increase font sizedecrease font size | | 

Direcția Națională Anticorupție

MINISTERUL PUBLIC

PARCHETUL

DE PE LÂNGĂ

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

 
IMPARȚIALITATE·INTEGRITATE·EFICIENȚĂ



Dosar nr. 3222/121/2015*

R O M Â N I A
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 203/A
Ședința publică din data de 15 februarie 2021
Completul compus din:
PREȘEDINTE – (……………) - judecător
JUDECĂTOR – (……………)
Grefier – (…….)

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. – D.N.A.– Serviciul Teritorial Galați a fost reprezentat de procuror (………)



Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de D.N.A.– Serviciul Teritorial Galați, de inculpatul S.S.F.[trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de „evaziune fiscală în formă continuată” prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art. 35 alin.1 Noul Cod penal (acte materiale aferente perioadei februarie 2006-februarie 2009) și art. 9 alin.1 lit. c și alin. 3 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art. 35 alin.1 Noul Cod penal (13 acte materiale), ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Noul Cod penal] și de A.N.A.F. – D.G.R.F.P. Galați - A.J.F.P. Galați împotriva sentinței penale nr. 171 din data de 15.04.2019, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. 3222/121/2015*.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 27.01.2021, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când având nevoie de timp pentru a delibera, potrivit disp. art.391 Cod procedură penală, Curtea a amânat pronunțarea la data de 08.02.2021, 12.02.2021 și ulterior la data de 15.02.2021.

CURTEA

Asupra apelurilor penale de față, declarat de D.N.A.– Serviciul Teritorial Galați, de inculpatul Ș.S.F.și de A.N.A.F. – D.G.R.F.P. Galați - A.J.F.P. Galați, înregistrat sub nr. 3222/121/2015* la Curtea de Apel Galați,
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. nr. 171 din data de 15.04.2019, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. 3222/121/2015*, în baza art. 386 alin.1 Cod procedură penală a fost respinsă ca nefondată cererea formulată de inculpatul S.S.F., prin apărătorul ales, de schimbare a încadrării juridice dată faptelor pentru care a fost trimis în judecată din infracțiunile de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzute de art. 9 alin.1 lit. b din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.35 alin.1 NCP și art. 9 alin.1 lit. c și alin.3 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.35 alin.1 NCP, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 NCP, în infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b și c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 și art. 5 Cod penal.
A fost admisă cererea formulată de procuror și în baza art. 386 alin. 1 Cod penal dispune schimbarea încadrării juridice dată faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul Ș.S.F., din infracțiunile de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzute de art. 9 alin.1 lit. b din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.35 alin.1 NCP și art. 9 alin.1 lit. c, alin.3 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.35 alin.1 NCP, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 NCP, în infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b și c, alin. 3 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 și art. 5 Cod penal (în forma în vigoare la data săvârșirii infracțiunii).
În baza art. 9 alin. 1 lit. b și c, alin. 3 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969, art. 74 alin. 2 Cod penal din 1969 în referire la art. 76 alin. 1 lit. b Cod penal din 1969, art. 5 alin. 1 Cod penal, a fost condamnat inculpatul Ș.S.F. la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată.
În baza art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 în referire la art. 64 Cod penal din 1969, s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor de a alege, de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și de a ocupa funcția de administrator societate prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. c Cod penal din 1969 pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 în referire la art. 71 alin. 2 Cod penal din 1969, s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor de a alege, de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și de a ocupa funcția de administrator societate prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. c Cod penal din 1969 pe o durată de 3 ani.
În baza art. 397 alin. 1 Cod procedură penală în referire la art. 998 și urm. Cod civil de la 1864, art. 119-120 O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, art. 41 din Legea nr. 85 din 5 aprilie 2006 privind procedura insolvenței, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român - Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Galați și a fost obligat inculpatul Ș.S.F. să plătească părții civile Statul Român - Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Galați suma de 5.876.000,75 lei (3.325.619,92 lei TVA și 2.550.380,83 lei impozit pe profit), precum și majorări și penalități de întârziere aferente care se vor calcula până la data deschiderii procedurii de insolvență a S.C. S. E. S.R.L.
În baza disp. art. 25 alin. 3 Cod de procedură penală, au fost desființate facturile nr. 5667055/06.12.2007 pretins a fi emisă de S.C. F. E. I. E. I. S.R.L., nr. 001/08.12.2008, 002/10.12.2008, 003/12.12.2008, 004/14.12.2008, 005/17.12.2008, 006/20.12.2008, 007/24.12.2008 pretins a fi emise de SC C. SRL, nr. DFM01 pretins a fi emisă de DF M., 883880/12.12.2007 și 883747/02.02.2007 pretins a fi emise de S.C. E. D. S.R.L., nr. 266976/04.12.2006 și 6718517/11.04.2007 pretins a fi emise de S.C. T. G. T. SRL.
În baza art. 404 alin. 4 lit. c Cod procedură penală în referire la art. 11 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale și art. 249 alin. 5 Cod de procedură penală, s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului Ș.S.F. până la concurența sumei de 5.876.000,75 lei.
În baza art. 13 alin. 1 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, s-a dispus înregistrarea cuvenitelor mențiuni în registrul comerțului, sens în care s-a comunicat prezenta hotărâre, după rămânerea definitivă, la Oficiul Național al Registrului Comerțului.
S-a constatat că inculpatul Ș.S.F. a fost asistat de apărător ales.
În baza art. 274 alin. 1 Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul Ș.S.F. la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum total de 5000 lei.
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 67/P/2013 al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. – D.N.A. – Serviciul Teritorial Galați a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul ȘSF, pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală în formă continuată prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art. 35 alin.1 NCP (acte materiale aferente perioadei februarie 2006-februarie 2009) și art. 9 alin.1 lit. c și alin. 3 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art. 35 alin.1 NCP (13 acte materiale), ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 NCP.
În actul de sesizare a instanței, în sarcina inculpatului Ș.S.F. s-a reținut că în calitate de administrator la SC S. E. SRL Galați, în perioada februarie 2006 – decembrie 2008, nu a înregistrat în evidența contabilă veniturile obținute în urma livrărilor de motorină, cereale și beton efectuate către SC C. M. SRL, SC C. P. SA, SC . SA, SC . T. SRL, SC E. C. SRL, SC B. S. SRL, SC D. F. SRL, SC H. SRL, SC L. SRL, SC T. G. T. SRL, SC E. D. SRL, SC F. E. I. E. I. SRL și SC C. SRL Galați, iar în perioada ianuarie – februarie 2009, a vândut un stivuitor Lugli tip 350, achiziționat în cursul anului 2008, fără a preciza valoarea de vânzare și fără a prezenta factura sau alte documente aferente vânzării, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, prejudiciul cauzat fiind în cuantum de 318.648,46 lei (reprezentând TVA în cuantum de 313.213,10 lei și impozit pe profit în cuantum de 5.435,36 lei).
În sarcina aceluiași inculpat s-a reținut că în perioada decembrie 2006- decembrie 2008, în calitate de asociat și administrator la SC S. E. SRL Galați, a înregistrat în evidența contabilă un număr de 13 facturi fiscale emise de către SC T. G. T. SRL, SC E. D. SRL, SC F. E. I. E. I. SRL, SC C. SRL Galați și DF M. SRL, care nu exprimă operațiuni comerciale reale, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, prejudiciul cauzat bugetului de stat, prin înregistrarea acestor facturi, fiind în cuantum de 5.578.957,98 lei.
S-a arătat de procuror că situația de fapt mai sus prezentată se dovedește cu următoarele mijloace de probă, aflate la dosarul de urmărire penală: raportul de constatare financiar contabilă (filele 127-142), proces verbal nr. 10031/23.06.2011 al A.N.A.F – Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Galați (filele 41-47), adresa nr. 4392/18.07.2011 a A.N.A.F – Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Galați – Activitatea de Inspecție Fiscală (filele 35-40), aviz de inspecție fiscală nr. 17227/26.10.2010 (fila 50), anexele la adresa nr. 4392/18.07.2011 a A.N.A.F – Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Galați – Activitatea de Inspecție Fiscală (filele 52-103), proces verbal de ridicare/restituire de înscrisuri din data de 14.06.2011 (fila 104), declarații martori (filele 143-180), declarații suspect (filele 184-188), declarații inculpat (filele 206-208).
În procedura de cameră preliminară inculpatul Ș.S.F. a invocat excepții vizând neregularitatea actului de sesizare, nelegalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.
Prin încheierea de ședință din 24.09.2015, rămasă definitivă prin încheierea din 19.11.2015, judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Galați a respins ca nefondate cererile și excepțiile formulate de inculpatul S.S.F., a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
Inculpatul Ș.S.F. a fost judecat potrivit procedurii obișnuite.
Prin sentința penală nr. 671 din 18.11.2016 pronunțată de Tribunalul Galați, cu aplicarea dispozițiilor art. 5 din N. C.pen., instanța a dispus următoarele:
,,În baza art. 386 din N.C.p.pen., dispune schimbarea încadrării juridice a faptei de evaziune fiscală reținută prin rechizitoriu în sarcina inculpatului Ș.S.F. din infracțiunea prevăzută de art. 9 al. 1 lit. b din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 al. 1 din N.C.pen., în infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 al. 1 lit. b din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 al. 2 din V.C. pen.
În noua încadrare juridică a faptei condamnă pe inculpatul S.S.F., (……………………………………)la o pedeapsă principală de 1 an si 6 luni închisoare, cu reținerea dispozițiilor art. 74 al.1 lit. a, c; 74 al. 2 și 76 din V.C.pen. (fapta din perioada 2006-2009).
În baza art. 386 din N.C.p.pen., dispune schimbarea încadrării juridice a faptei reținută prin rechizitoriu în sarcina inculpatului S.S.F., din infracțiunea prevăzută de art. 9 al.1 lit. c și al. 3 din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 al. 1 din N.C.pen., în infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 al.1 lit. c și al. 3 din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 al.2 din V.C.pen.
În noua încadrare juridică a faptei condamnă pe inculpatul Ș.S.F. la o pedeapsă principală de 2 ani și 8 luni închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II, b și c din V.C.pen, pe o durata de 4 ani, după executarea pedepsei principale, cu reținerea art. 74 al.1 lit. a, c; 74 al. 2 și 76 din V.C.pen.(fapta din 2006-2008).
Conform art. 33-34 lit. b și 35 din V.C.pen. contopește pedepsele de mai sus și dispune ca inculpatul Ș.S.F. să execute pedeapsa mai grea, de 2 ani și 8 luni închisoare, sporită la 3 ani închisoare, la care se adaugă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II, b și c din V.C.pen., pe o durata de 4 ani după executarea pedepsei principale.
Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II, b și c din V. C. pen și conform art. 86 ind.1 și 2 din V.C.pen. și art. 71 al. 5 din V. C.pen., dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale și accesorii pe durata termenului de încercare de 6 ani.
Dispune ca suspendarea executării pedepsei să fie efectuată de către Serviciul de Probațiune Galați și conform art. 86 ind. 3 din V.C.pen., obligă pe inculpatul Ș.S.F., ca pe durata termenului de încercare, să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte periodic la Serviciul de Probațiune Galați și să respecte planul de supraveghere stabilit de serviciu;
- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu sau locuință, orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență,
- să nu conducă personal nici un mijloc de transport auto.
Atrage atenția inculpatului Ș.S.F.asupra consecințelor prev. de art. 86 ind. 4 din V.C.pen.
Dispune comunicarea unei copii a prezentei hotărâri la Registrul Comerțului Galați.
Constată că societatea comercială SC S. E. SRL Galați este radiată din anul 2014.
În baza art. 19 din N.C.p.pen. în referire la art. 998 din V.C.civ., obligă pe inculpatul Șotri Sorin- Florin la plata sumei de 5.910.422 lei RON, cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă Direcția Finanțelor Publice Galați.
Respinge ca nefondate celelalte pretenții civile solicitate în cauză de partea civilă.
Menține sechestrul asigurător instituit în faza de urmărire penală prin Ordonanța din 26.02.2015 a DNA Galați, asupra terenului arabil situat în extravilanul municipiului Galați, în suprafață de 20.000 mp, Tarlaua 25, Parcela 1051-2/2, nr. cadastru 18222 (f. 213-217).
În baza art. 272 și 274 din N.C.p.pen., obligă pe inculpat la plata sumei de 1800 lei RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.’’
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Galați și inculpatul Ș.S.F..
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție a criticat hotărârea primei instanțe pe motive de netemeinicie sub aspectul reținerii de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate inculpatului și a modalității de executare a pedepsei rezultante. De asemenea, la termenul de judecată din data de 08.05.2017 reprezentantul parchetului a invocat două motive suplimentare de apel, referitoare la omisiunea instanței de fond de a dispune anularea înscrisurilor false, precum și la omisiunea obligării inculpatului la plata penalităților și majorărilor de întârziere aferente despăgubirilor materiale.
Prin motivele scrise de apel, inculpatul Ș.S.F. a criticat hotărârea primei instanțe pe motive de nelegalitate și netemeinicie, solicitând în principal, ca în rejudecare să se dispună achitarea sa conform art. 16 alin. 1 lit. b Cod procedură penală. În subsidiar, tot prin motivele scrise de apel, inculpatul a solicitat înlăturarea obligației de a nu conduce niciun mijloc de transport, impusă conform art. 863 Cod penal din 1969 și obligarea sa doar la plata sumei de 1124741 lei cu titlu de despăgubiri, așa cum s-a stabilit prin expertiza judiciară fiscală.
La termenul de judecată din data de 14.11.2017 inculpatul a invocat un motiv suplimentar de apel, prin care a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond susținând că judecătorul care a pronunțat cauza pe fond a intrat la ultimele trei termene de judecată, fără a mai administra probe, iar pe parcursul respectivelor termene de judecată a fost atașată fișa de cazier și au fost depuse acte în circumstanțiere. În susținerea acestui motiv suplimentar de apel, inculpatul a invocat deciziile Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv cauzele C. contra României, B. contra României, M. contra Marii Britanii.
Prin decizia nr. 1249/29.11.2017 Curtea de Apel Galați a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Galați și de inculpatul Ș.S.F., a desființat sentința penală nr. 671 din 18.11.2016 pronunțată de Tribunalul Galați și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a dispune în acest sens Curtea a reținut că judecătorul care a pronunțat hotărârea de condamnare nu a procedat la audierea directă a inculpatului și a martorilor (probe administrate de completul inițial) ceea ce a condus la nerespectarea dreptului la un proces echitabil, existând o încălcare a dispozițiilor art. 6 din Convenție.
