increase font sizedecrease font size | | 

Direcția Națională Anticorupție

MINISTERUL PUBLIC

PARCHETUL

DE PE LÂNGĂ

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

 
IMPARȚIALITATE·INTEGRITATE·EFICIENȚĂ



Document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:CAPLO:2021:002.000832
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr. 4261/105/2019*

D E C I Z I A NR. 832
Ședința publică din data de 14.07.2021
Președinte – (…..)
Judecător - (…..)
Grefier – (…..)


Ministerul Public a fost reprezentat de procuror (…..) din cadrul DNA – S.T.P.

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – S.T.P., împotriva sentinței penale nr. 106 din data de 26.04.2021 pronunțată de Tribunalul P..
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 08.07.2021, fiind consemnate în încheierea de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, conform art. 391 Cod proc penală, a amânat pronunțarea la data de 14 iulie 2021, când a pronunțat următoarea decizie:
C U R T E A,

Asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 106 din data de 26 aprilie 2021 pronunțată de Tribunalul P. s-a admis cererea de revizuire formulată de revizuentul condamnat P.D., fiul lui C. și V. , CNP (…).
În baza art. 462 al. 1 C.p.p. a fost anulată sentința penală nr. 57 din 02.02.2018 pronunțată de Tribunalul P. în dosarul nr. 8998/105/2017.
În baza art. 485 al. 1 lit. b C.p.p. a fost respins acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat la data de 13.12.2017 în dosarul 229/P/2017 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție - S.T.P. și s-a trimis dosarul procurorului în vederea continuării urmăririi penale.
Cheltuielile judiciare avansate de către stat s-a dispus să rămână în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului P. sub nr.4261/105/2019 la data de 27.09.2019, persoana condamnată P.D., fiul lui C. și V. , născut la data de (…) în com. C., jud. C., C.N.P. (…), a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea în principiu a cererii de revizuire a sentinței penale nr.57/02.02.2018 a Tribunalului P. și, rejudecând, anularea acestei sentințe și trimiterea dosarului procurorului în vederea continuării urmăririi penale.
În motivarea cererii, persoana condamnată a învederat faptul că soluția de condamnare la pedeapsa de 2 ani închisoare este netemeinică, întrucât s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză, motiv pentru care sunt incidente dispozițiile art.453 alin.1 litera a Cod proc. penală.
Astfel, revizuentul a precizat că niciodată nu s-a considerat vinovat de săvârșirea infracțiunii de luare de mită, însă disponibilitatea sa cu privire la încheierea acordului de recunoaștere a vinovăției trebuie privită în cheia juridică a anilor 2015 - 2017, când societatea civilă era intoxicată de exemple ale așa-zisei corupții și când măsurile preventive privative de libertate reprezentau o „regulă” în practica organelor de urmărire penală, toate acestea coroborate cu motive de ordin personal.
În acest sens, persoana condamnată a învederat că, din punct de vedere al elementului subiectiv, se impun a fi subliniate două aspecte ce au fost nesocotite de către organele judiciare în cadrul procesului penal ce s-a finalizat cu încheierea acordului de recunoaștere a vinovăției:
- revizuentul P.D. nu a cunoscut și nici ulterior nu a avut reprezentarea faptului că firma T. R. P. S.R.L. ar fi fost controlată de inculpatul B.G., direct sau prin persoane interpuse, încheierea contractului individual de muncă fiind făcută cu N.R.C., persoana despre care a avut reprezentarea că este administratorul și conducătorul activității societății;
- suma de 50.400 lei, interpretată de organul de urmărire penală ca fiind mită, plătită lunar, în realitate a reprezentat retribuția pentru munca și activitatea efectiv prestată de revizuient în baza contractului individual de muncă, acesta fiind doctor și specialist în domeniul în care activează.
În plus, persoana condamnată a mai arătat că în cursul lunilor aprilie - mai 2019, a aflat din mediul on-line și din presa scrisă faptul că față de numiții S.A.E. și B.G. (inițial, coinculpați în fază de urmărire penală alături de revizuientul P.D.), Direcția Națională Anticorupție – S.C. a dispus o soluție de clasare față de cei doi în legătură cu faptele reținute în sarcina acestora, respectiv fapta de dare de mită în ceea ce-l privește pe B.G. și trafic de influență în ceea ce-l privește pe S.A.E., toate faptele fiind anchetate în legătură cu atribuirea contractului de asistență tehnică pentru managementul proiectului, proiectare, supervizare lucrări, adică exact contractul a cărui încheiere a generat suspiciunile de luare de mită din partea revizuentului P.D., finalizate cu încheierea acordului de recunoaștere a vinovăției.
Având în vedere caracterul nepublic al ordonanței de clasare, imediat după apariția în mass-media a știrilor privind clasarea cauzei, revizuentul a precizat că a formulat către Direcția Naționala Anticorupție - S.C. o cerere prin care a solicitat să îi fie comunicată o copie a ordonanței respective, cerere care a fost aprobată și care a culminat cu comunicarea în data de 30.08.2019 a ordonanței de clasare nr.478/P/2018 din 02.04.2019, ordonanță în cuprinsul căreia sunt decelate toate argumentele care pledează în favoarea admiterii cererii de revizuire și care probează caracterul de netemeinicie al sentinței penale nr.57/02.02.2018 a Tribunalului P..
Astfel, evaluând probatoriul administrat în cursul urmăririi penale în cauza ce a format obiectul dosarului nr.47/P/2018, procurorul de caz a concluzionat faptul că „în ceea ce privește sumele plătite lui P.D. de societatea T.R.P. S.R.L, acestea au reprezentat contravaloarea muncii efectiv prestate, pe baza rapoartelor de activitate depuse și nu mită, neexistând nicio probă care să ateste o eventuală înțelegere între inculpatul B.G. și P.D. pentru ca primul să dea celui de-al doilea o sumă de bani prin intermediul acestei societăți, în tranșe lunare, pentru ca directorul general al H. P. S.A. de la acel moment să desemneze persoane de încredere în comisia de evaluare a ofertelor, să obțină date și informații de la comisia de evaluare a ofertelor și să furnizeze date tehnice necesare adaptării documentației pentru câștigarea contractului de achiziție publică, să creeze posibilitatea pentru societatea R. C. S.R.L. de a gestiona răspunsurile formulate de H. P.S.A.i la căile de atac formulate de către ceilalți participanți la licitație, nemulțumiți de rezultatul producerii, prin intervenții la CNSC și la Curtea de Apel Ploiești pentru a menține decizia de atribuire a contractului către S.C. R. C. S.R.L., să încheie un act adițional la contract (act adițional nr.2 din data de 17.06.2011 prin care s-a permis societății R. C. S.R.L. și angajarea unor experți care nu se încadrau în cerințele stabilite de autoritatea contractantă), care prevedea plata avansului, deși nu era menționat în caietul de sarcini. Mai mult, unele dintre motivele pentru care se susține în actul de acuzare că inculpatul B.G. ar fi dat mită lui P.D. nici măcar nu reprezintă atribuții de serviciu ale acestuia din urmă”.
În continuare, revizuentul a precizat că această concluzie a procurorului de caz din cadrul D.N.A. - S.C. este corectă și evidențiază analiza temeinică și profesionistă a tuturor probelor administrate pe parcursul urmăririi penale, interpretarea acestora fiind făcută prin corelare între ele, dar și prin raportare la toată realitatea și situația de fapt de la nivelul anului 2011.
Împrejurările necunoscute la momentul pronunțării sentinței a cărei revizuire se solicită sunt relevate, în opinia persoanei condamnate, de motivarea oferită de procurorul de caz și de concluzia finală a acestuia, în sensul că acțiunile întreprinse de coinculpatul B.G. nu sunt prevăzute de legea penală, în final infracțiunea de dare de mită neexistând în realitatea obiectivă.
