Document finalizat
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Cod ECLI ECLI:RO:CATGM:2020:007.000462
Dosar nr. 108/102/2015*
Nr. de înregistrare ca operator de date cu caracter personal - 3132




DECIZIA PENALĂ Nr. 462/2020
Ședința publică din 17 noiembrie 2020
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: (…)
JUDECĂTOR: (…)
GREFIER: (…)


Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de către inculpatele apelante:
- M. A. (fiica lui A. și A., născută la data de (…) în mun. (…), jud. (…), având CNP (…), domiciliată în mun. (…), str. (…) nr. (…) bl. (…) ap. (…), jud. (…), director financiar-contabil în cadrul Spitalului Municipal (…)) trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă continuată (4 acte materiale) prevăzută și pedepsită de art. 297 Cod penal raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 5 alin. 1 din Cod penal și
- S. N. M. (fiica lui E. și O., născută la data (…) în (…), jud. (…), având CNP (…), domiciliată în mun. (…), str. (…) nr. (…) ap. (…), jud. (…) manager general la Spitalul Municipal (…), în perioada 25.01.2008 – 24.09.2009) trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă continuată (4 acte materiale) prevăzută și pedepsită de art. 297 Cod penal raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 5 alin. 1 Cod penal și de către
- PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE – D.N.A. – SERVICIUL TERITORIAL TÂRGU MUREȘ
împotriva sentinței penale nr. 52/15.04.2020 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. 108/102/2015*.
La apelul nominal, făcut în ședința publică se constată lipsa părților și a reprezentantului Ministerului Public.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 19 octombrie 2020, dată la care a fost amânată pronunțarea pentru 3 noiembrie 2020, iar apoi pentru data de 17 noiembrie 2020, încheieri care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

CURTEA DE APEL


Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș la data de 21.04.2020 și transmisă Curții de Apel Târgu-Mureș la data de 16.06.2020, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Tg. Mureș a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 52 din 15 aprilie 2020 pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr. 108/102/2015*.
În motivarea căii de atac parchetul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și, rejudecând cauza, să se dispună condamnarea inculpatei S. N. M. la pedeapsa principală a închisorii într-un cuantum orientat spre minimul special al infracțiunii de abuz în serviciu, menținerea restului dispozițiilor privind pedeapsa complementară, pedeapsa accesorie și modalitatea de individualizare a executării pedepsei aplicate astfel cum a fost stabilită de prima instanță.
De asemenea, s-a solicitat condamnarea inculpatei M. A. la pedeapsa principală a închisorii într-un cuantum orientat spre minimul special al infracțiunii de abuz în serviciu, menținerea dispozițiilor privind pedeapsa accesorie, pedeapsa complementară și modalitatea de individualizare a executării pedepsei aplicate astfel cum a fost stabilită de prima instanță.
Totodată, parchetul a solicitat admiterea acțiunii civile exercitate de către partea civilă Spitalul Clinic (…) și obligarea inculpatelor, în solidar, la plata sumei de 64.921 lei cu titlu de despăgubiri în favoarea părții civile la care să se calculeze și accesoriile prevăzute de art.52 alin. 10 din Legea 500/2002 de la data epuizării infracțiunii continuate, 23.03.2009, până la data plății integrale a pagubei.
De asemenea, s-a mai solicitat să se dispună, de la fiecare inculpată, confiscarea specială a sumei de 6.317,5 lei conform art. 112 lit. f Cod procedură penală vechi.
De asemenea, prin cererile înregistrate pe rolul Tribunalului Mureș la data de 22.04.2020, respectiv 24.04.2020 și transmise Curții de Apel Târgu-Mureș la data de 16.06.2020, inculpatele S. N. M. și M. A. au declarat apel împotriva aceleași hotărâri.
În motivarea apelului, inculpata S. N. M. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și în rejudecare să dispună achitarea sa, potrivit art. 16 teza I lit. b și teza II Cod procedură penală.
Solicită a se observa că cele patru actele materiale ale infracțiunii de abuz în serviciu se rețin ca fiind efectuate după încheierea contractului. Or, pentru a se putea reține săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în sarcina sa, care avea funcția de manager al spitalului la vremea respectivă, ar fi trebuit să se aibă în vedere nerespectarea prevederilor legale în legătură cu încheierea contractului, spre exemplu că nu ar fi fost respectați toți pașii pentru încheierea contractului de achiziție publică. Însă nu au fost reținute niciunul dintre aceste aspecte în sarcina sa.
Toate faptele care au fost reținute de către DNA sunt ulterioare momentului încheierii contractului și sunt în legătură cu servicii de interviuri psihologice, cu servicii de IT și cu servicii de publicitate, adică cu punerea în aplicarea a contratului încheiat, aspect care nu intra în atribuțiile sale, ci în atribuțiile personalului de specialitate care pune în aplicare contractul respectiv și că managerul nu avea cum să verifice efectiv decontarea serviciului autorizat.
Se afirmă că, dacă acuza ar fi avut legătură cu aspectele care țineau de încheierea contractului, de nerespectarea legislației la încheierea acestuia, atunci răspundea managerul. Însă acesta nu răspunde de aspectele care țin de punerea în aplicare a contractului. În aceste condiții, consideră că nu este vorba de vinovăția sa și nici de fapte care să fie sancționate de legea penală în ceea ce o privește, ci sunt fapte ulterioare care privesc cuantificarea și darea în

plată de către personalul din subordinea managerului. Managerul este ultimul din lanț care dă conformitate, însă nu urmărește derularea contractului respectiv, așa încât nu există vinovăție, nu există niciun interes sau pagube care să derive din activitatea managerului.
În motivarea apelului, inculpata M. A. , în principal, a solicitat achitarea sa în temeiul art. 16 alin. 1 lit. b teza II Cod procedură penală, iar în subsidiar, încetarea procesului penal motivat de faptul că a acoperit prejudiciul în fața primei instanțe, solicitând în acest sens să se facă aplicarea dispozițiilor art. 74 ind. 1 din vechiul Cod penal.
De asemenea, se solicită ridicarea sechestrului menținut prin hotărârea primei instanțe, având în vedere că prejudiciul a fost achitat, dovada achitării acestuia aflându-se depusă la dosarul cauzei la termenul din februarie sau martie.
A solicitat să se observe că primele două contracte reținute în sarcina inculpatelor, contractul de prestări servicii nr. 46/23.03.2009 și contractul de prestări servicii nr. 11/13.03.2009, Curtea de Conturi (…) nu a constatat nicio încălcare sau abatere la O.G. 34/2006. Acest lucru este reținut însă în rechizitoriu și din punctul de vedere al apărării această acuză nu este fondată pentru că, în ceea ce privește contractul de prestări servicii nr. 11/13.03.2009, pragul valoric stabilit de O.G. nr. 34/2006 nu a fost depășit, în sensul că procurorul de caz a reținut pragul valoric la valoarea de 10.000 euro, când în realitate aceasta era de 15.000 euro. Se poate observa din actele dosarului că acest prag nu a fost depășit și, mai mult, nu era aplicabilă O.G. nr. 34/2006 în privința acestui articol deoarece categoria de produse făceau obiectul acestui contract se regăsește în anexa 2D a acestui act normativ, care constituie excepția de la regulile cuprinse actul normativ. Astfel că, acest tip de contract nu trebuia supus regulilor la care face trimitere O.G. nr. 34/2006.
Un alt aspect este cel referitor la faptul că toate cele patru contracte au avut la bază documente justificative. În momentul în care aceste contracte au fost încheiate și în momentul în care au fost plătite de către managerul spitalului, care era ordonatorul principal de credite, existau documente justificative care atestau efectuarea și îndeplinirea serviciilor care constituiau obiectul celor patru contracte.
Inculpata arată că nu avea posibilitatea să verifice în teren sau realitatea efectuării acestor servicii, ea neavând atribuții în acest sens, deoarece avea atribuția, conform vizei pe care o punea de control financiar preventiv, să primească documentele care erau semnate și avizate de alte persoane din departamentul contabil, respectiv de doamna R. L. și de doamna contabil a spitalului K.. Astfel că, nu se poate reține o culpă în sarcina sa atâta timp cât și alte persoane au făcut același lucru și nu există nicio acuză cu privire la acestea. Plata a fost dispusă de către managerul spitalului, care a fost făcută pe bună dreptate, întrucât în momentul în care dispus această plată existau documente justificative. Faptul că ulterior s-a dovedit că realitatea acestora este îndoielnică și că s-au realizat doar o parte din serviciile prestate, cele în legătură cu medicina muncii și de testare psihologică, nu avea cum să știe atâta timp cât ea nici măcar nu a fost testată. Nu intra în atribuțiile sale să verifice dacă în realitate sunt testate toate cele 300-400-500 de persoane prezentate pe desfășurătorul spitalului pus la dispoziție de prestatorul de servicii.
De asemenea, s-a invocat un alt aspect important care ține de nelegalitatea hotărârii atacate, respectiv lipsa analizării și lipsa raționamentului logico-juridic al judecătorului fondului care a preluat în totalitate din hotărârea dată de către primul judecător al fondului. Nu a prezentat un raționament propriu care să convingă că apărările formulate au fost analizate și că situația de fapt a fost pusă în balanță cu cea prezentată în rechizitoriu, sens în care consideră că nu a beneficiat de o judecată în adevăratul sens al cuvântului conform cu nomele procedurale.
Inculpata S. N. M. nu s-a prezentat în fața instanței de apel, însă a fost reprezentată de avocat ales.
Inculpata M. A. s-a prezentat în fața instanței de apel, fiind asistată de avocat ales, și a dat noi declarații în fața instanței de control judiciar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de control reține următoarea situație de fapt:
Prin sentința penală nr. 52 din 15 aprilie 2020 pronunțată de Tribunalul Mureș s-au dispus următoarele:
În baza art. 248 C.p. din 1969 rap. la art. 13² din L. nr 78/2000 cu aplic art. 41 alin 2 cod penal 1969 și art. 5 noul cod penal, a condamnat-o pe inculpata S. N. M. , fiica lui E. și O., născută la data de (…) în (…), jud. (…), dom în (…),(…), nr. (…), apt. (…), CNP (…), de profesiune medic, necunoscută cu antecedente penale, la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit – 4 acte materiale.
În baza art. 71 C.p. anterior, i-a interzis inculpatei S. N. M. ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și c C.p. din 1969, din momentul rămânerii definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 1 an închisoare.
În baza art. 65 C.p. din 1969 i-a interzis inculpatei S. N. M. , ca pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și c C.p. din 1969 pe o perioadă de 3 ani de la data executării sau considerării ca executată a pedepsei principale.
În baza art.81 și 82 C.p. din 1969 cu aplic. art. 5 N.C.p. a dispus suspendarea condiționată a pedepsei de 1 an închisoare aplicate inculpatei S. N. M. pe un termen de încercare de 3 ani.
În baza art.71 al.5 C.p. din 1969 a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
A pus în vedere inculpatei dispozițiile art.83 C.p. din 1969 privind revocarea suspendării condiționate.
În baza art. 248 C.p. din 1969 rap. la art. 13² din L. nr 78/2000 cu aplic art. 41 alin 2 VCP și art. 5 NC.P. a condamnat pe inculpata M. A. , fiica lui A. și A., născută la data de (…) în (…), jud. (…), domiciliată în (…), str. (…), nr. (…), jud. (…), CNP (…), de profesiune economist, necunoscută cu antecedente penale, la pedeapsa închisorii de 9 luni pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit – 4 acte materiale.
