Cod ECLI ECLI:RO:CABAC:2023:018.000245

Operator de date cu caracter personal nr. 3666.

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE

Dosar nr. 324/32/2022

Decizia penală nr. 245

Ședința publică din data de 15 martie 2023
Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: (...)
Judecător: (...)
Grefier: (...)

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. - D.N.A. - S.T. Bacău

reprezentat legal prin procuror: (...)

Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulate de numitul U.D., împotriva deciziei penale nr. 573 din data de 06.07.2020, pronunțate de Curtea de Apel Bacău în dosar 5282/110/2017.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 23.02.2023 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când curtea a stabilit pronunțarea la data de 09.03.2023, iar ulterior a amânat pronunțarea la data de 15.03.2023.

CURTEA,
deliberând

Deliberând asupra contestației în anulare constată următoarele:
Prin contestația în anulare înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 324/32/2022 contestatorul U.D. a solicitat admiterea contestației în anulare, desființarea deciziei penale 573/06.07.2020 a Curții de Apel Bacău și a apelului formulat de contestator împotriva sentinței penale nr. penale nr. 351/D/2019 din 13.11.2019, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 5282/110/2017.
Se arată în cererea de contestație în anulare că a intervenit prescripția răspunderii penale și se impune încetarea procesului penal.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și decizia penală contestată, prin prisma motivului invocat de contestator, Curtea de Apel reține următoarele:
Prin decizia penală 573/06.07.2020 a Curții de Apel Bacău s-a dispus:
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, au fost respinse, ca fiind nefondate, apelurile formulate de inculpații B.M., U.D. și R.I. împotriva sentinței penale nr. 351/D/2019 din 13.11.2019, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 5282/110/2017.
În temeiul art. 275 alin. 2 și 4 Cod procedură penală, au fost obligați fiecare dintre apelanți la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În motivarea deciziei s-a arătat că, prin sentința penală nr. 351/D/2019 din 13.11.2019, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 5282/110/2017, s-au dispus următoarele, referitor la inculpatul U.D.:
II. S-a constatat că legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului U.D. este Codul Penal în vigoare.
A fost condamnat inculpatul U.D., fiul lui (...), studii superioare, profesia inginer, fără loc de muncă, cu antecedente penale, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență, prevăzută de art. 292, alin. 1 C. pen. raportat la art. 6, din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu referire la art. 308 C. pen., totul cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen.
În baza art. 67, alin. 1 C. pen. s-a interzis cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 2 ani de la data rǎmânerii definitve a prezentei hotǎrâri, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66, alin. 1, lit. a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și lit. b (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat).
În temeiul art. 66, alin. 1 C. pen. s-au interzis cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66, alin. 1 lit. a, b C.pen., în condițiile prevăzute de art. 65, alin. 1 și alin. 3 C. pen.
S-a constatat cǎ infracțiunea dedusă judecǎții în prezenta cauzǎ este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul U.D. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiționatǎ a executǎrii pedepsei prin Sentința penalǎ nr. 427/26.05.2019 pronunțatǎ de de Înalta Curte de Casație și Justiție, definitivǎ prin Decizia penalǎ nr. 119/12.06.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În temeiul art. 15, alin. 2 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 85, alin. 1 C. pen. de la 1969 s-a dispus anularea suspendării condiționate cu privire la pedeapsa de 1 an închisoare aplicatǎ prin Sentința penalǎ nr. 427/26.05.2019 pronunțatǎ de de Înalta Curte de Casație și Justiție, definitivǎ prin Decizia penalǎ nr. 119/12.06.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție
În baza art. 38, alin. 1 C. pen. raportat la art. 39, alin. 1, lit. b C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv cea de 2 ani închisoare la care adaugă sporul obligatoriu de 4 luni închisoare reprezentând o treime din cuantumul pedepsei mai mici, în final inculpatul U.D. având de executat pedeapsa rezultantǎ de 2 ani și 4 luni închisoare.
În baza art. 45, alin. 3, lit. a C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsă complementară cea mai grea, respectiv interzicerea pe o durată de 2 ani de la data rǎmânerii definitivǎ a prezentei, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66, alin. 1, lit. a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și lit. b C. pen. (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat)
În baza art. 45, alin. 5 C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsă accesorie cea mai grea, respectiv interzicerea cu titlu de pedeapsă accesorie a drepturilor prevăzute de art. 66, alin. 1 lit. a și b C.pen., în condițiile prevăzute de art. 65, alin. 1 și alin. 3 C. pen.
În temeiul art. 91 C. Pen. cu referire la art. 97, alin. 2 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executǎrii pedepsei rezultante stabilitǎ în prezenta cauzǎ.
În baza art. 92, alin. 1 și 2 C. pen. raportat la art. 97, alin. 2 a fost stabilit un termen de supraveghere de 4 ani ce se va calcula începând cu data rămânerii definitive a Sentinței penale nr. 427/26.05.2019 pronunțatǎ de de Înalta Curte de Casație și Justiție, definitivǎ prin Decizia penalǎ nr. 119/12.06.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție
Conform art. 93 alin. 1 C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul U.D. trebuia să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Neamț, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93, alin. 2, lit. b C. pen. a fost obligat inculpatul U.D. să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socialǎ derulate de cǎtre Serviciul de Probațiune Neamț sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.
Potrivit art. 93, alin. 3 C. pen, pe parcursul termenului de supraveghere, s-a impus inculpatului U.D. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 120 de zile în cadrul primăriei din localitatea unde locuiește, respectiv în cadrul a două instituții din subordinea Primăriei Municipiului Roman, cu excepția cazului în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă
Conform art. 94, alin. 3 C. pen., Serviciul de Probațiune Neamț urma a lua măsurile necesare pentru a asigura executarea obligațiilor prevăzute de art. 93, alin. 2, lit. b și alin. 3 C. pen.
Potrivit art. 404, alin. 2 C. proc. Pen. și art. 91, alin. 4 C. pen., s-a atras atenția inculpatului U.D. asupra dispozițiilor art. 96, alin. 1, 2 și 4 C. pen., în sensul că:
a) dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei;
b) dacă până la expirarea termenului de supraveghere nu îndeplinește integral obligațiile civile stabilite prin hotărâre, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei, afară de cazul în care persoana dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;
c) dacă pe parcursul termenului de supraveghere săvârșește o nouă infracțiune, descoperită până la împlinirea termenului și pentru care s-a pronunțat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei, condiții în care pedeapsa principală pentru noua infracțiune se stabilește și se execută, după caz, potrivit dispozițiilor referitoare la recidivă sau la pluralitatea intermediară.
În temeiul art. 404, alin. 4, lit. c C. proc. Pen. raportat la art. 249 C. proc. pen. au fost ridicate mǎsurile asiguratorii instituite prin ordonanța procurorului din data de 17.10.2017 asupra următoarelor bunuri imobile aflate în proprietatea inculpatului U.D.:
- suprafața de (...)situat în intravilanul localității Roman jud. Neamț str. (...), înscris în Cartea funciară nr. (...) a UAT Roman cu numărul cadastral (...) dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. (...) la fostul N.S. Roman;
- imobilul constituit din (...), situat în intravilanul localității Roman jud. Neamț str. (...), înscris în Cartea funciară nr. (...) a UAT Roman cu numărul cadastral (...) edificat în baza autorizației de construire nr. (...) eliberate de Consiliul Local al Municipiului Roman jud. Neamț;
- imobilul constituit din (...), situat în intravilanul localității Roman jud. Neamț str. (...) , înscris în Cartea funciară nr. (...) a UAT Roman cu numărul cadastral (...) edificat în baza autorizației de construire nr. (...) eliberate de Consiliul Local al Municipiului Roman jud. Neamț;
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a avut în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul din data de 20.12.2017 al Parchetului de pe lângǎ Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Bacău în dosar nr. 67/P/2016 înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr. 5282/110/2017 la data de 22.12.2017 s-a dispus trimiterea în judecatǎ a inculpaților:
- B.M. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 291, alin. 1 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu referire la art. 308 C.pen. și cu aplicarea art. 35, alin. 1 C.pen. (2 acte materiale), totul cu aplicarea art. 5 C. pen. constând în aceea că în calitate de deputat al P.D.L. în Parlamentul României, în perioada iulie-august 2010 a pretins sume de bani pentru partidul din care făcea parte, iar în perioada mai-noiembrie 2011 a primit în mai multe tranșe, prin intermediul S.C. C. S.A. controlată de R.V., suma totală de 1.264.000 lei compusă din:
- 824.000 lei de la U.D., administrator al S.C. C.C. S.R.L. și
- 440.000 lei de la R.I., administrator al S.C. R.D. S.R.L.
Banii au fost pretinși și primiți pentru a-și exercita influența asupra reprezentanților S.C. S.C.T. București S.A., prin intermediul acționarului majoritar al acesteia S.H., în scopul subcontractării de către societatea susmenționată a lucrărilor aferente obiectivului „Lucrările de îndiguire a râului Siret pe tronsonul R. – B., comuna D., județul Neamț” al cărui beneficiar a fost A.N.A.R. - A.B.A. Siret.
Concret, prin intermediul lui S.H., B.M. a determinat subcontractarea lucrărilor de către S.C. S.C.T. București S.A., reprezentată de P.J. – director general - și Ș.A. – director tehnic - societăților administrate de R.I. și U.D., respectiv S.C. R.D. S.R.L. Bacău și S.C. M. S.R.L. Roman/S.C. C.C. SRL. Tot prin intermediul lui S.H., a solicitat S.C. S.C.T. București S.A. ca o parte din sumele datorate subcontractorilor să fie achitate prin bilete la ordin.
Ca urmare, S.C. S.C.T. București SA, prin director economic L.A., a emis în perioada august-octombrie 2011 cinci bilete la ordin în favoarea subcontractorilor S.C. R.D. S.R.L. și S.C. C.C. S.R.L., bilete la ordin cre au fost girate la cererea lui B.M. către S.C. C. S.A.
La solicitarea lui B.M., R.V., administrator al S.C. C. S.A., i-a dat, în mai multe tranșe, în numerar, suma de 1.264.000 lei reprezentând totalul sumelor înscrise pe cele cinci bilete la ordin.
Pentru justificarea girării celor cinci bilete la ordin, la solicitarea lui B.M., între S.C. C. S.A., pe de o parte și S.C. R.D. S.R.L. și S.C. C.C. S.R.L., pe de altă parte, au fost încheiate contracte de prestări servicii la obiectivul de investiții anterior menționat, în baza cărora au fost emise facturi fiscale care atestau în mod nereal prestarea acestor servicii
- U.D. pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență, prevăzută de art. 292, alin. 1 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție cu referire la art. 308 C. pen., cu aplicarea art. 5 C.pen., constând în aceea că în calitate de administrator al S.C. C.C. S.R.L. și administrator de fapt al S.C. M. S.R.L. Roman, în perioada iulie - august 2010 a promis iar în perioada august - noiembrie 2011 i-a dat lui B.M. - deputat PDL în Parlamentul României - prin intermediul S.C. C. S.A., suma totală de 824.000 lei.
Banii au fost promiși/dați pentru ca B.M. să-și exercite influența asupra reprezentanților S.C. S.C.T. București S.A. - P.J., director general și Ș.A., director tehnic - prin intermediul acționarului majoritar al acesteia S.H., în scopul subcontractării de către societatea susmenționată către societățile controlate de U.D. a lucrărilor aferente obiectivului „Lucrările de îndiguire a râului Siret pe tronsonul R. – B., comuna D., județul Neamț” al cărui beneficiar a fost A.N.A.R. - A.B.A. Siret.
Astfel, urmare a solicitării lui B.M., după încheierea contractului dintre A.B.A. Siret și S.C.T. București SA pentru execuția obiectivului susmenționat, prin convențiile încheiate la datele de 24.08.2010, 07.02.2011 și 14.04.2011 S.C. M. S.R.L. Roman și S.C. C.C. S.R.L. au subcontractat de la S.C.T. București S.A. lucrări în valoare totală de 7.420.305,55 lei.
La solicitarea lui B.M., U.D. a girat către S.C. C. S.A. trei bilete la ordin emise de S.C.T. București S.A. către S.C. C.C. S.R.L. la datele de 10.08.2011 și 12.10.2011.
Suma totală de 824.000 lei înscrisă pe cele trei bilete la ordin a fost remisă lui B.M. în numerar, în mai multe tranșe, de R.V., administrator al S.C. C. S.A., iar pentru justificarea girării instrumentelor de plată a încheiat un contract de prestări servicii cu S.C. C. S.A., în baza căruia aceasta din urmă a emis două facturi fiscale fictive achitate de S.C. C.C. S.R.L. prin cele trei bilete la ordin.
- R.I. pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență, prevăzută de art. 292, alin. 1 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție cu referire la art. 308 C. pen., cu aplicarea art. 5 C.pen., constând în aceea că în calitate de administrator al S.C. R.D. S.R.L., în perioada iulie-august 2010 a promis iar în perioada mai - octombrie 2011 i-a dat lui B.M. - deputat PDL în Parlamentul României -, prin intermediul S.C. C. S.A., suma totală de 440.000 lei.
Banii au fost promiși/dați pentru ca B.M. să-și exercita influența asupra reprezentanților S.C. S.C.T. București S.A. - P.J., director general și Ș.A., director tehnic - prin intermediul acționarului majoritar al acesteia S.H., în scopul subcontractării de către societatea susmenționată către societatea administrată de R.I. a lucrărilor aferente obiectivului „Lucrările de îndiguire a râului Siret pe tronsonul R. – B., comuna D., județul Neamț” al cărui beneficiar a fost A.N.A.R.-A.B.A. Siret.
Astfel, conform solicitării lui B.M., după încheierea contractului dintre A.B.A. Siret și S.C.T. București S.A. pentru execuția obiectivului susmenționat, prin convențiile încheiate la datele de 26.08.2010 și 07.02.2011 S.C. R.D. S.R.L a subcontractat de la S.C.T. București S.A. lucrări în valoare totală de 4.158.252,31 lei.
La solicitarea lui B.M., R.I. a girat către S.C. C. S.A. două bilete la ordin emise de S.C.T. București S.A. către S.C. R.D. S.R.L. la datele de 10.08.2011 și 11.10.2011.
Suma totală de 440.000 lei înscrisă pe cele două bilete la ordin a fost remisă lui B.M. în numerar, în mai multe tranșe, de R.V., administrator al S.C. C. S.A., iar pentru justificarea girării instrumentelor de plată S.C. R.D. S.R.L. a încheiat un contract de prestări servicii cu S.C. C. S.A., în baza căruia aceasta din urmă a emis două facturi fiscale fictive achitate de S.C. R.D. S.R.L. prin cele două bilete la ordin.
Situația de fapt reținutǎ de instanțǎ
Analizând ansmablul materialului probator administrat atât în cursul urmăriri penale cât și în cursul cercetării judecătorești, instanța a apreciat că situația de fapt astfel cum a fost descrisă în cuprinsul actului de sesizare al instanței este una corectă și corespunde realității, urmând a fi reținutǎ, cu mențiunile ce se vor face în continuare.
Referitor la modalitatea de sesizare a organelor de urmărire penală, instanța a reținut că la data de 04.04.2016 Parchetul de pe lângǎ Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Bacău a fost sesizată printr-un denunț (înregistrat sub numărul 67/P/2016) de către numitul R.V. (f. 1-2 vol. I d.u.p.), în cuprinsul căruia a arătat că în luna mai 2011 au venit la el inculpatul B.M., deputat al P.D.L. și vicepreședinte al aceluiași partid, împreună cu inculpatul R.I., administrator al S.C. R.D. S.R.L. Bacău, cel dintâi având asupra sa două bilete la ordin emise de S.C.T. București S.A. către S.C. R.D. S.R.L. Bacău. Inculpatul B.M. i-a spus martorului denunțător că S.C. R.D. S.R.L. are dificultăți financiare și i-a cerut acestuia să îi remită suma înscrisă pe cele două bilete, în numerar, urmând ca instrumentele de plată să fie girate în favoarea S.C. C. S.A. Bacău, societate administrată de martorul denunțător.
În continuare, denunțătorul R.V. a arătat că a fost de acord cu solicitarea inculpatului B.M., astfel încât i-a remis acestuia suma de 440.000 lei, primind în schimb cele două bilete la ordin, iar pentru justificarea girării biletelor la ordin în favoarea S.C. C. S.A., martorul a încheiat cu inculpatul R.I. un contract de prestări servicii în baza cărora S.C. C. S.A. a emis două facturi fiscale către S.C. R.D. S.R.L. Ulterior, societatea administrată de martorul denunțător a încasat de la S.C. R.D. S.R.L. sumele înscrise pe cele două bilete la ordin. Totodată, martorul a mai arătat că pentru a se asigura că va primi înapoi banii dați inculpatului B.M., a încheiat la data de 20.05.2011 un contract de împrumut având ca obiect suma de 440.000 lei cu inculpatul R.I..
În cuprinsul acestui contract olograf, datat 20.05.2011 (f. 12, vol. VI d.u.p.) se arată că numitul R.I. a primit sub formă de împrumut fără dobândă suma de 440.000 lei de la numitul R.V. și că se obligă să îi restituie până la data de 15.08.2011. Totodată, pentru suma împrumutată, împrumutătorul R.I. a garantat cu două bilete la ordin emise de SCT București și girate de către S.C. R.D. S.R.L. Bacău în favoarea S.C. C. S.A. Bacău.
În continuare, R.V. a arătat că în aceeași perioadă, inculpatul B.M. a venit la sediul firmei sale, având alte trei bilete la ordin emise de S.C.T. București S.A. în favoarea S.C. C.C. S.R.L. Roman, al cărei administrator era inculpatul U.D..
Având în vedere că sumele înscrise pe aceste bilete la ordin erau semnificative precum și faptul că denunțătorul nu-l cunoștea pe administratorul S.C. C.C. S.R.L. Roman, R.V. a fost de acord cu solicitarea inculpatului B.M. însă a condiționat remiterea banilor în numerar de încasarea acestora de către S.C. C. S.A. de la S.C. C.C. S.R.L. Roman. În mod similar, pentru a justifica girarea celor trei bilete la ordin în favoarea S.C. C. S.A., R.V. a emis două facturi fiscale către S.C. C.C. S.R.L. Roman.
Astfel, în perioada august - noiembrie 2011 S.C. C. S.A. a încasat de la S.C.T. București S.A. suma de 820.000 lei, sumă pe care R.V. i-a dat-o în numerar inculpatului B.M., pe măsura încasărilor.
Ulterior, la data de 13.04.2016, sub numărul 80/P/2016 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângǎ Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Bacău denunțul formulat de numitul S.H., în cuprinsul căruia acesta a arătat următoarele:
„(...) În perioada iulie-august 2010, dl. D.M., în acel moment consilier prezidențial cu rang de ministru, într-o discuție avută la biroul meu din str. (...) m-a întrebat dacă SCT, firmă la care indirect eram acționar majoritar ar fi interesată de executarea unei lucrări de reparații hidrotehnice pe albia râului Siret care fusese distrusă de inundații.
Am fost de acord în principiu și dl. M. mi-a prezentat condițiile, adică obligația SCT de a subcontracta unor firme pe care mi le va indica o cotă de peste 50% din valoarea lucrărilor.
Ulterior într-o altă discuție mi-a precizat că aproximativ 5-7% din valoarea finală a lucrărilor ce se vor deconta și care va fi inculusă în facturile subcontractorilor îi va reveni lui și partidului PDL.
Ulterior a programat o discuție la care mi l-a prezentat pe dl. B.M. despre care mi-a spus că este parlamentar PDL și care urma să fie omul de legătură.
În perioada încheierii contractului, dl. M. sau dl. B. – nu mai rețin exact care – mi-a dat datele de contact ale firmelor care reprezentau subcontractorii desemnați, date pe care la rândul meu le-am dat persoanelor din executivul SCT.
Conform înțelegerii cu dl. M., SCT-ului i-a fost atribuit un contract de lucrări de îndiguire de către ABA Siret în valoare de 13.000.000 (fără T.V.A.) din care am subcontractat către firmele indicate aproximativ 60% din lucrări.
Pe parcursul executării contractului, atât dl. M. cât și dl. B. urmăreau atent și se interesau de execuția lucrării și decontările cu subcontractorii.
La solicitarea dl. M. și dl. B. în anul 2011, spre finalul contractului, o parte din sumele datorate de SCT subcontractorilor au fost plătite prin Bilete la Ordin. Sumele înscrise pe B.O. au fost stabilite de aceștia și eu am trimis în contabilitate dispoziția de a fi emise B.O. respective.”
Prin ordonanța din data de 14.04.2016 s-a dispus conexarea dosarului penal nr. 80/P/2016 la dosarul penal nr. 67/P/2016.
Cu titlu prelabil, în acord cu aspectele invocate de către apărătorii aleși ai inculpaților, instanța reține că modalitatea în care s-a decis atribuirea de către Administrația Națională Apele Române prin A.B.A. Siret către S.C.T. București S.A. a contractului privind obiectivul „Lucrările de îndiguire a râului Siret pe tronsonul R. – B., comuna D., județul Neamț” și implicarea numitului M.D. în desemnarea societăților câștigătorare nu fac obiectul prezentei cauze, aceste aspecte făcând deja obiectul unor cercetări efectuate de organele de urmărire penală și în raport de care s-au dispus soluții de clasare, însă aspectele indicate în actul de sesizare sunt relevante pentru soluționarea prezentei cauze întrucât există o legătură cel puțin indirectă între modalitatea de atribuire și infracțiunile ce fac obiectul prezentei cauze, astfel încât vor fi reținute în totalitate, așa cum au fost expuse în rechizitoriu, cu atât mai mult cu cât acestea nici nu au fost contestate.
Astfel, instanța a reținut că prin H.G. nr. 710/14.07.2010 s-a aprobat finanțarea din bugetul Fondului pentru Mediu a lucrărilor destinate prevenirii, înlăturării și/sau diminuării efectelor produse de fenomenele meteorologice periculoase în perioada iunie – iulie 2010 la lucrările de gospodărire a apelor aferente obiectivului din domeniul public al statului din comuna D. județul Neamț. Conform Anexei Hotărârii, s-a aprobat suma de 40.000.000 lei pentru „Lucrările de îndiguire a râului Siret pe tronsonul R. – B., comuna D., județul Neamț” .
Suma anterior menționată s-a acordat beneficiarului Administrația Națională Apele Române (A.N.A.R.), care urma să contracteze execuția lucrărilor cu aplicarea prevederilor legislației în vigoare privind achizițiile publice referitoare la situațiile de forță majoră. Conform aceleiași Hotărâri, A.N.A.R., direct sau prin Administrațiile Bazinale din subordine, avea obligația să urmărească, să controleze realizarea lucrărilor și să efectueze recepția acestora.
La data de 26.07.2010 a fost înregistrată la Administrația Bazinală a Apelor Siret (A.B.A. Siret) adresa emisă în aceeași zi de către S.C.T. București S.A. prin care aceasta din urmă își exprima „disponibilitatea de a participa la execuția lucrărilor de protecție maluri proiectate pe râul Siret ca urmare a inundațiilor recente”. În aceeași zi, 26.07.2010, A.B.A. Siret, prin adresa nr. (...) a solicitat societății documente prin care să facă dovada îndeplinirii criteriilor de calificare și selecție în vederea participării la procedura de atribuire a contractului pentru obiectivul de investiții „Lucrări de îndiguire mal drept râu Siret pe tronsonul Ș., S., S., S., H. (L = 18 km)”.
Lucrările de investiții menționate în adresa A.B.A. Siret reprezintau un obiectiv distinct, aprobat prin HG nr. 638/7.07.2010 prin care s-a aprobat finanțarea sumei de 25.000.000 lei din bugetul Fondului pentru Mediu a lucrărilor destinate prevenirii, înlăturării și/sau diminuării efectelor produse de fenomenele meteorologice periculoase în perioada iunie – iulie 2010 la lucrările de gospodărire a apelor aferente obiectivului din domeniul public al statului, prevăzut în anexa parte integrantă a hotărârii, respectiv „Lucrări de îndiguire mal drept râu Siret pe tronsonul Ș., S., S., S., H. (L = 18 km)„.
