Publicat în Buletin Documentar nr. 3-4/2006 al P.N.A./D.N.A.
EFECTUAREA, FĂRĂ DREPT, A OPERAŢIUNILOR CU ARME SAU MUNIŢII
Dorin Ciuncan
După intrarea în vigoare a unui act normativ, pe durata existenţei acestuia pot interveni diferite evenimente legislative, cum sunt: modificarea, completarea, abrogarea, republicarea, suspendarea sau altele asemenea. Potrivit dispoziţiilor art. 56 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, evenimentele legislative pot fi dispuse prin acte normative ulterioare de acelaşi nivel sau de nivel superior, având ca obiect exclusiv evenimentul respectiv, dar şi prin alte acte normative ulterioare care, în principal, reglementează o anumită problematică, iar ca măsură conexă dispun asemenea evenimente pentru a asigura corelarea celor două acte normative interferente.
Modificarea unui act normativ constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia şi în redarea lor într-o nouă formulare, în timp ce completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziţii noi, cuprinzând soluţii legislative şi ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente.
Prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de acelaşi nivel sau de nivel superior, sunt considerate abrogate. Abrogarea poate fi totală sau parţială. Abrogările parţiale sunt asimilate modificărilor de acte normative, actul normativ abrogat parţial rămânând în vigoare prin dispoziţiile sale neabrogate.
În vederea abrogării, dispoziţiile normative vizate trebuie determinate expres, începând cu legile şi apoi cu celelalte acte normative, prin menţionarea tuturor datelor de identificare a acestora1.
Cu alte cuvinte, orice text ulterior, cel puţin de aceeaşi valoare, abordând aceeaşi problematică, abrogă textul identic anterior.
În cele ce urmează încercăm să delimităm sfera incriminărilor privind regimul armelor şi al muniţiilor din Codul penal şi din legislaţia specifică.
Potrivit art. 138 din Legea nr. 295/20042, efectuarea oricăror operaţiuni cu arme sau muniţii, fără drept, constituie infracţiune şi se pedepseşte, prin trimitere, potrivit art. 279 alin. (1) din Codul penal.
Textul Legii nr. 295/2004 a fost elaborat în conformitate cu prevederile Directivei nr. 91/LO/477/1991 a Consiliului Comunităţii Europene cu privire la controlul achiziţionării şi deţinerii de arme şi ale Protocolului împotriva producerii şi traficului de arme de foc, a părţilor şi componentelor lor, şi a muniţiilor, suplimentând Convenţia Naţiunilor Unite împotriva Crimei Organizate Transnaţionale.
Infracţiunea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor este incriminată prin art. 279 din Codul penal ca fiind deţinerea, portul, confecţionarea, transportul, precum şi orice operaţie privind circulaţia armelor şi muniţiilor sau funcţionarea atelierelor de reparat arme, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 8 ani.
Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi nedepunerea armei sau a muniţiei în termenul fixat de lege la organul competent, de către cel căruia i s-a respins cererea pentru prelungirea valabilităţii permisului.
Se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani:
a) deţinerea, înstrăinarea sau portul, fără drept, de arme ascunse ori de arme militare, precum şi a muniţiei pentru astfel de arme;
b) deţinerea, înstrăinarea sau portul, fără drept, a mai multor arme cu excepţia celor prevăzute la alin. a), precum şi a armelor de panoplie, ori muniţiei respective în cantităţi mari.
Portul de arme, fără drept, în localul unităţilor de stat sau al altor unităţi la care se referă art. 145, la întruniri publice ori în localuri de alegeri, se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani.
Tentativa se pedepseşte3.
În Avizul Consiliului Legislativ nr. 374 din 05.03.2004 la proiectul legii privind regimul armelor şi al muniţiilor se precizează la punctul 16 că, în ceea ce priveşte infracţiunea din art. 138, pentru care textul trimite la infracţiunea din art. 279 alin. (1) din Codul penal, se remarcă mai întâi faptul că textul din Codul penal incriminează mai multe ipoteze nelegale privind regimul armelor şi muniţiilor, astfel încât trimiterea numai la una din infracţiuni duce la concluzia că celelalte aspecte ar fi dezincriminate, din moment ce proiectul de lege contravenţionalizează multe operaţiuni cu arme şi muniţii. Trimiterea totuşi la textul din Codul penal, se mai arată în Avizul Consiliului Legislativ, îl reactualizează în întregime, ceea ce poate crea confuzii şi greşeli în aplicarea viitoare a Codului penal. Prin urmare, în opinia Consiliului Legislativ, se concluzionează că art. 138 din proiectul de la acea dată trebuie reevaluat, preluând ca infracţiuni ipotezele din art. 279 Cod penal, ce pot fi incriminate potrivit concepţiei proiectului, textul penal urmând să fie abrogat. Deşi considerăm opinia Consiliului Legislativ una pertinentă, care atinge problematica succesiunii reglementărilor privind regimul armelor şi muniţiilor, aceasta este totuşi una superficială,
Prin operaţiuni cu arme şi muniţii, potrivit art. 2 pct. I. 4. din Legea nr. 295/2004, se înţelege producerea, confecţionarea, modificarea, prelucrarea, repararea, experimentarea, vânzarea, cumpărarea, închirierea, schimbul, donaţia, importul, exportul, transportul, tranzitul, transferul, transbordarea, depozitarea, casarea şi distrugerea armelor de foc şi muniţiilor.