În baza art. 71 C.p. anterior, i-a interzis inculpatei M. A. ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și c C.p. din 1969, din momentul rămânerii definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 65 C.p. din 1969 i-a interzis inculpatei M. A. , ca pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și c C.p. din 1969 pe o perioadă de 3 ani de la data executării sau considerării ca executată a pedepsei principale.
În baza art.81 și 82 C.p. din 1969 cu aplic. art. 5 N.C.p. a dispus suspendarea condiționată a pedepsei de 9 luni închisoare aplicate inculpatei M. A. pe un termen de încercare de 2 ani și 9 luni.
În baza art.71 al.5 C.p. din 1969 a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
A pus în vedere inculpatei dispozițiile art.83 C.p. din 1969 privind revocarea suspendării condiționate.
A constatat că prin ordinul de plată nr. 1 s-a achitat către Spitalul Municipal (…) suma de 71.951 lei .
În baza art. 404 alin. 4 lit. c C.p.p., a menținut măsurile asigurătorii instituite prin ordonanța nr. 29/P/2011 din 11.12.2014 a PICCJ DNA Târgu Mureș asupra imobilului situat în (…), str. (…), nr. (…), bloc (…), înscris în CF nr. (…) – (…), aparținând inculpatei M. A. .
În baza art. 274 alin. 1 și 2 C.p.p., a obligat pe inculpate la plata a 3200 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare datorate statului.
Onorariul parțial al avocatului din oficiu ( 150 lei V.V. – delegație f. 35 Vol I ) se va plăti din fondurile MJ.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în fapt conducerea Spitalului Municipal (…) este realizată de un manager care este și ordonator terțiar de credite, iar inculpata S. N. M. a ocupat funcția de manager general la Spitalul Municipal (…), cu mențiunea că în perioada 25.01 – 16.11.2008 a ocupat funcția de manager interimar, iar ulterior, din 17.11.2008, prin Ordinul nr. 1545/13.11.2008 al Ministrului Sănătății a fost numită manager general.
Instanța a reținut că inculpata M. A. , în perioada de referință a îndeplinit funcția de director financiar-contabil al spitalului din (…) și, prin decizii succesive, a fost desemnată să efectueze controlul financiar preventiv propriu la aceeași instituție.
Inculpatei S. N. M. i s-a imputat nerespectarea dispozițiilor privind angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielii bugetare, iar inculpatei M. de nerespectarea fazelor de execuție bugetară a ordonanțării și plății.
După cum s-a observat, operațiunile economice se desfășurau într-un trio de personal, respectiv manager – director economic – persoana însărcinată cu viza de control preventiv. Fiecare dintre aceste persoane sunt răspunzătoare de fiecare fază a execuției bugetare în nume personal. Așadar, faptul că ordonatorul de credite pune mențiunea bun și aprobat pe instrumentul de plată, nu scutește nici pe directorul financiar contabil și nici persoana însărcinată de acordarea vizei de control preventiv de a efectua propriul control de legalitate, și de asemenea aceste persoane sunt obligate ele însele să verifice realitatea operațiunii economice și pot stopa operațiunea economică în oricare dintre cele 4 faze dacă apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.
Având în vedere înscrisurile depuse la dosar s-a reținut că,
În baza Contractului de prestări servicii nr. 46/23.03.2009, încheiat de Spitalul Municipal (…), în calitate de beneficiar și S.C. „P. ”S.R.L. (...) , reprezentată de numitul A. P., în calitate de prestator, contract care a fost vizat prin semnătură și ștampilă și de directorul financiar-contabil M. A. , prin care instituția spitalicească trebuia să beneficieze pentru angajații săi în număr de aproximativ 550 persoane, de servicii de examinare clinică generală pe linia „măsurilor prin care se asigură supravegherea corespunzătoare a sănătății, în funcție de riscurile privind securitatea și sănătatea în muncă, bolile profesionale și bolile legate de profesie, potrivit prevederilor H.G. nr. 355/2007 privind supravegherea sănătății lucrătorilor” și implicit de avizul medicinii muncii și a fișei de aptitudini, s-a achitat necuvenit respectivei firme suma de 7.785 lei. Suma a fost obținută prin scăderea numărului de persoane de pe factura nr. 0000484/31.03.2009 în valoare totală de 23.895 lei a numărului de fișe existent – 343 – la care s-au scăzut un număr de alte 76 de persoane care figurează ca fiind testate în data de 17.03.2009 și pentru care există emise fișe de aptitudini, însă nu au fost prezente la spital în acea zi. Așadar, este vorba de 173 persoane care fie nu erau la spital în ziua testării, iar fișele au fost completate de alte persoane, fie nu există fișe completate deloc. În concluzie (76+97)X45 lei/persoană.
În acest context, instanța a constatat că inculpata S. N. M. a comis infracțiunea de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos, faptă ce constă în aceea că, în calitate de manager al Spitalul Municipal (…), a achitat cu încălcarea reglementărilor privind lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor în cadrul procesului de execuție bugetară al instituțiilor publice, către societatea comercială S.C. „P. ”S.R.L. (...) , suma de 7.785 lei pentru servicii neexecutate în parte și fără să fi existat documente justificative reale complete, cauzând Spitalului un prejudiciu de 7.785 lei și obținând un avantaj patrimonial echivalent cu suma astfel achitată.
În ceea ce o privește pe inculpata M. A. , aceasta a comis infracțiunea de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos, faptă ce consta în aceea că, în calitate de director financiar contabil și persoană însărcinată cu efectuarea controlului preventiv la Spitalul Municipal (…), în exercitarea atribuțiilor de serviciu, prin încălcarea reglementărilor privind ordonanțarea și plata cheltuielilor în cadrul procesului de execuție bugetară al instituțiilor publice a semnat alături de inculpata S. N. M. ordonanțarea de plată prin care a achitat societății comerciale S.C. „P.” S.R.L. (...) , suma de 7.785 lei, pentru servicii neexecutate și fără să fi existat toate documentele justificative.
Astfel inculpata S. N. M. a încălcat dispozițiile legale care reglementează faza de lichidare, ordonanțare și plată a cheltuielilor bugetare, angajând în calitate de manager o cheltuială în sarcina Spitalul Municipal (…) pentru bunuri și servicii pretins prestate de S.C. P.” S.R.L. (...) care nu au fost însoțite de documente justificative. Totodată inculpata M. A. a încălcat dispozițiile legale care reglementează faza de ordonanțare și plată a cheltuielilor bugetare, angajând alături de inculpata S. o cheltuială în sarcina Spitalul Municipal (…) pentru bunuri și servicii în privința cărora nu existau toate documentele justificative pentru plata întregii sume înscrise în documentul de plată.
S-a reținut că angajarea cheltuielilor se efectuează în tot cursul exercițiului bugetar, astfel încât să existe certitudinea că bunurile și serviciile care fac obiectul angajamentelor vor fi livrate, respectiv prestate și se vor plăti în exercițiul bugetar respectiv, din creditele bugetare aprobate pentru anul respectiv, iar ordonatorii de credite nu pot nesocoti această dispoziție decât în situația în care, din motive obiective, acest lucru nu poate fi realizat, situație în care cheltuielile se vor plăti din creditele bugetare ale exercițiului bugetar următor. Proiectele de operațiuni sau documentele prin care se urmărește efectuarea unei acțiuni cu efect financiar pe seama fondurilor publice sunt supuse aprobării ordonatorului de credite după ce au fost avizate pentru controlul financiar preventiv propriu de către persoana desemnată în acest sens. De regulă acestea sunt niște liste ce cuprind bunurile sau serviciile ce urmează a fi efectuate într-o anume perioadă de timp.
Astfel, conform art. 10 din OG 119/1999 privind controlul financiar preventiv propriu precum și OMFP nr. 1792/2002, în vigoare la data faptelor, angajarea, ca și ordonanțarea cheltuielilor, se efectuau doar cu viza prealabilă de control financiar preventiv propriu.
Totodată potrivit aceluiași OMFP nr. 1792/2002 angajamentul bugetar individual se prezintă la viză persoanei împuternicite să exercite controlul financiar preventiv în același timp cu proiectul angajamentului legal individual. Avizarea consta în semnarea de către persoana împuternicită să exercite controlul financiar preventiv sau înlocuitorul de drept al acesteia a propunerii de angajare a unei cheltuieli și a angajamentului bugetar, care vor fi ștampilate și datate.
Inculpata S. N. M. a încălcat și dispozițiile legale care reglementează faza de lichidare a cheltuielilor bugetare (în speță faza de lichidare a cheltuielilor bugetare nefiind adusa la îndeplinire de inculpată), respectiv prevederile art. 52 alin. 1 din Legea 500/2002 în vigoare la data faptei și ale art. 79 și 19 lit. d din Legea 500/2002 în vigoare la data faptei cu raportare la capitolul 2 din OMFP nr. 1792/2002 în vigoare la data faptei, în sensul că, în calitate de manager și ordonator terțiar de credite, nu a verificat la momentul semnării ordonanțării la plată și implicit la momentul semnării ordinului de plată prin care se dispunea virarea sumei de 23.895 lei, dacă existau documente justificative reale, respectiv dacă există fișe de aptitudini pentru toate cele 531 persoane înscrise în factură.
Din analiza prevederilor legale sus arătate a rezultat că după angajarea unei cheltuieli bugetare, aceasta trebuie lichidată, fază în care se verifică dacă există un angajament, un act juridic care să afecteze fondurile publice, să angajeze o datorie, dacă există o obligație de plată (se realizează prin verificarea facturii, care atestă că bunurile au fost livrate ori lucrarea efectuată și a procesului-verbal de recepție a lucrărilor) și dacă această plată este exigibilă (OMFP 1792/2002, Cap. 2, Lichidarea cheltuielilor).
După ce constată că lucrările au fost executate, ordonatorul de credite atestă că lucrarea este corespunzătoarea prin acordarea semnăturii și mențiunii ”Bun de plată” pe factură, ceea ce înseamnă că plata poate fi efectuată. Formularea ”Bun de plată” nu este sacramentală, fiind considerat că s-a efectuat etapa de lichidare prin acordarea semnăturii și a oricărei alte mențiuni din care reiese că plata poate fi efectuată (”se aprobă”, ”avizat”, etc)
În cauză inculpata S., în calitate de manager și ordonator terțiar de credite trebuia să verifice personal documentele și doar dacă constata, pe baza acestora, că serviciul a fost prestat și este corespunzător, aplica semnătura sa și mențiunea ”Bun de plată” (sau orice altă mențiune (”se aprobă”, ”avizat”, etc) din care să reiasă că plata poate fi efectuată).
Inculpata S. a încălcat și dispozițiile legale care reglementează faza de ordonanțare a cheltuielilor bugetare, respectiv prevederile art. 52 alin. 1 din Legea 500/2002 în vigoare la data faptei și ale art. 79 și 19 lit. d din Legea 500/2002 în vigoare la data faptei cu raportare la capitolul 3 din OMFP nr. 1792/2002 în vigoare la data faptei, în sensul că a semnat în calitate de ordonator de credite ordonanțarea la plată care nu era însoțită de documentele justificative (contract, factură, proces-verbal de recepție, deviz de calcul), în original sau, în mod excepțional, în copii certificate conform cu originalul de către ordonatorul de credite (NB – nu de către furnizorul de bunuri/servicii).
