Cod ECLI ECLI:RO:CABRV:2021:002.000501

R O M Â N I A
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 501/Ap DOSAR NR. 1314/1/2016*

Ședința publică din data de 31 august 2021
Instanța constituită din:
Completul de judecată AT5 -2018:
Președinte – (...) – judecător
Judecător – (...)

Grefier - (...)

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror (...)– din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – Serviciul Teritorial Brașov

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor formulate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE D.N.A. SERVICIUL TERITORIAL BRASOV și inculpații B.M.și C.L.M.împotriva sentinței penale nr. 15/S din 28.01.2021 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr. 1314/1/2016.
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 21 mai 2021, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare și dată fiind imposibilitatea constituirii completului de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 391 Cod procedură penală, a stabilit termene succesive pentru pronunțare pentru 30 iunie 2021, 29 iulie 2021, 27 august 2021 și 31 august 2021, când,

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale de față, reține următoarele:
Prin sp. nr. 15/S/28.01.20121 a Tribunalului Brașov, pronunțată în dosarul penal nr. 1314/1/2016, s-au hotărât următoarele:
1. În baza art. 291 C.p. rap. la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplicarea art 75 al 2 lit b C.p. și art 76 al 1 C.p. condamnă inculpatul B.M.- (...), medic legist, fără antecedente penale - la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare.
În baza art. 91 al. 1 – 92 al. 1 C.p. suspendă sub supraveghere executarea pedepsei principale pe durata unui termen de 2 ani .
În baza art. 93 al. 1 lit. a-e C.p. pe durata termenului de supraveghere, condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la serviciul de probațiune în raza căruia domiciliază, la datele fixate de acesta;
- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
- să comunice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 91 al. 4 C.p. atrage atenția inculpatului B.M.asupra dispozițiilor art. 96 C.p., respectiv consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere, adică dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege ori săvârșește o nouă infracțiune intenționată, se va revoca suspendarea și se va dispune executarea pedepsei.
2. În baza art. 48 C.p. rap. la art. 291 alin. 1 C.p. rap. la art. 6,7 lit. a din Legea 78/2000 cu aplicarea art 75 al 2 lit b C.p. și art 76 al 1 C.p. condamnă inculpatul C.L.M.- (...) - la o pedeapsă de 2 ani închisoare .
În baza art. 91 al. 1 – 92 al. 1 C.p. suspendă sub supraveghere executarea pedepsei principale pe durata unui termen de 3 ani .
În baza art. 93 al. 1 lit. a-e C.p. pe durata termenului de supraveghere, condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la serviciul de probațiune în raza căruia domiciliază, la datele fixate de acesta;
- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
- să comunice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În temeiul art.93 alin.3 C.p., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul C.L.M.va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 90 de zile la Primăria municipiului Bacău sau la D.G.A.S.P.C Bacău .
În baza art. 91 al. 4 C.p. atrage atenția inculpatului C.L.M.asupra dispozițiilor art. 96 C.p., respectiv consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere, adică dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege ori săvârșește o nouă infracțiune intenționată, se va revoca suspendarea și se va dispune executarea pedepsei.
În baza art. 291 alin 2 C.p. dispune confiscarea de la fiecare inculpat a câte 2250 lei.
În baza art.217 alin.6 C.p.p. dispune restituirea cauțiunii în cuantum de 10.000 de lei pentru inculpatul C.L.M., consemnată conform extras cont și ordin de încasare la (...) și a sumei de 5.000 de lei pentru inculpatul B.M.conform chitanței nr. (...) – aflate în copie.
În baza art 274 al 1,2 C.p.p. obligă fiecare inculpat la plata către stat a sumei de 5000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că prin rechizitoriul nr. 29/P/2016 din 23.03.2016 a DNA – Serviciul Teritorial Bacău s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:
1. B.M., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 291 C.p. rap. la art. 6 din Legea 78/2000, constând în aceea că, în data de 15.02.2016, în schimbul promisiunii că va interveni pe lângă doi angajați ai S.J.M.L.Bacău pentru ca aceștia să consemneze pe un buletin de analiză toxicologică a alcoolemiei valori situate sub 0,80 g/l alcool pur în sânge, a solicitat prin intermediul lui C.L.M.de la I.B.G. și C.C.suma de 1.000 de euro și a primit ulterior, în același scop, suma de 4.500 de lei.
2. C.L.M, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de influență prev. de art. 48 C.p. rap. la art. 291 alin. 1 C.p. rap. la art. 6,7 lit. a din Legea 78/2000, constând în aceea că, în data de 15.02.2016, l-a ajutat pe B.M.ca, în schimbul promisiunii că va interveni pe lângă doi angajați ai S.J.M.L.Bacău pentru ca aceștia să consemneze pe un buletin de analiză toxicologică a alcoolemiei valori situate sub 0,80 g/l alcool pur în sânge, să solicite de la I.B.G. și C.C.suma de 1.000 de euro și să primească ulterior suma de 4.500 de lei.
Ajutorul a constat în transmiterea solicitării formulate de B.M.către I.B.G., prin intermediul lui C.C., precum și în preluarea de la cel din urmă și remiterea către B.M.a sumei de 4.500 de lei.
Prin sentința penală nr. 471/D/28.11.2017 a Tribunalului Bacău, pronunțată în dosarul nr. 1314/1/2016, au fost condamnați inculpații B.M., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 291 C.p. rap. la art. 6 din Legea 78/2000, la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și C.L.M., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de influență prev. de art. 48 C.p. rap. la art. 291 alin. 1 C.p. rap. la art. 6,7 lit. a din Legea 78/2000, la pedeapsa de 3 ani închisoare, făcându-se aplicarea art. 91 și urm. C.p. cu privire la executarea acestor pedepse.
Prin dp. nr. 259/Ap/26 martie 2019 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul nr. 1314/1/2016, s-a dispus admiterea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Bacău și inculpații B.M.și C.L.M.împotriva sentinței penale nr. 471/D/28.11.2017 a Tribunalului Bacău, pronunțată în dosarul nr. 1314/1/2016, care a fost desființată și s-a dispus rejudecarea cauzei de către Tribunalul Brașov.
Urmare a desființării cu trimitere pe rolul Tribunalului Brașov s-a format dosarul de față cu numărul 1314/1/2016.
Analizând coroborat probele administrate în cauză – în cursul urmăririi penale dar și al cercetării judecătorești – tribunalul a reținut ca și conformă realității situația de fapt descrisă în actul de sesizare, respectiv următoarele :
În data de 13.02.2016, în jurul orelor 03.06, I.B.G. a fost oprit în trafic de către organele de poliție în timp ce conducea un autoturism pe strada (...) și fiind testat cu aparatul etilotest, a rezultat o concentrație de 0.52 mg/l alcool pur în aerul expirat ulterior acesta fiind condus la S.J.U. Bacău unde i-au fost prelevate două probe biologice de sânge.
În data de 15.02.2016 martorul I.B.G. – speriat de potențialele consecințe ale faptelor sale cu posibil caracter infracțional - l-a contactat pe C.C., avocat (...) la acel moment, iar acesta din urmă i-a explicat, printre altele, procedura analizării probelor biologice precum și faptul că o concentrație de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge duce la reținerea unei infracțiuni.
I.B.G. s-a interesat la martorul C.C., avocat, dacă se poate face ceva, în sensul ca valoarea determinată să fie sub cea de 0,80 la mie, răspunsul acestuia din urmă fiind că nu cunoaște pe nimeni la S.J.M.L. Bacău, dar se va interesa în acest sens.
În cursul zilei de 15.02.2016 martorul C.C., aflat la sediul organizației județene Bacău a Partidului (...) din (...), a luat legătura cu inculpatul C.L.M., deputat în Parlamentul României, cu care era coleg de partid și prieten, și i-a relatat acestuia situația lui I.B.G. și l-a rugat să îl cheme pe medicul legist B.M., fost șef al S.J.M.L.Bacău pentru a discuta cu el. Inculpatul C.L.M.a fost de acord și a luat legătura cu inculpatul B.M.care s-a deplasat - la solicitarea coinculpatului C.L.M.- spre strada (...) iar în momentul în care inculpatul B.M.a ajuns la sediul partidului, inculpatul C.L.M.l-a anunțat pe C.C., ocazie cu care avocatul i-a înmânat inculpatului B.M.un bilețel pe care a trecut numele lui I.B.G., concentrația de 0.52 de pe etilotest și data depistării în trafic.
Tot în data de 15.02.2016 - urmare a discuțiilor purtate cu B.M., inculpatul C.L.M.i-a transmis lui C.C.că există posibilitatea eliberării unui buletin de analize în care să se menționeze valori inferioare celor reale și care să fie sub 0,80 g/l alcool pur în sânge, însă, pentru a fi emis acel buletin, inculpatul B.M.a pretins suma de 1.000 euro, afirmând că aceasta va fi remisă către doi angajați ai S.J.M.L.Bacău ce vor analiza efectiv probele.
Solicitarea i-a fost transmisă imediat de către C.C.lui I.B.G. care a fost de acord cu ea astfel că, în aceeași zi, i-a remis suma de 4.500 lei, echivalentul a 1.000 de euro lui C.C.iar acesta i-a dat-o inculpatului C.L.M.. La rândul său, inculpatul C.L.M.i-a remis suma de 4.500 de lei inculpatului B.M., conform solicitării acestuia.
A arătat instanța că situația de fapt expusă reiese, fără echivoc, din coroborarea probelor administrate în cauză atăt în cursul urmăririi penale dar și al cercetării judecătorești, în principal fiind vorba despre susținerile martorilor I.B.G. și C.C.care se coroborează cu conținutul convorbirilor dintre acesta din urmă și inculpat din datele de 16.02.2016 și 18.02.2016, interceptate și înregistrate autorizat în cauză.
Instanța a făcut trimitere la declarațiile martorului I.B.G., citând afirmațiile acestuia, declarații care au fost coroborate cu cele ale martorului C.C., care a relatat aceleași aspecte.
A mai reținut instanța că declarațiile celor doi martori se coroborează cu conținutul convorbirilor dintre martorul C. și inculpatul C.L.M.din datele de 16.02.2016 și 18.02.2016, interceptate și înregistrate autorizat în cauză, discuții care au fost redate în cuprinsul sentinței penale apelate.
În plus, a fost valorificat și listingul convorbirilor telefonice purtate de către inculpații C.L.M. și B.M.în intervalul 15.02. – 17.02.2016. Din cuprinsul acestuia, tribunalul a observat că potrivit datelor puse la dispoziție de operatorii de telefonie mobilă, la ora 12:25:29 a fost înregistrat un apel efectuat de C.L.M.către B.M., acesta returnând apelul la ora 12.41.09. Din aceleași date reiese că acest din urmă apel a fost efectuat din apropierea sediului (...) Bacău, locul unde inculpatul B.M.trebuia să ajungă.
Martorul C.C.a mai arătat că în după amiaza aceleiași zile, după ce i-a remis banii inculpatului C.L.M., acesta l-a sunat pe inculpatul B.M.pentru a confirma primirea. Datele de trafic atestă că au fost efectuate două apeluri telefonice de la postul telefonic utilizat de primul inculpat către cel de-al doilea la ora 16:13:59 și la ora 16.14.24.
Datele de trafic relevă și că inculpații C.L.M. și B.M.au mai discutat și în dimineața zilei de 16.02.2016, la orele 08:25:25, apel inițiat de C.L.M.și la ora 09:52:32, apel inițiat de B.M..
În convorbirea din data de 18.02.2016, inculpatul C.L.M.îi spune martorului C.C.că a fost sunat de B.M.care i-a confirmat „că-i în regulă”. Potrivit datelor de trafic, în data de 16.02.2016, la ora 18:32:56, a fost înregistrat un apel de la postul telefonic al inculpatului B.M.către cel al inculpatului C.L.M..
S-a apreciat semnificativ și că inculpatul B.M.a negat în cursul urmăririi penale existența unor contacte telefonice între el și inculpatul C.L.M.cu excepția unei convorbiri din data de 17.02.2016. Or, datele de trafic expuse relevă fără echivoc existența acestor contacte telefonice între inculpații CL.M. și B.M.în perioada 15-17.02.2016.
Tribunalul a reținut astfel că fapta inculpatului B.M. - constând în aceea că, în data de 15.02.2016, în schimbul promisiunii că va interveni pe lângă doi angajați ai S.J.M.L.Bacău pentru ca aceștia să consemneze pe un buletin de analiză toxicologică a alcoolemiei valori situate sub 0,80 g/l alcool pur în sânge, a solicitat prin intermediul lui C.L.M.de la I.B.G. și C.C.suma de 1.000 de euro și a primit ulterior, în același scop, suma de 4.500 de lei - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin.1 C.p. raportat la art.6 din Legea nr.78/2000.
În mod similar fapta inculpatului C.L.M. - constând în aceea că, în data de 15.02.2016, l-a ajutat pe B.M.ca, în schimbul promisiunii că va interveni pe lângă doi angajați ai S.J.M.L.Bacău pentru ca aceștia să consemneze pe un buletin de analiză toxicologică a alcoolemiei valori situate sub 0,80 g/l alcool pur în sânge, să solicite de la I.B.G. și C.C.suma de 1.000 de euro și să primească ulterior suma de 4.500 de lei - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la trafic de influență prevăzută de art. 48 C.p. rap. la art. 291 alin. 1 C.p. rap. la art. 6, 7 lit. a din Legea 78/2000.
