre comiterea infracţiunii de corupţie şi după autorizarea interceptării şi înregistrării convorbirilor telefonice, în perioada 15 - 17 octombrie 2009, fiind interceptate mai multe convorbiri telefonice în cursul cărora inculpatul L P R i-a cerut bani martorului denunţător G I C.
Starea de fapt mai sus expusă a rezultat din următorul probatoriu.
Audiat fiind în cursul urmării penale martorul denunţător G I C a relatat următoarele (f. 205 – 207 up) :
„Îmi menţin autodenunţul formulat la 19 noiembrie 2009 şi declaraţia olografă pe care am dat-o în ziua respectivă cu privire la sumele de bani care mi-au fost pretinse de L P R şi împrejurările în care mi-au fost ceruţi banii.
Sunt preşedinte al consiliului de administraţie şi şef al Ocolului Silvic Şoimi R.A., înfiinţat în anul 2005, care este la acest moment cel mai mare ocol silvic privat din judeţul Bihor în funcţie de suprafaţa de pădure pe care o are în administrare. Sediul Ocolului Silvic Şoimi R.A., funcţionează în Beiuş […]. Îl cunosc pe L P R din anul 2008, când a efectuat un control la Ocolul Silvic Şoimi R.A., în calitatea pe care o avea atunci de inspector silvic în cadrul Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Oradea. În timpul controlului, dl L P R s-a arătat plăcut impresionat de modul de organizare şi funcţionare a Ocolului Silvic Şoimi R.A. Dată fiind atitudinea lui pozitivă, l-am întrebat pe dl L P R , dacă ITRSV Oradea ar putea fi efectua un control cu rol de îndrumare la Ocolul Silvic Şoimi R.A. pentru a preveni eventualele încălcări ale legislaţiei, dar acesta a spus că nu avem motive de îngrijorare. După finalizarea controlului, m-am mai întâlnit cu dl L P R , cu totul întâmplător, cu ocazia unor deplasări la sediul ITRSV Oradea. Nu am stabilit relaţii de prietenie cu acesta, nu ne-am vizitat, nu am ieşit la restaurant, relaţiile dintre noi fiind de natură profesională şi în limitele bunului simţ.
Un an mai târziu, respectiv la începutul lunii iunie 2009, dl L P R a fost numit în funcţia de director coordonator al ITRSV Oradea. La vreo trei săptămâni de la numirea în noua funcţie, am mers la sediul ITRSV Oradea pentru a ridica nişte documente, ocazie cu care m-a văzut dl L P R şi m-a chemat la el în birou. Dl L P R era într-o stare de nervozitate şi agitaţie deosebită şi mi-a spus că a fost formulată o plângere împotriva Ocolului Silvic Şoimi R.A. pentru încălcarea regulilor de exploatare a masei lemnoase şi că el este decis să termine odată cu mine şi cu Ocolul Silvic Şoimi. Am fost şocat de schimbarea totală de atitudine a dlui L şi l-am întrebat despre ce este vorba. Motivul supărării lui L P R era unul cu totul pueril şi a vizat o încălcare a legislaţiei. Această ilegalitatea la care s-a referit dl L era o chestiune cu totul şi cu totul neînsemnată şi viza faptul că, după tăiere, lemnele au fost scoase din pădure pe cursul apei, fapt care este într-adevăr interzis. Pe de altă parte însă, această practică are un caracter general, fiind determinată de lipsa drumurilor forestiere. Nu în ultimul rând, lemnele au fost scoase din pădure, pe albia unui curs de apă, de populaţie şi nu de angajaţii Ocolului Silvic Şoimi, deci pornirea lui împotriva mea era total nejustificată.
În ziua următoare discuţiei la care m-am referit, dl L P R a venit personal în control la O.S. Şoimi R.A. şi s-a deplasat pe raza comunei Pietroasa, pentru a face verificări în teren. Ca urmare a deplasării în teren, a fost întocmită o notă de constatare în care s-a consemnat că starea de fapt era alta decât cea sesizată.
Nu a trecut mult timp şi, undeva pe la începutul lunii iulie 2009, dacă reţin bine, am primit o nouă „vizită" a ITRSV Oradea, motivată de faptul că la predarea unui pachet pentru exploatare către o societate comercială, predarea-primire pachetului s-a făcut între reprezentantul Ocolului Silvic Şoimi R.A. şi administratorul societăţii care urma să facă exploatarea şi nu între reprezentantul ocolului şi reprezentantul tehnic al societăţii de exploatare. Echipa de control de la ITRSV Oradea a considerat că am procedat greşit şi a propus angajatorului sancţionarea mea cu avertisment, iar a şefului de district (angajatul Ocolului Silvic Şoimi R.A. care a predat direct parchetul) cu reducerea salariului cu 10% pe o lună. Propunerile de sancţionare au fost discutate în consiliul de administraţie al Ocolului Silvic Şoimi R.A. şi au fost respinse.
Faptul că ditamai directorul coordonator al ITRSV Oradea a venit să verifice un curs de apă mi s-a părut suspect. Apoi când a venit al doilea control, tot pentru un aspect minor, şi, mai mult, s-a propus sancţionarea mea şi a şefului de district, am înţeles că există o problemă şi am încercat să o lămuresc cu dl L P R . L-am întrebat pe acesta ce are cu mine, că doar cunoaşte activitatea Ocolului Silvic Şoimi R.A. şi ştie că nu sunt probleme deosebite. Dl. L P R mi-a dat dreptate, recunoscând că nu sunt probleme deosebite, şi a afirmat că el nu are nimic cu mine, dar m-a lăsat să înţeleg că cineva, fără a nominaliza una sau mai multe persoane, ar face presiuni asupra lui pentru a dispune aceste controale.
La sfârşitul lunii iulie 2009, am primit de la ITRSV Oradea, prin fax, o tematică pentru un control care urma a fi efectuat la Ocolul Silvic Şoimi R.A. Iniţial, controlul trebuia să înceapă pe 1 august 2009, dar data a fost amânată câteva zile. Echipa de control a fost formată din 5 inspectori silvici, şi anume D, L, P, C şi P. Deşi controlul trebuia finalizat în decurs de o lună, acesta s-a prelungit până spre finalul lunii septembrie 2009.
În intervalul de timp cuprins între primirea tematicii de control şi începerea efectivă a controlului, am fost vizitat la sediul Ocolului Silvic Şoimi R.A. de dl L P R. Cu ocazia respectivă, la care a participat şi G I, tatăl meu, dl L P R a început să se plângă despre dificultăţile financiare pe care le are şi m-a întrebat dacă pot să-l ajut. Am cerut amănunte, iar dl L P R ne-a relatat că trebuie să plătească reparaţia pentru un autoturism DAEWOO NUBIRA şi nu are cei 2.000 RON cât reprezintă contravaloarea lucrărilor. M-am oferit să plătesc eu la service costul reparaţiilor, dar L a refuzat, spunând că nu este bine să apar eu în documente, şi să-i dau lui banii necesari. În această situaţie, am acceptat să-i dau lui L P R cei 2.000 RON pe care mi i-a cerut. Din suma pretinsă de L P R eu i-am dat 1.200 RON pe care i-am avut la mine, iar diferenţa de 800 RON i-am cerut-o tatălui meu. Acesta a ieşit din încăpere şi a revenit la scurt timp cu cei 800 RON, pe care i-a dat direct lui L P R în prezenţa mea.