Conform adresei nr. (...) transmisă de A.B.A. Siret, pentru îndeplinirea condițiilor privind capacitatea tehnică și/sau profesională, S.C.T. București SA trebuia să prezinte o listă a lucrărilor executate în ultimii 5 ani, cu o valoare însumată egală sau mai mare cu 19 milioane lei, contracte finalizate al căror obiect a fost execuția de C.H. similare de tipul: regularizări și recalibrări de albie, consolidări și apărări de mal, diguri, epiuri etc. Se consideră experiență similară toate categoriile de lucrări prevăzute în HG nr. 2139/2004 pentru aprobarea Catalogului privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe, lucrări având codurile de clasificare 1.4.1. , 1.4.2., 1.4.3. și 1.4.4.din catalogul susmenționat.
S-a solicitat, de asemenea, ca cerință minimă obligatorie, prezentarea a cel puțin 5 recomandări din partea unor beneficiari/clienți pentru execuția unor lucrări similare - C.H..
Pentru depunerea documentelor de calificare, A.B.A. Siret a fixat termen la data de 27.07.2010 ora 15.00.
La data de 27.07.2010 ora 13.20, S.C.T. București S.A. a depus la autoritatea contractantă documentele solicitate, în adresa de înaintare făcându-se referire la contractul de execuție lucrări „Lucrări de îndiguire mal drept râu Siret pe tronsonul Ș., S., S., S., H. (L = 18 km)”.
În ceea ce privește contractele de natură similară executate în ultimii 5 ani, S.C.T. București S.A. a depus o listă conținând 15 contracte executate în perioada 2004 – 2009 precum și fotocopii ale acestor contracte.
Din verificarea acestor înscrisuri a rezultat că cele 15 contracte au avut ca obiect, în principal, reparații/consolidare poduri și reparații/reabilitări drumuri, lucrări care nu reprezintă C.H. în sensul solicitat de autoritatea contractantă.
Conform înscrisurilor înaintate de A.B.A. Siret a rezultat că ”în urma analizei documentelor depuse de S.C.T. București SA autoritatea contractantă a stabilit că acest operator economic nu are capacitatea tehnică pentru lucrarea de pe râul Siret de 18 km și a fost propus pentru execuția unei lucrări de valoare mai mică”. Totodată, A.B.A. Siret a comunicat că ”datorită complexității și volumului mare de lucrări pentru realizarea obiectivului de investiții Lucrările de îndiguire a râului Siret pe tronsonul R. – B., comuna D., județul Neamț s-a stabilit că era necesară începerea execuției lucrărilor pe mai multe amplasamente distincte, de cel puțin două societăți de construcții”.
La data de (...), prin adresa înregistrată sub nr. (...) , A.B.A. Siret a transmis către A.N.A.R. propunerile cu societățile de proiectare, execuție și supraveghere pentru obiectivul de investiții „Lucrările de îndiguire a râului Siret pe tronsonul R. – B., comuna D., județul Neamț”. În ceea ce privește execuția lucrărilor au fost propuse două societăți: S.C.T. București S.A. și S.C. C.H. S.A. Iași. Cu privire la cea de a doua societate, autoritatea contractantă a explicat că ”acest operator economic în perioada inundațiilor din anul 2010 avea în derulare contracte de execuție lucrări la care instituția noastră avea calitatea de beneficiar. Prin urmare, acest operator economic avea în apropierea zonelor calamitate (la cca 30 km) utilajele necesare pentru a interveni și totodată avea posibilitatea să asigure urgent, într-un timp foarte scurt, mijloacele necesare înlăturării efectelor inundațiilor (utilaje, mijloace de transport și forță de muncă).”
La data de 04.08.2010 s-a înregistrat la A.B.A. Siret adresa emisă de A.N.A.R. prin care se comunică acordul Ministerul Mediului și Pădurilor pentru societățile propuse, atât pentru obiectivul anterior menționat cât și pentru obiectivul „Lucrări de îndiguire mal drept râu Siret pe tronsonul Ș., S., S., S., H. (L = 18 km)”. Totodată, s-a solicitat A.B.A. Siret să organizeze activitățile în vederea adjudecării contractelor și să încheie contractele în vederea realizării în condiții corespunzătoare a sarcinilor stabilite prin Hotărârea de Guvern.
Prin referatul tehnic înregistrat la A.B.A. Siret sub numărul (...), s-a propus începerea lucrărilor prevăzute de HG 710/2010 pe mai multe amplasamente distincte, de către cel puțin două societăți de construcții, fiind enumerate lucrările ce urmau a fi atribuite fiecărei societăți.
În perioada 03.08.2010 – 04.08.2010, compartimentele de specialitate din cadrul A.B.A. Siret au întocmit documentația necesară pentru atribuirea lucrărilor prin procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare, conform art. 122 lit. c din O.U.G. nr. 34/2006 (astfel cum era în vigoare la data respectivă). Prin urmare, la data de 04.08.2010, A.B.A. Siret a trimis invitații de participare la negociere atât către S.C.T. București SA cât și către SC C.H. SA Iași.
Prin urmare, la data aprobării documentațiilor de atribuire a contractelor de execuție a lucrărilor finanțate din sumele alocate prin HG nr. 710/2010, reprezentanții A.B.A. Siret aveau cunoștință despre situația economico-financiară și capacitatea tehnico-profesională a S.C. S.C.T. București S.A.
Din analiza documentațiilor de atribuire aferente contractelor de execuție a lucrărilor la cele două tronsoane ale obiectivului de investiții rezultă că A.B.A. Siret a stabilit condiții diferite de calificare pentru cele două societăți invitate la negocieri, condițiile de calificare fiind mai permisive pentru S.C.T. București S.A. față de S.C. C.H. S.A. Iași. Astfel:
- potrivit documentației de atribuire nr. (...) întocmită în vederea atribuirii contractului de execuție cu o valoare estimată de 13.700.000 lei, documentație transmisă către S.C.T. București S.A., ofertantul trebuia să fi înregistrat o cifră medie de afaceri în ultimii 3 ani cel puțin egală cu suma de 15.000.000 lei, ceea ce reprezintă un procent de 109,49% față de valoarea estimată a contractului. Pentru demonstrarea experienței similare, ofertantul trebuia să prezinte lista contractelor de lucrări care au avut ca obiect execuția de C.H. similare celor ce urmau a fi contractate finalizate în ultimii 5 ani, care să aibă o valoare însumată egală cu sau mai mare decât 9.000.000 lei (fără TVA), ceea ce reprezintă un procent de 65,69% din valoarea estimată a contractului.
- potrivit documentației de atribuire nr. (...) întocmită în vederea atribuirii contractului de execuție cu o valoare estimată de 16.800.000 lei, documentație transmisă către SC C.H. SA Iași, ofertantul trebuia să fi înregistrat o cifră medie de afaceri în ultimii 3 ani cel puțin egală cu suma de 20.000.000 lei, ceea ce reprezintă un procent de 119,05% față de valoarea estimată a contractului. Pentru demonstrarea experienței similare, ofertantul trebuia să prezinte lista contractelor de lucrări care au avut ca obiect execuția de C.H. similare celor ce urmau a fi contractate finalizate în ultimii 5 ani, care să aibă o valoare însumată egală cu sau mai mare decât 15.000.000 lei (fără TVA), ceea ce reprezintă un procent de 89,29% din valoarea estimată a contractului.
A rezultat așadar, că pentru îndeplinirea condiției privind experiența similară, A.B.A. Siret a stabilit pentru S.C.T. București SA suma de 9.000.000 lei, sumă care era sub pragul de 9.052.849,88 lei; această din urmă valoare rezulta din documentația depusă de operatorul economic la data de 27.07.2010, la solicitarea A.B.A. Siret pentru a face dovada îndeplinirii criteriilor de calificare și selecție cerute de autoritatea contractantă. În situația în care ar fi aplicat același procent ca și cel solicitat S.C. C.H. S.A. Iași, S.C.T. București S.A. nu ar mai fi îndeplinit condițiile de calificare.
Cele două societăți au depus oferte la sediul A.B.A. Siret în termenul stabilit, respectiv 12.08.2010.
Din analiza documentelor de calificare depuse de S.C.T. București SA s-a constatat că autoritatea contractantă a declarat admisibilă oferta acestui operator economic cu toate că oferta nu îndeplinea condițiile de calificare impuse prin documentația de atribuire, respectiv aceea de a prezenta minim 5 recomandări prin care să demonstreze executarea unor lucrări hidrotehnice.
Astfel, S.C.T. București SA a depus 6 recomandări, din care 3 aferente contractelor de valoare minimă impusă ca experiență similară, 2 recomandări (nedatate și neînregistrate) din partea Consiliului Județean Gorj și o recomandare de la Direcția Regională de Drumuri și Poduri București.
Din adresa Consiliului Județean Gorj nr. (...) precum și din adresa Direcției Regionale de Drumuri și Poduri București nr. (...) transmise Corpului de control al primului-ministru a rezultat că în baza contractelor de lucrări nr. (...) și (...) nu au fost executate lucrări hidrotehnice. Prin urmare, cele 2 recomandări depuse la autoritatea contractantă nu îndeplineau condițiile stabilite privind experiența similară - executarea de lucrări hidrotehnice.
La data de 13.08.2010, între A.B.A. Siret și S.C.T. București SA a fost încheiat contractul de lucrări înregistrat sub numărul 75, având ca obiect lucrările la obiectivul de investiții „Lucrările de îndiguire a râului Siret pe tronsonul R. – B., comuna D., județul Neamț” – tronson II, pentru suma de 16.857.707,15 lei inclusiv TVA.
Conform clauzelor contractuale (capitolul 2.2 – Subcontractanți) executantul avea obligația de a încheia contracte cu subcontractanții desemnați în aceleași condiții în care el a semnat contractul cu achizitorul. De asemenea, executantul avea obligația de a prezenta la încheierea contractului toate contractele încheiate cu subcontractanții desemnați, iar lista subcontractanților cât și contractele încheiate cu aceștia se constituie în anexe la contract.
La încheierea contractului nr. (...), S.C.T. București S.A. nu a declarat subcontractanți.
În aceeași zi, (...) A.B.A. Siret a încheiat cu S.C. C.H. S.A. Iași contractul înregistrat sub nr. (...), în valoare de 16.593.406,50 lei (fără TVA) având ca obiect lucrările la obiectivul de investiții „Lucrările de îndiguire a râului Siret pe tronsonul R. – B., comuna D., județul Neamț” – tronson I.
În acord cu aspectele indicate în actul de sesizare, instanța a apreciat că atribuirea de către A.B.A. Siret a contractului având ca obiect lucrările la obiectivul de investiții „Lucrările de îndiguire a râului Siret pe tronsonul R. – B., comuna D., județul Neamț” – tronson II către S.C.T. București SA s-a realizat în mod preferențial, fiind stabilite condiții diferite pentru participarea la procedura de atribuire, aspect constatat și de Corpul de control al primului ministru prin Raportul nr. (...) privind verificările efectuate la Direcția Regională de Drumuri și Poduri București și la A.B.A. Siret, în legătură cu atribuirea unor contracte de lucrări SCT București S.A., însă așa cum s-a arătat și în cele ce preced, aceste aspecte nu fac obiectul prezentei cauze.
Deși la încheierea contractului de lucrări SCT București nu a declarat niciun subcontractant, iar potrivit clauzelor contractuale avea obligația de a încheia contracte cu subcontractorii desemnați în aceleiași condiții în care a fost încheiat contractul principal, instanța a reținut din ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză că în perioada 2010-2011 SCT București a subcontractat în totalitate lucrările de îndiguire către societățile comerciale controlate de inculpații U.D. și R.I., după cum urmează:
- la data de 24.08.2010, S.C.T. București S.A. reprezentată de P.J. – director general - și Ș.A. – director tehnic a încheiat cu S.C. M. S.R.L. Roman, reprezentată de administratorul V.P., contractul de subantrepriză nr. (...) având ca obiect execuția și finalizarea lucrărilor conform anexei I la contract, pentru obiectivul „Lucrările de îndiguire a râului Siret pe tronsonul R. – B., comuna D., județul Neamț”, beneficiarul final fiind A.B.A. Siret. Valoarea lucrărilor subcontractate a fost de 6.136.133,16 lei la care se adaugă TVA în valoare de 1.472.671,96 lei. Din probatoriul administrat rezultă că S.C. M. S.R.L. Roman era controlată de inculpatul U.D..
- la data de 26.08.2010 S.C.T. București S.A. reprezentată de P.J. – director general - și Ș.A. – director tehnic a încheiat cu S.C. R.D. S.R.L. Bacău, reprezentată prin administratorul R.I., contractul de subantrepriză nr. (...) având ca obiect execuția și finalizarea lucrărilor conform anexei I la contract, pentru obiectivul „Lucrările de îndiguire a râului Siret pe tronsonul R. – B., comuna D., județul Neamț”, beneficiarul final fiind A.B.A. Siret. Valoarea lucrărilor subcontractate a fost de 3.072.113,49 lei la care se adaugă TVA în valoare de 737.307,24 lei.
- la data de 07.02.2011 S.C.T. București S.A. reprezentată de P.J. - director general și Ș.A. - director tehnic a încheiat cu S.C. R.D. S.R.L. Bacău, reprezentată prin administratorul R.I., contractul de prestări servicii nr. (...) având ca obiect execuția și finalizarea lucrărilor conform anexei I la contract, pentru obiectivul „Lucrările de îndiguire a râului Siret pe tronsonul R. – B., comuna D., județul Neamț”, beneficiarul final fiind A.B.A. Siret. Valoarea lucrărilor subcontractate a fost de 2.213.214,73 lei la care se adaugă TVA în valoare de 531.171,54 lei.
- la data de 07.02.2011, S.C.T. București SA reprezentată de P.J. - director general și Ș.A. - director tehnic a încheiat cu S.C. M. S.R.L. Roman, reprezentată prin administratorul V.P., contractul de prestări servicii nr. (...) având ca obiect execuția și finalizarea lucrărilor conform anexei I la contract, pentru obiectivul „Lucrările de îndiguire a râului Siret pe tronsonul R. – B., comuna D., județul Neamț”, beneficiarul final fiind A.B.A. Siret. Valoarea lucrărilor subcontractate a fost de 4.396.417,75 lei la care se adaugă TVA în valoare de 1.055.140,26 lei. Prin actul adițional nr. (...) acest contract a fost reziliat, având în vedere că prestatorul S.C. M. S.R.L. se află în imposibilitate de a mai executa lucrările ce fac obiectul contractului de prestări servicii.
- la data de 14.04.2011 S.C.T. București S.A. reprezentată de P.J. - director general și Ș.A. - director tehnic a încheiat cu S.C. C.C. S.R.L. Roman, reprezentată prin administratorul U.D., contractul de prestări servicii nr. (...) având ca obiect execuția și finalizarea lucrărilor conform anexei I la contract, pentru obiectivul „Lucrările de îndiguire a râului Siret pe tronsonul R. – B., comuna D., județul Neamț”, beneficiarul final fiind A.B.A. Siret. Valoarea lucrărilor subcontractate a fost de 3.918.177,43 lei la care se adaugă TVA în valoare de 939.882,58 lei.
Lucrările pentru realizarea obiectivului „Lucrările de îndiguire a râului Siret pe tronsonul R. – B., comuna D., județul Neamț” au fost executate în perioada august 2010 – septembrie 2011 de către S.C. M. S.R.L., S.C. C.C. S.R.L. și S.C. R.D. S.R.L.
În executarea contractului, S.C.T. București S.A. a încasat de la A.B.A. Siret suma totală de 16.857.707,09 lei. Din această sumă, pentru lucrările subcontractate, S.C.T. București SA a plătit următoarele sume:
- 2.641.628,32 lei către S.C. M. S.R.L. ;
- 4.778.677,23 lei către S.C. C.C. S.R.L.;
- 4.158.252,31 lei către S.C. R.D. S.R.L.
În total, S.C.T. București S.A. a achitat către subcontractori suma de 11.578.557,86 lei, reprezentând un procent de 68,68 % din suma încasată de la A.B.A. Siret.
Cu ocazia audierii în cursul urmăririi penale, martorul S.H. a declarat (f. 13-18 și 25-30 vol II d.u.p.) că în perioada iulie-august 2010 a fost contactat de numitul M.D., consilier prezidențial cu rang de ministru, pe care îl cunoștea din perioada 2003-2004 și care l-a întrebat dacă S.C.T. București S.A. (SCT) ar fi interesată de executarea unor lucrări de îndiguire pe râul Siret, a cărei albie fusese afectată de inundațiile din vara respectivă. Martorul a arătat că la discuția respectivă, purtată în biroul său, nu a mai participat vreo altă persoană și că după ce și-a manifestat interesul privind efectuarea lucrării, numitul M.D. ar fi condiționat acordarea lucrării de concesionarea a cel puțin 50% din valoarea acesteia către firme ce îi vor fi indicate ulterior. În cadrul aceleiași discuții, M.D. l-ar fi informat pe martor că o cotă de aproximativ 5-7% (după ce inițial solicitase 10%), ce urma să fie inclusă în facturile pe care acei subcontractori le vor deconta, va reprezenta un comision care i se va cuveni lui și P.D.L..
În continuarea declarației sale, martorul a arătat că la o dată ulterioară, M.D. i l-a prezentat pe inculpatul B.M., despre care i s-a spus că este parlamentar PDL și pe care l-a perceput ca pe un intermediar al celui dintâi și al partidului. La rândul său, S.H. l-a prezentat pe B.M. directorului general al SCT, P.J., pentru a avea o legătură directă în monitorizarea lucrării, rol pe care i-l conferise M.D..
Martorul S.H. a arătat că nu reține exact cine dintre M.D. și B.M. i-a comunicat numele societăților ce urmau a subcontracta o parte dintre lucrări, însă precizează că le-a indicat ulterior directorului P.J.. A mai arătat că deși inițial i-au fost indicate doar două firme, ulterior a fost indicată și o altă firmă, datorită dificultăților financiare pe care le întâmpinase una dintre cele două societăți inițiale. Acest aspect se coroborează cu celelalte mijloace de probă, respectiv rezultă și din situația de fapt expusă anterior, având în vedere că prin actul adițional nr. (...) contractul de subcontractare încheiat de S.C.T. București S.A. cu S.C. M. S.R.L. a fost reziliat, întrucât cea din urmă se află în imposibilitate de a mai executa lucrările.
Martorul denunțător a arătat și faptul că nu i-a întâlnit pe reprezentanții societăților subcontractante, iar legătura dintre S.C.T. București S.A. și aceste firme era asigurată de către B.M., în timp ce la nivel operațional, de reprezentanții acestora și de numitul P.J..
În cuprinsul declarației sale, S.H. a arătat că atât M.D., cât și B.M. urmăreau săptămânal decontările către subcontractori și că spre finalul lucrării i s-a cerut ca anumite sume de bani care se cuveneau subcontractorilor să fie plătite prin intermediul unor bilete la ordin, indicând și valoarea acestora. A arătat că nu își amintește cine a ridicat biletele la ordin de la sediul SCT, dar că este posibil ca acestea să fi fost înmânate inculpatului B.M. ori unui reprezentant al acestuia.
Referitor la implicarea numitului B.M., martorul a precizat că s-a întâlnit cu acesta doar anterior atribuirii contractului (nu a mai discutat pe parcursul efectuării lucrărilor, legătura cu acesta fiind ținută de P.J. și Ș.A.), însă a perceput că acesta ar fi o persoană care controla firmele subcontractoare. De asemenea, a mai arătat referitor la persoana inculpatului că l-a perceput ca fiind un interpus al lui M.D..
A arătat (f. 28 vol. II d.u.p.) că în cadrul negocierilor cu privire la cota de antreprenor general cuvenită SCT, în condițiile în care își dorea ca aceasta să fie cât mai mare, M.D. și B.M. au argumentat că această cotă va trebui să fie mai mică întrucât subcontractorii pe care îi vor aduce au anumite obligații către P.D.L. și către ei, personal, astfel încât în urma negocierilor purtate această cotă s-a situat în jurul valorii de 20%.
Ulterior, cu ocazia audierii în cursul cercetării judecătorești (f. 129-130 vol I d.i.), numitul S.H. și-a nuanțat declarațiile date anterior în cursul urmăririi penale, arătând că nu își amintește foarte exact desfășurarea evenimentelor, invocând intervalul mare de timp scurs. Astfel, referitor la inculpatul B.M. a arătat că „își amintește vag” că l-a cunoscut, fiindu-i prezentat de M.D., care l-a indicat drept persoană ce se va ocupa de monitorizarea lucrării. Ulterior, a revenit și a arătat că nu își amintește exact contextul și modul în care inculpatul i-a fost prezentat, dar că aceasta a fost percepția sa.
Martorul nu a mai oferit detalii referitoare la executarea contractului atribuit SCT și abia după ce i s-a citit un paragraf din declarația dată în cursul urmăririi penale, a arătat că este adevărat că M.D. i-a cerut ca o parte dintre sumele de bani cuvenite subcontractorilor să fie achitată prin bilete la ordin, însă nu a putut indica cine a primit respectivele bilete.
În dezacord cu aspectele declarate în cursul urmăririi penale, martorul a arătat că nu a avut cunoștință despre calitatea deținută de inculpatul B.M. decât ulterior începerii cercetărilor în prezenta cauză, respectiv nu și-a mai amintit despre procentele indicate cu titlu de comision în cursul urmăririi penale. Mai mult, martorul a arătat că denunțul formulat nu viza decât contribuția numitului M.D. pentru ca SCT să obțină efectuarea lucrării, însă după ce i-a fost citit integral de către președintele de complet, a revenit și a arătat că acesta a fost formulat în urmă cu aproximativ trei ani și că datorită stresului la care a fost supus în ultima perioadă, nu își amintește ceea ce a indicat în conținutul său, însă a precizat că atât în cuprinsul denunțului cât și al declarațiilor de martor a spus adevărul, respectiv că menține în totalitate aspectele declarate în cursul urmăririi penale.
În continuarea audierii, martorul S.H. a răspuns ezitant la majoritatea întrebărilor ce i-au fost adresate atât de președintele de complet, cât și de reprezentantul Ministerului Public ori de apărătorii inculpaților, precizând fie că nu își mai amintește aspecte ce țin de atribuirea și executarea lucrării, fie oferind răspunsuri ambigue, ori arătând că nu înțelege întrebările ce i se adresează.
Tocmai din acest motiv, având în vedere atitudinea manifestată de martor în cursul cercetării judecătorești, instanța a solicitat Parchetului de pe lângǎ Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Bacău înaintarea la dosarul cauzei a suportului optic conținând înregistrarea audio-video a audierii martorului în cursul urmăririi penale, sens în care au fost atașate patru CD-uri. Astfel, după vizionarea acestei înregistrări, instanța concluzionează că declarația dată de martor în cursul cercetării judecătorești nu concordă cu cea dată de acesta în cursul urmăririi penale, la acel moment inculpatul fiind relaxat și răspunzând prompt întrebărilor procurorului, respectiv relatând situația de fapt în detaliu, oferind amănunte referitoare la toate aspectele cu privire la care a fost întrebat.
În acest context, instanța urmează a înlătura declarația dată de martorul S.H. în cursul cercetării judecătorești, apreciind că declarațiile date în cursul urmăririi penale se coroborează cu celelalte mijloace de probă și fiind date în proximitatea temporală a desfășurării evenimentelor, conțin informații mult mai exacte. În acest sens, instanța reține că dispozițiile legale nu fac nicio deosebire în ceea ce privește forța probantă a mijloacelor de probă, în raport cu împrejurarea dacă ele au fost administrate în cursul urmăririi penale sau al cercetării judecătorești. Astfel, nu există niciun temei legal pentru a crea o ordine de preferință între declarațiile succesive ale inculpaților sau ale martorilor, iar în baza principiului liberei aprecieri a probelor, instanța poate să considere, atunci când există contradicții sau completări între declarațiile succesive, că numai una dintre ele este expresia adevărului, urmând a le înlătura motivat pe celelalte.
În continuare, instanța a reținut că martorul denunțător R.V. a arătat în cursul urmăririi penale (f. 1-5 vol II d.u.p.) că în primăvara anului 2011, la biroul său a venit inculpatul B.M., care i-a prezentat două bilete la ordin în valoare de 440.000 lei emise de S.C.T. București S.A. București favoarea S.C. R.D. S.R.L., al cărei administrator era inculpatul R.I., pe care îl cunoștea.
Astfel, inculpatul B.M. i-a spus martorului denunțător că are de luat suma de 440.000 lei înscrisă pe biletele la ordin, de la R.I. și că această sumă reprezintă “comisionul aferent intermedierii lucrărilor între S.C. R.D. S.R.L. și SCT”. În continuare, martorul a arătat că ulterior, la biroul său, au venit B.M. și R.I., fiind reluate discuțiile referitoare la avansarea către cel dintâi a sumei de 440.000 lei, urmând ca martorul să își recupereze banii din încasarea biletelor la ordin. Astfel, pentru a avea o garanție în acest sens, R.V. și R.I., asistați și de inculpatul B.M., au încheiat contractul olograf de împrumut (al cărui conținut este indicat în cele ce preced) având ca obiect suma de 440.000 lei, cu termen de restituire la data de 15.08.2011, iar pentru garantarea sumei s-au folosit cele două bilete la ordin emise de SCT București în favoarea S.C. R.D. S.R.L. Martorul a precizat că este posibil ca acest contract de împrumut să fi fost antedatat, însă nu a putut preciza exact acest fapt.
