IMPARȚIALITATE·INTEGRITATE·EFICIENȚĂ
Discurs bilanț 2019
Mă aflu într-o situație inedită, aceea de a prezenta activitatea DNA aferentă anului 2019, cu toate că am fost numit în funcție în urmă cu doar două săptămâni. Poate fi o situație avantajoasă, întrucât îmi dă posibilitatea să pornesc de la o analiză a activității Direcției, bazată pe datele cele mai recente, de la care să îmi pot desfășura strategia managerială, atât pentru dinamizarea și continuarea rezultatelor bune obținute de colegii mei, cât și pentru corectarea vulnerabilităților identificate.
Anul 2019 a fost un an complicat pentru DNA, plin de provocări, cum de altfel a fost pentru tot Ministerul Public și sistemul judiciar. DNA și-a desfășurat activitatea cu o conducere interimară, atât la nivelul cel mai înalt, cât și la nivelul unor secții și servicii, ceea ce a făcut extrem de dificilă stabilirea și urmărirea unei strategii de management eficace. Legile justiției, modificate în 2018, au schimbat condițiile de numire și delegare a procurorilor în cadrul Direcției, iar aceasta a determinat o fluctuație și un deficit puternic de personal, în special în rândul procurorilor. Practica judiciară a fost în continuare influențată de efectele unor decizii ale CCR care au dus, în multe cazuri, la constatarea dezincriminării unor fapte, la excluderea de către instanțele judecătorești a unor mijloace de probă, iar în alte situații, la rejudecarea unor cauze definitiv judecate.
În ceea ce privește activitatea de urmărire penală, chiar dacă contextul a fost unul dificil, am constatat că procurorii Direcției și-au menținut capacitatea de a face anchete în dosare de corupție la cele mai înalte standarde, în vederea tragerii la răspundere a celor care au săvârșit fapte de corupție sau asimilate corupției și recuperării prejudiciilor create. Este adevărat că, în anul 2019, din punct de vedere cantitativ, s-a înregistrat un trend descrescător față de anul anterior, dar sper că s-a pus un accent deosebit pe asigurarea unui standard calitativ ridicat al activității de urmărire penală, pe verificarea, de către șefii ierarhici, a legalității și temeiniciei soluțiilor dispuse de procurori, astfel încât, pe viitor, să se reducă soluțiile de achitare din partea instanțelor de judecată.
În ceea ce privește volumul de activitate, se observă că numărul dosarelor de soluționat rămâne mare, chiar dacă el a scăzut față de cel înregistrat în 2018. De fapt, este vorba de un trend descrescător, având în vedere că și numărul dosarelor nou înregistrate scade relativ. Nu putem să nu căutăm o explicație a acestui trend, inclusiv în scăderea, pe care o vom vedea ilustrată mai târziu, a numărului sesizărilor, o scădere constantă în ultimii 3-4 ani.
De asemenea, s-a înregistrat o scădere și în ceea ce privește numărul dosarelor soluționate pe fond. Acest indicator trebuie corelat cu situația dificilă din punct de vedere al numărului de procurori, în scădere față de anul anterior.
Cu toate acestea, volumul de muncă al procurorilor DNA este în continuare ridicat, media de dosare de soluționat de un procuror a fost de 69 dosare, iar media dosarelor soluționate a fost de 36 de dosare, multe dintre ele fiind cauze extrem de complexe, de macro-criminalitate economico-financiară și corupție, fraude în achizițiile publice și fraude europene, care au impus administrarea unui probatoriu complex, inclusiv expertize, constatări tehnico-științifice și comisii rogatorii internaționale.
Ritmul de lucru al Direcției a avut de asemenea de suferit în anul 2019. Astfel, operativitatea soluționării cauzelor a fost mai scăzută, comparativ cu anul precedent (718 cauze soluționate în termen de 1 an de la prima sesizare, față de 1026 în 2018, și 505 cauze soluționate în termen de 2 ani de la prima sesizare, față de 793 în 2018).
