IMPARȚIALITATE·INTEGRITATE·EFICIENȚĂ
| Dosar nr. 10854/225/2008 |
- art. 289 Cod penal - |
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECŢIA PENALĂ ŞI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANŢA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 800
Şedinţa publică de la 06 Iulie 2010
[...]
CURTEA:
Asupra recursurilor de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 1165/18.06.2009 a Judecătoriei Dr.Tr.Severin, s-a dispus, în baza art.13 indice 2 din legea 78/2000 raportat la art. 248 cod penal cu art. 74-76 cod penal, condamnarea inculpatului Z G la 2 ani închisoare în condiţiile art.64 lit.a teza a II-a şi b -71 cod penal; în baza art. 289 alin.1 cod penal raportat la art. 17 lit.c şi art. 18 alin. 1 din legea 78/2000 cu art. 74-76 cod penal, a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 luni închisoare, în condiţiile art. 64 lit.a teza a II-a şi b -71 cod penal; în baza art. 291 cod penal raportat la art.17 lit.c şi art.18 alin.1 din legea 78/2000 cu art.74-76 cod penal, a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 luni închisoare în condiţiile art. 64 lit.a teza a II-a şi b -71 cod penal.
În baza art. 33-34 cod penal, au fost contopite pedepsele şi s-a dispus ca inculpatul Z G să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare în condiţiile art. 64 lit.a teza a II-a şi b -71 cod penal.
În baza art. 81-82 cod penal, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani şi i s-a atras atenţia inculpatului asupra art. 83 cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a şi b cod penal pe durata termenului de încercare.
S-a constat prejudiciul recuperat şi s-a dispus anularea înscrisului falsificat - adresa nr.2609/1.07.2005 emisă de ITM Mehedinţi.
A fost obligat inculpatul la 4.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova din 16 decembrie 2008, a fost trimis în judecată - în stare de libertate - inculpatul Z G, pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 13 indice 2 din legea 78/20000 raportat la art. 248 cod penal, fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. 1 cod penal raportat la art. 17 lit. c şi art. 18 alin.1 din legea 78/2000 şi uz de fals, prevăzută de art.291 cod penal raportat la art.17 lit. c şi art. 18 alin. 1 din legea 78/2000.
În fapt, instanţa de fond a constatat că inculpatul - în calitate de inspector şef adjunct la Inspectoratul Teritorial de Muncă Mehedinţi - cu ştiinţă, îndeplinindu-şi defectuos atribuţiile de serviciu, a stopat executarea amenzii contravenţionale aplicate Grupului Şcolar Industrial Auto Dr.Tr.Severin prin procesul verbal de contravenţie seria MH nr.01/8.04.2005, producând bugetului statului un prejudiciu în sumă de 2.500 lei, în scopul obţinerii de către D A a unor avantaje patrimoniale şi nepatrimoniale. De asemenea, s-a reţinut în actul de sesizare că inculpatul a întocmit şi semnat adresa nr. 2609/1.07.2005 a Inspectoratului Teritorial de Muncă Mehedinţi, prin care a atestat faptul nereal că Grupul Şcolar Industrial Auto Dr.Tr.Severin a achitat amenda contravenţională dispusă prin procesul verbal menţionat şi a prezentat această adresă la Administraţia Finanţelor Publice Dr.Tr.Severin.
Starea de fapt expusă a fost probată atât în faza urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei, pe parcursul cercetării judecătoreşti, cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de sesizare din oficiu, proces-verbal de constatare, proces-verbal de control, procese-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, înştiinţare de plată, borderou recomandate, note de confirmare, copii acte normative, declaraţiile martorilor P C, D A, R M, M C, L C, C F A, O C D, I M C, R D, M C, A D, declaraţiile inculpatului şi fişa de cazier judiciar a acestuia.
La data de 17.06.2008, Administraţia Finanţelor Publice Dr.Tr.Severin s-a constituit parte civilă cu suma de 2.500 lei, însă în cursul urmăririi penale s-a achitat această sumă cu chitanţa seria A/2007 nr.0109302 din 8.10.2008.