De asemenea, inculpata M. A. a încălcat dispozițiile legale care reglementează faza de ordonanțare a cheltuielilor bugetare, respectiv prevederile art. 24 alin. 2 din Legea 500/2002 în vigoare la data faptei, ale art. 79 și 19 lit. d din Legea 500/2002 în vigoare la data faptei cu raportare la capitolul 3 din OMFP nr. 1792/2002 în vigoare la data faptei, ale art. 10 alin. 3 din OG nr. 112/1999 în vigoare la data faptei și ale art. 9 alin. 9 din OG nr. 112/1999 în vigoare la data faptei cu raportare la Anexa 1 lit. C din OMFP nr. 522/2003 în vigoare la data faptei, în sensul că, în calitate de persoană desemnată să efectueze controlul financiar preventiv propriu, a vizat pentru control financiar preventiv propriu ordonanțarea la plată care nu era însoțită de toate documentele justificative.
Potrivit dispozițiilor legale, instanța a reținut că ordonanțarea cheltuielilor este a treia fază a procesului de execuție bugetare, iar documentul care atestă parcurgerea acestei faze este ordonanțarea de plată și reprezintă o dispoziție a ordonatorului de credite dată șefului compartimentului financiar-contabil de întocmire a instrumentului de plată, cecul sau ordinul de plată. Ordonanțarea de plată este în mod obligatoriu însoțită de documentele justificative, iar aceasta se transmite apoi persoanei desemnate să efectueze controlul financiar preventiv propriu. Scopul acestei avizări este de a stabili între altele că: ordonanțarea de plată a fost emisă corect; ordonanțarea de plată corespunde cu cheltuielile angajate și suma respectivă este exactă; cheltuiala este înscrisă la subdiviziunea corespunzătoare din bugetul aprobat; documentele justificative sunt în conformitate cu reglementările în vigoare; numele și datele de identificare ale creditorului sunt corecte. Persoana împuternicită să exercite controlul financiar preventiv se asigură că ordonanțările supuse vizei se referă la angajamente de cheltuieli deja vizate și că sunt îndeplinite condițiile de lichidare a angajamentelor.
Potrivit Anexei 1 lit. C la OMFP nr. 522/2003 pentru aprobarea normelor metodologice generale referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv, în vigoare în perioada în care au fost săvârșite faptele care fac obiectul prezentei cauze, actele justificative care trebuiau să însoțească ordonanțarea de plată sunt contractul de achiziții, factura fiscală, documentele care atestă prestarea serviciilor. Cu ocazia acestui control se verifica dacă documentele justificative sunt cele prevăzute de normele legale; dacă operațiunea de lichidare privind realitatea faptelor și exactitatea sumei datorate este certificată prin "Bun de plată"; concordanța valorii cheltuielilor lichidate cu suma ordonanțată la plată și încadrarea acesteia în angajamentul legal; încadrarea sumei ordonanțate la plată în subdiviziunea corespunzătoare a clasificației bugetare pentru care există angajament bugetar. OMFP 522/2003 a fost abrogat prin intrarea în vigoare a OMFP 923/2014 care a preluat, însă, dispozițiile referitoare la efectuarea controlului financiar preventiv al ordonanțărilor de plată privind achiziția publică de produse, servicii sau lucrări.
Dacă ordonanțarea de plată nu este avizată pentru control financiar preventiv sau operațiunea este refuzată la viză, ordonanțarea de plată este considerată nulă și nu poate fi înaintată compartimentului financiar contabil pentru efectuarea plății, ca ultimă fază a procesului de execuție bugetară. Persoana desemnată cu efectuarea controlului financiar preventiv răspunde, potrivit legii, pentru operațiunile pentru care a acordat viza de control financiar preventiv (art. 10 al. 5 din OG 119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv).
Prin acordarea vizei de control financiar preventiv propriu, inculpata M. A. , în calitate de persoana desemnată cu efectuarea controlului financiar preventiv propriu în cadrul instituției, a certificat că ordonanțarea de plată corespunde cu cheltuielile angajate, cheltuiala este înscrisă la subdiviziunea corespunzătoare din bugetul aprobat, documentele justificative sunt în conformitate cu reglementările în vigoare, iar numele și datele de identificare ale creditorului sunt corecte.
Ori, la momentul emiterii/semnării ordonanțării de plată de către inculpata S. N. în calitate de ordonator de credite și implicit, la momentul vizării sale pentru control financiar preventiv de inculpata M. A. în calitate de persoana desemnată cu efectuarea controlului financiar preventiv propriu în cadrul institutului, nu existau documente justificative reale care să ateste că toate persoanele au fost verificate conform facturii. Susținerile inculpatei M. potrivit căreia a semnat documentul după ce acesta a fost semnat de către inculpata S. N. , ceea ce constituia pentru ea o garanție a legalității lui, nu a putut fi reținută ca o apărare temeinică, în condițiile în care avea pregătire economică, fiind director financiar-contabil, ceea ce presupunea cunoașterea dispozițiilor aplicabile în materia execuției bugetare și anume că ordonanțarea de plată trebuie însoțită de documente justificative și trebuia să fi efectuat ea însăși, potrivit OMFP 1792/2002, etapa de lichidare a cheltuielilor în care erau verificate documentele justificative. Însă, chiar și în lipsa unei pregătiri de specialitate, este de neconceput să nu fi cunoscut, ca director economic al unei instituții publice, că pentru efectuarea oricărei plăți din banii publici sunt necesare documente justificative.
Instanța a reținut că inculpata S. N. M. a încălcat și dispozițiile legale care reglementează faza de plată a cheltuielilor bugetare, respectiv prevederile art. 52 alin. 1, 5 și 6, art. 24 alin. 1 din Legea 500/2002 în vigoare la data faptei și ale art. 79 și 19 lit. d din Legea 500/2002 în vigoare la data faptei cu raportare la capitolul 4 din OMFP nr. 1792/2002 în vigoare la data faptei, în sensul că a semnat, în calitate de manager dispoziția de plată care a condus la plata sumei de 23.895 lei în beneficiul S.C. P. S.R.L. deși nu au existat documente justificative reale care să ateste o obligație de plată pentru toate persoanele înscrise în factură.
De asemenea, inculpata M. A. a încălcat și dispozițiile legale care reglementează faza de plată a cheltuielilor bugetare, respectiv prevederile art. 52 alin. 1, 5 și 6, art. 24 alin. 1 din Legea 500/2002 în vigoare la data faptei și ale art. 79 și 19 lit. d din Legea 500/2002 în vigoare la data faptei cu raportare la capitolul 4 din OMFP nr. 1792/2002 în vigoare la data faptei, în sensul că a semnat, în calitate de director financiar contabil, respectiv persoană autorizată pentru control preventiv, ordinul de plată care a condus la plata sumei de 23.895 lei în beneficiul S.C.. P. S.R.L.
În ceea ce privește contractul nr. 11 din 2009, instanța a reținut următoarele,
În baza Contractului de prestări servicii nr. 11/13.03.2009, încheiat între beneficiarul Spitalul Municipal (…), reprezentat de managerul S. N. M. și de directorul financiar-contabil M. A. și prestatorul Cabinetul Individual de Psihologie „G. N. ” din (…), județul (...) , care a avut ca obiect efectuarea de către acesta din urmă a examenului psihologic pentru un număr de 646 persoane, la un tarif de 95 lei/persoană, valoarea totală a contractului fiind de 61.370 lei. În actul de acuză s-a reținut că din documentele prezentate de către Cabinetul Individual de Psihologie G. N. (tabelul nominal cu rezultatele obținute de angajații spitalului la testarea psihologică pentru un număr de 605 persoane și chestionare/fișe privind evaluarea psihologică) raportat la documentele prezentate personalului la serviciu din datele de 16 și 17.03.2009, rezultă că 137 de persoane angajate ale spitalului, nu au fost prezente în datele de 16 și 17.03.2009 la spital din diferite motive, deci un total de178 persoane care nu au fost executate, suma aferentă acestora fiind de 16.910 lei, (178 persoane x 95 lei/persoană).
Din cuprinsul sentinței civile nr. 1007/26.04.2011 a Judecătoriei (…) definitivă prin decizia civilă nr. 754/15.11.2011 a Tribunalului (...) s-a stabilit cu putere de lucru judecat că numărul persoanelor care nu au fost testate este de 72, iar suma de restituit este de 6.840 lei. Sentința civilă menționată reprezintă o chestiune prejudicială în procesul penal, conform art. 28 alin 2 Cod procedură penală, care rezultă per a contrario că în ceea ce privește cuantumul prejudiciului, hotărârea civilă are autoritate de lucru judecat. Conform anexei de la fila 397 vol I d.u.p a rezultat că această sumă a fost plătită către Spital și prin urmare, în acest caz, stingerea datoriei s-a reflectat și asupra laturii civile care nu a mai cuprins această sumă.
Privitor la acest contract instanța a reținut că inculpatele au încălcat și prevederile legale care impuneau parcurgerea unei licitații publice pentru atribuirea contractului de prestări servicii.
În acest caz, întrucât respectiva ofertă depășea pragul valoric de 10.000 euro până la care legislația în materie de la acea vreme permitea achiziția directă de produse, servicii sau lucrări, autoritatea contractantă, în speță Spitalul Municipal (…) prin reprezentanții lui, avea obligația de a aplica procedura corectă de achiziție a acelor servicii de testare psihologică a angajaților. art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006 – privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii. Conform art. 19, potrivit cărora: - „Autoritatea contractantă are dreptul de a achiziționa direct produse, servicii sau lucrări, în măsura în care valoarea achiziției, estimată conform prevederilor secțiunii a 2-a a prezentului capitol, nu depășește echivalentul în lei a 10.000 euro pentru fiecare achiziție de produse, servicii sau lucrări” și dispozițiile art. 20, conform cărora în condițiile în care valoarea achiziției depășește respectivul prag valoric de 10.000 euro, „Autoritatea contractantă are obligația de a atribui contractul de achiziție publică prin aplicarea procedurilor de licitație publică deschisă sau licitație restrânsă. Raportând aceste prevederi la suma totală a contractului rezultată din înmulțirea numărului persoanelor prevăzut spre a fi testat la valoarea în bani a fiecărei testări, de 646 X 95 lei /persoană), cât și de cursul de schimb al pieței valutare de 4,2950 lei/1 euro publicat de BNR la 18.02.209, a rezultat că valoarea totală a serviciilor ofertate a fost de 15.040,74 euro. Față de hotărârea civilă menționată, aspecte cu privire la supravaloarea testării/persoană nu au mai putut face obiectul discuției.
În ceea ce privește contractul nr. 2 din 2009, s-au reținut următoarele aspecte esențiale,
Cât privește contractul de prestări servicii nr. 2/19.02.2009, încheiat de Spitalul Municipal (…), în calitate de beneficiar, reprezentat de managerul S. N. M. cu S.C. „A. P. ”S.R.L (…), în calitate de prestator, firmă reprezentată de numitul S. D. s-a urmărit furnizarea de servicii IT (evaluare sistem informatic, verificare hardware și software, remediere deficiențe hardware și software, depanare și diagnosticare rețea calculatoare, prejudiciul fiind în suma de 5.300 lei, serviciile facturate nefiind niciodată executate.