În luna august 2009, în timp ce inspectorii ITRSV Oradea erau în control la Ocolului Silvic Şoimi R.A., am primit o nouă vizită a dlui L P R . Cu această ocazie, în prezenţa tatălui meu, dl L P R mi-a spus că doreşte să-şi cumpere un laptop şi mi-a cerut în acest scop suma de 2.000 RON pentru că nu are banii necesari. Tatăl meu i-a spus lui L P R că poate cumpăra laptop-ul pe care îl doreşte şi să il pună la dispoziţie, dar acesta a refuzat şi a spus că şi-l cumpără singur.
Din câte îmi amintesc, la un timp oarecare după această cerere, am discutat telefonic cu tatăl meu care mi-a spus că se va deplasa la Oradea şi îi va remite lui L P R cei 2.000 RON pentru cumpărarea laptop-ului. Nu am discutat cu tatăl meu dacă într-adevăr i-a dat lui L P R cei 2.000 RON pe care acesta i-a pretins motivând că-i trebuie pentru cumpărarea unui laptop.
Pe lângă cei 4.000 RON, care i-au fost remişi lui L P R în numerar, acesta mi-a mai cerut să-i achit contravaloarea unui plin de combustibil pentru un autoturism din dotarea ITRSV Oradea, l-am dat dlui L P R un bilet pentru benzinăria DEŞIRA de la intrarea în Beiuş dinspre Oradea, întrucât avem o înţelegere cu această societate pentru alimentarea cu combustibil şi plata acestuia. La scurt timp, am fost sunat de la benzinărie despre faptul Că au venit mai multe persoane CU biletul semnat de mine şi am fost întrebat dacă pot alimenta toţi. Am fost de acord, şi, din discuţiile purtate cu angajaţii de la benzinărie, am dedus că contravaloarea combustibilului cu care au alimentat cele două autoturisme a fost de cea 500 RON.
În luna septembrie 2009, dl L P R mi-a cerut din nou bani, fără a indica o sumă anume, susţinând că are probleme financiare întrucât trebuie să-şi întreţină socrul care este bolnav. Am acceptat de principiu cererea, dar i-am spus dlui L P R că nu i-o pot satisface pe loc pentru că nu am nici eu bani, mai mulţi clienţi neachitându-şi obligaţiile şi am convenit să-i dau banii când voi avea. Ulterior, dl L P R ne-a căutat de mai multe ori la telefon, atât pe mine, cât şi pe tatăl meu, pentru a ne cere bani, dar nu am mai dat curs acestor cereri. La un moment dat, L P R şi-a anunţat vizita la sediul Ocolului Silvic Şoimi R.A. şi cum am bănuit că acesta doreşte din nou bani, am evitat să-l întâlnesc, în schimb i-am spus tatălui meu să pregătească suma de 500 RON pentru a-i da acestuia. Întâlnirea dintre L P R şi tatăl meu a avut loc, într-o seară, dar din câte am aflat tata nu i-a dat cei 500 RON. Cererile de bani formulate de L P R s-au întins din septembrie şi până în luna octombrie 2009.Actul de finalizarea a controlului tematic a fost încheiat undeva pe la începutul lunii octombrie 2009. În mod surprinzător, prin actul de control s-a formulat propunerea de interzicere a tăierii arborilor din conferinţa a II-a, tăiere care asigură o parte însemnată a veniturilor Ocolului Silvic Şoimi R.A., propunere care după ştiinţa mea nu a mai fost formulată pentru nici un alt ocol silvic privat. Nu cunosc dacă această propunere a şi fost aprobată de directorul ITRSV Oradea pentru că, deşi au trecut mai bine de două luni de la finalizarea controlului, nu am primit un exemplar din documentul de control.
Declar că dacă L P R nu ar fi fost director coordonator al ITRSV Oradea şi dacă nu aş fi fost ameninţat şi hărţuit cu controale nu i-aş fi dat acestuia suma de 4.500 RON, decât cel mult cu titlu de împrumut. Nu mă constitui parte civilă în cauză. Nu mai am nimic de declarat”.
Audiat în faţa instanţei de fond martorul şi-a menţine declaraţiile relatând următoarele (f. 29 – 30 dosar):
„Menţin autodenunţul formulat în cauză precum şi declaraţiile date în cursul urmăririi penale în care am spus adevărul. Îl cunosc pe inculpat de circa 3 ani încă din perioada când acesta era inspector silvic în cadrul Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Oradea. În această perioadă am avut relaţii bune cu inculpatul, nu au existat situaţii conflictuale, relaţiile încadrându-se în limitele bunului simţ. Pe perioada când era inspector inculpatul a făcut aprecieri pozitive asupra modului de organizare şi funcţionare a Ocolului Silvic Şoimi. După numirea inculpatului ca şi director al ITRSV Oradea am avut mai multe întâlniri cu acesta la sediul ITRSV Oradea prilej cu care mi-a adus la cunoştinţă că există sesizări cu privire la anumite aspecte ce ţin de organizarea şi funcţionarea Ocolului Silvic Şoimi. Atunci când am purtat această discuţie inculpatul se afla într-o stare de nervozitate. Cu acel prilej inculpatul mi-a spus că dacă nu se termină cu sesizările astea el e decis să termine odată şi cu ocolul silvic şi cu mine. Precizez că nu mi s-a părut normală această conduită a inculpatului cu atât mai mult cu cât înainte cu un an avusese doar cuvinte de laudă la modul de organizare şi funcţionare a Ocolului Silvic Şoimi. Inculpatul mi-a adus la cunoştinţă despre ce fel de sesizare este vorba şi anume aceea că lemnele după tăiere fuseseră scoase din pădure pe firul apei, fapt care era interzis deoarece se încălcau anumite norme legale ce ţin de mediu. A doua zi inculpatul s-a deplasat personal în control la ocol şi pentru a efectua verificări efective în teren. Cu prilejul controlului de la faţa locului s-a constatat întemeiată o parte din sesizarea făcută de acea persoană. În concret s-a încheiat o notă de constatare în care mi se aduce la cunoştinţă ce prevederi legale au fost încălcate şi care trebuiau respectate. Mi s-au impus anumite măsuri pe care urma să le iau în continuare.