S-a apreciat că disponibilitatea declarațiilor ulterioare ale inculpatului și martorilor în formă scrisă sau în înregistrare audio nu este suficientă pentru a se acoperi lipsa nemijlocirii în audierea acestora, soluția de desființare cu trimitere spre rejudecare fiind singura în măsură să asigure dreptul inculpatului la un proces echitabil, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prin accesul efectiv la două grade de jurisdicție și neprivarea părților de o cale de atac.
Referitor la apelul declarat de parchet, Curtea a arătat că prin adoptarea unei soluții de desființare a întregii hotărâri, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a se proceda la reluarea cercetării judecătorești, este „paralizată” posibilitatea instanței de control judiciar de a analiza soluția de condamnare, individualizarea răspunderii penale, modalitatea de soluționare a laturii civile, la necesitatea anulării înscrisurilor presupus a fi falsificate.
S-a mai arătat că în rejudecare prima instanță trebuie să procedeze la administrarea nemijlocită a probatoriilor, impunându-se reaudierea inculpatului și a martorilor.
După trimiterea cauzei spre rejudecare, instanța a procedat la reaudierea în mod nemijlocit a inculpatului Ș.S.F.(filele 26-29 dosar fond, dosar fond), precum și a martorilor N.G.(fila 71 dosar fond), B.L.(fila 70 dosar fond), Ș.N.R.(filele 68-69 dosar fond), P.G.(filele 81-82 dosar fond), B.A.(fila 80 dosar fond). De asemenea, la solicitarea inculpatului, instanța a încuviințat audierea martorilor L.M. (declarație, fila 100 dosar fond rejudecare), P.A.(declarație, fila 101 dosar), P.V.M (declarație, filele 152-153 dosar fond), B.L. (declarație, fila 11 dosar fond rejudecare, vol. II).
Totodată, la solicitarea inculpatului a fost administrată proba cu înscrisuri și s-a dispus efectuarea unei noi expertizei fiscale judiciare, pentru efectuarea acesteia fiind desemnat consultantul fiscal Ț.E.. Pentru inculpatul Ș.S.F. instanța a încuviințat participarea la efectuarea expertizei fiscale a consultantului fiscal parte, Z.V..
Raportul de expertiză fiscală a fost depus la termenul de judecată din 13.09.2018 (filele 105-139 dosar fond, vol. I).
Întrucât după depunerea raportului de expertiză fiscală, partea civilă și procurorul au formulat obiecțiuni, instanța a dispus ascultarea celor doi consultanți fiscali, apreciind că ascultarea lor este necesară pentru lămurirea constatărilor și concluziilor expertizei.
Consultantul fiscal Z.V. a fost ascultat la termenul de judecată din 14.11.2018 (declarație, filele 177-179 dosar fond), iar consultantul fiscal Ț.E. la termenul de judecată din 11.12.2018 (declarație filele 210-211 dosar fond). După ascultarea acestora, la solicitarea inculpatului, instanța a încuviințat obiecțiunea formulată de inculpat cu privire la răspunsul dat de experți la obiectivul 6.
La termenul de judecată din 13.02.2019, a fost depus la dosar răspunsul formulat de consultanții fiscali privind obiectivul 6 (filele 8-11 dosar fond rejudecare, vol. II).
Pe parcursul judecării cauzei, pentru motivele expuse pe larg în încheierea de ședință din 21.01.2019, pronunțată în dosarul asociat nr. 3222/121/2015*/a1, instanța a admis cererea persoanei interesate F. B. SA fostă P. B.R. SA, și a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanța nr. 213/P/2011 din 26.02.2015 emisă de Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Galați asupra imobilului - teren în suprafață de 20.000 mp, având număr cadastral 18222, situat în extravilanul mun. Galați, tarlaua 225, parcela 1051-2/2 înscris în cartea funciară 108819 Galați, teren ce a aparținut inculpatului Ș.S.F., în prezent proprietatea persoanei interesate F. B. SA fostă P. B. R. SA.
La solicitarea procurorului, instanța a dispus efectuarea unor verificări cu privire la bunurile deținute de inculpat, rezultatul verificărilor fiind atașat la fila 12 vol. II dosar fond rejudecare.
La termenul de judecată din 14.03.2019 instanța a pus în discuția participanților procesuali cererile formulate de către procuror și inculpat, prin avocatul ales, de schimbare a încadrării juridice dată faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul Ș.S.F., precum și aplicarea legii penale mai favorabile, având în vedere succesiunea de legi penale intervenite de la data săvârșirii infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată inculpatul Ș.S.F..
În vederea soluționării complete a cauzei, la dosar a fost atașată fișa de cazier judiciar a inculpatului (fila 45 dosar).
Probele administrate în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești s-au evidențiat, ca stare de fapt, următoarele:
Conform extrasului din baza de date a ORC de pe lângă Tribunalul Galați (filele 303-324 d.u.p.), la data de 19.01.1998 inculpatul Ș.S.F. împreună cu numita N.M.au înființat S.C. S. E. S.R.L. Galați, având ca obiect principal de activitate ,,cultura cerealelor, cultura leguminoaselor boabe, cultura cartofului, plantelor tehnice, medicinale și aromatice, cultura plantelor de nutreț, cultura legumelor, bostănoaselor și ciupercilor’’.
Societatea a fost înregistrată la Oficiul Registrului de pe lângă Tribunalul Galați sub nr. J 17/100/1998, primind codul unic de înregistrare 10202007.
Pe lângă calitatea de asociați, inculpatul Ș.S.F. și numita N.M. au deținut și calitatea de administratori ai S.C. S. E. SRL Galați.
La data de 24.11.2004 inculpatul Ș.S.F. a devenit unic asociat și administrator al S.C S. E. SRL Galați. La aceeași dată a fost modificat și obiectul principal de activitate al societății în ,, activități ale companiilor de management’’.
Potrivit declarațiilor inculpatului, în perioada 1998-2005, S.C. S. E. SRL Galați nu a avut activitate, iar începând cu anul 2006 s-a ocupat de activitatea de intermediere a produselor. Societatea nu avea angajați, nu deținea spații de depozitare și nici mijloace de transport, iar de activitatea de contabilitate se ocupa o firma specializată, coordonată de martorul P.G., la care era angajată martora B.A..
La data de 25.10.2010, Direcția Generală a Finanțelor Publice a emis pentru contribuabilul S.C. S. E. S.R.L. Galați avizul de inspecție fiscală nr. F-GL 106, perioada supusă verificării fiind cuprinsă între 01.05.2005-30.09.2010.
Avizul de inspecție fiscală a fost transmis la domiciliul fiscal al contribuabilului din Galați, str. Română, bl. E1, ap. 26, prin poștă, fiind restituit cu mențiunea ,, avizat, birou închis.
În perioada ianuarie –mai 2011 echipa de inspecție fiscală compusă din martorele S.N.R. și B.L. a efectuat numeroase demersuri pentru a intra în posesia documentelor aparținând S.C S. E. SRL Galați.
Astfel, echipa de inspecție a transmis mai multe invitații atât la domiciliul fiscal al societății, cât și la domiciliul inculpatului Ș.S.F., însă acestea au fost returnate cu mențiunea „lipsă domiciliu” (filele 52-59 d.u.p.). De asemenea, s-a solicitat sprijin la IPJ Galați – Serviciul de Investigare a Fraudelor, prin adresa nr. 21466/02.05.2011 I.P.J. – S.I.F. Galați comunicând că inculpatul Ș.S.F. s-a prezentat la sediul poliției în data de 14.04.2011 și a declarat că evidența contabilă a fost predată la SC K. SRL București pentru calcularea activului net contabil, în vederea întocmirii unui plan de restructurare prin fuziune (fila 61 d.u.p.) .
La data de 04.05.2011, inculpatul Ș.S.F. s-a prezentat la sediul DGFP – AIF Galați și i s-a înmânat avizul de inspecție fiscală nr. 17227/26.10.2010, fiind de acord ca inspecția fiscală să înceapă la data de 13.05.2011(fila 50 d.u.p.). Conform mențiunilor din procesul verbal de control nr. 10031 nr. 23.06.2011, inculpatul nu s-a prezentat la data menționată la sediul D.G.R.F.P. cu documentele solicitate.
La data de 13.04.2011 față de SC S. E. SRL Galați, a fost inițiată procedura insolvenței, martorul N.G. fiind desemnat administrator judiciar la data de 12.05.2011. Acesta din urmă împreună cu inculpatul S.S.F.au pus la dispoziția echipei de inspecție fiscală o parte din documentele contabile ale societății, astfel cum rezultă din procesul verbal nr. 10031/23.06.2011, precum și din declarațiile martorilor B.L., Ș.N.R. și N.G..
În urma verificării documentelor echipa de inspecție fiscală a constatat faptul că în perioada supusă controlului SC S. E.SRL Galați și-a înregistrat în contabilitate cheltuieli cu marfa care nu aveau la bază operațiuni reale și a omis evidențierea unor operațiuni economice (livrări de mărfuri către terți), motiv pentru care au sesizat organele de urmărire penală.
Materialul probator administrat în cauză relevă că, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, în perioada februarie 2006 – decembrie 2008, S.C. S. E. S.R.L. Galați și-a înregistrat în evidența contabilă achiziții de mărfuri, respectiv grâu (16.835,20 tone), ciment (23618 saci), beton (143 buc), analizator (2 buc), în baza următoarelor facturi fiscale, care nu reflectă operațiuni reale:
- factura nr. 5667055/06.12.2007 emisă de SC F. E. I.-E. I. SRL București în valoare de 11.635.582 lei pentru cantitatea de 11.503,20 tone grâu. Factura nu consemnează nicio informație privind data la care au avut loc livrările, numele delegatului și nici nu are anexate alte documente justificative din care să rezulte aceste împrejurări. Faptul că factura în discuție nu reflectă o operațiune reala rezultă și din faptul că SC F. E. I.-E. I. SRL București nu a depus la organul fiscal competent, declarația informativă cod 394 și deconturi de TVA pentru anul 2007. De asemenea, această societate nu figurează cu bilanțuri contabile anuale depuse la organul fiscal și a fost declarat inactiv în baza OPANAF nr. 1167/29.05.2009.
- facturile 001/08.12.2008, 002/10.12.2008, 003/12.12.2008, 004/14.12.2008, 005/17.12.2008, 006/20.12.2008, 007/24.12.2008 emise de SC C. SRL, pentru cantitatea de 5.332 tone grâu. Toate cele 7 facturi au valoare identică, respectiv 832.500,20 lei pentru 760 de tone și nu sunt însoțite de alte documente (contract, certificat de depozit, proces verbal de lăsare în custodie) din care să rezulte data la care au avut loc livrările, singura informație înscrisă pe facturi este aceea că facturile au fost întocmite de M.V.. Din istoricul furnizat din baza de date a ORC (filele 325-330 dosar urmărire penală ) rezultă că SC C. SRL Galați a fost înființată la începutul lunii decembrie 2008, respectiv pe 02.12.2008 și-a rezervat denumirea, pe 04.12.2008 a depus cererea de înmatriculare iar la data de 09.12.2008 a fost înscrisă în registrul comerțului. SC C. nu a depus la organul fiscal competent nici un fel de declarații informative sau fiscale (declarația cod 394, decont de TVA, declarații de impozite și taxe), iar din bilanțul contabil pentru anul 2008 depus la organul fiscal rezultă că SC C. SRL Galați a raportat o cifră de afaceri zero, deși veniturile aferente celor 7 facturi emise sunt de 4.897.060 lei.
- facturile nr. 266976/04.12.2006 și 6718517/11.04.2007 emise de S.C. T. G. T. SRL, prima in valoare de 104.244 lei pentru 7500 saci ciment, iar cea de-a doua în valoare de 600.000,89 lei pentru 143 buc beton și 2 (două) analizatoare. Facturile nu sunt însoțite de alte documente (contract, certificat de depozit, proces verbal de lăsare în custodie), din care să rezulte data la care au avut loc livrările, iar SC T. G. T. SRL București nu a depus la organul fiscal competent bilanțuri contabile și declarații informative și fiscale pentru anii 2006 și 2007, când sunt emise cele două facturi.
- facturile 883880/12.12.2007 și 883747/02.02.2007 emise de S.C. E. D. S.R.L., prima în valoare de 50.936,50 lei pentru 3.500 saci de ciment, iar cea de –a doua în valoare de 50.551,20 lei pentru 3600 saci ciment. Facturile nu sunt însoțite de alte documente sau înscrisuri, nu sunt înscrise datele la care au avut loc livrările, iar SC E. D. SRL nu a depus la organul fiscal competent bilanțul contabil pe anul 2007 și nici declarațiile informative cod 394. În deconturile de TVA pentru trimestrele 1 și 2 ale anului 2007, la rubrica livrări SC E. D. SRL a înscris cifra 0, la fel ca și în rubrica privind TVA colectat, deși veniturile aferente celor 2 facturi ar fi fost de 84.830 lei și TVA colectat, în sumă de 16.117,70 lei.
- factura nr. DFM01 în valoare de 1.240.181,35 lei pentru diverse tipuri de oțel beton, în cantitate totală de 484.338 tone, 143 buc. beton și 7.124 buc (saci) ciment. Deși documentul nu conține data emiterii facturii, denumirea, adresa și codul de înregistrare ale persoanei impozabile care emite factura, adresa și codul de înregistrare a cumpărătorului bunurilor, în declarația informativă cod 394 depusă pentru semestrul II al anului 2008, SC S.A E. SRL a declarat că a efectuat achiziția de la DF M. SRL, CUI 24846210. Conform bazei de date a DGFP Galați, codul de înregistrare 24846210 aparține SC S. & M. SRL Galați, contribuabil care nu a depus la DGFP Galați declarații informative și fiscale, iar potrivit bilanțului contabil pe anul 2008, această societate a declarat cifra de afaceri zero.