Ajutorul inculpatului C.L.M.– în sensul art 48 C.p. - a constat în transmiterea solicitării formulate de B.M.către I.B.G., prin intermediul lui C.C., precum și în preluarea de la cel din urmă și remiterea către B.M.a sumei de 4.500 de lei.
Relativ la apărările făcute în cauză de către inculpații C.L. și B.M.tribunalul a observat următoarele :
I. Inculpatul B.M. - declarație din 9.12.2019 din fața Tribunalului Brașov - a arătat în esență că nu a comis faptele ce i se impută, că nu-i cunoaște pe martorii denunțători I.B.G. și C.C.și nici nu a discutat vreodată cu aceștia, că a fost în februarie 2016 la sediul (...) Bacău dar cu niște probleme politice.
A arătat instanța că, pe lângă declarațiile martorilor I.B.G. și C.C.– care fac referire neechivocă la inculpatul B.M.sau listingul convorbirilor telefonice purtate de către inculpații C.L.M. și B.M.în intervalul 15.02. – 17.02.2016 – se observă și că în convorbirile expuse, purtate între C.L.M. și C.C., ”B” este singurul nume propriu folosit - în discuția purtată în șoaptă de către inculpatul C.L.M. cu martorul C.C.- persoană care ” a spus că e ok ” și că ” s-a rezolvat ”( convorbire din 16.02.2016 ) .
II. Inculpatul C.L.M.- declarație din 21.01.2020 din fața Tribunalului Brașov - a arătat, în esență, în mod similar că nu a comis faptele ce i se impută, că a fost în concedii cu martorul denunțător C.C., care era invidios pe inculpat, că martorul denunțător este sub tratament psihiatric, și ar fi spus la un moment dat că inculpatul i-ar fi pus o căpușă de la care a luat boala Lime.
S-a arătat că, pentru fiecare frază rostită în cadrul celor două convorbiri ambientale, care nu au fost contestate de către inculpatul C.L., acesta a încercat să găsească o explicație, propunând o multitudine de martori (colegi de partid, apropiați, prieteni) care să îi confirme versiunea. Instanța a apreciat că se poate observa cu ușurință că toate aspectele dorite a fi confirmate de martori nu se coroborează nici între ele - exemplificativ într-o discuție de câteva minute, în șoaptă, s-au abordat multitudine de aspecte de natură penală, politică, organizatorică - și nici nu sunt justificate sub aspectul faptului că martorul C.C.nici măcar nu a fost prezent la ele (ex: discuții referitoare la costul unor deplasări în teritoriu cu scop politic, care ar fi avut loc în lipsa martorului C.C.și pe care acesta nici nu ar fi avut vreun motiv/interes să le cunoască).
Tribunalul a observat că în scopul evident al exonerării de răspundere penală inculpatul C.L.M.a înțeles să creeze un ” scenariu ” (sens) neverosimil și pe alocuri ilar al convorbirilor purtate cu martorul C.C., înțelegând să prezinte funcția de șef de cartier a (...) sau să introducă aspecte religioase – ortodocși, catolici – etc fără a explica însă în nici un fel credibil exemplificativ, de ce era nevoie sa vorbească în soaptă cu ocazia acelor convorbiri sau de ce îi era frică că o să-l ia duba sau de ce ” i se pune pe inimă ” cănd martorul indicat folosea anumiți termeni/expresii sau ce înseamnă că ”la zero cinci îi iese peste opt sigur” sau care era legătura între C.C.și B.M.încăt să se folosească numele coinculpatului B. în discuția cu martorul denunțător etc .
Tribunalul a constatat – exemplificativ – că nici inculpatul B.M.nu avea cunoștință de funcția de ” șef de cartier a (...)” ce i se arogă de către coinculpatul C.L. atâta timp cât în cursul urmăririi penale a arătat neechivoc ” Nu am nici o funcție în organizația județeană a (...) și nu îndeplinesc vreo însărcinare…nu sunt coordonator zonal pentru cartierul (...)”.
Instanța a analizat și valoarea acordată declarațiilor martorilor denunțători, pornind de la faptul că hotărârea de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei nu se poate întemeia în măsură determinantă pe declarațiile investigatorului, ale colaboratorilor ori ale martorilor protejați.
A arătat instanța că, în cauza de față, pe lângă faptul că există doi martori denunțători, așa cum s-a arătat, susținerile acestora se coroborează cu conținutul convorbirilor interceptate și cu cu listingul convorbirilor telefonice purtate de către inculpații C.L.M. și B.M.în intervalul 15.02. – 17.02.2016.
În legătură cu solicitarea inculpaților C.L.M. și B.M.de înlăturare din ansamblul mijloacelor de probă a declarațiilor date de către martorii denunțători, despre care s-a susținut că nu constituie mijloace de probă, tribunalul a subliniat că, din punct de vedere al forței probante, dispozițiile art. 97 alin. 1 lit. d C.p.p. nu diferențiază calitativ sau în orice alt mod declarațiile date de martori în cursul procesului penal, nefăcându-se vreo distincție între declarațiile date de către martorii denunțători și cele date de ceilalți martori audiați.
Ascultarea denunțătorului, în lipsa unei prevederi exprese a legii procesual penale, se realizează în baza art. 114 alin. 1 C.p.p., iar forța probantă a declarației date de către martorul denunțător în cursul procesului penal urmează a fi analizată, pe de o parte, în contextul stabilit de dispozițiile art. 97 alin. 1 C.p.p., urmând a se aprecia dacă elementele de fapt relevate de către martor servesc la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o, la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei și la aflarea adevărului în procesul penal și, pe de altă pare, în contextul dispozițiilor art. 103 alin. 1, 2 și 3 C.p.p. care stabilesc că declarațiile martorilor nu au o valoare prestabilită prin lege, ci sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare, în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză.
În cauză se constată că martorii denunțători I.B.și C.C.au fost audiați în condiții de contradictorialitate în faza judecății de fond astfel încât inculpații C.L.M. și B.M.au avut ocazia de a-și exercita în mod efectiv dreptul la apărare, prin formularea de întrebări în scopul obținerii oricăror clarificări și lămuriri considerate necesare de către apărare.
Prin urmare, deși este o realitate faptul că martorii denunțători pot avea, în anumite cazuri, un interes în realizarea respectivelor denunțuri (de exemplu incidența dispozițiilor art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 sau o eventuală soluție de clasare), nu pot fi înlăturate a priori din ansamblul probator asemenea declarații, deoarece, pe de o parte, dispozițiile procesual penale nu impun și nici nu permit o asemenea măsură, iar, pe de altă parte, instanța este ținută de analizarea declarațiilor menționate în contextul oferit de prevederile art. 290 C.p.p. coroborat cu cele ale art. 114 alin. 1, art. 97 și art. 103 C.p.p., prin corelare cu elementele de fapt ce rezultă din restul probelor administrate, neputându-se susține că audierea denunțătorului în calitate de martor este interzisă, în mod implicit, de către legislația procesual penală.
Altfel spus, tribunalul a observat că interesul martorului C.C.de a beneficia de o reducere de pedeapsă în cauza penală în care a fost implicat nu presupune, esențialmente, că acesta ar fi denaturat semnificația derulării faptelor descrise în rechizitoriu, în măsura în care susținerile acestui martor denunțător nu apar ca singulare ci se coroborează cu celelalte probe expuse anterior.
Cu referire la anumite inconsecvențe din declarațiile martorului I.B., s-a arătat că eventualele nuanțări/detalieri/reveniri din susținerile acestui martor pe de-o parte nu sunt de esență (acesta menținând o poziție procesuală constantă ) și, pe de altă parte, sunt explicabile prin prisma multitudinii de declarații date de acesta în cauză și a stării sale emoționale, practic prezentul proces penal fiind ” inițiat ” de depistarea în trafic a acestui martor cu o alcoolemie ce ar fi putut atrage răspunderea sa penală.
Tribunalul a mai reținut că ” neconcordanțele” în declarațiile martorilor denunțători – aspect invocat de către inculpați – reprezintă de fapt doar completări ale declarațiilor martorilor I.B.G. și C.C., urmare a chestionării lor de către organul de urmărire penală și de către instanța de judecată, care a apreciat ca fiind necesar să adreseze mai multe întrebări pentru a se lămuri cu privire la aspectele cercetate în prezenta cauză.
Pe de altă parte, unele posibile diferențe în susținerile inițiale acestor martori sunt perfect explicabile prin prisma faptului că martorul I.B. nu posedă cunoștințe juridice de specialitate similare cu ale martorului C.C., fost avocat specializat în drept penal.
În legătură cu aspectele invocate de către inculpați privind neîndeplinirea elementelor constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, tribunalul a subliniat că, sub aspectul elementului material al laturii obiective, infracțiunea de trafic de influență poate fi săvârșită în mai multe modalități alternative, din care două vizează situația de fapt conturată în speță: pretinderea de la o persoană interesată a unei sume de bani sau a unui alt folos, pentru sine sau pentru altul, direct sau indirect, pentru a interveni pe lângă un funcționar public asupra căruia subiectul are sau lasă să se creadă că are influență și, de asemenea, primirea de la persoana interesată, în același scop, a unei sume de bani sau a altor foloase, pentru sine sau pentru altul, direct sau indirect.
În speță, sunt îndeplinite cerințele pe care doctrina le impune în ceea privește varianta alternativă a elementului material constând în acțiunea de pretindere, în sensul că cererea adresată de către inculpatul B.M.- făcută prin intermediul inculpatului C.L.M. - martorilor denunțători C.C.și I.B., în sensul de a se plăti suma de 4.500 lei (o mie de euro), a avut loc în schimbul exercitării influenței pe care inculpatul B.M.o avea față de doi angajați ai S.J.M.L.Bacău pentru ca aceștia să consemneze pe un buletin de analiză toxicologică a alcoolemiei valori situate sub 0,80 g/l alcool pur în sânge.
Similar, s-a constatat ca fiind întrunite și condițiile prevăzute de lege referitor la varianta primirii, ca modalitate a elementului material, în sensul că inculpatul B.M., prin intermediul lui C.L.M., a primit de la I.B.G. suma de 4.500 de lei în același scop al exercitării influenței pe care inculpatul B.M.o avea față de doi angajați ai S.J.M.L.Bacău pentru ca aceștia să consemneze pe un buletin de analiză toxicologică a alcoolemiei valori situate sub 0,80 g/l alcool pur în sânge.
A mai avut în vedere instanța că inculpatul C.L.M. a invocat că promisiunea vizată de art. 291 C.p. ar îmbrăca în cauză o formă implicită, ceea ce apare ca inadmisibil întrucât promisiunea trebuie să constituie un angajament ferm, o făgăduială neechivocă, expresă.
Tribunalul a reținut că, într-adevăr, o altă cerință esențială a elementului material al infracțiunii de trafic de influență constă în aceea că făptuitorul trebuie să promită că îl va determina pe funcționarul public sau pe funcționar să facă ori să nu facă un act ce intră în competența sa, potrivit atribuțiilor de serviciu, chiar și dacă o asemenea promisiune nu este îndeplinită ulterior și actul nu este efectuat.
În acest sens tribunalul a sublinia faptul că, potrivit considerațiilor conținute de ultima parte a paragrafului 65 din decizia nr. 489 din data de 30 iunie 2016 a Curții Constituționale: „Promisiunea poate fi explicită sau implicită, atunci când rezultă din împrejurări de fapt”.
Prin urmare, ideea promisiunii implicite poate fi o caracteristică a elementului material al infracțiunii de trafic de influență, câtă vreme din ansamblul faptelor rezultă acțiunea neechivocă de angajare a subiectului activ în vederea determinării funcționarului public să îndeplinească sau să nu îndeplinească actul care intră în atribuțiile sale.
Pe de altă parte, în cauza de față, tribunalul a observat, exemplificativ, că în convorbirea anterior redată din 18.02.2016 inculpatul C.L.M. folosește de 4 ori expresia ” e în regulă” - că-i în regulă…mi-o zis că-i în regulă… etc – tocmai pentru a sublinia angajamentul ferm al coinculpatului B.M.de implicare în vederea determinării funcționarilor publici de la SJML Bacău să îndeplinească sau să nu îndeplinească actul care intră în atribuțiile lor.
Acelasi angajament neechivoc al inculpatului B.M.transpare și din convorbirea din 16.02.2016 cînd se poartă următoarea discuție :
”C.C.: Da’ el nu mai e șef acolo! Nu? B. !
C.L.M.: …[ vorbește în șoaptă – n.n.]… Nu! Și mi-o zis că s-o rezolvat”
S-a arătat de către inculpații C.L.M. și B.M.că nu există probe directe în cauză, că nu s-au identificat banii sau bilețelul la care se face referire în convorbirile expuse etc, însă tribunalul a observat că practica judiciară a Înaltei Curți de Casație și Justiție a relevat că ” lipsa unei probe directe cu privire la această faptă nu este de natură să excludă inexistența ei, întrucât infracțiunile de corupție săvârșite de persoane cu funcții importante în stat nu sunt, de regulă, comise în prezența mai multor persoane, ci în condiții de maximă clandestinitate, fapt ce exclude de plano existența unor probe relevante, incriminatoare pentru autorul infracțiunii de corupție…iar legea nu stabilește o ierarhie a probelor, după cum nu stabilește obligativitatea probelor directe, în defavoarea sau prin excluderea probelor indirecte (oricum această clasificare este elaborată de doctrina juridică în materia probelor).(Decizia Penală nr. 118/2018 - dosar nr. 3157/2017 I.C.C.J)
S-a mai arătat de către inculpatul C.L.M. că a existat o „provocare” a sa pentru probarea presupusei activități infracționale, provocare venită din partea denunțătorului C.C..
