DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE
CautăfacebookROEN A- ÷ A+
IMPARȚIALITATE·INTEGRITATE·EFICIENȚĂ

Document finalizat


Cod ECLI ECLI:RO:ICCJ:2022:045.000175

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
SECȚIA PENALĂ


Decizia nr. 175/A Dosar nr. 2511/1/2021

Ședința publică din 23 septembrie 2022

Completul compus din:

(...) – Președinte
(...) – Judecător
(...) – Judecător

(...) – Magistrat - asistent


Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție a fost reprezentat de procuror (...).

Pe rol pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Pitești și de inculpatul I.I. împotriva sentinței penale nr. 87/F din 7 septembrie 2021 a Curții de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 140/46/2020.
Dezbaterile au avut loc în ședința din 08 septembrie 2022, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 22 septembrie 2022, și, ulterior, la data de 23 septembrie 2022, când, în aceeași compunere, a dispus următoarele:

ÎNALTA CURTE,


Asupra apelurilor de față;
În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 87/F din 07 septembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art.291 C.pen. raportat. la art.6 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.75 alin.2 lit. b) C.pen., a fost condamnat inculpatul I.I., (fiul lui (...), născut la (...), domiciliat în (...), CNP (...)) la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
I-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a), b) și g) C.pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita profesia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii) pe o perioadă de 2 ani.
În baza art.91 C.pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
În baza art. 92 C.pen., a fost fixat un termen de supraveghere de 2 ani.
Pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 93 alin.1 lit.a) – e) C.pen., astfel:
-să se prezinte la Serviciul de probațiune Argeș, la datele fixate de acesta;
-să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
-să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
-să comunice schimbarea locului de muncă;
-să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. 2 C.pen., s-a impus inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune.
Pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Primăriei Pitești sau Consiliului local Pitești.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.96 C.pen.
În baza art. 404 alin. 4 lit. a) C.pr.pen. și art.72 C.pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului reținerea și arestul la domiciliu, de la data de 21.01.2020, până la data de 31.03.2020.
În baza art.404 alin. 4 lit. b) C.pr.pen. și art.208 alin. 5 C.pr.pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii controlului judiciar sub puterea căreia s-a aflat inculpatul I.I. și a fost menținută măsura preventivă.
În baza art.291 alin.2 C.pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 5.000 lei.
În baza art.404 alin.4 lit. c) C.pen., a fost menținută măsura sechestrului asigurător instituită asupra tuturor bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului I.I. până la concurența sumei de 5.000 lei, prin Ordonanța nr. 62/P/2019 din 29.01.2020.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Pitești emis în dosarul nr. 62/P/2019, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului I.I. pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. 1 C.pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Totodată, s-a dispus clasarea cauzei față de numitul S.R., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de cumpărare de influență, prevăzută de art. 292 alin. 1 C.pen. raportat la art. 6 din Legea nr.78/2000.
Sub aspectul situației de fapt, în actul de sesizare, s-a reținut că, inculpatul I.I., avocat definitiv în Baroul Argeș, în noaptea de 30.09.2019- 01.10.2019, în jurul orelor 01:00, în cadrul discuțiilor purtate prin convorbiri telefonice, mesaje scrise în cadrul aplicației WhatsApp și mesaje de tip SMS, i-a pretins în mod direct martorului S.R. suma de 2.000 euro, lăsând să se creadă că are influență asupra membrilor completului de judecată din cadrul Curții de Apel Pitești care judeca apelul în dosarul penal nr. 3162/280/2019, cauză în care S.R. primise la instanța de fond o condamnare la pedeapsa închisorii cu executare, promițându-i acestuia că îi va determina pe membrii completului de judecată să pronunțe o soluție favorabilă, de condamnare cu suspendare. Totodată, în considerarea discuțiilor anterioare, în ziua de 01.10.2019, în jurul orelor 19:00, inculpatul I.I. a primit de la martorul denunțător S.R. suma de 5.000 lei, ca parte din suma de 2.000 euro pretinsă anterior.
Astfel, la data de 10.10.2019, organele de cercetare penală ale poliției judiciare din cadrul I.P.J. Dâmbovița - Poliția orașului Găești s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 291 C.pen., constând în aceea că numitul S.R., condamnat într-un dosar penal de către Judecătoria Pitești, a purtat discuții telefonice cu avocatul I.I., din cadrul Baroului Argeș, discuții în care avocatul i-a pretins lui S.R. suma de 2.000 de euro, pentru ca acesta să primească o pedeapsă cu suspendare, întrucât „dosarul a picat la un anumit complet”.
S-a arătat că, aceste aspecte au rezultat din discuțiile telefonice ale numitului S.R., interceptate în dosarul penal cu numărul 851/P/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Găești. Sesizarea din oficiu a organelor de cercetare penală a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Găești, sub nr. 2013/P/2019.
Prin ordonanța nr. 2013/P/2019 din 10.10.2019 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Găești, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a dosarului anterior menționat în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, considerat organ competent pentru efectuarea urmăririi penale.
Prin ordonanța nr. 523/P/2019 din 11.10.2019 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a dosarului anterior menționat în favoarea D.N.A. - Serviciul Teritorial Pitești.
Dosarul a fost înregistrat la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești la data de 04.11.2019, sub nr. 62/P/2019.
Ulterior, la data de 22.11.2019, cu ocazia audierii în calitate de martor în dosarul penal nr. 62/P/2019, numitul S.R. a sesizat organelor de urmărire penală (denunț implicit) faptul că după ce a avut discuțiile telefonice cu avocatul I.I., în ziua următoare, a mers la cabinetul avocatului și i-a oferit acestuia suma de 5.000 lei, ca parte din suma de 2.000 euro solicitată anterior de avocat, iar avocatul I.I. a primit suma respectivă și a pus-o într-un plic.
Instanța de fond a prezentat, în continuare, situația de fapt descrisă la Capitolul III din cuprinsul actului de sesizare referitoare la pretinderea sumei de 2.000 euro de către inculpatul I.I. și primirea sumei de 5.000 lei de către inculpatul I.I..
Situația de fapt reținută prin rechizitoriu a fost probată în faza de urmărire penală pe baza următoarelor mijloace de probă: vol. I d.up.- extras portal.just.ro, privind dosarul nr. 3162/280/2019 ( filele 38-44); înscrisuri, în copie, dosar nr. 3162/280/2019, înaintate de Curtea de Apel Pitești ( filele 50-73); declarații martor S.R. (filele 82-100); raport de constatare criminalistică privind detecția comportamentului simulat (filele 109-115); declarații martor C.V. (filele 116-122); declarație martor S.M. (filele 123-128); declarații martor S.V. (filele 129-135); declarații martor S.D. ( filele 136-139); declarații inculpat I.I. (filele 148-151, 155-157, 165-167); vol. II: proces-verbal de redare convorbiri telefonice din data de 15.01.2020 (filele 89-99); proces-verbal de redare convorbiri telefonice în limba rromani din 31.01.2022 (filele 109-115); proces-verbal de redare convorbiri telefonice din 03.02.2020 (filele 119-121); proces-verbal de ridicare și punere la dispoziție telefon mobil aparținând lui S.R. și planșă foto anexă (filele 123-130); procese-verbale de percheziție informatică telefon mobil S.R. (filele 147-195); vol. III: proces-verbal de percheziție domiciliară la locuința inculpatului I.I. și planșă foto (filele 27-38); proces-verbal de percheziție domiciliară la sediul cabinetului de avocat al inculpatului I.I. și planșă foto (filele 39-53); proces-verbal de percheziție auto și planșă foto (filele 54-57); procese-verbale de percheziție informatică telefoane mobile inculpat I.I. (filele 73-89); adresă și înscrisuri aferente privind persoanele care l-au vizitat pe S.R., înaintate de Penitenciarul Mioveni (filele 92-97); proces-verbal de verificare a listingurilor postului telefonic utilizate de inculpatul I.I., (filele 113-115); vol. IV: proces-verbal de verificare a înscrisurilor ridicate la percheziția domiciliară (filele 3-5); copie contract de asistență juridică pentru S.R. (fila 6); copie agendă personală inculpat I.I. (filele 7-160); copie Registru de încasări și plăți avocat I.I. (filele 161-175); copie chitanțe fiscale avocat I.I. (filele 176-319);
S-a mai arătat în rechizitoriu, că prin ordonanța nr. 62/P/2019 din 22.11.2019, s-a dispus extinderea urmăririi penale cu privire la săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. 1 C.pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, în legătură cu primirea sumei 5.000 de lei de către I.I. și cumpărare de influență, prevăzută de art. 292 alin. 1 C.pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, în legătură cu darea sumei de 5.000 lei de către numitul S.R..
Astfel, s-a reținut că, potrivit probatoriului administrat la dosar rezultă cu certitudine că, la data de 01.10.2019, martorul S.R. a remis inculpatului I.I., iar inculpatul a primit, suma de 5.000 lei. Suma a fost remisă în contextul în care inculpatul I.I. a promis martorului S.R. că îi va determina pe membrii completului de judecată din cadrul Curții de Apel Pitești, asupra căruia inculpatul a lăsat să se creadă că are influență, să pronunțe o soluție favorabilă de condamnare cu suspendare cu privire la un apel formulat de S.R. în dosarul penal nr. 3162/280/2019 în care S.R. primise la instanța de fond o condamnare la pedeapsa închisorii cu executare.
S-a mai reținut de către procuror că această faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de cumpărare de influență prevăzută de art. 292 alin. 1 C.pen., raportat la art. 6 din Legea nr.78/2000 însă, potrivit dispozițiilor art. 292 alin. 2 C.pen., făptuitorul nu se pedepsește dacă denunță fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta.
Denunțul a fost formulat de S.R. cu ocazia audierii din data de 22.11.2019, înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat pe o altă cale cu privire la această faptă. Sesizarea din oficiu a organelor de cercetare penală din cadrul I.P.J. Dâmbovița - Poliția orașului Găești a vizat doar pretinderea sumei de 2.000 euro de către avocatul I.I., fără a exista vreun indiciu cu privire la darea sau primirea unei sume de bani în scopul traficării influenței.