Lipsa documentelor privind mișcarea bunurilor, precum și faptul că nici una dintre cele patru societăți nu a depus la organele fiscale bilanțurile contabile și declarațiile informative cod 394, atestă că operațiunile comerciale înregistrate de către SC S. E. SRL Galați sunt fictive. Înregistrarea acestor documente în contabilitate a condus la diminuarea profitului brut (prin înregistrarea de cheltuieli fictive) și de asemenea au determinat diminuarea TVA de plată (prin înregistrarea de TVA deductibilă nejustificată).
Conform raportului de constatare tehnico - științifică întocmit in cursul urmăririi penale, prin înregistrarea în evidența contabilă a celor 13 facturi care nu exprimă operațiuni comerciale reale SC S. E. SRL a prejudiciat bugetul de stat cu suma totală de 5.578.957,98 lei, compusă din TVA 3.028.577,15 lei și impozit pe profit 2.550.380,83 lei.
Cu ocazia inspecției fiscale efectuate la SC S. E. SRL martorele B.L. și S.N.au constatat că societatea înregistra stocuri de marfă foarte mari, la data de 31.12.2019 fiind reflectat în evidența contabilă un stoc de marfă în valoare de 1.692.064 lei reprezentând ciment, grâu, motorină, tablă, analizatoare și oțel beton.
Componența stocului de marfă la data de 31.12.2009 este prezentată în anexa nr. 15 la procesul verbal întocmit de organele fiscale (filele 70-71 dosar urmărire penală) fiind indicate atât denumirea, prețul unitar, cantitatea și valoarea mărfurilor aflate în stoc cât și facturile de achiziție în baza cărora acestea au fost înregistrate în evidența contabilă.
În vederea inventarierii stocului de marfă evidențiat în contabilitate de societatea verificată, martorele B.L. și S.N.au procedat la transmiterea către martorul N.G., care fusese desemnat administrator judiciar pentru SC S. E. SRL, a adresei nr. 9783/03.06.2011, prin care au solicitat ca la data de 06.06.2011 reprezentanții societății să însoțească echipa de inspecție fiscală la locul în care sunt depozitate mărfurile.
Ca răspuns la solicitarea menționată, la data de 06.06.2011 inculpatul Ș.S.F.s-a prezentat la sediul DGRFP și a precizat că o parte din stocul de marfă a fost vândut către terți iar o altă parte se află în custodie la organizările de șantier.
La solicitarea echipei de inspecție fiscală, inculpatul Ș.S.F. a oferit și explicații scrise în nota explicativă aflată la filele 72-78 dosar urmărire penală. Astfel, inculpatul a precizat că motorina a fost livrată integral la SC C. M. SRL, dar nu a întocmit factura aferentă deoarece nu ar fi avut drept de semnătură, explicație nu a putut fi luată în considerare, deoarece societatea a avut în permanență un administrator legal, fie stabilit prin statut, fie prin hotărâre judecătorească. Totodată, inculpatul a precizat că o altă parte din marfă a fost vândută și achitată de către SC C. P. SA, SC M. SA, SC V. T. SRL, SC E. C. SRL, SC B. S. SRL, SC D. F. SRL, SC H. SRL, însă nu a fost facturată, iar o parte din stoc a rămas la „organizările de șantier E. și E. Turceni, Rovinari și Craiova”.
Analizându-se documentele aflate la dosarul cauzei, s-a constatat că mărfurile evidențiate în stoc la data de 31.12.2009 au fost achiziționate în perioada februarie 2006 – decembrie 2008 și constau în principal din motorină, cereale, beton. Întrucât societatea S. E. SRL nu deținea spații de depozitare specifice și nici nu au fost prezentate documente care să ateste existența acestor produse la terți, se desprinde concluzia că mărfurile înregistrate în stoc au fost valorificate imediat de SC S. E. SRL către terți, fără a înregistra în evidența contabilă veniturile aferente și fără a se calcula, înregistra și vira impozitele și taxele aferente, datorate bugetului de stat.
Susținerile inculpatului privind existența la organizările de șantier a unor produse nu au temei în documentele cauzei. În evidența contabilă nu există nici un document care să ateste existența vreunei relații comerciale cu E. și E. Turceni, Rovinari sau Craiova iar materialele pentru organizarea de șantier nu se înregistrează în evidența contabilă în contul de mărfuri (destinate vânzării) ci în conturile de terți. În plus, inculpatul nu a prezentat niciun document din care să rezulte că respectivele bunuri au fost lăsate în custodia S.C. E. D. F. P. T. S.A.
Întrucât organele fiscale nu au putut determina componența stocului de marfă la data de 31.09.2010, neavând la dispoziție documentele de evidență contabilă pentru perioada vizată a fi verificată, au utilizat informațiile din decontul de TVA pe trimestrul III al anului 2010, completat și depus de contribuabil la organul fiscal competent, din care rezultă venituri vânzare de mărfuri - 81.422 lei și TVA colectat aferent - 15.740 lei, în baza acestor date estimându-se cheltuielile cu marfa, în valoare de 77.545 lei. Diferența dintre valoarea stocului raportat la data de 31.12.2009 și această valoare reprezintă valoarea stocului la data de 31.09.2010, respectiv 1.614.519 lei. Din valoarea stocului la data de 31.09.2010 va fi scăzută și suma de 51.136 lei reprezentând bunurile pretins a fi achiziționate conform facturii nr. 266976/04.12.2006 emisă de S.C. T. G. T. SRL (143 buc beton și 2 două analizatoare), având în vedere constatările anterioare în sensul că aceste operațiuni nu au fost reale, mărfurile fiind fictive, rezultând o valoare a stocului de marfă de 1.563.383 lei.
Prin neînregistrarea în evidența contabilă a operațiunilor aferente vânzării mărfurilor din stocul de la data de 30.09.2010, SC S. E. SRL Galați a prejudiciat bugetul de stat cu suma de 302.478,13 lei, compusă din TVA 297.042,77 lei și impozit pe profit 5.435,36 lei.
Cu ocazia verificărilor efectuate de organele de inspecție fiscală, s-a constatat și faptul că în soldul contului 21301 „Echipamente tehnologice” este înregistrată suma de 71.000 lei, contravaloarea unui motostivuitor Lugli tip 305, achiziționat de la SC L. SRL, în baza facturii nr. 630/27.08.2008.
Conform explicațiilor oferite de către inculpatul Ș.S.F., la data de 06.06.2011, în fața organelor de inspecție fiscală, stivuitorul a fost vândut către SC L. SRL în perioada ianuarie – februarie 2009, fără a preciza valoarea de vânzare și fără a prezenta factura și alte documente aferente vânzării.
Pentru a se estima valoarea de vânzare, s-a luat în considerare valoarea de achiziție a utilajului (71.000 lei), din care s-a scăzut valoarea de amortizare a acestuia înregistrată în contabilitate (3.550,02 lei), rezultând o valoare de 67.450 lei, considerându-se astfel că vânzarea s-a făcut la această valoare rămasă.
Impozitul pe profit datorat de societate nu a fost afectat de această vânzare, având în vedere că venitul din vânzare estimat este egal cu cheltuiala privind achiziția utilajului la valoare rămasă, însă prin neînregistrarea în evidența contabilă a facturii de vânzare a utilajului, a venitului aferent acesteia în sumă de 67.450 lei, SC S. E. SRL nu a colectat TVA aferent facturii, prejudiciind astfel bugetul de stat cu suma de 12.816 lei.
În total, prejudiciul cauzat bugetului de stat de către inculpatul Ș.S.F., prin neînregistrarea în evidența contabilă a veniturilor aferente unor livrări de marfă către terți, dar și prin înregistrarea în contabilitate a unui număr de 13 facturi fiscale care nu exprimă operațiuni comerciale reale, fiind fictive, este în cuantum de 5.876.000 lei (reprezentând echivalentul în lei al sumei de 1.369.409,86 Euro la data de 28 februarie 2009, data epuizării infracțiunii).
Situația de fapt mai sus prezentată a rezultat din coroborarea tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză, respectiv declarații fiscale, balanțe de verificare lunară, extrase ORC, contract de credit, alte înscrisuri, raportul de constatare tehnico -științifică, declarațiile martorilor N.G., S.N., B.L., P.G., B.A., L.M., P.A. și în parte cu declarațiile inculpatului, în măsura în care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Martorele B.L. și S.N., desemnate să efectueze inspecția fiscală la SC S.E. SRL, audiate în ambele faze procesuale, au arătat că inculpatul a invocat diferite pretexte pentru a nu se prezenta la sediul organului fiscal și pentru a nu pune la dispoziție documentele contabile, la termenele solicitate. Singurele explicații pe care inculpatul Ș.S.F. le-a oferit în legătură cu aspectele care au făcut obiectul verificărilor au vizat situația stocului de marfă înregistrat de către SC S. E. SRL Galați, la data de 31.12.2009.
În legătură cu neevidențierea operațiunilor economice, cele două martore au arătat că deși scriptic mărfurile apăreau în stoc, în fapt acestea nu se mai aflau în stoc, fiind vândute fără factură după cum însuși inculpatul a declarat în fața organului de inspecție fiscală. Cât privește existența la organizările de șantier a unor produse, martorele au arătat că au solicitat documente în acest sens, inculpatul neputând prezenta astfel de documente iar în evidența contabilă nu au găsit date că societatea efectua investiții și că avea șantier. Au mai arătat cele două martore că societatea avea înregistrat în contabilitate și un motostivuitor iar când i-au solicitat inculpatului să vadă respectivul mijloc, acesta a susținut că l-a vândut, fără a fi întocmită factură.
Cât privește evidențierea in contabilitate a unor cheltuieli care nu aveau la bază operațiuni reale, martorele au arătat că SC S. E. SRL și-a înregistrat în contabilitate cheltuieli cu marfa în baza unor documente care nu îndeplineau calitatea de document justificativ, iar din coroborarea datelor din declarația cod 300 cu evidenta contabila a rezultat faptul că societatea și-a exercitat dreptul la deducerea TVA. Cele două martore au precizat că mărfurile respective erau în principal cereale și materiale de construcții, facturile nu aveau înscrise date referitoare la mijloacele de transport, delegat, nu erau însoțite de avize de însoțire a mărfii, respectiv certificate de calitate/ de producător, iar partenerii contractuali nu își însușiseră relația, nu declaraseră aceste operațiuni în declarațiile pe care le depun la organul fiscal.
Martorul N.G., desemnat administrator judiciar provizoriu al SC S. E. SRL Galați, prin sentința nr. 279/CC/12.05.2011 a Tribunalului Galați, atât în cursul urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești, a relatat faptul că la solicitarea echipei de inspecție fiscală s-a deplasat împreună cu inculpatul Ș.S.F.la sediul D.G.F.P, unde acesta din urmă a depus unele documente contabile pe care anterior le ridicase personal de la o firmă de contabilitate. Martorul a mai precizat că în perioada cât a fost administrator judiciar i-a delegat anumite atribuții inculpatului S.S.F.și că acesta nu i-a predat niciodată documentele contabile. De asemenea, a mai susținut martorul că între documentele contabile predate celor de la finanțe a observat doar facturi și ordine de plată, nu a văzut note de recepție, procese verbale de lăsare în custodie. Cât privește stocul de marfă acesta era trecut în bilanț, însă nu a efectuat vreun inventar.
Martora B.A., audiată în ambele faze procesuale, a relatat că a fost angajată a PFA H.M., SC A. C. , SC A. grup, firme care au ținut evidența contabilă a SC S.E. SRL. Aceasta a arătat că documentele SC S. E. SRL erau aduse șefului de birou, P.G., de către Ș.S.F. și nu-și amintește ca alte persoane în afara de acesta să fi adus respectivele documente. Martora a mai arătat că firma de contabilitate se ocupa doar de înregistrarea documentelor contabile, nu completa ordine de plată și nici nu efectua plăți pentru SC S. E. SRL, acestea fiind efectuate de către administratorul societății. Deși se ocupa cu înregistrările contabile, martora a susținut că nu își amintește să fi înregistrat în contabilitate factura 001 pretins a fi emisă de SC DF M..
La rândul lui, martorul P.G. a declarat că a acordat consultanță de specialitate firmelor care au ținut evidența contabilă pentru SC S. E. SRL Galați. Acesta a confirmat faptul că inculpatul Ș.S.F. era singura persoană care prezenta documentele contabile în baza cărora se înregistrau operațiunile comerciale în evidența contabilă și că doar acesta efectua plățile către furnizori. Martorul a mai susținut că SC S. E. SRL nu a avut salariați, cu excepția inculpatului care a fost angajat doar pentru o perioadă de timp. De asemenea, martorul a mai arătat că societatea nu deținea spații de depozitare iar inventarierile la sfârșitul anului se făceau doar scriptic, firma de contabilitate generând din calculator listele de inventariere care erau semnate ulterior de inculpat. Martorul a mai susținut că verificau doar formal documentele primite, nu mergeau să recepționeze marfa și întocmeau notele de recepție pe baza facturilor fiscale. Totodată martorul Petcu a mai declarat că SC S. E. SRL se ocupa de intermediere și nu își amintește ca printre documentele prezentate pentru înregistrare să fi văzut facturi privind închirierea unor spații de depozitare, a unor mijloace de transport/contracte de comodat/custodie.
Martora L.M. a declarat că în perioada 2007-2008 a fost director economic la SC M. și SC V. T., societăți care au avut relații comerciale cu SC E. D. F.P. T. SA și SC S. E. SRL, în calitate de furnizor dar și de clienți, marfa tranzacționată fiind reprezentată de cereale (grâu), relațiile desfășurându-se pe perioada verii. Martora a arătat că societățile la care era angajată dețineau silozuri și puteau emite certificate de depozit. Datorită faptului că tranzacțiile implicau sume mari de bani, la fiecare tranzacție se încheia și un contract de vânzare cumpărare iar facturile erau însoțite de certificate de depozit.
Martora P.A., angajată în funcția de director economic la SC C. P., a arătat că societatea la care lucra avea ca obiect de activitate producerea și comerțul cu cereale iar în perioada 2006-2008 aceasta a avut relații comerciale cu SC S. E. SRL, reprezentată de inculpatul Șotri. A mai arătat martora că tranzacțiile dintre cele două societăți au avut ca obiect grâu, porumb, îngrășăminte chimice, ambele societăți fiind atât furnizori cât și clienți. Deși nu și-a amintit detalii în legătură cu tranzacțiile de cereale, martora a precizat SC C. P. a vândut către SC S. E. SRL o cantitate mare de cereale, în timp ce ei au cumpărat de la SC S. E. SRL o cantitate mai mică.