Sunt exceptate, astfel, procurarea, deţinerea, portul şi folosirea de arme şi muniţii interzise, utilizarea (de arme şi muniţii letale), funcţionarea armelor (alta decât experimentarea), constituirea ca arme de foc a armelor de foc asimilate şi ansamblurilor, subansamblurilor şi dispozitivelor acestora, azvârlirea, aprinderea, precum şi elementele de asamblare (altele decât producerea, confecţionarea, modificarea, prelucrarea, repararea, experimentarea), uzul de armă (executarea tragerii cu orice armă), vânătoarea, colecţionarea de arme (cu atestarea ca atare a deţinerii ori intenţionarea de a deţine arme în colecţie), sportul şi antrenarea de tir (legitimată şi identificată prin certificare), armurăria (alta decât producerea, confecţionarea, modificarea, prelucrarea, repararea, experimentarea) etc.
Ca atare, exced reglementării din legea specială, nefiind operaţiuni cu arme şi muniţii: deţinerea, portul de arme, funcţionarea atelierelor de reparat arme, fără drept (ca simplă existenţă, altfel decât producerea, confecţionarea, modificarea, prelucrarea, repararea, experimentarea) - (alin. 1 al art.279 din Codul penal); nedepunerea armei (în condiţiile alin. 2 al art. 279 din Codul penal); deţinerea sau portul, fără drept, de arme ascunse ori de arme militare; deţinerea, portul, fără drept, a mai multor arme de apărare şi pază, de autoapărare, de tir, de vânătoare, utilitare, de asomare, cu destinaţie industrială, cu tranchilizante, de colecţie, arme vechi, de recuzită (ca agravantă); portul de arme, fără drept, în localul unităţilor de stat sau al altor unităţi la care se referă art. 145 din Codul penal, la întruniri publice ori în localuri de alegeri.
Deţinerea, portul, fără drept a armelor4 de panoplie prezintă un grad scăzut de pericol social au fost şi rămân, astfel, excluse de la incriminare5. Acestea sunt arme de foc devenite nefuncţionale ca urmare a transformării lor de către un armurier autorizat (în sensul actual din Legea nr. 295/2004).
Toate acestea sunt infracţiuni, în sensul Codului penal şi sancţionate ca atare.
În schimb, efectuarea oricăror operaţiuni cu arme sau muniţii, fără drept, uzul de armă letală, fără drept şi ştergerea sau modificarea, fără drept, a marcajelor de pe arme letale se sancţionează potrivit legii ulterioare.
1 Legea nr. 24 din 27 martie 2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 777 din 25 august 2004, intrată în vigoare la 1 martie 2005
2 Legea nr. 295 din 28 iunie 2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 30 iunie 2004
3 A se vedea şi V. Dabu, Unele discuţii privind implicaţiile Legii nr. 17/1996 şi Legii nr. 126/1995 asupra aplicării art. 279 şi art. 280 din Codul penal, în PCAB, „Bul.” nr. 1/1998, 81; A. Ungureanu, Dispoziţii penale din legi speciale române, vol. VI, p. 292; Sabin Ivaşcu, Aspecte teoretice şi practice privind regimul armelor şi muniţiilor, „Dreptul”, nr. 2/2006, p. 168.
4 Chiar şi în formularea plurală.
5 O. Loghin, T. Toader, Drept penal român, Partea specială, ed. a IV-a, Casa de editură şi presă Şansa, 2001, p.499; Nicoleta Iliescu, Infracţiuni privitoare la regimul stabilit pentru unele activităţi reglementate de lege, în Explicaţii teoretice…, de V. Dongoroz ş.a., vol. IV, p.335