În consecință, prin rechizitoriu, s-a dispus clasarea cauzei față de numitul S.R., pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență, prevăzută de art. 292 alin. 1 C.pen., raportat la art. 6 din Legea nr.78/2000, întrucât există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege.
Ulterior sesizării instanței cu rechizitoriul, măsura preventivă a arestului la domiciliu, dispusă față de inculpat în faza de urmărire penală, a fost înlocuită cu măsura controlului judiciar, fiindu-i impuse acestuia restricții menite să asigure buna desfășurare a procesului pendinte, precum deplasarea sa pe o anumită rază teritorială și interdicția de a lua legătura cu martorii propuși spre audiere.
Prin încheierea din 05.06.2020 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Pitești, în dosarul nr. 140/46/2020/a1 au fost respinse, ca nefondate, cererile și excepțiile invocate de inculpatul I.I., instanța constatând că a fost legal sesizată prin rechizitoriu.
În cursul cercetării judecătorești au fost audiați martorii S.R. (filele 73 – 75, vol.I), S.D., S.V. (filele 110 – 112, vol.I), L.I.M. (f.70, vol. al II-lea), S.R., f.113, vol. al II-lea) și inculpatul I.I. ( filele 114, 115, vol II), au fost solicitate înregistrările video din stația OMV (...), a fost respinsă proba cu expertiză criminalistică solicitată de apărare, cu obiectivele arătate în scris (f.166, vol.I), pentru considerentele menționate în încheierea de ședință din 23.04.2021 (filele 40, 41 vol. II).
Analizând ansamblul probator administrat în cauză, Curtea de Apel Pitești a reținut următoarele:
Potrivit art.291 Cod penal, pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public și care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani. Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării*), iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.
Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii, elementul material se poate realiza prin mai multe modalități alternative, și anume: pretinderea, primirea sau acceptarea de promisiuni, pentru realizarea acestuia fiind necesară îndeplinirea unor cerințe esențiale: fapta să aibă ca obiect bani sau alte foloase patrimoniale sau nepatrimoniale; făptuitorul să aibă o influență reală sau să lase să se creadă că are influență asupra funcționarului public; făptuitorul să promită că îl va determina pe funcționarul public să îndeplinească un act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, chiar dacă această promisiune nu este îndeplinită ulterior ori actul nu este efectuat; fapta să fie săvârșită înainte sau concomitent cu îndeplinirea actului ce intră în atribuțiile de serviciu ale funcționarului asupra căruia este traficată influența.
Existența infracțiunii de trafic de influență nu presupune o influență reală a inculpatului asupra unui funcționar, pentru a-l determina pe acesta din urmă să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, însă este necesar ca influența pe care lasă să se creadă că o are făptuitorul să privească un funcționar determinat sau indicat generic de natura influenței ce urmează să fie exercitată, care are atribuții în îndeplinirea actului pentru care făptuitorul a primit bani ori alte foloase.
În consecință, trebuie să existe legătură de cauzalitate între primirea foloaselor respective și promisiunea exercitării influenței, pretinse sau reale. În cazul în care primirea de bunuri se face anterior solicitării intervenției, fără legătură cu intervenția solicitată, conduita celui acuzat, indiferent cât de imorală ar fi, nu se înscrie în sfera obiectivă a infracțiunii de trafic de influență.
Infracțiunea de trafic de influență se consumă prin săvârșirea oricăreia dintre acțiunile tipice prevăzute alternativ în norma de incriminare (primirea ori pretinderea de bani ori de alte foloase sau acceptarea de promisiuni, de daruri, săvârșite de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu.
Deși nu are relevanță dacă pretinderea folosului a fost satisfăcută, nici dacă acceptarea promisiunii unor foloase a fost urmată de prestarea acestora, Curtea a arătat că pentru existența ilicitului penal este necesar să se probeze, din punct de vedere al laturii obiective: 1. actul pe care inculpatul urma să îl determine prin influența sa; 2. primirea sau acceptarea de foloase în legătură cu exercitarea influenței; 3. legătura dintre exercitarea influenței pretinse sau reale și pretinderea/ primirea/acceptarea bunurilor.
Astfel, s-a menționat că, din punct de vedere al laturii subiective, trebuie probate elementele de fapt care conduc la concluzia că persoana acuzată a urmărit primirea de foloase având sau lăsând să se creadă că are influență asupra unui funcționar pentru ca acesta să își exercite într-un anumit mod atribuțiile de serviciu.
Făcând trimitere la jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală (decizia penală nr. 376/2013), Curtea a arătat că, nu este relevant dacă intervenția s-a produs sau nu, dacă a fost sau nu reală, însă pentru existența laturii obiective a traficului de influență este necesar ca probele să indice influența pe care inculpatul o avea sau lăsa să se creadă că o avea asupra unui funcționar și care este actul care intră în atribuțiile de serviciu ale unui funcționar pe care inculpatul urma să îl determine să facă ori să nu facă, iar din punct de vedere al laturii subiective, elementele de fapt care duc la concluzia că persoana acuzată a urmărit primirea de foloase, lăsând să se creadă că are influență asupra unui funcționar, pentru ca acesta să își exercite într-un anumit mod atribuțiile de serviciu. Invocarea influenței, direct sau indirect, trebuie să fie determinantă pentru primirea foloaselor.
Totodată, s-a precizat că, atunci când influența nu este reală, trebuie să fie posibilă și credibilă, și nu irealizabilă sau absurdă, imposibil de a exista și de a avea efect. Persoana cumpărătorului de influență trebuie să aibă un interes real – indiferent dacă este legitim sau nelegitim – în legătură cu acel act al funcționarului (M. Udroiu, Drept penal. Partea specială, Ed. A IV-a, Ed. C.H.Beck, 2017, pag.481).
Sub aspectul situației de fapt, în urma examinării materialului probator, instanța de fond a reținut că, inculpatul I.I., în calitate de avocat al denunțătorului S.R., l-a contactat inițial prin apel telefonic pe clientul său în noaptea de 30.09.2019/01.10.2019, în jurul orelor 01:00 și, în cadrul discuțiilor purtate, i-a cerut suma de 2.000 euro, promițându-i că va interveni la completul de judecată din cadrul Curții de Apel Pitești pentru a-i obține o soluție favorabilă, de condamnare cu suspendare, în dosarul în care S.R. primise la instanța de fond o condamnare la pedeapsa închisorii cu executare, lăsând să se creadă că are influență asupra membrilor completului de judecată. Discuțiile din noaptea respectivă au fost purtate prin convorbiri telefonice, mesaje scrise în cadrul aplicației WhatsApp și mesaje de tip SMS.
Convorbirile telefonice purtate pe numărul de telefon (...), utilizat de martorul S.R., au fost legal interceptate și înregistrate în cadrul dosarului penal nr. 851/P/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Găești, în baza mandatului de supraveghere tehnică nr. 46/UP/31.07.2019, emis de Judecătoria Găești.
În cadrul convorbirilor telefonice, inculpatul I.I. și martorul S.R. au purtat următoarele discuții: I.I.: Fii atent ce-ți spun..... și înțelegi printre rânduri. S.R.: Da. I.I.: Sunt la OMV Petrom. Vino cu două mii de Euro și scapi de pușcărie. S.R.: Eu? I.I.: Poți să faci asta sau nu ? S.R.: Da! I.I.: Păi zi! că acum că ... am vorbit și ...S.R.: Din ăia 2 ani jumate! I.I.: Omule iți dă cu sus... cu suspendare să nu crezi că... S.R.: Stai un pic acuma. Hai că vin acuma. I.I.: Păi spune-mi că ...S.R.: Deci la ora asta nu am banii. Mâine dacă e, fac rost. I.I.: Am înțeles. Păi discuția era în seara asta. S.R.: Deci dacă vreți acuma vin să vorbesc cu dumneavoastră, dar.. I.I.: Păi nu, n-are sens, că dacă n-ai ăsta nu pot să.... nici eu nu pot să spun mai departe că... S.R.: Era garantat sută la sută ? I.I.: Da. Era garantat, deci nu...., cu suspendare, deci să nu crezi că scapi basma curată. ...I.I.: Deci și bă ... încă o dată, oferta e în seara asta. S.R.: Haide-ți că sun acum. I.I.: C-am vorbit și a picat la un complet..... Hai! că să nu mai discutăm că nu îmi place să....
Deși, potrivit declarației martorului S.R., discuțiile purtate prin mesaje scrise în aplicația WhatsApp au fost în mare parte șterse imediat de către avocatul I.I., martorul a capturat o imagine a ecranului telefonului (tip screenshot), conțințând următoarea discuție: S.R.: Vorbiți cu ei maine se rezolva varog din suflet si aveti si dumnea voastra 500 de euro. I.I.: Sună-mă mâine dimineață. Cu 2500 cash. După ora 10. Când se trezesc. Dacă nu ai banii spune-mi din timp. Să nu mă mai în situația în care m-ai pus la notar. La notar că la notar dar aici nu mă joc...(...) I.I.: Ai grijă că telefonul îți este ascultat. Dar convorbirea cu avocatul nu poate fi folosită ca mijloc de Probațiune. Este protejată de lege.
De asemenea, un mesaj de tip SMS, păstrat sub forma unei fotografii a ecranului telefonului, relevă că avocatul spune următoarele: I.I.: Oferta a fost făcută. Acum așteptăm la Mila Domnului! Ceea ce nu îmi place. Pentru că mie nu îmi place să pierd.
Aceste mesaje fotografiate au fost prezentate organelor de urmărire penală de către martorul S.R., fiind evidențiate și de percheziția informatică efectuată asupra telefonului mobil pe care martorul l-a pus la dispoziția organelor judiciare, marca Samsung A6, de culoare argintiu, având pe spate inscripțiile ”SAMSUNG” și ”DUOS”, cu seria (...).
Potrivit procesului verbal de percheziție informatică, instanța de fond a reținut că, în agenda telefonului martorului S.R. figura numele Avocat I., cu numărul de telefon (...), de la care au fost primite apelurile și purtate conversațiile cu inculpatul, în noaptea de 30.09.2019/01.10.2019, mai sus-redate.
Totodată, din cuprinsul aceluiași proces-verbal de percheziție, instanța de fond a mai observat că cele două imagini tip fotografie au fost efectuate în data de 01.10.2019, ora 02:02:53 (captură a ecranului telefonului marca SAMSUNG A6 cu seria (...), asupra aplicației de masaje instant WhatsApp) și în data de 01.10.2019, ora 01:16:27 (captură a ecranului telefonului marca Samsung A6 cu seria (...), asupra aplicației de mesaje SMS). Acest număr de telefon, (...), cu care S.R. a purtat discuțiile respective, figurează pe pagina de internet a Baroului Argeș ca aparținând avocatului definitiv I.I., astfel cum rezultă din verificările efectuate și din celelalte acte efectuate în cauză (a se vedea filele 125 – 130 și 147 – 195 vol. al II-lea dosar de urm. penală).