Așa cum s-a constatat în ultimii ani, numărul sesizărilor primite de la persoane și instituții este în continuă scădere, anul 2019 nefăcând excepție. Am putea considera că acest lucru este surprinzător având în vedere că fenomenul corupției este departe de a fi dispărut în România, așa cum am constatat și din ultimele acțiuni ale DNA. De asemenea, a scăzut calitatea sesizărilor pe care le primim, atât de la cetățeni, cât și de la instituțiile de control ale statului. Cauze ale acestor situații pot fi și controversele și atacurile împotriva sistemului judiciar, modificările succesive și încercările de modificare a legislației de natură să îngreuneze munca procurorilor și combaterea corupției și provizoratul continuu la conducerea Direcției. Sperăm că încrederea cetățenilor să crească din nou, iar relațiile interinstituționale să se îmbunătățească.
Sub aspectul trimiterilor în judecată s-a înregistrat o creștere în 2019. Astfel, a crescut numărul cauzelor trimise în judecată de la 196 în 2018 la 235 în 2019. Cea mai mare creștere a fost în rândul cauzelor încheiate cu acord de recunoaștere a vinovăției, ceea ce este un aspect pozitiv în sensul în care, în aceste cauze, s-a scurtat mult durata procesului și s-a ajuns mult mai rapid la tragerea la răspundere a celor vinovați și la recuperarea prejudiciilor.
Numărul inculpaților trimiși în judecată în 2019 este ușor mai mic față de cel reținut în anul precedent: 501 inculpați în anul 2019, 556 inculpați în 2018.
Deși numărul inculpaților trimiși în judecată a scăzut, trebuie să observăm că, sub aspectul relevanței dosarelor penale, structura pe funcții a inculpaților trimiși în judecată reflectă faptul că DNA și-a respectat competența și misiunea de combatere a corupției la nivel înalt și mediu. Din totalul de 501 inculpați trimiși în judecată, o pondere semnificativă – 146 persoane – este reprezentată de persoane care au ocupat funcții de conducere, control, demnități publice ori alte funcții importante (un număr apropiat de cel de anul trecut, 155).
Cu titlu de exemplu, menționăm trimiterea în judecată a 3 miniștri, 2 deputați în Parlamentul României și 2 deputați în Parlamentul European, 1 președinte și 2 vicepreședinți ANAF, 24 primari, 19 polițiști, 20 de directori de instituții publice și companii naționale.
Un aspect de remarcat este cel privind tipologia celor mai frecvente infracțiuni reținute de procurori în rechizitorii și în acordurile de recunoaștere a vinovăției. Astfel, în mod constant, cele mai frecvente infracțiuni care fac obiectul dosarelor DNA sunt cele de corupție (luare/dare de mită, trafic/cumpărare de influență), abuzul în serviciu și infracțiunile împotriva intereselor financiare ale UE. În categoria infracțiunilor de abuz în serviciu, o mare parte din cazuri privește achizițiile publice, retrocedările de imobile sau încălcarea legislației în domeniul finanțelor publice sau al sănătății. Până în anul 2018, infracțiunile de abuz în serviciu aveau o pondere importantă în rândul infracțiunilor reținute de procurorii DNA în rechizitorii, dar situația pare să se schimbe în mod fundamental (în 2019 numai 44 de infracțiuni de abuz în serviciu au fost sesizate instanțelor judecătorești de către procurorii DNA). Decizia CCR nr. 405/2018 a avut efecte puternice asupra practicii judiciare în materia abuzului în serviciu. Această practică judiciară este încă neunitară, existând interpretări diferite ale instanțelor în ceea ce privește, de exemplu, conținutul noțiunilor de ,,atribuție de serviciu” și ,,încălcarea unei norme legale”, ceea ce determină soluții care pentru noi, ca procurori, nu sunt întotdeauna previzibile și creează dificultăți în stabilirea unei strategii de urmărire penală. Noi ne-am propus să analizăm această practică neunitară, să vedem ce concluzii vom putea trage, să identificăm eventuale propuneri, fie în vederea promovării unui recurs în interesul legii, fie de modificare legislativă pentru adoptarea unui text incriminator care să răspundă mai bine nevoii de apărare socială împotriva acestui tip de fraude, dar să respecte și cerințele de constituționalitate. De exemplu, ar fi necesară incriminarea unor fapte în legătură cu achizițiile publice, în condițiile în care, în legea care reglementează acest domeniu, nu este prevăzută vreo faptă penală.
