Dosar nr. 47111/3/2016 (2365/2018)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 249/A
Ședința publică din data de 26.02.2019
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: (...)
JUDECĂTOR: (...)
GREFIER: (...)


Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție este reprezentat prin procuror (...).
Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție și inculpatul T.I., împotriva sentinței penale nr. 686 din data de 03.04.2018, pronunțată de Tribunalul București– Secția I Penală, în dosarul nr. 47111/3/2016.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 28.01.2019, fiind consemnate în încheierea de ședință de la data respectivă, care face parte integrantă din prezenta decizie penală, Curtea stabilind pronunțarea la data de 12.02.2019 când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 26.02.2019 când, în aceeași compunere, a decis următoarele:

CURTEA,

Deliberând asupra apelurilor declarate, constată următoarele:
Tribunalul București – Secția I Penală, prin sentința penală nr. 686 din data de 03.04.2018, pronunțată în dosarul nr. 47111/3/2018, în baza art.396 alin.2 Cpp coroborat cu art.289 alin.1 Cp raportat la art.6 si 7 alin.1 lit.c din Legea nr.78/2000, cu aplic. art.35 alin.1 Cp (2 acte materiale) si cu aplic art.75 alin.2 lit.b Cp si art.76 alin.1 Cp, a condamnat pe inculpatul T.I. la pedeapsa închisorii de 3 (trei) ani pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, în formă continuată-2 acte materiale.
A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit.a,b,g (dreptul de a ocupa functia publica de care s-a folosit pentru savarsirea infractiunii), k Cp pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei.
În baza art.65 alin.1 Cp a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art.66 alin.1 lit.a,b,g(dreptul de a ocupa o functie publica de care s-a folosit pentru savarsirea infractiunii),k Cp pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 91 Cp a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 3 ani închisoare, pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, calculat de la data rămânerii definitive a sentinței.
În baza art. 93 alin. 1) Cp, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul T.I., trebuie să respecte următoarele obligatii:
a)să se prezinte la Serviciul de Probatiune de pe lângă Tribunalul Calarasi, ori de câte ori va fi chemata;
b)să primească vizitele consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea sa;
c)să anunte, în prealabil, schimbarea locuintei din (...), jud. Călărași, si orice deplasare care depăseste 5 zile;
d)să comunice schimbarea în privinta locului de muncă;
e)să comunice informatii si documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existentă.
În baza art. 93 alin. 2) lit. d) Cp, a impus condamnatului ca, pe perioada termenului de supraveghere, să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanței.
În baza art. 93 alin. 3) Cp, pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunitătii pe o perioadă de 90 de zile lucrătoare, în cadrul ADP Calarasi sau Directia Generala de Asistenta si Protectie Sociala Calarasi.
În baza art. 91 alin. 4) Cp a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.
În baza art. 68 alin. 1) lit. b) Cp, executarea pedepsei complementare va începe la data rămânerii definitive a sentinței.
In baza art.289 alin.3 Cp a confiscat de la inculpatul T.I., suma de 300 lei.
In baza art.404 alin.4 Cpp a menținut parțial sechestrul asigurator dispus prin Ordonanța DNA din data de 26 mai 2016, în vederea confiscării sumei de 300 lei.
A constatat poprirea sumei de 500 de lei aflată în contul (...) deschis la CEC BANK –Sucursala Călărași, titular Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași, consemnată conform recipisei (...)și chitanței nr. (...).
A dispus restituirea către inculpatul T.I. a sumei de 200 lei consemnata in contul (...) deschis la CEC BANK –Sucursala Călărași, titular Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași.
În baza art.404 Cpp a ridicat in rest sechestrul asigurator instituit prin ordonanța DNA din data de 26 mai 2016.
În baza art.396 alin.5 Cpp coroborat cu art.16 alin.1 lit.c Cpp, a achitat inculpatul D.M.M. sub aspectul savarsirii infractiunii prev. de art. 290 al. 1 din Codul penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
În baza art.274 alin.1 Cpp a obligat inculpatul T.I., la plata sumei de 3000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
În rest, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas in sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.342/P/2016 emis la data de 23.01.2015 de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție- Secția de combatere a infracțiunilor de corupție, au fost trimisi în judecată,
- T.I., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 289 al. 1 din Codul penal raportat la art. 6 și 7 lit. c din Legea nr.78/2000, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Codul penal (3 acte materiale)