Așa cum s-a arătat, inculpatul a negat că a purtat respectivele conversații cu martorul denunțător, iar prin cererea de probatoriu depusă la data de 25.03.2021 a solicitat expertizarea înregistrărilor depuse în sprijinul acuzațiilor ce i-au fost aduse de către INEC București (f.146, vol.I), pentru a fi identificate mijloacele tehnice (echipamente și suporți cu care au fost efectuate înregistrările audio), a se stabili dacă suporții tehnici pe care sunt imprimate înregistrările sunt originali și dacă înregistrările sunt autentice, dacă asupra înregistrărilor s-a intervenit prin ștergere, inserare sau alte elemente de montaj audio, să se determine dacă vocile înregistrate și identificate de organele de urmărire penală aparțin inculpatului, să se stabilească dacă, raportat la caracteristicile vocii sale și la mijloacele tehnice folosite, dacă aceasta ar fi putut fi prelucrată cu softuri audio speciale, să se stabilească dacă conținutul convorbirilor interceptate este redat în mod fidel, care este marja de eroare a metodei folosite pentru expertizare și fundamentul științific al acesteia.
Inculpatul, în susținerea cererii, a arătat că ar fi radical schimbate caracteristicile vocii sale în cadrul discuțiilor din noaptea de 30.09/01.10.2019, față de cele ale vocii sale din ziua de 30.09.2019, respectiv din seara de 01.10.2019, vocea fiind mult mai groasă, iar vorbirea incoerentă (fila 146, 147 vol.I).
Așadar, instanța de fond a dispus audierea în ședință publică a respectivelor înregistrări și, constatând că acestea nu conțin erori în activitatea de redare a conținutului convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate (nu există neconcordanțe evidente între semnalele acustice stocate pe suportul optic cu ocazia interceptării și înregistrării convorbirilor telefonice și semnele ortografice, ortoepice și de punctuație menționate în procesele-verbale de redare a convorbirilor interceptate și înregistrărilor, nu au fost identificate situații de inversare a conlocutorilor ale căror convorbiri telefonice au fost redate), că procesele-verbale de redare a respectivelor convorbiri nu conțin expresii, sintagme sau semne care să fi fost trecute de către lucrătorul care a ascultat convorbirile, rezultat al propriei interpretări a acestuia, a apreciat că nu există nicio suspiciune cu privire la autenticitatea înregistrărilor audio contestate. Nu au fost evidențiate semne de alterare, distorsionare, modificare, inserare de voci, intercalări de cuvinte, fraze sau alte elemente de contrafacere, adăugiri, ștersături, pe suportul de memorie externă, interceptarea convorbirilor dintre inculpat și martorul S.R. a fost efectuată în baza mandatului emis de judecător, iar transcrierea s-a făcut la scurt timp după înregistrare (filele 30 și următoarele vol. I dosar de urmărire penală).
Prima instanță a observat faptul că inculpatul a avut, cu ocazia convorbirii purtate în noaptea de 30.09- 01.20.2019, vocea mai groasă, iar vorbirea incoerentă, se explică prin aceea că anterior consumase alcool în cantități considerabile - după cum el însuși a declarat -, iar acest aspect reiese și din declarațiile martorului S.R. („confirm faptul că, așa cum am relatat și astăzi, mi-am dat seama că dl avocat I.I. era în stare de ebrietate și se înțelegea foarte bine că era beat, din felul în care vorbea” (fila 74 vol.I d.u.p).
Prin urmare, prima instanță a constatat că, este de necontestat că inculpatul s-a aflat în noaptea respectivă sub influența alcoolului, însă din modul cum au decurs discuțiile telefonice și scrise purtate de acesta cu martorul S.R. rezultă că pretinderea sumei de bani a fost fermă și conștientă, fiind făcută cu scopul de traficare a influenței. Conștientizarea de către inculpat a caracterului infracțional al pretinderii sumei de bani rezultă și din modul cum acesta îi atrage atenția lui S.R. prin mesajul scris în aplicația WhatsApp și anume: ”Ai grijă că telefonul îți este ascultat. Dar convorbirea cu avocatul nu poate fi folosită ca mijloc de Probațiune. Este protejată de lege” – f.126 vol.al II-lea dosar de urm. penală.
În ceea ce-l privește pe denunțător, instanța de fond a arătat că, acesta a avut, într-adevăr, temerea că ar putea fi „o măgărie” și că domnul avocat urmărește să păstreze banii pentru sine (motiv pentru care s-a protejat, efectuând fotografiile tip screenshot ce conțin mesajele incriminatoare – „așa cum am declarat anterior, eu am crezut că este o manevră ca să îmi ia banii inculpatul, pentru că mi-am dat seama din discuția telefonică de faptul că acesta era băut. Am putut să îmi dau seama din vocea domnului avocat și din felul în care acesta vorbea că anterior consumase alcool, mai ales că mi-a cerut la telefon să-i aduc când vin la întâlnire la stația PECO și două sticle cu whisky (fila 73 verso dosar instanță, vol.I), dar a dat curs solicitării, încercând să facă rapid rost de suma de bani pretinsă și apelându-și, în acest scop, rudele și cunoscuții („Atunci, în seara aia și a doua zi, eu m-am gândit că dl avocat îi va da banii completului de judecată, altfel nu mă străduiam să fac rost, întrucât nu sunt nici eu bogat și nu dispun de suma aceasta” ( fila 73 verso paragraful ultim, vol.I dosar instanță).
În acest sens, au fost avute în vedere convorbirile telefonice care au avut loc între martorul S.R. și martorul S.M., convorbiri în care primul îi relatează secundului despre discuțiile cu avocatul: S.R.: Mă vărule să înnebunesc, m-a sunat avocatul să mă duc repede până la PECO că îmi dă cu suspendare. S.M.: Mă ce dracu! Ești nebun? S.R.: Să moară tatăl meu, acum un minut! S.M.: E!S.R.: ,,Vino acum în peco dacă ai banii, în două trei zile 2000 euro răspunde cineva că îți dă cu suspendare!” S.M.: Foarte bine! S.R.: trebuie să mă duc până în oraș acum! S.M.: Ce cauți în oraș acum? S.R.: Mi-a spus să mă duc să vorbesc cu el ! Să mă duc.. Să văd ce fac și plec în oraș...”.
De asemenea, prima instanța a apreciat relevantă și convorbirea purtată între S.R. și S.M. în dimineața zilei de 01.0.2019, în care cel din urmă îi atrage atenția lui S.R. să nu discute cu alte persoane despre ceea ce a stabilit cu avocatul, că poate fi ”dat în primire” și că astfel ”și-a închis toate drumurile”. Discuțiile purtate de cei doi relevă, în opinia instanței de fond, eforturile disperate făcute de S.R., pentru a procura suma de bani cerută de avocatul său, în scopul obținerii soluției favorabile: S.R.: Hai, mă! Lasă-mă în pace că sunt nervos! S.M.: Ă! S.R.: Să mor dacă știu vărule, zic să merg la ăsta la... cum dracu.., unde ai spus tu la Borlești! Mi-e că sunt dator la el și zice : ,,Nu-ți mai dau că ți-am dat pe ailalții” S.M.: Păi tu ce mai ai la el, nepoate? S.R.: Păi, nu mai am două mii de euro, de demult, de un an! Vorbisem cu ăsta a lu Ferdinand și i-am zis că mă duc să o las la el. S.M.: Du-te! S.R.: Avocatul mă așteptă în 40 de minute. S.M.: Care, Mocrat ?S.R.: Avocatul! (a se vedea și procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, filele 94 – 96 vol.I dosar de urm. penală).
Prima instanță a mai reținut că, inculpatul a persistat în rezoluția sa infracțională și, în ziua următoare, de 01.10.2019 (când nu se mai afla sub influența alcoolului) a primit de la denunțător suma de 5000 lei, ca fiind o parte din banii pe care urma să îi dea la completul de judecată, în schimbul unei soluții de suspendare a executării pedepsei închisorii (în acest sens, a se vedea procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice purtate după ora 19, conținând următoarele discuții: S.R.: Să trăiți! I.I.: Salut! Ce să faci ?S.R.: Vream să vă (neinteligibil) am puțină treabă. I.I.: Ă! Unde ești?S.R.: Pe la Bascov. I.I.: Bine, înainte..S.R.: Trebuie să mă duc până acasă și să mă întorc înapoi. I.I.: Bine, să iei încheierea aia, da ! S.R.: Da ! Vin pregătit, nu? I.I.: Cum ? S.R.: Să vin pregătit? I.I.: Da! Vino!”
Așadar, instanța de fond a reținut că inculpatul a primit suma de bani la care s-a referit martorul, cu ocazia audierii sale de procuror (filele 85 - 91, vol. I d.u.p.).
Totodată, s-a arătat că primirea celor 5.000 lei nu este contestată, însă acuzatul susține că i-au fost dați de denunțător spre păstrare, întrucât acesta din urmă, fiind jucător împătimit de barbut, s-a gândit că i-ar putea pierde la joc (fila 115 vol. II dosar instanță).
Această apărare a inculpatului a fost însă contrazisă vehement de martor, cum și de celelalte probe la care s-a făcut referire, din care rezultă fără urmă de îndoială că martorul nu dispunea de banii respectivi și că i-a procurat apelând la rude.
Deși apărarea pretinde că martorul a declarat împotriva avocatului său, supărat fiind că a fost consiliat să recunoască faptele și că a ajuns astfel la închisoare, din întreaga depoziție a martorului, dată în ședință publică, prima instanță a reținut că, departe de a se manifesta vindicativ, martorul regretă mai degrabă cele întâmplate („În final, menționez că îmi pare rău, nu am crezut că o să ajung aici și cred eu că și domnului avocat îi pare rău, era beat atunci când mi-a cerut banii” ( fila 73 verso, vol.I dosar instanță).
Astfel, prima instanță a apreciat că scopul pentru care banii au fost înmânați inculpatului transpare cu claritate și din discuția pe care acesta a purtat-o ulterior pronunțării deciziei Curții de Apel Pitești, denunțătorul cerându-i explicații avocatului său, pentru faptul că tocmai cei cărora le-au fost destinați banii l-au „bubuit” (a se vedea procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice din data de 03.10.2019, f.119 – 121 vol. al II-lea dosar de urm. penală; S.R.: Da cum domnu avocat se poate așa ceva, cum dracului! I.I.: păi mă... și eu sunt la fel de uimit ca...la fel ca tine S.R.: Da! Ce dracu mai... I.I.: Hai du-te la... că ne întâlnim la IPJ acolo. S.R.: Ce dracului! Tocmai ăia care credeam că nu ne fac nimic, ăia ne-au făcut de ne-au bubuit”). În continuare, S.R. îi cere inculpatului pe un ton imperativ să îi restituie banii: „Ăăăă... să-i ... îmi aduci 25 de milioane acolo și să-i dai ... lu frati-miu”.
S-a reținut că martorul C.V., văr al denunțătorului S.R., a declarat în faza de urmărire penală că, înainte de a fi R. condamnat, „am primit un telefon de la acesta și mi-a zis să-l duc cu mașina în oraș, că trebuie să dea bani la avocat. L-am luat pe R. de acasă și am mers împreună în Pitești, în Piața Ceair. În mașină, înainte de a ne întâlni cu avocatul, R. nu mi-a spus de ce vrea să dea banii, însă știam că are dosarul respectiv la Curtea de Apel. (...) R. i-a zis avocatului să-l ajute să îl scoată din treaba asta, iar avocatul i-a răspuns că o să facă tot posibilul să-l scape. (...) Am auzit despre acel avocat că este un avocat bun și face tot posibilul să-l scoată, înseamnă că are intrare la procurori sau judecători” f.116 – 119 vol.I dosar de urm. penală).