Instanţa de fond a constatat astfel că, în drept, fapta inculpatului Z G - constând în aceea că în calitate de inspector şef adjunct la ITM Mehedinţi, cu ştiinţă, îndeplinindu-şi defectuos atribuţiile de serviciu, a stopat executarea amenzii contravenţionale aplicate Grupului Şcolar Industrial Auto Dr.Tr.Severin prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria MH nr.01/8.04.2005, producând bugetului statului un prejudiciu în sumă de 2.500 lei, în scopul obţinerii de către D A a unor avantaje patrimoniale şi nepatrimoniale -întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art.13 indice 2 din legea 78/2000 raportat la art.248 cod penal; fapta aceluiaşi inculpat - de a fi întocmit şi semnat adresa nr.2609/1.07.2005 a ITM Mehedinţi, prin care atestă faptul nereal că Grupul Şcolar Industrial Auto Dr.Tr.Severin a achitat amenda contravenţională aplicată prin procesul verbal menţionat - întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art.289 alin.1 cod penal raportat la art.17 lit.c şi art.18 alin.1 din legea 78/2000, iar fapta inculpatului - de a fi prezentat Administraţiei Finanţelor Publice Dr.Tr.Severin adresa nr.2609/1.07.2005 ce conţine date necorespunzătoare adevărului - întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals, prevăzută de art.291 cod penal raportat la art.17 lit.c şi art.18 alin.1 din legea 78/2000.
Deşi apărarea a susţinut la prima instanţă că inculpatul a întocmit adresa 2609/2005 cu depăşirea atribuţiilor de serviciu ce îi reveneau potrivit fişei postului şi că astfel nu ar exista elementul material al infracţiunii prevăzute de art.248 cod penal, s-a apreciat de instanţa de fond că această susţinere nu a fost fondată, câtă vreme - potrivit fişei postului – inculpatul avea atribuţia de a verifica îndeplinirea măsurilor dispuse de inspectorii de muncă din subordine prin procesele verbale, neprocedând la verificarea modului de achitare a debitului în momentul în care a consemnat în adresă că amenda a fost achitată.
S-a mai susţinut de inculpat că nu ar exista un raport de cauzalitate între pretinsa acţiune de falsificare şi urmarea imediată-producerea de consecinţe juridice şi că actul respectiv nu putea produce consecinţe juridice datorită faptului că adresa a fost întocmită de o persoană care nu avea competenţa legală să le efectueze; însă nici această apărare nu a fost reţinută de prima instanţă ca fiind valabilă de prima instanţă, constatându-se că adresa falsă întocmită de inculpat a stopat executarea debitului către bugetul de stat.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului pentru fiecare dintre infracţiunile reţinute în sarcina acestuia, astfel cum au fost descrise mai sus, instanţa de fond, ţinând seama de gradul de pericol social al infracţiunilor comise, valoarea relativ mică a prejudiciului, împrejurarea că acesta a fost achitat de către inculpat încă din cursul urmăririi penale, inculpatul s-a prezentat în faţa autorităţii, a apreciat că aceste împrejurări constituie circumstanţe atenuante, în sensul art.74 cod penal, orientându-se deci spre pedepse sub minimul special prevăzut de lege, respectiv 2 ani închisoare pentru infracţiunea de abuz în serviciu şi câte 2 luni închisoare pentru infracţiunile de fals şi uz de fals, considerându-se că acestea sunt suficiente pentru îndreptarea şi reeducarea inculpatului şi satisfac cerinţele art.52 cod penal.
Întrucât inculpatul a comis infracţiunile înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna din ele, acestea sunt concurente, astfel că, în temeiul art.33-34 cod penal, s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei rezultante de 2 ani închisoare în condiţiile art.64 lit.a teza a II-a şi b-71 cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
Raportat la circumstanţele personale reţinute, prima instanţă a considerat că îndreptarea şi reeducarea inculpatului poate avea loc şi fără executarea în regim de detenţie a pedepsei, astfel că, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art.81 cod penal, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani, atrăgându-i-se, totodată, atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.83 cod penal, referitoare la revocarea beneficiului suspendării, în cazul săvârşirii, în termenul de încercare, a unei noi infracţiuni.