Ulterior s-a formulat o nouă sesizare şi care privea predarea unui parchet în exploatare către o societate comercială. Sesizarea a vizat faptul că predarea acestui parchet nu s-a predat persoanei prevăzute în normele legale context în care au fost trimişi la faţa locului de către inculpat o echipă de control pentru a verifica efectuări în acest sens. S-a constatat într-adevăr că parchetul fusese predat administratorului societăţii şi nu unui specialist aşa cum prevede legea însă am comunicat echipei de control că în opinia mea nu mi se poate reţine vreo culpă atâta vreme cât administratorul societăţii avea obligaţia să desemneze un astfel de specialist căruia săi fie predat parchetul. În urma acestui control s-a propus sancţionarea gestionarului fondului de pădure şi a angajatului care a predat direct parchetul şi din câte reţin aceste sancţiuni au fost admise şi aplicate.
În opinia mea atât sesizările cât şi modul de soluţionare al acestora mi s-a părut suspect deoarece pe de o parte problemele ridicate nu erau de o gravitate deosebită iar pe de altă parte modul de efectuare al controlului era foarte rapid şi se finaliza cu acea propunere de sancţionare.
Văzând situaţiile de mai sus şi formându-mi acea opinie personală l-am întrebat pe inculpat dacă are ceva personal cu mine. Mi-a răspuns că nu are nimic cu mine dar mi-a dat de înţeles că există persoane sus puse care ar exercita presiuni pentru ca el să dispună aceste controale.
În continuare am primit prin fax cu aproximaţie la sfârşitul lunii iulie o tematică pentru control care urma să se desfăşoare în luna august. Efectuarea acestui control s-a amânat însă pe de o parte pentru că m-am aflat în concediu şi am cerut echipei de control să mai amâne perioada de efectuare a acestui control.
Înainte de începerea efectivă a controlului am fost vizitat la ocol de inculpat care mi-a comunicat că are dificultăţi financiare şi anume că ar trebui să plătească reparaţia pentru un autoturism şi că nu dispune de suma de 2000 lei necesară reparării acesteia. M-am oferit să o plătesc eu ca persoană fizică factura reprezentând contravaloarea reparaţiilor dar inculpatul a refuzat spunând că mai bine ar fi să-i dau lui banii necesari. Din suma pretinsă eu aveam la mine doar 1200 lei iar diferenţa de 800 i-am cerut-o tatălui meu. În acest context tatăl meu a revenit imediat cu cei 800 lei pe care i-a redat inculpatului. În timp ce controlul era în desfăşurare la ocolul Silvic Şoimi am primit o nouă vizită de la inculpat care în prezenţa tatălui meu mi-a spus că ar dori să-şi achiziţioneze un laptop dar că nu are banii necesari. Atât eu cât şi tatăl meu am fost de acord iar în aceste împrejurări tatăl meu s-a deplasat personal la Oradea pentru a-i remite inculpatului cele 2000 ron pentru cumpărarea laptopului. În afara celor 4000 lei care i-au fost plătiţi inculpatului acesta mi-a mai cerut să-şi facă un plin de combustibil pentru un autoturism, sens în care i-am predat un bon emis pe numele ocolului silvic şi pe care inculpatul l-a folosit la alimentare. Sunt întrebat dar în momentul de faţă nu mai reţin care era costul combustibilului alimentat de inculpat.
După terminarea controlului la Ocolul Silvic Şoimi inculpatul mi-a solicitat din nou bani spunându-mi că are probleme grave de sănătate în familie. Am fost de acord însă i-am comunicat că nu dispun de bani în acel moment. În continuare inculpatul m-a contactat telefonic pentru a-i preda efectiv aceşti bani dar nu am mai dat curs acestei cereri. Cu ocazia unei noi vizite anunţate de inculpat la Ocolul Silvic i-am spus tatălui meu să pregătească suma de 500 lei pentru a o preda inculpatului. Din câte am aflat ulterior tatăl nu i-a predat efectiv acea sumă de bani.
Din actul de control s-a formulat o propunere de a se suspenda tăierea suprafeţelor de arbori aflate în conferinţa a doua, tăiere care pe plan economic ar fi însemnat o scădere evidentă a veniturilor Ocolului Silvic Şoimi. Din cele cunoscute de mine o astfel de propunere radicală în opinia mea nu s-a mai solicitat la nici un alt ocol silvic.
Declar că dacă inculpatul nu ar fi fost director la ITRSV Oradea şi dacă nu aş fi fost hărţuit efectiv cu aceste controale nu i-aş fi dat sumele de mai sus eventual poate i le-aş fi dat cu titlu de împrumut dar în nici un caz nu aş fi fost de acord să le predau cu titlu gratuit fără să-mi fie restituite.
Este adevărat că atunci când am acceptat să plătesc eu personal contravaloarea lucrărilor la service inculpatul a refuzat spunând că nu este bine să apară numele meu în documente.
Aşa cum am arătat şi în cursul urmăririi penale nu doresc restituirea sumelor predate inculpatului respectiv contravaloarea combustibilului alimentat” .