Astfel, s-a arătat că martorul S.M. a confirmat faptul că vărul său, S.R., i-a telefonat noaptea târziu, după discuția pe care o avusese cu avocatul său, în care acesta din urmă i-a spus lui R. că „se află la un restaurant cu niște colegi de-ai lui și că a vorbit despre acesta că poate să obțină o condamnare cu suspendare în dosarul în care era condamnat cu executare, însă pentru acest lucru trebuie să-i dea avocatului suma de 2500 euro sau suma de 250.000.000 lei vechi, această sumă fiindu-i necesară pentru a o înmâna procurorului sau președintelui de instanță care judeca dosarul. La acel moment, m-am bucurat, întrucât S.R. era fericit că nu mai face pușcărie în dosarul în care a fost condamnat cu executare (...) Precizez faptul că în dimineața zilei în care am vorbit cu S.R. la telefon, acesta m-a întrebat dacă pot să-l duc în oraș pentru a ridica banii, în vederea înmânării acestora avocatului I., spunând totodată că i-a trimis fratele acestuia din Germania suma de 5.000 lei. Nu știu cu cine s-a dus S.R. în oraș să ia banii trimiși de fratele acestuia, însă după ce acesta s-a întors acasă am vorbit cu S.R. la telefon și mi-a spus că a rezolvat problema, în sensul că a luat banii trimiși de fratele lui și i-a dus avocatului. Totodată, mi-a spus că îi mai trebuie și restul de bani pentru a rezolva totul, S.R. spunându-mi că pentru restul urmează să se împrumute” ( filele 123 – 125 vol. I d.u.p.).
S-a mai reținut că martorul S.D., fratele denunțătorului, a susținut că I.I. a fost și avocatul său, iar când a fost angajat ca avocat i-a spus că „dacă îi obține fratelui meu, S.R., o condamnare cu suspendare, o să-i dăm 1.000 de euro, după ce o să vedem condamnarea cu suspendare. (...) Înainte de a fi arestat fratele meu S.R., acesta mi-a spus că i-a dat avocatului I.I. suma de 5000 lei pentru a obține suspendarea sau pentru a se împăca cu partea vătămată, nu știu exact. În ziua în care a venit poliția să-l ia la arest, R. mi-a spus să merg la avocat să iau banii pe care îi dăduse, spunând că mai bine merge și execută pedeapsa, întrucât deja făcuse 9 luni de arest la domiciliu. Inițial am discutat la telefon cu fratele meu și acesta mi-a spus că a fost arestat 30 de zile. Atunci m-am dus, am luat haine și mâncare și m-am dus la Poliția Bascov, unde m-am întâlnit cu S.R.. Acolo, la Poliția Bascov, fratele meu mi-a spus să merg la avocat să iau banii. (...) Precizez că avocatul a restituit toți banii, în afară de 4 milioane lei vechi, pe care i-a oprit ca onorariu” ( filele136 – 139, vol.I d.u.p.)
Instanța de fond a mai arătat că martorul S.D., aflat și el în penitenciar, a fost audiat în ședință publică prin videoconferință. Acesta și-a menținut declarația dată anterior și a relatat că banii i-au fost dați domnului avocat I.I. „nu ca să-i dăm la judecător, ci pentru a-i da părților vătămate din dosarele noastre de furt. Declar că noi suntem hoți, dar dacă eram infractori și influențam judecătorul, nu mai eram la pușcărie. Fratele meu joacă barbut, aparate. Și eu i-am dat domnului avocat bani de la fratele meu, personal, pentru că fratele meu S.R. nu putea să părăsească controlul judiciar, banii fiindu-i dați domnului avocat pentru a le despăgubi pe părțile vătămate. Eu mă ocup cu furturi din auto, dar nu și cu trafic de influență, pentru că știu că așa ceva este infracțiune”. În cuprinsul aceleiași declarații, martorul susține că își menține în totalitate declarația dată în cursul urmăririi penale și că fratele său, care juca barbut, „i-a dat bani domnului avocat ca să-i țină, pentru că noi suntem infractori de furturi și dacă fratele meu juca banii la barbut nu mai avea cu ce să plătească despăgubiri persoanelor vătămate”.
Întrebat fiind de apărare dacă, după ce a fost arestat, fratele său era supărat că a urmat sfaturile avocatului său și a recunoscut faptele, martorul a afirmat: „Nu, pentru că el și-a asumat atunci când a făcut o infracțiune când era sub control judiciar. Știa că o să meargă la arest. Eu chiar am vorbit cu dl avocat I.I. și l-am întrebat iar dânsul mi-a spus ” ( filele 110- 111, vol.I dosar fond).
Prima instanță a reținut că, deși aparent sunt contradictorii cele două declarații date de martor, rezultă cu claritate din conținutul acestora faptul că martorul menține cele relatate în faza de urmărire penală, că fratele său i-a dat suma de 5000 lei domnului avocat înainte de pronunțarea deciziei curții de apel, iar nu după finalizarea procesului, că ulterior rămânerii definitive a hotărârii prin care S.R. a fost condamnat la pedeapsa închisorii cu executare, acesta i-a cerut să ia înapoi banii de la inculpat, că inculpatul i-a înmânat martorului banii în ziua în care S.R. a fost arestat, la Arestul IPJ Argeș („Înainte de a mă întâlni cu domnul avocat, eu l-am sunat pe acesta și dânsul mi-a zis să ne întâlnim în spate la arest, ca domnul avocat să intre și să-l liniștească pe fratele meu, care tocmai primise o pedeapsă cu executare”. ( fila 110 verso dosar instanță, vol. I).
Concluzionând, instanța de fond a reținut că, faptele imputate au fost pe deplin dovedite, acestea au fost săvârșite de inculpat cu forma de vinovăție cerută de lege (intenția directă), astfel încât în cauză sunt îndeplinite exigențele art.396 alin.2 C.pr.pen., pentru pronunțarea condamnării acestuia.
La individualizarea judiciară a sancțiunii, prima instanță a avut în vedere gradul de pericol social ridicat al infracțiunii comise, calitatea inculpatului, respectiv avocat al denunțătorului S.R., vârsta acestuia, nivelul de educație, situația familială și conduita avută anterior săvârșirii faptei, precum și pe cea din timpul procesului penal.
Totodată, prima instanță ținând seama de faptul că, deși inculpatul a negat acuzațiile formulate împotriva sa, prin atitudinea manifestată ulterior comiterii faptei, acesta a demonstrat că a înțeles pe deplin gravitatea acesteia, este căsătorit, are un copil minor în întreținere, nu este cunoscut cu antecedente penale, se bucură de aprecierea colegilor, motiv pentru care l-a condamnat la o pedeapsă cu închisoarea orientată spre minimul special prevăzut de lege, cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.
Având în vedere că inculpatul a săvârșit faptele în exercitarea profesiei de avocat, acestuia i-au fost aplicate pedepse accesorii și complementare.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Pitești și inculpatul I.I..
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA - Serviciul Teritorial Pitești a solicitat admiterea apelului penal formulat, desființarea în parte a sentinței apelate, majorarea cuantumului pedepsei principale aplicate inculpatului I.I. și executarea acesteia în regim privativ de libertate.
În motivarea apelului formulat, s-a arătat că, hotărârea atacată este netemeinică, în condițiile în care instanța de fond a procedat la aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare, modalitatea de executare fiind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, în accepțiunea Parchetului impunându-se atât majorarea cuantumului pedepsei, cât și schimbarea modalității de executare a acesteia.
Apelantul a făcut referire la dispozițiile art.74 C.pen. cu privire la criteriile generale de individualizare a pedepsei, apreciind că, raportat la natura infracțiunii deduse judecății, la circumstanțele concrete ale faptei, la calitatea inculpatului și la săvârșirea infracțiunii în legătură cu actul de justiție, se impune majorarea pedepsei și schimbarea modalității de executare.
A subliniat, de asemenea, rezultatul produs și afectarea, în mod clar, a percepției justițiabililor cu privire la modalitatea în care se înfăptuiește actul de justiție ori cu privire la posibilitatea existenței unor acte de corupere a membrilor completului de judecată.
Totodată, a solicitat să se țină cont de atitudinea inculpatului prezentată cu prilejul audierilor, de contradicțiile existente între declarațiile acestuia, precum și de mobilul acestuia, care este atât imoral, cât și ilegal.
În măsura în care se apreciază că modalitatea de executare stabilită de instanța de fond este justă s-a apreciat că se impune majorarea acesteia la limita impusă de art.91 alin.1 lit. c C.pen. și, implicit, aplicarea în mod corelativ a dispozițiilor art.92 alin.1 C.pen. privind majorarea termenului de supraveghere.
Inculpatul I.I. a solicitat admiterea apelului formulat, desființarea sentinței penale atacate, achitarea sa pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență, ridicarea sechestrului asigurator și restituirea telefonului mobil marca Samsung SN R58K84YRZ6L cu seria IMEI (...), ridicat cu ocazia efectuării percheziției domiciliare din 21.01.2020.
Totodată, cu ocazia dezbaterilor, inculpatul, prin apărător ales, a solicitat încetarea măsurii asigurătorii a sechestrului, având în vedere că, de la data menținerii măsurii (07.09.2021) și până în prezent, a trecut mai mult de 1 an, fără ca legalitatea și temeinicia măsurii să fie verificată de către instanța de judecată, în raport cu prevederile art. 2502 C.pr.pen.
În dezvoltarea motivelor de apel, în esență, inculpatul I.I., făcând trimitere la probatoriul administrat în ambele faze procesuale, a susținut că acesta nu demonstrează existența unei acțiuni de traficare a influenței în sensul creării aparenței că are influență asupra completului de judecată din cadrul Curții de Apel Pitești care judeca apelul formulat de numitul S.R. în dosarul nr. 3162/280/2019 și, deopotrivă, că ar fi promis acestuia din urmă că îi va determina pe membrii completului de judecată să pronunțe o soluție de condamnare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
În acest sens, a subliniat că, în urma discuției telefonice purtate cu avocatul său în noaptea respectivă, martorul S.R. nu a avut niciun moment convingerea că, în schimbul sumei de 2.000 euro, poate obține o pedeapsă cu suspendare, în realitate acesta, crezând că este o „măgărie”, „o înșelătorie”.
Prin urmare, s-a arătat că, în condițiile în care, prin acțiunea exercitată de inculpat, de a cere o sumă de bani și de a primi de la denunțător suma de 5.000 lei, fără ca inculpatul să-i promită că va efectua demersuri efective față de membrii completului de judecată, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de trafic de influență pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat de către instanța de fond.
În subsidiar, în măsura în care instanța de apel va aprecia că se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, inculpatul a solicitat menținerea pedepsei principale aplicate de către instanța de fond, modalitatea de executare a acesteia și durata termenului de încercare, solicitând, însă, înlăturarea pedepselor complementare și accesorii constând în interzicerea dreptului de a exercita profesia de avocat pe o perioadă de 2 ani ori reducerea cuantumului acestora la 1 an
Referitor la măsura sechestrului asigurător, apelantul – inculpat a solicitat ridicarea sechestrului instituit asupra imobilului apartament, proprietatea inculpatului, având în vedere că, suma de 5.000 lei a fost restituită integral numitului S.R., anterior formulării denunțului, lipsind așadar, temeiul unei eventuale confiscări speciale a sumei de 5.000 lei de la inculpat.
Totodată, s-a arătat că, instanța de fond a omis să se pronunțe asupra cererii de restituire a telefonului mobil marca Samsung SN R58K84YRZ6L cu seria IMEI (...), ridicat cu ocazia efectuării percheziției domiciliare din 21.01.2020, bunul mobil anterior menționat nefiind supus confiscării speciale.