Tribunalul a observat însă că în cauză apar satisfăcute exigențele C.E.D.O în materie, invocate și de apărătorul inculpatului C.L.M. - așa cum reies acestea din jurisprudența constantă a Curții (Ludi c. Elveției, Teixeira de Castro c. Portugaliei, Ramananskas c. Lituaniei, Miliniene c. Lituaniei, Constantin și Stoian c. României) – în sensul că acțiunea denunțătorului C.C.s-a plasat în cadrul unei operațiuni urmărind fapte de corupție (fiind incidentă Legea 78/2000), a fost ordonată de un magistrat, au existat rațiuni pentru care inculpații au fost bănuiți de săvârșirea faptelor respective și nu s-a exercitat asupra acestora o influență de natură a îi incita la comiterea unor infracțiuni pe care, altfel, aceste persoane nu le-ar fi comis.
Față de toate acestea, Tribunalul a reținut că faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de ”trafic de influență”, în forma complicității pentru inculpatul C.L.M., dispunând condamnarea acestora.
Tribunalul a reținut în favoarea ambilor inculpați circumstanța atenuantă judiciară vizată de art. 75 al. 2 lit b C.p., și a făcut aplicarea art. 76 al. 1 C.p. observând perioada de aproximativ 5 ani scursă de la momentul comiterii faptelor – fapte ce nu au o complexitate deosebită – perioadă ce a diminuat invariabil semnificația socială a faptelor expuse, inclusiv din perspectiva rolului pedepselor aplicate inculpaților C.L.M.și B.M..
Pe cale de consecință, a dispus condamnarea inculpaților la pedepse cu închisoarea, conform celor reținute în partea introductivă a prezentei, dispunând suspendarea sub surpaveghere a executării acestor pedepse.
Împotriva acestei sentințe penale au formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov (DNA) și inculpații C.L.M.și B.M..
În cuprinsul motivelor scrise de apel formulate de DNA și susținute și cu ocazia dezbaterilor orale s-a invocat netemeinicia soluției raportat la greșita individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, prin reținerea circumstanțelor atenuante, și neaplicarea dispozițiilor art. 93 alin. 3 C.p. inculpatului B.. De asemenea, s-a invocat nelegalitatea soluției ca urmare a omisiunii aplicării dispozițiilor art. 93 alin. 2 C.p. celor doi inculpați, confiscarea sumei de 2250 lei de la inculpatul C.L.M. și a dispozițiilor privind restituirea cauțiunii către cei doi inculpați.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, s-a susținut că instanța a acordat o prea mare relevanță criteriilor de ordin personal, în defavoarea celor referitoare la faptele săvârșite. S-a arătat că în cauză nu este aplicabil art. 75 alin. 2 lit. b C.p. astfel cum a fost motivat de instanță (care a reținut perioada de aproximativ cinci ani de la data comiterii faptei) în condițiile în care textul de lege amintit are în vedere doar împrejurări legate de fapta comisă și nu elemente legate de perioada scursă până la soluționarea cauzei. S-a mai susținut că nici circumstanțele personale ale inculpaților nu sunt apte să conducă la stabilirea unei pedepse în cuantumul minim special prevăzut de lege în contextul în care acestea nu evidențiază decât o conduită în limitele normalității.
Cu referire la faptul că nu s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 93 alin. 3 C.p. cu privire la inculpatul B.M., s-a susținut că la dosar există înscrisuri medicale care confirmă existența unor afecțiuni medicale în ceea ce-l privește pe acest inculpat însă acestea sunt inerente vârstei și nu s-au efectuat niciun fel de demersuri pentru a se constata dacă inculpatul este în imposibilitate absolută a efectua vreau un serviciu în folosul comunității, acest lucru neputând fi prezumat.
În ceea ce privește omisiunea aplicării dispozițiilor art. 93 alin. 2 C.p. s-a arătat că aceste dispoziții legale sunt obligatorii, soluția instanței fiind deci nelegală.
Cu privire la confiscarea sumei de 2250 lei de la inculpatul C. s-a invocat faptul că, în conformitate cu dispozițiile art. 291 alin. 2 C.p., sunt supuse confiscării sumele de bani primite, astfel că măsura trebuie dispusă cu privire la autorul faptei, urmând deci ca întreaga sumă de 4500 lei să fie confiscată de la inculpatul B..
S-a criticat și dispoziția instanței privind restituirea cauțiunii către cei doi inculpați prin raportare la dispozițiile art. 217 alin. 7 C.p.p. care prevăd acest lucru doar în situația în care inculpații nu sunt obligați, printre altele, la plata cheltuielilor de judecată. Or, măsura în care față de cei doi inculpați s-au dispus soluții de condamnare și aceștia au fost obligați și la plata cheltuielilor judiciare există obligativitatea menținerii măsurii cauțiunii.
În apelul declarat de inculpatul C.L.M., astfel cum a fost motivat în scris și apoi susținut cu ocazia dezbaterilor, s-a invocat, pe de o parte, lipsa motivării corespunzătoare a soluției pronunțate în cauză, solicitându-se trimiterea cauzei spre rejudecare, și, pe de altă parte, netemeinicia soluției de condamnare a inculpatului, apreciindu-se că se impune achitarea, în principal pentru că fapta nu există iar în subsidiar pentru că nu există probe din care să rezulte săvârșirea infracțiunii.
Cu privire la critica vizând lipsa motivării hotărârii, s-a susținut că instanța nu a identificat în concret acțiunea săvârșită de autorul infracțiunii de trafic de influență și implicit existența complicității inculpatului C. la săvârșirea acestei fapte. Lipsa unor mențiuni legate de modul în care instanța a ajuns la concluzia existenței unei înțelegeri între cei doi inculpați echivalează, în opinia apărării, cu o lipsa a motivării hotărârii judecătorești. S-a făcut referire la practica judiciară, inclusiv a instanței supreme, precum și la garanțiile stabilite prin Convenția Europeană a Drepturilor Omului vizând dublul grad de jurisdicție și dreptul la un proces echitabil, standarde în raport de care lipsa motivării corespunzătoare a hotărârii face necesară rejudecarea cauzei.
Pe fondul cauzei, după ce a fost evidențiată situația de fapt reținută de instanța de fond, s-a arătat că s-a acordat declarațiilor martorilor denunțători valoare probatorie semnificativă, ignorându-se faptul că martorul C. avea un interes deosebit în cauză, situație în care declarațiile acestuia ar fi trebuit să fie valorificate prin luarea în considerare a acestui interes, instanța arătând însă că toate probele au aceeași valoare, nefăcându-se distincție între declarațiile date de martorii denunțători și ceilalți martori audiați în cauză. În opinia apărării, acțiunea ilicită imputată inculpaților reiese strict din declarațiile denunțătorilor, fiind încălcate prevederile art. 103 alin. 3 C.p.p. în condițiile în care din nicio altă probă nu rezultă existența vreunui act material specific infracțiunilor reținute în cauză.
S-a evidențiat faptul că afirmații ale martorului C. sunt contrazise de alte probe, respectiv listingul convorbirilor dintre cei doi inculpați care fac dovada existența unor discuții între cei doi la un alt moment decât cel indicat de martor. De asemenea, există contradicții care nu permit identificarea temporală a actului material al primirii folosului necuvenit în timp ce, pentru altă împrejurare reținută de instanță, respectiv faptul că martorul denunțător C. ar fi înmânat inculpatului B. un bilețel pe care erau notate mai multe aspecte legate de evenimentul în care a fost implicat martorul I., nu există nici o probă.
Au fost evidențiate elemente din declarațiile oferite în cauză de martorul denunțător C. care demonstrează, în opinia apărării, incoerență, lipsa de logică și caracterul mincinos al acestor declarații, declarații care în mod evident au fost date în vederea satisfacerii interesului personal privind reducerea pedepsei. Declarațiile martorului I.B.nu pot fi reținute ca având o valoare deosebită în condițiile în care acesta nu îi cunoaște pe cei doi inculpați, având legătură doar cu martorul C., modalitatea în care s-a ajuns la formularea denunțului și forma în care acesta a furnizat informații demonstrând faptul că acesta, cumnatul în fapt al lui .C, reprezintă doar un pion în această poveste imaginată cu care au fost sesizate organele de urmărire penală.
De asemenea, s-a arătat că, și în măsura în care s-ar reține că înregistrările ambientale au legătură cu fapta de trafic de influență și că sensul cuvintelor folosite este cel arătat de acuzare, aceste mijloace de probă pot, cel mult, susține înțelegerea dintre C.și C.L., respectiv dintre un cumpărător de influență și un vânzător de influență, faptă cu care instanța nu este sesizată. În opinia apărării, în contextul în care instanța este învestit cu traficul de influență pe care l-a săvârșit B., care ar fi vândut influența pe care o avea asupra funcționarilor publici lui I.B.prin intermediul lui C.și C.L., instanța nu poate analiza altă acțiune în afară de cea care se reproșează în concret inculpaților.
S-a făcut referire și la conținutul infracțiunii de trafic de influență arătându-se că, prin inserarea de către legiuitor a conjuncției și rezultă că făptuitorul trebuie să realizeze o combinație de acțiune, respectiv, pe de o parte, traficarea influenței sale reale sau presupuse și, pe de altă parte, efectuarea unei promisiuni adresate cumpărătorului de influență că aceste demersuri vor avea succes. Prin urmare, trebuie dovedită existența unei promisiuni neechivoce că se va interveni asupra unui funcționar, astfel că este important de analizat dacă inculpatul B. ar fi dat vreo asigurare în acest sens și care sunt probele din care ar reieși existența unei făgăduieli exprese iar nu implicite că îl va ajuta pe I.. În condițiile în care este de necontestat că martorul I. nu s-a întâlnit cu vreunul dintre inculpați iar martorul C.nu îl cunoaște nici el pe inculpatul B. și nu s-a întâlnit cu acesta, nu există fapta care se reproșează traficantului de influența întrucât inculpatul nu a promis nici cumpărătorului de influență și nici complicelui său că îl va ajuta intervenind pe lângă un funcționar. În legătură cu conținutul infracțiunii s-a făcut trimitere și la considerentele deciziei Curții Constituționale nr. 712/2019.
În plus, nu există nici un fel de probă privind maniera în care s-a realizat legătura subiectivă dintre cei doi participați și faptul că complicele a acționat în vederea acordării unui ajutor inculpatului B..
Prin apelul declarat de inculpatul B.M. s-a invocat netemeinicia soluției pronunțate de Tribunalul Brașov și s-a solicitat achitarea inculpatului având în vedere că fapta pentru care s-a dispus trimiterea în judecată nu există.
S-a arătat că starea de fapt descrisă în rechizitoriu reprezintă doar o enumerare de afirmații cu caracter speculativ, afirmații care sunt contrazise de probele administrate în cauză. Este cert că inculpatul nu îi cunoaște pe niciunul dintre cei doi martori denunțători, în cuprinsul convorbirilor interceptate în cauză nu este pomenit numele său iar aceste convorbiri reprezintă în mod evident un act de provocare din partea martorului denunțător prin care s-a încercat determinarea inculpatului C.L. de a rosti numele coinculpatului și legarea acestuia de solicitarea unei sume de bani. Nu există niciun fel de probă care să dovedească o înțelegere între cei doi inculpați privind pretinderea unei sume de bani pentru modificare alcoolemiei martorului I.. De altfel, martorele audiate în cauză au arătat că nu s-a exercitat asupra lor niciun fel de influență și nu a existat vreo cerere privind modificarea rezultatului analizei de toxicologice.
Cu privire la convorbirile dintre între cei doi inculpați, astfel cum rezultă din listingul acestora depuse la dosar, nu dovedesc altceva decât existența acestor convorbiri scurte care, astfel cum s-a confirmat și de martorii audiați în cauză, aveau ca obiect cooptarea inculpatului în vederea organizării ședinței de lansare a candidatului liberal la funcția de primar. Prezența inculpatului la sediul (...) Bacău a fost explicată în cauză și dovedită prin declarațiile unor martori, fiind legată de această implicare în activitatea de promovare a candidatului menționat.
A susținut apărarea că numele inculpatului B. a fost indicat ulterior formulării denunțurilor, ca urmare a influențării de către organele de urmărire penală, ceea ce face ca depozițiile celor doi martori să capete un caracter nesincer și imposibil de luat în considerare.
S-a mai arătat că înregistrările ambientale existențe la dosar nu confirmă înțelegerea dintre cei doi inculpați ci doar demonstrează existența unor convorbiri anterioare între C.și C.L., acesta putând fi calificat ca un vânzător de influență, faptă cu care însă instanța nu este sesizată. Aceste convorbiri nu pot forma convingerea instanței că inculpatul B. ar fi pretins o sumă de bani pentru a-și exercita influență în cauză.