Audiat fiind în cursul urmării penale martorul G I a relatat (filele 212 – 213 urmărire penală)
„Sunt tatăl lui G I-C, preşedintele consiliului de administraţie al Ocolului Silvic Şoimi R.A. La înfiinţarea Ocolului Silvic Şoimi R.A. (O.S. Şoimi), în anul 2005, am fost desemnat ca cenzor, dar mandatul meu a încetat la scurt timp, fiind angajat pe post de contabil şi casier. Îl cunosc pe L P R din anul 1982, când am fost colegi la IFET Oradea, dar la compartimente diferite. L-am reîntâlnit pe L P R în anul 2008, când a fost într-un control la O.S. Şoimi, fără a stabili relaţii apropiate cu acesta. în luna iunie 2009, am aflat că L P R a fost numit în funcţia de director coordonator al Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Oradea (ITRSV Oradea). La destul de puţin timp după numirea lui L P R în funcţia de director coordonator al ITRSV Oradea am aflat că O.S. Şoimi a fost reclamat pentru un lucru minor şi anume că, în zona Boga, au fost trase lemne din pădure prin albia unui curs de apă. Nu ştiu însă cine şi când a verificat aceasta reclamaţie. În cursul lunii iulie 2009, ITRSV Oradea a făcut un control la Ocolul Silvic Codrii Beiuşului R.A., care îşi are sediul în aceeaşi curte cu sediul O.S. Şoimi. în timpul acestui control, L P R a venit de mai multe ori la sediul O.S. Şoimi şi a discutat cu fiul meu, G I-C. Eu nu am asistat la toate întâlnirile şi discuţiile lor, dar ştiu de la fiul meu că L P R i-a cerut la un moment dat suma de 2.000 RON susţinând că are de plătit costul reparaţiei unui autoturism. Am discutat cu fiul meu, cum să procedăm şi am ajuns la concluzia să-i cerem lui L P R să facă factura pe numele O.S. Şoimi, dar din câte am aflat acesta a refuzat. Aşa că într-o zi, G I-C a venit în biroul meu şi mi-a cerut suma de 800 RON pentru a-i remite lui L P R . Nu îmi amintesc ca eu să fi participat la remiterea banilor, iar despre faptul că pe lângă cei 800 RON fiul meu i-a mai dat lui L P R încă 1.200 RON (în total 2.000 RON), am aflat mai târziu. În cursul lunii august 2009, în timpul controlului tematic pe care o echipă de inspectori silvici din cadrul ITRSV Oradea l-a efectuat la O.S. Şoimi, în perioada august - septembrie 2009, am asistat la o discuţie pe care L P R a purtat-o cu fiul meu pe tema cumpărării unui laptop pentru el. L dorea să-şi cumpere un laptop şi l-a întrebat pe fiul meu dacă îl poate ajuta cu bani. Eu am avansat ideea de a cumpăra laptop-ul în numele O.S. Şoimi, urmând ca apoi să i-l predăm în folosinţă lui L P R , propunere pe care acesta nu şi-a însuşit-o, insistând să-i dăm banii. S-a discutat despre ce costul achiziţionării unui laptop, iar L P R a avansat suma de 2.000 RON. Am amânat un răspuns ferm, dar în cele din urmă a trebuit să acceptăm plata celor 2.000 RON. Cu ocazia unei vizite la sediul O.S. Şoimi, L P R mi-a indicat o dată până la care să mă prezint la Oradea cu banii. Dat fiind acest termen, am venit la Oradea şi i-am dat lui L P R suma de 2.000 RON, remiterea banilor având loc în biroul acestuia din sediul ITRSV Oradea. La predarea efectivă a celor 2.000 RON nu a asistat nicio altă persoană, singurul care a mai ştiut despre acest fapt fiind fiul meu. Este adevărat că l-am sunat pe L P R , dar numai pentru a afla unde şi momentul în care ne putem întâlni. Nici după ce i-am dat cei 2.000 RON, L P R nu s-a oprit şi a continuat să ne ceară bani, de această dată invocând că are probleme cu socrul său, care este bolnav. Această cerere, deşi a fost reluată de L P R de mai multe ori nu a mai fost onorată. Fiul meu a fost exasperat de aceste pretenţii şi a încercat să-l evite pe L P R . Pentru a mai potoli insistenţa acestuia, la un moment dat fiul meu mi-a lăsat 500 RON să-i dau lui L P R care s-a anunţat în vizită la sediul O.S. Şoimi, pe la jumătatea lunii octombrie 2009. Vizita respectivă a avut loc într-o seară, iar fiul meu nu a participat la întâlnirea cu L P R susţinând că are probleme. Deşi am avut pregătită suma de 500 RON nu i-am mai dat-o lui L P R pentru că acesta mai era însoţit de încă o persoană. Nu am ştiinţă despre alte sume de bani sau foloase pe care fiul meu să i le fi plătit lui L P R . Cererile repetate de bani ale lui L P R l-au exasperat pe fiul meu, şi chiar şi pe mine. La un moment dat, l-am întrebat pe fiul meu de ce îi dă atâţia bani lui L şi atunci am aflat că acesta l-a ameninţat că ne „termină" şi că urmăreşte să ne creeze dificultăţi prin interzicerea tăierii arborilor aflaţi într-un anumit stadiu de creştere, cunoscută sub denumirea de conferinţa a II-a . Nu mai am nimic de declarat”.
Audiat în faţa instanţei de fond martorul şi-a menţinut declaraţiile relatând următoarele (fila 31 dosar):
„Am fost coleg cu inculpatul la IFET Oradea în cursul anilor 1975 şi mai departe din câte îmi aduc aminte, l-am reîntâlnit pe acesta în urmă cu circa 2-3 ani când acesta avea funcţia de inspector la ITRSV Oradea. Arăt că după ce a fost numit director la ITRSV Oradea, de la fiul meu am aflat că inculpatul i-a cerut la un moment dat o sumă de bani susţinând că are de plătit contravaloarea reparaţiei unui autoturism. Cu acel prilej ştiu că fiul meu a fost de acord să-i predea acea sumă inculpatului deoarece avea supra lui o sumă de bani dar nu suficientă şi mie mia cerut diferenţa.
O altă discuţie a avut loc de astă dată în prezenţa mea prilej cu care inculpatul mi-a cerut mie şi fiului meu să-l ajutăm să-şi cumpere un laptop. Reţin că eu am avansat o propunere aceea de a cumpăra laptopul în numele ocolului silvic urmând ca apoi să-l predăm în folosinţă inculpatului, propunere care însă nu a fost acceptată, inculpatul insistând să-i dăm banii. Ei personal am fost cel care a predat efectiv suma de 2000 lei la Oradea la biroul inculpatului din sediul ITRSV Oradea. Fiul meu mi-a mai comunicat ulterior, el fiind plecat, că este posibil să vină în vizită inculpatul la ocolul Silvic şi să am pregătită suma de 500 lei să i-o dau. Deşi aveam pregătiră suma de 500 lei inculpatul nu a solicitat nimic, nici o sumă de bani, posibil într-adevăr să mai fi fost însoţit de încă o persoană, însă aşa cum am arătat motivule pentru care nu i-am dat acea sumă de bani a fost acela că inculpatul nu mi i-a cerut şi de altfel nu am discutat absolut nimic despre bani.
Eu consider că fiul meu a predat acei bani pentru că este o fire bună ca şi mine şi este dispus să-i ajute pe oamenii aflaţi la necaz. Eu personal nu am fost de faţă la alte discuţie din care să pot trage concluzia că fiul meu ar fi fost determinat să predea acei bani către inculpat.
Întrucât mi se dă citire ultimului pasaj din declaraţia dată în cursul urmării penale arăt că acesta corespunde realităţii şi nu este nici o contradicţie între cele declarate de mine azi în instanţă şic ele declarate în cursul urmăririi penale. În concret eu personala precizez că primele 2 tranşe de bani date inculpatului constând în valoarea reparaţiilor maşinii şi achiziţionarea unui laptop au avut la bază o obligaţie morală a fiului meu care aşa cum a m arătat asemenea mie era dispus să ajute o persoană apropiată, pe de altă parte însă într-adevăr celelalte cereri repetate ale inculpatului de a-i preda bani şi adresate fiului meu l-au exasperat pe fiul meu cât şi pe mine iar în cadrul discuţiei purtate pe această temă cu fiul meu mi-a comunicat că ar fi fost ameninţat de inculpat că „ne termină” şi că urmăreşte să propună interzicerea tăierii arborilor aflaţi în conferinţa a doua tocmai pentru a ne crea dificultăţi financiare.”
Audiat fiind în cursul urmării penale martorul D I V a relatat (filele 216 - 217 dosar urmărire penală).