De asemenea, în temeiul art.71 alin.5 cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a şi b-71 cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel atât Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova, cât şi inculpatul Z G.
În motivarea apelului declarat, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova a arătat că hotărârea primei instanţe este netemeinică, pedeapsa aplicată inculpatului fiind greşit individualizată în raport cu dispoziţiile art. 72 C.p.; întrucât nu s-a ţinut cont de circumstanţele personale ale inculpatului şi de circumstanţele reale ale faptei, că inculpatul a avut o atitudine sinceră doar în cursul urmăririi penale; că urmarea produsă a fost gravă, că la individualizarea pedepsei trebuia să se ţină seama atât de scopul punitiv, cât şi de scopul general preventiv al acesteia; că în mod greşit nu i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. c C.p., precum şi că numai o pedeapsă mai mare şi aplicată într-un regim de executare mai grav, în condiţiile art. 86¹ C.p. poate să atingă scopul general al pedepsei.
În motivarea apelului declarat de inculpat, s-a arătat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor reţinute în sarcina sa, că în ceea ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice una din cerinţele esenţiale este ca fapta (de neîndeplinire sau îndeplinire defectuoasă) să fie comisă în exercitarea atribuţiilor de serviciu, ori în cauză inculpatul a întocmit adresa în afara atribuţiilor sale de serviciu, în rechizitoriu menţionându-se că actul a fost întocmit cu încălcarea atribuţiilor din fişa postului, că acesta nu avea în competenţă urmărirea debitelor create prin sancţionarea contravenţională a persoanelor controlate şi că nu se pot delega atribuţii inspectorului şef. S-a mai arătat că din momentul trimiterii spre executare a procesului verbal şi a înştiinţării de plată, către Administraţia Finanţelor Publice Mehedinţi, instituţia ITM Mehedinţi şi în special inculpatul Z G nu mai avea nici o atribuţie în acest sens, că sumele provenite din amenzile aplicate se fac venit la bugetul de stat, că procesul verbal şi înştiinţarea de plată se comunică contravenientului, cu menţiunea obligativităţii achitării amenzii la instituţiile abilitate să o încaseze, adică la CEC sau la o unitate bancară, dovada achitării făcându-se potrivit art. 28 alin.3 lit. a din OG 2/2001 prin prezentarea extrasului de cont, că executarea se face în condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale privind executarea silită a creanţelor fiscale; că din probatoriul administrat în cauză nu rezultă existenţa scopului prevăzut de art. 13 indice 2 din legea 78/2000, deoarece inculpatul şi martora D A nu se cunoşteau şi nu au discutat între ei, astfel că nu se putea procura un avantaj unei persoane necunoscute. Pe de altă parte s-a mai arătat că avantajul material trebuie să fie direct, în legătură cauzală directă cu fapta săvârşită, ori în cauza de faţă presupusul avantaj material este ipotetic, nefiind dovedit raportul de cauzalitate dintre amenda aplicată Grupului Şcolar Auto Dr.Tr.Severin şi revizuirea indemnizaţiei de conducere a directorului unităţii de învăţământ. În ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 289 C.p., s-a arătat de apelant că aceasta este o infracţiune cu executare instantanee şi de rezultat, că în cauză nu există un raport de cauzalitate între pretinsa acţiune de falsificare întreprinsă de inculpat şi urmarea imediată – producerea de consecinţe juridice; de asemenea că art. 17 lit.c din legea 78/2000 stabileşte o legătură cauză – efect între infracţiunea de fals şi infracţiunea de corupţie, ori în cauza de faţă acest raport cauzal nu există, pe de o parte deoarece nu există infracţiunea de abuz în serviciu, iar pe de altă parte deoarece nexus cauzal trebuie văzut sub aspect volitiv, prin prisma intenţiei, ca formă de vinovăţie, iar în cauza de faţă inculpatul a întocmit acel înscris cu uşurinţă, deci din neglijenţă; că în doctrină şi jurisprudenţă s-a stabilit că întocmirea în fals a unui act prin care se atestă, în afara atribuţiilor de serviciu, o situaţie neadevărată, constituie infracţiunea prev. de art. 289 alin.1 C.p., iar nu