În apel, au fost audiați inculpații C.L.M. și B.M., declarațiile acestora fiind consemnate în scris și atașate dosarului cauzei.
Verificând sentința penală apelată, pe baza actelor și lucrărilor cauzei, prin prisma motivelor de apel și sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că apelul formulat în cauză de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Brașov este fondat, iar apelurile declarate de inculpați sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
Cu titlul prealabil, în ceea ce privește criticile privind lipsa unei motivări corespunzătoare a sentinței penale apelate, Curtea reține că, într-adevăr, în conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, motivarea corespunzătoare a unei hotărâri judecătorești reprezintă o garanție a respectării dreptului la un proces echitabil recunoscut oricărei persoane. De asemenea, o hotărâre nu ar trebui să se limiteze la preluarea rechizitoriului ci trebuie să reflecte modalitatea în care judecătorul unei cauze s-a raportat la probele administrate într-o cauză și le-a coroborat pentru stabilirea unei situații de fapt, care, ulterior, este raportată și la dispozițiile lelgale relevante.
Evident, cerința privind motivarea corespunzătoare a unei hotărâri poate fi analizată prin prisma unor grade diferite de exigență în condițiile în care stilul folosit de magistrați este diferit, structura poate diferi, atât în funcție de autor cât și în funcție de natura cauzei, după cum persoanele vizate pot avea așteptări diferite în ceea ce privește modul în care judecătorul expune modalitatea în care a analizat o anumită cauză. Ceea ce este însă important este ca orice persoană să înțeleagă cum a ajuns judecătorul la o anumită soluție, care au fost aspectele avute în vedere, de ce anumite susțineri ale acuzării/apărării au fost primite sau, dimpotrivă, nu au fost reținute în cauză.
Or, în cazul de față, Curtea consideră că motivarea hotărârii corespunde exigențelor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Instanța de fond a realizat o analiză amplă a mijloacelor de probă administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală cât și în cea de judecată, a arătat modalitatea în care acestea se coroborează precum și motivul pentru care anumite probe nu au fost reținute în cauză. De asemenea, instanța a răspuns tuturor apărărilor formulate de inculpați, a analizat toate aspectele relevante, atât în fapt cât și în drept, astfel că, în opinia Curții, motivarea este mai presus de orice critică. Este nefondată susținerea privind faptul că instanța de fond nu a arătat modalitatea în care s-a realizat înțelegerea dintre cei doi inculpați, în condițiile în care hotărârea cuprinde elementele principale din care, în opinia judecătorului fondului, reiese această înțelegere. Faptul că inculpații nu sunt de acord cu privire la existența a suficiente probe care să demonstreze o astfel de înțelegeri nu ține de calitatea motivării ci de temeinicia soluției.
Față de acestea, sunt neîntemeiate susținerile formulate de inculpatul C.L. vizând lipsa motivării corespunzătoare a sentinței penale apelate.
În ceea ce privește situația de fapt, aceasta a fost stabilită în mod corect, în plus, astfel cum a reținut anterior, instanța de fond realizând o analiză corespunzătoare a mijloacelor de probă administrate în cauză. Având în vedere criticile formulate în apel în această privință urmează ca și instanța de control să expună modalitatea în care probele demonstrează săvârșirea faptelor imputate de către inculpați, cu precizarea că își însușește în totalitate și argumentele expuse în cuprinsul sentinței penale apelate.
Astfel, realizând propria analiză a mijloacelor de probă analizate în cauză, Curtea va avea în vedere că punctul de plecare al cercetărilor efectuate în cauză l-au reprezentat denunțurile formulate de C.C.și I.B.G. în data de 16.02.2016.
În esență, numitul I.B.a făcut referire la faptul că în data de 15 februarie a vorbit cu C.despre posibilitatea acordării unui ajutor pentru ca rezultatul alcoolemiei o să fie mai mic de 0,80 g/mie, acesta promițându-i că se va interesa iar ulterior comunicându-i că pentru a obține ceea ce-și dorește trebuie să dea suma de 1000 euro.
În cuprinsul denunțului formulat de C.este confirmată această discuție inițială cu I. și faptul că denunțătorul a apelat la inculpatul C.L. M. chiar în data de 15 februarie, având în vedere că știa că acesta îl cunoaște pe fostul șef al SJML Bacău, numitul B.M.. Denunțătorul a susținut că s-a întâlnit cu C.L. căruia i-a înmânat un bilețel cu detalii referitoare la persoana și evenimentul vizat, C.L. a discutat cu B. iar apoi i-a comunicat că rezultatul ar fi peste 1 g/mie și că poate rezolva pentru suma de 1000 euro. Denunțătorul a arătat că la scurt timp el a remis suma de bani lui C.L. care l-a sunat pe B. în prezența sa, urmând a se întâlni în data de 16 februarie pentru a primi suma de bani, B. urmând a remite și o copie a buletinului de analiză ca probă a faptului că situația a fost rezolvată.
Urmare a acestor denunțuri, în data de 16 februarie 2016, 14:30, a fost emisă ordonanța privind supravegherea video audio sau prin fotografiere, începând cu data de 16 februarie 2016 15:00 și până în data de 18 februarie 2016, ora 15:00, a numiților C.C.și C.L. (ordonanță care a fost confirmată de judecătorul din cadrul ÎCCJ). În urma punerii în aplicare a acestor măsuri, a fost înregistrată întâlnirea dintre C.C.și C.L.M. din data de 16.02.2016, desfășurată începând cu ora 16.20, la sediul (...) Bacău, precum și un dialog dintre cei doi din data de 18.02.2016, începând cu ora 10.09.40.
Ulterior depunerii denunțurilor și a întânirii din data de 16.02.2016, au fost audiați în calitate de martori cei doi denunțători, C.C., în data de 16.02.2016 și I.B., în data de 17.02.2016.
Martorul I.B. a arătat că în noaptea de 12/13 februarie 2016, în timp ce conducea un autoturism pe raza municipiului Bacău, a fost oprit pentru control, a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind unul pozitiv, respectiv o valoare de 0,52 grame/mie alcool pur în aerul expirat, astfel că a fost condus la spital unde i-au fost recoltate două probe de sînge în vederea stabilirii alcoolemiei. Urmare a acestui eveniment, în dimineața zilei de 15 februarie 2016 s-a întâlnit cu C.C., i-a povestit cele întâmplate, l-a întrebat dacă cunoaște pe cineva la SJML Bacău, acesta promițând că se va interesa. În jurul orelor 14 s-a întâlnit din nou cu acesta care i-a spus că cunoaște o persoană (cu numele C.L.) prin intermediul căruia poate ajunge la un medic din cadrul serviciului (fără a-i spune numele acestuia medic), și i-a comunicat că trebuie să dea suma de 1000 euro care va fi predată lui C.L. iar acesta, la rândul lui, o va da doctorului de la SJML. A fost de acord, astfel că a luat de acasă banii și a predat suma de 4500 lei.
Martorul denunțător C.C.a relatat că, după ce în cursul dimineții de 15.02.2016 a fost contactat de numitul I.B., în aceeași zi, aflându-se la sediul (...) din Bacău, a discutat cu inculpatul C.L.M., care era și el la sediul partidului, și l-a rugat să îl cheme acolo pe medicul B.M., ceea ce s-a și întâmplat. Martorul a susținut că cei doi inculpați s-au întâlnit în fața clădirii, anterior acestei întâlniri martorul dându-i lui C.L. un bilețel cu numele lui I. și alte informații utile pentru identificarea cazului său. După aproximativ cinci minute inculpatul C.L. a revenit în imobil, i-a spus care a fost rezultatul discuției cu B. și faptul ca proba fusese analizată, rezultatul fiind ușor peste 1 g/mie, precum și că exista posibilitatea eliberării unui buletin de analize în care să se menționeze valori inferioare însă, în acest scop, B. ar fi pretins suma de 1000 euro care urma să fie remisă către doi angajați ai serviciului. Martorul a susținut că a luat legătura cu I., i-a relatat cele întâmplate, i-a spus că trebuie să plătească respectiva sumă fără a indica persoană la care aceasta urma să ajungă iar în jurul orelor 14 I. i-a predat această sumă în echivalent în lei, respectiv suma de 4500 lei. Ulterior C.s-a deplasat din nou la sediul partidului și a predat banii lui C.L. care, în prezența sa, l-a sunat pe B., i-a zis că e ok și că-l așteaptă la sediu, întâlnirea fiind însă amânată pentru dimineața zilei următoare (respectiv 16.02.2016), când C.L. urma să remită banii și, posibil, să primească o copie a buletinului de analiză.
În data de 16 februarie, în jurul orelor 16, martorul s-a întâlnit cu inculpatul C.L. tot la sediul partidului (aceasta fiind întâlnirea înregistrată), în cuprinsul declarației arătând că acesta l-a asigurat că treaba este în regulă, s-a rezolvat, toți banii au fost dați lui B.M.și i-a predat acestea bilețelul întocmit de martor. Cu privire la copia după buletinul de analiză toxicologică, C.L. a spus că nu a primit-o însă l-a asigurat că, în situația în care rezultatul nu va fi cel urmărit, banii vor fi restituiți.
Cei doi martori denunțători au fost reaudiați în faza de judecată, atât în fața Tribunalului Brașov cât și în fața Tribunalului Bacău. Curtea precizează că soluția apelată a avut în vedere probele administrate nemijlocit în fața Tribunalului Brașov însă și cele din fața Tribunalului Bacău sunt probe legal administrate, prin urmare ele putând fi avute în vedere ca un element pentru verificarea sincerității declarațiilor oferite succesiv în cauză de persoanele audiate.
Astfel, deși se susține că există contradicții între declarațiile succesive oferite în cauză, Curtea constată că, dimpotrivă, fiecare martor și-a menținut declarația inițială, nu doar declarativ ci prin forma în care au relatat derularea evenimentelor, diferențele - neesențiale - fiind explicabile prin prisma intervalului de timp scurs dar și a poziției subiective a martorilor în raport cu evenimentele relatate.
Astfel, cu referire la martorul I., se constată că în fața Tribunalului Bacău acesta a descris aceleași circumstanțe prezentate și în declarația din faza de urmărire penală, diferit față de prima declarație fiind faptul că a făcut referire la inculpatul B. ca persoana indicată de C.ca fiind cel care l-ar putea ajuta cu analizele, și precizând, la întrebarea avocatului apărării, că a aflat aceste nume - C.L. și B., la momentul celei de-a doua întâlniri cu C.(când i-a predat banii).
Declarația din fața Tribunalului Brașov este similară celei menționate în paragraful anterior, și cu privire la împrejurarea sesizată cu aspect de contradictorialitate față de prima declarație a martorului, acesta afirmând că C.C.a folosit numele lui B.M.într-o discuție cu mine. În rest, nu există alte diferențe, remarcându-se doar faptul că au existat multiple întrebări la care martorul nu a putut răspunde, spunând că nu își amintește, acestea vizând în special circumstanțele formulării denunțului și a audierii sale la DNA, dar și detalii privind întâlnirile cu C. și circumstanțele predării sumei de bani.
Prin urmare, Curtea constată că martorul I. a dat declarații constante în cauză, necontradictorii. Faptul că acesta nu-și amintește anumite circumstanțe este, în opinia Curții, un element de natură a indica sinceritatea martorului cu ocazia oferirii declarațiilor, fiind absolut normal ca, la un interval de patru ani de la data unor evenimente care, pentru martor, nu au o relevanță esențială și în cadrul cărora a avut o implicare marginală (stabilind raporturi directe doar cu martorul C.), să fi intervenit uitarea unor detalii neimportante pentru acesta.
În legătură cu aspectul sesizat ca fiind contradictoriu de către Curte, respectiv dacă în cursul discuțiilor dintre el și C.a fost pomenit numele inculpatului B., Curtea consideră că trebuie avută în vedere, ca fiind mai exactă, declarația oferită de acesta în faza de urmărire penală, respectiv în data de 17 februarie 2016, moment extrem de recent în memoria martorului. Or, la acel moment, martorul a precizat expres, astfel cum s-a citat mai sus, că martorul C.nu i-a precizat numele doctorului, făcând referire doar la faptul că intermedierea va fi realizată de o persoană pe numele C.L.. Este evident, în opinia instanței, că, dacă la acel moment martorul I. ar fi cunoscut numele medicului, l-ar fi adus la cunoștință organelor de urmărire penală, neexistând niciun motiv pentru a oferi informații false în această privință. Faptul că martorul, în fața instanței, a susținut contrariul, este explicabil în opinia Curții prin împrejurarea că, în urma implicării în această procedură judiciară, acesta a aflat numele inculpatului B. ca fiind cel al persoanei acuzate că ar fi solicitat și primit respectiva sumă de bani, fiind deci posibil ca martorul, prin interiorizarea acestei informații, să-și creeze convingerea că auzit acest nume și inițial, de la martorul C.C.. Pe de altă parte, nu este exclusă nici posibilitatea ca acesta să indice numele inculpatului pentru a oferi o susținere suplimentară denunțurilor formulate în cauză de el și de martorul C.C., legătura subiectivă dintre cei doi fiind de netăgăduit.
