IMPARȚIALITATE·INTEGRITATE·EFICIENȚĂ

PARLAMENTUL ROMÂNIEI
CAMERA DEPUTAŢILOR	SENATUL

LEGE

pentru ratificarea Convenţiei civile asupra corupţiei, adoptată la Strasbourg la 4 noiembrie 1999

Parlamentul României adoptă prezenta lege:

Articol unic. - (1) Se ratifică Convenţia Civilă asupra corupţiei, adoptată la Strasbourg, la 4 noiembrie 1999.
(2) Data intrării în vigoare a prezentei legi, ţinând seama de dispoziţiile art. 15 din Convenţie va fi:
a) data intrării în vigoare a Convenţiei, dacă România depune instrumentul de ratificaer a Convenţiei anterior intrării sale în vigoare, sau
b) prima zi din luna care urmează expirării unei perioade de trei luni de la data depunerii de către România a instrumentului de ratificare a Convenţiei, dacă România depune acest instrument de ratificare ulterior intrării în vigoare a Convenţiei.

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 19 noiembrie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
VALER DORNEANU

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 11 martie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

PREŞEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VĂCĂROIU

Bucureşti, 1 aprilie 2002.
Nr. 147.

CONVENŢIE CIVILĂ ASUPRA CORUPŢIEI *)
Strasbourg, 4 noiembrie 1999

PREAMBUL
Statele membre ale Consiliului Europei, celelalte state ale Comunităţii Europene, semnatare ale prezentei convenţii,
considerând că scopul Consiliului Europei este realizarea unei uniuni mai strânse între membrii săi,
conştiente de importanţa întăririi cooperării internaţionale în lupta împotriva corupţiei,
subliniind faptul că corupţia reprezintă o ameninţare gravă pentru supremaţia dreptului, a democraţiei şi a drepturilor omului, echităţii şi justiţiei sociale, împiedică dezvoltarea economică şi pune în pericol funcţionarea corectă şi echitabilă a economiilor de piaţă,
recunoscând consecinţele negative ale corupţiei asupra persoanelor, întreprinderilor şi statelor, precum şi asupra instituţiilor internaţionale,
convinse de importanţa contribuţiei dreptului civil la lupta împotriva corupţiei, mai ales prin facilitarea unei despăgubiri echitabile a persoanelor care au suferit o pagubă,
reamintind concluziile şi rezoluţiile conferinţelor miniştrilor europeni ai justiţiei: a 19-a (Malta, 1994), a 21-a (Republica Cehă, 1997) şi a 22-a (Republica Moldova, 1999),
ţinând seama de Programul de acţiune împotriva corupţiei adoptat de Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei în noiembrie 1996,
ţinând, de asemenea, seama de studiul referitor la posibilitatea elaborării unei convenţii asupra acţiunilor civile pentru repararea pagubelor rezultând din fapte de corupţie, aprobată de Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei în februarie 1997,
luând în considerare Rezoluţia (97) 24 cu privire la cele 20 de principii directoare în lupta împotriva corupţiei, adoptată de Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei în noiembrie 1997, cu prilejul sesiunii 101, Rezoluţia (98) 7 cu privire la autorizarea creării Acordului parţial şi lărgit pentru stabilirea "Grupului de state împotriva corupţiei - GRECO", adoptată de Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei în mai 1998, cu prilejul sesiunii sale 102, şi Rezoluţia (99) 5 pentru înfiinţarea GRECO, adoptată la 1 mai 1999,
reamintind Declaraţia finală şi Planul de acţiune adoptat de şefii de stat şi de guvern din Consiliul Europei cu prilejul celei de-a doua reuniuni la vârf de la Strasbourg din octombrie 1997,
au convenit asupra celor ce urmează:

CAPITOLUL 1 Măsuri care urmează să fie luate la nivel naţional

ARTICOLUL 1 Obiect
Fiecare parte prevede în dreptul său intern mijloace eficiente în favoarea persoanelor care au suferit o pagubă rezultând dintr-un act de corupţie, cu scopul de a le permite să îşi apere drepturile şi interesele, inclusiv posibilitatea obţinerii de daune-interese.