Desfășurarea cercetării judecătorești în apel

În cel de al doilea grad de jurisdicție, la termenul de judecată din data de 18 noiembrie 2021, Înalta Curte, a constatat că, în raport de ultima menținere a măsurii preventive dispusă față de apelantul intimat inculpat I.I., ce a avut loc la data de 07 septembrie 2021, măsura preventivă a controlului judiciar luată față de acesta a încetat de drept la data de 6 noiembrie 2021.
În exercitarea prerogativelor prevăzute de art. 100 alin. 2 - 4 C.pr.pen., Înalta Curte a admis, în parte, prin încheierea din 20 ianuarie 2022, cererea de probatorii formulată de apelantul – intimat – inculpat I.I. de reaudiere a martorului denunțător S.R. și audiere a martorilor C.V. și B. (fost S.) M. și a respins solicitarea inculpatului de audiere, în cadrul probei testimoniale, a numitului R.R. și de reaudiere a martorilor S.D. și S.V..
De asemenea, a respins proba cu înscrisuri constând în efectuarea de adrese către Parchetul de pe lângă Judecătoria Găești și I.G.P.R. – Direcția de Operațiuni Speciale – Serviciul Teritorial Dâmbovița în vederea înaintării la dosarul cauzei a suportului optic original menționat în cuprinsul cererii de probatorii.
Totodată, în considerarea dispozițiilor art.100 alin. 4 lit. b C.pr.pen., a respins solicitarea apărării privind efectuarea unei expertize criminalistice asupra suportului optic solicitat.
La interpelarea Înaltei Curți, apelantul intimat inculpat I.I. a arătat că dorește să fie audiat în cauză, după administrarea probatoriului.
Proba testimonială încuviințată a fost administrată la termenul din data de 14 april. 2022, când au fost audiați martorii S.R., C.V. și B. (fost S.) M..
Prin încheierea de ședință din data de 26 mai 2022, Înalta Curte a respins cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală formulată de apelantul inculpat I.I., prin apărător ales, respectiv: să se stabilească dacă, în interpretarea dispozițiilor art. 291 alin. 2 din Codul penal, banii, valorile sau orice alte bunuri ce au făcut obiectul traficului de influență, remise și restituite înainte de denunțarea faptei organelor de urmărire penală, sunt supuse confiscării speciale de la cel care le-a primit (traficantul de influență) sau de la persoana la care se regăsesc (cumpărătorul de influență), chiar dacă aceasta din urmă beneficiază de o cauză de nepedepsire?.
Prin aceeași încheiere, având în vedere cererea formulată de inculpatul I.I., prin apărător ales, privind constatarea nulității absolute a interceptărilor și înregistrărilor convorbirilor telefonice, a comunicărilor și conversațiilor realizate în dosarul penal nr. 851/P/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Găești și folosite în dosarul penal nr. 62/P/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Pitești, precum și a tuturor proceselor verbale de consemnare a rezultatelor activităților de supraveghere tehnică, Înalta Curte, din oficiu, a dispus emiterea unei adrese către Parchetul de pe lângă Judecătoria Găești pentru a se comunica dacă activitățile desfășurate în baza mandatului de supraveghere tehnică nr. 46/UP/31.07.2019 emis de Judecătoria Găești, în dosarul 851/P/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Găești, au fost puse în executare de procuror sau de organul de cercetare penală delegat și cărei instituții îi aparțin echipamentul tehnic cu care a fost efectuată supravegherea tehnică, precum și dispozitivele și programele de calculator utilizate la crearea fișierelor audio, relațiile solicitate fiind de natură a clarifica care au fost organele ce au pus în executare mandatul de supraveghere tehnică emis în prezenta cauză, prorogând pronunțarea asupra cererii formulate de inculpat, după primirea relațiilor solicitate de la unitatea de parchet anterior menționată.
Prin adresa nr. 1203/VIII/1/2022 din 13.07.2022, unitatea de parchet a comunicat faptul că activitățile desfășurate în baza mandatului de supraveghere tehnică nr. 46/UP din 31.07.2019 emis de Judecătoria Găești în dosarul nr. 851/P/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Găești au fost puse în executare de organele de cercetare penală din cadrul Poliției Orașului Găești, supravegherea tehnică fiind efectuată de Serviciul de Operațiuni Speciale Dâmbovița, cu echipament propriu. Totodată, s-a menționat că, nu pot fi precizate dispozitivele și programele de calculator utilizate la crearea fișierelor audio.
La termenul de judecată din data de 08 septembrie 2022, inculpatul I.I. a fost audiat în fața instanței de apel.
Prioritar, în ceea ce privește cererea formulată de inculpatul I.I., prin apărător ales, vizând constatarea nulității absolute a interceptărilor și înregistrărilor convorbirilor telefonice, a comunicărilor și conversațiilor realizate în dosarul penal nr. 851/P/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Găești și folosite în dosarul penal nr. 62/P/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Pitești, precum și a tuturor proceselor verbale de consemnare a rezultatelor activităților de supraveghere tehnică (pronunțarea asupra acestei cereri fiind prorogată, conform mențiunilor din cuprinsul încheierii de ședință din data de 26 mai 2022), Înalta Curte reține următoarele:
Prin Decizia Curții Constituționale nr. 51 din 16 februarie 2016 (publicată în Monitorul Oficial nr. 190 din 14.03.2016), a fost admisă excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că sintagma „ori de alte organe specializate ale statului” din cuprinsul dispozițiilor art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală, este neconstituțională.
De asemenea, prin Decizia nr. 302 din data de 04 mai 2017, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 281 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală și a constatat că soluția legislativă cuprinsă în acest text de lege, care nu reglementează în categoria nulităților absolute încălcarea dispozițiilor referitoare la competența materială și după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, este neconstituțională.
Ulterior, prin Decizia instanței de contencios constituțional nr. 55 din 16 februarie 2022, s-a constatat că Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.6/2016 privind unele măsuri pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică dispuse în procesul penal, precum și dispozițiile art.I pct.1 fraza a doua, ale art.II pct.1, ale art.IV pct.1 fraza a treia și ale art.IV pct.2 fraza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.6/2016 privind unele măsuri pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică dispuse în procesul penal sunt neconstituționale.
În ceea ce privește critica inculpatului vizând nulitatea absolută a probelor obținute prin punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică emise în dosarul nr. 851/P/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Găești, se constată că aceasta este neîntemeiată, întrucât punerea în executare a supravegherii tehnice s-a efectuat în mod exclusiv de către ofițerii de poliție judiciară, în conformitate cu dispozițiile legale, care nu au fost constatate ca fiind neconstituționale.
În acest sens, Înalta Curte are în vedere conținutul adresei nr. 1203/VIII/1 din 13 iulie 2022 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Găești din care rezultă că activitățile desfășurate în baza mandatului de supraveghere tehnică nr. 46/UP din 31 iulie 2019 emis de Judecătoria Găești în dosarul nr. 851/P/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Găești au fost puse în executare de organele de cercetare penală din cadrul Poliției Orașului Găești, supravegherea tehnică fiind efectuată de Serviciul de Operațiuni Speciale Dâmbovița, cu echipament propriu.
În concluzie, se constată că Serviciul Român de Informații sau o altă instituție a statului fără atribuții de urmărire penală nu s-a implicat în punerea în aplicare a măsurilor de supraveghere tehnică în dosarul nr. 851/P/2019.
Examinând cauza, atât în privința motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, conform art. 417 alin. 1 C.pr.pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte reține că, inculpatul I.I. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. 1 C.pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că acesta, în calitate de avocat definitiv în Baroul Argeș, în noaptea de 30.09.2019/01.10.2019, în jurul orelor 01:00, în cadrul discuțiilor purtate prin convorbiri telefonice, mesaje scrise în cadrul aplicației WhatsApp și mesaje de tip SMS, i-a pretins în mod direct martorului S.R. suma de 2.000 euro, lăsând să se creadă că are influență asupra membrilor completului de judecată din cadrul Curții de Apel Pitești care judeca apelul în dosarul penal nr. 3162/280/2019 în care S.R. primise la instanța de fond o condamnare la pedeapsa închisorii cu executare, promițându-i acestuia că îi va determina pe membrii completului de judecată să pronunțe o soluție favorabilă, de condamnare cu suspendare, iar apoi în ziua de 01.10.2019, în jurul orelor 19:00, a primit de la numitul S.R. suma de 5.000 lei, ca parte din suma de 2.000 euro pretinsă anterior.
Audiat fiind, inculpatul I.I. a arătat, în esență, că nu a pretins de la martorul S.R. suma de 2.000 de euro pentru a-și trafica influența pe lângă completul de judecată care soluționa apelul declarat de acesta, suma de 5.000 lei fiindu-i dată spre păstrare de către martor întrucât acesta era dependent de jocurile de noroc. A mai arătat că, în noaptea de 30.09.2019/01.10.2019, era într-o stare avansată de ebrietate, motiv pentru care, a doua zi, nici nu și-a mai amintit ce a discutat cu acesta.