Pe cale de consecință, cu referire la declarațiile martorului I., se constată că acestea sunt constante, din cuprinsul lor rezultă aceleași probe, în procesul de valorificare a lor Curtea urmând a verifica în ce măsură se coroborează cu alte probe administrate în cauză, cu precizarea realizată mai sus privind faptul că va fi avută în vedere afirmația inițială a acestuia vizând faptul că, la momentul predării banilor martorului C.C., nu a avut cunoștință de identitatea doctorului care a solicitat această sumă.
Și în privința declarațiilor din faza de judecată a martorului C.C., Curtea remarcă aceeași consecvența a informațiilor oferite de acest martor, afirmațiile din faza de urmărire penală fiind repetate și cu ocazia declarațiilor din fața Tribunalului Brașov și a Tribunalului Bacău. Există informații suplimentare celor cuprinse în declarația inițială, ele fiind obținute în urma întrebărilor formulate de apărători în cauză, asupra unor circumstanțe care nu au fost avute în vedere de organele de urmărire penală, astfel că ele nu constituie elemente care să indice o contrarietate a declarațiilor.
De altfel, Curtea reține că, deși apărarea a făcut referire, în cuprinsul motivelor de apel, la inconsecvența declarațiilor oferite în cauză de martorul C.C., nu a oferit un singur exemplu în acest sens, aspectele prezentate vizând, în realitate, afirmații ale acestuia care nu se coroborează cu alte mijloace de probă sau care ar fi contrazise de acestea (apărarea a făcut referire la faptul că nu există probe din care să rezulte că remiterea banilor a avut loc în 15.02, nu există probe privind predarea bilețelului la care martorul face referire, afirmațiile sale privind momentul discuțiilor dintre C.L. și B. sunt contrazise de listingul convorbirilor telefonice etc.).
Pe cale de consecință, Curtea va avea în vedere aceste declarații, urmând a verifica în ce măsură sunt credibile și pot fi valorificate în cauză, raportat la poziția martorului și interesul acestuia de valorificare a denunțului formulat precum și prin prisma modalității în care se coroborează cu alte mijloace de probă administrate în cauză.
Astfel, Curtea va avea în vedere că declarațiile celor doi martori privind evenimentul care ar fi generat faptele care fac obiectul judecății, respectiv depistarea în trafic a martorului I. conducând un vehicul după ce ar fi consumat alcool, se coroborează cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei în faza de urmărire penală, respectiv procesul verbal de sesizare din oficiu din data de 13 februarie 2016, ora 03:06, și actele ulterioare întocmite, acestea atestând situația de fapt la care martorul I. a făcut referire, respectiv faptul că a fost testat cu aparatul etilotest iar rezultatul a fost pozitiv, respectiv 0,52 g/l, ulterior fiind condus la spital în vederea recoltării de probe biologice.
Un alt element reieșind din declarațiile martorului C.C., respectiv întâlnirile cu inculpatul C.L. din data de 16 februarie 2016, după 16:00, și cea din 18.02.2016, este confirmat de înregistrările existente în cauză și, de altfel, nu este negat nici de inculpatul C. (ar fi fost și imposibil în condițiile în care există această înregistrare).
Astfel cum s-a arătat anterior, martorul C.a plasat această întâlnire după alte două întâlniri anterioare cu inculpatul C.L., realizate la sediul partidului, prima în care se discutase despre situația lui I. și a două cu ocazia căreia a fost predată suma de bani.
Fiind audiat în faza de urmărire penală, inculpatul C.L. a făcut referire la o discuție cu martorul C.din data de 16.02.2016 și apoi o altă întâlnire în data de 18.02.2016 (în ambele cazuri fiind vorba de întâlniri înregistrate), fără a menționa existența altor discuții cu martorul C.C., precizând doar că l-a văzut pe acesta deseori pe acesta la sediul organizației județene a Partidului (...), astfel că nu există niciun fel de referire la întâlniri care s-ar fi desfășurat în data de 15 februarie 2016, astfel cum a relatat martorul C.C..
În ceea ce privește discuția din data de 16 februarie, inculpatul a arătat că nu a înțeles foarte bine la ce anume se referea martorul C.care îi spunea să îi dea un buletin (a cărui natură inculpatul nu a înțeles-o), a pronunțat suma de 500 fără a indica vreo monedă, din toată această discuție inculpatul susține încă nu a înțeles nimic.
Cu ocazia audierii în faza de judecată, inculpatul a făcut din nou referire doar la cele două întâlniri din datele de 16 și18 februarie, fără a oferi niciun fel de informații cu referire la o eventuală întâlnire în data de 15 februarie 2016 cu martorul C.C..
Cu referire la întâlnirile din această perioadă de referință cu inculpatul B., inculpatul C.L. a recunoscut existența unei singure întâlniri cu acesta, în data de 15 februarie 2016 - întâlnirea a avut loc în data de 15.02.2016 și a fost singura întâlnire cu dl. B.M.din datele de 15 sau 16 februarie 2016, fiind astfel confirmată această parte a declarației oferită de C.privind existența întâlnirii între cei doi, la sediul partidului, în data menționată. De asemenea, inculpatul a confirmat că inculpatul B. a fost chemat la sediul partidului (ori eu ori d-na M. l-am chemat…solicitarea a avut loc în jurul prânzului, orele 10-11), prin urmare și această afirmație a martorului C., privind faptul că a existat o solicitare prealabilă privind prezentarea martorului în această locație, fiind confirmată.
Cu ocazia audierii în fața Tribunalului Brașov, inculpatul și-a menținut în esență afirmațiile privind întâlnirea cu inculpatul B. și circumstanțele acesteia, respectiv în urma unui apel telefonic realizat fie de el, fie de martora M., scopul fiind unul legat de activitatea politică.
Singura distincție, importantă, față de declarația oferită anterior în cauză o reprezintă plasarea în timp a acestei întâlniri, în sensul că inculpatul a susținut că este vorba de data de 16 februarie 2016. Acesta a precizat această dată în mai multe afirmații regăsite în cuprinsul declarației și chiar a subliniat că existau camere de luat vederi în cadrul (...) și înregistrări din care putea rezulta că eu nu m-am întâlnit cu B.M.în data de 15 februarie 2016.
Și în fața instanței de apel inculpatul a reafirmat data de 16 februarie ca fiind cea în care inculpatul B. s-a prezentat la sediul partidului, în urma unei solicitări formulate de ieri sau de martora M.. În plus, acesta a arătat că îl apelase pe inculpat cu o zi înainte, în data de 15 februarie, după-amiaza, pentru a-i reaminti ca în ziua următoare să se prezinte la sediu.
Inculpatul B.M., în declarația din faza de urmărire penală, a confirmat și el existența unei întâlniri cu C.L.M., plasată în jurul orei 13-14, într-o zi de luni sau marți (deci fie în 15, fie în 16 februarie), întâlnire realizată ca urmare a unei solicitări primite de la acesta din urmă - C.L. m-a chemat în aceeași zi în care am fost prezent.
Declarația din fața Tribunalului Brașov este mult mai detaliată, inculpatul arătând că în data de 15 februarie 2016 a fost sunat de martora M.V. și de către inculpatul C.L., aceștia cerându-i să se deplaseze la sediul partidului pentru a i se înmâna niște adeziuni. Fiindcă nu a putut în ziua respectivă a mers a doua zi, în data de 16 februarie, după ce în cursul dimineții a fost sunat din nou de inculpatul C. căruia nu a putut să-i răspundă și pe care l-a reapelat ulterior, ocazie în care ar fi discutat cu el, spunându-i că se va deplasa la partid după ora prânzului, ajungând în jurul orelor 13.
Prin urmare, Curtea reține că declarațiile martorului C.vizând contactele între cei doi inculpați sunt confirmate chiar de declarațiile acestora, care au recunoscut existența unei întâlniri precum și mai multe discuții telefonice, în datele de 15 și 16 februarie.
Cu privire la numărul și datele întâlnirilor, Curtea constată că martorul C.a relatat existența a două întâlniri între cei doi inculpați, una în data de 15 februarie și o alta în data de 16 februarie, când inculpatul B. ar fi primit banii. După cum s-a arătat mai sus, declarațiile inculpaților au fost relativ contradictorii. Inculpatul C.L. a afirmat, în faza de urmărire penală, cu siguranță, existența unei întâlniri în data de 15 februarie după care, în faza de judecată, cu aceeași certitudine, a făcut referire la o întâlnire din data de 16 februarie. În ceea ce-l privește pe inculpatul B., acesta a fost evaziv în declarația din faza de urmărire penală iar în faza de judecată a indicat și el data de 16 februarie.
În aprecierea credibilității acestor declarații, Curtea remarcă faptul că declarațiile din faza de urmărire penală au fost oferite de către cei doi inculpați în data de 19 februarie 2016, deci la odată extrem de apropiată de evenimentele pe care ei le relatau. În condițiile în care la acest interval de două trei zile inculpatul B. nu a putut preciza când anume a avut loc întâlnirea cu C.L., este greu de acceptat că, la un interval de patru ani, acesta poate să-și amintească cu certitudine o anumită dată. De altfel, este evident că declarația inculpatului B. a fost formulată în așa fel încât să corespundă unor date care ar putea rezulta din listingul privind convorbirile cu inculpatul C.L., listing la care chiar a făcut referire cu ocazia audierii sale. Prin urmare, Curtea consideră că această declarație nu poate fi primită, aspectele relatate anterior indicând faptul că intenția inculpatului este crearea unei variante care să corespundă unor date de necontestat și cărora să li se poate da o interpretare favorabilă apărării.
În cazul inculpatului C.L., caracterul nesincer al declarațiilor este evident în condițiile în care, cu o siguranță deosebită, acesta afirmă inițial data de 15 februarie iar apoi data de 16 februarie 2016. Raționamenul expus anterior, în cazul inculpatului B. dar și al martorului I. rămâne valabil, fiind greu de crezut că o persoană nu își amintește data unei întâlniri realizată cu 4 zile anterior audierii dar, după patru ani, amintirile acestuia sunt mai exacte.
De altfel, aceste declarații ale inculpaților - deși, cu siguranță, nu aceasta a fost intenția acestor declarații - ar putea fi reținute ca coroborându-se pentru dovedirea unei întâlniri realizate în data de 16 februarie 2016, întâlnire la care și martorul C. a făcuT referire, existând deci mai multe probe cu privire la existența acesteia.
Curtea reține însă că, în ceea ce privește întâlnirea din data de 15 februarie 2016, pe lâgnă declarațiile lui C.și declarațiile inculpatului C.L. din faza de urmărire penală, sunt relevante și datele obținute de la operatorii de telefonie mobile, atestând purtarea unor prime convorbiri telefonice între cei doi inculpați la această dată, la orele 12:25:29 și 12:41:09. Mai mult, ceea ce este extrem de relevant, este faptul că localizarea telefonului inculpatului B. îl plasează pe acesta în raza de acțiune a unor celule a căror succesiune indică direcția de deplasare spre sediul (...), astfel cum rezultă din reprezentarea grafică a acesteia, anexată procesului verbal întocmit în faza de urmărire penală (str. (...) și apoi Strada (...)).
Or, aceste date confirmă în totalitate varianta martorului C.cu privire la faptul că, în data de 15 februarie, C.L. l-a sunat pe inculpatul B. care a și venit, plasând acest lucru în jurul orelor prânzului.
În ceea ce privește contradicțiile între ora care a fost afirmată de martorul C.și cea rezultând din listing, Curtea constată că martorul a făcut referire la ora 10.00 în cuprinsul declarației din fața Tribunalului Brașov – discuția inițială cu C.L. a fost la orele 10 aproximativ. În schimb, în declarația din faza de urmărire penală, martorul a arătat că s-a aflat la sediul (...) în jurul prânzului, afirmație care este deci în deplină concordanță cu orele rezultând din listingul convorbirilor la care s-a făcut referire. Astfel cum a mai arătat în cuprinsul prezentei, este absolut logic ca, la un interval de 5 ani de la data unor evenimente, o persoană să nu își amintească astfel de detalii ca ora exactă, declarația inițială, administrată la interval de o zi de la data faptelor, fiind, evident, mult mai credibilă. De altfel, această eroare cu privire la oră este apreciată de Curtea ca reprezentând un indiciu suplimentar al sincerității martorului care, de fiecare dată, a relatat faptele astfel cum și le-a amintit, fără a lua măsuri pentru a se asigura că nu vor exista neconcordanțe în declarațiile succesive pe care le-a oferit în cauză.
În raport de acestea, Curtea constată că declarațiile martorului C.se coroborează cu datele rezultând din localizarea telefonului inculpatulului B. dar și cu declarațiile inculpatului C.L. din faza de urmărire penală vizând existența unei întâlniri cu acesta în data de 15 februarie 2016, declarațiile ulterioare, prin care a negat o astfel de întâlnire, urmând a fi înlăturate, pentru motivele analizate anterior în cuprinsul prezentei.
Tot listingul convorbirilor demonstrează veridicitatea declarațiilor martorului C.și cu privire la discuții ulterioare, purtate în aceeași zi de către cei doi inculpați, respectiv după momentul la care se susține că s-ar fi predat banii lui C.L..