ARTICOLUL 2 Definirea corupţiei
În accepţiunea prezentei convenţii, prin corupţie se înţelege faptul de a solicita, de a oferi, de a da sau de a accepta, direct ori indirect, un comision ilicit sau un alt avantaj necuvenit ori promisiunea unui astfel de avantaj necuvenit care afectează exerciţiul normal al unei funcţiuni sau comportamentul cerut beneficiarului comisionului ilicit sau avantajului necuvenit ori promisiunii unui astfel de avantaj necuvenit.

ARTICOLUL 3 Repararea prejudiciilor
1. Fiecare parte prevede în dreptul său intern că persoanele care au suferit un prejudiciu rezultând dintr-un act de corupţie dispun de o acţiune în vederea obţinerii reparaţiei integrale a acestui prejudiciu.
2. Această reparaţie se poate referi la pagubele patrimoniale deja suferite, câştigul nerealizat şi prejudiciile nepatrimoniale.

ARTICOLUL 4 Responsabilitatea
1. Fiecare parte prevede în dreptul său intern că pentru ca prejudiciul să poată fi reparat trebuie să fie îndeplinite următoarele condiţii:
I. pârâtul a săvârşit sau a autorizat actul de corupţie ori a omis să ia măsurile potrivite pentru prevenirea actului de corupţie;
II. reclamantul a suferit o pagubă; şi
III. există o legătură de cauzalitate între actul de corupţie şi prejudiciu.
2. Fiecare parte prevede în dreptul său intern că, dacă mai mulţi pârâţi răspund pentru prejudiciul rezultând din acelaşi act de corupţie, ei vor răspunde în solidar pentru acesta.

ARTICOLUL 5 Responsabilitatea statului
Fiecare parte prevede în dreptul său intern proceduri corespunzătoare care să permită persoanelor care au suferit un prejudiciu rezultând dintr-un act de corupţie comis de unul dintre funcţionarii săi publici în exerciţiul funcţiilor sale să ceară să fie despăgubiţi de către stat sau, în cazul în care partea nu este un stat, de către autorităţile competente ale acestei părţi.

ARTICOLUL 6 Vinovăţie concurentă
Fiecare parte prevede în dreptul său intern că repararea prejudiciilor poate fi redusă sau eliminată ţinând seama de circumstanţele dacă reclamantul a contribuit, din vina sa, la producerea prejudiciului sau la agravarea lui.

ARTICOLUL 7 Termene
1. Fiecare parte prevede în dreptul său intern că acţiunea în repararea prejudiciului se prescrie la expirarea unui termen de cel puţin 3 ani socotiţi din ziua în care persoana care a suferit un prejudiciu a avut cunoştinţă sau ar fi trebuit în mod normal să aibă cunoştinţă de prejudiciu ori de actul de corupţie sau de identitatea persoanei responsabile. Totuşi această acţiune nu va putea fi exercitată după expirarea unui termen de cel puţin 10 ani socotiţi de la data la care actul de corupţie a fost comis.
2. Dreptul părţilor care reglementează suspendarea şi întreruperea termenelor se aplică, după caz, termenelor prevăzute în paragraful 1.

ARTICOLUL 8 Valabilitatea contractelor
1. Fiecare parte prevede în dreptul său intern că orice contract sau orice clauză a unui contract al cărui obiect este un act de corupţie este lovită de nulitate.
2. Fiecare parte prevede în dreptul său intern că orice contractant al cărui consimţământ a fost viciat de un act de corupţie poate cere tribunalului anularea acestui contract, fără prejudicierea dreptului său de a cere daune-interese.

ARTICOLUL 9 Protecţia salariaţilor
Fiecare parte prevede în dreptul său intern o protecţie adecvată împotriva oricărei sancţiuni nejustificate faţă de salariaţii care, de bună-credinţă şi pe bază de suspiciuni legitime, denunţă faptele de corupţie persoanelor sau autorităţilor responsabile.

ARTICOLUL 10 Stabilirea bilanţului şi verificări de conturi
1. Fiecare parte ia măsurile necesare în dreptul său intern astfel încât conturile anuale ale societăţilor să fie stabilite clar şi ca acestea să dea o imagine fidelă asupra situaţiei financiare a societăţii.
2. În scopul prevenirii actelor de corupţie fiecare parte prevede în dreptul său intern ca persoanele însărcinate cu controlul conturilor să asigure că conturile anuale prezintă o imagine fidelă a situaţiei financiare a societăţii.

ARTICOLUL 11 Obţinerea probelor
Fiecare parte prevede în dreptul său intern proceduri eficace pentru culegerea de probe în cadrul unei proceduri civile consecutive unui act de corupţie.