Analizând actele și lucrările dosarului Înalta Curte apreciază că, din probele administrate în cursul urmăririi penale – extrasul de pe portal.just.ro, privind dosarul nr. 3162/280/2019, copiile înscrisurilor din dosarul nr. 3162/280/2019, înaintate de Curtea de Apel Pitești, declarațiile inculpatului I.I., declarațiile martorilor S.R., C.V., S.M., S.V. și S.D., raportul de constatare criminalistică privind detecția comportamentului simulat, procesul-verbal de redare convorbiri telefonice, din data de 15.01.2020, procesul verbal de redare convorbiri telefonice în limba rromani, din data de 31.01.2020, procesul-verbal de redare convorbiri telefonice din data de 03.02.2020, procesul-verbal de ridicare și punere la dispoziție telefon mobil aparținând lui S.R. și planșă foto anexă, procesele-verbale de percheziție informatică telefon mobil S.R., procesele-verbale de percheziție domiciliară efectuate la locuința și la sediul cabinetului de avocat al inculpatului I.I. și planșă foto, procesul-verbal de percheziție auto și planșă foto, procesele-verbale de percheziție informatică telefoane mobile inc. I.I., adresa și înscrisurile aferente privind persoanele care l-au vizitat pe S.R., înaintate de Penitenciarul Mioveni, procesul-verbal de verificare a listingurilor postului telefonic utilizate de inc. I.I., procesul-verbal de verificare a înscrisurilor ridicate la percheziția domiciliară, copia contractului de asistență juridică pentru S.R., copia agendei personale a inculpatului, copia Registrului de încasări și plăți avocat I.I., copia chitanțelor fiscale avocat I.I., în stadiul cercetării judecătorești în prima instanță – declarația inculpatului I.I., declarațiile martorilor S.R., S.D., S.V., L.I.M. și S.R., precum și în stadiul cercetării judecătorești în apel – declarația inculpatului și declarațiile martorilor S.R., B. (fost S.) M. și C.V., rezultă următoarea stare de fapt:
La data de 09.07.2019, între inculpatul apelant I.I. și martorul S.V., în calitate de tată al martorului S.R., a fost încheiat contractul de asistență juridică seria 159429 și nr. 126, având ca obiect asistarea și reprezentarea lui S.R. în dosarul penal nr. 3162/280/2019 al Judecătoriei Pitești, în care acesta din urmă era judecat pentru comiterea mai multor infracțiuni, contract identificat și ridicat de către organele judiciare cu ocazia efectuării perchezițiilor domiciliare, aflat la dosarul cauzei.
Coroborând mențiunea privind suma de 1.500 lei înscrisă în conținutul acestuia, la rubrica “Onorariu”, cu declarațiile martorilor S.R., S.V. și S.D. rezultă că onorariul perceput de către inculpatul I.I. pentru asistarea și reprezentarea lui S.R. în dosarul penal nr. 3162/280/2019 a fost de 1.500 lei la fond și 1.500 lei în apel, achitându-se și un avans de 1.000 lei.
Prin sentința penală nr. 824/03.09.2019 a Judecătoriei Pitești, pronunțată în dosarul penal nr. 3162/280/2019, S.R. a fost condamnat, la o pedeapsă de 2 ani și 5 luni de închisoare în regim de executare, împrejurare față de care, la data de 09.09.2019 acesta, prin avocat, inculpatul I.I., a declarat apel, la dosar fiind depusă și împuternicirea avocațială nr. (...); dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Pitești la data de 25.09.2019.
În noaptea de 30.09.2019/01.10.2019, în jurul orelor 01:00, inculpatul I.I. l-a contactat telefonic și prin mesaje scrise în cadrul aplicației WhatsApp și mesaje de tip SMS pe martorul S.R. și în cadrul discuțiilor purtate i-a pretins acestuia suma de 2.000 euro, promițându-i că va interveni la completul de judecată din cadrul Curții de Apel Pitești pentru a-i obține o soluție favorabilă, de condamnare cu suspendare, în dosarul în care S.R. primise la instanța de fond o condamnare la pedeapsa închisorii cu executare, lăsând să se creadă că are influență asupra membrilor completului de judecată.
Astfel, în declarațiile date în cursul urmăririi penale și menținute ulterior, atât în fața instanței de fond cât și a Înaltei Curți, martorul denunțător S.R. a arătat, în esență, că inculpatul I.I., care era apărătorul său ales în dosarul în care era judecat, l-a contactat telefonic într-o noapte, spunându-i că se află în stația OMW împreună “cu completul de judecată” care urma să soluționeze apelul declarat de acesta și i-a cerut să-i ducă suma de 2.000 euro pentru a primi o pedeapsă cu suspendare.
Deoarece martorul nu avea, în acel moment, banii solicitați, cei doi au convenit să se întâlnească a doua zi pentru a-i preda suma de 2.000 euro.
Martorul a arătat că, după ce a vorbit cu inculpatul apelant, a luat legătura cu fratele său și cu alte persoane pentru a face rost de suma de bani solicitată de acesta, astfel că, a doua zi, s-a deplasat împreună cu martorul V.C. spre biroul inculpatului, întâlnindu-se cu acesta în parcarea din fața biroului, unde i-a predat acestuia suma de 5.000 lei, cei doi stabilind ca diferența de bani să fie dată în maxim o săptămână.
Deoarece, după câteva zile, i s-a înlocuit măsura controlului judiciar cu măsura arestului preventiv, acesta i-a solicitat inculpatului apelant să îi restituie suma de 5.000 lei, sumă de bani pe care inculpatul apelant a predat-o fratelui martorului S.R..
Aspectele relatate de martorul S.R. sunt confirmate și de martorii S.M. și V.C.; astfel, în declarațiile date pe tot parcursul procesului penal, martorul S.M. a arătat că, într-o noapte, a fost sunat de verișorul său S.R., care i-a relatat că a fost sunat de avocatul său, inculpatul apelant I.I., acesta spunându-i că poate obține o condamnare cu suspendare în dosarul în care S.R. era condamnat cu executare, însă pentru acest lucru trebuia să-i dea inculpatului apelant suma de 2.000 euro, pentru a o înmâna procurorului sau judecătorului care judecau dosarul.
Ulterior, S.R. i-a spus că s-a dus în oraș să ia banii trimiși de unul din frații lui și că a rezolvat problema, în sensul că i-a dat avocatului.
La rândul său, martorul V.C. a arătat că, l-a dus cu mașina pe martorul S.R. în Piața Ceair din Pitești, unde acesta din urmă trebuia să se întâlnească cu avocatul său pentru a-i da bani. În parcarea din piață au coborât din mașină, iar S.R. s-a dus la avocatul său, inculpatul apelant I.I., care îl aștepta lângă mașina lui, martorul precizând că el a rămas la aproximativ 2 metri distanță de cei doi.
A văzut când S.R. a scos mai multe bancnote de 100 lei și de 50 lei din buzunar și le-a dat avocatului, care le-a pus într-un plic mai mare în care avea și documente; l-a auzit pe S.R. cerându-i inculpatului apelant I.I. „să îl scoată din treaba asta”, acesta asigurându-l că “o să facă tot posibilul să-l scape”.
Declarațiile celor trei martori se coroborează și cu conținutul proceselor verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de martorul S.R. cu inculpatul I.I., precum și cu martorul S.M., convorbiri telefonice purtate pe numărul de telefon (...), utilizat de martorul S.R., care au fost legal interceptate și înregistrate în cadrul dosarului penal nr. 851/P/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Găești, în baza Mandatului de supraveghere tehnică nr. 46/UP/31.07.2019, emis de Judecătoria Găești.
În acest sens, Înalta Curte reține convorbirea telefonică din noaptea de 30.09.2019/01.10.2019, în cadrul căreia inculpatul I.I. și martorul S.R. au purtat următoarele discuții: I.I.: Fii atent ce-ți spun..... și înțelegi printre rânduri. S.R.: Da. I.I.: Sunt la OMV Petrom. Vino cu două mii de Euro și scapi de pușcărie. S.R.: Eu? I.I.: Poți să faci asta sau nu ? S.R.: Da! I.I.: Păi zi! că acum că ... am vorbit și ...S.R.: Din ăia 2 ani jumate! I.I.: Omule iți dă cu sus... cu suspendare să nu crezi că... S.R.: Stai un pic acuma. Hai că vin acuma. I.I.: Păi spune-mi că ...S.R.: Deci la ora asta nu am banii. Mâine dacă e, fac rost. I.I.: Am înțeles. Păi discuția era în seara asta. S.R.: Deci dacă vreți acuma vin să vorbesc cu dumneavoastră, dar.. I.I.: Păi nu, n-are sens, că dacă n-ai ăsta nu pot să.... nici eu nu pot să spun mai departe că... S.R.: Era garantat sută la sută ?I.I.: Da. Era garantat, deci nu...., cu suspendare, deci să nu crezi că scapi basma curată. ...I.I.: Deci și bă ... încă o dată, oferta e în seara asta. S.R.: Haide-ți că sun acum. I.I.: C-am vorbit și a picat la un complet..... Hai! că să nu mai discutăm că nu îmi place să....
Concludente sunt și discuțiile purtate de cei doi prin mesaje scrise în aplicația WhatsApp:
“S.R.: Vorbiți cu ei mâine, se rezolvă, vă rog din suflet si aveți si dumneavoastră 500 de euro. I.I.: Sună-mă mâine dimineață. Cu 2500 cash. După ora 10. Când se trezesc. Dacă nu ai banii spune-mi din timp. Să nu mă mai în situația în care m-ai pus la notar. La notar că la notar dar aici nu mă joc... I.I.: Ai grijă că telefonul îți e ascultat. Dar convorbirea cu avocatul nu poate fi folosită ca mijloc de Probațiune. Este protejată de lege.”
În același sens, va fi reținută și convorbirea telefonică în cadrul căreia martorul S.R. îi relatează martorului S.M. discuția purtată cu avocatul său, inculpatul I.I.: „Mă vărule să înnebunesc, m-a sunat avocatul să mă duc repede până la PECO că îmi dă cu suspendare S.M.: Mă ce dracu! Ești nebun? S.R.: Să moară tatăl meu, acum un minut! S.M.: E! S.R.: ,,Vino acum în peco dacă ai banii, în două trei zile 2000 euro răspunde cineva că îți dă cu suspendare! S.M.: Foarte bine! S.R.: trebuie să mă duc până în oraș acum! S.M.: Ce cauți în oraș acum? S.R.: Mi-a spus să mă duc să vorbesc cu el! Să mă duc.. Să văd ce fac și plec în oraș...”.