La acest act material, s-a remarcat faptul că inculpatele au încălcat și faza angajării cheltuielii bugetare, întrucât, angajamentul legal, reprezentat de contractul de prestări servicii nr. 2/19.02.2009 a fost încheiat cu o persoană juridică care nu putea efectua servicii de IT, respectiv SC „A. P. ” SRL (…) al cărui principal obiect de activitate era „comerțul cu amănuntul al cărnii și al produselor din carne în magazine specializate”. Așadar, inculpatele au parafat prestarea de servicii IT cu o societate care comercializa produse alimentare.
Martorii S.D., semnatarul contractului din partea prestatorului de servicii precum și martorii B.S., și M.S., informaticienii Spitalului (…), au arătat clar că nimeni, de la nici o societate nu a efectuat servicii de mentenanță de tip IT în cadrul Spitalului. Așadar, serviciile înscrise în factură și deviz au fost nereale și au fost achitate în mod nelegal.
În ceea ce privește contractul nr. 20 din 2008 și nr. 26, instanța a constatat următoarele,
Contractele de prestări servicii de publicitate, nr. 20 din 01.09.2008, nr. 26 din 10.12.2008 încheiat între SC. „M. S.” S.R.L. (…) și Spitalul Municipal (…), prin reprezentantele lui, S. N. M. și M. A. au avut ca obiect achizițiile de servicii de publicitate ce s-au efectuat în mod direct de la S.C. „M. S.” S.R.L. Datorită modului defectuos de contractare și recepție, Spitalul a fost prejudiciat cu suma de 7.101 lei. Ținând seama de conținutul contractelor, instanța a apreciat că decontarea serviciilor a avut loc fără nici o minimă marjă de control din partea beneficiarului. Astfel, în mod corect procurorul a arătat că promovarea publicitară prin radio și internet a unei „campanii de prevenire a cancerului la sân – screening mamar” și respectiv „urări de sărbători”, fără a se specifica durata spoturilor ce urmau a fi produse de S.C. „M. S.” S.R.L., planurile media pentru difuzarea spoturilor, intervalele orare de difuzare, numărul minim de difuzări aferent fiecărui contract, elemente minimale care trebuiau să fi stat la baza determinării și stabilirii valorii contractelor, reprezintă veritabile acte de lipsă de profesionalism la angajarea cheltuielii. Tot la capitolul erori elementare, inculpatele au achitat în integralitate contravaloarea contractului de prestări servicii de publicitate nr. P20 din 01.09.2008, încheiat între spital în calitate de beneficiar și S.C. „M. S. ”S.R.L. care, deși a fost cuprins între 01.09.2008 și 31.10.2008, plata integrală a acelor servicii a avut loc în data de 08.10.2008, deci înainte de expirarea contractului. Ca și în cazul de la punctul III, contractul a fost semnat pe o altă societate, respectiv S.C. „M. S.” S.R.L. deși prestatoarea de servicii ar fi fost S.C. „P.G.” S.R.L. (…).
De asemenea, nici declarațiile martorilor B. I. M. și O. A. nu au clarificat situația, acesta din urmă deși a anexat factura nr. 2/15.05.2009, în valoare de 2.500 lei, emisă de o a treia societate comercială, respectiv de S.C. „A.M.P.” S.R.L. către Spitalul Municipal (…), pentru servicii de publicitate conform contract nr. 2/01.05.2009, (vol. 3, fila 185), nu a depus contractul la dosar, deși i s-a solicitat acest lucru. Întrucât angajarea cheltuielilor s-a făcut în mod defectuos.
Martorii P. N., arhivar în cadrul spitalului și M. G., medic ginecolog în cadrul aceleiași instituții spitalicești nu au putut așadar specifica în detaliu la ce se refereau contractele.
În concluzie față de cele reținute anterior, instanța a reținut faptul că documentele justificative trebuiau în mod imperativ să existe și să însoțească documentul care atesta parcurgerea fiecăreia dintre fazele procesului de execuție bugetară, lichidare, ordonanțare și plata cheltuielilor, însă aceste documente nu au existat.
Chiar dacă inculpata M. A. , la fila 92 din dosar a arătat că nu există probe din care să rezulte că a acționat cu știință, starea de fapt reținută dovedește contrariul.
Pentru a stabili în mod concret conduita imputabilă inculpatelor, instanța a reținut dispozițiile legale în vigoare la data faptelor imputate celor două inculpate pentru a scoate în evidență, cadrul legislativ nerespectat, în concret:
- art. 52 alin. 1, 5, 6 din Legea 500/2002 în vigoare la data faptelor prevede că: (1) În procesul execuției bugetare cheltuielile bugetare parcurg următoarele faze: angajament, lichidare, ordonanțare, plată. (5) Instrumentele de plată trebuie să fie însoțite de documentele justificative. Aceste documente trebuie să certifice exactitatea sumelor de plată, recepția bunurilor și executarea serviciilor și altele asemenea, conform angajamentelor legale încheiate. Instrumentele de plată se semnează de contabil și șeful compartimentului financiar-contabil. (6) Efectuarea plăților, în limita creditelor bugetare aprobate, se face numai pe bază de acte justificative, întocmite în conformitate cu dispozițiile legale, și numai după ce acestea au fost lichidate și ordonanțate potrivit prevederilor art. 24 și 25, după caz.
- art. 24 alin. 1, 2 din Legea 500/2002 în vigoare la data faptelor prevede că: (1) Angajarea, lichidarea și ordonanțarea cheltuielilor din fonduri publice se aprobă de ordonatorul de credite, iar plata acestora se efectuează de către contabil. (2) Angajarea și ordonanțarea cheltuielilor se efectuează numai cu viza prealabilă de control financiar preventiv propriu, potrivit dispozițiilor legale.
În temeiul prevederilor Legii nr. 500/2002 a fost emis OMFP nr. 1792/2002 care cuprinde Normele metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor instituțiilor publice, precum și organizarea, evidența și raportarea angajamentelor bugetare și legale.
- Art. 1 (angajarea cheltuielilor) din OMFP nr. 1792/2002 în vigoare la data faptelor stabilește că:
1.Angajarea oricărei cheltuieli din fonduri publice îmbracă două forme de angajamente:
2. Angajamentul legal - fază în procesul execuției bugetare reprezentând orice act juridic din care rezultă sau ar putea rezulta o obligație pe seama fondurilor publice.
3..Angajamentul legal trebuie să se prezinte sub formă scrisă și să fie semnat de ordonatorul de credite. Angajamentul legal ia forma unui contract de achiziție publică, comandă, convenție, contract de muncă, acte de control, acord de împrumut etc.
4.Proiectele angajamentelor legale reprezintă decizii de principiu luate de ordonatorii de credite, care implică o obligație de efectuare a unei cheltuieli față de terțe persoane.
5.Aceste proiecte de angajamente legale nu pot fi aprobate de către ordonatorul de credite decât dacă au primit în prealabil viza de control financiar preventiv în condițiile legii.
6.Angajarea și ordonanțarea cheltuielilor se efectuează numai cu viza prealabilă de control financiar preventiv propriu, potrivit dispozițiilor legale.
7.Ordonatorii de credite nu pot încheia nici un angajament legal cu terțe persoane fără viza de control financiar preventiv decât în condițiile autorizate de lege.
8.Angajamentul bugetar individual se prezintă la viză persoanei împuternicite să exercite controlul financiar preventiv în același timp cu proiectul angajamentului legal individual.
9.Avizarea constă în semnarea de către persoana împuternicită să exercite controlul financiar preventiv sau înlocuitorul de drept al acesteia a propunerii de angajare a unei cheltuieli și a angajamentului bugetar, care vor fi ștampilate și datate.
- Art. 2 (Lichidarea cheltuielilor) din OMFP nr. 1792/2002 în vigoare la data faptelor stabilește că:
1.Este faza în procesul execuției bugetare în care se verifică existența angajamentelor, se determină sau se verifică realitatea sumei datorate, se verifică condițiile de exigibilitate ale angajamentului legal pe baza documentelor justificative care să ateste operațiunile respective.
2.Verificarea existenței obligației de plată se realizează prin verificarea documentelor justificative din care să rezulte pretenția creditorului, precum și realitatea "serviciului efectuat" (bunurile au fost livrate, lucrările executate și serviciile prestate sau, după caz, existența unui titlu care să justifice plata: titlu executoriu, acord de împrumut, acord de grant etc.).
3.Documentele care atestă bunurile livrate, lucrările executate și serviciile prestate sau din care reies obligații de plată certe se vizează pentru "Bun de plată" de ordonatorul de credite sau de persoana delegată cu aceste atribuții, prin care se confirmă că:
- bunurile furnizate au fost recepționate, cu specificarea datei și a locului primirii;
- lucrările au fost executate și serviciile prestate;
- bunurile furnizate au fost înregistrate în gestiune și în contabilitate, cu specificarea gestiunii și a notei contabile de înregistrare;
- condițiile cu privire la legalitatea efectuării rambursărilor de rate sau a plăților de dobânzi la credite ori împrumuturi contractate/garantate sunt îndeplinite;
- alte condiții prevăzute de lege sunt îndeplinite.
4.Prin acordarea semnăturii și mențiunii "Bun de plată" pe factură, se atestă că serviciul a fost efectuat corespunzător de către furnizor și că toate pozițiile din factură au fost verificate.
5.Persoana împuternicită să efectueze lichidarea cheltuielilor verifică personal documentele justificative și confirmă pe propria răspundere că această verificare a fost realizată.
- Art. 3 (Ordonanțarea cheltuielilor) din OMFP nr. 1792/2002 în vigoare la data faptelor stabilește că:
1.Este faza în procesul execuției bugetare în care se confirmă că livrările de bunuri au fost efectuate sau alte creanțe au fost verificate și că plata poate fi realizată. Persoana desemnată de ordonatorul de credite confirmă că există o obligație certă și o sumă datorată, exigibilă la o anumită dată, și în acest caz ordonatorul de credite bugetare poate emite "Ordonanțarea de plată" pentru efectuarea plății.
2.Ordonanțarea de plată va fi însoțită de documentele justificative în original și va purta viza persoanelor autorizate din compartimentele de specialitate, care să confirme corectitudinea sumelor de plată, livrarea și recepționarea bunurilor, executarea lucrărilor și prestarea serviciilor, existența unui alt titlu care să justifice plata, precum și, după caz, înregistrarea bunurilor în gestiunea instituției și în contabilitatea acesteia.
3.Înainte de a fi transmisă compartimentului financiar (financiar-contabil) pentru plată ordonanțarea de plată se transmite pentru avizare persoanei împuternicite să exercite controlul financiar preventiv.
4.Scopul acestei avizări este de a stabili că:
- ordonanțarea de plată a fost emisă corect;
- ordonanțarea de plată corespunde cu cheltuielile angajate și suma respectivă este exactă;
- cheltuiala este înscrisă la subdiviziunea corespunzătoare din bugetul aprobat;
- există credite bugetare disponibile;
- documentele justificative sunt în conformitate cu reglementările în vigoare;
- numele și datele de identificare ale creditorului sunt corecte.
5.Nici o ordonanțare de plată nu poate fi prezentată spre semnare ordonatorului de credite decât după ce persoana împuternicită să exercite controlul financiar preventiv a acordat viza.
6.Persoana împuternicită să exercite controlul financiar preventiv se asigură că ordonanțările supuse vizei se referă la angajamente de cheltuieli deja vizate și că sunt îndeplinite condițiile de lichidare a angajamentelor.
7.Ordonanțările de plată nevizate de persoana împuternicită să exercite control financiar preventiv sunt nule și fără valoare pentru conducătorul compartimentului financiar (financiar-contabil) care urmează să facă plata, dacă nu sunt autorizate în condițiile prevăzute de lege.