Martora B.L. a relatat că SC L. SRL deținea un depozit de materiale de construcții la Galați unde depozitau materiale folosite la amenajări și la vânzările directe. A mai arătat martora că SC L. SRL a realizat pentru SC S. E. SRL operațiuni de amenajări și că la un moment dat societatea a avut un motostivuitor însă nu cunoaște care era situația acestuia (dacă era proprietatea societății sau era închiriat ori dacă a fost predat către SC S. E. SRL). De asemenea, martora a mai precizat că nu cunoaște dacă SC L. SRL a achiziționat materiale de la SC S. E. SRL..
Prin declarațiile date inculpatul a prezentat o situație de fapt menită să inducă lipsa sa de vinovăție.
Inițial, in cursul urmăririi penale, după ce i s-a adus la cunoștință calitatea de suspect și învinuirea, inculpatul a susținut că din cauza timpului scurs de la data săvârșirii faptelor de care era acuzat nu poate oferi amănunte în legătură cu acestea, arătând că înțelege să se prevaleze de dreptul la tăcere (file 184-188d.u.p). Deși la momentul respectiv inculpatul a susținut că va face declarații lămuritoare după ce va verifica situația în contabilitatea firmei, până la finalizarea urmăririi penale inculpatul s-a prevalat de dreptul de a nu da declarație.
După trimiterea in judecată, în primul ciclu procesual, inculpatul a declarat că în calitate de administrator al SC S. E. SRL a efectuat livrări de motorină, cereale și oțel beton către SC C. M. SRL, SC C. P. SA, SC M. SA, SC V. T. SRL, SC E. C. SRL, SC B. S. SRL, SC D.F. SRL, SC L. SRL, SC T. G. T. SRL, SC E. D. SRL, SC F. E. I. E. I. SRL. În perioada februarie 2006-decembrie 2008, în legătură cu aceste operațiuni comerciale a emis facturi fiscale care au fost evidențiate în contabilitate.
A susținut că nu a avut relații comerciale în mod direct cu SC C. SRL Galați și SC H. SRL și nu a vândut un stivuitor Lugli tip 350 în perioada ianuarie –februarie 2009. Cu privire la acest stivuitor a arătat că a fost facturat de către SC L. SRL către SC S. E. SRL ca și garanție. Deși fizic bunul nu a intrat în patrimoniul SC S. E. , factura respectivă a fost înregistrată în contabilitate. SC L. SRL a rămas cu o datorie pentru această operațiune comercială de 18000 lei, situația juridică a bunului regăsindu-se in evidența respectivei societăți.
A mai susținut că SC C. și SC DF M. SRL sunt persoane juridice afiliate ele între ele și cu S.C. B.S. și S.C. D. F. S.R.L., toate avându-l ca administrator și asociat pe M.V.. Referitor la facturile emise de SC C. SRL ȘI SC DF M. SRL, inculpatul a arătat că acestea au fost înregistrate în contabilitate dintr-o eroare, fiind predate de către administratorul celor două societăți în ciornă, fără să aibă la bază un contract și fără semnătură de primire. Inculpatul a susținut că nu a avut cunoștință de existența acestor facturi întrucât au fost transmise direct la biroul care ținea contabilitatea SC S. E. și a aflat de existența lor cu ocazia inspecției fiscale, in anul 2011 (declarație inculpat, fila dosar nr. 3522/121/2015, vol. I)
Ulterior, după trimiterea cauzei spre rejudecare, inculpatul a susținut că SC S. E. SRL avea o participație de 28% la S.C. E. D.F.P. T.L SA, la care mai erau asociate două societăți, SC E. SA și SC E. București. În cadrul acestei asocieri a avut calitatea de administrator.
În perioada 1998-2005 SC S. E. SRL nu a desfășurat nicio activitate, incasând doar dividende de la SC E.D.F.P.T.SA.
Având experiență de administrator la SC E.D.F.P.T.SA. a considerat că se poate ocupa de întocmirea unor documentații financiare pentru obținerea unor credite pentru SC S. E. SRL, preluând furnizorii și clienții de la SC E.D.F.P.T.SA.
Cu privire la operațiunile comerciale cu SC F.E.I.E. SRL, inculpatul a susținut că a identificat oportunități de afaceri în agricultură pe raza județelor Brăila și Galați, respectiv cu SC C. P. și SC C.. A întocmit documentația pentru bănci cu acești parteneri și băncile au fost de acord să îi finanțeze achiziția de cereale. S-a ocupat doar de intermediere astfel că marfa rămânea în silozuri până la revânzare. Pentru că banca nu era de acord să-l finanțeze să cumpere cereale de la cele două societăți, pe care ulterior să le revândă acelorași societăți iar SC F.E.I.E. SRL era furnizor de cereale pentru SC C., i s-a recomandat ca vânzător să apară SC F.E.I.E. SRL. Astfel, i-au fost emise mai multe facturi fiscale de acest furnizor iar în luna decembrie 2007, în urma unui punctaj, a fost emisă factura 5667055/06.12.2007 pentru cantitățile de cereale livrate în perioada octombrie –decembrie 2007. Toate cerealele cumpărate de la SC F.E.I.E. SRL au fost revândute către SC C. P. și SC C., marfa rămânând în silozul acestora din urmă. Inculpatul a arătat că, în fapt, SC C. P. făcea achiziții de cereale și, după ce recepționa marfa, SC F.E.I.E. SRL emitea facturi pe numele SC S. E. SRL și că anual a avut încheiate contract de aerare, depozitare cu SC C. Prod, contractul fiind încheiat de pe vremea când lucra pentru SC E.D.F.P.T. SA.
A mai susținut inculpatul că același mod de operare l-a folosit și în relația cu SC M. SA. Astfel SC V. T. SRL care făcea parte din grupul M. vindea mărfuri către SC S. E. SRL, iar SC S. E. SRL le livra mai departe către SC M..
Inculpatul a mai susținut că efectuat tranzacții și cu motorină pe care o achiziționa de la SC A. O., SC D.S. T. și SC M. și o livra către SC C..
Cu privire la SC C., inculpatul a arătat că această societate făcea parte dintr-un consorțiu format din SC D. SRL și SC B. S. SRL (parteneri pe care i-a preluat de la SC E.) și deținea depozite de materiale de construcții în București. SC C. a vrut să se implice și în achiziția de cereale, motiv pentru care în luna decembrie 2008 a emis un număr de 7 facturi fiscale pe numele SC S. E. SRL. Aceste facturi au fost duse de către reprezentanții SC C. (care cunoșteau că inculpatul plătea la emiterea facturii) la biroul care ținea contabilitatea SC S. E. SRL și inregistrate în evidențe in evidențe, fără știrea sa. La momentul respectiv a lipsit din localitate, fiind plecat la București pentru a fi alături de tatăl său, care avea cancer în fază terminală. În luna ianuarie 2009 a aflat de la reprezentanții Piraeus Bank că impotriva SC S. E. SRL se deschisese procedura insolvenței încă de la primul termen, fără ca el să fie citat. Ca urmare a deschiderii procedurii de insolvență i s-a ridicat dreptul de administrare, iar martorul Petcu a refuzat să mai stea de vorbă cu el și nu a mai avut acces la contabilitatea societății.
În ceea ce privește DF M., inculpatul a susținut că printre documentele predate la cabinetul de contabilitate au fost și mai multe ciorne pe care făcuse diverse notări cu ocazia punctajelor efectuate. Un astfel de înscris a fost înregistrat în contabilitate, fără să fie sortat, de martora T.A., angajata cabinetului. Acest înscris a fost înregistrat în contabilitate cu valoare de factură fiscală având înfluență asupra TVA de recuperat. Decontul de TVA cu acest înscris a fost emis în luna ianuarie 2009 când societatea era în insolvență.
În ceea ce privește operatiunile comerciale cu SC T. G. T. SRL și SC E. D. SRL, inculpatul a susținut că a preluat acești clienți de la SC E. C.. SC E. D. SRL era afiliată cu SC T. G. T. SRL, SC E. C. SRL, toate societățile fiind administrate de D.D.G.. SC S. E. a achiziționat analizatoare, bucăți de beton și saci de ciment de la SC T. G. T. SRL pe care le-a revândut către o firmă afiliată. Nu a transportat și nu a recepționat această marfă, mărfurile fiind transportate doar între vânzătorul inițial și beneficiar. De la SC E. D. SRL inculpatul a susținut că a achiziționat saci de ciment pe care i-a revândut către o altă societate din cadrul afilierii.
Inculpatul a mai arătat că pe facturile emise de SC S. E. SRL trecea numele delegatului înscris în factura furnizorului.
Cât privește operațiunile comerciale derulate cu SC L., inculpatul a susținut că această societate avea datorii la SC S. E. . A convenit cu reprezentanții SC L. să-i vândă un motostivuitor, cu condiția să renunțe la facturarea mărfurilor achiziționate de la SC S.. SC L. SRL a emis în luna iulie 2008 factură, bunul rămânând în custodia lor. În fața organelor fiscale a precizat că acest motostivuitor urma să fie vândut către SC L. SRL, întrucât nu știa ce s-a întâmplat cu bunul respectiv, SC L. SRL intrând în faliment.
Inculpatul a susținut că SC S. E. SRL a avut controale inopinate de la Garda Financiară iar la SC E.D.F.P.T. SA a fost efectuată o inspecție fiscală care a verificat derularea realațiilor comerciale cu aceiași parteneri, nefiind constatate nereguli.
Declarațiile inculpatului de nerecunoaștere sunt simple afirmații care au ca scop disculparea acestuia de consecințele penale ale faptelor sale, fiind vădit pro causa. Inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție, nefiind obligat să-și dovedească nevinovăția, revenind organelor judiciare (acuzării) obligația să administreze probe în dovedirea vinovăției acestuia. Cu toate acestea, în cazul în care există probe de vinovăție, inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie, iar acest lucru nu trebuie să se rezume doar la negarea vinovăției, respectiv la negarea conținutului informativ al unei probe.
În legătura cu operațiunea comercială pretins a fi desfășurat cu SC F.E.I.E. SRL, instanța a reținut că din contractul de credit nr. 7853/26.05.2006 aflat la filele 252 și urm. din dosarul de urmărire penală, rezultă că în anul 2006 SC S. E. SRL a beneficiat de o linie de credit de la Piraeus Bank Romania SA pentru capital de lucru, printre clienții debitorului agreați de bancă fiind SC R. SA, SC R. P. C. SRL, SC G. P. C. SRL, SC E. C. SRL C. SRL, toate aceste date infirmând susținerile inculpatului referitoare la achiziția de cereale de la SC F.E.I.E. SRL pentru SC C. P. și SC C.. În plus, instanța a reținut și declarația martorei Păduraru Anca, director economic la SC C. P., care a precizat că SC C. P. a vândut către SC S. E. SRL o cantitate mare de cereale, în timp ce ei au cumpărat de la SC S. E. SRL o cantitate mai mică. Or toate acestea, coroborate cu lipsa documentelor privind mișcarea bunurilor, precum și faptul că SC F.E.I.E. SRL nu a depus la organele fiscale bilanțurile contabile și declarațiile informative cod 394, atestă că operațiunea comercială înregistrată de către SC S. E. SRL Galați în baza facturii nr. 5667055/06.12.2007 emisă de SC F. E. I.-E. I. SRL București nu este una reală, fiind fictivă.
În ceea ce privește facturile 001/08.12.2008, 002/10.12.2008, 003/12.12.2008, 004/14.12.2008, 005/17.12.2008, 006/20.12.2008, 007/24.12.2008 emise de SC C. SRL, deși a recunoscut faptul că nu reflectă operațiuni reale, inculpatul a susținut că răspunderea revine martorei B. fostă T. care a înregistrat în contabilitate facturile respective fără știrea sa, acestea fiind predate firmei de contabilitate direct de către administratorul SC C. SRL. Această apărare a inculpatului nu poate fi primită, fiind combătută de declarațiile martorilor P.G. și B.A. care au arătat că inculpatul Ș.S.F. era singura persoană care prezenta documentele contabile în baza cărora se înregistrau operațiunile comerciale în evidența contabilă și că doar acesta efectua plățile către furnizori. În plus, instanța a notat că unui contabil îi lipsește un interes personal de a acționa în vederea diminuării masei impozabile, deoarece nu este remunerat în funcție de profitul sau pierderea societății, acesta acționând cu bună credință, întocmind evidența contabilă în baza documentelor primare puse la dispoziție de administrator, fără a avea în fapt posibilitatea de a verifica realitatea respectivelor tranzacții.
De asemenea, instanța a reținut că potrivit documentelor contabile toate cele 13 facturi au fost achitate de SC S. E. prin bancă, iar inculpatul Ș.S.F. era singura persoană care efectua plățile. Dacă despre facturile emise de S.C. T. G. T. SRL, S.C. E. D., SC F.E.I.E. SRL inculpatul a susținut că reflectă operațiuni reale, în cazul facturilor emise de SC C. SRL acesta a recunoscut că sunt fictive. Or cele 7 facturi emise de SC C. totalizează 5.827.500 lei, iar inculpatul nu a lămurit cum de a efectuat aceste plăți, în condițiile în care erau nedatorate. Explicația acestor ,,plăți’’ a fost oferită de martorul P.G. în declarația dată în cursul urmăririi penale (fila 174), acesta susținând că inculpatul Șotri făcea o cămătărie mascată, în sensul că acorda împrumuturi către anumite societăți care îi emiteau facturi fiscale pentru vânzarea de diverse mărfuri la valoarea împrumuturilor acordate, mărfurile rămânând în custodia beneficiarului împrumutului până când inculpatul își recupera banii împrumutați. Toate acestea conturează ideea că în realitate au fost mai multe persoane angajate în activitatea infracțională ce nu au fost identificate de către organele de urmărire penală și demonstrează că cele 13 facturi nu au la bază operațiuni reale.