„Sunt încadrat la Inspectoratul Teritorial de regim Silvic şi Vânătoare Oradea din iunie 2006. Iniţial, am lucrat la serviciul implementare o scurtă perioadă de timp, după care am fost mutat la serviciul control unde îmi desfăşor activitatea şi în prezent. Tot în anul 2006, la serviciul control al I.T.R.S.V. Oradea a fost angajat şi dl L P R (dar nu îmi mai amintesc dacă înainte sau după angajarea mea), cu care am fost coleg de muncă timp de trei ani, până la numirea sa în funcţia de director coordonator. După numirea dlui L P R în funcţia de director coordonator al ITRSV Oradea, acesta a introdus o repartizare pe zone a inspectorilor silvici. Eu şi alţi patru colegi am fost repartizaţi în zona Beiuş, de unde suntem originari şi, de altfel, şi locuim. încă de la constituirea echipei, eu am fost desemnat şeful acesteia şi mi-a fost repartizat un autoturism SUZUKI IGNIS şi un telefon de serviciu, prin intermediul căruia am ţinut legătura cu conducerea instituţiei. Controalele, indiferent de natura lor, sunt dispuse de directorul coordonator sau de directorul coordonator adjunct, iar dispoziţia de efectuare a controlului ajunge la noi prin şeful serviciului control. Există si situaţii urgente (de genul identificării de către poliţie a unui transport de material lemnos fără documente de însoţire), în care dispoziţia de control ne este transmisă telefonic de şeful serviciului control. În cursul acestui am participat la două controale la Ocolul Silvic Şoimi R.A., care este condus de dl G I-C. Primul control a fost urmarea unei sesizări făcute de o persoană care avea o cabană pe malul văii Boga. Această persoană a reclamat că din pădurea din zona sunt scoase lemne pe albia cursului de apă. Verificarea în teren a fost făcută de o echipă condusă de dl L P R, echipă din care am mai făcut parte eu şi un funcţionar de la Direcţia de Ape Crişuri, iar din partea Ocolului Silvic Şoimi R.A. au fost prezenţi pădurarul şi şeful de district. Cu ocazia deplasării în teren nu am constatat nereguli semnificative, starea de fapt fiind consemnată într-o notă, din care un exemplar a fost lăsat la O.S. Şoimi. În perioada cuprinsă între începutul lunii august şi finalul lunii septembrie 2009, am făcut parte din echipa care a făcut un control tematic la Ocolul Silvic Şoimi R.A. Alături de mine, din echipa de control au mai făcut parte C P, L N, P M şi V A. La control a participat în mod direct şi directorul coordonator L P R care a verificat personal aspectele care ţin de autorizarea Ocolului Silvic Şoimi R.A., respectiv modul de desfăşurare a licitaţiilor pentru exploatarea materialului lemnos. Dl L P R şi-a consemnat de mână constatările, iar apoi ne-a predat hârtiile cu însemnările sale pentru a le insera în conţinutul notei de constatare, ceea ce am şi făcut. Despre participarea directă a dlui L P R la controlul tematic de la O.S. Şoimi nu au fost făcute însă menţiuni în nota de constatare. Controlul tematic la Ocolul Silvic Şoimi R.A. a durat mai bine de o lună pentru că a trebuit întrerupt de mai multe ori pentru a verifica diverse alte sesizări la alte ocoale silvice, precum şi datorită faptului cu unul dintre colegi a fost planificat în concediu de odihnă în perioada respectivă. La terminarea controlului, a fost întocmit un document (numit notă de constatare) în care au fost consemnate constatările făcute şi au fost formulate propunerile care am considerat că se impun. În nota de constatare încheiată Ocolul Silvic Şoimi R.A., am propus interzicerea, începând cu anul 2010, a tăierii arborilor de pe suprafeţele de pădure pentru care amenajamentele silvice se află în conferinţa a Il-a. Această propunere am formulat-o pentru prima dată la Ocolul Silvic Şoimi R.A. nu pentru că situaţia la acest ocol, şi în pădurile administrate de el, ar fi fost mai proastă, ci pentru că aşa a dat dispoziţie de dl L într-o şedinţă pe care a ţinut-o la scurt timp după învestirea în funcţia de director coordonator. Ulterior, controlului pe care l-am făcut la Ocolul Silvic Şoimi ar trebuit să facem un control similar la Ocolul Silvic Sudrigiu, dar au intervenit schimbări în conducerea instituţiei (dl L P R, fiind schimbat din funcţia de director coordonator) şi, implicit, în programarea controalelor. Nu cunosc dacă la alte ocoale silvice din raza teritorială de competenţă a ITRSV Oradea (care acoperă judeţele Arad, Bihor, Sălaj şi Satu-Mare) a mai fost formulată propunerea de interzicere a tăierii arborilor de pe suprafeţele de pădure ale căror amenajamente silvice se află în conferinţa a II-a. Fiind întrebat despre convorbirea telefonică pe care am avut-o în dimineaţa zilei de duminică 4 octombrie 2009, ora 08:27:28 cu dl L P R , la acel moment director coordonator al ITRSV Oradea, cu privire la finalizarea documentelor de control la Ocolul Silvic Şoimi R.A., declar că recunosc existenţa acestei convorbiri. Nu cunosc motivul pentru care dl L P R mi-a cerut să nu întocmesc raportul suplimentar. Declar că eu aşa ştiu că am întocmit raportul suplimentar pentru controlul de la O.S. Şoimi, dar nu mai ştiu la ce dată. Acest raport, împreună cu nota de constatare, precum şi cu însemnările făcute de dl L P R , le-am predat directorului adjunct S D, iar în prezent se află la Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Oradea. Nu cunosc dacă nota de constatare şi raportul suplimentar privind controlul pe care l-am făcut la Ocolul Silvic Şoimi R.A. au fost sau nu aprobate de conducerea ITRSV Oradea. Nu cunosc nimic despre sumele de bani pretinse şi primite de directorul coordonator L P R de la G I-C, şeful Ocolului Silvic Şoimi R.A. Nu mai am nimic de declarat.”