În plus, s-a menționat că structura logico-juridică avută în vedere de procurorul care a dispus soluția de clasare a cauzei față de inculpații B.G. și S.A.E. este similară celei care a condus la soluția de condamnare a revizuentului, cu diferența că, de această dată, faptele au fost analizate în concret și fără exagerarea evenimentelor sau interpretarea probatoriului din partea organului de urmărire penală.
Pe cale de consecință, la acest moment, din punct de vedere juridic, în opinia revizuentului cele două soluții adoptate referitor la una și aceeași cauză nu pot coexista. Altfel spus, de vreme ce inculpatul B.G. nu a dat mita de 50.400 lei, atunci nici revizuentul P.D. nu poate fi suspectat că ar fi primit vreo sumă de bani cu titlu de mită. În șirul evenimentelor descrise, doar organul de urmărire penală a avut reprezentarea unei mite, iar presiunea psihologică exercitată la acea vreme asupra revizuentului a fost singurul considerent pentru care acesta a fost de acord cu încheierea unui acord de recunoaștere a vinovăției.
Separat de elementele factuale descrise anterior, persoana condamnată a mai precizat că la data de 23.10.2017, concomitent cu desfășurarea anchetei penale și cu doar o lună înainte de încheierea acordului de recunoaștere a vinovăției, soția sa, P. V. P. fusese externată de la Spitalul Clinic Filantropia, în urma supunerii unei operații de cancer, diagnosticul la externare fiind tumoare anexială dreapta voluminoasă torsionată.
În urma intervenției chirurgicale suferite, starea soției sale era una deosebit de precară, aceasta necesitând atenție, îngrijire și igienă zilnică, la pat.
Acesta este contextul subliniat de revizuent, în care, fiindu-i prezentată acuzația și aducându-i-se la cunoștință că optica organelor de urmărire penală în legătură cu faptele reținute în sarcina sa este cu totul alta, a acceptat încheierea acordului de recunoaștere a vinovăției, singura sa grijă fiind starea de sănătate a soției, de care singur se îngrijea.
În drept, au fost invocate prevederile art.453 alin.1 lit.a Cod proc. penală.
În vederea soluționării cererii, a fost atașat dosarul nr.8998/105/2017 al Tribunalului P., cel cu nr.229/P/2017 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - S.T.P. și cel cu nr.478/P/2018 al D.N.A. – S. II.
S-a mai reținut că, într-un prim ciclu procesual, prin sentința penală nr. 2 din data de 7.02.2020 pronunțată de Tribunalul P. în dosarul nr. 4261/105/2019, s-a respins cererea de revizuire a sentinței penale nr.57/02.02.2018 a Tribunalului P., formulată de persoana condamnată P.D., fiul lui C. și V. , născut la data de (…) în com. C., jud. C., C.N.P. (…), domiciliat în mun. P., I. C. nr. (…), jud. P., cu reședința în com. C., sat C. (…), jud. I., cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul Cabinetului de Avocat „C. M. S.” din P., str. (…), jud. P., ca fiind inadmisibilă.
În baza art.275 alin.2 Cod proc. pen., a fost obligat revizuentul la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Prin decizia penală nr. 990/03.11.2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în baza art. 421 pct. 2) lit. a) C.p.p., s-a admis apelul formulat de apelantul-revizuent-condamnat P.D. împotriva sentinței penale nr. 2 din 07.02.2020 pronunțate de Tribunalul P. în dosarul nr. 4261/105/2019, s-a desființat în integralitate sentința penală apelată și rejudecând în fond, s-a admis în principiu cererea formulată de revizuentul-condamnat P.D., de revizuire a sentinței penale nr. 57/02.02.2018 pronunțate de Tribunalul P. în dosarul nr. 8998/105/2017.
S-a trimis cauza la Tribunalul P. în vederea rejudecării cauzei, potrivit art. 461 C.p.p.
Dosarul a fost înregistrat sub nr. 4261/105/2019*.
Examinând cererea de revizuire pe baza actelor și lucrărilor dosarului și a reglementărilor în materie, instanța de rejudecare – Tribunalul P. a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.57/02.02.2018 pronunțată în dosarul nr.8998/105/2017 al Tribunalului P., definitivă prin neapelare, în baza art.485 alin.1 lit. a Cod proc. penală a fost admis acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – S.T.P.cu inculpatul P.D., iar în baza art.289 alin.1 Cod penal rap. la art.6 alin.1 Cod penal cu aplic. art.5 Cod penal și art.480 alin.4 Cod penal, s-a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de luare de mită.
În sarcina acestuia s-a reținut că în perioada 05.07.2011 - 01.09.2012, a primit în legătură cu atribuțiile de serviciu suma totală de 50.400 lei, disimulată sub forma unor drepturi salariale de la S.C. T.R.P. S.R.L. București, societate controlată în fapt de inculpatul B.G., în schimbul sprijinului acordat societății comerciale R. C. S.R.L. București, administrată de acesta din urmă, pentru câștigarea contractului de „Asistență tehnică pentru managementul proiectului, proiectare și supervizare lucrări” cu S.C. H. P.SA (contractul de consultanță nr.11/01.06.2011), prin:
- desemnarea unor persoane de încredere în comisia de evaluare a ofertelor;
- obținerea de date și informații de la comisia de evaluare a ofertelor și furnizarea unor date tehnice necesare adaptării documentației și adaptarea acesteia pentru câștigarea contractului de achiziție publică;
- determinarea prin crearea posibilității pentru S.C. R. C. S.R.L. de a gestiona răspunsurile formulate de S.C. H. P.S.A. P., la căile de atac formulate de către participanții nemulțumiți la licitație, prin intervenții la Consiliul Național de Soluționare al Contestațiilor - C.N.S.C. și la Curtea de Apel Ploiești, pentru a menține decizia de atribuire a contractului către S.C. R. C. S.R.L. București, iar în cele din urmă
- prin încheierea unui act adițional (Act adițional nr.2 din data de 17.06.2011 prin care s-a permis S.C. R. C. S.R.L. angajarea unor experți care nu se încadrau în cerințele stabilite de autoritatea contractantă), care prevedea plata avansului, deși nu era menționat în caietul de sarcini.
Prin cererea ce face obiectul prezentului dosar, persoana condamnată P.D. a solicitat revizuirea sentinței de condamnare, invocând prevederile art.453 alin.1 lit.a Cod proc. penală deoarece prin ordonanța emisă la data de 02.04.2019 în dosarul nr.478/P/2018 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție – S. II., în temeiul art.314 alin.1 lit.a Cod proc. penală, art.315 alin.1 lit.b Cod proc. penală rap. la art.16 alin.1 lit.b teza I Cod proc. penală s-a dispus clasarea cauzei față de inculpații B.G. (pentru săvârșirea infracțiunilor de dare de mită și cumpărare de influență) și S.A.E. (pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență), în cuprinsul acesteia reținându-se, printre altele, că sumele plătite lui P.D. de societatea T.R.P. S.R.L. (obiectul mitei) au reprezentat contravaloarea muncii efectiv prestate, pe baza rapoartelor de activitate depuse, și nu mită.