La dosarul cauzei există și o convorbire purtată între martorul S.R. și martorul S.M. în dimineața zilei de 01.0.2019, în care cel din urmă îi atrage atenția lui S.R. să nu discute cu alte persoane despre ceea ce a stabilit cu avocatul, că poate fi ”dat în primire” și că astfel ”și-a închis toate drumurile”.
De asemenea, Înalta Curte a avut în vedere si mesajul de tip SMS, păstrat sub forma unei fotografii instant a ecranului telefonului (tip screenshot), fotografie ce a fost efectuată de S.R., din cuprinsul căruia rezultă, fără echivoc, că inculpatul spune următoarele:
“I.I.: Oferta a fost făcută. Acum așteptăm la Mila Domnului! Ceea ce nu îmi place. Pentru că mie nu îmi place să pierd”.
Prin urmare, din probele care au fost administrate și analizate, atât de instanța de fond, cât și de Înalta Curte, a rezultat, mai presus de orice îndoială rezonabilă, că, în noaptea de 30.09.2019/01.10.2019, în jurul orelor 01:00, în cadrul discuțiilor purtate prin convorbiri telefonice, mesaje scrise în cadrul aplicației WhatsApp și mesaje de tip SMS, inculpatul I.I., avocat definitiv în Baroul Argeș, i-a pretins, în mod direct, martorului S.R. suma de 2.000 euro, lăsând să se creadă că are influență asupra membrilor completului de judecată din cadrul Curții de Apel Pitești care judeca apelul în dosarul penal nr. 3162/280/2019 în care acesta primise la instanța de fond o condamnare la pedeapsa închisorii cu executare, promițându-i că îi va determina pe membrii completului de judecată să pronunțe o soluție favorabilă, de condamnare cu suspendare și apoi, în ziua de 01.10.2019, în jurul orelor 19:00, a primit de la numitul S.R. suma de 5.000 lei, ca parte din suma de 2.000 euro pretinsă anterior.
În acord cu instanța de fond, Înalta Curte apreciază că fapta comisă de inculpatul I.I. în circumstanțele expuse anterior se circumscrie conținutului constitutiv al infracțiunii de trafic de influență, prevăzută și pedepsită de art.291 C.pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, potrivit căruia „pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public și care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani”.
Elementul material al infracțiunii constă în acțiunea inculpatului de a pretinde în mod direct suma de 2.000 euro de la martorul S.R., lăsându-l pe acesta să creadă că are influență asupra membrilor completului de judecată din cadrul Curții de Apel Pitești care judeca apelul în dosarul penal nr. 3162/280/2019 și, în același timp, promițându-i acestuia că îi va determina pe membrii completului de judecată să pronunțe o soluție favorabilă, de condamnare cu suspendare.
Cea de-a doua modalitate normativă alternativă a acțiunilor descrise de norma de incriminare prin verbum regens s-a realizat, în baza înțelegerii anterioare și în scopul arătat anterior, prin primirea sumei de 5.000 lei, ca o primă tranșă din suma de 2.000 euro pretinsă.
Împrejurarea că inculpatul s-a aflat în noaptea respectivă sub influența alcoolului, nu are relevanță în cauză, în condițiile în care, din modul în care au decurs discuțiile telefonice și scrise purtate de acesta cu martorul S.R. rezultă că pretinderea sumei de bani a fost fermă și conștientă, fiind făcută cu scopul de traficare a influenței.
Astfel, Înalta Curte reține că, toate discuțiile telefonice au fost inițiate de inculpatul I.I., acesta fiind cel care l-a contactat pe martorul S.R. la o oră târzie în noapte, respectiv 00:47:21, iar înainte de a purta discuțiile, i-a atras atenția asupra confidențialității și importanței mesajului pe care vrea să îl transmită (Fii atent ce-ți spun..... și înțelegi printre rânduri).
Înalta Curte constată, totodată, că, în discuția purtată în noaptea de 30.09.2019/01.10.2019, inculpatul I.I. nu doar că l-a asigurat și i-a garantat martorului S.R. că “dacă vine” cu suma de 2.000 de euro “scapă de pușcărie”, adică va primi o pedeapsă cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, ci i-a și atras atenția acestuia că aceasta este singura soluție favorabilă ce o poate obține, nepunând-se nici o clipă problema pronunțării unei o soluții de achitare a acestuia: ”I.I.: Da. Era garantat, deci nu...., cu suspendare, deci să nu crezi că scapi basma curată”.
De asemenea, inculpatul a învederat martorului S.R. că nu poate vorbi cu completul de judecată decât după ce acesta din urmă îi va aduce suma de 2000 de euro: I.I.: Păi nu, n-are sens, că dacă n-ai ăsta nu pot să.... nici eu nu pot să spun mai departe că...“
Ulterior, inculpatul l-a și asigurat pe acesta că și-a traficat influența asupra membrilor completului de judecată, astfel cum rezultă din conținutul mesajului de tip SMS, păstrat sub forma unei fotografii instant a ecranului telefonului (tip screenshot), efectuată de S.R. - “ I.I.: Oferta a fost făcută. Acum așteptăm la Mila Domnului! Ceea ce nu îmi place. Pentru că mie nu îmi place să pierd”.
Este evident că promisiunile inculpatului au fost crezute de către S.R., de vreme ce acesta a dat curs solicitării, încercând să facă rapid rost de suma de bani pretinsă și apelându-și, în acest scop, rudele și cunoscuții.
În același sens, trebuie avut în vedere și faptul că inculpatul are profesia de avocat, aspect care este de natură să aducă credibilitate suplimentară afirmațiilor sale și să convingă interlocutorul cu privire la pretinsa influență.
În acord cu instanța de fond, instanța de apel apreciază că, inculpatul a conștientizat caracterul infracțional al pretinderii sumei de bani, aspect care rezultă și din modul în care acesta îi atrage atenția lui S.R. prin mesajul scris în aplicația WhatsApp și anume: ”Ai grijă că telefonul îți este ascultat. Dar convorbirea cu avocatul nu poate fi folosită ca mijloc de Probațiune. Este protejată de lege”.
Urmarea imediată a faptelor reținute în sarcina inculpatului I.I. a constat într-o stare de pericol pentru relațiile sociale legate de corecta desfășurare a activității funcționarilor publici, incompatibile cu faptele de natură să aducă atingere aparenței de probitate profesională a acestora.
Legătura de cauzalitate rezultă din chiar materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție directă, în sensul că, a prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptelor sale și a urmărit producerea acestuia.
Este nefondată susținerea inculpatului I.I. potrivit căreia starea avansată de ebrietate în care se afla în momentul purtării discuției telefonice și faptul că a doua zi nu și-a mai amintit nimic din conținutul acestei discuții duc la concluzia că nu a acționat cu intenție directă.
Astfel, raportat la considerentele reținute anterior, din modul în care au decurs discuțiile telefonice și scrise purtate de acesta cu martorul S.R. rezultă că pretinderea sumei de bani a fost fermă și conștientă, fiind făcută cu scopul de traficare a influenței.
De asemenea, din cuprinsul convorbirii telefonice indicate de inculpat în concluziile scrise nu rezultă, așa cum susține acesta, că a doua zi nu și-a mai amintit despre discuția purtată cu martorul S.R. în timpul nopții. Dimpotrivă, rezultă cu claritate că cei doi s-au înțeles să se întâlnească în ziua respectivă, când martorul trebuia să vină ”pregătit”, cu suma de bani ce urma a fi remisă inculpatului pentru traficarea influenței: S.R.: Să trăiți !I.I.: Salut! Ce să faci? S.R.: Vream să vă (neinteligibil) am puțină treabă. I.I.: Ă! Unde ești? S.R.: Pe la Bascov. I.I.: Bine, înainte. S.R.: Trebuie să mă duc până acasă și să mă întorc înapoi I.I.: Bine, să iei încheierea aia, da ! S.R.: Da ! Vin pregătit, nu? I.I.: Cum ? S.R.: Să vin pregătit? I.I.: Da! Vino!”.
Totodată, toate probele administrate și analizate în cauză infirmă apărarea inculpatului potrivit căreia suma de 5.000 de lei i-a fost dată spre păstrare de martorul S.R. întrucât acesta era dependent de jocurile de noroc și dovedesc că banii au fost remiși pentru traficarea de către inculpat a influenței pe care acesta a pretins că o are asupra membrilor completului de judecată.
Față de considerațiile mai sus expuse, Înalta Curte, constatând că, la dosarul cauzei, există suficiente probe din care rezultă că fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul I.I. există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de acesta, apreciază ca nefondată solicitarea inculpatului I.I. de achitare, în temeiul art.16 alin.1 litera b cod procedură penală
Înalta Curte va proceda în continuare la analizarea pedepsei aplicate acestuia, ocazie cu care constată că pedeapsa aplicată de către instanța de fond este conformă criteriilor generale de individualizare prevăzute de art.74 cod penal, fiind nefondate considerentele expuse de către apelantul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA - Serviciul Teritorial Pitești în susținerea apelului formulat în cauză.
Astfel, instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege incriminator, împrejurările concrete în care fapta a fost săvârșită, gradul de pericol social ce caracterizează infracțiunea ce formează obiectul acuzației, modalitatea concretă de săvârșire a faptei, urmarea socialmente periculoasă produsă, dar și persoana și conduita inculpatului, neimpunându-se majorarea cuantumului pedepsei închisorii aplicate și nici modificarea modalității de executare a acesteia.