8.După aprobare ordonanțarea de plată împreună cu toate documentele justificative în original se înaintează conducătorului compartimentului financiar (financiar-contabil) pentru plată.
- Art. 4 (Plata cheltuielilor) din OMFP nr. 1792/2002 în vigoare la data faptelor stabilește că:
1.Instrumentele de plată utilizate de instituțiile publice, respectiv cecul de numerar și ordinul de plată pentru trezoreria statului (OPHT), se semnează de două persoane autorizate în acest sens, dintre care prima semnătură este cea a conducătorului compartimentului financiar (financiar-contabil), iar a doua, a persoanei cu atribuții în efectuarea plății.
2.Plata se efectuează de conducătorul compartimentului financiar (financiar-contabil) numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
- cheltuielile care urmează să fie plătite au fost angajate, lichidate și ordonanțate;
- există credite bugetare deschise/repartizate sau disponibilități în conturi de disponibil;
- subdiviziunea bugetului aprobat de la care se efectuează plata este cea corectă și corespunde naturii cheltuielilor respective;
- există toate documentele justificative care să justifice plata;
- semnăturile de pe documentele justificative aparțin ordonatorului de credite sau persoanelor desemnate de acesta să exercite atribuții ce decurg din procesul executării cheltuielilor bugetare, potrivit legii;
- beneficiarul sumelor este cel îndreptățit potrivit documentelor care atestă serviciul efectuat;
- suma datorată beneficiarului este corectă;
- documentele de angajare și ordonanțare au primit viza de control financiar preventiv;
- documentele sunt întocmite cu toate datele cerute de formular;
- alte condiții prevăzute de lege.
3.Ordinele de plată se emit pe baza documentelor justificative din care să reiasă că urmează să se achite integral sau parțial o datorie contractată și justificată.
- Anexa 1 lit. C din OMFP nr. 522/2003 privind normele metodologice generale referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv, în vigoare la data faptelor, prevede actele justificative care trebuie să existe, și modul de efectuare a controlului financiar preventiv:
C. ORDONANȚAREA CHELTUIELILOR

Nr.
crt. Documentul supus controlului financiar preventiv Cadrul legal Acte justificative Modul de efectuare a controlului financiar preventiv
0 1 2 3 4
1. Ordonanțare de plată privind achiziția publică de produse, servicii sau lucrări - Legea nr. 500/2002 (1)
- contractul de achiziții publice; Se verifică:
- Legea nr. 189/1998 (2)
- dacă documentele justificative sunt cele prevăzute de normele legale;
- Legile bugetare anuale - factura fiscală;
- Legea nr. 82/1991 (36)
- documentele care sa ateste livrarea produselor, prestarea serviciilor sau execuția lucrărilor, după caz; - dacă operațiunea de lichidare privind realitatea faptelor și exactitatea sumei datorate este certificată de compartimentul de specialitate prin "Bun de plată";
- O.G. nr. 119/1999 (3)

- Ordinul nr. 1792/2002 emis de ministrul finanțelor publice (37)
- concordanța valorii cheltuielilor lichidate cu suma ordonanțată la plată și încadrarea acesteia în angajamentul legal;
- Alte acte normative specifice - factura externă;
- declarația vamală de import.
- încadrarea sumei ordonanțate la plată în subdiviziunea corespunzătoare a clasificației bugetare pentru care există angajament bugetar.



Față de normele legale reținute anterior, precum și starea de fapt mai sus descrisă, instanța a reținut că:

În drept:
Faptele inculpatei S. N. M. , astfel cum au fost acestea reținute în cele ce preced pe baza materialului probator administrat în cauză, întrunesc sub aspect obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit prev. de Codul penal actual la art. 248 cod penal din 1969 raportat la art. 13 ind. 2 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal 1969 și art. 5 noul cod penal.
Astfel, inculpata S. N. , în calitate de manager general la Spitalul Municipal (…), în exercitarea atribuțiilor de serviciu, prin încălcarea reglementărilor privind angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor în cadrul procesului de execuție bugetară al instituțiilor publice, a achitat cu intenție societăților comerciale enunțate diferite sume de bani, pentru servicii neexecutate și fără să fi existat vreun document justificativ, cauzând un prejudiciu de 20.186 lei și obținând un avantaj patrimonial echivalent cu suma astfel achitată societăților.
Faptele inculpatei M. A. , astfel cum au fost acestea reținute în cele ce preced pe baza materialului probator administrat în cauză, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit prevăzută de art. 248 cod penal din 1969 raportat la art. 13 ind. 2 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 vechiul cod penal și art. 5 noul cod penal.
Astfel inculpata M. A. , în calitate de director financiar-contabil, M. A. și persoana însărcinată cu efectuarea controlului preventiv la Spitalul Municipal (…), în exercitarea atribuțiilor de serviciu, prin încălcarea reglementărilor privind ordonanțarea și plata cheltuielilor în cadrul procesului de execuție bugetară al instituțiilor publice, a semnat cu intenție alături de inculpata S. N. ordonanțările de plată și a nerespectat dispozițiile care reglementează activitatea controlului financiar preventiv.
Atât inculpata S., cât și inculpata M. , aveau, date fiind funcțiile exercitate, calitatea de funcționar public, conform art. 175 alin. 1) lit. c) C.p. actual, și, respectiv, conform art. 147 alin. 1) C.p. anterior din 1969, rap. la art. 145 C.p. anterior din 1969, coroborate cu art. 132 din l. nr. 78/2000.
Îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu de către inculpata S. a rezultat din:
- încălcarea dispozițiilor legale care reglementează faza de lichidare a cheltuielilor bugetare, respectiv prevederile art. 52 alin. 1 din Legea 500/2002 în vigoare la data faptei și ale art. 79 și 19 lit. d din Legea 500/2002 în vigoare la data faptei cu raportare la capitolul 2 din OMFP nr. 1792/2002 în vigoare la data faptei, în sensul că, în calitate de manager și ordonator terțiar de credite, nu a verificat la momentul semnării ordonanțării la plată și implicit la momentul semnării ordinelor de plată dacă existau documente justificative reale.
- încălcarea dispozițiilor legale care reglementează faza de ordonanțare a cheltuielilor bugetare, respectiv prevederile art. 52 alin. 1 din Legea 500/2002 în vigoare la data faptei și ale art. 79 și 19 lit. d din Legea 500/2002 în vigoare la data faptei cu raportare la capitolul 3 din OMFP nr. 1792/2002 în vigoare la data faptei, în sensul că a semnat în calitate de ordonator de credite ordonanțarea la plată care nu era însoțită de documentele justificative (contract, factură, proces-verbal de recepție, deviz de calcul), în original sau, în mod excepțional, în copii certificate conform cu originalul de către ordonatorul de credite (NB – nu de către furnizorul de bunuri/servicii);
- încălcarea dispozițiilor legale care reglementează faza de plată a cheltuielilor bugetare, respectiv prevederile art. 52 alin. 1, 5 și 6, art. 24 alin. 1 din Legea 500/2002 în vigoare la data faptei și ale art. 79 și 19 lit. d din Legea 500/2002 în vigoare la data faptei cu raportare la capitolul 4 din OMFP nr. 1792/2002 în vigoare la data faptei, în sensul că a semnat, în calitate de manager al instituției, ordinele de plată care au condus la crearea unui prejudiciu total de 20.186 lei, deși nu au existat documente justificative reale care să ateste prestarea serviciilor
Îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu de către inculpata M. A. a rezultat din:
- încălcarea dispozițiilor legale care reglementează faza de ordonanțare a cheltuielilor bugetare, respectiv prevederile art. 24 alin. 2 din Legea 500/2002 în vigoare la data faptei, ale art. 79 și 19 lit. d din Legea 500/2002 în vigoare la data faptei cu raportare la capitolul 3 din OMFP nr. 1792/2002 în vigoare la data faptei, ale art. 10 alin. 3 din OG nr. 112/1999 în vigoare la data faptei și ale art. 9 alin. 9 din OG nr. 112/1999 în vigoare la data faptei cu raportare la Anexa 1 lit. C din OMFP nr. 522/2003 în vigoare la data faptei, în sensul că, în calitate de persoană desemnată să efectueze controlul financiar preventiv propriu, a vizat pentru control financiar preventiv propriu ordonanțarea la plată care nu era însoțită de documentele justificative complete (contract, factură, proces-verbal de recepție, deviz de calcul), în original sau, în mod excepțional, în copii certificate conform cu originalul de către ordonatorul de credite (NB – nu de către furnizorul de bunuri/servicii);
- încălcarea dispozițiilor legale care reglementează faza de plată a cheltuielilor bugetare, respectiv prevederile art. 52 alin. 1, 5 și 6, art. 24 alin. 1 din Legea 500/2002 în vigoare la data faptei și ale art. 79 și 19 lit. d din Legea 500/2002 în vigoare la data faptei cu raportare la capitolul 4 din OMFP nr. 1792/2002 în vigoare la data faptei, în sensul că a semnat, în calitate de director financiar contabil, plățile către prestatorii de servicii deși nu au existat documente justificative reale care să ateste existența prestarea completă a tuturor serviciilor.
Cu privire la încadrarea juridică instanța a apreciat că legea penală mai favorabilă inculpatelor este legea anterioară datei de 01.02.2014, în raport cu dispozițiile legale reținute în acutul de acuză, această chestiune fiind discutată în ședința din data de 2.03.2020, având în vedere tratamentul sancționator aplicabil.
Astfel, față de natura și gravitatea faptelor inculpatelor, gravitate dată de modalitatea în care au fost comise faptele, respectiv de prejudiciul relativ scăzut cauzat părții civile, ținând seama și de lipsa antecedentelor penale – împrejurare ce denotă conduita bună avută de inculpate înainte de săvârșirea infracțiunii îndreptățesc instanța a reținut că inculpatele nu prezintă un risc de recidivă și se pot integra în societate fără executarea efectivă a pedepsei.
Instanța a apreciat că numai o condamnare la pedepse orientate spre cuantumul minim al pedepsei prevăzut de lege, este proporțională cu periculozitatea inculpatelor și gravitatea activității infracționale desfășurate de acestea, iar pentru reținerea unui tratament atenuat penal s-a avut în vedere și faptul că deși locuia în străinătate, inculpata S. N. M. s-a prezentat la proces pentru a fi audiată, iar inculpata M. A. a fost prezentă la fiecare termen de judecată cu ocazia primei judecăți înainte de rejudecare. Așadar, s-a avut în vedere și această conduită procesuală, faptul că inculpatele nu au recunoscut acuzația neputând fi interpretată împotriva acestora.
Instanța a avut în vedere că, în abstract, gradul de pericol social al faptei este unul ridicat raportat la necesitatea asigurării unei protecții corespunzătoare în privința relațiilor sociale referitoare la apărarea patrimoniului împotriva actelor de fraudare. Numărul actelor materiale ale infracțiunii nu este unul foarte mare, iar durata de timp a desfășurării activității infracționale este una mică. Așadar, având în vedere remediul CEDO în ceea ce privește termenul rezonabil, pedepsele au fost scăzute corespunzător pentru a se asigura proporționalitatea cu funcțiile de reeducare și prevenție.