În speță nu sunt de ignorat nici contradicțiile dintre declarațiile inculpatului date în cele două cicluri procesuale, legate de factura pretins a fi emisă de SC DF M. (in primul ciclu procesual inculpatul pretinzând că aceasta ar fi fost predată de către administratorul societății respective către firma de contabilitate, iar în rejudecare oferind o altă variantă și anume că aceasta se regăsea printre ciornele pe care făcuse diverse notări cu ocazia punctajelor efectuate, pe care le-a predat la cabinetul de contabilitate odată cu celelalte documente) și de operațiunile comerciale cu SC L. SRL (in prima declarație inculpatul pretinzând ca motostivuitorul a fost lăsat SC S. E. ca garanție, iar în doua declarație susținând că a convenit cu reprezentanții SC L. SRL să-i vândă un motostivuitor). De asemenea, instanța a avut în vedere și împrejurările de fapt relatate de martorele P. și L., ambele angajate la societăți implicate în tranzacții cu cereale, care au arătat că, dată fiind valoarea mare a tranzacțiilor, părțile încheiau contracte de vânzare - cumpărare iar în cazul lăsării mărfii în custodie, facturile erau însoțite întotdeauna de contracte de depozit/ certificate depozit. Or inculpatul nu a putut prezenta un astfel de document legat de mărfurile achiziționate, ceea ce demonstrează că operațiunile au fost fictive.
Cât privește stocul de marfă, inculpatul nu a invocat că s-ar fi degradat și nici nu a prezentat documente privind lăsarea bunurilor în custodie, ceea ce demonstrează că inculpatul a comercializat bunurile găsite lipsă în gestiune către terți și nu a înregistrat veniturile realizate în evidența contabilă.
Faptul că la inspecția fiscală efectuată la SC E. D. F. P. T. SRL nu s-au identificat nereguli în activitatea societății nu prezintă relevanță. În plus, din procesul verbal de inspecție fiscală depus de inculpat în fața instanței de apel (filele 60-79), rezultă că SC E. D. F. P.T. SRL a prezentat echipei de control - contracte de prestări servicii, certificate de depozit, pentru stocul de mărfuri iar în timpul controlului s-au verificat fișele furnizor-client doar cu privire la SC I. SRL Craiova, SC E. D. SA, SC B. și SC S. E. SRL. De altfel, și SC S. E. a desfășurat unele activități licite, dar acest argument nu este suficient pentru a se concluziona cu privire la realitatea tuturor operațiunilor comerciale.
Instanța a înlăturat din materialul probator concluziile raportului de expertiză fiscală, întrucât nu se coroborează cu niciun mijloc de probă administrat în cauză.
Instanța a notat că cei doi consultanți fiscali au concluzionat că facturile fiscale, mai puțin cea emisa de SC DF M. , reflectă operațiuni reale întrucât au fost înregistrate în documentele contabile (balanțe de verificare, fișe de cont, registru jurnal) și au fost plătite prin bancă.
Este real că pentru a da o aparență de legalitate SC S. E. SRL a înregistrat în documentele contabile cele 13 facturi, însă probele administrate, astfel cum acestea au fost analizate mai sus, relevă în mod cert că ele nu au la bază operațiuni reale și au fost înregistrate în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.
De asemenea, nu se poate considera că înscrisul cu numărul 001 a influențat TVA colectată de societate în luna decembrie 2008, așa cum eronat au susținut consultanții fiscali. Din jurnalul de vânzări (anexa 8 la raport, fila 137 dosar verso) rezultă că la poziția 15 este înregistrat documentul seria GLSPE 1/30.12.2018 în sumă totală de 1.231.700,69 lei din care baza de impozitare - 1.035.042 lei și TVA în sumă de 196658,10 lei. Astfel seria documentului și niciuna din sumele înscrise în jurnalul pentru vânzări nu corespund cu cele menționate pe înscrisul cu numărul 001. Valorile din înscrisul numărul 001 sunt înregistrate doar în Jurnalul de cumpărări la poziția nr. 114, în baza acestuia fiind dedusă TVA în sumă de 198.012,15 lei ( fila 137 dosar).
Și concluzia experților în sensul că stocul de marfă evidențiat la data de 31.12.2009 a fost valorificat în perioada 2010-2012 este eronată, aceasta întrucât la data încheierii inspecției fiscale, 08.06.2011, marfa nu se mai afla in stoc, fiind vândută de către inculpat către terți, după cum el însuși a recunoscut în nota explicativă, iar veniturile rezultate nu au fost evidențiate în contabilitate, după cum rezultă din declarațiile martorelor Stamp și Bucur.
Instanța a reținut că în cauză s-a făcut dovada – dincolo de orice îndoială rezonabilă – că inculpatul Ș.S.F., în calitate de administrator la SC S. E. SRL Galați, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, în perioada decembrie 2006- decembrie 2008, a înregistrat în evidența contabilă un număr de 13 facturi fiscale emise de către SC T.G.T. SRL, SC E.D. SRL, SC F.E.I.E.I. SRL, SC C. SRL Galați și DF M. SRL, care nu exprimă operațiuni comerciale reale, iar în perioada februarie 2006 – februarie 2009, a comercializat bunurile găsite lipsă în gestiune și nu a înregistrat aceste sume în evidențele contabile, cauzând bugetului de stat un prejudiciu în sumă de 5.876.000,75 lei din care 3.325.619,92 lei TVA și 2.550.380,83 lei impozit pe profit.
În considerarea argumentelor de mai sus solicitarea inculpatului de a se dispune achitarea sa în baza art. 16 lit. b Cod procedură penală nu poate fi primită de instanță.
Art. 5 alin. 1 noul Cod penal, intrat in vigoare la 01.02.2014, consacră principiul aplicării legii penale mai favorabile, conform căruia în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea penala mai favorabilă.
Condițiile de aplicare a art. 5 din noul Cod penal, privesc, prin urmare, în mod cumulativ, existența unei situații tranzitorii, caracterizarea faptei ca infracțiune atât potrivit legii contemporane datei săvârșirii acesteia, cât și legilor succesive noi, condiția ca pricina să nu fi fost soluționată definitiv și, evident existența unei legi penale mai favorabile între legile succesive.
Instanța a reținut că în cazul infracțiunii de evaziune fiscală condițiile de încriminare au rămas aceleași de la data săvârșirii faptei, fiind modificat prin legea nr. 50/14.03.2013, publicată în Monitorul oficial nr. 146/19.03.2013, regimul sancționator la formele agravate (alin. 2 și 3 ale art. 9 din Legea nr. 241/2005). Astfel, la data săvârșirii infracțiunii, în cazul producerii unui prejudiciu mai mare de 100.000 euro, limita minimă a pedepsei prevăzută de lege, respectiv limita maximă a acesteia se majorau cu 2 ani (față de 5 ani, cât se prevede în prezent, în urma modificării aduse prin legea nr. 50/14.03.2013), iar dacă prejudiciul cauzat era mai mare de 500.000 euro, limita minimă a pedepsei prevăzută de lege, respectiv limita maximă a acesteia se majorau cu 3 ani (față de 7 ani, cât este în prezent, în urma acelorași modificări).
Evaluând aceste prevederi legale vizând regimul sancționator, se observă că legea care, în ansamblul dispozițiilor sale incidente în speță, conduce în concret la un rezultat mai favorabil pentru inculpatul Ș.S.F.este legea penală în forma avută la data săvârșirii infracțiunii, iar nu cea în forma în vigoare la data soluționării cauzei.
Față de situația de fapt, astfel cum a fost reținută mai sus, din care rezultă că neevidențierea tuturor operațiunile economice desfășurate, respectiv evidențierea în actele contabile sau în alte documente legale a unor operațiuni fictive, au avut loc în aceleași împrejurări, existând o rezoluție infracțională unică, având în vedere și decizia nr. 25/2017 pronunțată de Î.C.C.J. – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a stabilit că acțiunile și inacțiunile enunțate în art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, care se referă la aceeași societate comercială, reprezintă variante alternative de săvârșire a faptei, constituind o infracțiune unică de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, instanța a admis cererea formulată de procuror și în baza art. 386 alin. 1 Cod penal va dispune schimbarea încadrării juridice dată faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul ȘSF, din infracțiunile de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzute de art. 9 alin.1 lit. b din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.35 alin.1 NCP și art. 9 alin.1 lit. c, alin.3 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.35 alin.1 NCP, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 NCP, în infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b și c, alin. 3 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 și art. 5 Cod penal (în forma în vigoare la data săvârșirii infracțiunii).
Totodată reținând că în cauză s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naționale, instanța a respins ca nefondată cererea formulată de inculpatul S.S.F., prin apărătorul ales, de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b și c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 și art. 5 Cod penal.
În drept, fapta inculpatului S.S.F. care în calitate de administrator la SC S. E. SRL Galați, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, în perioada decembrie 2006- decembrie 2008, a înregistrat în evidența contabilă un număr de 13 facturi fiscale emise de către SC T.G.T. SRL, SC E.D. SRL, SC F.E.I.E.I. SRL, SC C. SRL Galați și DF M. SRL, care nu exprimă operațiuni comerciale reale, iar în perioada februarie 2006 – februarie 2009, a comercializat bunurile găsite lipsă în gestiune și nu a înregistrat aceste sume în evidențele contabile, cauzând bugetului de stat un prejudiciu în sumă de 5.876.000,75 lei din care 3.325.619,92 lei TVA și 2.550.380,83 lei impozit pe profit, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 9 alin.1 lit. b și c, alin. 3 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 și art. 5 alin. 1 Cod penal.
Elementul material constă în fapta inculpatului de a nu înregistra operațiunile economice desfășurate, respectiv de a evidenția în actele contabile operațiuni fictive care nu au la bază operațiuni reale, urmarea imediată constând în crearea unei sări de pericol cu privire la diminuarea obligațiilor fiscale către stat prevăzute de lege. Raportul de cauzalitate rezultă ex re.
În ceea ce privește latura subiectivă, inculpatul a săvârșit fapta cu intenție directă calificată prin scop, având reprezentarea urmărilor socialmente periculoase ale faptelor sale și urmărind producerea acestora, faptele fiind săvârșite în vederea sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce va fi aplicată, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal din 1969, limitele de pedeapsă stabilite pentru infracțiunea săvârșită, pericolul social concret al faptelor deduse judecății, relevat de împrejurările concrete și modalitatea de săvârșire, circumstanțele personale ale inculpatului.
Cu privire la circumstanțele săvârșirii faptelor instanța a reținut activitatea infracțională a avut un caracter repetat, că inculpatul prin acțiunile sale a prejudiciat cu o sumă însemnată bugetul de stat.
În ceea ce privește circumstanțele personale, instanța a reținut că inculpatul Ș.S.F.are 52 ani, este căsătorit, are un copil minor. Acesta nu se află la primul impact cu legea penală, fiindu-i aplicată anterior o sancțiune administrativă pentru săvârșirea unei infracțiuni la legea cecului. Pe parcursul procesului penal a avut o atitudine oscilantă, asumându-și parțial faptele reținute în sarcina sa.
Instanța a reținut că procesul de individualizare judiciară a pedepsei urmărește finalitatea de a concretiza o sancțiune proporțională cu gravitatea faptei comise și, în același timp, de a atinge deziderate de ordin public, cum ar fi reinserția socială a inculpatului, formarea în conștiința acestuia a unei atitudini de respect față de normele de drept și de valorile ocrotite de lege, dar și de constrângere a inculpatului și de apărare socială împotriva acestui gen de infracțiuni. Toate aceste deziderate, de ordin public, sunt atinse într-o măsură semnificativă de trecerea timpului, cu alte cuvinte, tragerea la răspundere penală a unei persoane acuzate de comiterea unei infracțiuni, cunoaște maximum de eficiență atunci când intervine cu promptitudine, în orice caz însă într-o perioadă rezonabilă. Așa fiind, sancționarea inculpatului, după 10 ani de la comiterea faptelor nu mai poate interveni cu aceeași exigență și cu aceleași rezultate pentru represiunea penală, în acest caz prevenția generală ce însoțește o pedeapsă fiind considerabil diminuată datorită trecerii unui interval destul de mare de timp.
Instanța a considerat că în cauză, raportat la perioada în care s-a desfășurat activitatea infracțională, se impune acordarea de valențe atenuante, în stabilirea cuantumului sancțiunii, duratei mari de timp în care s-a desfășurat procesul penal de față, astfel cum a statuat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în mai multe decizii de speță. Având în vedere aceste considerente instanța a reținut in favoarea inculpatului circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de 74 alin. 2 Cod penal din 1969, cu consecința stabilirii unei pedepse, sub minimul special prevăzut de lege, proporțională cu faptele și persoana inculpatului.
Astfel, instanța a condamnat inculpatul Ș.S.F. la pedeapsa de 4 ani închisoare, apreciind că această pedeapsă asigură o proporție echitabilă între gradul de pericol social al faptelor și profilul socio-moral al inculpatului, fiind în măsură să realizeze în concret atribuțiile sancțiunii penale ca mijloc de reeducare și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni.
Instanța a reținut că în rejudecare, în ceea ce privește cuantumul pedepsei și modalitatea de executare a acesteia, nu este ținută de principiul non reformatio in pejus, dat fiind că în cauză a fost admis și apelul formulat de procuror în defavoarea inculpatului.
În ceea ce privește pedepsele accesorii și complementare, instanța a reținut că potrivit art. 12 alin. 1 din LPANCP, în cazul succesiunii de legi intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă, în speța de față Codul penal din 1969.
Natura faptei săvârșite, reflectând o atitudine de ignorare de către inculpatul Ș.S.F. a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală și, prin urmare, va interzice acestuia dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat pe durata executării pedepsei. În ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza H. c. Marii Britanii, prin care C.E.D.O. a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3 Protocolul 1 din Convenție, instanța a apreciat că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exercițiul acestui drept.
Cât privește dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, având în vedere că inculpatul s-a folosit de calitatea sa de administrator, pentru evitarea repetării acestei activități infracționale pe viitor, se impune interzicerea dreptului de a mai ocupa astfel de funcții.
Referitor la drepturile prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C. pen. din 1969, instanța a apreciat că fapta comisă este absolut independentă de aspectele la care se referă aceste drepturi, nu denotă o nedemnitate, astfel că nu va interzice exercitarea drepturilor părintești și a dreptului de a fi tutore sau curator.
Așa fiind, în baza dispozițiilor art. 71 alin. 2 Cod penal din 1969, instanța a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor exercițiul drepturilor de a alege, de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și de a ocupa funcția de administrator societate prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b și c Cod penal din 1969 pe durata executării pedepsei principale.