În considerentele deciziei instanței de control judiciar mai sus indicate se arată:,, faptele și împrejurările noi ce condiționează admisibilitatea cererii de revizuire întemeiate pe prevederile art. 453 alin. 1) lit. a) C.p.p., nu sunt reprezentate în cazul de față de soluțiile de clasare dispuse în privința inculpaților B.G. și S.A.E. prin ordonanța dată în 02.04.2019 de Direcția Națională Anticorupție în dosarul nr. 478/P/2018, care, într-adevăr, sunt ulterioare pronunțării sentinței penale a cărei revizuire se cere, ci elementele de fapt pe care s-au fundamentat aceste soluții, rezultând dintr-un probatoriu administrat ulterior încheierii cu apelantul-revizuent-condamnat a acordului de recunoaștere a vinovăției admis prin acea sentință penală, probatoriu prezentat în ordonanța sus-menționată începând cu pagina 10.,,
Prin ordonanța nr.327/II-2/2020 din data de 04.03.2021 a procurorului Șef secție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție – Direcția Națională Anticorupție - S. II. s-a infirmat parțial ordonanța de clasare pronunțată in dosarul penal nr.478//P/2018 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție–Direcția Naționala Anticorupție, privind săvârșirea infracțiunii de dare de mită, faptă prev. de art. 290 alin. 1 c. pen., rap. la art. 6 din Legea nr.78/2000, cu privire la inculpatul B.G..
Prin încheierea din 21.05.2021 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului P. în dosarul nr. 1018/105/2021 s-a admis cererea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Naționala Anticorupție și in consecința: În baza art.335 alin.4 C.proc. pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia ordonanței nr.327/II-2/2020 din data de 04.03.2021 a procurorului sef secție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție - S. II. și s-a confirmat redeschiderea urmăririi penale in dosarul penal nr.478//P/2018 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –Direcția Naționala Anticorupție, privind săvârșirea infracțiunii de dare de mită, faptă prev. de art. 290 alin. 1 c. pen., rap. la art. 6 din Legea nr.78/2000, cu privire la inculpatul B.G..
La data de 19.02.2019, a fost audiat în calitate de martor numitul C. M. M. , autor al denunțului care a stat la baza formării dosarului penal nr.98/P/2015 înregistrat la S. T. P. . Din declarația martorului reiese că denunțul său a fost urmarea unor corelări pe care le-a făcut între informații pe care le avea, respectiv că P.D., la momentul licitației inițiale, ar fi dorit să lucreze la R. C. sau alte firme controlate de B.G., precum T. R. P. , fără a putea indica de unde aflase acest aspect, cu informațiile despre sumele de bani primite de P.D. de la B.G. pe care le-a aflat din presă și în urma studierii dosarului nr. 218/P/2014 al DNA - S. T. P. Martorul nu a indicat date concrete sau alte mijloace de probă care să conducă la stabilirea săvârșirii în cauză a infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților.
La aceeași dată a fost audiat în calitate de martor P.D., persoană care a avut calitatea procesuală anterioară de inculpat în cauză. Acesta a arătat că în anul 2008 s-a mutat de la ANRSC la H. P.SA în funcția de director general, scopul fiind coordonarea lucrărilor de investiții cu finanțare asigurată din fonduri europene. Martorul a precizat că toată documentația pentru licitație, aferentă celor trei contracte de prestări servicii și celor nouă contracte de lucrări, a fost elaborată de o firmă de consultanță austriacă sau germană, denumită ILF, iar ulterior a fost avizată de Ministerul Mediului și transmisă operatorului pentru lansare pe SEAP. în cazul constatării unor neconformități ale documentelor trimise spre publicare în SEAP, se refăcea traseul invers al acestui circuit. Activitățile complexe ale proiectului erau cunoscute de către reprezentanții firmelor de profil în domeniu, care participau la întâlnirile organizate de H. P.la Ministerul Mediului, ocazii cu care primii își prezentau ofertele, fiind depuse un număr de șapte oferte, majoritatea asocieri de firme.
Cu privire la comisia de evaluare, martorul a declarat că a fost numită de el, făcând parte din atribuțiile sale în calitate de director general. Din comisie au făcut președintele comisiei, I. C. , care era consilierul său și șeful UIP (Unitatea de Implementare a Proiectelor), alți membri, posibil cinci, precum și experți atrași și un reprezentant al Ministerului Finanțelor, pe nume P. C. A precizat martorul că la momentul desemnării în calitate de președinte al comisiei de evaluare al lui T. (fostă I.) C., nu a avut cunoștință că aceasta era fina lui S. A E. , ci a aflat ulterior acest aspect.
Fiind întrebat cu ocazia audierii, P.D. a menționat că nu a intervenit nimeni pe lângă el pentru numirea membrilor comisiei de evaluare și nici nu a fost influențat de vreo persoană în acest sens. Cu referire la T. C., a arătat că numirea acesteia s-a datorat faptului că prin intermediul său îi era ușor să comunice cu toți ofertanții pentru clarificări, deoarece vorbea engleza, franceza și germana și stăpânea foarte bine operarea pe calculator, chiar dacă nu deținea cunoștințele necesare din punct de vedere tehnic, însă din comisie făceau parte și persoane de specialitate. Cu privire la ofertele primite, martorul a declarat că nu au fost furnizate informații anterior deschiderii lor, precizând că el personal nu a făcut acest lucru. A mai arătat că nu a existat acces la oferte și totul s-a petrecut într-un cadru legal, până la deschidere, ofertele fiind închise în loc sigur la președinta comisiei, T. C.
Martorul a menționat că nu a intervenit în niciun fel în procedura de evaluare a ofertelor, procedură care a durat circa 5-6 luni, neprimind informații pe parcursul evaluării, iar la final a primit raportul evaluării, fără observații. După întocmirea și aprobarea raportului de evaluare în favoarea asocierii H.-R.-A., au fost formulate contestații la Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor (CNSC), instituție la care martorul a declarat că nu cunoaște nicio persoană și nici nu a făcut vreo intervenție în vederea soluționării într-un anume fel a contestațiilor depuse. A aflat că o astfel de intervenție ar fi fost din partea lui B. C., posibil la solicitarea lui S. A., despre care aflase din zvonuri că ar fi avut interes în favorizarea firmei L. B., și nu a R., dar nu poate susține cu certitudine aceste lucruri, fiind vorba doar despre zvonuri care circulau la acel moment.
Martorul a mai arătat că a discutat cu B.G. pentru prima dată la semnarea contractului de finanțare, după ce anterior îl mai văzuse la o altă licitație și la întâlnirile organizate la Ministerul Mediului, dar tară a discuta cu el.
În legătură cu B.G., martorul a declarat că nici în prezent nu știe dacă societatea T.R.P. este sau nu controlată de acesta. Referitor la angajarea sa în cadrul acestei firme, a arătat că anterior a participat la diverse instruiri organizate în străinătate, împreună cu alți directori și reprezentanți ai Ministerului Mediului, dar și reprezentanți ai firmelor de asistență, ce aveau ca scop, printre altele, cunoașterea tehnologiei moderne în realizarea proiectelor. La o instruire ce a avut loc la Universitatea Tehnică de Construcții București, profesorul organizator i-a solicitat martorului, care deținea și titlu științific, să îi lase CV-ul său, în perspectiva unei angajări la o firmă specializată. P.D. declară că a primit mai multe oferte de la firme care prestau servicii de asistență tehnică, printre care și de la firma T. R. P. , discutând în acest sens cu administratorul firmei, o anume R., care căuta specialiști experți în dimensionarea și calcularea stațiilor de epurare. în acest context, a semnat un contract de muncă cu durată parțială de 2 ore pe zi cu această firmă, care la acel moment gestiona un contract cu I. A., iar munca efectiv prestată a fost cuantificată în rapoarte de activitate, sumele de bani primite cu titlu de salariu fiind menționate în declarația sa de avere.
Cu privire la activitatea acestei firme în P., martorul a arătat că după finalizarea licitației pentru CSI, s-a organizat licitația pentru CS2, la care a participat și firma T. R. P. , care a pierdut licitația și a făcut contestație, prilej cu care a aflat că societatea ar fi controlată de B.G.. L-a confruntat pe B.G., care a negat acest lucru, sens în care martorul i-a comunicat că dacă ar fi așa, ar fi vorba de o incompatibilitate pentru care se primea o corecție financiară de 100%. Pentru a evita orice problemă, martorul a cerut încetarea contractului său cu timp parțial de muncă încheiat cu firma T. R. P. .
