Nr. 345/05 iunie 2005
P R E C I Z A R E
Biroul pentru relaţii cu presa este împuternicit să facă următoarele precizări:
Parchetul Naţional Anticorupţie a avut spre instrumentare dosarul penal 87/P/2004 privind modul de privatizare a societăţii IPRS Băneasa, efectuând acte premergătoare urmăririi penale faţă de mai multe persoane, oameni de afaceri şi funcţionari APAPS, cu privire la săvârşirea atât a unor fapte de corupţie cât şi cu privire la alte infracţiuni.
Cercetările au fost efectuate constant de procurorii de caz, pe baza unui plan minuţios de anchetă şi au fost de natură a scoate la iveală o serie de nereguli în procesul de privatizare a societăţii respective.
Urmare probatoriului administrat, s-a constatat, însă, că în speţă sunt întrunite elementele unor infracţiuni care nu ar intra în competenţa materială a Parchetului Naţional Anticorupţie. După cum se ştie, Parchetul Naţional Anticorupţie este o structură a Ministerului Public specializată exclusiv în investigarea faptelor de corupţie, celelalte infracţiuni revenind spre instrumentare altor unităţi de Parchet.
Pentru aceste motive, procurorii au dispus soluţia legală în ceea ce priveşte faptele pentru care erau strict competenţi a se pronunţa şi, corelativ, conform procedurii penale, au dispus, de îndată, declinarea cauzei la Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie spre continuarea şi finalizarea cercetărilor.
Nu este lipsit de importanţă a sublinia că dosarul 87/P/2004 a conţinut nouă volume de probe, strânse de procurorii Parchetului Naţional Anticorupţie, şi că, după declinare, în septembrie 2004, la Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a stat la baza învinuirii omului de afaceri Omar Hayssam, în aprilie 2005.
De asemenea, trebuie precizat că procurorii Parchetului Naţional Anticorupţie au descoperit elemente certe ale unor fapte penale, materialul probator administrat stând la baza dispunerii unor măsuri de către colegii procurori din PICCJ. (Acest aspect se regăseşte expus, pe larg, în ordonanţa de declinare.)
Nu în ultimul rând, este evident faptul că procurorii Instanţei Supreme şi-au însuşit soluţia procurorilor Parchetului Naţional Anticorupţie, câtă vreme, până la această dată, nu au constatat elemente de natură a declanşa un conflict negativ de competenţă.
Iată de ce, după analizarea întregului material probator, nu se poate reţine că procurorii Parchetului Naţional Anticorupţie „l-ar fi exonerat” de răspundere pe unul sau altul dintre cei cercetaţi, ci, dimpotrivă, probele administrate de Parchetul Naţional Anticorupţie au stat la baza declanşării urmăririi penale.
Mai mult, faptul că cele două structuri ale Ministerului Public – P.N.A. şi PICCJ – au contribuit, în limitele competenţelor conferite prin lege, la aflarea adevărului este unul evident, chiar dacă, în baza aceloraşi competenţe, măsurile procesuale au fost dispuse doar de colegii procurori din Parchetul General.
Este de menţionat şi faptul că dosarul a fost instrumentat neîntrerupt şi cu profesionalism atât de procurorul Adriana Cristescu cât şi de procurorul şef Vasile Ioniţă, cel care, ulterior delegării procurorului Cristescu la Serviciul Anchete Speciale Secţiei I din P.N.A. şi, apoi, la PICCJ, a dispus soluţia legală în cauză.
De altfel, toate cauzele importante aflate în instrumentarea procurorilor Parchetului Naţional Anticorupţie sunt analizate cu atenţie şi responsabilitate de echipe mixte de anchetă, formate de 2 – 3 procurori, ofiţeri de Poliţie judiciară şi specialişti (lucru realizat şi în această speţă) tocmai pentru a se evita soluţii arbitrare sau nelegale şi pentru a se dispune măsuri temeinice, în limitele de competenţă ale instituţiei.
BIROUL PENTRU RELAŢII CU PRESA