În acest sens, Curtea reține că, din declarațiile coroborate ale martorilor C.și I., rezultă că acesta din urmă i-a predat banii lui C.în jurul orei 14.00, după această întâlnire dintre cei doi martorul C.plasând transmiterea banilor mai departe lui C.L. precum și o discuție între cei doi inculpați pe acest subiect.
Or, listingul convorbirilor indică existența unor apeluri telefonice inițate de C.L. către B. la orele 16:13:59 și 16:14:24 (când este înregistrată o durată de 50 secunde, fiind deci posibilă derularea unei scurte convorbiri între cei doi, astfel cum a afirmat C.).
Pe cale de consecință, este de necontestat existența unei întâlniri între C.L. și B. în data de 15.02.2016, în jurul orei 13.00, precum și faptul că, după ora 16.00, între cei doi au existat alte discuții telefonice (listingul indicând, pe lângă cele două apeluri menționate anterior, o altă convorbire, mai lungă, inițiată de B., purtată după ora 17.00).
Cu referire la evenimentele din data de 16.02.2016, se constată că au fost înregistrate ale apeluri telefonice între cei doi inculpați, la ora 08:25 inculpatul C.L. apelându-l pe B. iar acesta îl apelează și el la ora 09:52.
În ceea ce privește o eventuală întâlnire dintre cei doi inculpați, Curtea reține, pe de o parte, că ambii inculpați au afirmat, în cuprinsul declarațiilor din faza de judecată, că s-au întâlnit la această dată. De asemenea, Curtea consideră că existența și a acestei întâlniri este confirmată de convorbirea dintre C.și C.L. din data de 16 februarie.
Astfel cum se va detalia în continuare, în cuprinsul acestei discuții apare afirmația inculpatului C.L. că am rezolvat-o de dimineață…mi-a zis dimineață că-i ok, ceea ce se coroborează cu listingul care atestă discuțiile dintre cei doi în cursul dimineații precum și cu prezența inculpatului B. la sediul partidului în cursul dimineții, după orele 10.00, astfel cum au afirmat el și inculpatul C.L.. De asemenea, discuția cuprinde și referiri la bani, C.intrebând dacă vrea pe lângă mia de euro el ceva?, inculpatul C.L. spunând nu.
În ceea ce privește declarația martorei M.V., Curtea consideră că aceasta are o valoare probatorie limitată la atestarea prezenței inculpatului B. în perioada respectivă, respectiv în cursul lunii februarie 2016, la sediul partidului, și activitățile desfășurate acolo la acel moment de către persoanele prezente.
În schimb, această declarație nu poate fi primită ca atestând cu certitudine evenimente care au avut loc în data de 16 februarie 2016, tocmai prin prisma faptului menționat anterior vizând intervalul de timp scurs de la data evenimentelor și până la data audierii martorei. După o perioadă de patru ani este greu de acceptat că martora își amintește cu exactitate ce s-a întâmplat la o anumită dată. De altfel, chiar aceasta a arătat cu ocazia audierii că nu pot preciza dacă e vorba chiar de ziua de 16.02.
Pe de altă parte, declarațiile martorei privind faptul că inculpatul B. s-a prezentat la sediul partidului unde a primit anumite formulare, nu exclud posibilitatea ca inculpatul să fi avut cu C.L. discuții private în sensul prezentat de martorul C..
Pe cale de consecință, declarația martorei nu apare utilă pentru a se stabili cu certitudine data sau datele la care inculpatul B. s-a prezentat la sediul partidului și, cu atât mai puțin, ea nu exclude posibilitatea ca cei doi inculpați să fie discutat privat anumite chestiuni.
Cu privire la aceleași element de fapt, se constată că și declarația martorului N.N. privind prezența inculpatului B. la sediul partidului este relativ confuză și chiar contrazice declarațiile inculpatului C.L. în condițiile în care martorul susține că B. a venit la partid chemat de mine și o colegă M., și, de asemenea, a susținut că această chemare a vizat și înmânarea adeziunilor (în condițiile în care inculpatul C.L. a susținut că această inițiativă de chemare pentru predarea adeziunilor a venit din partea lui).
Poate fi reținut că martorul a confirmat și el prezența inculpatului B. la sediul partidului însă declarația nu permite identificarea cu certitudine a zilei la care acesta face referire.
În schimb, pentru motivele analizate mai sus, Curtea reține că probele existente în cauză confirmă aceste întâlniri dintre cei doi inculpați, în datele de 15 și 16 februarie 2016.
Deși, astfel cum s-a arătat, inculpații nu au negat aceste întâlniri (recunoscând cel puțin una dintre ele) și contacte, s-a contestat semnificația lor. Ambii au susținut că era vorba de o întâlnire cu un subiect politic.
Astfel, inculpatul C.L. a susținut în declarația din faza de urmărire penală că i-a înmânat inculpatului B. adeziuni, au discutat despre constituirea organizațiilor de cartier și despre listele de strângere semnări pentru candidații partidului, în timp ce inculpatul B. a susținut că i-au fost înmânate 10 adeziuni pe care urma să le împartă la diferite persoane. Declarații similare au fost oferite și în faza de judecată ce cei doi inculpați. De asemenea, astfel cum s-a precizat, inculpatul B. a făcut referire și la apelurile telefonice telefonice rezultând din listingul depus la dosarul de urmărire penală, arătând ca, în esență, este vorba despre apeluri prin care se solicita prezența la sediul partidului, în legătură cu activitățile politice care urmau a se derula.
În condițiile în care martorul C.a susținut existența unei alte semnificații a întâlnirilor între cei doi precum și a discuțiilor telefonice între aceștia, un rol important îl au înregistrările convorbirilor dintre C.și C.L..
Prima înregistrare este cea din 16.02.2016, ora 16:20, deci după evenimentele relatate a se fi petrecut în data de 15.02.2016, evenimente care, conform susținerii martorului C., au inclus și predarea sumei de bani. Pe de altă parte, inculpatul C. nu a recunoscut existența unei discuții cu martorul în data de 15.02, unicele discuții la care a făcut referire în cuprinsul declarației sale fiind cele interceptate (din datele de 16 și 18 februarie 2016).
Analizând discuția dintre cei doi, Curtea constată că aceasta pornește de la întrebarea formulată de martorul C.ai lăsat ăla? ce-o zis ăsta?, făcându-se deci referire la lăsarea, predarea unui lucru și implicarea unei alte persoane. În ciuda apărările formulate de inculpatul C. privind faptul că nu a înțeles despre ce este vorba, acesta nu îi răspunde în acest sens lui C., nu cere lămuriri și răspunde că am rezolvat-o azi dimineață.
În continuare, martorul C.face referire la chemarea la parchet a unei persoane, la faptul că aceasta a fost sunată de poliție pentru a se duce la parchet și la o promisiune privind obținerea buletinului - ai zis că îți dă buletinul ăla…buletinul de analiză. Din nou, deși martorul C.afirmă explicit buletinul de analiza inculpatul C.L. nu respinge afirmația și nici nu cere lămuriri și asigura din nou că mi-a zis dimineață că e ok.
Mai departe, discuția este susținută în special de martorul C., inculpatul C.L. vorbind în șoaptă și foarte succint însă, și atunci când martorul C.face referire la hârtia cu un nume - hârtiuța aia care ti-am dat-o cu numele lui?, acesta reacționează conform variantei expuse de martor în declarațiile sale, răspunzând că îi la el.
Curtea consideră semnificativa această parte a discuției deoarece ea confirma o întâlnire anterioară între cei doi în cursul căreia martorul C.i-a dat o hârtie inculpatului, coroborând deci cele susținute de martor privind înmânarea acestei hârtii în data de 15 februarie, cu numele și date privind situația lui Ichim.
Și mai semnificativ cu privire la sensul discuției este răspunsul inculpatului C.L. la întrebarea lui C.și pe ăsta de ce dracu l-o chemat la poliție?. Răspunsul este perfect concordant cu o întrebare adresată, excluzând posibilitatea ca inculpatul să nu fie înțeles sensul discuției, acesta spunându-i că poate o mai făcut și altceva în afară de aia, iar apoi reia - poate a făcut și altele. Este evident că discuția vizează fapte de natură penală, acestea fiind cele care atrag chemarea la poliție, ca și faptul că inculpatul C. este la curent cu o astfel de faptă săvârșită de persoana despre care se vorbește.
În acest context al confirmării de către inculpatul C.L. că lucrurile sunt ok, martorul C.menționează numele lui B. despre care întreabă dacă mai este șef acolo, nume care nu este respins de C.L. și care reafirmă că mi-a spus că s-a rezolvat.
Și discuțiile din data de 18.02.2016 dintre cei doi au ca punct central un buletin, la insistențele lui C.privind primirea unei valori inculpatul C.L. spunând că mi-a zis că-i în regulă…mi-a zis că-i în regulă, dar sunt extrem de evazive în condițile în care inculpatul îl îndeamnă pe martor să se ferească să vorbească și chiar afirmă că mă aștept…ies ăștia cu duba, mă ia de-aicea.
Inculpatul C.L. a oferit un alt sens acestor discuții și a propus numeroși martori care să-i confirme varianta.
Astfel, cu ocazia audierii în fața Tribunalului Brașov, inculpatul C.L. a explicat fiecare dintre afirmațiile sale regăsite în convorbirea purtată în data de 16 februarie 2016, în esență punându-le în legătură cu activitatea politică.
În legătură cu această declarație, Curtea remarcă contradicție evidentă cu cea oferită în faza de urmărire penală când acesta afirmat că nu a înțeles sensul discuției purtate cu martorul C.. Practic, în fața instanțelor de fond și de apel, inculpatul propune o interpretare care ar conduce la existența unei discuții în care fiecare dintre interlocutori își urma propria linie de convorbire, fără niciun fel de legătură cu cea a persoanei cu care conversa.
Este evident că martorul C.se referea la chestiuni ce țineau de rezolvarea situației martorului I., aspect ce nu poate fi contestată de inculpat în condițiile în care chiar acesta a încercat să contureze imaginea unui scenariu imaginat de martor, poate chiar în complicitate cu organele de urmărire penală, menit a-i folosi acestuia, prin obținerea reducerii limitelor de pedeapsă, și a-l prejudicia pe el. La momentul discuției din data de 16 februarie martorul formulase deja denunțul și ar fi total ilogic să acceptăm că acesta, deși intenționa să beneficieze de avantajul oferit de lege într-o astfel de situație, a discutat cu inculpatul despre activități politice pentru ca, ulterior, să se încerce oferirea unor alte sensuri celor spuse de el. Dimpotrivă, într-o astfel de situație, martorul a încercat să fie cât mai explicit, pentru a obține mai multe informații, situație care a și fost sesizată de interlocutorul său care i-a reproșat că vorbește prea mult și prea direct. Prin urmare, sensul celor rostite de martor este cel rezultând din declarațiile acestuia și care poate fi constatat de orice persoană care ascultă înregistrările sau citește procesele verbale de redare a acestora.
Or, în această situație în care nu exista nicio dificultate pentru inculpatul C.L. de a înțelege sensul discuției, în măsura în care în mod real acesta nu ar fi avut niciun fel de implicare și deci niciun fel de cunoștință de cele la care martorul făcea referire, singura reacție logică ar fi fost să ceară lămuriri suplimentare sau să încheie conversația.
Este total neverosimil a crede că, în timp ce martorul vorbea despre chemarea la poliție, despre rezolvarea acestei situații, inculpatul avea propriul monolog despre lansarea la primărie a unui candidat, despre buletine de analiză prin care se stabileau candidații la primărie (!) sau despre sume de bani care urmau să ajungă la C.pentru rezolvarea unei situații de incompatibilitate. La fel de total neplauzibil este a crede că, în cursul unei convorbiri în care inculpatul a avut intervenții extrem de limitate și rezervate - cel mai des asigurându-l că e ok, că va merge dimineață să-l aducă sau cerându-i să aibă răbdare - aceste afirmații scurte vizau o multitudine de subiecte, cum sunt cele la care inculpatul a făcut referire în declarația sa.
Curtea consideră că sensul discuției este atât de evident astfel încât se va limita, doar exemplificativ, să arate cum afirmațiile inculpatului sunt contrazise, primirea lor fiind contra logicii.
Astfel inculpatul a susținut că atunci când a spus am rezolvat-o azi dimineață s-a referit la anumite invitații pentru lansarea la primărie a candidatului. Răspunsul martorului este unde ai rezolvat-o că azi l-o chemat la parchet, iar ca reacție a inculpatului la această informație privind chemarea la organe de urmărire penală, mai târziu în cursul discuției, acesta afirmă poate o mai făcut și altceva în legătură cu aia. Evident că nu există nici o legătură între ceea ce susține inculpatul că a intenționat să spună prin respectiva afirmație și restul convorbirii.
Un alt exemplu este cel legat de explicația privind suma de 1000 euro menționată în discuție, explicată de inculpat ca fiind o sumă care ar fi ajuns la martorul C.dacă rezolva o situație de incompatibilitate a martorului T.. Cu toate acestea, suma apare în discuție la inițiativa martorului, care spune vrea pe lângă mia de euro el ceva?, fiind vorba deci de o sumă de bani care a ajuns la o altă persoană și care ar putea formula pretenții suplimentare. În măsura în care inculpatul ar spune adevărul și singura sumă de 1000 euro era cea care urma să fie plătită martorul C., este evident că această întrebare a martorului ar fi condus la o cu totul altă reacție.
