Publicat în Buletin Documentar nr. 4/2005 al P.N.A./D.N.A.

GRUPUL EGMONT, COOPERAREA INTERNAŢIONALĂ PENTRU COMBATEREA SPĂLĂRII BANILOR ŞI FINANŢĂRII TERORISMULUI

Gheorghe Drăgan

membru Plen. O.N.P.C.S.B.

1. Condiţiile apariţiei şi scopul Grupului Egmont

În ultimele două decenii ale secolului trecut, guvernele lumii au început să recunoască, tot mai îngrijorate, efectele dezastruoase pe care infracţiunile de natură financiară le pot provoca sistemelor economice şi politice. Totodată, a devenit evident că băncile şi alte instituţii financiare şi de credit sunt o sursă importantă de informaţii în legătură cu spălarea banilor şi alte infracţiuni cu consecinţe financiare, care trebuie investigate de către organele de aplicare a legii.

Dar, pe de o parte organele de aplicare a legii nu deţineau expertiza necesară pentru o analiză corectă a operaţiunilor finaciar-bancare suspecte, iar pe de altă parte băncile manifestau serioase reţineri în colaborarea deschisă cu aceste organe, considerând că o astfel de relaţie ar afecta încrederea clienţilor în loialitatea instituţiilor bancare, care prin nerespectarea secretului bancar şi informarea organelor de represiune cu privire la efectuarea unor operaţiuni şi-ar trata clienţii ca pe potenţiali infractori.

Ca urmare, au fost create unele agenţii guvernamentale specializate în analiza informaţiilor financiare şi în problematica spălării banilor, care să acţioneze ca un filtru pentru informaţiile primite de la instituţiile financiar-bancare şi de la alte entităţi ce intermediază operaţiuni băneşti, în vederea transmiterii către autorităţile de aplicare a legii numai a acelor cazuri care conţin indicii temeinice că prin operaţiunile efectuate se urmăreşte o spălare de bani. Aceste agenţii sunt cunoscute drept "Unităţi de Informaţii Financiare" (FIU) şi au apărut, în diferite jurisdicţii din lume, la începutul anilor '90.

Unităţile de informaţii financiare înfiinţate în mai multe ţări tratau spălarea banilor conform normelor specifice jurisdicţiei în care acţionau, ca pe un fenomen limitat la această jurisdicţie. Dar, spălarea banilor este, prin excelenţă, o infracţiune trans-frontalieră şi de aceea şi o combatere eficientă trebuia extinsă dincolo de graniţele propriei jurisdicţii.

De aceea, în luna iunie 1995 s-au întâlnit la Palatul Arenberg-Egmont din Bruxelles mai multe agenţii guvernamentale şi organizaţii internaţionale pentru a discuta despre dificultăţile întâmpinate în combaterea spălării banilor şi modalităţile de confruntare cu această problemă globală. În urma acestei întâlniri a unor FIU-uri din Europa şi America, a luat fiinţă Grupul Egmont, ca o organizaţie operaţională neformală a agenţiilor ce primesc raportări şi urmăresc combaterea spălării banilor.

În esenţă, Grupul Egmont este o grupare a FIU-urilor, prin intermediul căreia se creează o reţea internaţională pentru schimbul de informaţii, în vederea îmbunătăţirii programelor naţionale de combatere a spălării banilor, a creşterii capacităţii de acţiune a instituţiilor membre şi a competenţei personalului acestora.

2. Structura organizaţională

Organul de conducere a organizaţiei este format din preşedinţii FIU-urilor, care iau decizii cu prilejul întâlnirilor anuale (Plenare), prin consens, în urma discutării deschise a problemelor de pe ordinea de zi.

Conducerea executivă este asigurată de Comitetul Egmont, format din şefii grupurilor de lucru şi reprezentanţii regionali (pentru Europa, America, Oceania, Africa şi Asia).

Singurul organism cu activitate permanentă este Suportul Administrativ Permanent, care deserveşte Comitetul Egmont, pregătind materialele pentru întâlnirile Grupului (plenare anuale, întâlniri ale Comitetului sau ale grupurilor de lucru, pentru discutarea anumitor teme), şi asigură desfăşurarea acestor întâlniri. Întrucât Grupul Egmont nu are un sediu permanent şi nici resurse financiare proprii, activitatea de secretariat a Suportului Administrativ Permanent s-a realizat prin sprijinul dezinteresat al unor FIU-uri care şi-au oferit serviciile (în special cele din Olanda, Anglia şi Belgia).

În sfârşit, Grupul Egmont dispune de cinci grupuri de lucru pe probleme specifice, de interes ale FIU-urilor: Juridic, de Tehnologia Informaţiilor, pentru Instruire, Operaţional şi pentru Cercetare.

La Plenara din iunie 2005, care a avut loc la Washington, s-a înfiinţat un subcomitet administrativ, care va analiza mai multe variante de constituire a unui buget propriu, urmând ca la Plenara din 2006, care va avea loc în Cipru, să se ia o decizie finală. Bugetul propriu se va baza pe un sistem de cotizaţii din partea statelor membre, iar Grupul îşi va putea înfiinţa un aparat propriu, care să funcţioneze într-un sediu stabil şi să asigure creşterea eficienţei activităţii la nivelul organizaţiei.