De asemenea, având în vedere că în cazul infracțiunii de evaziune fiscală este obligatorie aplicarea pedepsei complementare, iar în cauză a fost aplicată o pedeapsă de 4 ani, fiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 65 alin. 1 Cod penal din 1969, instanța a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercițiul acelorași drepturi (de a alege, de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și de a ocupa funcția de administrator societate prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b și c Cod penal din 1969) pe o perioadă de 2 ani.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a dispus executarea efectiva a acesteia, în regim de detenție, apreciind că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 86 ind. 1 alin. 1 lit. c Cod penal din 1969.
Pentru a ajunge la această concluzie instanța a arătat că procesul penal de față nu pare să fi avut un impact pozitiv asupra conduitei inculpatului, care a încercat să prezinte situații de fapte menite să inducă lipsa de vinovăție, neasumându-și consecințele faptelor sale. Deși a creat un prejudiciu însemnat bugetului de stat, inculpatul nu a înțeles să acopere nici măcar o mică parte din acest prejudiciu. În aceste coordonate instanța a apreciat că judecata în prezenta cauza nu a constituit un avertisment suficient pentru inculpatul Ș.S.F. pentru a-l determina ca, pe viitor, să se abțină de la comiterea de alte fapte antisociale, astfel că nu se impune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei..
În cauză persoana vătămată Statul român prin ANAF s-a constituit parte civilă cu suma de 11.912.115 lei, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat (5.902.975 lei și majorările de întârziere în cuantum de 6.009.140 lei) (fila 273 d.u.p.).
Conform art. 19 alin. 5 Cod procedură penală repararea prejudiciului material și moral se face potrivit dispozițiilor legii civile.
Instanța a avut în vedere ca inculpatul a săvârșit fapta dedusă judecății înainte de 01.10.2011, data intrării în vigoare a noului Cod civil, fiind aplicabile dispozițiile art. 3 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2010 privind Codul civil, conform cărora actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de intrarea în vigoare a Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii sau producerii lor.
Astfel, pe latură civilă sunt aplicabile dispozițiile art. 998, 999 Cod civil din 1864.
Potrivit art. 998 Cod civil din 1864 orice fapta a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara. De asemenea, omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa astfel cum prevede art. 999 Cod civil din 1864.
Pentru a fi atrasă răspunderea civilă delictuală trebuie îndeplinite o serie de condiții și anume: existența unei fapte ilicite, cauzarea unui prejudiciu, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, culpa și capacitatea delictuală.
Aplicând aceste dispoziții legale la situația de fapt reținută în cauză, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile necesare angajării răspunderii civile delictuale întrucât s-a stabilit existența faptei ilicite, reținută din punct de vedere al legii penale sub aspectul infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b și c și alin. 3 din Legea nr. 241/2005, Statul român a suferit un prejudiciu, rezultând astfel și legătura de cauzalitate între fapta săvârșită de inculpat și prejudiciul cauzat.
De asemenea instanța a reținut că prejudiciul creat de inculpatul Ș.S.F. reprezintă obligații bugetare de natură fiscală și se constituie din obligații fiscale principale, asupra cărora, pentru neplată la termen, se calculează accesorii fiscale, potrivit dispozițiilor Codului de procedură fiscală, până la data plății efective. Așadar, în materie de obligații fiscale, partea civilă este îndreptățită, în virtutea principiului reparării integrale a prejudiciului și la plata accesoriilor.
În considerarea argumentelor de mai sus, în baza art. 397 alin. 1 Cod procedură penală în referire la art. 998 și urm. Cod civil de la 1864, art. 119 și urm. din O.G. nr. 92/2003, art. 41 din Legea nr. 85 din 5 aprilie 2006 privind procedura insolvenței, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român - Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Galați și a obligat pe inculpatul Ș.S.F. să plătească părții civile Statul Român - Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Galați suma de 5.876.000,75 lei (3.325.619,92 lei TVA și 2.550.380,83 lei impozit pe profit), precum și majorări și penalități de întârziere aferente care se vor calcula până la data deschiderii procedurii de insolvență a SC S. E. SRL
În ceea ce privește luarea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor inculpatului, în vederea garantării acoperirii pagubei produsă prin infracțiune, s-a reținut că potrivit art. 249 alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, poate lua măsuri asigurătorii, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune.
Alin. (2) al aceluiași text de lege prevede că măsurile asigurătorii constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora.
Alin. (5) prevede că măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune și pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a acestora.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 241/2005, în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune prevăzută de aceeași lege, între care se regăsește și infracțiunea prevăzută de dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. b) și c, pentru care a fost trimis în judecată și condamnat inculpatul Ș.S.F., luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.
Totodată potrivit Deciziei nr. 19 din 16 octombrie 2017 pronunțată de Completul competent să judece recursul în interesul legii de la Înalta Curte de Casație și Justiție, atunci când se instituie măsuri asigurătorii în procesul penal nu este necesar să se indice sau să se dovedească ori să se individualizeze bunurile asupra cărora se înființează măsura asiguratorie.
În motivarea aceleiași decizii s-a arătat că, fie potrivit legilor speciale, fie în conformitate cu dispozițiile art. 249 alin. (7) C. proc. pen., instituirea de măsuri asigurătorii este obligatorie, instanța de judecată sau organul de urmărire penală este ținut să le dispună, chiar și în situația în care se învederează că persoana cu privire la care se pune în discuție luarea măsurii nu are, la data instituirii măsurii, bunuri în proprietate, întrucât condiția existenței bunurilor în patrimoniul persoanei cu privire la care se dispune măsura nu este prevăzută de lege și orice conduită contrară ar contraveni scopului urmărit de lege prin instituirea obligatorie a unei asemenea măsuri.
Față de cele expuse anterior, instanța în baza art. 404 alin. 4 lit. c Cod procedură penală în referire la art. 11 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale și art. 249 alin. 5 Cod de procedură penală, a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului Ș.S.F. până la concurența sumei de 5.876.000,75 lei.
În baza disp. art. 25 alin. 3 Cod de procedură penală, s-a dispus desființarea facturilor care nu reflectă operațiuni reale, având în vedere caracterul fals al acestora.
În baza art. 13 alin. 1 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, s-a dispus înregistrarea cuvenitelor mențiuni în registrul comerțului, sens în care se va comunica prezenta hotărâre, după rămânerea definitivă, la Oficiul Național al Registrului Comerțului.
Instanța a constatat că inculpatul Ș.S.F. a fost asistat de apărător ales.
Față de soluția de condamnare dispusă în cauză, în baza art. 274 alin. 1 Cod de procedură penală, instanța a obligat inculpatul S.S.F.la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Galați, inculpatul Ș.S.F. și partea civilă ANAF –DGRFP Galați – AJEP Galați.
Procurorul a criticat sentința penală atât pentru motive de netemeinicie, cât și pentru motive de nelegalitate.
Astfel, procurorul a apreciat soluția primei instanțe ca fiind netemeinică în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului.
A susținut procurorul că în mod nejustificat a fost reținută în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. 2 din vechiul Cod penal, în referire la art. 76 alin. 1 lit. b din vechiul Cod penal, apreciind că simpla trecere a unei perioade de 10 ani de la data săvârșirii infracțiunii și până la soluționarea cauzei nu poate reprezenta în sine o cauză de atenuare a pedepselor, ci trebuie analizată în contextul faptic. De asemenea, s-a învederat că inculpatul nu a recunoscut faptele pentru care a fost trimiși în judecată, conivența infracțională fiind pe deplin dovedită de probele cauzei și reliefată de hotărârea de condamnare. Inculpatul nu a depus diligențe pentru acoperirea pagubei, iar prejudiciul cauzat bugetului de stat este extrem de ridicat, astfel că instanța ar fi putut aprecia că fapta inculpatului a produs consecințe deosebit de grave.
În ceea ce privește motivele de nelegalitate, procurorul a solicitat instanței de control judiciar următoarele:
- în acord cu considerentele deciziei ÎCCJ nr. 17/2015 din 05.10.2015 să se indice în mod expres data până la care se vor calcula obligațiile fiscale accesorii ale debitului principal;
- să se dispună desființarea tuturor facturilor fiscale emise de către inculpat.
Inculpatul Ș.S.F., prin apărător ales, a apreciat, de asemenea, că hotărârea pronunțată de instanța de fond este netemeinică și nelegală. În esență, inculpatul a solicitat achitarea sa în baza art. 16 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, susținând că nu există probe care să dovedească intenția inculpatului de a frauda bugetul de stat.
S-a arătat de către inculpat că acesta a desfășurat o activitate de intermediere, nu făcea înregistrări în contabilitate și nu a instigat persoane care să facă înregistrări neconforme, iar contabilitatea firmei era ținută de o firmă de contabilitate.
S-a mai susținut de către inculpat că în speță se poate vorbi, cel mult, despre o infracțiune de fals intelectual la care face referire art. 43 din Legea nr. 82/1991 repub. în forma în vigoare în cursul anului 2008.
În subsidiar, inculpatul a solicitat acordarea unor efecte sporite circumstanțelor atenuante reținute de instanța de fond, cu consecința aplicării unei pedepse a cărei executare să fie suspendată condiționat. În acest sens, inculpatul a arătat că din actele în circumstanțiere depuse la dosarul cauzei rezultă că inculpatul are un loc stabil de muncă, este tatăl unui minor în vârstă de 8 ani, are studii superioare postuniversitare și suferă de mai multe boli cronice.
Partea civilă ANAF –DGRFP Galați – AJEP Galați a solicitat admiterea cererii de constituire ca parte civilă în sensul obligării inculpatului la acoperirea prejudiciului în valoare de 5.910.422 lei, la care se adaugă dobânzile și penalitățile de întârziere, calculate, potrivit Codului de procedură fiscală.
Apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Galați și de partea civilă ANAF –DGRFP Galați – AJEP Galați sunt fondate în parte.
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de procuror, inculpat și partea civilă, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, în limitele impuse de art. 417 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Reexaminând ansamblul probatoriu în virtutea efectului integral devolutiv al apelului declarat, în urma propriului examen al materialului probator administrat în cauză în ambele faze procesuale, în conformitate cu dispozițiile art. 420 alin. 8 Cod procedură penală, constată că, săvârșirea de către inculpatul Ș.S.F., cu vinovăție, a infracțiunii de evaziune fiscală în forma continuată, prev. de art. 9 alin. 1 lit. b) și c) și alin. 3 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) Cod penal anterior și art. 5 Cod penal, în modalitatea reținută prin hotărârea instanței de fond, este confirmată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, de probe certe și legal administrate.
La reținerea situației de fapt s-a ținut seama de conținutul probelor administrate în cauză și analizate în detaliu de către instanța de fond (declarații fiscale, balanțe de verificare lunară, extrase ORC, contract de credit, alte înscrisuri, raportul de constatare tehnico-științifică, declarațiile martorilor N.G., S.N., B.L., P.G., B.A., L.M., P.A.și în parte cu declarațiile inculpatului, în măsura în care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză), astfel că, pe baza analizei coroborate a întregului material probatoriu administrat în cauză, prima instanță a reținut, în mod judicios, situația de fapt dedusă judecății, constând în aceea că, inculpatul Ș.S.F.în calitate de administrator la SC S. E. SRL Galați, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, în perioada decembrie 2006- decembrie 2008, a înregistrat în evidența contabilă un număr de 13 facturi fiscale emise de către SC T.G.T. SRL, SC E.D. SRL, SC F.E.I.E.I. SRL, SC C. SRL Galați și DF M. SRL, care nu exprimă operațiuni comerciale reale, iar în perioada februarie 2006 – februarie 2009, a comercializat bunurile găsite lipsă în gestiune și nu a înregistrat aceste sume în evidențele contabile, cu consecința prejudicierii bugetului de stat.
Acestei situații de fapt anterior descrise, i s-a dat, în drept, o justă încadrare juridică reținându-se că, fapta astfel cum a fost descrisă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b și c și alin. 3 din Legea nr. 241/2005 și prin urmare, constatând că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, instanța de fond a dispus condamnarea acestuia. Instanța de fond a analizat legea penală favorabilă aplicabilă în speță, precum încadrarea juridică a faptelor și solicitarea formulată de inculpat și a stabilit în mod judicios că legea penală favorabilă este cea anterioară.
Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005,constituie infracțiunea de evaziune fiscală:
lit. b) omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate;
lit. c) evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.
Omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate - art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, constă în neînregistrarea în aceste documente a unor surse impozabile ori taxabile realizate de către contribuabil. Conținutul infracțiunii este realizat indiferent de împrejurarea că există sau nu o evidență contabilă. Ceea ce interesează la această modalitate de săvârșire a infracțiunii nu sunt atât operațiunile comerciale, ci veniturile, întrucât ceea ce determină realizarea obligației fiscale este obținerea unui venit.
Și în cazul evidențierii, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive - art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, ceea ce interesează nu este, în mod obligatoriu, doar operațiunea neevidențiată, ci venitul realizat care nu este înregistrat, în tot sau în parte, disimulându-se realitatea, cu consecința eludării obligațiilor fiscale.
În ambele variante, modalitățile faptice de săvârșire a infracțiunii de evaziune fiscală au același scop, respectiv sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.
Cu privire la modalitățile faptice în care se poate săvârși infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. c)din Legea nr. 241/2005, Înalta Curte, în jurisprudența sa, a reținut că "înregistrarea operațiunilor fictive se poate realiza fie prin întocmirea de documente justificative pentru o operațiune fictivă, urmată de înscrierea în documentele legale a documentului justificativ întocmit care cuprinde o operațiune fictivă, fie prin înscrierea în documentele legale a unei operațiuni fictive pentru care nu există document justificativ" (Decizia nr. 272 din 28.01.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală).
Contrar susținerilor apărării inculpatului, Curte constată că, în mod just, prima instanță a reținut că din probatoriul administrat în cauză rezultă săvârșirea de către apelantul inculpat, cu vinovăție, a infracțiunii de evaziune fiscală, în forma continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal anterior.
Materialul probator administrat în cauză relevă că, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, în perioada februarie 2006 – decembrie 2008, SC S. E. SRL Galați, administrată de către inculpatul Ș.S.F. și-a înregistrat în evidența contabilă achiziții de mărfuri, respectiv grâu (16.835,20 tone), ciment (23618 saci), beton (143 buc), analizator (2 buc), în baza următoarelor facturi fiscale, care nu reflectă operațiuni reale:
- factura nr. 5667055/06.12.2007 emisă de SC F.E.I.E.I. SRL în valoare de 11.635.582 lei pentru cantitatea de 11.503,20 tone grâu. Factura nu consemnează nici o informație privind data la care au avut loc livrările, numele delegatului și nici nu are anexate alte documente justificative din care să rezulte aceste împrejurări. Faptul că factura în discuție nu reflectă o operațiune reala rezultă și din faptul că SC F.E.I.E.I. SRL nu a depus la organul fiscal competent, declarația informativă cod 394 și deconturi de TVA pentru anul 2007. De asemenea, această societate nu figurează cu bilanțuri contabile anuale depuse la organul fiscal și a fost declarat inactiv în baza OPANAF nr. 1167/29.05.2009.