Audiat în faţa instanţei de fond martorul şi-a menţinut declaraţiile relatând următoarele (fila 35 dosar):
„Îmi menţin declaraţia dată în cursul urmăririi penale în care am spus adevărul. Aşa cum am relatat în cursul urmăririi penale după numirea inculpatului în calitate de director coordonator al ITRSV Oradea eu şi alte patru persoane am fost repartizat în zona Beiuşului iar în concret în cursul anului respectiv al participat la 2 controale la Controlul Silvic Şoimi condus de dl.G I C. Reţin că primul control a avut ca obiect o reclamaţie privind faptul că din pădure lemnele sunt scoase pe albia cursului de apă. La acea verificare a fost prezent în teren şi inculpatul însă cu ocazia acelei deplasări nu am constatat nereguli semnificative, starea de fapt fiind consemnată într-o notă din care un exemplar a fost lăsat la Ocolul Silvic Şoimi. A urmat apoi un alt control tematic de mai mare amploare care s-a desfăşurat între începutul lunii august şi finalul lunii septembrie 2009 întrerupt din diverse motive obiective. Inculpatul verifica periodic cursul controlului respectiv ne întreba dacă întâmpinăm sau nu probleme. Reţin că la rândul său inculpatul şi-a consemnat de mână anumite constatări pe care ni le-a şi predat. La final cuprindeam şi aceste constatări în nota de constatare. Este adevărat că în această notă de constatare încheiată la ocolul Silvic şoimi s-a propus interzicerea începând cu anul 2010 a tăierii arborilor de pe suprafeţele de pădure pentru care amenajamentele silvice se află în conferinţa a doua. Este reală susţinerea pe care am făcut-o cu prilejul audierii în cursul urmăririi penale şi anume aceea că am formulat-o pentru prima dată la ocolul Silvic Şoimi nu pentru că situaţia la acest ocol ar fi fost mai proastă ci pentru că după învestirea sa în calitate de director, inculpatul ne-a prelucrat în acest sens şi ne-a dus la cunoştinţă noile modificări în materie. Nu cunosc dacă la alte ocoale silvice a mai fost formulată o astfel de propunere. Ulterior întocmirii şi depunerii notei de constatare în 5 zile aceeaşi echipă este obligată să întocmească un raport suplimentar şi care de altfel conţine aceleaşi aspecte ca şi nota de constatare dar sintetizate. Eu reţin că în mod cert am bătut şi dactilografiat acel raport suplimentar dar nu cunosc din ce motive acesta nu se regăseşte la ITRSV Oradea. Nu contest conţinutul convorbirilor telefonice interceptate astfel cum acestea sunt redate la filele 81-82 din dosar. Sunt întrebat în mod expres care a fost implicarea inculpatului în controlul tematic la care am făcut vorbire mai sus şi arăt că acesta venea la ocol ne întreba în concret care sunt problemele cu care ne confruntăm iar noi la rândul nostru întrucât evident nu aveam experienţa sa îl întrebam cum se pot rezolva anumite probleme şi deci în nici un caz nu i-am solicitat să ia dânsul anumite decizii în cadrul acestui control tematic.
Sunt reale susţinerile din faza de urmărire penală în care am relatat că în fapt la control a participat în mod corect inculpatul care a verificat aspectele care ţin de autorizare ocolului silvic Şoimi respectiv modul de desfăşurare al licitaţiilor pentru desfăşurarea modul de exploatare a materialului lemnos. Evident că ceea ce inculpatul a constatat personal s-a regăsit ulterior în nota de constatare întocmită. Eu apreciez că aportul inculpatului la acest control a fost prea mic ca numele său să figureze în procesul verbal de întocmire a notei de constatare. Din aspectele cunoscute de mine şi la alte ocoale s-au efectuat controale şi în mod similar inculpatul s-a adresat şi acelor echipe întrebându-i asupra dificultăţilor pe care le întâmpină, aspect pe care îl cunosc din discuţiile cu ceilalţi colegi. Inculpatul nu a impus să se consemneze în nota de constatare alte aspecte decât cele verificate personal de echipă”.
Din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice (f. 81 – 99; 102 – 105 up) rezultă că în perioada 15 – 17 octombrie 2009 au fost interceptate mai multe convorbiri telefonice între inculpatul L P R şi inculpatul G I C după cum urmează:
„Astfel, joi 15 octombrie 2009, ora 12:48:02, învinuitul L P R a avut o convorbire telefonică cu martorul denunţător G I C, în conţinutul căreia s-a purtat următorul dialog:”
„L P R : -Da! Vroiam să te întreb. Putem rezolva ceva mâine?
G I C:-Să vedem acuma, numa' să se tină ăsta de cuvânt, că el o zis că îmi plăteşte astăzi, da' apu' dracu' ştie, că minte zi de zi!" (filele 91-92).
„In ziua de vineri 16 octombrie 2009 au fost interceptate şi înregistrate mai multe convorbiri pe aceeaşi temă. Astfel, la ora 12:17:56, inculpatul L P R 1-a anunţat telefonic pe martorul G I C, în seara aceleiaşi zile se va deplasa la Ocolul Silvic Şoimi R.A. (fila 93). Două minute mai târziu, martorul denunţător G I C l-a contactat telefonic pe "N" (utilizatorul telefonului 0751.[…]), unul dintre clienţi, cu care a discutat despre plata sumei de 1.392 RON (fila 94). Apoi la ora 14:12:51, martorul denunţător G I C a avut o convorbire telefonică cu tatăl său, în cadrul căreia a avut loc următorul dialog: „G I C: - Ce-ai vorbit tu cu P ăsta, că deja mă stresează (n.n. vorbeşte trivial) ăsta! Deja nu mai ştiu ce să mai fac cu el.”
„G I: - Io n-am vorbit nimica! Mi-o spus numa' că după masă te va căuta să-ţi aducă două acte sau trei acte de punere în valoare... G I C: - Na, bine, amu.... Ce ai? G I: - ... şi că îi trebe ştampila ca să-i semnez delegaţia!
G I C: - Da' să-şi... ştampila (n.n. vorbeşte trivial).
G I: - Na, nu ştiu! Că probabil...
G I C: - In fiecare zi, bani! Dracu' ştie că io nu ştiu ce să mai fac cu ăsta. Deja mă disperă!
G I: - D-apoi, io nu ştiu! Mie nu mi-o zis nimica de aşa
Na!
G I C: - Na, iară bani, bani, bani, bani. Da' di indi dracu' bani. Că nu mai am io bani! Toată ziua bani! Eu înţeleg că-i dai o dată, de două ori, de trei, amu (n.n. vorbeşte trivial) Dumnezeu, că în fiecare zi tot bani. Să-i dau ceva bani!" (fila 95).
La ora 14:19:04, martorul G I C a avut o nouă convorbire cu învinuitul L P R , în cursul căreia a avut loc următorul dialog:
„L P R : - Cu ăia ai rezolvat ceva sau nu?
G I C: - Păi, da' i-am lăsat şi vorbă. Nu ştiu, nici nu ştiu ce o făcut!" (filele 96-97).
La ora 17:08:58, martorul denunţător G I C a avut o altă convorbire telefonică cu tatăl său, în cursul căreia a avut loc următorul dialog:
„G I C: - Să-i dau io 5 milioane şi lasă-1 dracului să-1 ducă, atunci!
G I: - Na! Pun, pun, atunci, 5 milioane de-o parte!
Na, bine!
G I C: - Spune-i să suntem în criză, că nu ne-am încasat banii şi îi dăm în judecată pe toţi.
G I: - Ihm!
G I C: - Na, spune-i ce vrei, io... G I: - Da! Da! Da! Na, bine, amu! G I C: - Iară vine peste o săptămână înapoi! D-apoi din săptămână în săptămână vine!" (fila 97 ).