Un segment al urmăririi penale în care DNA are rezultate constant pozitive este cel al infracțiunilor împotriva intereselor financiare ale UE. În acest domeniu, în anul 2019, DNA a înregistrat creșteri atât la numărul de dosare soluționate (858 față de 815 în 2018), cât și la numărul de rechizitorii și inculpați trimiși în judecată (70 de rechizitorii cu 169 inculpați, față de 52 rechizitorii cu 121 inculpați în 2018). Este de asemenea de remarcat valoarea prejudiciilor reținute în cauzele cu fonduri europene cu care au fost sesizate instanțele de judecată, respectiv 185 milioane lei, față de 70 milioane lei în 2018. Aceste rezultate dovedesc buna colaborare pe care DNA o are cu principalele autorități competente în domeniul protecției intereselor financiare ale U.E, respectiv OLAF din cadrul Comisiei Europene, DLAF, precum și cu alte autorități de gestiune și control a fondurilor U.E.
Activitatea judiciară desfășurată de procurorii DNA reflectă într-o anumită măsură volumul activității de urmărire penală, în sensul că, în mod firesc, scăderea indicatorilor statistici de la urmărirea penală s-a reflectat și în scăderea indicatorilor activității de judiciar.
Astfel, la nivelul Secției judiciare penale și a procurorilor de ședință din cadrul Serviciilor Teritoriale, s-au înregistrat 11.124 participări în ședințele de judecată (față de 13.171 în 2018). Totodată, au fost verificate 1.564 de hotărâri față de 2000 în 2018.
În ceea ce privește căile de atac, au fost declarate 145 de apeluri și 155 de contestații, în scădere față de anul anterior.
Dacă ne referim la procentul de admisibilitate a căilor de atac soluționate, acesta a crescut ușor în ceea ce privește apelurile (59% față de 50% în 2018), iar în ceea ce privește contestațiile, procentul este similar celui din anul anterior (aproape 38% față de 39% în 2018).
În condițiile în care numărul total al hotărârilor definitive pronunțate de instanțele de judecată pe fondul cauzei, în dosarele DNA, a fost mai mic în anul 2019 decât în anul anterior 2018, numărul hotărârilor de condamnare a scăzut la rândul său. Astfel, s-au înregistrat 203 hotărâri, cu 422 inculpați, față de 228 hotărâri de condamnare, cu 584 inculpați în 2018.
Din punct de vedere al structurii pe funcții a celor condamnați definitiv pentru fapte de competența Direcției, constatăm că avem și sub acest aspect o structură relevantă pentru competența DNA de investigare a corupției mari și medii. Astfel, au fost condamnați demnitari ai statului (deputați, secretari de stat, consilieri ai miniștrilor), magistrați, conducători ai unor autorități centrale, conducători ai autorităților locale, primari și viceprimari, ofițeri de poliție etc.
Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate în cazul hotărârilor definitive de condamnare în dosarele DNA, se constată că se păstrează aceeași configurație, cu mici diferențe, în fiecare an. Astfel, se observă că predomină, cu un procent de 51%, pedepsele cu închisoarea cu suspendarea executării sub supraveghere, în timp de pedepsele cu executare în detenție ating 27%.
Un indicator pozitiv se înregistrează în ceea ce privește confiscarea și recuperarea prejudiciului, un aspect deosebit de important ca finalitate a procesului penal și a luptei împotriva corupției – readucerea în patrimoniul statului a bunurilor intrate în buzunarul celor care încearcă să se îmbogățească prin fraudă și corupție.
Astfel, constatăm că procurorii DNA au reușit să recupereze încă din timpul urmăririi penale o sumă de 14 milioane euro înregistrate ca prejudiciu, față de numai 811 mii euro în anul anterior, ceea ce înseamnă o creștere cu 1.727%.