Referitor la acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat cu procurori din cadrul S.T. P., P.D. a declarat că inițial a fost audiat ca martor, iar după denunțul lui C. M., a fost citat ca suspect în perioada iunie-iulie 2015, ocazie cu care a declarat că banii primiți de la firma T.R.P. nu reprezentau mită, fapt susținut și cu prilejul audierii din data de 19.02.2019. Martorul a precizat că și anterior încheierii acordului de recunoaștere a vinovăției a avut aceeași poziție, dar a semnat acest acord, deși nu săvârșise fapta reținută în sarcina sa.
La data de 25.02.2019, cu ocazia audierii în calitate de martor, P. C. G. a declarat că este angajat ca inginer constructor la firma C. B. SRL din anul 1998, iar această societate a participat de-a lungul timpului la mai multe licitații la nivelul județului P., încheind contracte atât cu Consiliul Județean P., cât și cu H. P.S.A.
Cu privire la obiectul cauzei, martorul a precizat că nu are cunoștință despre faptul că S.A.E. ar fi pretins 200.000 de euro de la B.G. și ar fi primit 100.000 de euro de la acesta în schimbul exercitării influenței pe care o avea la nivelul funcționarilor publici din cadrul SC H. P.S.A., în vederea îndeplinirii de către aceștia a unor acte contrare îndatoririlor de serviciu care să aibă ca rezultat favorizarea asocierii din care făcea parte și R. C. SRL, în cadrul procedurii de achiziție publică a contractului în cauză. Martorul a precizat că nu cunoaște alte nereguli cu privire la atribuirea contractului și nici faptul că B.G. ar fi dat o sumă de bani lui P.D. pentru a fi favorizat la această licitație, aflând despre aceste aspecte din presă și a mai arătat că nu a dat declarație la S.T.P. în legătură cu aceste aspecte, ci a făcut sesizări cu privire la alte contracte și alte persoane.
La data de 26.02.2019 a fost audiat în calitate de martor C. V. A. , care a declarat că nu își menține declarația în calitate de martor cu identitate protejată sub pseudonimul A. G. pe care a dat-o la S. T. P. Fiindu-i prezentată cu ocazia audierii declarația din 24.04.2015, martorul și-a recunoscut semnătura aplicată pe declarație. Cu privire la circumstanțele în care a dat declarația respectivă, martorul a precizat că doar a semnat acea declarație care a fost concepută în prezența lui de către procuror, fără ca el să contribuie în vreun fel la conținutul acesteia și fără a cunoaște anterior aceste aspecte.
Cu prilejul audierii, martorul C. V. A. a precizat că îl cunoștea pe inculpatul S.A.E. din mediul politic, acesta fiind președinte al PNL P, și vicepreședinte al CJ P., că știa că P.D. era membru PNL P. și director al H. P. SA, iar pe inculpatul B.G. 1-a văzut probabil o singură dată, fără să discute cu acesta. Martorul a subliniat că nu are cunoștință despre aspectele care fac obiectul dosarului, iar cele declarate anterior nu erau cunoscute de el, fiindu-i comunicate de procurorul de caz în data de 24.04.2015.
În cauză a fost audiată în calitate de martor și T. (fostă I.) C., de profesie jurist, angajată din anul 2008 la H. P.S.A., în prezent în funcția de ofițer de conformitate, iar anterior, în anul 2010, a ocupat funcția de consilier al lui P.D., respectiv manager al UIP - Unitatea de Implementare a Proiectelor, precum și desemnată ca președinte al comisiei de evaluare a ofertelor în cadrului proiectului european din care a făcut parte și achiziția publică a contractului de asistență tehnică pentru managementul proiectului, proiectare și supervizare a lucrărilor, câștigat de asocierea din care a făcut parte și SC R. C. SRL.
Cu referire la obiectul prezentului dosar, martora a declarat că nu a existat nicio influență din partea vreunei persoane în luarea deciziilor de către comisia de evaluare, iar ea personal nu a furnizat informații referitoare la ședințele de evaluare nici unei persoane și nici nu i-au fost solicitate asemenea informații. De asemenea, T. C. a precizat că nu cunoaște nimic despre faptul că S. A. și P.D. ar fi primit sume de bani de la B.G. în legătură cu favorizarea societății R. C. în cadrul procedurii de achiziție a contractului de Asistență tehnică pentru managementul proiectului, proiectare, supervizare lucrări.
Fiind întrebată despre eventuale nereguli legate de atribuirea acestui contract, martora a arătat că urmare a alegerii ofertei asocierii R. C. , au fost formulate contestații la Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor (CNSC) de alte firme participante, sens în care i-a cerut lui P.D. să îi recomande o persoană pentru a se familiariza cu procedura, iar acesta a pus-o în legătură cu P. C., persoană despre care martora a aflat ulterior că era angajata lui B.G., ca expert pe achiziții din partea R. C. . Martora a precizat că toate hotărârile referitoare la evaluarea ofertelor și desemnarea câștigătorului erau deja luate, fiind transmise la CNSC pentru soluționarea contestațiilor, iar comisia nu mai putea interveni asupra acestor decizii.
Referitor la primirea sumei de 100.000 euro de către S. A. de la B.G. în luna ianuarie 2012, martora a arătat că procedura de achiziție pentru contractul în cauză din cadrul proiectului european fusese finalizată la data de 1 iunie 2011, iar la începutul lui aprilie 2012 se mutase cu serviciul la sediul din C. al H. P.SA, neauzind nimic despre acest aspect, nici măcar ca zvon.
În cauză au fost audiați în legătură cu obiectul cauzei și inculpații S.A.E. și B.G..
La data de 4.03.2019, S.A.E. a declarat că în perioada 2008-2012 era vicepreședinte al Consiliului Județean (CJ) P., funcție pe care a deținut-o până în perioada ianuarie-februarie 2012.
Cu privire la contractul ce face obiectul prezentei cauze, inculpatul a arătat că în calitatea deținută avea în subordine toate societățile la care CJ P. era acționar majoritar, deci inclusiv H. P. Acesta a fost primul proiect la nivelul județului P. prin accesare de fonduri europene în domeniu, iar toată procedura de achiziție pentru contractele de servicii și cele de lucrări a fost derulată de H. P., fără ca CJ P. să aibă vreo implicare.
Inculpatul a mai declarat că în cursul anului 2010 a avut mai multe convorbiri și întâlniri cu P.D., directorul H. P.la vremea respectivă, legate de termenele de desfășurare a procedurii de achiziție pentru contractul de servicii (CS)1, informațiile primite de la acesta nefiind esențiale, ci se refereau la numărul firmelor înscrise la licitație sau la fazele în care se afla procedura. S.A.E. a precizat că nu a intervenit pe lângă P.D. pentru ca acesta să desemneze o anumită componență a comisiei de evaluare a ofertelor pentru acest proiect și nici nu a intervenit pentru ca T. C. , fina sa, să fie desemnată președinta comisiei de evaluare a ofertelor depuse.
După atribuirea contractului asocierii din care făcea parte și R., au fost depuse contestații la CNSC, aspect pe care 1-a aflat de la P.D., cu care s-a sfătuit colegial, în sensul de a afla ce presupunea procedura de contestație din perspectiva termenelor de respectat, pentru a nu exista pericolul de a pierde fondurile europene.
Pe B.G. a arătat că 1-a cunoscut, în virtutea funcției ocupate, în anii 2008-2009 și a avut și are o relație strict profesională cu acesta. A mai precizat inculpatul că B.G. nu i-a cerut și nici el nu i-a furnizat informații cu privire la procedura derulată pentru atribuirea contractului de „Asistență tehnică pentru managementul proiectului, proiectare, supervizare lucrări". Inculpatul S.A.E. a declarat că nu a pretins, nu a primit și nu i s-a oferit vreo sumă de bani de către B.G. sau altă persoană în legătură cu atribuirea acestui contract.