Învinuitul L P R s-a deplasat la sediul Ocolului Silvic Soimi. în seara zilei de vineri 16 octombrie 2009, fapt confirmat de supravegherea operativă a acestuia şi de înregistrările video (filele 100-101). Întrucât martorul G I nu i-a predat învinuitului L P R cei 500 RON, acesta şi-a reînnoit cererea sâmbătă 17 octombrie 2009. În seara zilei de 17 octombrie 2009, la ora 18:00:26, inculpatul L P R a purtat o convorbire telefonică cu martorul denunţător G I C, în cursul căreia a avut loc următorul dialog: „L P R : - Na, putem rezolva ceva sau nimic? G I C: - Păi, numa' dacă mă duc să vedem dacă o fi… taică – meu o fi scos ceva.
L P R : - Taică-tău n-a rezolvat nimic! Na! G I C: - Atuncea, o rezolvăm luni, amu, înseamnă că nu mi-o băgat banii!" (fila 104)”.
Sub aspectul relevanţei probelor mai sus expuse instanţa de fond a apreciat că:
Probele sus enunţate demonstrează fără dubiu săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată de către inculpat iar materialul probator ce corespunde acestei infracţiuni se coroborează sub toate aspectele.
Deşi inculpatul a negat existenţa vreunei legături între funcţia deţinută de el şi atribuţiile de serviciu, pe de o parte, şi cererile de bani de altă parte susţinând că a primit cu titlu gratuit acest sume date fiind relaţiile apropiate pe care le avea cu tatăl martorului denunţător, declaraţia sa necoroborându-se cu nici o altă probă nu are valoarea concludentă.
Mai mult derularea faptică a evenimentelor probată prin declaraţia martorului denunţător G I C care nu este izolată ci se coroborează cu declaraţia tatălui său – G I, respectiv cu notele de redare ale convorbirilor telefonice care relevă clar presiunile la care a fost supus martorul denunţător pentru a da curs solicitărilor pecuniare din partea inculpatului, infirmă apărarea acestuia din urmă, conform căreia G I în virtutea unor relaţii mai vechi ar fi fost „mişcat” de greutăţile financiare ale inculpatului şi ar fi acceptat să îi predea cu titlu gratuit diverse sume de bani.
Instanţa de fond a apreciat că aceste declaraţii, respectiv procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice se coroborează de asemenea cu procesul verbal de redare a supravegherii operative şi a înregistrării de imagini precum şi cu declaraţiile martorului D I V care atestă o implicare directă a inculpatului, pe secvenţe ale controlului tematic fiind relevantă clar implicarea acestuia în acest control şi care nu s-a rezumat la o simplă prezenţă la faţa locului pentru a verifica problemele pe care le întâmpină echipa de control, ci a verificat efectiv modul de autorizare şi desfăşurare a licitaţiilor, în condiţiile în care la acea dată deţinea funcţia de director coordonator al ITRSV Oradea.
Nu în ultimul rând deşi inculpatul a susţinut că măsura interzicerii tăierii de arbori din pădurile pentru care amenajamentele silvice se află în stadiul conferinţei a II – a fost propusă şi la alte ocoale silvice, aceasta afirmaţie este infirmată de comunicarea ITRSV Oradea nr. 6299./14.12.2009 (f. 12 up) conform căreia deşi pe timpul mandatului inculpatului au fost efectuate alte asemenea 12 controale tematice la ocoalele silvice din raza de competenţă o astfel de propunere nu a fost formulată la nici un ocol silvic.
Instanţa de fond a apreciat faţă de considerentele expuse că materialul probator analizat demonstrează vinovăţia inculpatului L P R.
În raport de cele expuse instanţa de fond a reţinut că în cauză sunt într-unite toate elementele constitutive ale infracţiuni de luare de mită în formă continuată şi a dispus după cum urmează:
În baza art.254 alin.1 şi 2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal cu referire la art. 1 şi 7 din Legea nr.78/2000, l-a condamnat pe inculpatul L P R la o pedeapsă de 3 ani 6 luni închisoare cu aplicarea art.71, art.64 litera a teza II şi literele b, c Cod penal.
În baza art.65 Cod penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art.64 litera a teza II şi literele b, c Cod penal pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă complementară.
La individualizare judiciară a pedepsei aplicate instanţa de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal reţinând gravitatea ridicată a faptei săvârşire cât şi circumstanţele personale ale inculpatului.
Instanţa de fond a reţinut că inculpatul a avut o atitudine procesuală negativă, dedusă din nesinceritatea acestuia manifestată pe tot parcursul procedurilor penale până în prezent. De asemenea s-a avut în vedere calitatea sa de director coordonator al ITRSV Oradea, element ce agravează mult situaţia acestuia. Pe de altă parte s-au avut în vedere circumstanţele personale ale inculpatului, respectiv lipsa de antecedenţă penală, vârsta şi starea sa de sănătate, conduita inculpatului care a consemnat la dispoziţia organelor judiciare suma de 4500 lei, împrejurări faţă de care apreciind că scopul educativ al pedepsei poate fi atins şi fără privarea de libertate a inculpatului, instanţa de fond în baza art.861 Cod penal şi art. 71 alin.5 Cod penal a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale şi accesorii aplicate pe o durată de 6 ani stabilit conform art.862 Cod penal.
În baza art. 86 ind.3 alin. 1 litera a Cod penal a obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare, să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bihor pentru a se verifica respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art.863 literele b – d Cod penal, pe care le-a impus în sarcina inculpatului.
În baza art.864 alin.1 Cod penal a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal, privind revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei aplicate, în cazul săvârşirii unei infracţiuni în termenul de încercare şi executarea pedepsei în regim de detenţie.
În baza art.864 alin.2 Cod penal a atras atenţia inculpatului asupra revocării suspendării sub supraveghere a pedepsei aplicate, în cazul neîndeplinirii cu rea credinţă a măsurilor de supraveghere impuse în sarcina lui şi executarea pedepsei în regim de detenţie.
În contextul în care martorul denunţător G I C nu s-a constituit parte civilă în cauză instanţa de fond în baza art. 254 alin.3 Cod penal a dispus confiscarea în favoarea statului a sumei de 4.500 lei, consemnată de către inculpat la dispoziţia organelor judiciare conform recipisei de consemnare nr. 501223/1, seria TA nr. 0200474 din data de 18.12.2009 (fila 241 dosar urmărire penală) şi chitanţei nr. 2907792/1 seria TTC nr. 4274569 din data de 18.12.2009 (fila 242 dosar urmărire penală).
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata sumei de 1350 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul L P R solicitând desfiinţarea hotărârii atacate în sensul de a se dispune reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată. În motivarea apelului a cerut a se face aplicarea articolului 741 Cod penal. A relevat că a achitat prejudiciul în faza de urmărire penală, este fără antecedente penale, a recunoscut şi regretat fapta.