Inculpatul nu are antecedente penale și, deși nu a recunoscut săvârșirea faptei, acesta s-a prezentat, în mod constant, în fața autorităților, are un grad superior de instruire, este căsătorit și are în întreținere un copil minor, astfel că, în acord cu instanța de fond, Înalta Curte apreciază că scopul pedepsei poate fi atins, în condiții optime, prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, în cuantumul minim special prevăzut de lege.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a executării pedepsei principale, ținând cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de stările și circumstanțele în care a fost comisă fapta, dar și de persoana inculpatului, Înalta Curte apreciază că realizarea în mod eficient a scopului preventiv și educativ al pedepsei și obținerea în mod real a reeducării și reintegrării sociale pot fi garantate și fără executarea propriu-zisă a pedepsei, respectiv prin suspendarea executării acesteia sub supraveghere, în condițiile în care pedepsele complementare și accesorii aplicate acestuia participă la rândul lor la realizarea acestui scop, astfel că nu se impune nici înlăturarea sau modificarea conținutului acestora din urmă.
Pe cale de consecință, se impune respingerea apelului formulat în cauză de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA - Serviciul Teritorial Pitești, ca nefondat.
Cu privire la solicitarea inculpatului I.I. de ridicare a sechestrului asigurator instituit asupra imobilului situat în (...), proprietatea acestuia, Înalta Curte o apreciază ca nefondată, constatând că, pe de o parte, măsura asiguratorie nu a încetat de drept, așa cum susține inculpatul, iar, pe de altă parte, se impune menținerea acesteia în vederea asigurării executării măsurii de siguranță a confiscării speciale dispusă de instanța de fond.
În acest sens, Înalta Curte reține că, prin art. 19 din Legea nr. 6/2021 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 18 februarie 2021, intrată în vigoare la data de 28 februarie 2021, a fost modificat Codul de procedură penală în materia măsurilor asigurătorii, fiind introdus art. 2502, introducându-se obligația organelor judiciare de a verifica, din oficiu, subzistența temeiurilor care au determinat luarea sau menținerea măsurilor asigurătorii, în termen de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv 1 an în camera preliminară ori în cursul judecății.
Cu toate acestea, se observă că legiuitorul nu a reglementat care este sancțiunea aplicabilă în cazul în care verificarea impusă organelor judiciare nu se realizează în termenele prevăzute de lege. Referitor la consecințele nerespectării acestor termene, instanța supremă a arătat că, spre deosebire de măsurile preventive, în cazul cărora art. 241 din Codul de procedură penală stabilește în mod expres situațiile în care acestea încetează de drept, o asemenea reglementare nu se regăsește în codificarea procesual penală în privința măsurilor asigurătorii, iar soluția juridică a aplicării prin analogie a textului de lege menționat și în ipoteza celor din urmă măsuri nu poate fi acceptată, din moment ce, pe de o parte, pentru cele două categorii, legiuitorul a instituit condiții diferite de luare și menținere, cu consecințe inclusiv în ceea ce privește posibilitatea încetării lor, iar, pe de altă parte, textul în discuție (art. 241 din Codul de procedură penală) nu conține o regulă de principiu, o normă cu caracter general, ci una specială, a cărei sferă de incidență este definită cu claritate în chiar cuprinsul ei, fiind astfel de strictă interpretare și aplicare.
Se observă că, deși enumeră soluțiile pe care organul judiciar le poate pronunța cu ocazia examinării subzistenței temeiurilor care au justificat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, art. 2502 din Codul de procedură penală nu face trimitere și la cea a constatării încetării de drept a acestora, indicând expres doar posibilitatea menținerii, restrângerii, extinderii sau ridicării lor.
Nu sunt aplicabile nici prevederile art. 268 alin. (2) din Codul de procedură penală, întrucât această dispoziție legală reglementează încetarea efectului măsurilor a căror durată a expirat, ceea ce presupune, ab initio, ca măsura să aibă o durată determinată în timp, or, în cazul măsurilor asigurătorii, legea nu stabilește o astfel de durată.
Procedând, în continuare, la verificarea măsurii sechestrului asigurator instituită prin ordonanța nr. 62/P/2019 din 29 ianuarie 2020 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Pitești, Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit art. 291 alin. (2) din Codul penal: „Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent”, după cum, potrivit art. 292 alin. (4) din Codul penal: „Banii, valorile sau orice alte bunuri date sau oferite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent”, singura ipoteză când banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat, fiind cea reglementată de art. 292 alin. (3) din Codul penal, respectiv atunci când acestea au fost date după denunțul prevăzut în alin. (2) al art. 292 din Codul penal (denunțarea faptei mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta).
Înalta Curte apreciază că nu prezintă nicio relevanță faptul că inculpatul, ulterior primirii sumei de 5.000 lei, a restituit-o denunțătorului S.R. (cumpărătorul de influență), dispozițiile art. 291 alin. 2 C.pen. având în vedere persoana care a primit suma de bani prin traficarea influenței, fără a face vreo distincție în funcție de destinația dată respectivei sume ori de împrejurarea dacă a restituit-o sau nu.
De asemenea, nu prezintă relevanță nici împrejurarea că, față de denunțător (cumpărătorul de influență), s-a dispus o soluție de clasare prin rechizitoriu, constatându-se că este incidentă cauza de nepedepsire prevăzută de art. 292 alin. 2 C.pen., neputând fi primite susținerile inculpatului, în acest sens, în cauză, nefiind incidentă nici ipoteza reglementată de art. 292 alin. 3 C.pen., întrucât inculpatul I.I. a primit suma de 5.000 lei, la 02 octombrie 2019, și a restituit-o după câteva zile, însă anterior audierii martorului S.R. din data de 22 noiembrie 2019, ocazie cu care, organele judiciare au asimilat declarația acestuia din urmă unui denunț implicit.
Or, textul de lege menționat prevede că banii, valorile sau orice alte bunuri date sau oferite se restituie persoanei care le-a dat, dacă au fost date după denunțul formulat, însă, în speță, atât remiterea inițială a sumei de bani, cât și restituirea acesteia au avut loc înainte de realizarea denunțului, aspect susținut, de altfel, și de apărarea inculpatului.
Înalta Curte apreciază însă ca întemeiată cererea inculpatului de restituire a telefonului mobil marca Samsung cu SN R58K84YRZ6L cu seria IMEI (...), ridicat cu ocazia efectuării percheziției domiciliare din data de 21.01.2020, constatând că acesta nu se circumscrie bunurilor care sunt supuse confiscării, conform art.112 cod penal, urmând ca apelul inculpatului să fie admis, în acest sens.
Față de considerentele expuse anterior, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C.pr.pen, va admite apelul declarat de inculpatul I.I. împotriva sentinței penale nr. 87/F din 07.09.2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 140/46/2020, va desființa, în parte, sentința penală atacată și, rejudecând, în baza art. 422 C.pr.pen. va restitui inculpatului telefonul mobil marca Samsung cu SN R58K84YRZ6L cu seria IMEI (...) ridicat cu ocazia efectuării percheziției domiciliare din data de 21.01.2020
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Totodată, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție Serviciul Teritorial Pitești împotriva aceleași sentințe.
Va menține măsura sechestrului asigurator dispusă în cauză față de inculpat.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.pr.pen, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție și inculpatul I.I. rămân în sarcina statului.
În temeiul art.275 alin. 6 C.pr.pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 220 lei, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:


Admite apelul declarat de inculpatul I.I. împotriva sentinței penale nr. 87/F din 07.09.2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 140/46/2020.
Desființează, în parte, sentința penală apelată și, rejudecând:
În baza art. 422 C.pr.pen. restituie inculpatului telefonul mobil marca Samsung cu SN R58K84YRZ6L cu seria IMEI (...), ridicat cu ocazia efectuării percheziției domiciliare din data de 21.01.2020.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție Serviciul Teritorial Pitești împotriva aceleași sentințe.
Menține măsura sechestrului asigurator dispusă în cauză față de inculpat.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție și de inculpatul I.I. rămân în sarcina statului.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 220 lei, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 septembrie 2022.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
(...) (...) (...)
 
MAGISTRAT ASISTENT,
(...)

Red./tehnored. (...). 2 ex.
Jud. fond. (...)

A.I. 23 Septembrie 2022

legături utile | evenimente | anunțuri/posturi vacante | harta site | contacte | politica pentru cookie-uri
sesizați-ne | despre noi | rezultatele noastre | mass media | informare publică | cooperare internațională

2005-2024 Direcția Națională Anticorupție - Toate drepturile rezervate - website realizat de specialiștii din cadrul Biroului pentru tehnologia informației și comunicației