Mai mult decât atât, prin hotărârile de condamnare definitive, instanțele au dispus confiscarea sau recuperarea prejudiciului în valoare de 119 milioane euro, față de 76 milioane euro în 2018.
Dacă în ceea ce privește confiscarea și recuperarea prejudiciului, am înregistrat un indicator pozitiv, trebuie să menționăm acum însă și cel mai frustrant indicator, și anume cel privind ponderea achitărilor în cauzele judecate prin hotărâri definitive în 2019, în dosare ale DNA.
După cum observați, în 2019, DNA a înregistrat 262 inculpați achitați. Dacă folosim indicatorul aprobat de CSM și anume numărul inculpaților achitați raportat la numărul celor trimiși în judecată în același an (cunoscând faptul că nu pot fi aceleași persoane cele trimise în judecată și cele condamnate în același an), prin scăderea numărului de trimiși în judecată, coroborat cu creșterea numărului celor achitați, am ajuns la o pondere de 52% (în 2018 a fost 36%).
Dacă raportăm numărul achitaților la numărul total al inculpaților judecați definitiv în același an, ajungem la un procent de 33% (în 2018 a fost 21%). Iar dacă scădem din acest număr, pe cel al inculpaților achitați ca urmare a deciziilor CCR cu efect de dezincriminare (ne referim aici la decizia 405/2018 privind abuzul în serviciu), procentul ajunge la 24% (în 2018 a fost 13%).
Indiferent cum am calcula procentul sau ponderea achitărilor, este evident că el reprezintă o vulnerabilitate care trebuie analizată pentru a identifica atât cauzele cât și soluțiile pentru rezolvarea ei.
Din analiza pe care am avut posibilitatea să o fac, în perioada scurtă de la numirea mea ca procuror șef al Direcției, cu privire la această problemă, a rezultat că există un complex de factori, obiectivi și subiectivi care au determinat această situație.
În rândul factorilor obiectivi, neimputabili procurorilor, intră, desigur, efectele care continuă să se producă, ale deciziilor CCR de declarare a neconstituționalității unor dispoziții legale pe care s-a întemeiat acuzare, cum este cazul deciziei 405 privind abuzul în serviciu. Aceasta nu este însă singura decizie a CCR care a avut efecte, să spunem bulversante, asupra cauzelor DNA. Seria de decizii CCR privind participarea serviciilor de informații la administrarea unor mijloace de probă, culminând cu decizia nr. 26/2019 prin care CCR a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională generat de încheierea între Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Serviciul Român de Informații a Protocolului din 2009, a avut, din perspectiva dosarelor instrumentate de DNA, în multe cazuri, consecința slăbirii probatoriului în cauzele afectate, și chiar a dispunerii de către instanțele de judecată a unor soluții de achitare sau restituire a cauzei. Din analiza hotărârilor judecătorești definitive dispuse în 2019 în cauzele DNA a rezultat că în 6 cauze în care s-a făcut aplicarea deciziilor Curții Constituționale menționate mai sus, instanțele au dispus achitarea definitivă a 44 de inculpați ca urmare a constatării nulității absolute a mijloacelor de probă obținute în baza autorizațiilor sau mandatelor de supraveghere tehnică sau a mandatelor de siguranță națională puse în executare de SRI sau DIPI. De exemplu, a fost un dosar cu 37 de inculpați trimiși în judecată în anul 2006 care, în anul 2019, după două cicluri procesuale care au durat 13 ani, au fost achitați, ca urmare a eliminării unor interceptări si a tuturor probelor derivate. În primul ciclu procesual, toate instanțele de judecata care judecaseră dosarul au dispus soluții de condamnare.
Pe de altă parte, au fost multe situații în care practica neunitară, interpretările diferite ale ansamblului probator, au dus la soluții de achitare. De altfel, din cei 262 inculpați achitați, 84 dintre ei fuseseră condamnați în primă instanță la pedepse cu închisoarea, ceea ce ne determină să considerăm că argumentele procurorului au putut fi convingătoare pentru o parte din judecători.