Pentru a justifica primirea biletelor la ordin, între S.C. R.D. S.R.L., reprezentată de inculpatul R.I. și S.C. C. S.A., reprezentată de martorul denunțător R.V., a fost încheiat un contract de prestări servicii datat 26.05.2011, ce avea ca obiect „Lucrările de îndiguire a râului Siret pe tronsonul R. – B., comuna D., județul Neamț”, în fapt reprezentând tocmai lucrările pe care S.C. R.D. S.R.L. le executa prin subcontractare de la SCT. În baza contractului astfel încheiat, au fost emise două facturi fiscale la datele de 16.08.2011 și 12.10.2011.
Ulterior, în completarea declarației de martor (f. 7, vol. II d.u.p.), martorul R.V. a arătat că la momentul în care a încheiat acel contract olograf, intenția a fost ca R.I. să ridice banii din casieria S.C. C. S.A. pe baza unor dispoziții de plată, însă a realizat ulterior că acest lucru nu este posibil din punct de vedere contabil, astfel încât s-a procedat la întocmirea contractului de lucrări și emiterea facturilor aferente.
Atât din declarația martorului R.V., cât și din declarațiile martorilor P.J., Ș.A. și B.Ș.D., precum și din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, instanța reține că acest contract a avut un caracter fictiv, întrucât S.C. C. S.A. nu a efectuat vreo lucrare ce făcea obiectul contractului, acesta fiind doar un paravan pentru a justifica primirea și înregistrarea în evidențele contabile ale biletelor la ordin. Apărarea inculpatului R.I. care a precizat că în contabilitatea societății pe care o administra se regăsesc facturi ce atestă încheierea contractului, va fi respinsă întrucât în mod evident respectivele facturi sunt cele la care a făcut referire și martorul denunțător, fiind introduse în contabilitatea firmei tocmai pentru a justifica transmiterea biletelor la ordin primite de la SCT.
Martorul a mai arătat că potrivit înțelegerii, i-a remis inculpatului B.M. suma de 440.000 lei, numerar, în prezența inculpatului R.I., ulterior recuperându-și banii prin introducerea spre decontare a celor două bilete la ordin, fiind încasată de la SCT la data de 26.08.2011 suma de 123.997 lei, iar la data de 20.11.2011 suma de 316.944 lei, în total suma de 440.941 lei.
În continuarea declarației, martorul a arătat că în aceeași perioadă, B.M. s-a prezentat la biroul său cu alte trei bilete la ordin emise de SCT către S.C. C.C. S.R.L. Roman. În mod similar, inculpatul i-a cerut să îi dea suma înscrisă pe biletele la ordin, în total 828.853 lei, urmând ca biletele să fie girate către S.C. C. S.A, însă martorul a arătat că nu poate avansa suma de bani prevăzută pe biletele la ordin așa cum a procedat anterior, întrucât suma era foarte mare și nu îl cunoștea pe administratorul S.C. C.C. S.R.L., oferindu-se în schimb să îi remită banii pe măsura încasării biletelor la ordin, propunere cu care inculpatul B.M. a fost de acord.
La fel ca în precedent, martorul R.V. a emis două facturi fiscale către S.C. C.C. S.R.L., în valoarea totală de 823.856 lei, la datele de 16.08.2011 și 12.10.2011, acestea fiind emise fără ca S.C. C. S.A. să presteze servicii în favoarea S.C. C.C. S.R.L., ulterior încasând din biletele la ordin, la datele de 26.08.2011, 01.11.2011 și 16.11.2011, suma totală de 828.853 lei.
Referitor la motivele pentru care a acceptat primirea biletelor la ordin de la inculpatul B.M. și avansarea unor sume de bani, martorul a arătat că la acel moment inculpatul era parlamentar și vicepreședinte al PDL Bacău, partid aflat la guvernare în perioada respectivă, astfel încât nu putea refuza solicitarea acestuia. A mai arătat că inculpatul i-a explicat că banii sunt pentru partidul din care făcea parte și că dacă le-ar fi dat biletele la ordin celor două firme exista posibilitatea ca la momentul decontării, reprezentanții acestora să nu îî remită banii numerar, situația în care ar fi fost acuzat de către președintele PDL Bacău că și-a însușit banii și că nu i-a adus la partid.
În finalul declarației sale, martorul a mai precizat că la o dată ulterioară s-a întâlnit cu R.I., care i-a relatat că din lucrarea executată la digul R. nu a rămas cu un profit, deoarece S.C.T. București S.A. a luat 20% din bani, iar din suma cuvenită S.C. R.D. S.R.L., i-a dat lui B.M. suma de 440.000 lei, în schimbul asigurării subcontractării unei părți din lucrările de amenajare la digul R..
Cu ocazia audierii în cursul cercetării judecătorești (f. 86-89 vol I d.i.), martorul R.V. a indicat aceleași aspecte precum cele declarate în cursul urmăririi penale, precizând în esență că la începutul anului 2011 inculpatul B.M. i-a prezentat mai multe bilete la ordin emise de SCT în favoarea S.C. R.D. S.R.L. și S.C. C.C. S.R.L. în valoare totală de aproximativ 1.260.000 lei, din care suma de 440.000 lei în favoarea S.C. R.D. S.R.L., iar diferența în favoarea S.C. C.C. S.R.L., solicitându-i să îi remită suma în numerar, motivat de faptul că dacă ar remite biletele la ordin reprezentanților societății, nu ar mai primi banii ce reprezentau comisionul despre care spunea că i se cuvenea, în urma intermedierii desemnării acestor societăți ca executanți ai lucrărilor de îndigurie de la R.. Potrivit declarației martorului, în accepțiunea sa, din discuțiile purtate a concluzionat că acest comision reprezenta o „șpagă”.
În continuare, martorul a indicat că a încheiat contracte în calitate de reprezentant al S.C. C. S.A. cu cele două societăți constând în prestarea unor lucrări de construcții doar cu privire la lucrările de îndiguire ce se efectuau pe albia râului Siret, în zona R., emițând facturi în valoare totală de 1.260.000 lei.
Declarațiile martorului R.V. se coroborează în totalitate cu declarațiile martorului S.H. din cursul urmăririi penale, precum și cu declarațiile celorlalți martori audiați în cauză, respectiv cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, conturându-se astfel împrejurările în care s-a dispus atribuirea în mod preferențial a contractului de lucrări către SCT și până la primirea efectivă a banilor de către inculpatul B.M..
În ceea ce privește neconcordanțele invocate de apărătorii inculpaților existente între declarațiile date în cursul urmăririi penale și cea din cursul judecății de către martorul R.V., în ceea ce privește proveniența sumelor de bani remise inculpatului B.M., în sensul că inițial a precizat că banii îi erau dați acestuia pe măsura încasării biletelor la ordin emise de S.C.T. București S.A., iar ulterior a precizat martorul că banii proveneau din contul său personal, instanța apreciază că aceste inadvertențe nu sunt de natură a pune sub semnul întrebării veridicitatea aspectelor declarate anterior de acesta, putând fi explicate eventual prin intenția martorului de a nu indica săvârșirea unei fapte de natură penală, deși este evident că acesta se bucură de privilegiul împotriva autoincriminării, aspect care de altfel i-a fost adus la cunoștință. Referitor la aceste aspecte, apărătorul ales al inculpatului B.M. a precizat că martorul R.V. a săvârșit infracțiunile de evaziune fiscală și spălare de bani atunci când a încasat biletele la ordin în baza facturilor fictive, însă apreciază că acesta a beneficiat de protecție din partea organelor de urmărire penală, care au dispus o soluție de clasare „cel puțin suspectă” și că în acest context, martorul ar fi avut tot interesul să facă afirmații acuzatoare și mincinoase la adresa inculpatului B.M..
Deși în esență, apărarea a încercat să decredibilizeze persoana martorului denunțător, precizând că acesta ar justifica un interes personal în formularea denunțului, instanța reține că toate aspectele declarate de acesta în cursul cercetării judecătorești se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză. Astfel, cu toate că niciunul dintre inculpați nu a dorit să dea declarație în prezenta cauză atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, prin apărările formulate, aceștia nu au contestat niciun moment modalitatea în care S.C.T. București S.A. a emis biletele la ordin, respectiv că acestea au fost girate în favoarea S.C. C. S.A., concentrându-se în special pe încercarea de a dovedi neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, aceste apărări urmând a fi analizate într-o secțiune subsecventă.
Dincolo de calitatea morală a martorului denunțător, precum și de faptul că acesta a mai formulat anterior denunțuri pentru a beneficia de cauza de nepedepsire, ceea ce interesează în prezenta cauză este faptul că aspectele indicate de către acesta se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
Instanța a reținut că pentru a justifica interesul manifestat de către inculpatul B.M. în privința îndeplinirii lucrărilor, apărărea a încercat să inducă ideea că acesta ar fi efectuat numeroase vizite pe șantier doar din dorința de a se asigura că acestea evoluează în conformitate cu așteptările populației, dată fiind presiunea politică și mediatică existentă în jurul acestora. S-a mai arătat că lucrările fuseseră asumate politic de către guvernul din care inculpatul făcea parte, respectiv că șantierul fusese vizitat de Președintele României și de alți demnitari ai statului, acesta fiind motivul pentru care inculpatul era interesat de aceste lucrări.
Deși aspectele invocate par a fi pertinente, instanța a apreciat că în contextul în care doar efectuarea la timp și în condiții optime a lucrărilor ar fi fost unicul deziderat al inculpatului, în cauză nu se poate explica interesul deosebit manifestat de către acesta în ceea ce privește efectuarea de către S.C.T. București S.A. controlată de martorul S.H., a plăților către subcontractorii S.C. R.D. S.R.L. și S.C. C.C. S.R.L. administrate de coinculpații R.I. și U.D., respectiv a solicitărilor formulate de inculpat în sensul ca aceste plăți să fie făcute prin bilete la ordin, aspecte ce rezultă dincolo de orice echivoc din coroborarea declarațiilor martorilor audiați în cauză. De asemenea, nu a putut fi explicată nici legătura inculpatului B.M. cu martorii denunțători H.S. și R.V. (faptul că s-a întâlnit cu aceștia de mai multe ori, atât anterior atribuirii contractului, cât și pe parcursul efectuării lucrărilor, că a solicitat ca plata să fie făcută prin bilete la ordin) ori cu ceilalți doi inculpați din prezenta cauză (inculpatul B.M. a fost perceput și indicat de majoritatea martorilor din prezenta cauză ca o persoană care avea autoritate asupra coinculpaților și care putea influența activitatea firmelor subcontractoare).
În același context, deși conform tezei apărării, toți deputații PDL din zona inundațiilor vizitau șantierul și încercau să se implice în această lucrare, pentru a obține aprecieri din partea primului-ministru și al Președintelui României de la acel moment, niciunul dintre acești parlamentari nu a avut raporturi directe cu firmele angrenate în executarea lucrării și nu s-a interesat de modalitățile de efectuare a plăților.
Din coroborarea declarațiilor martorilor S.H., P.J. și Ș.A. - director tehnic în cadrul SCT București - a rezultat că subcontractarea lucrărilor de îndiguire către societățile controlate de U.D. și R.I. a avut loc din inițiativa inculpatului B.M., acesta fiind cel care a intermediat și a participat la întâlnirile dintre P.J. și Ș.A., pe de o parte, și U.D. și R.I., pe de altă parte, în vederea încheierii contractelor de subantrepriză. Astfel, din inițiativa inculpatului B.M., martorii P.J. și Ș.A. s-au întâlnit atât cu U.D. cât și cu R.I., fiind încheiate primele contracte de subantrepriză.
Conform declarațiilor martorilor susmenționați și pe parcursul executării lucrărilor au avut loc întâlniri între P.J., Ș.A., U.D. și R.I. întâlniri care aveau ca obiect stadiul execuției obiectivului și la care a participat și inculpatul B.M. și.
Martorul P.J., director general al SCT, a declarat (f. 45-78, 49-53 vol. II d.u.p. și f. 106-107, vol. I d.i.) că în cursul anului 2010 a participat la o întâlnire în biroul numitului S.H., ocazie cu care l-a cunoscut pe numitul B.M.. Cel din urmă l-a întrebat dacă ar fi dispuși să execute lucrări hidrotehnice pe albia râului Siret, fără a oferi alte detalii suplimentare. Martorul a arătat că discuția a avut un caracter general, întrucât la acel moment nu se cunoșteau amănuntele tehnice și valoarea lucrării. Din declarația martorului a rezultat așadar că inculpatul B.M., deputat la acel moment în Parlamentul României, s-a comportat precum un intermediar de afaceri între o instituție de stat și o societatea comercială privată.
Ulterior, după ce S.C.T. București S.A. a fost desemnată ca executant al lucrării, martorul a menționat că s-a mai întâlnit cu B.M. de două-trei ori, una dintre aceste întâlniri având loc tot în biroul lui S.H., context în care inculpatul a propus ca subcontractori societățile administrate de U.D. și R.I., iar în urma întâlnirilor pe care martorul și numitul Ș.A., directorul tehnic al SCT, le-au avut cu cei doi, s-a decis subcontractarea lucrării către aceștia. Martorul a precizat că în afară firmelor administrate de inculpați, nu au existat alți subcontractori. A rezultat așadar din declarațiile martorului că din nou inculpatul a acționat ca intermediar, de această dată între societatea controlată de S.H. și societățile coinculpatilor din prezenta cauză.
Martorul a mai arătat că inculpatul B.M. era interesat de derularea lucrărilor, se interesa dacă subcontractorii au depus graficele de execuție a lucrărilor, dacă se întocmeau situațiile de lucrări, respectiv dacă se efectuau plățile.
Și din declarațiile martorului Ș.A. (f. 32-44 vol. II d.u.p. și f. 108-109 vol I d.i.) rezultă că inculpatul B.M. a fost cel care a propus ca lucrările să fie subcontractate societăților administrate de U.D. și R.I., martorul precizând că inculpatul a avut rolul de a intermedia contactul dintre SCT și subcontractori, respectiv prin determinarea acestora să se mobilizeze și să efectueze lucrările conform contractului.
Declarațiile martorilor sunt concordante sub aspectul faptului că inculpatul B.M. s-a implicat în mod direct atât în subcontractarea lucrării către societățile administrate de ceilalți doi inculpați, dar și în ceea ce privește autoritatea pe care acesta o avea asupra administratorilor respectivelor societăți.
Instanța a reținut că, în realitate, întreaga lucrare de îndiguire a râului Siret pe tronsonul R. – B., comuna D., județul Neamț atribuită de A.N.A.R. - A.B.A. Siret către S.C. S.C.T. București S.A. a fost subcontractată către S.C. R.D. S.R.L. Bacău și S.C. M. S.R.L. Roman/S.C. C.C. S.R.L. În fapt, SCT nu a mobilizat ultilaje și lucrători, întreaga lucrare fiind realizată de către subcontractați, iar câștigul acestei societăți a fost de aproximativ 20% din valoarea totală a contractului, întrucât subcontractorii facturau la un preț cu 20% față de prețul la care SCT factura la rândul sau către beneficiar. De altfel, și martorii P.J. și Ș.A. au arătat în cuprinsul declarațiilor că aceasta a fost marja de profit a SCT; cu alte cuvinte, S.C.T. București S.A. a încasat 20% din valoarea totală a lucrării fără a face nimic altceva decât să subcontracteze întreaga lucrare.
O parte din sumele datorate de S.C.T. București S.A. subcontractanților S.C. R.D. S.R.L. Bacău și S.C. C.C. S.R.L., au fost achitate prin bilete la ordin după cum urmează:
- BO emis la data de 10.08.2011 cu scadența la data de 25.08.2011 în valoare de 124.000 lei în favoarea S.C. R.D. S.R.L. reprezentând contravaloare factura fiscală (...);
- BO emis la data de 10.08.2011 cu scadența la data de 25.08.2011 în valoare de 248.000 lei în favoarea S.C. C.C. S.R.L. reprezentând contravaloare factura fiscală (...);
- BO emis la data de 11.10.2011 cu scadența la data de 17.10.2011 în valoare de 316.944 lei în favoarea S.C. R.D. S.R..L reprezentând contravaloare facturi din sold;
- BO emis la data de 12.10.2011 cu scadența la data de 31.10.2011 în valoare de 248.000 lei în favoarea S.C. C.C. S.R.L. reprezentând contravaloare facturi din sold;
- BO emis la data de 12.10.2011 cu scadența la data de 15.11.2011 în valoare de 327.856 lei în favoarea S.C. C.C. S.R.L. reprezentând contravaloare facturi din sold.
Din cronologia emiterii biletelor la ordin, a rezultat dincolo de orice îndoială că contractul de împrumut încheiat între martorul denunțător R.V. și inculpatul R.I., a fost antedatat, întrucât era imposibil ca cel din urmă, în calitate de împrumutător să garanteze la data de 20.05.2011, plata unui împrumut scadent la 15.08.2011, cu bilete la ordin emise la datele de 10.08.2011, respectiv 11.10.2011.
Așa cum a rezultat și din cele ce preced, pe parcursul execuției contractelor, inculpatul B.M. a insistat ca S.C. S.C.T. București S.A. să efectueze plățile către subcontractori și i-a solicitat lui S.H. ca o parte din sumele datorate subcontractorilor să fie achitate prin bilete la ordin, iar ulterior toate cele cinci bilete la ordin au fost cesionate de către administratorii S.C. R.D. S.R.L. și S.C. C.C. S.R.L. în favoarea S.C. C. S.A., societate administrată de către martorul denunțător R.V..
Din ansamblul materialului probator administrat în cauză a rezultat, în opinia instanței, că inculpatul B.M. și-a exercitat influența în mod direct asupra reprezentanților S.C. S.C.T. București S.A., prin intermediul acționarului majoritar al acesteia S.H., în scopul subcontractării de către această societate a lucrărilor aferente obiectivului „Lucrările de îndiguire a râului Siret pe tronsonul R. – B., comuna D., județul Neamț” al cărui beneficiar a fost A.N.A.R. - A.B.A. Siret, în favoarea societăților administrate de inculpații R.I. și U.D., respectiv S.C. R.D. S.R.L. Bacău și S.C. M. S.R.L. Roman, respectiv S.C. C.C. S.R.L. Tot prin intermediul lui S.H., a solicitat S.C. S.C.T. București S.A. ca o parte din sumele datorate subcontractorilor să fie achitate prin bilete la ordin, astfel încât această societate a emis în perioada august-octombrie 2011 cinci bilete la ordin în favoarea subcontractorilor S.C. R.D. S.R.L. și S.C. C.C. S.R.L., bilete la ordin care au fost girate la cererea lui B.M. către S.C. C. S.A.
Astfel, la solicitarea inculpatului B.M., numitul R.V., administrator al S.C. C. S.A., i-a remis, în mai multe tranșe, în numerar, suma de 1.264.000 lei reprezentând totalul sumelor înscrise pe cele cinci bilete la ordin, iar pentru justificarea girării celor cinci bilete la ordin, la solicitarea inculpatului B.M., între S.C. C. S.A., pe de o parte și S.C. R.D. S.R.L. și S.C. C.C. S.R.L, pe de altă parte, au fost încheiate contracte fictive de prestări servicii la obiectivul de investiții anterior menționat, în baza cărora au fost emise facturi fiscale care atestau în mod nereal prestarea acestor servicii.
În mod corelativ, instanța a reținut că inculpații U.D. (în calitate de administrator al S.C. C.C. S.R.L. și administrator de fapt al S.C. M. S.R.L.) și R.I. (în calitatate de administrator al S.C. R.D. S.R.L.), în perioada iulie - august 2010 au promis, iar în perioada august - noiembrie 2011 i-au dat lui B.M., prin intermediul S.C. C. S.A., primul suma de 824.000 lei, iar cel de-al doilea suma de 440.000 lei, în total 1.264.000 lei.
Banii au fost promiși/dați pentru ca inculpatul B.M. să-și exercite influența asupra reprezentanților S.C. S.C.T. București SA, în scopul subcontractării de către societatea susmenționată către societățile controlate de inculpați a lucrărilor aferente obiectivului „Lucrările de îndiguire a râului Siret pe tronsonul R. – B., comuna D., județul Neamț” al cărui beneficiar a fost A.N.A.R. - A.B.A. Siret.
Astfel, ca urmare a solicitării inculpatului B.M., după încheierea contractului dintre A.B.A. Siret și S.C.T. București S.A. pentru execuția obiectivului susmenționat, prin convențiile încheiate la datele de 24.08.2010, 07.02.2011 și 14.04.2011 S.C. M. S.R.L. Roman și S.C. C.C. S.R.L. au subcontractat de la S.C.T. București S.A. lucrări în valoare totală de 7.420.305,55 lei, respectiv prin convențiile încheiate la datele de 26.08.2010 și 07.02.2011 S.C. R.D. S.R.L. a subcontractat de la S.C.T. București S.A. lucrări în valoare totală de 4.158.252,31 lei.
Biletele la ordin au fost în posesia lui B.M., care a purtat discuții cu R.V., administrator al S.C. C. S.A., solicitându-i acestuia să îi dea în numerar sumele înscrise pe biletele la ordin, urmând ca R.V. să recupereze sumele de bani prin decontarea instrumentelor de plată. În ceea ce privește biletele la ordin emise în favoarea S.C. R.D. S.R..L Bacău, din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză a rezultat că la discuțiile purtate de B.M. cu R.V. a fost prezent și inculpatul R.I., cei trei participând și la redactarea contractului olograf de împrumut.
La solicitarea inculpatului B.M., inculpatul U.D. a girat către S.C. C. S.A. trei bilete la ordin emise de S.C.T. București S.A. către S.C. C.C. S.R.L. la datele de 10.08.2011 și 12.10.2011., iar R.I. a girat către S.C. C. S..A două bilete la ordin emise de S.C.T. București SA către S.C. R.D. S.R.L. la datele de 10.08.2011 și 11.10.2011.
Pentru justificarea girării biletelor la ordin în favoarea S.C. C. S.A., R.V. a încheiat contracte de prestări servicii atât cu S.C. R.D. S.R.L. cât și cu S.C. C.C. S.R.L., fără ca, în realitate, societatea pe care o admimistra să presteze vreo activitate în beneficiul subcontractorilor ori a SCT.
Efectuarea plăților de către U.D. și R.I. către societatea controlată de martorul R.V., fără ca societățile celor doi inculpați să datoreze aceste plăți și în condițiile în care primul inculpat și martorul denunțător nici măcar nu se cunoșteau, confirmă declarația acestuia din urmă cu privire la împrejurările și scopul pentru care a primit banii în contul societății sale, respectiv pentru ca banii să îi fie remis în numerar inculpatului B.M., la solicitarea acestuia.
În concluzie, coroborând și analizând toate probele administrate mai sus, văzând și modul în care s-au derulat evenimentele, instanța a apreciat că a fost dovedită dincolo de orice dubiu vinovăția celor trei inculpați în comiterea infracțiunilor reținute în sarcina lor, fiind evident faptul că suma de 1.264.000 lei reprezintă contravaloarea foloaselor materiale pretinse de inculpatul B.M. în vederea determinării reprezentanților SCT să subcontracteze lucrări în favoarea societăților administrate de inculpații R.I. și U.D., respectiv că aceștia din urmă i-au remis, în mod indirect, prin intermediul martorului R.V., sumele indicate, pentru a-și exercita influența și pentru a obține subcontractarea lucrărilor în beneficiul societăților controlate de inculpați.
Raportat la mijloacele de probǎ administrate în cauzǎ, instanța a constatat cǎ faptele existǎ, constituie infracțiuni și au fost sǎvârșite cu vinovǎție de inculpați dincolo de orice îndoialǎ rezonabilǎ, așa cum prevǎd dispozițiile art. 396 alin. 2 C. proc. pen.
V. Apărările inculpaților
În ceea ce privește apărarea inculpaților referitoare la faptul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de influență și cumpărare de influență, față de lipsa promisiunii inculpatului B.M. de a determina un funcționar să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze sau să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, respectiv a lipsei existenței unei solicitări din partea inculpaților R.I. și U.D. în acest sens, instanța a apreciat că este neîntemeiată și o va respinge ca atare.
S-a susținut de către inculpați că în cauză nu există probe referitoare la îndeplinirea elementului material al laturii obiective a infracțiunilor sesizate, în sensul că nu a fost descris și indicat în mod exact momentul în care inculpatul B.M. ar fi afirmat sau ar fi lăsat să se înțeleagă că are influență asupra funcționarilor din cadrul S.C. S.C.T. București S.A. astfel încât să existe un acord între acesta și inculpații R.I. și U.D. în vederea traficării acestei influențe, în schimbul unor sume de bani.
Practica judiciară a stabilit în mod constant în această materie, atât anterior, cât și după modificarea Codului penal că infracțiunea de trafic de influență nu necesită sub aspectul elementelor material ale laturii obiective o promisiune expresă, formulată în termeni sacramentali, pentru existența infracțiunii, ci aceasta poate fi dedusă din probele administrate în cauză.