ARTICOLUL 12 Măsuri conservatorii
Fiecare parte prevede în dreptul său intern măsuri judiciare conservatorii în vederea apărării drepturilor şi intereselor părţilor în cursul procedurii civile consecutive unui act de corupţie.
CAPITOLUL II Cooperarea internaţională şi continuitatea punerii în aplicare

ARTICOLUL 13 Cooperarea internaţională
Părţile cooperează eficace în problemele referitoare la procedurile civile în cauzele de corupţie, mai ales în ceea ce priveşte notificarea actelor, obţinerea de probe în străinătate, competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor străine şi cheltuielile, în conformitate cu dispoziţiile instrumentelor internaţionale pertinente referitoare la cooperarea internaţională în materie civilă şi comercială la care ele sunt părţi, precum şi cu cele din dreptul lor intern.

ARTICOLUL 14 Continuitate
Grupul de state împotriva corupţiei (GRECO) asigură continuitatea punerii în aplicare a prezentei convenţii de către părţi.
CAPITOLUL III Clauze finale

ARTICOLUL 15 Semnarea şi intrarea în vigoare
1. Prezenta convenţie este deschisă spre semnare statelor membre ale Consiliului Europei, statelor care nu sunt membre, care au participat la elaborarea sa, precum şi celor din Comunitatea Europeană.
2. Prezenta convenţie va fi supusă ratificării, acceptării sau aprobării. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.
3. Prezenta convenţie va avea efect în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni după data la care 14 semnatari îşi vor exprima consimţământul de a fi parte la convenţie, conform dispoziţiilor paragrafului 1. Un semnatar care nu este membru al Grupului de stat împotriva corupţiei (GRECO) în momentul ratificării, acceptării sau aprobării va deveni automat membru în ziua intrării în vigoare a prezentei convenţii.
4. Pentru orice semnatar care îşi va exprima ulterior consimţământul de a fi parte la convenţie, aceasta va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni după data exprimării consimţământului său de a fi parte la convenţie conform dispoziţiilor paragrafului 1. Orice semnatar care nu este membru al Grupului de stat împotriva corupţiei (GRECO) în momentul ratificării, acceptării sau aprobării va deveni automat membru în ziua intrării în vigoare a prezentei convenţii, în ceea ce îl priveşte.
5. Modalităţi speciale de participare a Comunităţii Europene la Grupul de state împotriva corupţiei (GRECO) vor fi determinate potrivit necesităţilor, de comun acord cu Comunitatea Europeană.

ARTICOLUL 16 Aderarea la convenţie
1. După intrarea în vigoare a prezentei convenţii Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei va putea, după consultarea părţilor la convenţie, să invite orice stat care nu este membru al Consiliului Europei şi nu a participat la elaborarea sa să adere la prezenta convenţie printr-o decizie luată cu majoritatea prevăzută la art. 20 d) din Statutul Consiliului Europei şi cu unanimitatea reprezentanţilor părţilor având dreptul de a face parte din comitet.
2. Pentru orice stat care aderă la convenţie aceasta va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni după data depunerii instrumentului de aderare la secretarul general al Consiliului Europei. Orice stat care aderă la prezenta convenţie va deveni automat membru al GRECO, dacă nu este deja membru în momentul aderării, în ziua intrării în vigoare a prezentei convenţii, în ceea ce îl priveşte.

ARTICOLUL 17 Rezerve
Nici o rezervă nu este admisă la dispoziţiile prezentei convenţii.

ARTICOLUL 18 Aplicare teritorială
1. Orice stat sau Comunitatea Europeană va putea, în momentul semnării ori în momentul depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, să desemneze teritoriul său ca fiind unul dintre teritoriile cărora li se va aplica prezenta convenţie.
2. Orice parte va putea, în continuare, în orice moment, printr-o declaraţie adresată secretarului general al Consiliului Europei, să extindă aplicarea prezentei convenţii la orice alt teritoriu desemnat în declaraţie. Convenţia va intra în vigoare pentru acest teritoriu în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni după data primirii respectivei declaraţii de secretarul general al Consiliului Europei.
3. Orice declaraţie făcută în baza celor două paragrafe precedente va putea fi retrasă, în ceea ce priveşte orice teritoriu desemnat în această declaraţie, prin notificare adresată secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea va avea efect în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni după data primirii respectivei notificări de către secretarul general al Consiliului Europei.