- facturile 001/08.12.2008, 002/10.12.2008, 003/12.12.2008, 004/14.12.2008, 005/17.12.2008, 006/20.12.2008, 007/24.12.2008 emise de SC C. SRL, pentru cantitatea de 5.332 tone grâu. Toate cele 7 facturi au valoare identică, respectiv 832.500,20 lei pentru 760 de tone și nu sunt însoțite de alte documente (contract, certificat de depozit, proces verbal de lăsare în custodie) din care să rezulte data la care au avut loc livrările, singura informație înscrisă pe facturi este aceea că facturile au fost întocmite de M.V.. Din istoricul furnizat din baza de date a ORC (filele 325-330 dosar urmărire penală ) rezultă că SC C. SRL Galați a fost înființată la începutul lunii decembrie 2008, respectiv pe 02.12.2008 și-a rezervat denumirea, pe 04.12.2008 a depus cererea de înmatriculare iar la data de 09.12.2008 a fost înscrisă în registrul comerțului. SC C. nu a depus la organul fiscal competent nici un fel de declarații informative sau fiscale (declarația cod 394, decont de TVA, declarații de impozite și taxe), iar din bilanțul contabil pentru anul 2008 depus la organul fiscal rezultă că SC C. SRL Galați a raportat o cifră de afaceri zero, deși veniturile aferente celor 7 facturi emise sunt de 4.897.060 lei.
- facturile nr. 266976/04.12.2006 și 6718517/11.04.2007 emise de S.C. T. G. T. SRL, prima in valoare de 104.244 lei pentru 7500 saci ciment, iar cea de-a doua în valoare de 600.000,89 lei pentru 143 buc beton și 2 (două) analizatoare. Facturile nu sunt însoțite de alte documente (contract, certificat de depozit, proces verbal de lăsare în custodie), din care să rezulte data la care au avut loc livrările, iar SC T.G.T. SRL București nu a depus la organul fiscal competent bilanțuri contabile și declarații informative și fiscale pentru anii 2006 și 2007, când sunt emise cele două facturi.
- facturile 883880/12.12.2007 și 883747/02.02.2007 emise de S.C. E. D. S.R.L., prima în valoare de 50.936,50 lei pentru 3.500 saci de ciment, iar cea de –a doua în valoare de 50.551,20 lei pentru 3600 saci ciment. Facturile nu sunt însoțite de alte documente sau înscrisuri, nu sunt înscrise datele la care au avut loc livrările, iar SC E.D. SRL nu a depus la organul fiscal competent bilanțul contabil pe anul 2007 și nici declarațiile informative cod 394. În deconturile de TVA pentru trimestrele 1 și 2 ale anului 2007, la rubrica livrări SC E.D. SRL a înscris cifra 0, la fel ca și în rubrica privind TVA colectat, deși veniturile aferente celor 2 facturi ar fi fost de 84.830 lei și TVA colectat, în sumă de 16.117,70 lei.
- factura nr. DFM01 în valoare de 1.240.181,35 lei pentru diverse tipuri de oțel beton, în cantitate totală de 484.338 tone, 143 buc. beton și 7.124 buc (saci) ciment. Deși documentul nu conține data emiterii facturii, denumirea, adresa și codul de înregistrare ale persoanei impozabile care emite factura, adresa și codul de înregistrare a cumpărătorului bunurilor, în declarația informativă cod 394 depusă pentru semestrul II al anului 2008, SC S. E. SRL a declarat că a efectuat achiziția de la DF M. SRL, CUI 24846210. Conform bazei de date a DGFP Galați, codul de înregistrare 24846210 aparține SC S. & M. SRL Galați, contribuabil care nu a depus la DGFP Galați declarații informative și fiscale, iar potrivit bilanțului contabil pe anul 2008, această societate a declarat cifra de afaceri zero.
Lipsa documentelor privind mișcarea bunurilor, precum și faptul că nici una dintre cele patru societăți nu a depus la organele fiscale bilanțurile contabile și declarațiile informative cod 394, atestă că operațiunile comerciale înregistrate de către SC S. E. SRL Galați sunt fictive. Înregistrarea acestor documente în contabilitate a condus la diminuarea profitului brut (prin înregistrarea de cheltuieli fictive) și de asemenea au determinat diminuarea TVA de plată (prin înregistrarea de TVA deductibilă nejustificată).
Mărfurile evidențiate în stoc la data de 31.12.2009 au fost achiziționate în perioada februarie 2006 – decembrie 2008 și constau în principal din motorină, cereale, beton. Întrucât societatea S. E. SRL nu deținea spații de depozitare specifice și nici nu au fost prezentate documente care să ateste existența acestor produse la terți, rezultă concluzia că mărfurile înregistrate în stoc au fost valorificate imediat de SC S. E. SRL către terți, fără a înregistra în evidența contabilă veniturile aferente și fără a se calcula, înregistra și vira impozitele și taxele aferente, datorate bugetului de stat.
Totodată, cu ocazia verificărilor efectuate de organele de inspecție fiscală, s-a constatat și faptul că în soldul contului 21301 „Echipamente tehnologice” este înregistrată suma de 71.000 lei, contravaloarea unui motostivuitor Lugli tip 305, achiziționat de la SC L. SRL, în baza facturii nr. 630/27.08.2008.
Conform explicațiilor oferite de către inculpatul Ș.S.F., la data de 06.06.2011, în fața organelor de inspecție fiscală, stivuitorul a fost vândut către SC L. SRL în perioada ianuarie – februarie 2009, fără a preciza valoarea de vânzare și fără a prezenta factura și alte documente aferente vânzării.
Pentru a se estima valoarea de vânzare, s-a luat în considerare valoarea de achiziție a utilajului (71.000 lei), din care s-a scăzut valoarea de amortizare a acestuia înregistrată în contabilitate (3.550,02 lei), rezultând o valoare de 67.450 lei, considerându-se astfel că vânzarea s-a făcut la această valoare rămasă.
Impozitul pe profit datorat de societate nu a fost afectat de această vânzare, având în vedere că venitul din vânzare estimat este egal cu cheltuiala privind achiziția utilajului la valoare rămasă, însă prin neînregistrarea în evidența contabilă a facturii de vânzare a utilajului, a venitului aferent acesteia în sumă de 67.450 lei, SC S. E. SRL nu a colectat TVA aferent facturii, prejudiciind astfel bugetul de stat cu suma de 12.816 lei.
Prima instanță a analizat apărarea inculpatului în sensul că răspunderea în revine martorei B. (fostă T.) A., persoană care lucra la firma de contabilitate ce se ocupa de evidența contabilă pentru societatea administrată de inculpat. Au fost analizate în mod judicios și apărările inculpatului privind faptul că printre documentele predate la firma de contabilitate au fost depuse mai multe ciorne pe care au fost efectuate notări.
Referitor la evidențierea cheltuielilor, Curtea reține că potrivit art. 6 alin. (1) din Legea contabilității nr. 82/1991, orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ. Astfel, documentul justificativ stă la baza înregistrării unei tranzacții economice în contabilitate.
În conformitate cu art. 2 lit. f) din Legea nr. 241/2005, operațiunea fictivă reprezintă disimularea realității prin crearea aparenței existenței unei operațiuni care în fapt nu există. În cazul infracțiunii prevăzute de dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, elementul material al acesteia constă în evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive. Prin operațiuni reale înțelegându-se acele operațiuni care nu corespund realității faptice sau juridice, iar prin operațiunile fictive, acele operațiuni imaginare, care în fapt nu există.
Astfel, evidențierea unor operațiuni care nu există, în contextul lipsei oricăror documentelor justificative pentru cheltuielile înregistrate, determină o pagubă la bugetul de stat, întrucât cheltuielile, prin raportare la veniturile înregistrate, au consecința reducerii obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat.
Cu privire la solicitarea de achitare formulată de apelantul inculpat, întemeiată pe dispozițiile art. 16 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea apreciază că aceasta nu poate fi primită, nefiind susținută de mijloacele de probă administrate în cauză.
Astfel, prin materialul probator administrat în cauză s-a stabilit, fără putință de tăgadă, că în perioada de referință, firma administrată de inculpat a făcut livrări de cereale, ciment, beton și oțel beton, motorină, tablă și analizoare către diferiți beneficiari în sumă totală de 15.939.880 lei (această sumă fiind stabilită prin raportul de constatare întocmit în cauză de inspectorii antifraudă din cadrul Parchetului).
Instanța de fond a înlăturat din materialul probator concluziile raportului de expertiză fiscală, și a reținută că cei doi consultanți fiscali au concluzionat că facturile fiscale, mai puțin cea emisa de SC DF M., reflectă operațiuni reale întrucât au fost înregistrate în documentele contabile (balanțe de verificare, fișe de cont, registru jurnal) și au fost plătite prin bancă. S-a reținută că pentru a da o aparență de legalitate SC S. E. SRL a înregistrat în documentele contabile cele 13 facturi, însă probele administrate, astfel cum acestea au fost analizate mai sus, relevă în mod cert că ele nu au la bază operațiuni reale și au fost înregistrate în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.
Astfel, potrivit art. 67 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, având denumirea marginală „Stabilirea prin estimare a bazei de impunere”, organul fiscal stabilește baza de impunere și obligația fiscală de plată aferentă, prin estimarea rezonabilă a bazei de impunere, folosind orice probă și mijloc de probă prevăzute de lege, ori de câte ori acesta nu poate determina situația fiscală corectă.
Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că stabilirea prin estimare a bazei de impunere se efectuează în situații cum ar fi:
a) în situația prevăzută la art. 83 alin. 4;
b) în situațiile în care organele de inspecție fiscală constată că evidențele contabile sau fiscale ori declarațiile fiscale sau documentele și informațiile prezentate în cursul inspecției fiscale sunt incorecte, incomplete, precum și în situația în care acestea nu există sau nu sunt puse la dispoziția organelor de inspecție fiscală.
Mai departe, alineatele 3 și 4 ale art. 67 stipulează că, în situațiile în care, potrivit legii, organele fiscale sunt îndreptățite să stabilească prin estimare bazele de impunere, acestea identifică acele elemente care sunt cele mai apropiate situației de fapt fiscale, iar în scopul stabilirii prin estimare a bazei de impunere, organele fiscale pot folosi metode de stabilire prin estimare a bazelor de impunere, aprobate prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Pe de altă parte, conform pct. 65.1 din normele de aplicare a Codului de procedură fiscală, aprobate prin H.G. nr. 1050/2004, cu modificările și completările ulterioare, estimarea bazelor de impunere va avea loc în situații cum sunt: a) contribuabilul nu depune declarații fiscale sau cele prezentate nu permit stabilirea corectă a bazei de impunere; b) contribuabilul refuză să colaboreze la stabilirea stării de fapt fiscale, inclusiv situațiile în care contribuabilul obstrucționează sau refuză acțiunea de inspecție fiscală; c) contribuabilul nu conduce evidența contabilă sau fiscală; d) când au dispărut evidențele contabile și fiscale sau actele justificative privind operațiunile producătoare de venituri și contribuabilul nu și-a îndeplinit obligația de refacere a acestora.
În fine, art. 1 din Ordinul nr. 3389/2011 al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală prevede că stabilirea prin estimare a bazei de impunere pentru impozite, taxe, contribuții și alte sume datorate bugetului general consolidat al statului se efectuează de organele de inspecție fiscală în situațiile în care documentele și informațiile prezentate în cursul inspecției fiscale sunt incorecte sau incomplete ori documentele și informațiile solicitate nu există sau nu sunt puse la dispoziția organelor de inspecție fiscală. Pentru estimarea bazei de impunere organele de inspecție fiscală vor identifica acele elemente care sunt cele mai apropiate situației de fapt fiscal, iar stabilirea bazei de impunere se va face prin estimarea atât a veniturilor, cât și a cheltuielilor aferente acestora. De asemenea, valoarea estimată a bazei de impunere va fi utilizată pentru stabilirea impozitelor, taxelor sau contribuțiilor, precum și a eventualelor diferențe ale acestora datorate bugetului general consolidat al statului.
Curtea apreciază că, raportat la considerentele teoretice de mai sus, dar și la împrejurările de fapt ale cauzei (lipsa documentelor de achiziție din contabilitatea societății controlate de inculpat, împrejurarea că la finele fiecărui an din perioada 2005-2010 societatea administrată de inculpat înregistra în contabilitate un stoc de marfă în valoare de 1692 064 lei), opțiunea specialistului DNA de a estima baza de impunere apare ca fiind pe deplin justificată, această metodă fiind de natură a conduce la stabilirea unei stări de fapt fiscale cât mai aproape de realitate.
De asemenea, potrivit art. 146 alin. 1 lit. a din Codul fiscal, pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabilă trebuie să îndeplinească, printre altele, și condiția ca, pentru taxa datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează să îi fie livrate ori serviciilor care i-au fost ori urmează să îi fie prestate în beneficiul său de către o persoană impozabilă, să dețină o factură emisă în conformitate cu prevederile art. 155 din același cod, precum și dovada plății în cazul achizițiilor efectuate de către persoanele impozabile care aplică sistemul TVA la încasare, respectiv de către persoanele impozabile care achiziționează bunuri/servicii de la persoane impozabile în perioada în care aplică sistemul TVA la încasare.
Totodată, și legislația europeană în materie de TVA, respectiv Directiva 2006/112/CE, prevede la art. 73 că baza de impozitare pentru livrarea unui bun sau pentru prestarea unui serviciu, efectuate cu titlu oneros, este contrapartida primită în mod real în acest scop de persoana impozabilă. Această contrapartidă constituie valoarea subiectivă, și anume primită în mod real, iar nu valoarea estimată conform unor criterii obiective [în acest sens, a se vedea hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauzele C-154/80 – Coöperatieve Aardappelenbewaarplaats GA (paragraful 13), C-412/03 – Hotel S. Gåsabäck AB (paragraful 21) și C-285/10 – Campsa Estaciones de Servicio (paragraful 28)]. Articolul 73 din Directiva 2006/112/CE reprezintă expresia unui principiu fundamental al cărui corolar constă în faptul că administrația fiscală nu poate încasa cu titlu de TVA un cuantum mai mare decât cel pe care l-a colectat persoana impozabilă [în acest sens, a se vedea hotărârea pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-330/95 - Goldsmiths Jewellers Ltd (paragraful 15)].
