Publicat în Buletin Documentar nr. 4/2005 al P.N.A./D.N.A.
CĂLCAREA DE CONSEMN. CONSECINŢELE LEGII NR. 360/2002 FAŢĂ DE FAPTELE SĂVÂRŞITE DE POLIŢIŞTI ANTERIOR INTRĂRII ÎN VIGOARE A LEGII
Carmen Gâlcă
Apariţia Legii nr. 360/2002 privind statutul poliţistului a determinat recalificarea poziţiei acestuia.
Potrivit art. 1 alin. (1) din lege, poliţistul este "funcţionar public civil, cu statut special...” pierzând astfel calitatea de militar, cu toate consecinţele ce decurg (inclusiv cele referitoare la aplicarea legii penale).
În acest context, semnalăm un caz ce aduce în atenţie problema răspunderii penale a poliţistului pentru fapte comise ca militar dar judecate după pierderea acestei calităţi.
Inculpatul B.D. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea în concurs, a infracţiunilor de călcare de consemn prev. de art. 333 alin. (2) C. pen. şi luare de mită prev. de art. 254 C. pen.
În fapt, s-au reţinut următoarele:
Inculpatul a avut calitatea de poliţist în cadrul serviciului de pază şi ordine publică. În noaptea de 13/14 august 2002 inculpatul a fost repartizat să execute serviciul într-un sector determinat.
În timpul serviciului, inculpatul şi-a părăsit sectorul, s-a deplasat la o intersecţie din altă zonă şi a solicitat actele unor conducători auto sub pretextul încălcării normelor privind circulaţia pe drumurile publice. În aceste împrejurări, inculpatul a primit diferite sume de bani pentru a nu întocmi actele de constatare a infracţiunilor sau contravenţiilor.
În cursul cercetării judecătoreşti, instanţa, din oficiu, a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice a faptei, din art. 333 alin. (2) în art. 333 alin. (1) C. pen. ca urmare a pierderii calităţii de militar prin demilitarizarea poliţiei.
Cu ocazia susţinerii concluziilor în fond, problema pusă în discuţie, din oficiu, de instanţă a generat controverse şi cu privire la aplicarea legii mai favorabile, respectiv dezincriminarea faptei ca urmare a apariţiei Legii nr. 360/2002.
Considerând că aceste aspecte nu sunt incidente în cauză, invocăm următoarele argumente:
- Cu privire la schimbarea încadrării juridice din art. 333 alin. (2) în art. 333 alin. (1) C. pen.
Infracţiunile din Titlul X cap. 1 din partea specială a codului penal (inclusiv fapta de că1care de consemn prev. de art. 333) se caracterizează prin subiectul activ calificat, putând fi săvârşite numai de militari.
Chiar dacă în cuprinsul art. 333 alin. (1) C. pen. nu se precizează expres acest lucru, din analiza normei de încriminare în contextul secţiunii din care face parte rezultă că fapta se poate comite numai de militari. În acest context s-a pronunţat şi doctrina[1].
- Cu privire la aplicarea legii mai favorabile
S-a invocat împrejurarea că inculpatului îi sunt aplicabile prevederile art. 13 C. pen. considerându-se că dintre prevederile art. 333 C. pen. şi art. 360/2002 acestea din urmă reprezintă legea mai favorabilă deoarece prin pierderea calităţii de militar nu mai răspunde penal pentru infracţiunea de călcare de consemn.
În cauză nu sunt însă incidente dispoziţiile art. 13 C. pen. deoarece nu este îndeplinită condiţia privind intervenţia uneia sau mai multor legi penale. Legea nr. 360/2002 nu este o lege penală şi nici nu conţine dispoziţii penale.
În literatura de specialitate s-a subliniat faptul că problema aplicării art. 13 C. pen. se pune numai când "ambele legi succesive incriminează fapta dar în mod diferit...”[2].
- Cu privire la dezincriminarea faptei
Schimbarea statutului poliţistului prin pierderea calităţii de militar nu are caracterul unei dezincriminări şi, în consecinţă, nu atrage aplicarea art. 12 C. pen. privind retroactivitatea legii penale. Potrivit notei marginale, art. 12 C. pen. reglementează retroactivitatea legii penale, iar Legea nr. 360/2002 nu are acest caracter fiind o lege organică.
Prin apariţia Legii nr. 360/2002 nu a fost dezincriminată infracţiunea de călcare de consemn, fapta rămânând în sfera ilicitului penal. Efectele legii privind statutul poliţistului nu se răsfrâng asupra faptelor comise anterior, ci numai pentru viitor.
Din acest motiv nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 lit. b) C. pr. pen., acest caz vizând situaţia când fapta săvârşită nu îşi are încriminarea în nici o prevedere a legii penale (fiind de natură civilă, disciplinară) contravenţională sau atunci când fapta a fost dezincriminată[3].
Faţă de argumentele de mai sus arătate instanţa a dispus condamnarea inculpatului pentru toate infracţiunile reţinute prin rechizitoriu, inclusiv pentru călcarea de consemn prev. de art. 333 alin. (2) C .pen.
Această situaţie ar putea să pară inacceptabilă în condiţiile în care, în prezent, poliţiştii nu pot fi subiecţi activi ai infracţiunilor din Titlul X Cap. 1 al părţii speciale a Codului penal.
Se impune a fi avut în vedere faptul că pentru a atrage răspunderea penală trebuie să se verifice dacă sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii conform normei de încriminare [art. 10 lit. d) C. pr. pen.] în raport de momentul săvârşirii faptei.
Schimbarea statutului poliţistului şi pierderea calităţii de militar, în cazul supus analizei, reprezintă un fapt ulterior consumării infracţiunii şi nu are efecte asupra răspunderii penale.
În consecinţă, apreciem că poliţiştii răspund penal pentru faptele de că1care de consemn comise anterior Legii nr. 360/2002 chiar dacă prin acest act normativ au pierdut calitatea de militari. Legea privind statutul poliţistului îşi va produce efecte, în aceste cazuri, numai cu privire la raporturile de drept procesul penal.
[1] Drept penal, partea specială, Editura Lumina Lex, Bucureşti 2000, p. 208
[2] Teodor Vasiliu (colectiv), Codul penal comentat şi adnotat, partea generală, Editura Ştiinţifică Bucureşti, 1972, p. 60
[3] Grigore Theodoru, Drept procesual penal, partea generală, Editura Cugetarea, Iaşi, 1996, p. 183