3. Cooperarea internaţională

Am arătat că Grupul Egmont a luat fiinţă din necesitatea cooperării internaţionale a agenţiilor specializate în combaterea unei infracţiuni de regulă transfrontaliere: spălarea banilor. Dacă iniţial preocuparea unităţilor de informaţii financiare a fost legată de spălarea banilor, în prezent ele au un rol important şi în combaterea finanţării terorismului. În vederea îndeplinirii standardelor internaţionale obligatorii pe această linie, ţările au amendat sau sunt în procesul de amendare a legislaţiei naţionale în vederea introducerii finanţării terorismului ca fiind o infracţiune autonomă, cu a cărei combatere se lărgeşte spectrul atribuţiilor FIU.

În iunie 1995, când a fost înfiinţat Grupul Egmont, acest organism şi-a propus ca obiective:

• - identificarea agenţiilor de natură FIU existente şi admiterea lor ca membri ai grupării, dacă îndeplinesc anumite condiţii;
• - promovarea schimbului de experienţă între acestea;
• - găsirea unor soluţii practice pentru schimbul de informaţii financiare;
• - creşterea cooperării internaţionale între aceste agenţii.

În iunie 2005, numărul FIU-rilor din toată lumea, membre în Grupul Egmont a ajuns la 101, reprezentând ţări şi teritorii cu jurisdicţii distincte.

Grupul Egmont se implică în combaterea spălării banilor şi a finanţării terorismului prin:

• - extinderea şi sistematizarea schimbului de informaţii financiare;
• - încurajarea dezvoltării FIU-rilor şi a cooperării dintre acestea prin îmbunătăţirea aptitudinilor şi pregătirii personalului din aceste agenţii;
• - dezvoltarea reţelei tehnice pentru schimbul de informaţii prin crearea unui sistem de comunicare mai bun între FIU-ri, punând în practică tehnologii specifice (Reţeaua Securizată Egmont);
• - sprijinirea unor forme de cooperare internaţională, regională şi bilaterală între FIU-ri;
• - activităţi comune cu organizaţii internaţionale (GAFI/FATF, FMI, Banca Mondială, ONU ş.a.).

Pentru creşterea capacităţii de acţiune a agenţiilor interesate, Grupul Egmont identifică şi pune la dispoziţie experţi şi instructori competenţi şi studii privind problemele cheie care afectează natura, extinderea şi impactul spălării banilor şi a finanţării terorismului.

În ceea ce priveşte Reţeaua Securizată Egmont (Website-ul de Securitate), aceasta dă posibilitatea FIU-rilor membre Egmont să facă schimb de informaţii în scopuri operaţionale, printr-un sistem electronic sigur. Reţeaua este găzduită, administrată şi menţinută în stare de funcţionare permanentă de către FIU din SUA (FIU CEN).

În cadrul Grupului Egmont se organizează întâlniri ale Grupurilor Regionale Egmont (Europa, America, Oceania, Africa şi Asia), care discută şi iau măsuri pentru rezolvarea problemelor specifice fiecărei regiuni. Dar o mare atenţie se acordă şi cooperării bilaterale între membri. De aceea, se încurajează încheierea unor Memorandumuri de Înţelegere (MOU) între FIU-uri, în scopul creşterii încrederii între parteneri cu privire la schimbul reciproc de informaţii şi convenirea limitării utilizării informaţiilor schimbate.

În concluzie, pornind de la situaţia obiectivă că spălarea banilor şi finanţarea terorismului au tot mai mult un caracter transfrontalier, şi combaterea acestor fenomene necesită un efort de cooperare la nivel internaţional, Grupul Egmont a susţinut cooperarea internaţională, înregistrând realizări notabile pe linia:

• - reunirii cvasitotalităţii agenţiilor naţionale specializate în combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului într-o organizaţie la nivel mondial;
• - identificării problemelor cheie care afectează natura, extinderea şi impactul spălării banilor şi al finanţării terorismului;
• - elaborării de Programe de măsuri la nivel naţional şi regional;
• - promovării corelării prevederilor legale, astfel încât golurile dintre diferite sisteme legislative să nu poată fi exploatate de către infractori şi terorişti;
• - organizării instruirii personalului FIU-urilor;
• - oferirii unui suport tehnic sigur şi eficient pentru realizarea schimbului de informaţii;
• - susţinerii dezvoltării relaţiilor bilaterale;
• - creşterii eficienţei activităţii agenţiilor naţionale, prin capacitarea determinată de o cooperare internaţională adecvată.