Pe cale de consecință, Curtea consideră că apărarea inculpatului vizând sensul discuției cu martorul C.nu poate fi primită, el fiind contra unei logici elementare.
Dimpotrivă, aceste discuții confirmă susținerile martorului C., rezultând mai presus de orice dubiu că inculpatul C.L. i-a promis martorului C. că, în schimbul sumei de 1000 euro care va ajunge la persoanele din cadrul SJML Bacău, va obține ca alcoolemia calculată martorului Ichim să fie mai mică de limita prevăzută de lege pentru ca fapta să constituie infracțiune.
Cu privire la aceste aspecte, Curtea arată și că declarațiile martorilor propuși pentru a susține afirmațiile inculpatului privind sensul afirmațiilor sale înregistrate sunt nerelevante.
Astfel, martora M.V., astfel cum s-a arătat mai sus, a descris activitățile desfășurate la sediul partidului în perioada respectivă, în timp ce martorul N.N. a dat informații care au vizat întocmirea unor buletine privind sondarea opiniei publice, în același sens declarând și martorul T.G.. Martorul B.P.C. a confirmat că, anterior cu aproximativ o săptămână, numitul T.D. vorbise la sediul partidului despre disponibilitatea de a plăti suma de 1000 euro pentru rezolvarea unei probleme cu ANI, martorul T.D. confirmând, cu ocazia auderii, aceste informații.
Instanța nu pune sub semnul întrebării realitatea celor afirmate de martori însă existența în mod real a acestor situații nu înseamnă că ele au făcut obiectul discuției interceptate dintre inculpatul C.L. și martorul C., pentru motivele analizate mai sus.
Lipsa de utilitate reală a acestor declarații este demonstrată și de faptul că inclusiv apărarea, în concluziile formulate în cauză, nu s-a raportat la acestea ca reprezentând un element de natură a ajuta la stabilirea situației de fapt.
În ceea ce privește implicarea inculpatului B., Curtea constată că, astfel cum s-a arătat mai sus, numele său apare în discuția din data de 16 februarie, fiind pronunțat de martorul C.. Faptul că discuția l-a vizat pe acest inculpat este confirmat și de inculpatul C.L., în cuprinsul declarației din faza de judecată, care a arătat că singurul nume folosit în acele înregistrări este al coinculpatului B., despre care m-a întrebat dacă mai este șef acolo.
Instanța de control a analizat posibilitatea ca inculpatul C.L. să fi afirmat în mod nereal că are posibilitatea de a interveni pe lângă inculpatul B., pentru a influența rezultatul alcoolemiei, în condițiile în care nici unul dintre martorii denunțători nu a intrat în legătură directă cu B. iar informațiile privind pretinsa conduită a acestuia (faptul că a solicitat suma de 1000 euro pentru a rezolva situația lui I.) le-au obținut de la C.L.. În cauză însă există probe care infirmă o astfel de posibilitate.
În acest sens, pe de o parte, Curtea remarcă numărul discuțiilor telefonice dintre cei doi inculpați. Dacă o primă discuție, în scop politic, ar fi plauzibilă, repetarea acestor contacte telefonice în cursul zilelor de 15 și 16 februarie, după întâlnirea din data de 15, este inexplicabilă. Este greu de acceptat că inculpatul C.L., persoană extrem de ocupată în perioada respectivă (imagine pe care atât el cât și martorii au creionat-o), a avut nevoie să discute în mod repetat cu o persoană care avea totuși o implicare minoră în activitatea politică de la acel moment (predarea a 10 adeziuni indicând o astfel de activitate mai puțin importantă a inclpatului B.) și în nici un caz urgentă.
Pe de altă parte, succesiunea acestor discuții, astfel cum s-a analizat mai sus, este în strânsă legătură cu etapele principale ale înțelegerii dintre C.și C.L.. Astfel, după o primă discuție între cei doi menționați anterior, inculpatul B. este sunat de C.L. și se prezintă la sediul (...). În cursul aceleiași zile o nouă discuție are loc, după momentul în care martorul I. i-a predat banii lui C.iar acesta susține că i-a predat lui C..
Mai mult, Curtea consideră extrem de importantă afirmația lui C.L. din cursul discuției din data de 16 februarie purtată cu C.și citată mai sus în cursul căreia îl asigură că a rezolvat de dimineață. Or, această afirmație se coroborează cu listingul convorbirilor dintre cei doi inculpați care, astfel cum s-a arătat anterior, au purtat discuții în dimineața zilei de 16 februarie, la orele 08:25, respectiv 09:52.
Toate acestea nu pot fi coincindențe ci reprezintă probe care vin în completarea declarațiilor martorului C.pentru a demonstra că, în mod real, a existat o înțelegere între cei doi inculpați, în sensul descris de martor și confirmat de interceptări (inclusiv plata sumei de 1000 euro - care urma să fie împărțită între două persoane cu competență în ceea ce privește atestarea alcoolemiei martorului I.).
În apărarea inculpatului B. au fost audiate martorele M.D. și M.M., persoanele care au analizat probele de sînge recoltate de la martorul I. și care au atestat rezultatul alcoolemiei, acestea susținând în mod constant că niciun moment nu li s-a solicitat să falsifice acest rezultat, prin stabilirea unei alcoolemii mai mici. Curtea consideră însă că aceste declarații nu pot fi reținute în cauză în condițiile în care o declarație contrară ar fi însemnat autoincriminare acestor persoane în legătură cu săvârșirea unor infracțiuni de serviciu.
Cu privire la apărarea inculpatului B. că nu ar fi putut avea cunoștință de rezultatul analizei alcoolemiei în data de 15 februarie 2016 (martorul C. declarând că încă de la această dată inculpatul C. i-a spus că rezultatul este peste 1 g/mie, dar că se poate rezolva această problemă), Curtea reține că, într-adevăr, la dosarul de urmărire penală există copii ale caietului de lucru ale SJML Bacău din care reiese că proba a fost prelucrată în data de 16.02.2016.
Pe de altă parte însă, Curtea constată că martorul C. a reprodus în declarațiile sale ceea ce i-a transmis inculpatul C.L. că ar fi discutat cu B., respectiv că proba fusese analizată și că valoarea rezultată urma să fie ușor peste 1 la mie. Prin urmare, în ceea ce privește rezultatul, acesta nu fusese calculat (ceea ce corespunde cu realitatea faptică), fiind oferită o estimare a valorii reale probabile. Curtea consideră că o astfel de estimare ar fi fost oferită de orice persoană care are legătură cu activitatea de testare cu etilotest și calcul alcoolemiei, fiind de notorietate printre acest tip de profesioniști că există o mare probabilitate ca nivelul alcoolemiei în sânge să fie în jurul dublului rezultatului etilotestului. Prin urmare, afirmația că inculpatul B. ar fi spus că rezultatul va fi ușor peste 1 la mie nu reprezintă un element din care să rezulte nesinceritatea declarațiilor martorului C.sau o dovadă a faptului că inculpatul B. nu a avut nici o implicare comiterea faptelor care fac obiectul judecății.
De asemenea, nici faptul că inculpatul C.L. l-a asigurat pe C.că va primi o copie a buletinului de analiză, în condițiile în care acesta se predă doar persoanei vizate și organelor de poliție nu este o împrejurare relevantă în condițiile în care persoane din cadrul SJML puteau realiza o copie a acestui buletin.
Nu în ultimul rând, cu referire la imposibilitatea modificării rezultatului alcoolemiei prin raportare la faptul că probele se lucrează în dublu, Curtea arată că este de necontestat că în practică au fost săvârșite infracțiuni care au presupus o falsificare a acestui rezultat, neexistând deci o imposibilitate absolută de a proceda într-o astfel de manieră ilegală, astfel cum susține inculpatul. Mai mult, în cazul de față, se vorbește explicit de împărțirea sumei de 1000 euro între două persoane, ceea ce s-ar corobora cu necesitatea indicată de inculpat ca ambele persoane care prelucrează probe să fie de acord cu modificarea rezultatului.
Față de toate cele expuse, Curtea arată că, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond, declarațiile martorilor denunțători sunt susținute și de alte mijloace de probă, respectiv listingul convorbirilor purtate între cei doi inculpați și localizarea inculpatului B., care oferă date privind convorbirile dintre cei, la momente indicate și de martorul C., precum și confirmarea întâlnirii din data de 15.02.2016, procesele verbale de redare a convorbirii interceptate în mediul ambiental între inculpatul C.L. și martorul C., din care reies datele esențiale privind înțelegerea dintre cei doi ca și implicarea inculpatului B., și chiar cu declarațiile inculpaților, valorificate parțial, conform analizei realizate pe larg în cuprinsul prezentei.
În ceea ce privește solicitarea de înlăturare de la soluționarea cauzei a declarației martorului C., de asemenea instanța de fond a reținut în mod corect că nu există nici un fel de interdicție de audiere în cauză a martorului denunțător. Cu referire la valoarea probatorie a declarațiilor date de o astfel de persoană, decizia Curții Constituționale invocată de apărare trebuie să fie avută în vedere ca reprezentând un argument în plus pentru o abordare întâlnită în practica instanțelor și, de altfel, normală, respectiv ca aprecierea unei astfel de declarații să fie realizată prin prisma interesului subiectiv al denunțătorului.
În cauză, este evident că martorul C.avea un astfel de interes și, de altfel, a și fi beneficiat de o reducere a pedepsei urmare a contribuției avute în prezenta cauză. Curtea este de acord cu susținerea apărării că martorul nu a acționat, astfel cum a susținut în declarația din fața tribunalului, pentru că nu i s-a părut în regulă ce se întâmplă, în condițiile în care el a fost cel care a înțeles să apeleze la C.L. pentru a găsi o cale, ce nu putea fi decât nelegală, pentru rezolvarea situației martorului I.. Dimpotrivă, ținând cont de circumstanțele cauzei, pare că martorul C.a profitat de situația ivită pentru a-și îmbunătăți propria situație.
Evaluând declarația sa cu această rezervă a unui interes în cauză, Curtea constată că, astfel cum s-a analizat pe larg în cuprinsul prezentei, toate afirmațiile sale pot fi verificate și confirmate prin prisma altor mijloace de probă, ceea demonstrează sinceritatea acestei declarații.
Mai mult, hotărârea de condamnare se bazează într-o mai mare măsură pe date rezultând din interceptarea realizată în cauză. În lipsa acesteia, deși ar fi fost dovedite contactele între persoanele de interes, respectiv martorul și cei doi inculpați, nu ar fi existat nicio probă din care să reiasă obiectul întâlnirilor sau al discuțiilor telefonice dintre acestea, simplele afirmații, neverificabile, ale martorului neputând fi reținute tocmai raportat la situația acestuia. Interceptarea este însă extrem de relevantă pentru a demonstra care a fost obiectul înțelegerii dintre martor și inculpatul C., pe de o parte și, respectiv, dintre cei doi inculpați.
În raport de acestea, nu există niciun temei, nici legal și nici derivând din ansamblul probelor administrate în cauză, care să justifice înlăturarea de la soluționarea cauzei a declarației date de martorul C..
Aceeași concluzie se impune și prin raportare la circumstanțele vizând persoana martorului pe care apărarea a încercat să le contureze, inclusiv relația de dușmănie a acestuia cu inculpatul C.L.. O astfel de relație nu conduce, ab initio, la înlăturarea unei declarații ci doar la evaluarea acesteia prin prisma acestei poziții subiective a persoanei care face declarația. Însă, în condițiile în care toate afirmațiile martorului sunt confirmate de alte mijloace de probă, nu există elemente din care să reiasă că, pe fondul relației conflictuale cu inculpatul, martorul a oferit declarații nesincere în cauză.
Prin urmare, din probele administrate în cauză, Curtea reține, în sinteză, ca situație de fapt, că, în data de 15.02.2016, într-o discuție purtată la sediul (...) Bacău, martorul C.i-a expus inculpatului C.L. problema martorului I., respectiv că fusese testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind pozitiv, și că dorea ca rezultatul analizei probelor de sânge să fie unul sub limita legală, întrebându-l dacă ar putea rezolva această situație cu persoane din cadrul SJML Bacău, prin intermediul inculpatului B.. Inculpatul C. l-a contactat telefonic pe inculpatul B. care a și venit în locația respectivă, discutând cu primul inculpat și confirmând că poate rezolva această problemă, intervenind pe lângă angajații SJML Bacău care urmau a analiza proba, fiind stabilit că se va plăti suma de 1000 euro în acest scop.
În aceeași zi, după ce, în jurul orei 14.00, martorul I. i-a predat lui C.suma de 4500 lei, acesta s-a deplasat din nou la sediul partidului și i-a predat banii inculpatului C.L.. Acesta l-a apelat pe inculpatul B., după orele 16.00, stabilind să se întâlnească a doua zi.
În data de 16.02.2016, în cursul dimineții, cei doi inculpați au discutat din nou telefonic și apoi s-au și întâlnit, tot la sediul partidului, ocazie în care a fost predată suma de bani lăsată de C..
Cu privire la realizarea conținutului constitutiv al infracțiunilor imputate, Curtea va avea în vedere că art. 291 alin. 1 C.p. stabilește că reprezintă infracțiunea de trafic de influență pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public și care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri.