Instanța a mai reținut și că potrivit doctrinei și jurisprudenței în materie (a se vedea spre exemplu Decizia nr. 489/2016 a Curții Constituționale), în actuala reglementare a infracțiunii de trafic de influență, legiuitorul a adăugat o nouă condiție de tipicitate, necesară pentru realizarea laturii obiective a infracțiunii, respectiv aceea ca făptuitorul să promită cumpărătorului de influență că îl va determina pe funcționarul public sau pe o altă persoană dintre cele menționate de lege să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri. Curtea a reținut că formularea normei penale criticate – “pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public și care promite că îl va determina pe acesta (...)” - este redactată clar, pentru întregirea laturii obiective a infracțiunii de trafic de influență, deci pentru existența infracțiunii, fiind necesară îndeplinirea cerinței existenței influenței reale sau imaginare (conjuncția „sau” cu funcție disjunctivă, având înțelesul curent din limba română - ori/fie, în concret legând noțiuni care se exclud ca alternative), împreună cu/alături de cerința ca făptuitorul să promită că îl va determina pe funcționarul public sau pe o altă persoană dintre cele menționate de lege să adopte conduita dorită de cumpărătorul de influență (conjuncția copulativă „și” având funcția de a lega două cerințe esențiale, de a indica o completare, un adaos, o precizare nouă în incriminarea faptei de trafic de influență). Or, Curtea a constatat că realizarea acestei din urmă condiții (de a promite influența asupra funcționarului) presupune asumarea din partea făptuitorului a obligației, a angajamentului de a-l determina pe funcționar să adopte conduita ce formează obiectul traficării de influență. În aceste condiții se poate susține că, în lipsa promisiunii făptuitorului că îl va determina pe funcționarul public sau altă persoană dintre cele prevăzute de lege să aibă conduita solicitată de cumpărătorul de influență, fapta de a pretinde, primi ori accepta promisiunea de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public în vederea determinării acestuia să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, nu constituie infracțiunea de trafic de influență. Curtea a arătat că promisiunea poate fi explicită sau implicită, atunci când rezultă din împrejurări de fapt, iar infracțiunea există indiferent dacă intervenția promisă a avut sau nu loc și indiferent dacă s-a urmărit efectuarea unui act legal sau ilegal. Nu este relevant dacă intervenția s-a produs ori nu, precum și momentul în care aceasta s-a realizat, raportat la momentul săvârșirii uneia din acțiunile ce constituie elementul material al infracțiunii, deoarece producerea intervenției nu este o condiție pentru existența traficului de influență.
În speță, față de împrejurările de fapt descrise în cele ce preced, de modul în care au decurs evenimentele și cum s-au corelat activitățile celor trei inculpați, precum și de calitatea inculpatului B.M., de imposibilitatea (ori cel puțin refuzul) vreunuia dintre aceștia de a oferi o explicație pertinentă a motivului pentru care firma martorului R.V. a primit biletele la ordin emise de SCT, fără a presta vreo activitate cu caracter economic, instanța a apreciat că promisiunea rezultă în mod implicit. De altfel, martorul R.V. a arătat că inculpatul B.M. i-ar fi spus că sumele de bani primite de la inculpații U.D. și R.I. reprezentau comisioane, martorul percepându-le drept o „șpagă”, aspect ce întărește concluzia referitoare la existența promisiunii.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul unei persoane urmărite penal de a fi prezumată nevinovată și de a obliga acuzarea să suporte sarcina de a proba afirmațiile îndreptate împotriva sa intră sub incidența noțiunii generale de proces echitabil (Hotărârea din 17 decembrie 1996, pronunțată în Cauza Saunders împotriva Regatului Unit, pct. 68). Acest drept nu este însă absolut, întrucât orice sistem juridic operează cu prezumții de fapt sau de drept, la care convenția nu se opune în principiu atât timp cât statele contractante nu încalcă anumite limite, ținând seama de gravitatea mizei în cauză și respectând dreptul la apărare (Hotărârea din 7 octombrie 1988, pronunțată în Cauza Salabiaku împotriva Franței, pct. 28).
A accepta apărările formulate de inculpați ar conduce la concluzia că în lipsa unor probe directe (martori care să participe în mod direct la discuții, înregistrări audio/video, interceptări telefonice care să surprindă promisiunea traficării ori a cumpărării influenței), aceste infracțiuni nu ar putea fi dovedite în niciun alt mod, fapt ce contravine intenției legiuitorului la momentul incriminării infracțiunilor.
Practic, lipsa unei probe directe cu privire la momentul și conținutul promisiunii nu este de natură să excludă existența ei, explicându-se prin aceea că infracțiunile de corupție săvârșite de persoane cu funcții importante nu sunt, de regulă, comise în prezența mai multor persoane, ci în condiții de maximă clandestinitate, fapt ce exclude de plano existența unor probe relevante, incriminatoare pentru autorul infracțiunii de corupție.
În privința inculpatului B.M. nu poate fi omis faptul că aproximativ în aceeași perioadă, într-o manieră relativ similară, a pretins și a primit de la martorul denunțător din prezenta cauză, numitul R.V., în mai multe tranșe, suma totală de 220.000 euro atât pentru sine cât și pentru o altă persoană, precum și pentru partidul din care făcea parte, pentru ca în calitate de deputat să-și folosească influența personală pe lângă membri ai Guvernului României, în vederea alocării unei sume de bani către o unitate administrativ teritorială, sumă necesară achitării unor lucrări de construcție executate în beneficiul unității administrativ teritoriale de S.C. C. S.A. Bacău, societate al cărei asociat și administrator era R.V.. Din suma totală de 220.000 euro, la solicitarea lui B.M., 150.000 lei au fost remiși acestuia de către R.V., prin intermediul S.C. R. S.R.L. Bacău (societate la care R.V. deține calitățile de asociat și administrator), sub pretextul achiziționării unui teren de la o persoană indicată de B.M..
Deși există deosebiri de esență între cauza dedusă judecății și cea indicată în cele ce preced, se observă un anumit mod de operare al inculpatului B.M., respectiv că anterior acesta a mai comis infracțini similare, primind diferite sume de bani de la același martor denunțător, profitând de autoritatea pe care funcția deținută i-o conferea. La fel ca în prezenta cauză, s-a observat că inculpatul a încercat disimularea originii sumei de bani primite, prin întocmirea unor contracte fictive.
În continuare, instanța a reținut că în condițiile în care s-a identificat actul pe care inculpatul urma să îl determine prin exercitarea influenței asupra unui alt persoane dintre cele indicate de art. 308 C. pen. (în prezenta cauză, influența asupra decidenților din cadrul S.C. S.C.T. București S.A. pentru a determina subcontractarea lucrărilor), primirea/acceptarea unor foloase în legătură cu exercitarea influenței (sumele de bani înscrise pe biletele la ordin, primite de inculpatul B.M. de la inculpații R.I. și U.D., prin intermediul S.C. C. S.A.), precum și legătura dintre exercitarea acestei influențe și primirea sumelor de bani, nu este necesară dovedirea existenței unei promisiuni exprese, ori a unei înțelegeri între inculpați formulată în termeni sacramentali. Imposibilitatea determinării exacte a momentului efectuării/acceptări promisiunii de traficare a influenței, ori a datelor exacte când au fost date/primite sumele de bani, sau a destinației acestor sume nu afectează conținutul constitutiv al infracțiunilor de trafic, respectiv cumpărare de influență, atât timp cât din probele administrate rezultă că faptele există în materialitatea lor, așa cum sunt indicate în actul de sesizare.
După cum s-a arătat anterior, faptul că denunțătorul R.V. a formulat denunțuri în mai multe cauze penale, având ca obiect alte infracțiuni de corupție și că acesta avea interes în cooperarea cu organele judiciare în scopul de a beneficia de cauza de nepedepsire, nu alterează conținutul denunțului formulat în prezenta cauză. Atâta vreme cât beneficiul cauzei de nepedepsire se aplică oricărui cetățean, rațiunea legiuitorului pentru instituirea acestui beneficiu legal fiind tocmai aceea a descoperirii faptelor de corupție și a tragerii la răspundere penală a persoanelor ce se fac vinovate de săvârșirea acestora, nu se pune problema credibilității martorului denunțător motivat de acest beneficiu legal. Dovadă în acest sens, sunt și Deciziile Curții Constituționale nr. 63/2019 și 59/2019 prin care s-au respins excepțiile de neconstituționalitate referitoare la dispozițiile art. 103, alin. 3, art. 114, alin. 1 și art. 115 alin. 1 C. proc. Pen., respectiv ale dispozițiilor art. 103, alin. 3 raportat la art. 2, lit. a, pct. 1 și art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, în cuprinul cărora se confirmă legalitatea audierii denunțătorului în calitate de martor și valoarea probatorie a declarației unui astfel de martor.
Instanța a respins ca neîntemeiate aspectele invocate de apărătorul ales al inculpatului B.M. cu privire la inexistența infracțiunii de trafic de influență, datorită momentului consumării acesteia, anterior momentului implicării celor trei inculpați în subcontractarea lucrărilor. În acord cu aspectele evocate și de reprezentantul Ministerului Public, instanța a apreciat că apărarea face o confuzie între activitatea infracțională ce a condus la acordarea contractului de execuție a lucrărilor către SCT București (și care, așa cum s-a arătat anterior, nu face obiectul prezentei cauze) și infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, respectiv aceea că în schimbul unor sume de bani și-a exercitat influența pe care o avea asupra factorilor decidenți din cadrul acestei societăți, pentru a obține subcontractarea lucrărilor în favoarea societăților administrate de coinculpații R.I. și U.D.. Este evident că planul infracțional a fost elaborat înaintea atribuirii contractului, însă acest aspect nu echivalează cu consumarea infracțiunii.
Pe de altă parte, apărarea formulată de inculpat nu aduce nicio justificare pentru primirea sumei totale de 1.264.000 lei în perioada mai-noiembrie 2011, în mai multe tranșe, de la cele două societăți subcontractante, prin intermediul S.C. C. S.A. controlată de R.V., nici măcar pentru solicitarea efectuării plăților prin bilete la ordin, care este confirmată de martorii S.H., P.J. și Ș.A. sau pentru girarea acelor bilete la ordin către S.C. C. S.A., fără existența vreunei contraprestații.
Aspectele invocate referitoare la lipsa denunțului, având în vedere că martorul denunțător R.V. a fost considerat complice la infracțiunea de trafic de influență și s-a dispus în ceea ce îl privește o soluție de clasare, precum și aspectele invocate în ceea ce privește denunțul formulat de martorul S.H., sunt neîntemeiate și vor fi respinse în consecință, întrucât denunțul ca modalitate de sesizare, nu poate fi scindat și valorificat de organele de urmărire penală doar în legătură cu persoana indicată, ori eventual „dorită” de către denunțător (este evident că în cauză martorul S.H. a dorit tragerea la răspundere penală doar a numitului M.D., însă mijloacele de probă coroborate cu denunțul formulat au probat activitatea infracțională a inculpaților din prezenta cauză). Nici celelalte împrejurări invocate, referitoare la încadrarea juridică dată faptelor de către procuror, schimbarea încadrării juridice dată faptelor în cursul urmăririi penale și soluțiile de clasare pronunțate prin rechizitoriu nu au relevanță asupra constatării existenței faptelor de cumpărare de influență și trafic de influență ce fac obiectul prezentei cauze, atâta vreme cât aceste aspecte nu sunt de natură să înlăture rezultatul coroborării probelor din prezenta cauză.
Referitor la împrejurarea că presupusa activitate a inculpatului B.M. ar putea întruni cel mult elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 12, alin. 1, lit. a din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, întrucât nu s-a solicitat schimbarea încadrării în acest sens, a fost apreciată ca fiind o apărare de fond și analizată ca atare. Astfel, instanța a apreciat că activitatea inculpatului nu poate fi asimilată efectuării de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea pe care o îndeplinea ori încheierea de tranzacții financiare, utilizând informațiile obținute în virtutea funcției, atribuției sau însărcinării sale, întrucât din probele administrate a rezultat că activitatea inculpatului de a determina subcontractarea lucrărilor către firmele coinculpaților s-a realizat contra unui „comision” calculat procentual din valoarea lucrărilor, nefiind așadar vorba despre efectuarea vreunei operațiuni financiare, în sensul de act de comerț licit.
Și susținerea conform căreia cumpărarea de influență nu poate fi comisă între funcționari privați, aspect invocat de apărătorul ales al inculpatului U.D., urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că în contextul afirmării necesității incriminării și aplicării legii în acest domeniu, art. 18 din Convenția Națiunilor Unite împotriva corupției, adoptată la New York în data de 31 octombrie 2003 și ratificată de România prin Legea nr. 365/2004, prevede că „fiecare stat parte adoptă măsurile legislative și alte măsuri care se dovedesc a fi necesare pentru atribuirea caracterului de infracțiune, în cazul în care actele au fost săvârșite cu intenție: a) faptei de a promite, de a oferi ori de a da unui agent public sau oricărei alte persoane, direct ori indirect, un folos necuvenit, cu scopul ca respectivul agent sau respectiva persoană să abuzeze de influența sa reală ori presupusă, în vederea obținerii de la o autoritate administrativă sau de la o autoritate publică a statului parte a unui folos necuvenit pentru instigatorul inițial al actului sau pentru oricare altă persoană; b) faptei unui agent public sau a unei alte persoane de a solicita ori de a accepta, direct sau indirect, un folos necuvenit pentru sine sau pentru o altă persoană, cu scopul de a abuza de influența sa reală ori presupusă, în vederea obținerii unui folos necuvenit de la o autoritate administrativă sau de la o autoritate publică a statului parte”.
De asemenea, Convenția penală privind corupția, adoptată în cadrul Consiliului Europei, la Strasbourg, în data de 27 ianuarie 1999, ratificată de România prin Legea nr. 27/2002, statuează, în art. 12, că „fiecare parte adoptă măsurile legislative și alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracțiune, conform dreptului său intern, dacă s-a săvârșit cu intenție, fapta de a propune, de a oferi sau de a da, direct ori indirect, orice folos necuvenit, cu titlu de remunerație, oricui afirmă sau confirmă că este capabil să exercite o influență în luarea unei decizii de către oricare dintre persoanele vizate de art. 2, art. 4-6 și de art. 9-11, indiferent dacă folosul necuvenit este pentru sine sau pentru altcineva, precum și fapta de a solicita, de a primi sau de a accepta oferta ori promisiunea, cu titlu de remunerație, pentru o astfel de influență, indiferent dacă influența este sau nu este exercitată ori dacă influența presupusă produce sau nu produce rezultatul dorit”.
În ceea ce privește incriminarea faptelor de corupție în noua reglementare în materie penală, instanța a constatat că în urma adoptării Legii nr. 27 din data de 16.01.2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 62 din 30.01.2012, România a ratificat Convenția penală privind corupția, prin care s-a realizat o delimitare expresă între corupția în sectorul public (corupția activă și corupția pasivă a agenților publici naționali, agenților publici străini etc.) și corupția în sectorul privat. S-a impus și precizarea faptului că prin Decizia cadru 2003/568/JAI din data de 22.07.2003 privind combaterea corupției în sectorul privat, Comisia Europeană a elaborat un Raport al Comisiei către Consiliu și către Parlamentul European pe baza articolului 9 din decizia menționată, ce avea prevederi similare, în materia corupției în sectorul privat. Raportul explicativ referitor la Convenția Consiliului Europei în discuție evidențiază că includerea infracțiunii de trafic de influență în mediul privat în corpul convențional este consecventă cu Programul de Acțiune împotriva corupției, vizând eradicarea „corupției de fundal” („background corruption”).
Noul Codul Penal a impus, printre altele, completarea cadrului infracțiunilor de corupție cu o prevedere referitoare la extinderea normelor penale în privința faptelor comise de alte persoane decât cei ce au calitatea de funcționar public, îndeplinind astfel obligația asumată de statul român cu privire la incriminarea distinctă a corupției din sectorul public (funcționari publici) și a corupției din sectorul privat (alte persoane decât funcționarii publici, întrucât și în sectorul privat pot exista fapte de corupție). O prevedere similară art. 308 C. pen., cu denumirea marginală „Infracțiuni de corupție și de serviciu comise de alte persoane”, exista și în vechiul Cod penal, având corespondent în art. 258 C. pen. de la 1969 cu denumirea marginală „Fapte săvârșite de alți funcționari”, ambele texte instituind cauze de atenuare a pedepsei pentru unele infracțiuni de serviciu, însă art. 308 C. pen. extinde sfera de aplicare a acestor dispoziții și în privința faptelor de corupție comise în mediul privat, spre deosebire de reglementarea anterioară care prevedea o cauză de atenuare a răspunderii penale, însă doar cu privire la infracțiunile de serviciu săvârșite de către una dintre persoanele indicate în cuprinsul art. 147, alin. 2 C. pen. de la 1969.
Legea penală mai favorabilă și încadrarea jurdicǎ a faptelor
Cu titlu prealabil, în ceea ce privește legea penală aplicabilă în cauză, instanța a constatat că în conformitate cu art. 104 din Legea nr. 255/2013 privind Legea de punere în aplicare a Codului de Procedură penală, la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind Noul Cod de Procedură Penală. Conform art. 246 din Legea nr. 187/2012, de la aceeași dată a intrat în vigoare și Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal.
Referitor la modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile, instanța a constatat că prin Decizia nr. 265/06.05.2014, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 372/20.05.2014, Curtea Constituțională a stabilit că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. În considerentele deciziei, Curtea Constituțională a reținut că, în caz de tranziție, judecătorul este ținut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu, fapt justificat prin aceea că nu trebuie să ignore viziunea fie preponderent represivă, așa cum este cazul Codului penal din 1969, fie preponderent preventivă, așa cum este cazul actualului Cod penal. Soluția se impune pentru că nu poate fi încălcată finalitatea urmărită de legiuitor cu ocazia adoptării fiecărui cod în parte, deoarece nu întâmplător cele două coduri, deși fiecare cu o concepție unitară proprie, au viziuni diferite asupra modului în care sunt apărate valorile sociale de către legea penală.
De asemenea, în legătură cu decizia nr. 2/14.04.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Curtea Constituțională a constatat că odată cu publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, efectele Deciziei nr. 2/14.04.2014 a instanței supreme încetează în conformitate cu prevederile art. 147, alin. 4 din Constituție și cu cele ale art. 477¹ din Codul de procedură penală.
În acest sens, Curtea Constituțională a statuat că: „Determinarea caracterului mai favorabil are în vedere o serie de elemente, cum ar fi: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă etc. Așa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă. Cu privire la aceasta din urmă pot exista deosebiri de natură (o lege prevede ca pedeapsă principală amenda, iar alta închisoarea), dar și deosebiri de grad sau cuantum privitoare la limitele de pedeapsă și, evident, la modalitatea stabilirii acestora în mod concret.”
Cât privește determinarea concretă a legii penale mai favorabile, Curtea Constituțională a statuat că: „aceasta vizează aplicarea legii, și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, în pofida dispozițiilor art. 61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze” (Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2011).
În aceeași măsură, instanța de contencios constituțional a impus modalitatea de aplicare a deciziei Curții Constituționale de către instanțele de judecată, arătând că art. 5, alin. 2 C. pen. nu sunt incidente ca efect al pronunțării prezentei decizii, întrucât, în acest caz, Curtea nu declară neconstituțională o prevedere legală, astfel că nu se produc consecințe asupra existenței normative în ordinea juridică a prevederii supuse controlului, ci se stabilește doar, pe cale de interpretare, un unic înțeles constituțional al art. 5 din Codul penal.
Față de acestea, având în vedere că, potrivit art. 147, alin. 4 din Constituție, deciziile Curții Constituționale sunt definitive și general obligatorii, instanța a constatat că singura modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile în cauza de față este prin stabilirea, în mod concret, a mecanismului de răspundere penală conform ambelor coduri și de a aplica inculpatului mecanismul răspunderii penale cel mai favorabil.
Din examinarea actualului Cod penal, întrucât prin acesta au fost diminuate pedepsele, s-a constatat că rațiunea avută în vedere de legiuitor a fost aceea de a impune un tratament sancționator mai blând pentru inculpații care se află la prima confruntare cu legea penală și care, indiferent de forma de vinovăție, comit o singură faptă penală, iar nu o pluralitate de infracțiuni. Alta este situația inculpaților care persistă într-un comportament antisocial prin săvârșirea mai multor infracțiuni, situație în care legiuitorul a urmărit să instituie un tratament sancționator mai sever, al cărui rol preventiv constă în descurajarea celor tentați să lezeze repetat valorile sociale ocrotite de legea penală. De altfel, intenția legiuitorului rezultă și din expunerea de motive a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, potrivit căreia: „Într-un stat de drept, întinderea și intensitatea represiunii penale trebuie să rămână în limite determinate, în primul rând, prin raportare la importanța valorii sociale lezate pentru cei care înfrâng pentru prima oară legea penală, urmând să crească progresiv pentru cei care comit mai multe infracțiuni înainte de a fi definitiv condamnați și cu atât mai mult pentru cei în stare de recidivă. De aceea, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială trebuie corelate cu dispozițiile părții generale, care vor permite o agravare proporțională a regimului sancționator prevăzut pentru pluralitatea de infracțiuni.”
Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, într-o speță relativ recentă, deși nu a menționat in terminis acest lucru, a statuat că respectarea dispozițiilor art. 7, paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale impun, în cazul legilor penale succesive, alegerea globală a legii penale mai favorabile. Astfel, prin Hotărârea din 18 iulie 2013, pronunțată în Cauza Maktouf și Damjanovic împotriva Bosniei și Herțegovina, paragraful 70, Curtea de la Strasbourg, observând că ambele coduri penale ce s-au succedat din momentul comiterii faptelor și până la judecarea definitivă (Codul penal din 1976 și Codul penal din 2003) „prevăd game diferite de pedepse pentru crime de război”, a constatat că a existat „posibilitatea reală ca aplicarea retroactivă a Codului din 2003 să fi fost în detrimentul reclamanților în ceea ce privește impunerea pedepselor”, astfel că „nu se poate afirma că aceștia au beneficiat, în conformitate cu art. 7 din Convenție, de garanții efective împotriva impunerii unei pedepse mai severe”. Prin urmare, instanța europeană a hotărât, în unanimitate, că a fost încălcat art. 7 din Convenție, precizând totodată că această hotărâre „trebuie înțeleasă ca indicând pur și simplu faptul că, în ceea ce privește stabilirea pedepselor, reclamanților ar fi trebuit să li se aplice dispozițiile legii vechi [în ansamblu, n.n.] și nu faptul că ar fi trebuit să fie impuse pedepse mai blânde”.
În ceea ce privește infracțiunile ce fac obiectul prezentei cauze, instanța a reținut cǎ potrivit art. 291, alin. 1 C. pen. „pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public și care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.”