S.A.E. a mai declarat că s-a prezentat ori de câte ori a fost solicitat de către organele judiciare, că a răspuns la S.T. P. la toate întrebările ce i-au fost adresate și de asemenea a dat explicații scrise în legătură cu toate convorbirile telefonice care i-au fost prezentate în acuzare de către procurori, explicând semnificația acestora și motivul pentru care au avut loc respectivele discuții.
Inculpatul B.G. a fost audiat la S. T. P., când a declarat că nu le-a oferit și nu le-a remis lui S.A.E. și lui P.D. bani sau bunuri pentru ca aceștia să intervină pe lângă persoanele cu atribuții în procedura de achiziție publică pentru încheierea contractului „Asistență tehnică pentru managementul proiectului, proiectare, supervizare lucrări" sau să ia măsuri de natură să favorizeze asocierea din care făcea parte R. C. în această procedură.
Din înscrisurile existente la dosar rezultă că între societatea T.R.P. SRL, reprezentată de administratorul N.R.C. și P.D. a fost încheiat contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 19/05.07.2011, pe perioadă nedeterminată, începând cu 06.07.2011, cu durata de 2 ore/zi. Salariul lunar brut a fost stabilit la suma de 5.988 lei. Așa cum se observă, acest contract a fost încheiat după atribuirea contractului „Asistență tehnică pentru managementul proiectului, proiectare, supervizare lucrări", iar din probele administrate, arată procurorul de caz, că nu rezultă că inculpatul B.G. ar fi avut vreo legătură cu încheierea sa.
În ceea ce privește sumele de bani plătite lui P.D. de societatea T.R.P. SRL, acestea au reprezentat contravaloarea muncii efectiv prestate, arată procurorul de caz, pe baza rapoartelor de activitate depuse și nu mită, neexistând nici o probă care să ateste o eventuală înțelegere între inculpatul B.G. și P.D. pentru ca primul să dea celui de-al doilea o sumă de bani prin intermediul acestei societăți, în tranșe lunare, pentru ca directorul general al H. P. SA de la acel moment să desemneze persoane de încredere în comisia de evaluare a ofertelor, să obțină date și informații de la comisia de evaluare a ofertelor și să furnizeze date tehnice necesare adaptării documentației pentru câștigarea contractului de achiziție publică, să creeze posibilitatea pentru societatea R. C. SRL de a gestiona răspunsurile formulate de H. P. SA P. la căile de atac formulate de către ceilalți participanții la licitație, nemulțumiți de rezultatul procedurii, prin intervenții la CNSC și la Curtea de Apel Ploiești pentru a menține decizia de atribuire a contractului către SC R. C. SRL, să încheie un act adițional la contract (Act adițional nr. 2 din data de 17.06.2011 prin care s-a permis societății R. C. SRL și angajarea unor experți care nu se încadrau în cerințele stabilite de autoritatea contractantă), care prevedea plata avansului, deși nu era menționat în caietul de sarcini. Mai mult, unele dintre motivele pentru care se susține în actul de acuzare că inculpatul B.G. ar fi dat mită lui P.D. nici măcar nu reprezintă atribuții de serviciu ale acestuia din urmă, arată procurorul de caz.
Revizuentul - inculpat P.D. a învederat instanței la termenul de judecată din data de 19.04.2021 că au existat trei motive care l-au determinat și l-au obligat se semneze acordul de recunoaștere a vinovăției, fiind vorba de un fel de constrângere morală, din partea domnului procuror șef.
Fiind întrebat în ce a constat constrângerea la care face referire, a arătat că dosarul 8998/105/2017 a fost disjuns din dosarul mare H. P., a fost comandat și a fost fabricat, acesta fiind primul motiv.
Al doilea motiv a fost starea gravă de sănătate a soției lui la acea dată.
La solicitarea instanței de a preciza ce anume a spus procurorul ca și constrângere morală, a arătat că în noiembrie 2017, când a fost citat ca inculpat, domnul procuror șef (…) a ținut să îi precizeze că în perioada iunie 2015 – noiembrie 2017 nu au apărut elemente noi în dosar, care să justifice trecerea de la calitatea de suspect la cea de inculpat, dar că, pentru rezolvarea situației create, există o singură soluție, aceea de a semna un acord. Fiind de profesie inginer, a cerut explicații cu privire la ce reprezintă un acord judiciar, domnul procuror șef (…) dându-i câteva explicații, iar în primă fază a refuzat să semneze acordul. Domnul procuror a revenit și a precizat că, dacă nu va semna acordul, sunt și alte măsuri, metode, prin care să îl oblige să semneze acordul.
Arată că a fost cuprins de teamă, s-a gândit la familia sa, la soția sa care era proaspăt operată de cancer, pe fondul existenței unei ciroze hepatice cu ascită, necesitând îngrijire la pat, el fiind singura persoană în măsură să o îngrijească.
Astfel, a spus că decât să își piardă soția mai repede semnează acordul judiciar.
Susține că starea gravă de sănătate a soției a dovedit-o cu certificatele medicale eliberate de Spitalul Fundeni, Spitalul Filantropia, Spitalul de Urgență și toate spitalele prin care fusese atunci.
Arată că în acest fel a fost constrâns, obligat, să semneze acordul judiciar.
Instanța de rejudecare a reținut că probele administrate în dosarul nr. 478//P/2018 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție–Direcția Națională Anticorupție pun la îndoială temeinicia sentinței penale nr. 57 din 02.02.2018 pronunțată de Tribunalul P. în dosarul nr. 8998/105/2017 care a admis acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat la data de 13.12.2017 în dosarul 229/P/2017 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție - S. T. P.
Aceste noi probe ridică dubii că inculpatul a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa. Este demn de remarcat și motivul pentru care ordonanța din 02.04.2019 pronunțată în dosarul nr. 478//P/2018 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție–Direcția Națională Anticorupție a fost infirmată parțial în data de 04.03.2021, respectiv existența sentinței de mai sus de admitere a acordului de recunoaștere a vinovăției.
Infirmarea a intervenit abia la aproximativ doi ani de la pronunțarea ordonanței de clasare deoarece condamnatului i s-a admis în principiu cererea de revizuire în data de 03.11.2020 de către Curtea de Apel Ploiești.
Analizând probele administrate în dosarul penal nr.478//P/2018 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție–Direcția Națională Anticorupție precum și probele administrate în dosarul în care s-a admis acordul de recunoaștere a vinovăției rezultă că nu mai este satisfăcut standardul suficienței probei din care să rezulte că inculpatul P.D. a comis infracțiunea de care este acuzat.
S-a reținut astfel că procurorul trebuie să facă toate demersurile probatorii astfel încât să se asigure că există suficiente probe legal și loial administrate care evaluate în faza de judecată de către instanță trebuie să o conducă pe aceasta prin raportare la standardul ,,dincolo de orice îndoială rezonabilă,, prev. de art. 103 al. 2 C.p.p. la pronunțarea unei soluții din care să rezulte că inculpatul a comis infracțiunea de care este acuzat.
Faptul că au existat anumite acțiuni ale lui P.D. care pot fi interpretate ca fiind în favoarea asocierii R. C. – A. S.–H. nu este suficient pentru a dovedi, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că suma de 50.400 lei primită cu titlu de remunerație ar fi reprezentat mită dată de inculpatul B.G., și că în acest fel B.G. a influențat procesul de decizie al comisiei de evaluare a ofertelor.
Față de aceste considerente, a fost admisă cererea de revizuire formulată de revizuentul condamnat P.D., fiul lui C. și V. , CNP (…).