4. Definiţia FIU-ului

Ca organizaţie care stabileşte standardele pentru Unităţile de Informaţii Financiare, Grupul Egmont a elaborat în anul 1996 definiţia FIU, pe care a amendat-o în anul 2004, spre a reflecta şi rolul FIU-urilor în combaterea finanţării terorismului. Această definiţie este:

"o agenţie naţională, centrală, responsabilă pentru primirea (şi dacă se permite, solicitarea), analizarea şi transmiterea (difuzarea) informaţiilor financiare autorităţilor competente:

• - privind câştigurile suspecte a proveni din infracţiuni şi potenţiala finanţare a terorismului, sau
• - cerute de legislaţia sau reglementările naţionale în vigoare, în vederea combaterii spălării banilor şi a finanţării terorismului".

Pentru a fi bine înţeleasă această definiţie, este necesară o explicaţie a unor termeni utilizaţi:

• a) "o agenţie naţională, centrală"

Această formulare derivă din scopul central al Grupului Egmont, care se axează pe cooperarea internaţională şi cere ca numai o singură agenţie naţională dintr-un teritoriu sau jurisdicţie autonomă, recunoscută la nivel internaţional, să servească drept punct de contact pentru schimburi internaţionale de informaţii.

Totodată, instituţiile financiare înaintează rapoartele de tranzacţii suspecte şi alte informaţii către Unitatea de Informaţii Financiare, iar centralizarea funcţiei de depozitare a informaţiei este o cerinţă elementară pentru un cadru eficient de combatere a spălării banilor, atât pe plan intern, cât şi internaţional. Centralizarea colectării informaţiilor facilitează şi eficientizează procesarea şi analizarea acestora.

• b) "responsabilă pentru"

Formularea denotă că acel cadru legal care înfiinţează FIU-ul autorizează, cel puţin, funcţiunile subliniate în definiţia Egmont.

• c) "primeşte (şi dacă se permite, solicită), analizează şi transmite (difuzează) informaţii financiare"

Sunt nominalizate aici cele trei funcţii de bază ale tuturor FIU-urilor, şi anume:

• - primeşte (şi dacă se permite, solicită) - FIU serveşte ca punct central de recepţie a rapoartelor financiare şi a altor informaţii de la entităţi raportoare şi autorităţi. Paranteza menţionează că nu este absolut necesar ca FIU să aibă competenţa de a solicita informaţii financiare specifice de la anumite instituţii financiare şi alte entităţi nonfinanciare pe lângă rapoartele primite în baza legii de la aceste instituţii. Totuşi, în practică, majoritatea FIU-urilor au această competentă într-o formă sau alta (eventual printr-un acces direct la bazele de date ale altor instituţii);
• - analizează - Analizele implică o evaluare iniţială a utilităţii sau a relevanţei rapoartelor primite, în stadiul pre-investigativ. Unele FIU-uri analizează fiecare raport primit, dar pentru alte FIU-uri acest sistem este imposibil de aplicat datorită volumului mare de rapoarte primite. Acestea trimit imediat rapoartele la autorităţile investigative adecvate şi analizează numai rapoartele pentru care se cer informaţii sau selectiv, pe baza propriei decizii. Multe FIU-uri utilizează programe analitice, care ajută la stabilirea tendinţelor şi a modelelor de spălare de bani. În toate cazurile este necesar un minim de analiză pentru a categorisi o informaţie primită şi pentru a determina care agenţie este îndreptăţită să o primească.
• - transmite (difuzează) - FIU-urile trebuie să aibă competenţa de a transmite informaţiile din rapoarte şi rezultatele analizelor efectuate cu privire la existenţa unei spălări de bani sau finanţări de acte teroriste în primul rând autorităţilor competente interne. Apoi, acestea trebuie să poată face schimb de informaţii pe acest sector cu FIU-uri din alte jurisdicţii. În ceea ce priveşte informaţiile financiare, acestea sunt materialele de bază în activitatea FIU, utilizate în vederea combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului. FIU-urile pot primi şi transmite informaţii disponibile la nivel public, cât şi informaţii clasificate, numai în relaţiile cu autorităţile competente şi în condiţii de protejare a informaţiilor conform normelor legale şi pentru a evita folosirea lor greşită.

• d) "privind câştigurile suspecte a proveni din infracţiuni şi potenţiala finanţare a terorismului"

Formularea priveşte informaţiile financiare şi se referă la raportarea de tranzacţii suspecte sau activităţi legate de fonduri care ar putea proveni din activităţi infracţionale sau menite a sprijini activităţi teroriste.

• e) "cerute de legislaţia sau reglementările naţionale în vigoare"

Se referă la toate celelalte tipuri legale de cerinţe de. raportare stabilite în legislaţia naţională, indiferent dacă implică valută, cecuri, transferuri electronice sau alte tranzacţii.

• f) "în vederea combaterii spălării banilor şi a finanţării terorismului"

Reprezintă o accentuare a scopului comun al activităţii fiecărui FIU.

Înfiinţat în 1999, Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, a fost recunoscut ca "FIU" ce îndeplineşte standardele arătate şi a devenit membru al Grupului Egmont din luna mai 2000, participând activ la toate manifestările şi activităţile promovate de această organizaţie.