Art. 168 lit. a din Directiva 2006/112/CE stabilește că, în măsura în care bunurile și serviciile sunt utilizate în scopul operațiunilor taxabile ale unei persoane impozabile, aceasta are dreptul, în statul membru în care efectuează operațiunile respective, de a deduce din valoarea TVA pe care are obligația de a o plăti, TVA datorată sau achitată în statul membru în cauză pentru bunurile care îi sunt sau urmează a-i fi livrate sau pentru serviciile care îi sunt sau urmează a-i fi prestate de o altă persoană impozabilă. De asemenea, art. 178 lit. a din aceeași directivă stipulează că, pentru exercitarea dreptului de deducere, o persoană impozabilă are obligația de a deține, în ceea ce privește livrarea de bunuri sau prestarea de servicii, o factură emisă în conformitate cu prevederile Titlului IX din directivă.
În fine, art. 145 alin. 1 din Codul fiscal prevede că dreptul de deducere a TVA ia naștere la momentul exigibilității taxei, iar conform art. 134 alin. 2 din Codul fiscal, exigibilitatea taxei reprezintă data la care autoritatea fiscală devine îndreptățită, în baza legii, să solicite plata de către persoanele obligate la plata taxei.
Din cele mai sus arătate, rezultă așadar că atât legislația națională, cât și legislația europeană în materia taxei pe valoare adăugată prevede că baza de impozitare pentru livrarea unui bun sau pentru prestarea unui serviciu, efectuate cu titlu oneros, este contrapartida primită în mod real în acest scop de persoana impozabilă, iar nu una estimată conform unor criterii obiective, iar pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost sau urmează a-i fi livrate ori serviciilor care i-au fost sau urmează a-i fi prestate de către o persoană impozabilă, trebuie să dețină o factură emisă conform prevederilor legale și, totodată, dreptul de deducere ia naștere în momentul în care autoritatea fiscală este îndreptățită să solicite plata acestei taxe de către furnizorul bunurilor sau serviciilor. Reiese, astfel, că pentru a avea drept de deducere a TVA aferentă bunurilor achiziționate, cumpărătorul trebuie să dețină o factură emisă conform prevederilor legale, din care să rezulte cine este furnizorul bunurilor, adică cel care colectează acest TVA, acesta din urmă fiind și cel căruia autoritatea fiscală îi solicită plata acestei taxe la bugetul de stat.
Decizia nr. 5/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că taxa pe valoarea adăugată nu poate fi dedusă și nici nu se poate diminua baza impozabilă la stabilirea impozitului pe profit în situația în care documentele justificative prezentate nu conțin sau nu furnizează toate informațiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare la data efectuării operațiunii pentru care se solicită deducerea TVA), întrucât dacă li s-ar recunoaște acest drept ar rezulta că bugetul de stat este cel care suportă TVA, iar nu consumatorul final, ceea ce contravine dispozițiilor legale mai sus menționate. Practic, în lipsa unor documente legale de achiziție, în materia taxei pe valoare adăugată operează o prezumție legală relativă că produsele/serviciile au fost achiziționate fără plata de TVA, această prezumție putând fi răsturnată numai prin prezentarea de documente justificative care să conțină sau să furnizeze toate informațiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare la data efectuării operațiunii pentru care se solicită deducerea TVA.
Raportat la toate împrejurările de fapt și de drept mai sus expuse, Curtea conchide că solicitarea de achitare formulată de apelantul inculpat este neîntemeiată, fiind în mod flagrant contrazisă de mijloacele de probă administrate în cauză. În speță s-a demonstrat, dincolo de orice îndoială, că societatea comercială administrată de inculpat în perioada de referință a înregistrat în evidența contabilă achiziții de mărfuri în baza unor documente care nu conțin date reale:
- factura nr. 5667055/06.12.2007 emisă de SC F.E.I.E.I. SRL în valoare de 11.635.582 lei pentru cantitatea de 11.503,20 tone grâu.
- facturile 001/08.12.2008, 002/10.12.2008, 003/12.12.2008, 004/14.12.2008, 005/17.12.2008, 006/20.12.2008, 007/24.12.2008 emise de SC C. SRL, pentru cantitatea de 5.332 tone grâu, cu valoare identică, respectiv 832.500,20 lei;
- facturile nr. 266976/04.12.2006 și 6718517/11.04.2007 emise de S.C. T. G. T.SRL, prima in valoare de 104.244 lei pentru 7500 saci ciment, iar cea de-a doua în valoare de 600.000,89 lei pentru 143 buc beton și 2 (două) analizatoare.
- facturile 883880/12.12.2007 și 883747/02.02.2007 emise de S.C. E. D. S.R.L., prima în valoare de 50.936,50 lei pentru 3.500 saci de ciment, iar cea de –a doua în valoare de 50.551,20 lei pentru 3600 saci ciment.
Prin înregistrarea acestor facturi, SC S. E. SRL a înregistrat cheltuieli aferente în sumă de 14 897 711 lei, deducând TVA în sumă de 2 830 565 lei, creând un prejudiciu în valoare de 5 214 198,86 lei ( TVA 2 830 565lei și impozit pe profit 2 383 633,76 lei) .
- factura nr. DFM01 în valoare de 1.240.181,35 lei pentru diverse tipuri de oțel beton, în cantitate totală de 484.338 tone, 143 buc. beton și 7.124 buc (saci) ciment. Prin înregistrarea acestui document SC S. E. SRL administrată de inculpat, a prejudiciat bugetul de stat cu suma de 364 759,22 lei ( TVA 198 012,15lei și impozit pe profit 166 747,07 lei).
- prin neînregistrarea în evidența contabilă a facturii de vânzare nr. 630/27.08.2008 pentru un stivuitor Lugli tip 305 achiziționat de la SC L. SRL în valoare de 71 000 lei, a fost creeat un prejudiciu bugetului de stat în valoare de 12 816 lei.
Suma totală cu care a fost prejudiciat bugetul de stat este de 5 910 422,44lei ( TVA - 3 354 606,25 lei și impozit pe profit – 2 555 816,19 lei) suma la care va fi obligat inculpatul Ș.S.F..
Faptele astfel comise de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b și c și alin. 3 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969.
Curtea constată că prejudiciul se situează peste echivalentul a 500.000 de euro, astfel încât în speță rămân incidente dispozițiile alin. 3 al art. 9 din Legea nr. 241/2005.
În ceea ce privește legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauză, Curtea apreciază că a fost corect identificată de instanța de fond, aceasta fiind legea penală în vigoare la data comiterii faptelor, respectiv Legea nr. 241/2005 în forma în vigoare la data săvârșirii infracțiunii, coroborată cu dispozițiile din Codul penal, în vigoare la acel moment. Reținând în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, instanța de fond – în baza art. 76 alin. 1 lit. b din Codul penal anterior – a coborât pedeapsa aplicată sub minimul special de 5 ani închisoare, pedeapsa astfel aplicată fiind pe deplin legală.
Pedeapsa principală aplicată inculpatului de prima instanță apare și ca fiind temeinică, în aprecierea Curții, însă cu anumite observații. De principiu, instanța de control judiciar este de acord cu motivul de apel invocat de procuror, referitor la cuantumul scăzut al pedepsei aplicate, prin raportare la gravitatea faptei, dar și cu susținerea că, față de împrejurările reale ale cauzei, nu se impunea reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului .
Procesul de individualizare judiciară a pedepsei urmărește finalitatea de a concretiza o sancțiune proporțională cu gravitatea faptei comise și, în același timp, de a atinge deziderate de ordin public, cum ar fi reinserția socială a inculpatului, formarea în conștiința acestuia a unei atitudini de respect față de normele de drept și de valorile ocrotite de lege, dar și de constrângere a inculpatului și de apărare socială împotriva acestui gen de infracțiuni. Toate aceste deziderate, de ordin public, sunt atinse într-o măsură semnificativă de trecerea timpului, cu alte cuvinte, tragerea la răspundere penală a unei persoane acuzate de comiterea unei infracțiuni, cunoaște maximum de eficiență atunci când intervine cu promptitudine, în orice caz însă într-o perioadă rezonabilă.
Așa fiind, sancționarea inculpatului după mai mult de 10 ani de la comiterea faptelor nu mai poate interveni cu aceeași exigență și cu aceleași rezultate pentru represiunea penală, în acest caz prevenția generală ce însoțește o pedeapsă fiind considerabil diminuată datorită trecerii unui interval destul de mare de timp.
Argumentelor pertinente susținute de procuror în sensul majorării pedepsei aplicate de instanța de fond se opune necesitatea reținerii în favoarea inculpatului și a dispozițiilor art. 74 alin. 2 din vechiul Cod penal, constând în acordarea de valențe atenuante în alegerea duratei sancțiunii și a modalității de executare duratei mari de timp în care s-a desfășurat procesul penal de față (astfel cum a statuat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în mai multe decizii de speță), dar și faptul că, ulterior săvârșirii infracțiunilor din prezenta cauză, inculpatul nu a mai fost implicat în alte fapte de natură penală, acesta reorientându-se profesional și găsindu-și un loc de muncă stabil.
De cealaltă parte, solicitarea formulată în subsidiar de inculpat, de modificare a modalității de individualizare a executării pedepsei aplicate, în sensul de a se dispune suspendarea condiționată a acesteia, conform art. 81 și urm. din Codul penal anterior, nu poate fi primită, gravitatea faptelor de comiterea cărora acesta a fost găsit vinovat, apreciată mai ales prin prisma cuantumului prejudiciului cauzat , se opune în mod categoric unui astfel de tratament sancționator, nejustificat de blând.
Punând în balanță toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 din vechiul Cod penal și adăugând la argumentele prezentate de instanța de fond și factorul timp, Curtea conchide că, prin cuantumul ei, dar și prin modalitățile de executare stabilită, pedeapsa aplicată prin sentința penală apelată este aptă să realizeze atât prevenția generală, cât și prevenția specială și să satisfacă scopul preventiv-educativ. De asemenea, în opinia Curții, pedeapsa aplicată și modalitatea de executare stabilită apare ca fiind proporțională cu împrejurările de fapt concrete ale cauzei, cu atitudinea procesuală a inculpatului, dar și cu împrejurările care caracterizează persoana acestuia.
În ceea ce privește critica apelantei partea civilă Statul Român – Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați, vizând obligarea inculpatului și la plata accesoriilor prevăzute de lege, Curtea o consideră ca fiind întemeiată. În cazul obligării inculpatului condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, la plata obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat, operează principiul reparării integrale a prejudiciului, principiu ce guvernează materia răspunderii civile, fiind necesară și obligarea acesteia la plata accesoriilor până la achitarea efectivă a debitului.
Potrivit dispozițiilor art. 173 alin. 1 și art. 174 alin. 1 din Legea 207/2015 privind Codul de procedură fiscală Pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor fiscale principale, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere. Dobânzile se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv.
Astfel, potrivit dispozițiilor legale, creanțele fiscale reprezintă drepturi patrimoniale care rezulta din raporturile de drept material fiscal și constau în: a) dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contribuțiilor si a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, dreptul la rambursarea taxei pe valoarea adăugată, dreptul la restituirea impozitelor, taxelor, contribuțiilor si a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit alin. (4), denumite creanțe fiscale principale; b) dreptul la perceperea dobânzilor, penalităților de întârziere sau majorărilor de întârziere, după caz, in condițiile legii, denumite creanțe fiscale accesorii.
Conform art. 41 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială, numită generic accesorii, nu va putea fi adăugată creanțelor născute anterior datei deschiderii procedurii. Prin hotărârea intermediară nr. 279/CC/12.05.2011 pronunțată de Tribunalul Galați, la data de 12.05.2011 a fost deschisă procedura insolvenței pentru SC S. E. SRL Galați.
În consecință, Curtea constată că se impunea obligarea inculpatului la plata accesoriilor datorate de la data scadenței obligației de plată și până la data deschiderii procedurii de insolvență a SC S. E. SRL( 12.05.2011)
Raportat la toate aceste considerente, Curtea – în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală – va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă ÎCCJ – DNA Serviciul Teritorial Galați și de partea civilă Statul Român – Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați.
Va desființa, în parte, sentința penală nr. 171 din 15.04.2019 pronunțată de Tribunalul Galați și în rejudecare va majora de la 5.876.000,75 lei la suma de 5.910.422,44 lei, cuantumul despăgubirilor la plata cărora a fost obligat inculpatul Ș.S.F. către partea civilă Statul Român – Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați, cu titlu de prejudiciu cauzat bugetului de stat, la care se adaugă majorări și penalități de întârziere aferente, calculate până la data deschiderii procedurii de insolvență a SC S. E. SRL. (12.05.2011)
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârii apelate, care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul Ș.S.F. împotriva sentinței penale nr. 171 din 15.04.2019 pronunțată de Tribunalul Galați.
Conform art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga pe apelantul inculpat S.S.F.la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă ÎCCJ – DNA Serviciul Teritorial Galați și de partea civilă Statul Român – Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați (…………………….).
Desființează, în parte, sentința penală nr. 171 din 15.04.2019 pronunțată de Tribunalul Galați și în rejudecare:
Majorează de la 5.876.000,75 lei la suma de 5.910.422,44 lei, cuantumul despăgubirilor la plata cărora a fost obligat inculpatul Ș.S.F. către partea civilă Statul Român – Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați, cu titlu de prejudiciu cauzat bugetului de stat, la care se adaugă majorări și penalități de întârziere aferente, calculate până la data deschiderii procedurii de insolvență a SC S. E. SRL. (12.05.2011)
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii apelate, care nu contravin prezentei decizii.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul Ș.S.F. (………………………………………) împotriva sentinței penale nr. 171 din 15.04.2019 pronunțată de Tribunalul Galați.
Conform art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe apelantul inculpat S.S.F.la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.02.2021.


PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
(……………………..) (………………)

Grefier