Potrivit art. 6 din Legea nr. 78/2000 (forma în vigoare, așa cum a fost modificatǎ prin Legea nr. 187/2012) „infracțiunile de luare de mită, prevăzută la art. 289 din Codul penal, dare de mită, prevăzută la art. 290 din Codul penal, trafic de influență, prevăzută la art. 291 din Codul penal, și cumpărare de influență, prevăzută la art. 292 din Codul penal, se pedepsesc potrivit prevederilor acelor texte de lege. Dispozițiile art. 308 din Codul penal se aplică în mod corespunzător.”
Conform art. 308, alin. 1 C. pen. „dispozițiile art. 289 - 292, 295, 297 - 300 și art. 304 privitoare la funcționarii publici se aplică în mod corespunzător și faptelor săvârșite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul oricărei persoane juridice”, iar conform alin. 2 al aceluiași articol, în acest caz, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime.
Totodată, la stabilirea pedepsei, având în vedere că în sarcina inculpatului B.M. s-a reținut forma continuată a infracțiunii, s-a impus și aplicarea prevederilor art. 36, alin. 1 C. pen. conform cărora „infracțiunea continuată se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii, respectiv cu cel mult o treime în cazul pedepsei amenzii.”
Rezultă așadar că infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 291, alin. 1 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu referire la art. 308 C.pen. pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, se sancționează cu o pedeapsă cuprinsă între 1 an și 4 luni închisoare și 4 ani și 8 luni închisoare, maxim care poate fi majorat până la 7 ani și 8 luni închisoare.
Conform art. 257, alin. 1 C. pen. de la 1969, infracțiunea de trafic de influență avea următorul conținut „primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 10 ani.”
Conform art. 42 C. pen. de la 1969 „infracțiunea continuată se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, la care se poate adăuga un spor, potrivit dispozițiilor art. 34 sau, după caz, art. 40¹ alin. 1.”
Vechea reglementare nu prevede vreo cauză de reducere a pedepsei similară cu art. 308 C. pen. referitoare la săvârșirea infracțiunii de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art. 175 alin. 2 C. pen., ori în cadrul oricărei persoane juridice.
Deși in abstracto, prin compararea limitelor de pedeapsǎ, apare ca fiind mai favorabilǎ legea nouǎ, întrucât prevede limite de pedeapsǎ mai reduse pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului B.M., instanța a constatat cǎ in concreto, în raport de posibilitǎțile de individualizare a pedepsei, ori consecințele ce derivǎ din aplicarea pedepsei, apare ca fiind mai favorabilǎ legea veche. Date fiind criteriile ce vor fi analizate în continuare în secțiunea privind individualizarea judiciară a pedpselor, instanța a apreciat că legea penală mai favorbilă inculpatului este reprezentată de C. pen. de la 1969, întrucât permite menținerea beneficiului liberării condiționate, spre deosebire de legea penală nouă, a cărei aplicare ar atrage automat revocarea liberării și executarea pedepsei în regim privativ de libertate.
Astfel, având în vedere că fapta dedusă judecății în prezenta cauză a fost săvârșită în concurs real cu o altă infractiune pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului B.M. la o pedeapsă privativă de libertate, s-a impus analiza comparativă a dispozițiilor referitoare la sancționarea concursului de infracțiuni. Din această perspectivă, chiar dacă legea penală nouă prevede pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului limite de pedeapsă mai reduse, apare a fi mai favorabilă legea penală veche, datorită faptului că în situația pluralității de infracțiuni sub forma concursului, potrivit art. 34, alin. 1 C. pen. de la 1969, sporul de pedeapsă are un caracter facultativ.
În acest sens, instanța a reținut că potrivit art. 34, alin. 1, lit. b C. pen. de la 1969 prevede că, în cazul în care „s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim este neîndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani”. Deci, C. pen. de la 1969 reglementează regimul sancționator al cumulului juridic, cu spor facultativ, cu privire la această formă de pluralitate de infracțiuni, fiind necesar a se respecta și limita impusă de art. 34, alin. 2 C. pen. de la 1969 din acest act normativ, respectiv interdicția depășirii totalului pedepselor stabilite de instanță pentru infracțiunile concurente.
În schimb, art. 39, alin. 1, lit. b din Noul Cod Penal prevede că, în cazul în care, „s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.” Cu alte cuvinte, legea penalǎ actualǎ reglementează regimul sancționator al cumulului juridic, cu spor obligatoriu, cu privire la această formă a pluralitǎții de infracțiuni.
În consecință, instanța a constatat că legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului B.M. este Codul Penal de la 1969, urmând a fi analizate elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257, alin. 1 C. pen. de la 1969 raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție (în forma anterioară modificării prin Legea nr. 187/2012) cu aplicarea art. 41, alin. 2 C. pen. de la 1969 (2 acte materiale), totul cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen.
În cauză nu s-a impus schimbarea încadrarării juridice în conformitate cu procedura prevăzută de art. 386 C. proc. Pen. întrucât nu este vorba în cauză despre o veritabilă modificare a încadrării juridice dată faptei, ci doar despre aplicarea legii penale mai favorabile, atât inculpații, cât și reprezentantul Ministerului Public formulând concluzii în acest sens la ultimul termen de judecată acordat în cauză.
În ceea ce privește infracțiunile de cumpărare de influență reținute în sarcina inculpaților R.I. și U.D., prin actul de sesizare s-a apreciat că legea penală mai favorabilă este reprezentată de Codul penal în vigoare.
Astfel, conform art. 292, alin. 1 C. pen. „promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, pentru sine sau pentru altul, direct ori indirect, unei persoane care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public, pentru a-l determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.”
Infracțiunea de trafic de influență nu are un corespondent în Codul penal de la 1969, incriminarea regăsindu-se în conținutul art. 6¹ din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție în forma anterioară modificării prin Legea nr. 187/2012), care avea următorul conținut: „promisiunea, oferirea sau darea de bani, de daruri ori alte foloase, direct sau indirect, unei persoane care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 10 ani.”
S-a observat așadar că în concret, ambilor inculpați le este mai favorabilă legea penală nouă, astfel cum s-a apreciat și prin rechizitoriu, având în vedere că prevede un maxim special al pedepsei mai redus. Chiar și în cazul inculpatului U.D., în privința căruia s-a dispus anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate pentru o infracțiune concurentă cu cea care face obiectul prezentei cauze, legea penală mai favorabilă este tot legea penală nouă, întrucât aplicarea legii penale vechi și individualizarea pedepsei între acele limite nu ar mai permite suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
(...)
În drept, fapta inculpatului U.D. constând în aceea că în calitate de administrator al SC C.C. SRL și administrator de fapt al SC M. SRL Roman, în perioada iulie - august 2010 a promis iar în perioada august - noiembrie 2011 i-a dat lui B.M. - deputat PDL în Parlamentul României - prin intermediul SC C. SA, suma totală de 824.000 lei.
Banii au fost promiși/dați pentru ca B.M. să-și exercite influența asupra reprezentanților SC S.C.T. București SA - P.J., director general și Ș.A., director tehnic - prin intermediul acționarului majoritar al acesteia S.H., în scopul subcontractării de către societatea susmenționată către societățile controlate de U.D. a lucrărilor aferente obiectivului „Lucrările de îndiguire a râului Siret pe tronsonul R. – B., comuna D., județul Neamț” al cărui beneficiar a fost A.N.A.R. - A.B.A. Siret.
Astfel, urmare a solicitării lui B.M., după încheierea contractului dintre A.B.A. Siret și S.C.T. București SA pentru execuția obiectivului susmenționat, prin convențiile încheiate la datele de 24.08.2010, 07.02.2011 și 14.04.2011 SC M. SRL Roman și SC C.C. SRL au subcontractat de la S.C.T. București SA lucrări în valoare totală de 7.420.305,55 lei.
La solicitarea lui B.M., U.D. a girat către SC C. SA trei bilete la ordin emise de S.C.T. București SA către SC C.C. SRL la datele de 10.08.2011 și 12.10.2011.
Suma totală de 824.000 lei înscrisă pe cele trei bilete la ordin a fost remisă lui B.M. în numerar, în mai multe tranșe, de R.V., administrator al SC C. SA, iar pentru justificarea girării instrumentelor de plată a încheiat un contract de prestări servicii cu SC C. SA, în baza căruia aceasta din urmă a emis două facturi fiscale fictive achitate de SC C.C. SRL prin cele trei bilete la ordin.
Întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de cumpărare de influență, prevăzută de art. 292, alin. 1 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție cu referire la art. 308 C. pen., cu aplicarea art. 5 C.pen., constând în aceea
Individualizarea judiciarǎ a pedepselor
Constatând, în conformitate cu dispozițiile art. 396 alin. 2 C. Proc. Pen., dincolo de orice dubiu rezonabil, existența faptelor deduse judecății care este prevăzută de legea penală, inoperabilitatea în cauză a vreunei cauze justificative sau de neimputabilitate care să înlăture caracterul său penal, precum și vinovăția inculpatului D.V. în comiterea ei, instanța a reținut că, în cauză, a fost răsturnată prezumția de nevinovăție ce a operat în favoarea acestuia și a procedat la tragerea sa la răspundere penală.
Instanța a avut în vedere cǎ funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectǎ proporționare a acesteia, ținând seama și de persoana cǎreia îi este destinatǎ în vederea reintegrǎrii în societate. S-a urmǎrit formarea unei atitudini corecte fațǎ de muncǎ, fațǎ de ordinea de drept și fațǎ de regulile de conviețuire socialǎ.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevǎzute de art. 72 C. pen. de la 1969, respectiv dispozițiile pǎrții generale ale codului penal, limitele de pedeapsǎ fixate în partea specialǎ, gradul de pericol social al faptei sǎvârșite, persoana infractorului și împrejurǎrile care atenueazǎ sau agraveazǎ rǎspunderea penalǎ, respectiv criteriile prevǎzute de art. 74 C. pen., în cuprinsul cǎruia se aratǎ cǎ stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii sǎvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evalueazǎ dupǎ urmǎtoarele criterii: împrejurǎrile și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creatǎ pentru valoarea ocrotitǎ; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul sǎvârșirii infracțiunii și scopul urmǎrit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita dupǎ sǎvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sǎnǎtate, situația familialǎ și socialǎ.
Chiar dacǎ individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecǎtorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci dimpotrivǎ, el trebuie sǎ fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat dupǎ reguli și criterii precis determinate de lege. Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnǎ consacrarea explicitǎ a principiului stabilirii acesteia, așa încât respectarea lui este obligatorie pentru instanțǎ. De altfel, ca sǎ-și poatǎ îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizǎrii scopului sǎu și al legii, pedeapsa trebuie sǎ corespundǎ sub aspectul naturii (privativǎ sau neprivativǎ de libertate) și duratei, atât gravitǎții faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintǎ, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Cu caracter general, instanța a reținut că exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni. Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului.
Orice pedeapsă aplicată și executată adresându-se unei anumite persoane concrete, care a săvârșit o anumită infracțiune, este evident că funcțiile sale nu vor putea acționa eficient în direcția prevenirii, decât dacă, prin genul și întinderea sa, va fi perfect adaptată cazului individual concret. A aplica o pedeapsă necorespunzătoare acestei gravități, ar însemna fie a-l supune la infractor unui spor de privațiuni sau restricții, necesar pentru corecta conduita sa, fie dimpotrivă, a-i impune o suferință care, datorită intensității sale reduse, în loc să-l intimideze și să-l îndrepte, mai degrabă îl încurajează să persevereze în încălcarea legii penale.
Instanța a apreciat că tratamentul sancționator al infracțiunilor de corupție, precum și al tuturor celorlalte fapte asmilate infracțiunilor de corupție și, implicit, individualizarea judiciară a pedepselor aplicate în astfel de cauze, precum și a modalităților de executare a acestor pedepse sunt aspecte esențiale de politică penală care, pentru a-și atinge scopul urmǎrit, trebuie să aibă un caracter unitar și previzibil. Așa cum s-a arătat în mod constant în jurisprudența recentă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru ca politica penală, privita sub aspectul acțiunii de luptă împotriva corupției, să-și atinga scopul – reducerea treptată a fenomenului infracțional, inclusiv în mediul privat – este necesar ca fiecare pedeapsă aplicată să-și indeplineasca funcțiile sale, întrucât doar în acest mod scopul pedepsei va putea fi atins; în acest sens, o pedeapsă este aptă să-și îndeplinească funcțiile și să-și realizeze scopul numai dacă, atât în faza judecății, cât și în faza executării, este perfect individualizată, ca instrument adecvat de realizare practică a politicii penale. Finalizarea procesului de individualizare a pedepsei presupune o activitate de cântărire a tuturor împrejurărilor care caracterizează fapta și persoana infractorului în scopul stabilirii unei pedepse care să asigure realizarea scopului acesteia. În această activitate, judecătorul trebuie să asigure un echilibru între criteriile de individualizare a pedepsei și scopurile pedepsei; o judecata echitabilă trebuie să aibă ca finalitate realizarea unei proporționalități juste, corespunzatoare faptei comise si vinovăției infractorului, reeducarea și reinserția socială a acestuia în restabilirea ordinii de drept prin stabilirea pedepsei de o manieră în care să funcționeze ca o forță socială pedagogică în societate.
În conformitate cu prevederile Convenției Națiunilor Unite împotriva corupției, adoptată la New York la 31.10.2003, ratificată de România prin Legea nr. 365/2004, publicată în Monitorul Oficial al României nr.903 din 05.10.2004 și ale Convenției penale privind Corupția a Consiliului Europei, adoptată la Strasbourg la 27.01.1999 și ratificată de România prin Legea nr. 27 din data de 16.01.2002, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 65 din data de 30.01.2002, corupția constituie o amenințare pentru stabilitatea și siguranța societăților, subminând instituțiile și valorile democratice, valorile etice și justiția, compromițând dezvoltarea durabilă și statul de drept; corupția subminează principiile de bună administrare, echitate și justiție socială, denaturează concurența, împiedică dezvoltarea economică și pune în pericol stabilitatea instituțiilor democratice și bazele morale ale societății.
De asemenea, prin Raportul privind corupția în sectorul public și în sectorul privat întocmit în anul 2013, Comitetul pentru Afaceri Externe, din cadrul Uniunii Europene, a solicitat statelor membre înăsprirea legislației împotriva corupției în sectorul privat, precum și publicarea de către Comisia Europeană a unei liste cu toate companiile de pe teritoriul UE care au fost implicate în cazuri de corupție în sectorul privat.
Referitor la inculpatul U.D., instanța a reținut că acesta are vârsta de 57 de ani, iar în intervalul 2012-2016 a fost deputat în Parlamentul României. Inculpatul a fost condamnat anterior la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea executării în condițiile art. 81 C. pen. de la 1969 pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție prin Sentința penală nr. 427/26.05.2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, definitivă prin Decizia penală nr. 119/12.06.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fapta fiind concurentă cu cea dedusă judecății în prezenta cauză.
Inculpatul avea vârsta de 59 de ani, studii superioare este pensionar și nu are antecedente penale. Pe parcursul urmăririi penale, la fel ca și ceilalți inculpați, s-a prevalat de dreptul la tăcere.
Instanța a reținut că prin infracțiunile comise de inculpați au fost vătămate valori deosebit de importante ocrotite de legea penală, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societății, ar induce un puternic sentiment de insecuritate socială, de nesiguranță în opinia publică, ar întreține climatul infracțional și ar crea inculpaților și celor tentați să comisă fapte similare impresia că pot persista în sfidarea legii, ceea ce practic ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecției a statului, fapt care în final s-ar repercuta negativ asupra finalității actului de justiție.
În favoarea acestora nu poate fi reținută niciuna dintre circumstanțele atenunate prevăzute de lege, însă instanța a avut în vedere înscrisurile în circumstanțiere depuse la dosarul cauzei, ce caracterizează pozitiv persoana acestora.
Având în vedere că activitatea infracțională a celor doi inculpați este relativ similară (deosebirea fiind cuantumul sumei remise inculpatului B.M.), având în vedere poziția procesuală a acestora, circumstanțele reale și personale, riscul scăzut de reiterare a conduitei infracționale, instanța a dispus condamnarea fiecăruia dintre inculpații U.D. și R.I. la câte o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență, prevăzută de art. 292, alin. 1 C. pen. raportat la art. 6, din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu referire la art. 308 C. pen., totul cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen.
În ceea ce îl privește pe inculpatul U.D., instanța a reținut cǎ infracțiunea dedusă judecǎții în prezenta cauzǎ este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiționatǎ a executǎrii pedepsei prin Sentința penalǎ nr. 427/26.05.2019 pronunțatǎ de de Înalta Curte de Casație și Justiție, definitivǎ prin Decizia penalǎ nr. 119/12.06.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Potrivit art. 15, alin. 2 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 85, alin. 1 C. pen. de la 1969 “regimul suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute la alin. (1), inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969”, astfel încât se va dispune anlarea suspendării condiționate cu privire la pedeapsa de 1 an închisoare, iar în baza art. 38, alin. 1 C. pen. raportat la art. 39, alin. 1, lit. b C. pen. i se va aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv cea de 2 ani închisoare la care se adaugă sporul obligatoriu de 4 luni închisoare reprezentând o treime din cuantumul pedepsei mai mici, în final inculpatul U.D. având de executat pedeapsa rezultantǎ de 2 ani și 4 luni închisoare.
Referitor la modalitatea de executare de către inculpați a pedepselor principale stabilite, având în vedere datele ce caracterizează persoana acestora, faptul că nu au antecedente penale, sunt integrați social, au un grad ridicat de instruire, ținând seama și de buna conduită avută anterior comiterii faptei, instanța apreciază că pronunțarea condamnării și aplicarea pedepsei constituie un avertisment suficient pentru pentru a-i determina ca, pe viitor, să se abțină de la comiterea de alte fapte antisociale, existând suficiente elemente pentru a se aprecia, în mod rezonabil, că inculpații, chiar fără executarea efectivă a pedepsei cu închisoarea aplicate, nu vor mai săvârși și alte infracțiuni.
În opinia instanței, condamnarea inculpaților era de naturǎ sǎ le atragǎ acestora atenția asupra importanței respectǎrii legii penale, fiind îndeplinite totodatǎ și funcțiile preventive și coercitive ale pedepsei.
Conform art. 91, alin. 1 C. pen. „instanța poate dispune suspendarea executǎrii pedepsei sub supraveghere dacǎ sunt întrunite urmǎtoarele condiții:
a) pedeapsa stabilitǎ, inclusiv în cazul concursului de infracțiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani;
b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepția cazurilor prevǎzute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;
c) infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncǎ neremuneratǎ în folosul comunitǎții;
d) în raport de persoana infractorului, de conduita avutǎ anterior sǎvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlǎturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitǎțile sale de îndreptare, instanța apreciazǎ cǎ aplicarea pedepsei este suficientǎ și, chiar fǎrǎ executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însǎ este necesarǎ supravegherea conduitei sale pentru o perioadǎ determinatǎ.
Instanța a constatat cǎ toate condițiile prevǎzute cumulativ de lege sunt îndeplinite: pedeapsa stabilitǎ în sarcina fiecǎruia este închisoarea în cuantum mai mic de 3 ani, iar inculpații nu au mai fost condamnați anterior, în cursul judecǎții și-au exprimat acordul de a presta o muncǎ neremuneratǎ în folosul comunitǎții, iar raportat la persoana acestora, la consecințele faptei, aplicarea pedepsei este suficientǎ, chiar fǎrǎ executarea acesteia în regim de detenție.
În consecințǎ, în temeiul art. 91 C. proc. Pen., instanța a dispus suspendarea executǎrii fiecǎreia dintre pedeseple principale aplicate în cauzǎ sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, ce se va calcula în condițiile prevăzute de art. 92, alin. 1 și 2 C. pen. raportat la art. 97, alin. 2 C. pen. începând cu data rămânerii definitive a Sentinței penale nr. 427/26.05.2019 pronunțatǎ de de Înalta Curte de Casație și Justiție, definitivǎ prin Decizia penalǎ nr. 119/12.06.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (în ceea ce îl privește pe inculpatul U.D.), respectiv cu începere de la data rǎmânerii definitive a prezentei hotǎrâri în ceea ce îl privește pe inculpatul R.I.. Instanța a apreciat cǎ perspectiva executǎrii pedepsei în cazul sǎvârșirii unei noi infracțiuni sau a nerespectǎrii obligațiilor impuse odatǎ cu acordarea acestui beneficiu (care ar atrage revocarea beneficiului suspendǎrii sub supraveghere a executǎrii pedepsei) constituie un veritabil impediment în sǎvârșirea de noi infracțiuni de cǎtre inculpați, instituția suspendǎrii executǎrii pedepsei sub supraveghere asigurând eficiența și efectivitatea rolului preventiv al pedepsei.
Conform art. 93 alin. 1 C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpații urmau a fi obligați sǎ respecte urmǎtoarele mǎsuri de supraveghere:
a) sǎ se prezinte la Serviciul de Probațiune Bacǎu, la datele fixate de acesta;
b) sǎ primeascǎ vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) sǎ anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depǎșește 5 zile;
d) sǎ comunice schimbarea locului de muncǎ;
e) sǎ comunice informații și documente de naturǎ a permite controlul mijloacelor sale de existențǎ.
În baza art. 93, alin. 2, lit. b C. pen. instanța a obligat pe fiecare dintre inculpați să frecventeze un program de reintegrare socialǎ derulat de Serviciul de Probațiune sau organizat în colaborare cu instituțiile din comunitate.
Potrivit art. 93, alin. 3 C. pen, pe parcursul termenului de supraveghere, fiecare dintre condamnați urma a presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile în cadrul primăriei din localitatea unde locuiesc.
Conform art. 94, alin. 3 C. pen., Serviciul de Probațiune Bacǎu urma a lua mǎsurile necesare pentru a asigura executarea obligațiilor prevǎzute de art. 93, alin. 2, lit. b și alin. 3 C. pen.
De asemenea, potrivit art. 404, alin. 2 C. proc. Pen. și art. 91, alin. 4 C. pen., instanța a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 96, alin. 1, 2 și 4 C. pen., în sensul cǎ:
a) dacǎ pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credințǎ, nu respectǎ mǎsurile de supraveghere sau nu executǎ obligațiile impuse ori stabilite de lege, instanța revocǎ suspendarea și dispune executarea pedepsei;