Analiza indicatorilor de calitate pe anul 2019 efectuată în baza Ordinului nr. 213/2014 a Procurorului General al PÎCCJ și a Ordinului nr. 121/2018 a procurorului șef al DNA a reliefat existența unui număr foarte mic de achitări imputabile procurorului (6 inculpați).
Cu toate acestea, au fost și situații în care, fără a fi imputabilă procurorului, soluția de achitare ar fi putut fi evitată dacă verificarea temeiniciei și legalității soluției de către procurorii ierarhici superiori ar fi fost mai riguroasă, sau dacă procurorul ar fi verificat mai temeinic apărările formulate de inculpați în cursul urmăririi penale. Constatăm totodată, în ultimii ani, o creștere a standardelor de exigență a instanțelor judecătorești în ceea ce privește probatoriul și calitatea acuzației, căreia procurorul trebuie să i se adapteze printr-o exigență pe măsură.
Creșterea calității actelor de sesizare a instanțelor de judecată va fi unul din obiectivele mele în calitate de procuror șef al DNA. Consider că procurorii trebuie să fie foarte riguroși în administrarea probelor și formularea acuzației, străduindu-se să evite o soluție de achitare. Totuși, nu aș dori să le transmit un mesaj de reținere, de temere în a sesiza instanțele atunci când procurorii sunt convinși de argumentele lor și de corectitudinea soluției.
În ceea ce privește cauzele în care instanțele au dispus restituirea cauzei la procuror, observăm o îmbunătățire a acestui indicator statistic. În 2019 au fost dispuse 6 hotărâri de restituire a cauzelor la procuror, comparativ cu 8 cauze în 2018.
În cele ce urmează, vom da câteva exemple, pe scurt, de dosare relevante din perspectiva competenței DNA, care au fost soluționate prin hotărâri de condamnare:
- Fost președinte Camera Deputaților și fost președinte CJ – 3 ani și 6 luni închisoare pentru abuz în serviciu în legătură cu angajarea fictivă a două persoane la o agenție de stat
- Fost președinte CJ – 10 ani închisoare pentru abuz în serviciu în legătură cu achiziții nelegale prin care au prejudiciat consiliul județean cu 30 milioane lei
- Fost primar municipiu – 9 ani închisoare pentru abuz în serviciu în legătură cu atribuirea nelegală a unor suprafețe de teren intravilan; prejudiciu 114 milioane euro
- Fost președinte ANAF – 5 ani închisoare pentru trafic de influență în legătură cu primirea unui comision de 20% într-o procedură de achiziții publice
- Fost deputat – 4 ani și 8 luni închisoare pentru trafic de influență și spălare de bani în legătură cu retrocedarea unui teren
- Fost secretar de stat – 2 ani și 6 luni închisoare pentru dare de mită în legătură cu încheierea unui contract de achiziție aparatură medicală
După cum precizam la începutul prezentării, unul din factorii care au marcat în mod puternic condițiile dificile în care DNA și-a desfășurat activitatea a fost cel privind deficitul de procurori. La sfârșitul anului 2019 se înregistra un deficit de 43 de procurori în schema de personal, ceea ce înseamnă că s-a lucrat cu 77% din posturile de procurori. Situația este îngrijorătoare, cu atât mai mult cu cât a fost însoțită și de o fluctuație de personal, cu trend negativ, înregistrându-se angajarea a 23 procurori și încetarea activității a 33 de procurori.
Această situație fără precedent de la înființarea DNA a fost determinată de modificările intervenite la legile justiției, prin majorarea condițiilor de vechime de la 6 ani, la 10 ani adoptate prin Legea nr. 207/2018 și OUG nr. 92/2018, ceea ce a produs efecte descurajante în procesul de accedere în cadrul Direcției, determinând dificultăți în identificarea și atragerea unor candidați cu calitățile necesare pentru a fi procuror DNA. De asemenea, deși conducerea interimară a DNA s-a străduit să mențină în anul care a trecut un standard ridicat de profesionalism al activității Direcției, natura provizorie și prelungită a acestor delegări în funcțiile de conducere a avut un impact negativ asupra activității instituției, neexistând posibilitatea stabilirii și aplicării unei strategii de management pe termen lung și dând o notă de incertitudine și vulnerabilitate.