La dozarea și individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 74 Cod penal, aplicate concret la speța de față și anume:
a) Starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită: fiind vorba de o infracțiune contra relațiilor de serviciu și patrimoniului, în formă consumată, instanța apreciază că valoarea socială ocrotită de legea penală a fost efectiv lezată. Instanța are în vedere că este vorba despre infracțiune gravă, însă a trecut un termen îndelungat de la data trimiterii în judecată în raport cu data sesizării organelor judiciare. În plus instanța constată că în ceea ce privește cuantumul pedepselor urmează a se avea în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în ceea ce privește necesitatea asigurării unui remediu efectiv în cazul depășirii termenului rezonabil și încălcării dreptului la un proces echitabil.
Astfel statul este obligat să reglementeze în dreptul intern un remediu care să permită persoanei să valorifice drepturile și libertățile consacrate în Convenție. Caracterul efectiv al acestui remediu trebuie apreciat în funcție de capacitatea acestuia de a furniza celui interesat o satisfacție adecvată în raport cu violarea suferită ( cauza Abramiuc contra României). Curtea în jurisprudența sa a stabilit în cauzele Beck contra Norvegiei și Beheyt contra Belgiei că o atenuare a pedepsei constituie, în privința depășirii termenului rezonabil, o reparație corespunzătoare din moment ce este măsurabilă și substanțială.
În ceea ce privește stabilirea caracterului rezonabil, s-au avut în vedere următoarele criterii: natura și complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului și comportamentul autorităților. În prezenta cauză termenul rezonabil a fost depășit. Astfel trimiterea în judecată s-a realizat la data de 16.01.2015 iar sesizarea organelor de cercetare penală a avut loc la data de 26.03.2010, deci la 5 ani de la data sesizării. În aceste condiții instanța a apreciat că termenul rezonabil a fost depășit în cauză. Toate acestea au fost avute în vedere de instanță la stabilirea cuantumului pedepsei având în vedere ca depășirea duratei rezonabile a procesului penal ca un remediu efectiv de drept intern în consonanță cu CEDO.
b) Natura și gravitatea rezultatului produs, ori a altor consecințe ale infracțiunii: instanța a apreciat că rezultatul produs este grav, instanța a avut în vedere că, în abstract, gradul de pericol social al faptei este unul ridicat raportat la necesitatea asigurării unei protecții corespunzătoare în privința relațiilor sociale referitoare la apărarea patrimoniului împotriva actelor de fraudare. Numărul actelor materiale ale infracțiunii nu este unul foarte mare, iar durata de timp a desfășurării activității infracționale este una mică. Așadar, având în vedere remediul CEDO pedepsele au fost scăzute corespunzător pentru a se asigura proporționalitatea cu funcțiile de reeducare și prevenție.
c.) Conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal: instanța a apreciat că inculpatele au avut o conduită adecvată, deoarece s-au prezentat în cursul cercetării judecătorești.
d. ) Nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială: instanța a avut în vedere că inculpatele sunt tinere, și au studii superioare.
4. Latura civilă:
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a reținut că Spitalul Municipal (…) s-a constituit parte civilă în cauză și a solicitat repararea prejudiciului cauzat estimat la suma de 97.225,62 lei prin adresa nr. 13953/21.10.2015, fila 104 vol. 1 .
Instanța, a constatat că prin ordinul de plată nr. 1 s-a achitat către Spitalul Municipal (…) suma de 71.951 lei, fila 94 din dosar, sumă care a fost reținută în rechizitoriu ca fiind prejudiciul total.
În ceea ce privește însă această adresă, instanța a constatat că aceasta privește și alte sume considerate de către unitatea spitalicească ca achitate nelegal de către inculpate dar care nu fac parte din actul de sesizare a instanței și privesc alte societăți.
S-au avut în vedere astfel, doar sumele achitate către SC P. SRL (...) (7.785 lei), Cabinet Individual de Psihologie G. N. din (…) 54.350 lei, SC P. SRL (…) (5.300 lei ) și SC M. S. SRL (…) (7.101 lei).
Astfel suma de 71.951 lei fiind achitată cu încălcarea reglementărilor privind angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor în cadrul procesului de execuție bugetară al instituțiilor publice, constituie un prejudiciu în dauna Spitalului, iar între acțiunea inculpatelor și prejudiciu există raport de cauzalitate. Producerea acestui prejudiciu a fost dovedită prin probele administrate în cauză. Cuantumul reparației prin echivalent bănesc a fost stabilit, în principiu, în raport cu valoarea pagubei la data pronunțării hotărârii judecătorești, deoarece numai așa s-a putut realiza principiul reparării integrale a prejudiciului, asigurând victimei posibilitatea de a-și restabili situația patrimonială anterioară.
Prin urmare în baza art. 397 C.p.p., art. 1382 C.civ. și art. 1114 C.civ. Tribunalul a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă.
În baza art. 404 alin. 4 lit. c C.p.p. aa menținut măsurile asigurătorii instituite prin ordonanța nr. 29/P/2011 din 11.12.2014 a PICCJ DNA Târgu Mureș asupra imobilului situat în (…), str. (…), nr. (…), bloc (…), înscris în CF nr. (…) – (…), aparținând inculpatei M. A. până la soluționarea definitivă a cauzei.

Examinând apelurile, pin prisma dispozițiilor art. 417 și urm. C. pr. pen, instanța de control judiciar apreciază că numai apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Tg. Mureș și inculpata M. A. sunt fondate.
1. Cu privire la apelul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Tg. Mureș acesta este fondat, însă numai în parte, pentru următoarele considerente:
1.1. Cu privire la primul motiv de apel, respectiv nelegalitatea pedepsei aplicate inculpatelor, Curtea constată că instanța de fond a dispus condamnarea inculpatei S. N. M. la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit – 4 acte materiale, faptă prevăzută de art. 248 C. pen. din 1969 rap. la art. 13² din Legea nr 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 din Noul Cod penal.
De asemenea, Curtea constată că instanța de fond a dispus condamnarea inculpatei M. A. la pedeapsa închisorii de 9 luni închisoare pentru comiterea aceleași infracțiuni.
Potrivit art. 13² din Legea nr 78/2000, în vigoare la data comiteri faptei, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și infracțiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani.
Prin urmare, se constată că minimul pedepsei prevăzut de lege era închisoarea de 3 ani, iar instanța de fond a aplicat celor două inculpate o pedeapsă de 1 an închisoare, respectiv 9 luni închisoare, astfel că individualizarea judiciară a pedepselor principale este nelegală.
Numai în situația în care s-ar fi reținut circumstanțe atenuante, instanța de fond ar fi putut aplica o pedeapsă sub minimul special de 3 ani.
Chiar dacă instanța de fond a avut în vedere faptul că numărul actelor materiale ale infracțiunii nu este unul foarte mare, iar durata de timp a desfășurării activității infracționale este una mică, precum și remediul CEDO nu se putea aplica o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă, astfel că acest motiv de apel este fondat.
1.2. Cu privire la cel de-al doilea motiv de apel, respectiv obligarea inculpatelor, în solidar, la plata sumei de 64.921 lei cu titlu de despăgubiri în favoarea părții civile la care să se calculeze și accesoriile, Curtea apreciază că acesta nu este fondat.
În mod corect a reținut prima instanță că prin ordinul de plată nr. 1 din 16.01.2020 (f. 94 dosar fond) s-a achitat către Spitalul Municipal (…) suma de 71.951 lei, sumă care a fost reținută în rechizitoriu ca fiind prejudiciul total.
De asemenea, în mod corect a reținut instanța de fond că Spitalul Municipal (…) s-a constituit parte civilă și pentru alte sume de bani, dar care nu fac parte din actul de sesizare a instanței și privesc alte societăți.
Prin urmare, din moment ce s-a achitat întregul prejudiciu reținut de parchet prin rechizitoriu, inculpatele nu pot fi obligate să plătească și alte sume de bani pentru care acestea nu au fost deduse judecăți, urmând că partea civilă, dacă apreciază că a fost prejudiciată și cu alte sume de bani de către inculpate, să formuleze o acțiune pe calea dreptului comun.
1.3. Cu privire la cel de-al treilea motiv de apel, respectiv confiscarea specială a sumei de 6.317,5 lei de la fiecare inculpată, Curtea apreciază că nici acesta nu este fondat.
Potrivit art. 118 alin. 1 din vechiul Cod penal, aplicabil în speță, sunt supuse confiscării speciale: a) bunurile produse prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală; b) bunurile care au fost folosite, în orice mod, la săvârșirea unei infracțiuni, dacă sunt ale infractorului sau dacă, aparținând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor. Această măsură nu poate fi dispusă în cazul infracțiunilor săvârșite prin presă; c) bunurile produse, modificate sau adaptate în scopul săvârșirii unei infracțiuni, dacă au fost utilizate la comiterea acesteia și dacă sunt ale infractorului. Când bunurile aparțin altei persoane confiscarea se dispune dacă producerea, modificarea sau adaptarea a fost efectuată de proprietar ori de infractor cu știința proprietarului; d) bunurile care au fost date pentru a determina săvârșirea unei fapte sau pentru a răsplăti pe făptuitor; e) bunurile dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia; f) bunurile a căror deținere este interzisă de lege.
Prin urmare, textul de lege prevede în mod expres bunurile supuse confiscării speciale.
În speță, deși parchetul a solicitat confiscarea specială a sumei de 6.317,5 lei de la fiecare inculpată, nu arată cum a fost determinată această sumă, în ce împrejurări a intrat inculpatele în posesia acestor sume, de ce se impune confiscarea lor etc., astfel că această cerere nu poate fi primită din moment ce nu este motivată în nici un fel.
2. Cu privire la apelul inculpatei M. A. , acesta este fondat doar în parte, pentru următoarele considerente:
2.1. Cu privire la primul motiv de apel al inculpatei, respectiv achitarea sa în temeiul art. 16 alin. 1 lit. b teza II Cod procedură penală, Curtea apreciază că acesta nu este fondat.
În mod corect a reținut instanța de fond, cu privire la primul act material (contractul de prestări servicii nr. 46/23.03.2009) că inculpata a comis infracțiunea de abuz în serviciu întrucât în calitate de director financiar contabil și persoană însărcinată cu efectuarea controlului preventiv la Spitalul Municipal (…), în exercitarea atribuțiilor de serviciu, prin încălcarea reglementărilor privind ordonanțarea și plata cheltuielilor în cadrul procesului de execuție bugetară al instituțiilor publice a semnat alături de inculpata S. N. M. ordonanțarea de plată prin care a achitat societății comerciale S.C. „P.” S.R.L. (...) , suma de 7.785 lei, pentru servicii neexecutate și fără să fi existat toate documentele justificative.
Astfel, au fost încălcate prevederile art. 24 alin. 2 din Legea 500/2002 în vigoare la data faptei, ale art. 79 și 19 lit. d din Legea 500/2002 în vigoare la data faptei cu raportare la capitolul 3 din OMFP nr. 1792/2002 în vigoare la data faptei, ale art. 10 alin. 3 din OG nr. 112/1999 în vigoare la data faptei și ale art. 9 alin. 9 din OG nr. 112/1999 în vigoare la data faptei cu raportare la Anexa 1 lit. C din OMFP nr. 522/2003 în vigoare la data faptei, în sensul că, în calitate de persoană desemnată să efectueze controlul financiar preventiv propriu, a vizat pentru control financiar preventiv propriu ordonanțarea la plată care nu era însoțită de toate documentele justificative.