Examinând sentinţa apelată, prin prisma motivelor invocate cât şi din oficiu, conform prevederilor articolului 371 aliniatul 2 şi articolului 378 aliniatul 2 Cod procedură penală, instanţa de apel constată că aceasta este legală şi temeinică, iar apelul formulat de inculpatul apelant L P R apare ca neîntemeiat şi, în consecinţă, în baza articolului 379 punctul 1 litera b Cod procedură penală urmează să fie respins.
Din actele şi lucrările aflate la dosar rezultă că inculpatul L P R, în perioada iulie - noiembrie 2009 (în realizarea aceleiaşi hotărâri infracţionale), a pretins, în mod repetat, martorului G I C (preşedintele consiliului de administraţie al Ocolului Silvic Şoimi R.A.), diverse sume de bani pentru ca, în calitate de director coordonator al Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Oradea să nu dispună Ocolului Silvic Şoimi R. A. interzicerea tăierii arborilor din pădurile pentru care amenajamentele silvice se află în stadiul conferinţei a II-a şi a primit de la acesta suma totală de 4.500 RON.
Curtea apreciază că prima instanţă a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi a stabilit vinovăţia inculpatului L P R pe baza unei juste aprecieri a materialului probator administrat în cauză dând faptei săvârşită de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, instanţa de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, atât sub aspectul naturii şi al cuantumului acesteia, cât şi ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal.
Analizând cauza din perspectiva dispoziţiilor cuprinse în articolul 52 Cod procedură penală, instanţa de fond în mod corect, a constatat că ansamblul probator administrat este în măsură să răstoarne prezumţia de nevinovăţie de care beneficiază inculpatul.
De asemenea, situaţia de fapt avută în vedere de prima instanţă este una corectă, evenimentele derulându-se în modalitatea prezentată de martorul denunţător G I C în declaraţiile pe care le-a dat şi confirmate de declaraţiile martorilor G I şi D I V.
Situaţia de fapt descrisă mai sus, este dovedită în cauză cu următoarele mijloace de probă: - proces verbal de sesizare din oficiu (fila 17 din dosar de urmărire penală), autodenunţul formulat de G I C din data de 19.11.2009 (filele 18-20 din dosar de urmărire penală), declaraţiile lui G I C, proces verbal de consemnare a efectuării unor acte premergătoare, procese verbale de redare a convorbirilor telefonice (filele 81-99 din dosar de urmărire penală), proces verbal de redare în formă scrisă a activităţilor de supraveghere operativă şi efectuare de înregistrări video din data de 18.11.2009 (filele 100-101 din dosar de urmărire penală), procese verbale de redare convorbiri telefonice (filele 81-99 din dosar de urmărire penală), proces verbal de redare în formă scrisă a activităţilor de supraveghere operativă şi efectuare de înregistrări video din data de 18.11.2009 (filele 100-101 din dosar de urmărire penală), procese verbale de redare convorbiri telefonice (filele 102-105 din dosar de urmărire penală), declaraţii din data de 3.12.2009 a numitului G I (filele 106-109 din dosar de urmărire penală), ordonanţa de delegare a ofiţerului de poliţie judiciară din 9.12.2009 (fila 110 din dosar de urmărire penală), documente privind controlul tematic în cadrul Ocolului Silvic Şoimi R.A (filele 153-163), notă de constatare din data de 1.10.2009 privind controlul tematic efectuat la Ocolul Silvic Şoimi (filele 174-190 din dosar de urmărire penală), adresă a I.T.R.S.V Oradea (fila 191 din dosar de urmărire penală), notă de constatare din data de 15.07.2006 privind controlul tematic efectuat la Ocolul Silvic Şoimi (fila 192 din dosar de urmărire penală), programe de activitate la I.T.R.S.V Oradea (filele 193-195 din dosar de urmărire penală), notiţe scrise de inculpatul L P R.
Cu ocazia judecării cauzei în apel inculpatul a recunoscut fapta de luare de mită reţinută în sarcina sa, menţinându-şi declaraţiile date.
Se reţine că instanţa de fond a administrat un probatoriu complet pe care l-a interpretat just în lumina dispoziţiilor art. 63 Cod procedură penală şi pe baza acestuia a reţinut situaţia de fapt şi a făcut încadrarea în drept.
Astfel, cu privire la critica vizând netemeinicia pedepsei principale sub aspectul cuantumului, curtea constată că aceasta este nefondată. Pedeapsa aplicată inculpatului cât şi modalitatea de executare au fost corect individualizate de către instanţa de fond.
Cu privire la solicitarea formulată de inculpat în sensul de a se face aplicarea articolului 741 Cod penal privind reducerea pedepsei sau aplicarea unei sancţiuni administrative, raportat la infracţiunea de luare de mită, instanţa de control judiciar o consideră inaplicabilă.
Faţă de situaţia de fapt reţinută corect de instanţa de fond, curtea constată că încadrarea juridică dată faptei săvârşită de inculpat este corespunzătoare, că vinovăţia acestuia a fost pe deplin dovedită, iar pedeapsa aplicată acestuia a fost corect individualizată.
La individualizarea pedepsei principale, în cadrul general prevăzut de articolul 52 şi articolul 72 Cod penal, au fost avute în vedere limitele de pedeapsă stabilite de lege, pericolul social concret al faptei şi făptuitorului, lipsa antecedentelor penale şi calitatea pe care o avea inculpatul, aceea de director coordonator în cadrul Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Oradea şi de aceea instanţa nu a reţinut în sarcina inculpatului circumstanţe atenuante.
Aşa fiind, instanţa a apreciat că o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare cu aplicarea articolului 86/1 Cod penal este îndestulătoare pentru realizarea scopului acesteia – de reeducare a inculpatului şi de prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni. Ca modalitate de executare, în mod corect s-a constatat că în cauză sunt incidente dispoziţiile prevăzute de art. 86/1 Cod penal fixându-se termen de încercare de 6 ani conform articolului 86/2 Cod penal.
Pentru aceste considerente se va respinge ca nefondat apelul penal declarat de inculpatul L P R împotriva sentinţei penale nr. 218/P din 18 noiembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care o va menţine în întregime.
Va obliga pe apelant să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare în apel, din care suma de 50 lei, onorariu pentru avocat din oficiu Florea Anca, conform delegaţiei nr. 498 din 27 ianuarie 2011 emisă de Baroul Bihor, va fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat apelul penal declarat de inculpatul L P R, împotriva sentinţei penale nr. 218/P din 18 noiembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care o menţine în întregime.
Obligă pe apelant să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare în apel, din care suma de 50 lei, onorariu pentru avocat din oficiu Florea Anca, conform delegaţiei nr. 498 din 27 ianuarie 2011 emisă de Baroul Bihor, va fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunţare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 martie 2011.
Alte legături de la această informațiecomunicate-hotărâri de condamnare din
31 martie 2011
comunicate de presă din
05 ianuarie 2010