b) dacǎ pânǎ la expirarea termenului de supraveghere nu îndeplinesc integral obligațiile civile stabilite prin hotǎrâre, instanța revocǎ suspendarea și dispune executarea pedepsei, afarǎ de cazul în care persoana dovedește cǎ nu a avut nicio posibilitate sǎ le îndeplineascǎ;
c) dacǎ pe parcursul termenului de supraveghere sǎvârșesc o nouǎ infracțiune, descoperitǎ pânǎ la împlinirea termenului și pentru care s-a pronunțat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar dupǎ expirarea acestui termen, instanța revocǎ suspendarea și dispune executarea pedepsei, condiții în care pedeapsa principalǎ pentru noua infracțiune se stabilește și se executǎ, dupǎ caz, potrivit dispozițiilor referitoare la recidivǎ sau la pluralitatea intermediarǎ.
De asemenea, făcând trimitere la aspectele indicate anterior, fiecăruia dintre inculpații U.D. și R.I. li s-a interzis cu titlu de pedeapsă complementară, pe lângă pedeapsa principală aplicată, pe o durată de 2 ani de la rǎmânerea definitvǎ a prezentei hotǎrâri, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66, alin. 1, lit. a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și lit. b (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), iar în temeiul art. 66, alin. 1 C. pen. li s-au interzis interzice cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66, alin. 1 lit. a, b C.pen., în condițiile prevăzute de art. 65, alin. 1 și alin. 3 C. pen.
Alte mǎsuri dispuse de instanțǎ
Potrivit art. 257, alin. 2 C. pen. de la 1969, dispozițiile art. 256 alin. 2 se aplică în mod corespunzător, iar potrivit acestui din urmă text: „Banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în lei.”
Instanța a reținut că măsura confiscării speciale reprezintă o măsură de siguranță ce constă în trecerea în patrimoniul statului a unor bunuri, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege.
Confiscarea specială reprezintă o sancțiune penală, fiind asimilată în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului unei veritabile pedepse (cauza Welch c. Regatul Unit). Spre deosebire însă de opinia reprezentantului Ministrului Public și în concordanță cu practica unitară în materie, instanța reține că măsura confiscării are un caracter personal și irevocabil. În situația particulară a infracțiunilor deduse judecății, obiectul confiscării îl reprezintă sumele de bani reprezentând „prețul” traficării influenței, astfel încât nu poate fi primită solicitarea de a se dispune confiscarea atât a sumelor remise de inculpații U.D. și R.I., precum și a acelorași sume primite de inculpatul B.M., întrucât aceasta ar reprezenta o dublă sancționare.
În cauză, așa cum s-a arătat și în actul de sesizare și astfel cum s-a reținut și în cuprinsul situației de fapt nu s-a stabilit dincolo de orice îndoială rezonabilă care a fost destinația sumelor de bani primite de inculpatul B.M., respectiv dacă acestea au rămas în posesia sa ori au fost folosite de partidul din care acesta făcea parte, însă o asemenea neclaritate nu are nicio influență asupra dispoziției de confiscare, având în vedere că s-a făcut dovada primirii efective a banilor, astfel încât în temeiul art. 257, alin. 2 raportat la art. 256, alin. 2 C. pen. de la 1969, s-a dispus confiscarea de la inculpatul B.M. a sumei de 1.264.000 lei.
Astfel, față de măsura confiscării dispusă în cauză, în temeiul art. 404, alin. 4, lit. c C. proc. pen. instanța a menținut mǎsurile asiguratorii instituite prin ordonanța procurorului din data de 17.10.2017 asupra următoarelor bunuri imobile aflate în proprietatea inculpatului B.M., până la concurența sumei de 1.264.000 lei, în vederea executării măsurii de siguranță a confiscării speciale precum și la garantarea executării cheltuielilor judiciare:
- suprafața de (...) teren situat în intravilanul comunei Măgura jud. Bacău, înscris în Cartea funciară nr. (...) a UAT Măgura cu numărul cadastral (...) dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. (...) la BNP V.M.S.;
- imobilul constituit din: (...) , situate în intravilanul comunei Măgura jud. Bacău, înscris în Cartea funciară nr. (...) a UAT Măgura cu numărul cadastral (...) dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. (...) la BNP V.M.S.;
- din imobilul constituit (...) situat în intravilanul comunei Măgura jud. Bacău, înscris în Cartea funciară nr. (...) a UAT Măgura cu numărul cadastral (...) dobândit prin act de dezmembrare autentificat sub nr. (...) la BNP C.D.M., contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. (...) la BNP F.G., autorizație de construire nr. (...);
Referitor la măsurilor asigurătorii luate în ceea ce privește bunurile inculpaților U.D. și R.I., având în vedere că față de aceștia nu s-a dispus măsura de siguranță a confiscării speciale, instanța a dispus ridicarea măsurilor instituite, după cum urmează:
• prin ordonanța procurorului din data de 17.10.2017 asupra următoarelor bunuri imobile aflate în proprietatea inculpatului U.D.:
- suprafața de (...) teren situat în intravilanul localității Roman jud. Neamț str (...) , înscris în Cartea funciară nr. (...) a UAT Roman cu numărul cadastral (...) dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. (...) la fostul N.S. Roman;
- imobilul constituit din (...) , situat în intravilanul localității Roman jud. Neamț str. (...) înscris în Cartea funciară nr. (...) a UAT Roman cu numărul cadastral (...) edificat în baza autorizației de construire nr. (...) eliberate de Consiliul Local al Municipiului Roman jud. Neamț;
- imobilul constituit din (...) , situat în intravilanul localității Roman jud. Neamț str. (...) , înscris în Cartea funciară nr. (...)a UAT Roman cu numărul cadastral (...) edificat în baza autorizației de construire nr. (...) eliberate de Consiliul Local al Municipiului Roman jud. Neamț;
• prin ordonanța procurorului din data de 17.10.2017 asupra următoarelor bunuri imobile aflate în proprietatea inculpatului R.I.:
- imobilul compus din: (...) , dobândite prin actul administrativ nr. (...) emis de Prefectura Județului Bacău;
- imobilul compus din: (...) , situat în intravilanul localității Coteni jud. Bacău, înscris în Cartea funciară nr. (...) a UAT Buhoci cu numărul cadastral (...) și (...) înscrisă în Cartea funciară nr. (...)a UAT Buhoci cu numărul cadastral (...) , dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. (...) emis de BNP I.Ș.;
- imobilul compus din: (...) , situat în intravilanul localității Lilieci str. (...) jud. Bacău, înscris în Cartea funciară nr. (...) a UAT Hemeiuș cu numărul cadastral (...) , dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. (...) la BIN Z.E.;
- imobilul compus din: suprafața de (...), situat în intravilanul localității Lilieci jud. Bacău, înscris în Cartea funciară nr. (...) a UAT Hemeiuș cu numărul cadastral (...), dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. (...) la BIN Z.E.;
- imobilul compus din: (...), situat în jud. Bacău, înscris în Cartea funciară nr. (...) a UAT Mărgineni cu numărul cadastral (...), dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. (...) la BNP .ZE;
- imobilul compus din: (...), situat în extravilanul județului Bacău, înscris în Cartea funciară nr. (...) a UAT Tamași cu numărul cadastral (...), dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. (...) la BNP Z.E.;
- imobilul compus din: (...), situat în intravilanul localității Mărgineni jud. Bacău, înscris în Cartea funciară nr. (...) a UAT Mărgineni cu numărul cadastral (...) , dobândit prin actul de dezmembrare autentificat sub nr. (...) la BNP Z.E.;
- imobilul compus din: (...), situat în intravilanul localității Mărgineni jud. Bacău, înscris în Cartea funciară nr. (...) a UAT Mărgineni cu numărul cadastral (...), dobândit prin actul de dezmembrare autentificat sub nr. (...) la BNP Z.E..
Împotriva sentinței penale nr. 351/D/2019 din 13.11.2019, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 5282/110/2017, au formulat apel, în termen legal, inculpații B.M., U.D. și R.I., invocând următoarele motive de fapt și de drept:
În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate formulată de apelantul inculpat U.D., s-a solicitat admiterea excepției și sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalite a prevederilor art 308 alin 1 Ncp. În ce privesc chestiunile de admisibilitate, toate condițiile prev de legea 47/1992 sunt îndeplinite. Este o dispoziție prevăzută în noul cod penal, este în vigoare are o înrâurire hotărâtoare asupra cauzei în care este invocată, în sensul că acest text de lege este temeiul de drept în baza căruia s-a dispus trimiterea în judecată și condamnarea. Nu s-a mai pronunțat Curtea anterior în sensul declarării ca fiind neconstituțional. Este perfect admisibilă sesizarea Curții Constituționale.
Motivele se referă la împrejurarea că art 308 alin 1 Cp încalcă dispozițiile prev de art 20 alin 2 din Constituția României referitoare la tratatele și pactele internaționale la care România este parte. Se referă la Convenția Națiunilor Unite împotriva Corupției adoptată la New York și ratificată de România prin Legea 365/2004 și Convenția Penală privind Corupția adoptată prin Legea 27/2002. În esență aceste convenții în reglementarea infracțiunilor de corupție se referă doar la infracțiunile din mediul public, doar la exercitarea influenței în ceea ce privește mediul public nu și privat. Art 20 din Constituția României arată că dacă există neconcordanțe între Constituția României și tratatele internaționale la care este parte, prevalează acestea din urmă cu excepția cazului în care dispozițiile din legile interne sunt mai favorabile. Dispozițiile din legile interne art 308 Ncp nu sunt mai favorabile pentru că incriminează corupția în mediul privat. Acesta ar fi motivul de neconstituționalitate și ar trebui supus analizei CCR.
Apelantul inculpat U.D. a solicitat prin avocat admiterea apelului și achitarea inculpatului U. art 16 lit b teza II, fapta nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma incriminatoare. Nu există nici măcar afirmația în cuprinsul rechizitoriului sau sentință în ceea ce privește elementul material în ceea ce privește promisiunea determinării influențării deciziei celor de la Sc T. Nicăieri în acest dosar nu s-a stabilit despre această promisiune pe care a făcut o vânzătorul influenței către cumpărătorul influenței U.D.. Nu se stabilește nicăieri când a avut loc această înțelegere, ce a presupus, a existat, nu a existat. Consideră că nu există deloc și nu poate fi tipică din punct de vedere obiectiv. Nu există descrisă la nivel informativ modalitatea prin care s-a pretins influența asupra decidenților de la Sc T. Din declarațiile celor 2 există elemente pozitive în apărarea inculpaților din prezentul dosar, în sensul că contractele de subcontractare nu s-au efectuat ca urmare a exercitării a unei eventuale influențe de către B.M. sau de către altcineva ci în ceea ce privește strict contractele de lucrări atribuite strict societăților, în baza relațiilor comerciale existente de mai mult timp între Sc T București și societățile administrate de U.D.. Are relevanță și în ceea ce privește elementul de tipicitate subiectivă. În rechizitoriu lipsește cu desăvârșire o explicație pentru raționamentul prin care s-a concretizat că a existat acea relație psihică între cumpărătorul de influență și vânzătorul de influență. Și latura subiectivă este picată. Nu există elementul material dar nici elemente de tipicitate subiectivă. În relațiile infracțiunilor trafic de influență trebuie să existe o legătură psihică între cei doi, trebuie să se fi înțeles cu privire la lucrul pe care urma să îl determine cumpărătorul de influență asupra funcționarului. A solicitat achitarea în temeiul art 16 lit b teza I și teza II pe lipsa elementelor de tipicitate obiectivă și subiectivă. S -ar putea și pe art 16 lit c achitarea pe lipsă de probe, pentru că nu există nici măcar probe indirecte. În motivarea primei instanțe se spune că deși nu este probată în mod direct fapta, rezultă în mod indirect prin celelalte probe. Trebuie să existe probe directe care să ateste promisiunea indirectă. Aceste elemente materiale lipsesc cu desăvârșire. Nu se înțelege cine a traficat pentru ce s-a traficat. Sunt mai multe temeiuri de achitare însă în principal art 16 lit b teza I, lipsa elementului material. În ceea ce privește promisiunea nu se face nici măcar o referire, nu a existat nu se spune în limitele generale unde a avut loc, când a avut loc, cine a mai fost de față, ce a presupus.
Pe calea motivelor scrise de apel, inculpatul a arătat în esență că, raportat la probele existente la dosarul cauzei, administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței de fond, se impunea soluția achitării după cum urmează: PRIMO — fapta nu există în materialitatea sa, raportat la prevederile art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., SECUNDO — inculpatului nu întruneste elementele de tipicitate atât sub aspectul laturii obiective, cât si sub aspectul laturii subiective, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I și teza a II-a C, proc pen, și TERTIO — persistă și la acest moment un dubiu în formarea convingerii organelor judiciare, neexistând probe care să ateste că inculpatul ar fi săvârsit fapta, raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Deși concluziile orale susținute în fața instanței de fond au vizat aceeași solicitare de a pronunța soluția achitării, instanța de fond a pronunțat condamnarea inculpatului.
Nu este individualizat nici momentul în care dl. B.M. a afirmat că are influență asupra functionarilor din cadrul SCT București sau a lăsat să creadă că are influență. Acest moment definitoriu al unei infracțiuni de trafic de influență, respectiv cumpărarea influentei nu este dovedit sub nicio formă. În ipoteza în care acest moment s-ar fi întâmplat acesta ar fi trebuit să aibă loc între U.D. — presupusul cumpărător și B.M. - presupusul vânzător. Or, nu există nicio probă și nici măcar vreo fixare spațio — temporală chiar și vagă a acestui moment. Nu se specifică care este momentul în timp, circumstanțele și modalitatea în care B.M. a afirmat că ar fi afirmat măcar că are vreo influență asupra funcționarilor din cadrul SCT București sau ar fi lăsat să se înțeleagă acest lucru, iar inculpatul U. ar fi afirmat că ar fi interesat să cumpere această influență.
Am putea accepta totuși teza îmbrățișată de instanța de fond potrivit căreia, probarea unor înșiruiri de fapte și a primirii/acceptării unor foloase este suficientă pentru a reține promisiunea implicită a făptuitorului de a-l determina pe funcționar să adopte conduita ce formează obiectul traficării de influență, cu condiția esențială a probării unor fapte conexe, aflate în strânsă legătură cu infracțiunea de trafic/cumpărare a influenței. Așadar, în măsura în care ar fi putut fi probat măcar faptul conex al afirmării/pretinderii unei influențe a lui B.M. asupra funcționarului abilitat am fi putut accepta ideea unei promisiuni implicite, ce poate fi condamnată în baza unor probe indirecte, Lipsa unor probe directe cu privire la momentul și conținutul promisiunii nu este de natură să excludă existența infracțiunii, precum reține instanța de fond, doar condiționat de probarea directă a unor fapte conexe promisiunii; prin urmare, existenta unei promisiuni a traficării influenței poate reieși în măsura în care este probată direct pretindere/afirmarea influenței.
Un alt aspect pe care l-a supus atenției vizează faptul că presupusa promisiune a subcontractării lucrărilor privind obiectivul ”Lucrările de îndiguire a râului Siret pe tronsonul R.- B., comuna D., județul Neamț ar fi avut loc în perioada iulie-august 2010; cu toate acestea, atribuirea contractului pentru acest obiectiv către SCT București ca antreprenor s-a realizat doar la data de 13408,2010. În acest context, nu a putut fi reținută infracțiunea de trafic/cumpărare de influență, promisiunea traficării influenței implicând în mod esențial existența funcționar ce are competență în a îndeplini/neîndeplini/urgenta/întârzia/îndeplini un act contrar îndatoririlor. Determinarea ori cel puțin indicarea unor criterii de individualizare a funcționarului ce urmează a fi determinat, precum și indicarea în concret a atribuțiilor de serviciu ale funcționarului prezintă o deosebită relevanță sub aspectul stabilirii încadrării juridice a faptelor, dar și a calității procesuale întrucât, dacă actul pentru care se promite intervenția nu face parte din atribuțiile de serviciu ale funcționarului, fapta constituie infracțiunea de înșelăciune.
La nivelul lunii iulie 2010, B.M. nu ar fi putut să promită traficarea influenței sale privind subcontractarea lucrărilor pentru tronsonul anterior indicat devreme ce funcționarul care ar fi avut competența de a decide subcontractarea, respectiv SCT București, la acel moment nu putea a fi prevăzut. Tot potrivit rechizitoriului, se reține că în perioada iulie-august 2010, dl. D. M. l-a întrebat pe S.H., acționar majoritar în cadrul SCT București dacă ar fi interesat de executarea unor lucrări de reparații hidrotehnice. De altfel, B.M. nu avea competența de a favoriza/determina atribuirea contractului către SCT București astfel încât să susțină că a promis subcontractarea cunoscând că SCT București urmează a fi antreprenor.
Aprecierea instanței potrivit cărei ”imposibilitatea (ori cel puțin refuzul) vreunuia dintre aceștia (n.r. inculpați) de a oferi o explicație pertinentă a motivului pentru care firma martorului R.V. a primit biletele la ordin emise de SCT, fără a presta vreo activitate cu caracter economic, instanța a apreciat că promisiunea rezultă în mod implicit încalcă în mod flagrant dispozițiile art. 83 lit. a Cod procedură penală. Astfel, refuzul inculpaților ide a oferi o explicație vis-a-vis de încasarea biletelor la ordin de către societatea lui R.V. este interpretat de instanța de judecată în defavoarea acestora, antamând astfel existența unei promisiuni implicite, deși dispozițiile anterior evocate garantează inculpatului dreptul la tăcere. Potrivit alin. 2 al art. 99 Cod procedură penală, inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție, nefiind obligat să o dovedească și are dreptul de a nu contribui la propria acuzare, iar instanța de judecată nu poate interpreta în defavoarea inculpatului exercitarea acestui drept.
Întreaga acuzație se fundamentează pe declarația martorului denunțător R.V. care afirmă că s-au girat niște bilete la ordin de la firmele d-lui U.D. către C. SA. Plecând de la această chestiune ne spune martorul R.V. că contravaloarea acestor bilete la ordin, pe măsură ce ele erau încasate, erau remise sub formă de numerar d-lui B.M.. Declarația martorului denunțător este singura probă cu privire la remiterea sumelor de bani către B.M., or potrivit principiului testis unus, testis nullus, în ipoteza în care avem o singură probă la dosar sub acest aspect, nu avem în fapt nicio probă. Nu există nicio probă care să confirme că R.V. i-a remis efectiv acei bani lui B.M. și cu atât mai puțin care este cauza remiterii acestor sume de bani, respective prețul traficării influenței,
Or, presupunând reductio ad absurdum că ceea ce reclamă martorul denunțător R.V. corespunde adevărului, apreciază că s-ar putea afla cel mult în ipoteza prevăzută de art. 12 alin. (1) lit,l a) din Legea nr. 78/2000 care prevede că „Sunt pedepsite cu închisoarea de la 1 la 5 ani următoarele fapte, dacă sunt săvârșite în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite: efectuarea de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea pe care o îndeplinește o persoană ori încheierea de tranzacții financiare, utilizând informațiile obținute în virtutea funcției, atribuției sau însărcinării sale", autor al acestei fapte putând fi inculpatului B.M.. În acest context factual si probatoriu, instanța de judecată trebuia să aibă în vedere că în faptele deduse judecății, în ipoteza în care ele afli constituie în fapt decât intermedierea unor relații comerciale între entități private.
Considerând toate aceste aspecte, a solicitat să se constate netemeinicia sentinței penale nr. 351/D/2019, pronunțată la data de 13.11.2019 în dosarul anterior indicat, admițând prezentul apel în temeiul dispozițiilor art. 421 pct.2 lit, a C. proc. pen, și pe cale de consecință) să se dispună achitarea sub aspectul săvârșirii infracțiunii de cumpărare de influență prevăzută de art. 292 alin. (1) C. pen, raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu referire Ia art. 308 C. pen.
Procurorul a solicitat respingerea apelurilor inculpaților.
Apelurile sunt nefondate.
Examinând cauza prin prisma motivelor de apel cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea a constatat că situația de fapt și vinovăția inculpaților, pentru săvârșirea infracțiunilor deduse judecății, au fost corect stabilite de prima instanță, prin probele administrate în cauză, dând încadrarea juridică corespunzătoare faptei comise.
Din actele de la dosarul cauzei a rezultat că inculpatul B.M., în calitate de deputat al P.D.L. în Parlamentul României, în perioada iulie-august 2010 a pretins sume de bani pentru partidul din care făcea parte, iar în perioada mai-noiembrie 2011 a primit în mai multe tranșe, prin intermediul SC C. SA controlată de R.V., suma totală de 1.264.000 lei compusă din 824.000 lei de la U.D., administrator al SC C.C. SRL și 440.000 lei de la R.I., administrator al SC R.D. SRL.
Banii au fost pretinși și primiți pentru a-și exercita influența asupra reprezentanților SC S.C.T. București SA, prin intermediul acționarului majoritar al acesteia S.H., în scopul subcontractării de către societatea susmenționată a lucrărilor aferente obiectivului „Lucrările de îndiguire a râului Siret pe tronsonul R. – B., comuna D., județul Neamț” al cărui beneficiar a fost A.N.A.R. - A.B.A. Siret.
Concret, prin intermediul lui S.H., B.M. a determinat subcontractarea lucrărilor de către SC S.C.T. București SA, reprezentată de P.J. – director general - și Ș.A. – director tehnic - societăților administrate de R.I. și U.D., respectiv SC R.D. SRL Bacău și SC M. SRL Roman/ SC C.C. SRL. Tot prin intermediul lui S.H., a solicitat SC S.C.T. București SA ca o parte din sumele datorate subcontractorilor să fie achitate prin bilete la ordin.
Ca urmare, S.C.T. București SA, prin director economic L.A., a emis în perioada august-octombrie 2011 cinci bilete la ordin în favoarea subcontractorilor SC R.D. SRL și SC C.C. SRL, bilete la ordin care au fost girate la cererea lui B.M. către SC C. SA.
La solicitarea lui B.M., R.V., administrator al SC C. SA, i-a dat lui B.M., în mai multe tranșe, în numerar, suma de 1.264.000 lei reprezentând totalul sumelor înscrise pe cele cinci bilete la ordin.
Pentru justificarea girării celor cinci bilete la ordin, la solicitarea lui B.M., între SC C. SA, pe de o parte și SC R.D. SRL și SC C.C. SRL, pe de altă parte, au fost încheiate contracte de prestări servicii la obiectivul de investiții anterior menționat, în baza cărora au fost emise facturi fiscale care atestau în mod nereal prestarea acestor servicii.
În ceea ce privește pe inculpatul U.D., acesta, în calitate de administrator al SC C.C. SRL și administrator de fapt al SC M. SRL Roman, în perioada iulie - august 2010 a promis iar în perioada august - noiembrie 2011 i-a dat lui B.M. - deputat PDL în Parlamentul României - prin intermediul SC C. SA, suma totală de 824.000 lei.
Banii au fost promiși/dați pentru ca B.M. să-și exercite influența asupra reprezentanților SC S.C.T. București SA - P.J., director general și Ș.A., director tehnic - prin intermediul acționarului majoritar al acesteia S.H., în scopul subcontractării de către societatea susmenționată către societățile controlate de U.D. a lucrărilor aferente obiectivului „Lucrările de îndiguire a râului Siret pe tronsonul R. – B., comuna D., județul Neamț” al cărui beneficiar a fost A.N.A.R. - A.B.A. Siret.
Astfel, urmare a solicitării lui B.M., după încheierea contractului dintre A.B.A. Siret și S.C.T. București SA pentru execuția obiectivului susmenționat, prin convențiile încheiate la datele de 24.08.2010, 07.02.2011 și 14.04.2011 SC M. SRL Roman și SC C.C. SRL au subcontractat de la S.C.T. București SA lucrări în valoare totală de 7.420.305,55 lei.
La solicitarea lui B.M., U.D. a girat către SC C. SA trei bilete la ordin emise de S.C.T. București SA către SC C.C. SRL la datele de 10.08.2011 și 12.10.2011.