De asemenea, în mod corect s-a reținut că prin acordarea vizei de control financiar preventiv propriu, inculpata M. A. , în calitate de persoana desemnată cu efectuarea controlului financiar preventiv propriu în cadrul instituției, a certificat că ordonanțarea de plată corespunde cu cheltuielile angajate, cheltuiala este înscrisă la subdiviziunea corespunzătoare din bugetul aprobat, documentele justificative sunt în conformitate cu reglementările în vigoare, iar numele și datele de identificare ale creditorului sunt corecte.
Ori, la momentul emiterii/semnării ordonanțării de plată de către inculpata S. N. în calitate de ordonator de credite și implicit, la momentul vizării sale pentru control financiar preventiv de inculpata M. A. în calitate de persoana desemnată cu efectuarea controlului financiar preventiv propriu în cadrul institutului, nu existau documente justificative reale care să ateste că toate persoanele au fost verificate conform facturii.
Totodată, în mod corect s-a reținut că susținerile inculpatei M. A. potrivit căreia a semnat documentul după ce acesta a fost semnat de către inculpata S. N. , ceea ce constituia pentru ea o garanție a legalității lui, nu pot fi reținute ca o apărare temeinică, în condițiile în care avea pregătire economică, fiind director financiar-contabil, ceea ce presupunea cunoașterea dispozițiilor aplicabile în materia execuției bugetare și anume că ordonanțarea de plată trebuie însoțită de documente justificative și trebuia să fi efectuat ea însăși, potrivit OMFP 1792/2002, etapa de lichidare a cheltuielilor în care erau verificate documentele justificative.
De asemenea, în mod corect s-a reținut că inculpata M. A. a încălcat și dispozițiile legale care reglementează faza de plată a cheltuielilor bugetare, respectiv prevederile art. 52 alin. 1, 5 și 6, art. 24 alin. 1 din Legea 500/2002 în vigoare la data faptei și ale art. 79 și 19 lit. d din Legea 500/2002 în vigoare la data faptei cu raportare la capitolul 4 din OMFP nr. 1792/2002 în vigoare la data faptei, în sensul că a semnat, în calitate de director financiar contabil, respectiv persoană autorizată pentru control preventiv, ordinul de plată care a condus la plata sumei de 23.895 lei în beneficiul S.C.. P. S.R.L.
Cu privire la cel de-al doilea act material (contractul de prestări servicii nr. 11/13.03.2009), chiar dacă instanța de fond a reținut în mod greșit încălcarea O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, în speță rezultă în mod indubitabil că 137 de persoane angajate ale spitalului nu au fost prezente în datele de 16 și 17.03.2009 la serviciu din diferite motive, și prin urmare un total de 178 persoane nu au fost examinate, astfel că suma aferentă acestora este de 16.910 lei, (178 persoane x 95 lei/persoană).
De asemenea, în mod corect a reținut instanța de fond că din cuprinsul sentinței civile nr. 1007/26.04.2011 a Judecătoriei (…) definitivă prin decizia civilă nr. 754/15.11.2011 a Tribunalului (...) s-a stabilit cu putere de lucru judecat că numărul persoanelor care nu au fost testate este de 72, iar suma de restituit este de 6.840 lei, iar această sumă a fost plătită către Spital.
Cu privire la cel de-al treilea act material (contractul de prestări servicii nr. 2/19.02.2009), în mod corect a reținut instanța de fond că cele două inculpate au încălcat dispozițiile legale, întrucât, contractul de prestări servicii nr. 2/19.02.2009 a fost încheiat cu o persoană juridică care nu putea efectua servicii de IT, respectiv SC „A. P. ” SRL (…) al cărui principal obiect de activitate era „comerțul cu amănuntul al cărnii și al produselor din carne în magazine specializate”. Așadar, inculpatele au parafat prestarea de servicii IT cu o societate care comercializa produse alimentare.
Mai mult, martorii S. D., semnatarul contractului din partea prestatorului de servicii precum și martorii B. S., și M. S., informaticienii Spitalului (…), au arătat clar că nimeni, de la nici o societate nu a efectuat servicii de mentenanță de tip IT în cadrul Spitalului, astfel că serviciile înscrise în factură și deviz sunt nereale și au fost achitate în mod nelegal, fiind cauzat un prejudiciu de 5.300 lei.
Cu privire la cel de-al patrulea act material (contractele de prestări servicii de publicitate nr. 20 din 01.09.2008 și nr. 26 din 10.12.2008) în mod corect a reținut instanța de fond că decontarea serviciilor a avut loc fără nici o minimă marjă de control din partea beneficiarului, iar Spitalul a fost prejudiciat cu suma de 7.101 lei.
Față de considerentele arătate mai sus, rezultă în mod neechivoc că inculpata M. A. , în calitate de director financiar-contabil și persoana însărcinată cu efectuarea controlului preventiv la Spitalul Municipal (…), în exercitarea atribuțiilor de serviciu, prin încălcarea reglementărilor privind ordonanțarea și plata cheltuielilor în cadrul procesului de execuție bugetară al instituțiilor publice, a semnat cu intenție alături de inculpata S. N. ordonanțările de plată și a nerespectat dispozițiile care reglementează activitatea controlului financiar preventiv, fiind încălcate următoarele dispoziții legale:
- prevederile art. 24 alin. 2 din Legea 500/2002 în vigoare la data faptei, ale art. 79 și 19 lit. d din Legea 500/2002 în vigoare la data faptei cu raportare la capitolul 3 din OMFP nr. 1792/2002 în vigoare la data faptei, ale art. 10 alin. 3 din OG nr. 112/1999 în vigoare la data faptei și ale art. 9 alin. 9 din OG nr. 112/1999 în vigoare la data faptei cu raportare la Anexa 1 lit. C din OMFP nr. 522/2003 în vigoare la data faptei, deoarece a vizat pentru control financiar preventiv propriu ordonanțarea la plată care nu era însoțită de documentele justificative complete (contract, factură, proces-verbal de recepție, deviz de calcul), în original sau, în mod excepțional, în copii certificate conform cu originalul de către ordonatorul de credite (NB – nu de către furnizorul de bunuri/servicii);
- dispozițiile legale care reglementează faza de plată a cheltuielilor bugetare, respectiv prevederile art. 52 alin. 1, 5 și 6, art. 24 alin. 1 din Legea 500/2002 în vigoare la data faptei și ale art. 79 și 19 lit. d din Legea 500/2002 în vigoare la data faptei cu raportare la capitolul 4 din OMFP nr. 1792/2002 în vigoare la data faptei, în sensul că a semnat, în calitate de director financiar contabil, plățile către prestatorii de servicii deși nu au existat documente justificative reale care să ateste existența prestarea completă a tuturor serviciilor.
2.2. Cu privire la cel de-al doilea motiv de apel al inculpatei, respectiv faptul că hotărârea nu este motivată, acesta nu este fondat.
Din verificarea hotărârii aflată la dosarul cauzei rezultă că aceasta este motivată pe aproximativ 13 pagini, astfel că nu se poate susține că este nemotivată.
Faptul că judecătorul din cel de-al doilea ciclu procesual și-a însușit în mare parte susținerile judecătorului din primul ciclu procesual nu înseamnă că hotărârea nu este motivată.
2.3. Cu privire la cel de-al treilea motiv de apel al inculpatei, respectiv încetarea procesului penal motivat de faptul că a acoperit prejudiciul în fața primei instanțe, solicitând în acest sens să se facă aplicarea dispozițiilor art. 741 din vechiul Cod penal, Curtea apreciază că acesta este fondat.
Potrivit art. 741 alin. 1 și 2 din vechiul Cod penal, aplicabil în speță, „în cazul săvârșirii infracțiunilor de gestiune frauduloasă, înșelăciune, delapidare, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu contra intereselor publice, abuz în serviciu în formă calificată și neglijență în serviciu, prevăzute în prezentul cod, ori a unor infracțiuni economice prevăzute în legi speciale, prin care s-a pricinuit o pagubă, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la soluționarea cauzei în primă instanță, învinuitul sau inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar”.
Prin Decizia nr. 573/03.05.2011 Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 741 din Codul penal 1969 sunt neconstituționale, decizie publicată în M. Of. nr. 363/25.05.2011.
Încetarea efectelor unui text de lege, pentru viitor, nu împiedică aplicarea acelui text de lege, ca lege penală mai favorabilă, situațiilor juridice născute în timpul în care textul de lege a fost în vigoare.
Indiferent care a fost cauza ce a determinat încetarea efectelor unui text de lege (abrogare, modificare, declarare neconstituțională) este posibilă aplicarea acelui text de lege pentru raportul juridic născut în timpul în care legea era activă, în vigoare, atunci când textul în forma anterioară prevede consecințe mai favorabile pentru acuzat.
Modul de redactare al art. 5 alin. (2) Cod penal (aplicarea legii penale mai favorabile) exclude orice incertitudine cu privire la momentul aplicării legii penale mai favorabile și în domeniul normelor declarate neconstituționale.
Astfel, art. 5 Cod penal prevede că, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei, au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă. În continuare, la alin.(2), textul menționează, în mod expres, că dispozițiile se aplică și actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituționale, precum și ordonanțelor de urgență aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă, în timpul cât acestea s-au aflat în vigoare, au cuprins dispoziții penale mai favorabile.
Aplicarea legii penale mai favorabile, cea care viza dispozițiile art. 741 din Codul penal 1969 în vigoare la acel moment, permitea o soluție de încetare a procesului penal, chiar dacă inculpata a achitat prejudiciul după publicarea deciziei Curții Constituționale.
Din actele dosarului rezultă în mod neechivoc că săvârșirea faptelor a avut loc în perioada septembrie 2008 - martie 2009, iar achitarea prejudiciului s-a făcut până la soluționarea cauzei în primă instanță, fiind achitată suma de 71.951 lei reținută prin actul de acuzare, astfel că sunt incidente dispozițiile art.741 din Codul penal 1969, motiv pentru care, în baza art.396 alin.6 rap. la art.16 alin.1 lit. h) din Codul de procedură penală cu referire la art.741 din Codul penal 1969 și art.5 din Noul Cod penal, va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatei M. A. pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art. 248 C. pen. din 1969 rap. la art. 13² din Legea nr 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen.1969 și art. 5 din Noul Cod penal.
În baza art.91 alin.1 lit. c) din Codul penal 1969, va aplica inculpatei M. A. sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 1.000 lei.
De asemenea, în baza art. 404 alin. 4 lit. c) C. pr. pen., va dispune ridicarea sechestrului asigurător instituit în baza ordonanței din 11.12.2014 a Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Tg. Mureș, emisă în dosarul nr. 29/P/2011, asupra imobilului situat în (…), str. (…), nr. (…), bloc (…), înscris în CF nr. (…) – (…), aparținând inculpatei M. A., ca urmare a achitării integrale a prejudiciului cauzat în prezentul dosar.
3. Cu privire la apelul inculpatei S. N. M. , acesta nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Inculpata S. N. M. a solicitat achitarea sa, potrivit art. 16 teza I lit. b și teza II Cod procedură penală, întrucât cele patru actele materiale ale infracțiunii de abuz în serviciu sunt efectuate după încheierea contractului și sunt în legătură cu servicii de interviuri psihologice, cu servicii de IT și cu servicii de publicitate, adică cu punerea în aplicarea a contratului încheiat, aspect care nu intra în atribuțiile sale de manager al spitalului la vremea respectivă, ci în atribuțiile personalului de specialitate care pune în aplicare contractul respectiv.