ARTICOLUL 19 Relaţii cu alte instrumente şi acorduri
1. Prezenta convenţie nu aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor decurgând din instrumente internaţionale multilaterale privind probleme speciale.
2. Părţile la convenţie vor putea încheia între ele acorduri bilaterale sau multilaterale referitoare la problemele reglementate de prezenta convenţie, cu scopul de a completa sau de a întări dispoziţiile acesteia ori pentru a facilita aplicarea principiilor pe care le consacră sau, fără prejudicierea obiectivelor şi principiilor prezentei convenţii, să se supună unor reguli în materie în cadrul unui sistem special care este obligatoriu în momentul deschiderii spre semnare a prezentei convenţii.
3. În cazul în care două sau mai mult de două părţi au încheiat deja un acord ori un tratat asupra unei probleme reglementate de prezenta convenţie sau dacă ele au stabilit o altă modalitate a relaţiilor lor în privinţa acestei probleme, ele vor avea facultatea de a aplica respectivul acord, tratat sau aranjament în locul prezentei convenţii.

ARTICOLUL 20 Amendamente
1. Amendamentele la prezenta convenţie pot fi propuse de fiecare parte şi orice propunere va fi comunicată de secretarul general al Consiliului Europei statelor membre ale Consiliului Europei, statelor care nu sunt membre, ce au participat la elaborarea acestei convenţii, Comunităţii Europene, precum şi oricărui stat care a aderat sau care a fost invitat să adere la prezenta convenţie, conform dispoziţiilor art. 16.
2. Orice amendament propus de o parte este comunicat Comitetului european de cooperare juridică (CDCJ) al Consiliului Europei, care prezintă Comitetului Miniştrilor al Consiliului Europei avizul său asupra amendamentului propus.
3. Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei examinează amendamentul propus şi avizul prezentat de Comitetul european de cooperare juridică (CDCJ) al Consiliului Europei şi, după consultarea părţilor la această convenţie care nu sunt membre ale Consiliului Europei, poate adopta amendamentul.
4. Textul oricărui amendament adoptat de Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei conform paragrafului 3 este transmis părţilor pentru acceptare.
5. Orice amendament adoptat conform paragrafului 3 va intra în vigoare în a treisprezecea zi după ce toate părţile îl vor fi informat pe secretarul general al Consiliului Europei că l-au acceptat.

ARTICOLUL 21 Reglementarea diferendelor
1. Comitetul european de cooperare juridică (CDCJ) al Consiliului Europei va fi informat asupra interpretării şi aplicării prezentei convenţii.
2. În caz de diferend între părţi asupra interpretării sau aplicării prezentei convenţii, ele se vor strădui să ajungă la o reglementare a diferendului prin negociere sau prin orice alt mijloc paşnic, la alegerea lor, inclusiv prin supunerea diferendului Comitetului european de cooperare juridică (CDCJ) al Consiliului Europei unui tribunal arbitral, care va lua decizii ce vor obliga părţile la diferend, sau Curţii Internaţionale de Justiţie, potrivit unui acord comun între părţile contractante.

ARTICOLUL 22 Denunţare
1. Fiecare parte poate în orice moment să denunţe prezenta convenţie printr-o notificare adresată secretarului general al Consiliului Europei.
2. Denunţarea va avea efect în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni după data primirii notificării de către secretarul general al Consiliului Europei.

ARTICOLUL 23 Notificări
Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului Europei şi tuturor celorlalţi semnatari şi părţi la prezenta convenţie:
a) orice semnare;
b) depunerea oricărui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare;
c) orice dată de intrare în vigoare a prezentei convenţii, conform art. 15 şi 16;
d) orice alt act, notificare sau comunicare având legătură cu prezenta convenţie.
Drept care subsemnaţii, legal împuterniciţi în acest scop, au semnat prezenta convenţie.
Semnată la Strasbourg la 4 noiembrie 1999, în limbile franceză şi engleză, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar original, care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va comunica o copie certificată pentru conformitate fiecărui stat membru al Consiliului Europei, statelor care nu sunt membre, ce au participat la elaborarea convenţiei, Comunităţii Europene, precum şi oricărui stat invitat să adere la prezenta convenţie.

*) Traducere