Suma totală de 824.000 lei înscrisă pe cele trei bilete la ordin a fost remisă lui B.M. în numerar, în mai multe tranșe, de R.V., administrator al SC C. SA, iar pentru justificarea girării instrumentelor de plată a încheiat un contract de prestări servicii cu SC C. SA, în baza căruia aceasta din urmă a emis două facturi fiscale fictive achitate de SC C.C. SRL prin cele trei bilete la ordin.
Inculpatul R.I., în calitate de administrator al SC R.D. SRL, în perioada iulie-august 2010 a promis iar în perioada mai - octombrie 2011 i-a dat lui B.M. - deputat PDL în Parlamentul României -, prin intermediul SC C. SA, suma totală de 440.000 lei.
Banii au fost promiși/dați pentru ca B.M. să-și exercita influența asupra reprezentanților SC S.C.T. București SA - P.J., director general și Ș.A., director tehnic - prin intermediul acționarului majoritar al acesteia S.H., în scopul subcontractării de către societatea susmenționată către societatea administrată de R.I. a lucrărilor aferente obiectivului „Lucrările de îndiguire a râului Siret pe tronsonul R. – B., comuna D., județul Neamț” al cărui beneficiar a fost A.N.A.R.-A.B.A. Siret.
Astfel, conform solicitării lui B.M., după încheierea contractului dintre A.B.A. Siret și S.C.T. București SA pentru execuția obiectivului susmenționat, prin convențiile încheiate la datele de 26.08.2010 și 07.02.2011 SC R.D. SRL a subcontractat de la S.C.T. București SA lucrări în valoare totală de 4.158.252,31 lei.
La solicitarea lui B.M., R.I. a girat către SC C. SA două bilete la ordin emise de S.C.T. București SA către SC R.D. SRL la datele de 10.08.2011 și 11.10.2011.
Suma totală de 440.000 lei înscrisă pe cele două bilete la ordin a fost remisă lui B.M. în numerar, în mai multe tranșe, de R.V., administrator al SC C. SA, iar pentru justificarea girării instrumentelor de plată SC R.D. SRL a încheiat un contract de prestări servicii cu SC C. SA, în baza căruia aceasta din urmă a emis două facturi fiscale fictive achitate de SC R.D. SRL prin cele două bilete la ordin.
Probatoriile au confirmat mai presus de orice îndoială rezonabilă că faptele deduse judecății există în materialitatea lor, sunt prevăzute ca infracțiune de legea penală și au fost comise cu vinovăție de inculpați, instanța de control judiciar însușindu-și în totalitate concluziile judecătorului fondului în urma analizării laturii obiective și subiective pentru infracțiunea dedusă judecății.
Astfel, Curtea a reținut că, în mod corect prima instanță a constatat că faptele inculpatului B.M. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257, alin. 1 C. pen. de la 1969 raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție (în forma anterioară modificării prin Legea nr. 187/2012), cu aplicarea art. 41, alin. 2 C. pen. de la 1969 (2 acte materiale), totul cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen.în timp ce fapta inculpatului U.D. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de cumpărare de influență, prevăzută de art. 292, alin. 1 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție cu referire la art. 308 C. pen., cu aplicarea art. 5 C.pen., iar fapta inculpatului R.I. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de cumpărare de influență, prevăzută de art. 292, alin. 1 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție cu referire la art. 308 C. pen., cu aplicarea art. 5 C.pen.
Pentru a decide astfel, Curtea a avut în vedere amplul probatoriu administrat în cauză, din care a rezultat fără urmă de echivoc situația de fapt reținută de prima instanță. Astfel, în contradicție cu cele susținute de inculpați pe calea apelului, acuzațiile din rechizitoriu nu se întemeiază în mod unic și exclusiv pe denunțurile numiților S.H. și R.V..
În mod corect a reținut prima instanță, iar Curtea își însușește în totalitate această concluzie, ca fiind reală, că, din coroborarea declarațiilor martorilor S.H., P.J. și Ș.A. - director tehnic în cadrul SCT București - a rezultat că subcontractarea lucrărilor de îndiguire către societățile controlate de U.D. și R.I. a avut loc din inițiativa inculpatului B.M., acesta fiind cel care a intermediat și a participat la întâlnirile dintre P.J. și Ș.A., pe de o parte, și U.D. și R.I., pe de altă parte, în vederea încheierii contractelor de subantrepriză. Astfel, din inițiativa inculpatului B.M., martorii P.J. și Ș.A. s-au întâlnit atât cu U.D. cât și cu R.I., fiind încheiate primele contracte de subantrepriză și pe parcursul executării lucrărilor având avut loc întâlniri între P.J., Ș.A., U.D. și R.I. întâlniri care aveau ca obiect stadiul execuției obiectivului și la care a participat și inculpatul B.M..
Astfel, nu se justifică nemulțumirea celor trei inculpați că ar fi fost condamnați doar în baza declarațiilor martorilor denunțători, în condițiile existenței de probe solide la dosarul cauzei, din care rezultă și care susțin cele declarate de denunțători. Astfel, Curtea a dat, cu titlu de exemplu, declarația martorului P.J., director general al SCT, care a declarat (f. 45-78, 49-53 vol. II d.u.p. și f. 106-107, vol. I d.i.) că în cursul anului 2010 a participat la o întâlnire în biroul numitului S.H., ocazie cu care l-a cunoscut pe numitul B.M.. Cel din urmă l-a întrebat dacă ar fi dispuși să execute lucrări hidrotehnice pe albia râului Siret, fără a oferi alte detalii suplimentar și că inculpatul B.M., deputat la acel moment în Parlamentul României, s-a comportat precum un intermediar de afaceri între o instituție de stat și o societatea comercială privată și că ulterior, s-a mai întâlnit cu B.M. de două-trei ori, una dintre aceste întâlniri având loc tot în biroul lui S.H., context în care inculpatul a propus ca subcontractori societățile administrate de U.D. și R.I., iar în urma întâlnirilor pe care martorul și numitul Ș.A., directorul tehnic al SCT, le-au avut cu cei doi, s-a decis subcontractarea lucrării către aceștia..
Tot astfel, din declarațiile martorului Ș.A. (f. 32-44 vol. II d.u.p. și f. 108-109 vol I d.i.) a rezultat că inculpatul B.M. a fost cel care a propus ca lucrările să fie subcontractate societăților administrate de U.D. și R.I., martorul precizând că inculpatul a avut rolul de a intermedia contactul dintre SCT și subcontractori, respectiv prin determinarea acestora să se mobilizeze și să efectueze lucrările conform contractului.
Situația de fapt reținută de prima instanță se întemeiază în mod just și pe înscrisurile aflate la dosarul cauzei, din care a rezultat că o parte din sumele datorate de S.C.T. București S.A. subcontractanților S.C. R.D. S.R.L. Bacău și S.C. C.C. S.R.L., au fost achitate prin bilete la ordin în favoarea S.C. R.D. S.R.L. și în favoarea S.C. C.C. S.R.L., pe parcursul execuției contractelor, inculpatul B.M. insistând ca S.C. S.C.T. București S.A. să efectueze plățile către subcontractori și solicitându-i lui S.H. ca o parte din sumele datorate subcontractorilor să fie achitate prin bilete la ordin, iar ulterior toate cele cinci bilete la ordin au fost cesionate de către administratorii S.C. R.D. S.R.L. și S.C. C.C. S.R.L. în favoarea S.C. C. S.A., societate administrată de către martorul denunțător R.V..
Curtea a apreciat că sunt neîntemeiate susținerile apelanților în sensul că declarațiile martorilor H.S. și R.V. sunt lipsite de valoare probatorie, sau că ar fi subiective, nefiind relevante pentru aflarea adevărului judiciar în cauză faptul că R.V. a mai fost condamnat anterior și că avea interes să formuleze un denunț în scopul reducerii limitelor de pedeapsă sau că H.S. a obținut o soluție de clasare, ca urmare a formulării denunțului.
În acord cu opinia primei instanțe, Curtea a arătat că, potrivit art. 103 din Codul de procedură penală, există o prezumție de legalitate, până la dovada contrarie, a tuturor probelor administrate în cauză, acestea neavând o valoare prestabilită de lege, audierea denunțătorului în calitate de martor, și valoarea probatorie a declarației unui astfel de martor neputând fi redusă ca urmare a suspiciunii că acesta ar fi beneficiat de dispozițiile art. 19 din legea nr. 682/2002. A aprecia altfel ar însemna a goli de conținut însăși dispoziția art. 19 din legea nr. 682/2002, care conferă un beneficiu privind reducerea limitelor de pedeapsă, în cazul formulării unui denunț. Or a deduce că declarațiile martorilor denunțători nu corespund adevărului, sau că au un caracter subiectiv doar în baza faptului că au fost date în scopul obținerii beneficiului prevăzut de lege, este în mod vădit lipsit de temei.
Cu privire la susținerile inculpaților, reiterate și în apel, în sensul că în cauză nu există probe referitoare la îndeplinirea elementului material al laturii obiective a infracțiunilor sesizate, în sensul că nu a fost descris și indicat în mod exact momentul în care inculpatul B.M. ar fi afirmat sau ar fi lăsat să se înțeleagă că are influență asupra funcționarilor din cadrul S.C. S.C.T. București S.A. astfel încât să existe un acord între acesta și inculpații R.I. și U.D. în vederea traficării acestei influențe, în schimbul unor sume de bani, Curtea a reținut că, în mod just prima instanță a reținut că infracțiunea de trafic de influență nu necesită sub aspectul elementelor material ale laturii obiective o promisiune expresă, formulată în termeni sacramentali, pentru existența infracțiunii, ci aceasta poate fi dedusă din probele administrate în cauză și că promisiunea poate fi explicită sau implicită, atunci când rezultă din împrejurări de fapt, iar infracțiunea există indiferent dacă intervenția promisă a avut sau nu loc și indiferent dacă s-a urmărit efectuarea unui act legal sau ilegal.
Raționamentul primei instanțe, în baza căruia a dedus că promisiunea rezultă în mod implicit, martorul R.V. arătând că inculpatul B.M. i-ar fi spus că sumele de bani primite de la inculpații U.D. și R.I. reprezentau comisioane, martorul percepându-le drept o „șpagă”, aspect ce întărește concluzia referitoare la existența promisiunii este cel corect, Curtea raliindu-se la acesta.
Tot în mod corect a concluzionat prima instanță că lipsa unor probe directe nu conduce în mod automat la achitarea inculpaților, în cazul în care există un ansamblu de probe care, coroborate între ele, conduc la concluzia că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, avându-se în vedere tipologia faptelor de corupție, care prin obiectul lor și caracterul clandestin, nu sunt comise în prezența mai multor persoane, fapt ce exclude de plano existența unor probe relevante, incriminatoare pentru autorul infracțiunii de corupție.
Nu a putut fi ignorată de Curte nici comportamentul infracțional anterior al inculpatului B.M., sesizat de prima instanță, care relevă o repetabilitate a modului de operare, identic, acesta comițând anterior infracțiuni similare, primind diferite sume de bani de la același martor denunțător, profitând de autoritatea pe care funcția deținută i-o conferea. La fel ca în prezenta cauză, se observă că inculpatul a încercat disimularea originii sumei de bani primite, prin întocmirea unor contracte fictive.
Curtea a achiesat la concluzia primei instanțe, cu privire la susținerea inculpaților U.D. și B.M. că presupusa activitate a inculpatului B.M. ar putea întruni cel mult elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 12, alin. 1, lit. a din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, că, din probele administrate a rezultat că activitatea inculpatului de a determina subcontractarea lucrărilor către firmele coinculpaților s-a realizat contra unui „comision” calculat procentual din valoarea lucrărilor, nefiind așadar vorba doar despre efectuarea vreunei operațiuni financiare, în sensul de act de comerț licit.
În ceea ce privește critica inculpatului U.D., în sensul că infracțiunea de cumpărarea de influență nu poate fi comisă între funcționari privați, Curtea a constatat că această susținere este lipsită de orice temei legal, în condițiile existenței, atât în vechea reglementare, (cât și în cea nouă - art. 308 C. pen.), cu denumirea marginală „Infracțiuni de corupție și de serviciu comise de alte persoane”, Cod penal, având corespondent în art. 258 C. pen. de la 1969 cu denumirea marginală „Fapte săvârșite de alți funcționari”, ambele texte instituind cauze de atenuare a pedepsei pentru unele infracțiuni de serviciu.
În ceea ce privește cuantumul pedepselor aplicate inculpaților, Curtea a apreciat că acestea au fost just individualizate în raport cu criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 din Codul penal, respectiv 72 din Codul penal anterior, prima instanță ținând seama de circumstanțele personale ale inculpaților, de antecedentele lor penale, de gradul de educație și poziția socială, aplicând tuturor celor trei inculpați pedepse aflate sau orientate spre limita minimă prevăzută de lege.
Față de cele expuse mai sus, s-a apreciat că nu se impune reducerea pedepselor aplicate, sub limita minimă prevăzută de textul de lege, ca urmare a reținerii în favoarea inculpaților a dispozițiilor art. 76 alin.1 Cod penal sau după caz 74 din Codul penal anterior.
În acest sens, s-a constatat că la dosarul cauzei nu există împrejurări cărora instanța să le atribuie caracterul unor circumstanțe atenuante, cu atât mai mult cu cât nici unul dintre inculpați nu a dat dovadă de sinceritate și penitență, aceștia negând săvârșirea faptelor, în ciuda materialului probator administrat în cauză care confirmă dincolo de orice dubiu vinovăția acestora.
Cu privire la inculpatul B.M., instanța a reținut că acesta are vârsta de 69 de ani, iar în perioada comiterii infracțiunii reținute în sarcina sa era deputat în Parlamentul României, iar prin Sentința penală nr. 61/26.05.2016 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 541/32/2015, definitivă prin Decizia penală din 14.12.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, acesta a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 291, alin. 1 C. pen. raportat la art. 6, art. 7, lit. a din Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu aplicarea art. 5 C. pen.
În mod just a reținut prima instanță că faptul că anterior comiterii infracțiunilor, inculpatul se bucura de o bună reputație așa cum rezultă și din înscrisurile în circumstanțiere atașate la dosarul cauzei, însă faptul că este o persoană bine integrată în societate, nu pot avea valoarea unor circumstanțe atenuante în condițiile în care funcția deținută implica, cel puțin din punct de vedere moral, întrunirea cumulativă a tuturor acestor circumstanțe și a dispus condamnarea inculpatului B.M. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257, alin. 1 C. pen. de la 1969 raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție (în forma anterioară modificării prin Legea nr. 187/2012), cu aplicarea art. 41, alin. 2 C. pen. de la 1969 (2 acte materiale), totul cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen., în condițiile în care limitele de pedeapsă se încadrează între 2 și 10 ani, iar inculpatul a mai fost condamnat anterior pentru fapte similare.
Curtea a apreciat că prima instanță a dat dovadă de un exces de toleranță față de inculpatul B.M., aplicându-i o pedeapsă apropiată de limita minimă, deși tot prima instanță a fost cea care a constatat că inculpatul are un comportament infracțional structurat, comițând anterior fapte de același gen și folosind același mod de operare.
Aplicând regulile concursului de infracțiuni și constatând că infracțiunea dedusă judecății în prezenta cauză și pentru care s-a dispus condamnarea este concurentă cu infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa principală de 3 ani închisoare prin Sentința penală nr. 61/26.05.2016 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, definitivă prin Decizia penală nr. 434/A14.12.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 36, alin. 2 C. pen. de la 1969 raportat la art. 33, alin. 1, lit. a C. pen. de la 1969 și art. 34 alin. 1, lit. b C. pen. de la 1969, totul cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen., prima instanță a contopit cele două pedepse și a aplicat acestuia pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, apreciind că este utilă menținerea beneficiul liberării condiționate acordat inculpatului prin Sentința a nr. 1599/06.12.2018 a Judecătoriei Vaslui, definitivă prin Decizia penală nr. 13/DC din 30.01.2019 pronunțată de Tribunalul Vaslui.
Curtea nu și-a însușit concluziile judecătorului fondului, care a apreciat că, față de cei 9 ani care au trecut de la data săvârșirii faptei, a fost diminuat pericolul social al acesteia, fiind satisfăcătoare luarea în considerare a acestei durate, prin aplicarea unei reduceri de pedeapsă „exprese și cuantificabile” (cauza Beck contra Norvegiei), ori cel puțin în ceea ce privește modalitatea de individualizare a executării pedepsei, în caz contrar, impunându-se anularea beneficiului liberării condiționate, inculpatul fiind reîncarcerat pentru executarea restului rămas până la împlinirea duratei pedepsei de 3 ani.
În cauza de față nu este aplicabilă instituția anulării liberării condiționate, nici ca situație de fapt, dar nici prin raportare la dispozițiile Codului penal anterior, care au fost considerate, pe bună dreptate, mai favorabile inculpatului. Curtea a reamintit că instituția anulării liberării condiționate este specifică noului cod penal. Ca situație în care se află inculpatul, Curtea a apreciat că motivele pentru care prima instanță a menținut beneficiul liberării condiționate nu sunt apte să justifice o astfel de măsură, însă neexistând un apel în defavoarea inculpatului, a menținut soluția primei instanțe sub acest aspect.
Referitor la inculpatul U.D., prima instanță a reținut că acesta are vârsta de 57 de ani, iar în intervalul 2012-2016 a fost deputat în Parlamentul României, fiind condamnat anterior la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea executării în condițiile art. 81 C. pen. de la 1969 pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție prin Sentința penală nr. 427/26.05.2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, definitivă prin Decizia penală nr. 119/12.06.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fapta fiind concurentă cu cea dedusă judecății în prezenta cauză, iar că inculpatul R.I. are vârsta de 59 de ani, studii superioare este pensionar și nu are antecedente penale.
Prima instanță a reținut că, în privința celor doi inculpați există un risc scăzut de reiterare a conduitei infracționale, dispunând condamnarea fiecăruia dintre inculpații U.D. și R.I. la câte o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență, prevăzută de art. 292, alin. 1 C. pen. raportat la art. 6, din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu referire la art. 308 C. pen., totul cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen., pedeapsă care se află la limita minimă prevăzută de Codul penal, infracțiunea de cumpărare de influență pedepsindu-se cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Deși inculpatul U.D. a mai fost condamnat anterior la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiționatǎ a executǎrii pedepsei prin Sentința penalǎ nr. 427/26.05.2019 pronunțatǎ de de Înalta Curte de Casație și Justiție, definitivǎ prin Decizia penalǎ nr. 119/12.06.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prima instanță a ales modalitatea de individualizare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, apreciind că pronunțarea condamnării și aplicarea pedepsei constituie un avertisment suficient pentru pentru a-i determina ca, pe viitor, să se abțină de la comiterea de alte fapte antisociale, existând suficiente elemente pentru a se aprecia, în mod rezonabil, că inculpații, chiar fără executarea efectivă a pedepsei cu închisoarea aplicate, nu vor mai săvârși și alte infracțiuni.
Curtea a observat că prima instanță a oferit suficientă clemență acestui inculpat, nemaifiind necesară și de fapt nici posibilă o reducere a pedepsei sau o altă modalitate de individualizare, mai ușoară.
Față de cele arătate mai sus, apelurile formulate de inculpații B.M., U.D. și R.I. sunt nefondate, și au fost respinse, conform dispozițiilor art. 421 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală.
(...)
În soluționarea prezentei contestații în anulare Curtea de Apel Bacău constată următoarele:
Fapta pentru care a fost condamnat contestatorul U.D. a fost comisă în perioada iulie -august 2011 când a promis, resoectiv în perioada august-noiembrie 2011 când ai-a dat lui B.M. suma d 824 000 lei, și a fost încadrată în infracțiunea de infracțiunii de cumpărarea de influență prev. de art. 292 alin 1 C.pen. cu aplic art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 308 Cpen pedepsită cu închisoarea de la 1 (un) an și 4 luni la 4 ani și 8 luni, ceea ce atrage un termen de prescripție a răspunderii penale de 5 ani, conform prevederilor art. 154 alin. 1 lit. d C.pen.
Rezultă că până la data pronunțării deciziei contestate, anume 06.07.2020, acest termen s-a împlinit, anume la 30.11.2016.
Acest lucru a fost posibil deoarece în perioada 25.06.2018 - 02.06.2022 nu a existat nicio cauză de întrerupere a prescripției răspunderii penale în fondul legislativ activ, iar pentru situația juridică a lui U.D. aceasta se constituie în legea penală mai favorabilă.
Inexistența vreunei cauze de întrerupere a fost determinată de apariția Deciziei nr. 297/2018 a Curții Constituționale, prin care s-a constatat că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea „oricărui act de procedură în cauză”, din cuprinsul dispozițiilor art.155 alin. 1 C.pen., este neconstituțională. Astfel, reținând lipsa de previzibilitate a textului legal criticat, Curtea a constatat, la finele considerentelor sale, că „soluția legislativă anterioară, prevăzută la art.123 alin.1 din Codul penal din 1969, îndeplinea condițiile de previzibilitate impuse prin dispozițiile constituționale analizate în prezenta cauză, întrucât prevedea întreruperea cursului prescripției răspunderii penale doar prin îndeplinirea unui act care, potrivit legii, trebuia comunicat, în cauza în care persoana vizată avea calitatea de învinuit sau inculpat” (parag. 34).
În continuare, prin Decizia nr. 358/2022, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art.155 alin. 1 C.pen. sunt neconstituționale, în întregime, ocazie cu care a reținut că decizia sa anterioară „împrumută natura juridică a unei decizii simple/extreme întrucât... a sancționat unica soluție legislativă” (parag. 61) și a constatat că „ansamblul normativ în vigoare nu oferă toate elementele legislative necesare aplicării previzibile a normei sancționate” (parag. 72), iar „pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale” (parag. 73), subliniind, în final, că „rațiunea care a stat la baza pronunțării Deciziei nr.297 din 26 aprilie 2018 nu a fost înlăturarea termenelor de prescripție a răspunderii penale sau înlăturarea instituției întreruperii cursului acestor termene, ci alinierea dispozițiilor art.155 alin.(1) din Codul penal la exigențele constituționale” (parag. 74).
Prin O.U.G. nr. 71/2022 s-a modificat textul art. 155 alin. 1 C. pen., în sensul că „Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului.”, formulare identică cu cea din Codul penal anterior.
În sfârșit, ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT ÎN MATERIE PENALĂ, prin Decizia nr. 67/25 octombrie 2022 a stabilit următoarele:
1. Normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din Codul penal, cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție și art. 5 din Codul penal.
2. Instanța care soluționează contestația în anulare, întemeiată pe efectele deciziilor Curții Constituționale nr. 297/26.04.2018 și nr. 358/26.05.2022, nu poate reanaliza prescripția răspunderii penale, în cazul în care instanța de apel a dezbătut și a analizat incidența acestei cauze de încetare a procesului penal în cursul procesului anterior acestei din urmă decizii.
Față de toate aceste considerente Curtea de Apel Bacău constată că, anterior deciziei contestate s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale, că prin această decizie nu a fost analizată prescripția răspunderii penale, astfel că se impune desființarea ei în parte, rejudecarea apelului formulat de apelantul - inculpat U.D. și încetarea procesului penal pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărarea de influență prev. de art. 292 alin 1 C.pen. cu aplic art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 308 C.pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