În baza art. 462 al. 1 C.p.p. s-a anulat sentința penală nr. 57 din 02.02.2018 pronunțată de Tribunalul P. în dosarul nr. 8998/105/2017.
În baza art. 485 al. 1 lit. b C.p.p. a fost respins acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat la data de 13.12.2017 în dosarul 229/P/2017 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție - S.T.P. și s-a dispus trimiterea dosarul procurorului în vederea continuării urmăririi penale.
Cheltuielile judiciare avansate de către stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție–Direcția Națională Anticorupție, criticând-o pentru nelegalitate șio netemeinicie sub următoarele aspecte:
I. Cu privire la motivul de revizuire prev. de art. 453 al. 1 lit. a C.p.p., se arată că toate aspectele invocate de revizuent și reținute de instanță în motivarea soluției, au apărut ulterior condamnării, deci, nu au fost preexistente hotărârii de condamnare și astfel, să fi putut influența soluția procesului, dacă ar fi fost cunoscute la momentul soluționării cauzei. Prin urmare, în cauză nu se poate vorbi de împrejurări necunoscute de instanță în soluționarea cauzei, pentru că acest lucru nu este posibil. Și, oricum, s-ar crea un precedent periculos și s-ar ajunge la înfrângerea autorității de lucru judecat a unei hotărâri de condamnare. Soluționarea cauzei de către instanța investită cu acordul de recunoaștere a vinovăției și condamnarea inculpatului s-a făcut în conformitate cu legislația în vigoare la momentul respectiv și cu probele dosarului, care au confirmat comiterea faptei reținute în sarcina revizuentului.
Apărările inculpatului, în sensul că: au existat trei motive care l-au determinat și l-au obligat să semneze acordul de recunoaștere a vinovăției, fiind vorba de un fel de constrângere morală, din partea domnului procuror șef, nu pot fi primite întrucât nu constituie fapte sau împrejurări noi, în sensul cerut de art. 453 alin. 1 lit. a C.p.p..
Pentru ca faptele sau împrejurările necunoscute de instanță să constituie temei al revizuirii, este necesar ca pe baza acestor fapte sau împrejurări noi, să se poată dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare. Astfel, ordonanța procurorului prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale cu privire la o altă persoană (B.G.), nu constituie caz de revizuire, deoarece doar în baza ei, nu se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare a revizuentului.
II. Cu privire la acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat între procuror și inculpat:
Una dintre condițiile prevăzute de textul de lege, în speță art. 480 alin. 2 C.p.p-, este ca inculpatul cu care se încheie acordul să fie asistat de un avocat ales sau desemnat din oficiu, pe tot parcursul procedurii: de la începerea negocierilor până la semnarea acordului, tocmai pentru ca inculpatul să beneficieze de consiliere cu privire la toate aspectele care pot forma obiect al negocierii, fiind asigurată astfel, egalitatea armelor. Or, în prezenta speță, la momentul încheierii acordului, ca de altfel, pe tot parcursul procedurii, inculpatul a fost asistat de avocat ales. Mai mult, același avocat ales a fost prezent atât la momentul audierii în calitate de suspect cât și la momentul audierii în calitate de inculpat a revizuentului P.D.. în aceste condiții, este neverosimilă apărarea acestuia în sensul că ar fi fost constrâns de procuror să încheie acordul. Din înscrisuri a rezultat că audierea a fost înregistrată audio-video.
Astfel, din actele dosarului în care a fost pronunțată hotărârea de condamnare, rezultă că inculpatul P.D. a fost audiat detaliat, potrivit art. 309 alin. 2 C.p.p. și în prezența apărătorului ales (același apărător care a fost prezent și cu ocazia negocierii și semnării acordului), tocmai pentru ca procurorul să poată decela dacă din declarația dată de inculpat rezultă că recunoaște fapta pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale. Această declarație are natura juridică a unui mijloc de probă și va putea fi folosită pe parcursul procesului penal împotriva inculpatului, întrucât a renunțat de bunăvoie la dreptul la tăcere și la privilegiul împotriva auto incriminării.
Inculpatul nu poate să revină asupra recunoașterii efectuate în cursul urmăririi penale, cu excepția situației în care, se probează existența unor constrângeri, violențe sau presiuni din partea organelor de urmărire penală. Or, în speța dedusă judecății, inculpatul a făcut simple alegații, nesusținute probator.
De altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție pronunțând Decizia nr. 5/2017 RIL, a reținut în considerente că: instanța sesizată cu acordul de recunoaștere a vinovăției nu are posibilitatea să îl respingă, în ipoteza retractării, cu ocazia ascultării inculpatului, a consimțământului valabil exprimat în cursul urmăririi penale, odată ce retractarea nu este susținută de probe certe că acel consimțământ s-a obținut prin încălcarea principiului loialității în administrarea probelor (...). Rolul instanței în această procedură limitându-se la verificarea acordului de voință a celor implicați și aplicarea pedepsei și individualizarea acesteia (...). Rolul instanței nu este acela de a relua în fața sa procedura acordului de recunoaștere a vinovăției, ci ascultarea inculpatului este menită, eventual, a decela elemente care pot pune la îndoială valabilitatea exprimării consimțământului (existența unui viciu de consimțământ la momentul încheierii acordului) ".
Faptul că inculpatul P.D. a făcut simple afirmații în sensul, că a fost constrâns și obligat să semneze acordul, fără să probeze aceste susțineri și în condițiile în care toată procedura a fost înregistrată audio-video, precum și împrejurarea că într-o altă cauză s-a dispus redeschiderea urmăririi penale, nu îndreptățește instanța să pronunțe o soluție prin care să respingă acordul de recunoaștere a vinovăției, reținând că nu este satisfăcut standardul suficienței probei din care să rezulte că inculpatul P.D. a săvârșit infracțiunea de care este acuzat, în condițiile în care sentința prin care a fost admis acordul se bucură de autoritate de lucru judecat, și având In vedere că astfel cum am arătat, pentru ca faptele sau împrejurările necunoscute de instanță să constituie temei al revizuirii este necesar ca pe baza lor să se poată dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare.
În cadrul acestei proceduri speciale, respectiv acordul de recunoaștere a vinovăției, în fața instanței nu se administrează probe sau se readministrează probele administrate in cursul urmăririi penale, procedura specială neavând stadiul cercetării judecătorești.
Se solicită admiterea căii de atac, desființarea soluției apelate și pe fond respingerea cererii de revizuire formulată de către revizuentul condamnat P.D..
Curtea examinând sentința apelată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.417 C.pr.penală și în limitele impuse de art.418 și art.419 C.pr.penală, constată că apelul este nefondat, după cum se va arăta în continuare:
Instanța de rejudecare apreciat în mod legal asupra temeiniciei cererii de revizuire formulată de către revizuentul condamnat P.D., constatând că sunt întrunite în totalitate și în mod cumulativ condițiile prevăzute de art. 453 alin.1 lit.a cod procedură penală, care reglementează în mod expres cazul de revizuire incident în cauză, dispozițiile acestei texte de lege fiind în mod judicios interpretate și aplicate la primul grad de jurisdicție.
Sub un prim aspect, Curtea reține că, prin cererea de revizuire formulată inițial, revizuentul a invocat în calea extraordinară de atac disp. art. 453 alin. 1 lit. a cod procedură penală, care reglementează admisibilitatea revizuirii atunci când s-au descoperit ,,fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de către instanță la data soluționării cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză’’ ( fila 4 dosar 4261/105/2019).
Însă, în procedura soluționării acestei căi extraordinare de atac, admisibilitatea în principiu este o etapă premergătoare esențială, în cadrul căreia se examinează, conform art. 459 alin. 3 cod procedură penală, dacă: a) cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455; b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3); c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; d) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv; e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea; f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. (4).’’