Interimatul la nivelul procurorului șef Direcție a încetat și sperăm ca în curând să avem numiri definitive și în celelalte funcții de conducere, mă refer aici la adjuncții procurorului șef Direcție (doamna Mădălina Scarlat a depășit cu brio primele două etape ale numirii sale ca procuror șef adjunct) și la procurorii șefi de secție. În ceea ce ne privește, vom declanșa cât de curând procedurile pentru numirea în celelalte funcții de conducere care în prezent sunt vacante.
Resursele financiare s-au păstrat în parametri apropiați anului precedent, cu execuție bugetară de 98%.
Drept concluzii, putem arăta că, în anul 2019, DNA și-a desfășurat activitatea în condiții dificile, a avut și realizări dar și neîmpliniri:
- Puternic deficit și fluctuație de personal
- Interimat prelungit în conducerea DNA
- Efecte negative ale modificărilor legilor justiției și ale deciziilor CCR
- Creșterea procentului de achitări definitive și scăderea operativității soluționării cauzelor
- Atacuri împotriva instituției și procurorilor
- Scăderea numărului de sesizări
- Reducerea stocului de dosare nesoluționate
- Creșterea numărului de cauze trimise în judecată
- Creșterea eficienței investigării infracțiunilor împotriva intereselor financiare ale UE
Vom ține cont de scăderea înregistrată la majoritatea indicatorilor statistici și vom considera aceste date ca un punct de plecare pentru noua echipă care va trebui să dinamizeze activitatea Direcției.
Astfel, ajungem la prioritățile pe care ni le propunem pentru anul 2020.
În primul rând, vom avea ca prioritate permanentă asigurarea unor standarde înalte calitative ale actului de urmărire penală, cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale și a criteriilor de eficiență și eficacitate investigativă. Dosarele DNA care vor ajunge pe masa judecătorilor vor trebui să fie bine documentate și să respecte standardele din ce în ce mai ridicate de exigență a instanțelor judecătorești în ceea ce privește probatoriul și calitatea acuzației.
De asemenea, vom depune eforturi susținute pentru a atrage procurori și ofițeri de poliție foarte bine pregătiți profesional și dornici să continue această misiune a DNA, de combatere a faptelor de corupție, indiferent cât de influente sau puternice economic sau politic sunt persoanele care comit aceste fapte. Sperăm, în acest sens într-o modificare legislativă a condițiilor de numire și delegare care să ne permită să funcționăm eficient.
Avem în vedere dinamizarea activității, creșterea operativității soluționării cauzelor și în acest sens va trebui să îmbunătățim managementul fiecărei structuri operative, a secțiilor și serviciilor teritoriale, pentru a asigura o mai bună monitorizare a stadiului soluționării dosarelor de către procurori, crearea unor echipe de lucru, echilibrarea resurselor, acolo unde se impune.
Vom dezvolta, sau relansa, după caz, relații inter-instituționale cu celelalte instituții ale statului cu competențe fie în sesizarea faptelor de corupție, fie în furnizarea de date și informații sau instituții cu competențe complementare, care pot sprijini activitatea DNA, pentru a identifica potențiale căi noi de cooperare instituțională, fie pentru a le restabili pe cele deja existente (de ex. IGPR, IGPF, organele Ministerului Finanțelor, Curtea de Conturi, ANABI, DLAF, ONPCSB etc.).
Nu în ultimul rând, consider că o prioritate constantă trebuie acordată comunicării publice, în așa fel încât să respectăm un echilibru optim între cerințele de transparență ale activității Direcției și limitele comunicării stabilite de lege pentru asigurarea confidențialității urmăririi penale și respectarea drepturilor persoanelor cercetate.
În final, doresc să vă asigur că lupta anticorupție va continua la un nivel ridicat, mai ales în condițiile în care simțim sprijinul a milioane de cetățeni români, a instituțiilor UE și sperăm și a instituțiilor statului român.