În baza art.432 alin.1 C.pr.pen., admite contestația în anulare formulată de contestatorul U.D. și dispune desființarea în parte a deciziei penale 573/06.07.2020 a Curții de Apel Bacău, pronunțată în dosarul nr. 5282/110/2017 al Curții de Apel Bacău.
În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p admite apelul formulat apelantul - inculpat U.D. împotriva sentinței penale nr. 351/D/2019 din 13.11.2019, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 5282/110/2017.
Desființează în parte sentința apelată, cu privire la inculpatul U.D. reține cauza spre rejudecare și în fond:
În baza art.17 alin.2 c.pr.pen., raportat la art.16 alin.1 lit.f c.pr.pen., încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului U.D. - fiul lui (...), studii superioare, profesia inginer, fără loc de muncă, cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărarea de influență prev. de art. 292 alin 1 Coen cu aplic art. 6 din Lgea nr. 78/2000 cu referire la art. 308 Cpen., întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.
Dispune anularea tuturor formelor de executare
Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale nr. 573/06.07.2020 a Curții de Apel Bacău, care nu sunt contrare prezentei decizii.
În baza art.275 alin.3 c.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată azi, 15.03.2023, prin punerea la dispoziția părților, a persoanei vătămate și a procurorului, prin mijlocirea grefei instanței.

Președinte,	Judecător, (...)
(...)	(...)
	Grefier,
	(...)

Red. decizie H. I.L.

Red. decizie J.P.M./G.A.C.

Tehnored. G.A.C./P.G. 15.03.2023

4 ex.