Este adevărat că nu se cunoaște conținutul discuțiilor dintre C.L. și B., astfel că nu se poate ști cu siguranță dacă acesta din urmă a pretins el suma de bani sau această idee a apărut în urma unei sugestii a inculpatului C.L.. Ceea ce instanța a reținut este că inculpatul B. a acceptat (cel puțin) această promisiune - în acest sens au fost reținute afirmațiile inculpatului C.L. din convorbirea din data de 16.02, privind faptul că s-a rezolvat situația în dimineața acelei zile, coroborată cu listingul convorbirilor atestând convorbirile dintre cei doi inculpați din cursul dimineții precum și deplasarea inculpatuli B. la sediul partidului în aceeași zi.
În ciuda susținerilor apărării, este îndeplinită și condiția ca aceeptarea acestei sumei să fie realizată în contexul unei promisiuni privind posibilitatea influențării unor persoane din cadrul SJML Bacău - inculpatul C.L., în discuția cu martorul C., face referire explicită la împărțirea sumei de bani în două, fiind vorba de persoanele care aveau ca atribuții lucrarea probelor de sânge, care se realiza în dublu.
Este îndeplinită și condiția privind modalitatea în care ar fi influența funcționarul public, respectiv în sensul neîndeplinirii corespunzătoare a atribuțiilor de serviciu, prin stabilirea unei alcoolemii neconforme cu realitatea, sub limita prevăzută de lege pentru ca fapta să constituie infracțiune.
În raport de acestea, în mod corect s-a reținut că, în cazul inculpatului B., fapta reprezintă infracțiunea de trafic de influență prev. de art. 291 C.p. iar în cazul inculpatului C.L., care a intermediat primirea banilor, este vorba de complicitate la săvârșirea acestei infracțiuni (fiind aplicabile și dispozițiile art. 6 și 7 din Legea 78/2000)
Față de toate acestea, sunt nefondate susținerile din apelurile formulate de cei doi inculpați, argumentele vizând lipsa probelor pentru dovedirea situației de fapt și cele prinvind încadrarea juridică a faptelor fiind nefondate.
În ceea ce privește individualizarea pedepselor, aceasta a făcut obiectul apelului declarat de Ministerul Public care a criticat, în principal, greșita reținere în favoarea inculpaților a circumstanței atenuante prevăzute de art. 75 alin. 2 lit. b C.p. Curtea constată că această critică este fondată.
Astfel, textul de lege a cărui aplicare s-a realizat prevede că pot constitui circumstanțe atenuante judiciare împrejurări legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului. Instanța de fond a valorificat ca reprezentând această circumstanță atenuantă judiciară intervalul de timp scurs de la data faptelor și până la data pronunțării hotărârii. Or, se poate observa cu ușurință că această situație nu are legătură cu fapta comisă, fiind o circumstanță exterioară acesteia, fără nici un fel de influență asupra gravității acesteia sau a periculozității infractorului.
Este adevărat că, în practică, au existat soluții în care s-a reținut ca și circumstanță atenuantă durata lungă de timp de la data comiterii faptei și până la pronunțarea hotărârii, însă acest lucru s-a întâmplat în cadrul legislativ creat de Codul penal din 1969, care oferea posibilități mult mai largi pentru reținerea de circumstanțe atenuante, în special legate de persoana inculpatului. În prezent însă, legiuitorul a modificat aceste prevederi iar regimul circumstanțelor atenuante este mai restrictiv comparativ cu cel anterior.
Curtea mai arată că, în opinia sa, instanța ar putea, în continuare, să aplice o astfel de reducere a pedepsei sau limitelor de pedepse, făcând aplicarea art. 6 CEDO, în situația în care intervalul de timp scurs este atât de mare încât există o încălcare a dreptului la un proces echitabil prin depășirea termenului rezonabil al soluționării cauzei, ceea ce ar justifica acordarea unei compensații. În cazul de față însă nu se poate reține o astfel de durată nerezonabilă având în vedere că intervalul de timp scurs nu este prea lung, inculpații nu au suferit consecințe grave decurgând din existența acestui proces penal iar o perioadă semnificativă de timp a fost parcursă ca urmare a încuviințării și administrării probelor propuse de inculpați pentru verificarea apărărilor formulate în cauză.
Față de toate acestea, Curtea apreciază că împrejurare reținută de instanța de fond nu poate fi valorificată ca circumstanță atenuantă judiciară conform art. 75 alin. 2 lit. b C.p. De asemenea, verificând din oficiu, Curtea nu identifică împrejurări legate de faptă care să indice o gravitate redusă, mai mică decât cea avută în vedere de legiuitor la incriminarea acestei infracțiuni și stabilirea limitelor de pedeapsă.
Pe cale de consecință, urmează a se înlătura aplicarea art. 75 și 79 C.p. și a se dispune majorarea pedepselor aplicate inculpaților pentru infracțiunile imputate. În ceea ce privește limita majorării pedepselor, prin raportare la criteriile prevăzute de art. 74 C.p., valorificând în primul rând datele referitoare la persoana inculpaților, lipsiți de antecedente penale și care, în perioada ulterioară comiterii faptelor, nu au mai fost implicați în săvârșirea altor infracțiuni, Curea consideră că pedeapsa minimă prevăzută de lege este suficientă pentru atingerea scopului represiv dar și de reeducare urmărit.
Astfel, Curtea va majora pedeapsa aplicată inculpatului B. de la 1 an 4 luni închisoare la 2 ani închisoare și cea a inculpatului C.L. de la 2 ani închisoare la 3 ani închisoare.
Cu privire la regimul de executare a pedepsei, acesta nu a fost contestat, Curtea constatând și ea că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 91 C.p. pentru a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, menținând termenele de supraveghere stabilite prin sentința penală apelată, acestea fiind în acord cu prevederile art. 92 C.p.
Este întemeiată critica formulată de DNA prin apelul declarat în cauză cu privire la omisiunea aplicării art. 93 alin. 2 C.p. în condițiiel în care textul de lege prevede că instanța impune condamnatului să execute una sau mai multe dintre următoarele obligații. Prin urmare, este stabilită obligația instanței de a impune cel puțin una dintre obligațiile prevăzute la literele a-d, marja de apreciere vizând alegerea numărului acestor obligații și natura lor, fără însă a exista posibilitatea ca instanța să nu impună nici o obligație dintre acestea.
Pe cale de consecință, Curtea va face aplicarea art. 93 alin. 2 C.p. cu privire la ambii inculpați, impunându-le acestora obligația prevăzută de art. 93 alin. 2 lit. b C.p., respectiv de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.
S-a criticat de DNA și omisiunea impunerii obligației de a presta muncă neremunerată în folosul comunității în sarcina inculpatului B..
Curtea constată că art. 93 alin. 3 C.p. prevede că persoana condamnată, pe parcursul termenului de supraveghere, va presta muncă neremunerată în folosul comunității, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.
În cauză, deși inculpatul B. a depus înscrisuri medicale care atestă afecțiuni de care acesta suferă și care sunt de necontestat, totuși nu rezultă o inaptitudine absolută pentru prestarea unei munci. În măsura în care aceasta există, sunt aplicabile dispozițiile art. 51 din Legea 253/2013 care stabilesc că, anterior începerii prestării muncii, este necesară prezentarea unui certificat eliberat de medic care să ateste că aceasta este aptă de muncă, în caz contrar munca nefiind prestată, fără vreo consecință pentru persoana condamnată.
În raport de aceasta, Curtea consideră că la acest moment probele existente nu dovedesc că inculpatul B. este inapt pentru muncă, astfel că nu există temei legal pentru a nu se face aplicarea art. 93 alin. 3 C.p. Pe cale de consecință, Curtea va dispune obligarea acestuia la prestarea de muncă neremunerată în folosul comunității, respectiv un număr de 60 de zile, obligație, în cadrul DGASPC Bacău - Centrul de recuperare si reabilitare pentru persoanele cu dizabilitati Condorul Bacau sau al unei alte unități din subordinea Primăriei Bacău, la alegerea consilierului de probațiune.
În ceea ce privește restul dispozițiilor sentinței penale apelate, sunt întemeiate și criticile privind dispunerea măsurii confiscării de la ambii inculpați, în condițiile în care art. 291 alin. 2 C.p. face referire la banii primiți, astfel că o astfel de măsură se dispune cu privire la persoana care a primit banii în cadrul traficului de influență. Față de acestea, urmează a se dispune confiscarea sumei de 4500 lei de la inculpatul B.M..
A mai dispus instanța și restituirea cauțiunii către cei doi inculpați, respectiv suma de 10.000 lei achitată de inculpatul C.L. și 5000 lei suma achitată de inculpatul B..
Conform art. 217 alin. 7 C.p.p. dispozițiile privind restituirea cauțiune se aplică în măsura în care nu s-a dispus plata din cauțiune a cheltuielilor judiciare. Prin urmare, conform acestui text de lege, cauțiunea poate fi restituită dar, de asemenea, instanța poate dispune ca din aceasta să se achite cheltuielile judiciare.
În cazul de față, inculpații au fost obligați la plata a câte 5000 lei cheltuieli judiciare în fond, cheltuieli care pot fi recuperate din cauțiunea depusă de inculpați, neexistând o justificare pentru restituirea cauțiunii ca apoi inculpații să fie obligați la plata altor sume de bani.
Prin urmare, Curtea consideră că în mod fondat a invocat DNA faptul că nu ar fi trebuit să se restituie inculpaților cauțiunea, aceasta urmând a fi folosită pentru compensarea cheltuielilor judiciare în fond și, în cazul inculpatului C.L., și în apel.
Astfel, pentru inculpatul B., Curtea va înlătura dispoziția privind restituirea cauțiunii și va dispune ca aceasta să fie folosită pentru plata cheltuielilor judiciare în fond. În plus, ca urmare a respingerii apelului formulat în cauză, acesta, conform art. 275 alin. 2 C.p.p., va fi obligat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare în această fază.
În ceea ce-l privește pe inculpatul C.L., urmează ca, din cauțiunea de 10.000 lei, suma de 5000 lei să fie folosită pentru plata cheltuielilor judiciare în fond și încă 300 lei pentru cheltuielile în apel, urmând așadar să-i fie restituită suma de 4700 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. admite apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – ST Brașov împotriva sp. nr. 15/S/28.01.2021 a Tribunalului Brașov, pronunțată în dosarul penal nr. 1314/1/2016, pe care o modifică sub aspectul greșitei rețineri a circumstanței atenuante în favoarea inculpaților, cuantumul pedepselor principale aplicate acestora, omisiunea aplicării dispozițiilor art. 93 alin. 2 C.p., omisiunea aplicării dispozițiilor art. 93 alin. 3 C.p. cu privire la inculpatul B., greșita aplicare a dispozițiilor privind confiscarea specială precum și restituirea cauțiunii.
Desființează în parte sentința penală apelată și, pe fond, rejudecând:
Înlătura aplicarea dispozițiilor art. 75 alin. 2 lit. b, art. 76 C.p. cu privire la ambii inculpați.
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului B.M.de la 1 an și 4 luni închisoare la 2 ani închisoare.
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului C.L.M.2 ani închisoare la 3 ani închisoare.
În baza art. 93 alin. 2 lit. b C.p. stabilește în sarcina inculpaților B. și C.L. obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probațiune sau organizat în colaborar cu instituții din comunitate.
În baza art. 93 alin. 3 C.p. pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul B.M.va presta muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 zile, în cadrul DGASPC Bacău - Centrul de recuperare si reabilitare pentru persoanele cu dizabilitati Condorul Bacau sau al unei alte unități din subordinea Primăriei Bacău, la alegerea consilierului de probațiune și în condițiile art. 51 din Legea 253/2013.
Înlătură dispoziția privind confiscarea de la fiecare inculpat a câte 2250 lei și, în baza art. 291 alin. 2 C.p. dispune confiscarea de la inculpatul B.M.a sumei de 4500 lei.
În baza art. 217 alin. 7 C.p.p. dispune plata, din cauțiunea de 5000 lei depusă de inculpatul B., a cheltuielilor judiciare în fond stabilite prin sentința penală apelată, în cuantum de 5000 lei, și înlătură dispoziția privind restituirea către inculpat a cauțiunii.
Dispune plata, din cauțiunea de 10.000 lei depusă de inculpatul C.L., a cheltuielilor judiciare în fond stabilite prin sentința penală apelată, în cuantum de 5000 lei, precum și a cheltuielilor judiciare în apel (în cuantum de 300 lei), astfel că inculpatului urmează a i se restitui suma de 4700 lei din cauțiune.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale apelate.
În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondate apelurile formulate de inculpații B.M.și C.L.M.împotriva aceleiași sentințe.
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă inculpatul B. la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare în apel, aceeași sumă fiind stabilită cu titlu de cheltuieli judiciare în această fază în sarcina inculpatului C.L., cheltuieli care urmează a fi plătite din cauțiunea depusă de inculpat în faza de urmărire penală.
În baza art. 275 alin. 3 C.p.p. restul cheltuielilor rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată azi, 31 august 2021, prin punerea hotărârii la dispoziția inculpaților și a procurorului prin mijlocirea grefei instanței.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
(...) (...)




GREFIER,
(...)






Red./Dact. (...) 31 august 2021 2 ex.
Jud. fond: (...) Tribunalul Brașov