cea prev. de art. 289 C.p, dar infracţiunea de fals presupune o activitate de falsificare a unui înscris în conţinutul său, care să fie de natură a produce consecinţe juridice, însă în cauză numai extrasul de cont putea constitui dovada achitării amenzii. Nu erau întrunite nici elementele constitutive ale infracţiunilor de uz de fal prev. d eart. 291 C.p. şi art. 17 lit.c şi 18 alin.1 din legea 78/2000, atâta timp cât adresa respectivă nu era susceptibilă a produce consecinţe juridice directe, adică a servi ca dovadă a achitării amenzii, iar restituirea de către AFP a procesului verbal de contravenţie este consecinţa nerespectării prevederilor legale de către alţi funcţionari publici, iar nu urmarea folosirii respectivei adrese, că inculpatul putea exercita atribuţii de inspector şef numai cu delegare din partea conducătorului ierarhic superior, că dacă inculpatul a întocmit, redactat şi semnat actul prin încălcarea prevederilor cuprinse în fişa postului şi a prevederilor din Regulamentul de organizare şi funcţionare a ITM Mehedinţi, aceste acte erau lovite de nulitate absolută datorită lipsei de competenţă a funcţionarului care le-a întocmit.
Prin decizia penală nr. 137 A de la 17 decembrie 2009, Tribunalul Mehedinţi – Secţia Penală a dispus admiterea în parte a apelurilor declarate de Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova şi inculpatul Z G; desfiinţarea parţială a sentinţei, sub aspectul de nelegalitate, vizând aplicarea pedepsei complementare, în sensul că, după executarea pedepsei principale, timp de 2 ani, inculpatului i-au vor fi interzise drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b şi c CP (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; precum şi dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii - inspector de muncă).
În baza art. 71 alin.5 CP, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a, lit. b şi c CP, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; precum şi dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii - inspector de muncă.
Totodată, instanţa de apel a desfiinţat în parte sentinţa instanţei de fond, în sensul reducerii cuantumului cheltuielilor judiciare la care a fost obligat inculpatul către stat, de la 4.000 lei la suma de 2.500 lei, incluzând în acestea şi contravaloarea cheltuielilor judiciare efectuate în faza de urmărire penală, în cuantum de 2.000 lei.
S-a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei atacate, iar cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a decide astfel, instanţa de prim control judiciar a constatat în esenţă că, datorită faptului că inculpatul a săvârşit faptele reţinute în sarcina sa în exercitarea atribuţiilor de serviciu, în calitate de inspector şef adjunct securitate şi sănătate în muncă în cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Mehedinţi, critica formulată de DNA – Serviciul Teritorial Craiova cu privire la neaplicarea de către prima instanţă a pedepsei prevăzute de art. 64 lit. c C.p., este întemeiată.
De asemenea, s-a apreciat că suma de 4.000 lei reprezentând cuantumul cheltuielilor judiciare către stat la care a fost obligat inculpatul de către instanţa de fond, este mare raportat la actele existente la dosarul cauzei, impunându-se deci reducerea acesteia suma de 2.500lei, incluzându-se în aceasta şi contravaloarea cheltuielilor de 2.000 lei din faza urmăririi penale.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs – în termen legal – atât DIRECŢIA NAŢIONALĂ ANTICORUPŢIE - Serviciul Teritorial Craiova, care a criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie, deoarece instanţa nu i-a interzis inculpatului dreptul de a ocupa funcţia de inspector de muncă şi pentru că pedeapsa a fost greşit individualizată fiind că aceasta este prea mică în raport de circumstanţele faptei şi persoana inculpatului şi că în mod greşit s-a dispus suspendarea ei în baza art. 81 cod penal, cât şi inculpatul Z G care a criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând, în esenţă, achitarea sa în baza art. 10 lit. d cod pr.penală, pentru infracţiunile prev. de art. 289 alin.1 şi art. 291 cod penal, ambele raportate la art. 17 lit. c şi art. 18 alin.1 din Legea nr. 78/2000.
Recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare, pentru următoarele considerente:
În ceea ce priveşte recursul declarat de Ministerul Public referitor la omisiunea interzicerii dreptului inculpatului de mai exercita o funcţie publică, respectiv cea de inspector de muncă, critica este nefondată, deoarece instanţa de apel, în mod expres, atât în considerente cât şi în dispozitiv, a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, dreptul acestuia de a ocupa o funcţie implicând atât exerciţiul autorităţii de stat, cât şi dreptul de a ocupa o funcţie ori de a exercita o profesie sau a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv inspector de muncă.
Se constată că aceeaşi instanţă, în baza art. 71 alin.5 cod pr.penală, în mod legal a dispus suspendarea acestui drept pe perioada termenului de încercare de 4 ani.
Cât priveşte cea de-a doua critică ce vizează greşita individualizare a pedepsei şi aceasta este nefondată deoarece, atât instanţa de apel cât şi instanţa de fond au avut în vedere la stabilirea şi proporţionalizarea pedepselor aplicate pentru fiecare dintre cele trei infracţiuni, toate criteriile prev. de art. 72 cod penal şi nu numai o parte din ele, aşa cum greşit, susţine în motivarea sa Ministerul Public, apreciind că reţinerea de circumstanţe atenuante şi suspendarea executării pedepsei, sunt justificate de faptul că inculpatul a depus diligenţe pentru recuperarea integrală a prejudiciului, care nu era semnificativ, achitând încă din cursul urmăririi penale contravaloarea amenzii contravenţionale, a avut o atitudine cooperantă, este lipsit de antecedente penale, are un grad de instrucţie şcolară ridicat, este căsătorit şi are în îngrijire doi copii.
În ceea ce priveşte critica formulată de recurentul inculpat, aceasta este nefondată, deoarece, există probe care atestă că inculpatul, cu ştiinţă şi-a încălcat atribuţiile de serviciu, pe de o parte şi, pe de altă parte tot cu ştiinţă a emis documente care nu reflectau adevărul.
Concludente în acest sens sunt menţiunile martorei O C D care, a relatat că întrebându-l pe inculpat cum a intrat în posesia acestor acte, acesta i-a mărturisit că documentele i-au fost trimise de cei de la şcoală, pentru a vedea ce se poate face pentru ei.
Martorul C F A, profesor la unitatea şcolară vizată, a declarat la rândul ei, că a auzit-o pe directoare – beneficiara actului ce nu corespundea adevărului – discutând în contradictoriu despre responsabilitatea primirii corespondenţei, martora aflând ulterior de la numita D A, că nu mai este nicio problemă cu amenda.
În acelaşi timp, Curtea reţine că apărările inculpatului nu sunt confirmate de probatoriile administrate, astfel încât este cert că inculpatul, cu ştiinţă, a trimis către AFP adresa nr. 2609 din 1 iulie 2005, adresă prin care se aducea la cunoştinţă acestei agenţii, într-un mod nereal, că amenda contravenţională aplicată Grupului Şcolar Industrial Auto, ar fi fost achitată.
În aceste condiţii, pentru această unitate şcolară în secundar şi, în principal pentru directorul Grupului şcolar care urma să fie supus unei evaluări manageriale, s-a creat un avantaj patrimonial.
Cu motivarea reţinută, neconstatându-se existenţa cazurilor de casare invocate în temeiul art. 3859 pct. 14 şi 18 cod pr.penală, în baza art. 38515 alin.1 pct. 1 lit. b cod pr.penală, ambele recursuri vor fi respinse ca nefondate.
Văzând şi dispoz. art. 192 alin.2 şi 3 cod pr.penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de DIRECŢIA NAŢIONALĂ ANTICORUPŢIE - SERVICIUL TERITORIAL CRAIOVA şi inculpatul Z G, împotriva deciziei penale nr. 137 de la 17 decembrie 2009, pronunţată în dosarul cu nr. 10865/225/2008 al Tribunalului Mehedinţi – Secţia Penală.
Obligă recurentul – inculpat la 68 lei cheltuieli judiciare către stat.
Decizie definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică de la 06 Iulie 2010.
Alte legături de la această informațiecomunicate de presă din
05 ianuarie 2009