În cauza de față, în mod judicios instanța de rejudecare a procedat la examinarea fondului cererii de revizuire, întrucât prezenta cale extraordinară de atac a fost admisă în principiu prin decizia penală nr. 990/03.11.2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, astfel încât această etapă premergătoare a fost parcursă și în mod definitiv soluționată, intrând în puterea lucrului judecat.
În al doilea rând, se reține că potrivit doctrinei și practicii judiciare naționale constante, revizuirea constituie o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri.
În același timp însă, revizuirea are caracterul unei căi de atac de fapt, întrucât prin folosirea ei se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă prin care s-a rezolvat fondul cauzei.
În cauză, Curtea mai constată că se impune și precizarea că, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (2) din Protocolul 7 CEDO, redeschiderea procesului, conform legii și procedurii penale a statului respectiv, poate fi efectuată dacă fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente sunt de natură să afecteze hotărârea pronunțată.
Față de natura juridică de cale extraordinară de atac a revizuirii, faptele sau împrejurările ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei privesc descoperirea de noi probe astfel cum acestea sunt reglementate în art. 97 alin. (1) C. proc. pen., adică acele împrejurări care permit aflarea unor elemente noi susceptibile de a servi ca probă în justiție și de natură a aduce o lumină nouă asupra faptelor constatate prin hotărârea de condamnare definitivă.
Curtea subliniază că, potrivit doctrinei și jurisprudenței, un element de probă poate să fie considerat nou atât timp cât nu a fost cunoscut în timpul când cauza penală s-a judecat în fața instanțelor sau cunoscut fiind nu a putut fi produs și discutat de aceste instanțe.
Procedura de revizuire servește scopului înlăturării lacunelor și omisiunilor justiției care urmează a fi aplicate într-o manieră compatibilă cu prevederile art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, fiind respectat principiul securității raporturilor juridice, care semnifică, potrivit jurisprudenței degajate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, între altele, că o soluție definitivă al oricărui litigiu nu urmează a fi rediscutată.
Curtea mai reține că excepție de la acest principiu poate fi doar cazul când reexaminarea este necesară în virtutea circumstanțelor fundamentale și obligatorii (cauza Brumărescu contra României, hotărârea din 28 octombrie 1999).
Securitatea juridică presupune respectarea principiului recunoscut de judecata (puterea lucrului judecat - res iudicata), care implică regula finalității hotărârilor definitive, adică imposibilitatea oricărei părți de a pretinde o redeschidere a procedurilor interne privind o hotărâre judecătorească irevocabilă și obligatorie exclusiv cu scopul obținerii a unei noi examinări a pricinii în fond.
Securitatea raporturilor juridice presupune așadar respectarea principiului caracterului irevocabil al hotărârilor judecătorești, acest principiu ce presupune ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărâri definitive și obligatorii, doar cu scopul de a obține o nouă reexaminare a cauzei sale.
Însă, o derogare de la acest principiu este justificată doar atunci când este necesară, datorită unor circumstanțe esențiale și convingătoare.
În această ordine de idei, având în vedere normele legale naționale și raționamentele Curții Europene a Drepturilor Omului enunțate, Curtea reține că, în cauza de față, ne aflăm în câmpul de aplicare al acestei derogări, care este justificată în cauză de argumente esențiale și convingătoare.
Astfel, sub un prim aspect, Curtea reține că instanța de rejudecare a cărei soluție este în prezent apelată, nu și-a fundamentat motivarea pe existența unor considerente de ordin subiectiv care l-ar fi determinat pe revizuient să semneze acordul de recunoaștere a vinovăției sale.
Este astfel lipsit de orice relevanță faptul că revizuientul a invocat o serie de elemente de ordin socio-familial ori că a invocat pretinse presiuni psihologice sau o pretinsă constrângere de ordin moral, ce ar fi fost exercitate asupra sa pe parcursul urmăririi penale inițiale sau care i-ar fi generat impulsul de accepta semnarea unui acord de recunoaștere a vinovăției.
Pe lângă faptul că acestea nu au fost dovedite, ele nici au fost reținute de instanța de rejudecare în motivarea soluției pronunțate și nici nu constituie, prin ele însele, un motiv care să justifice admiterea cererii de revizuire.
Prin raportare la aceste argumente, critica formulată din acest punct de vedere în motivele de apel nu este întemeiată.
Verificând în continuare celelalte critici aduse sentinței apelate, Curtea reține că ceea ce prezintă relevanță strictă în prezenta cauză și în același timp constituie, în spiritul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, o serie de ,,circumstanțe esențiale și convingătoare’’ de natură a determina admiterea cererii de revizuire, sunt chiar probele administrate pe parcursul urmăririi penale derulate în continuare, precum și soluțiile dispuse de către Ministerul Public și confirmate de instanța de judecată, potrivit legii, cu privire la fapte/ persoane aflate în legătură de indivizibilitate/conexitate cu fapta pentru care revizuientul a încheiat acordul de recunoaștere a vinovăției.
Or, așa cum instanța de rejudecare a observat, ulterior încheierii acordului de recunoaștere a vinovăției și confirmării sale de către instanța de judecată competentă (02.02.2018), în cauză a fost dispusă o soluție de neurmărire penală de către organul de urmărire penală, la data de 02.05.2019, prin care s-a dispus în temeiul art. 16 alin. 1 lit. b teza 1 cod procedură penală (fapta nu este prevăzută de legea penală) clasarea cauzei față de inculpații B.G. și S. A. E., pentru săvârșirea infracțiunilor de dare de mită și cumpărare de influență (față de primul dintre aceștia) și respectiv pentru infracțiunea de trafic de influență, față de cel de al doilea inculpat, observându-se că faptele imputate acestora sunt în legătură directă cu infracțiunea de luare de mită pentru care revizuientul a fost condamnat definitiv urmare acordului de recunoaștere a vinovăției.
Astfel, în cauză a fost emisă ordonanța de clasare nr.478/P/2018 din 02.04.2019 de către Direcția Națională Anticorupție-S. II., ordonanță emisă de ca urmare a preluării dosarului inițial, 116/P/2017, la rândul său constituit în urma unei serii de conexări și/sau disjungeri ce au fost justificate de cronologia de derulare a cercetărilor penale.
În cuprinsul acestei ordonanțe se concluzionează în mod expres că ,,deși există indicii în legătură cu faptul că S. și P. s-au implicat în procedura desfășurată pentru evaluarea ofertelor pentru atribuirea contractului și că B. a beneficiat de unele informații din cadrul acestei proceduri, totuși nu se poate reține săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală în sarcina inculpaților S. și B., lipsind dovada pretinderii/remiterii unor sume de bani ori a altor bunuri sau foloase în schimbul informațiilor transmise/primite’’.
Această concluzie a fost formulată de procuror tocmai pe baza administrării unor probatorii noi, administrarea acestora fiind realizată de către procuror după pronunțarea soluției prin care a fost antrenată răspunderea penală a revizuientului pentru comiterea infracțiunii de luare de mită, ca urmare a validării acordului de recunoaștere a vinovăției de către instanța de judecată.
Însă, aceste mijloace de probă, în înțelesul art. 453 alin. 1 lit. a cod procedură penală, constituie ,,fapte probatorii noi’’ care nu au fost cunoscute la pronunțarea soluției de condamnare a revizuientului, iar acest aspect reiese chiar din cuprinsul ordonanței de clasare, care precizează că, după preluarea cauzei, au fost administrate alte mijloace de probă, după cum urmează: la data de 19.02.2019 (audierea martorului C. M. M.), la data de 25.02.2019 ( audierea martorului P. C. G.), la data de 26.02.2019 (audierea martorului C. V. A. ), audierea martorei T. C. (fostă I.), audierea inculpatului S.A.E.la data de 04.03.2019, așa încât administrarea tuturor acestor probatorii au justificat soluția de clasare dispusă în cauză pentru fapte șl persoane aflate în directă legătură de conexitate/indivizibilitate cu fapta reținută în mod definitiv în sarcina revizuientului condamnat.