În speță, așa cum am arătat mai sus atunci când am analizat primul motiv de apel al inculpatei M. A. , considerente care nu se impun a fi reluate, prima instanță în mod corect a reținut că există probe indubitabile că inculpata S. N. M. a comis cele patru acte materiale reținute în sarcina sa.
Astfel, inculpata S. N. , în calitate de manager general la Spitalul Municipal (…), în exercitarea atribuțiilor de serviciu, prin încălcarea reglementărilor privind angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor în cadrul procesului de execuție bugetară al instituțiilor publice, a achitat cu intenție societăților comerciale enunțate diferite sume de bani, pentru servicii neexecutate și fără să fi existat vreun document justificativ, cauzând un prejudiciu de 71.951 lei și obținând un avantaj patrimonial echivalent cu suma astfel achitată societăților.
În cauză s-a dovedit în mod neechivoc că cele 5 contracte de prestări servicii nu au fost executate în totalitate, inculpata avea cunoștință despre acest lucru, și totuși a dispus achitarea preferențială a sumelor de bani deși unele contracte nici nu au fost reale (spre exemplu, contractul de prestări servicii nr. 2/19.02.2009 a fost încheiat cu o persoană juridică care nu putea efectua servicii de IT, respectiv SC „A. P. ” SRL (…) al cărui principal obiect de activitate era „comerțul cu amănuntul al cărnii și al produselor din carne în magazine specializate” iar martorii au arătat în mod clar că nimeni, de la nici o societate nu a efectuat servicii de mentenanță de tip IT în cadrul Spitalului, astfel că serviciile înscrise în factură și deviz sunt nereale și au fost achitate în mod nelegal, fiind cauzat un prejudiciu de 5.300 lei).
Așadar, susținerile inculpatei că cele patru actele materiale ale infracțiunii de abuz în serviciu sunt efectuate după încheierea contractului, aspect care nu intra în atribuțiile sale de manager al spitalului, nu pot fi reținute, întrucât încă de la încheierea contractelor inculpata cunoștea faptul că prestațiile din contractele încheiate de aceasta nu se vor executa în totalitate sau că nu se vor executa deloc, ceea ce s-a și întâmplat în realitate.
Prin urmare, în mod corect a reținut prima instanță că îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu de către inculpata S. rezultă din:
- încălcarea dispozițiilor legale care reglementează faza de lichidare a cheltuielilor bugetare, respectiv prevederile art. 52 alin. 1 din Legea 500/2002 în vigoare la data faptei și ale art. 79 și 19 lit. d din Legea 500/2002 în vigoare la data faptei cu raportare la capitolul 2 din OMFP nr. 1792/2002 în vigoare la data faptei, în sensul că, în calitate de manager și ordonator terțiar de credite, nu a verificat la momentul semnării ordonanțării la plată și implicit la momentul semnării ordinelor de plată dacă existau documente justificative reale.
- încălcarea dispozițiilor legale care reglementează faza de ordonanțare a cheltuielilor bugetare, respectiv prevederile art. 52 alin. 1 din Legea 500/2002 în vigoare la data faptei și ale art. 79 și 19 lit. d din Legea 500/2002 în vigoare la data faptei cu raportare la capitolul 3 din OMFP nr. 1792/2002 în vigoare la data faptei, în sensul că a semnat în calitate de ordonator de credite ordonanțarea la plată care nu era însoțită de documentele justificative (contract, factură, proces-verbal de recepție, deviz de calcul), în original sau, în mod excepțional, în copii certificate conform cu originalul de către ordonatorul de credite (NB – nu de către furnizorul de bunuri/servicii);
- încălcarea dispozițiilor legale care reglementează faza de plată a cheltuielilor bugetare, respectiv prevederile art. 52 alin. 1, 5 și 6, art. 24 alin. 1 din Legea 500/2002 în vigoare la data faptei și ale art. 79 și 19 lit. d din Legea 500/2002 în vigoare la data faptei cu raportare la capitolul 4 din OMFP nr. 1792/2002 în vigoare la data faptei, în sensul că a semnat, în calitate de manager al instituției, ordinele de plată care au condus la crearea unui prejudiciu, deși nu au existat documente justificative reale care să ateste prestarea serviciilor.
Așadar, în speță, nu se impune achitarea inculpatei, ci așa cum am arătat mai sus, când am analizat apelul parchetului, majorarea pedepsei aplicate inculpatei, întrucât aceasta nu a fost stabilită în mod legal.
Pentru considerentele expuse, Curtea în temeiul art. 421 alin. 2 lit. a) C. pr. pen. urmează să admită apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Tg. Mureș și inculpata M. A. împotriva sentinței penale nr. 52 din 15 aprilie 2020 pronunțată de Tribunalul Mureș, și în temeiul art. 423 alin. 1 C. pr. pen. să desființează parțial sentința atacată și rejudecând cauza, în baza art.396 alin.6 rap. art. 248 C. pen. din 1969 și la art. 13² din Legea nr 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen. din 1969, art. 74 alin. 2 C. pen. din 1969 și art. 5 din Noul Cod penal, să condamne pe inculpata S. N. M. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu (4 acte materiale).
De asemenea, în baza art. 71 C. pen. din 1969, va interzice inculpatei S. N. M. ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 2 ani închisoare.
Totodată, în baza art. 65 C. pen. din 1969 va interzice inculpatei S. N. M. , ca pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969 pe o perioadă de 3 ani de la data executării sau considerării ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 81 și 82 C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 din Noul Cod penal va dispune suspendarea condiționată a pedepsei de 2 ani închisoare aplicate inculpatei S. N. M. pe un termen de încercare de 4 ani.
În baza art.71 al.5 C. pen. din 1969 va suspenda executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare și va pune în vedere inculpatei dispozițiile art.83 C. pen. din 1969 privind revocarea suspendării condiționate.
De asemenea, în baza art.396 alin.6 rap. la art.16 alin.1 lit. h) din Codul de procedură penală cu referire la art.741 din Codul penal 1969 și art.5 din Noul Cod penal, va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatei M. A. pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art. 248 C. pen. din 1969 rap. la art. 13² din Legea nr 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen.1969 și art. 5 din Noul Cod penal și în baza art.91 alin.1 lit. c) din Codul penal 1969, va aplica inculpatei sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 1.000 lei.
Totodată, în baza art. 404 alin. 4 lit. c) C. pr. pen., va dispune ridicarea sechestrului asigurător instituit în baza ordonanței din 11.12.2014 a Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Tg. Mureș, emisă în dosarul nr. 29/P/2011, asupra imobilului situat în (…), str. (…), nr. (…), bloc (…), înscris în CF nr. (…) – (…), aparținând inculpatei M. A. , ca urmare a achitării integrale a prejudiciului cauzat în prezentul dosar.
De asemenea, Curtea va elimina din conținutul hotărârii atacate toate dispozițiile care vizează condamnarea inculpatei M. A. la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, în modalitatea suspendării condiționate a executării pedepsei și va menține celelalte dispoziții din hotărârea atacată, care nu contravin prezentei decizii.
Totodată, Curtea în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. pr. pen, urmează să respingă ca nefondat apelul declarat de inculpata S. N. M. împotriva aceleași hotărâri.
Totodată, în baza art. 275 alin.2 C. pr. pen, va obligă inculpata apelantă S. N. M. să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare parțiale în apel, celelalte cheltuielile judiciare în calea de atac rămânând în sarcina statului, conform art. 275 alin. 3 C. pr. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:


I. În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. pr. pen, admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Tg. Mureș și inculpata M. A. (fiica lui A. și A., născută la data de (…) în mun. (…), jud. (…), având CNP (…), domiciliată în mun. (…), str. (…) nr. (…) bl. (…) ap. (…), jud. (…), director financiar-contabil în cadrul Spitalului Municipal (…)) împotriva sentinței penale nr. 52 din 15 aprilie 2020 pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr. 108/102/2015*.
În temeiul art. 423 alin. 1 C. pr. pen. desființează parțial sentința atacată și rejudecând cauza:
1. În baza art.396 alin.6 rap. art. 248 C. pen. din 1969 și la art. 13² din Legea nr 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen. din 1969, art. 74 alin. 2 C. pen. din 1969 și art. 5 din Noul Cod penal, condamnă pe inculpata S. N. M. (fiica lui E. și O., născută la data (…) în (…), jud. (…), având CNP (…), domiciliată în mun. (…), str. (…) nr. (…) ap. (…), jud. (…) manager general la Spitalul Municipal (…), în perioada 25.01.2008 – 24.09.2009) la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu (4 acte materiale).
În baza art. 71 C. pen. din 1969, interzice inculpatei S. N. M. ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 2 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. din 1969 interzice inculpatei S. N. M. , ca pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969 pe o perioadă de 3 ani de la data executării sau considerării ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 81 și 82 C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 din Noul Cod penal dispune suspendarea condiționată a pedepsei de 2 ani închisoare aplicate inculpatei S. N. M. pe un termen de încercare de 4 ani.
În baza art.71 al.5 C. pen. din 1969 suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
Pune în vedere inculpatei dispozițiile art.83 C. pen. din 1969 privind revocarea suspendării condiționate.
2. În baza art.396 alin.6 rap. la art.16 alin.1 lit. h) din Codul de procedură penală cu referire la art.741 din Codul penal 1969 și art.5 din Noul Cod penal, încetează procesul penal pornit împotriva inculpatei M. A. (fiica lui A. și A., născută la data de (…) în mun. (…), jud. (…), având CNP (…), domiciliată în mun. (…), str. (…) nr. (…) bl. (…) ap. (…), jud. (…), director financiar-contabil în cadrul Spitalului Municipal (…)) pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art. 248 C. pen. din 1969 rap. la art. 13² din Legea nr 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen.1969 și art. 5 din Noul Cod penal.
În baza art.91 alin.1 lit. c) din Codul penal 1969, aplică inculpatei M. A. sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 1.000 lei.
3. În baza art. 404 alin. 4 lit. c) C. pr. pen., dispune ridicarea sechestrului asigurător instituit în baza ordonanței din 11.12.2014 a Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Tg. Mureș, emisă în dosarul nr. 29/P/2011, asupra imobilului situat în (…), str. (…), nr. (…), bloc (…), înscris în CF nr. (…) – (…), aparținând inculpatei M. A. , ca urmare a achitării integrale a prejudiciului cauzat în prezentul dosar.
Elimină din conținutul hotărârii atacate toate dispozițiile care vizează condamnarea inculpatei M. A. la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, în modalitatea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Menține celelalte dispoziții din hotărârea atacată, care nu contravin prezentei decizii.
II. În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. pr. pen, respinge ca nefondat apelul declarat de inculpata S. N. M. (fiica lui E. și O., născută la data (…) în (…), jud. (…), având CNP (…), domiciliată în mun. (…), str. (…) nr. (…) ap. (…), jud. (…)manager general la Spitalul Municipal (…), în perioada 25.01.2008 – 24.09.2009) împotriva sentinței penale nr. 52 din 15 aprilie 2020 pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr. 108/102/2015*.
În baza art. 275 alin.2 C. pr. pen, obligă inculpata apelantă S. N. M. să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare parțiale în apel, celelalte cheltuielile judiciare în calea de atac rămânând în sarcina statului, conform art. 275 alin. 3 C. pr. pen.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 17.11.2020.


Președinte Judecător
(…) (…)








Grefier
(…)



Red. dr. (…)./18.12..2020
Thred. (…)./23.12.2020/2 ex
Jud.fond. (…)