Esențial este faptul că, după administrarea acestor probatorii, procurorul a dispus soluția clasării față de cei doi inculpați, ale căror fapte se află în legătură cu cea comisă de revizuient, deci s-a dispus o soluție diametral opusă față de cea a condamnării, care fusese dispusă cu privire la revizuientul P.D., Curtea subliniind că nu se poate face abstracție de această împrejurare.
Așa cum se reține de altfel în mod definitiv și în decizia penală nr. 990/03.11.2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești (prin care a fost admisă în principiu cererea de revizuire a condamnatului P.D.), ceea ce prezintă relevanță în cauză este faptul că ordonanța de clasare nu a fost dispusă pe baza probelor ce fuseseră deja administrate în cursul urmăririi penale finalizată cu încheierea acordului de recunoaștere a vinovăției de către revizuient, ci tocmai pe baza unor noi probe, administrate ulterior de organul de urmărire penală, așa cum acestea au fost prezentate mai sus.
Dimpotrivă, după continuarea urmăririi penale prin administrarea acestor probe mai sus menționate, s-a concluzionat de către procuror că se impune clasarea întrucât fapta de dare de mită imputată mituitorului B.G. nu este prevăzută de legea penală, aspect care prin raționamentul logico-juridic, conduce la serioase îndoieli cu privire la existența infracțiunii corelative de luare de mită ce a fost reținută în sarcina revizuientului condamnat P.D..
Așadar, este cert că în cauză aceste probatorii administrate pe parcursul urmăririi penale derulată ulterior reprezintă elemente faptice și împrejurări noi, care nu au fost cunoscute de instanța care a confirmat acordul de recunoaștere a vinovăției, punând sub semnul îndoielii existența infracțiunii de luare de mită imputată revizientului, care este corelativă cu aceea de luare de mită în legătură cu care s-a apreciat de către procuror că nu este o faptă prevăzută de legea penală, antrenându-se așadar o incertitudine referitoare la temeinicia hotărârii de condamnare a revizuientului pentru infracțiunea de luare de mită.
Concluzionând, sunt îndeplinite în cauză cerințele prevăzute de art. 453 alin. 1 lit. a cod procedură penală, în sensul că în cauză s-a demonstrat, raportat la cele mai sus expuse, că există ,,fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză’’, așa cum în mod corect a apreciat instanța de rejudecare.
Este adevărat că această ordonanță de clasare a fost doar parțial infirmată de instanța de judecată (judecătorul de cameră preliminară), însă decisiv este faptul că această infirmare privește tocmai pe presupusul mituitor B.G., așadar privește o faptă și o persoană aflată tot în directă legătură cu fapta pentru care revizientul a fost condamnat definitiv urmare acordului de recunoaștere a vinovăției.
Astfel, prin ordonanța nr.327/II-2/2020 din data de 04.03.2021 a procurorului Șef secție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție – Direcția Națională Anticorupție - S. II. s-a infirmat parțial ordonanța de clasare pronunțată in dosarul penal nr.478//P/2018 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție–Direcția Naționala Anticorupție, privind săvârșirea infracțiunii de dare de mită, faptă prev. de art. 290 alin. 1 c. pen. rap. la art. 6 din Legea nr.78/2000, cu privire la inculpatul B.G..
Potrivit dispozițiilor legale, ordonanța de redeschidere a urmăririi penale a fost supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară competent, așa încât prin încheierea (definitivă) din data de 21.05.2021 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului P. în dosarul nr. 1018/105/2021 s-a admis cererea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție și în baza art.335 alin.4 C.proc. pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia ordonanței nr.327/II-2/2020 din data de 04.03.2021 a procurorului sef secție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție - S. II., confirmându-se redeschiderea urmăririi penale in dosarul penal nr.478//P/2018 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –Direcția Naționala Anticorupție, privind săvârșirea infracțiunii de dare de mită, faptă prev. de art. 290 alin. 1 c. pen., rap. la art. 6 din Legea nr.78/2000, cu privire la inculpatul B.G..
Or, însăși judecătorul de cameră preliminară care a evaluat ordonanța de redeschidere a urmăririi penale a reținut la rândul său că ,,analizând probele administrate în dosarul penal nr.478//P/2018 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție–Direcția Națională Anticorupție rezultă că probele sunt incomplete, nefiind satisfăcut standardul suficienței probei’’, argument esențial care a stat la baza confirmării ordonanței de redeschidere a urmării penale și car, de altfel se regăsește și în considerentele soluției atacate în prezent.
Pe de altă parte, Curtea mai observă și faptul că, în cauza de față, instanța de rejudecare a dispus la rândul său, urmare admiterii cererii de revizuire, trimiterea cauzei la procuror în vederea efectuării urmăriri penale în continuare cu privire la revizuientul condamnat P.D..
Așa fiind, este evident că în prezenta cauză, având ca obiect același raport juridic de drept penal de conflict, nu pot coexista soluții diametral opuse cu privire la fapte și persoane între care există legătură de conexitate ori indivizibilitate, iar soluția definitivă de redeschidere a urmării penale față de un alt inculpat, B.G., impune pentru buna administrare a justiției și aflarea adevărului sub toate aspectele de fapt și de drept, ca urmărirea penală să se desfășoare în mod unitar, așadar și cu privire la revizuientul condamnat, câtă vreme probele noi în înțelesul art. 453 alin. 1 lit. a cod procedură penală ce au fost administrate de organul de urmărire penală după preluarea cauzei, deci după condamnarea definitivă a revizuientului, îl vizează atât pe acesta, cât și fapta comisă de acesta, dată fiind această legătură impusă de situația de fapt și de natura faptelor.
Prin urmare, faptele și împrejurările noi care în cauză sunt reprezentate de mijloacele de probă administrate ulterior admiterii acordului de recunoaștere a vinovăției, dar în cadrul urmăririi penale redeschisă definitiv față de unul din participanții la comiterea unei infracțiuni (B.G.), trebuie să producă aceleași efecte juridice și cu privire la celălalt participant (P.D.) căruia i-a fost reținută o infracțiune corelativă, aflată în strânsă legătură cu cea dintâi, ceea ce reprezintă, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, tocmai o derogare de la principiul securității raporturilor juridice, care este justificată și necesară, datorită acestor fapte probatorii noi ce reprezintă, prin ele însele, circumstanțe esențiale și convingătoare în acest sens.
Criticile formulate sunt apreciate astfel ca nefondate, raportat la argumentele evocate în cele ce preced, Curtea observând în plus și faptul că este lipsit de importanță faptul că soluția de condamnare a revizuientului a fost dispusă în urma încheierii unui acord de recunoaștere a vinovăției.
Este adevărat că soluțiile ce pot fi pronunțate de instanță în validarea unui acord de recunoaștere a vinovăției sunt expres și limitativ prevăzute de art. 485 cod procedură penală, însă în egală măsură aceste soluții nu sunt excluse de la exercitarea căii de atac extraordinare a revizuirii, întrucât disp. art. 452 cod procedură penală nu fac distincție între modul de sesizare a instanței care a dispus soluția definitivă, ci stabilesc că ,,hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă’’.
În consecință, Curtea constată că soluția atacată este legală și temeinică, astfel încât va respinge ca nefondat apelul declarat în cauză, în conformitate cu art. 421 pct. 1 lit. b cod procedură penală.
Văzând și disp. art. 275 cod procedură penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție – S.T.P. împotriva sentinței penale nr.106/26.04.2021 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14.07.2021.
Președinte, Judecător,
(…) (…)
Grefier,
(…)
Red. CG/BER
5ex/27.07.2021.
Jud. Fond (…)
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006