- D.M.M., pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 290 al. 1 din Codul penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare
In actul de sesizare s-au retinut,în esență, urmatoarele:
În ziua de 5 iunie 2015, echipa formată din comisarii T.I. și D.I. din cadrul Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor Călărași au efectuat controale tematice la patru operatori economici care își desfășurau activitățile pe raza județului Călărași. Cu acele ocazii, inculpatul T.I., adoptând o atitudine agresiv – șicanatoare față de reprezentanții operatorilor economici controlați, i-a determinat pe trei dintre aceștia să-i remită cu titlu de mită suma totală de 800 lei, bani pe care i-a primit în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, fără știrea colegului său, D.I.
La finalul activităților de control, T.I. i-a remis lui D.I. 500 lei, din totalul de 800 lei primiți cu titlu de mită, acesta din urmă sesizând, în scris și verbal conducerea Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor Călărași.
Situația de fapt expusă în actul de sesizare a fost reținută în baza următoarelor mijloace de probă: adresă ANPC nr. (...) către Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași de înaintare înscrisuri (proces-verbal din 10.06.2015, procese-verbale de constatare a contravenției, delegații de control, tematica de control, fișele postului pentru T.I., D.I., raportul Comisiei de disciplină nr. (...), referat nr. (...), declarații de martori, Fotocopie Registru unic de control al SC V. SRL, Proces-verbal din 04.11.2015 de redare a convorbirilor telefonice, Proces-verbal din 10.11.2015 de redare a convorbirilor telefonice, Proces-verbal din 12.11.2015 de redare a convorbirilor telefonice, Proces-verbal din 18.11.2015 de redare a convorbirilor telefonice, Proces-verbal de redare a convorbirii ambientale purtată la data de 10.11.2015 între T.I. și D.I. –, Proces-verbal de redare a convorbirii ambientale purtată la data de 17.11.2015 între D.I. și S.C.D., Proces-verbal de redare a convorbirii ambientale purtată la data de 17.11.2015 între D.I. și S.I.Ș., Proces-verbal de redare a dialogului purtat în mediul ambiental la data de 17.11.2015 între D.I. și D.M.M., Proces-verbal din 19.11.2015 de redare a dialogului purtat în mediul ambiental din 17.11.2015 între D.I. și U.A.D., Proces-verbal din 23.11.2015 de redare a dialogului purtat în mediul ambiental din 20.11.2015 între T.I. și P.F., declaratii suspecti/inculpati,
In cursul cercetarii judecatoresti, instanta a audiat inculpatul T.I. si martorii din acte D.I., D.L., I.P., I.M., P.F., U.A.D. si S.I.S..
Inculpatul D.M.M. a invocat dreptul la tăcere.
Au fost aplicate disp. art.381 Cpp cu privire la martora din acte B.M..
A fost audiat martorul A.L.F.
Au fost depuse la dosarul cauzei inscrisuri.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul T.I., comisar în cadrul Oficiului Județean pentru Protecția Consumatorilor Călărași, în data de 5 iunie 2015, în timp ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a efectuat controale tematice împreună cu martorul D.I., comisar în cadrul aceleiași structuri, la operatori economici care își desfășoară activitățile pe raza municipiului Oltenița, ocazii cu care a pretins și a primit 200 lei de la P.F., administrator al S.C. V. S.R.L., pentru a nu îi aplica sancțiunea contravențională a amenzii, ci avertisment, în raport de neregulile constatate și a primit 100 lei de la U.A.D., reprezentant al U.A.D. P.F.A., după finalizarea controlului, ca semn de recunoștință pentru sancționarea cu avertisment și nu cu amendă a operatorului economic, în raport de neregulile constatate (2 acte materiale).
La data de 5 iunie 2015, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, echipa de control formată din comisarii T.I. și D.I. din cadrul Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor Călărași a fost delegată de comisarul șef adjunct pentru a efectua un control tematic anvelope second-hand la agenți economici din județul Călărași – oraș Oltenița.
Activitatea de control a fost dispusă prin adresa nr.1365 din 26.05.2015 a Agenției Naționale pentru Protecția Consumatorilor și urma a fi desfășurată la nivel național în perioada 02.06.2015 - 05.06.2015.
Controlul a avut următoarea tematică:
1. Legalitatea funcționării operatorului economic conf. art.26 din OG 21/92(r2) privind protecția consumatorilor.
2. Modul în care operatorii economici respectă prevederile legale privind comercializarea anvelopelor second-hand, astfel încât produsul să fie sigur și să nu pună în pericol viața sau sănătatea utilizatorilor.
2.1. Este interzisă comercializarea anvelopelor second-hand atât pentru anvelopa de vară cât și pentru anvelopa de iarnă care prezintă:
a) creturi profunde
- crăpături
- deteriorări
- uzura neuniformă pronunțată
- adâncimea profilului principal (zona centrală de ¾ din lățimea benzii de rulare) este sub limita admisă 2 mm la anvelopele cu diametrul sub 20” sau minim 4 mm la anvelopele cu diametrul peste 20”, (roți vehicul, roata de rezervă, roți remorcă) conform anexa 2, Ordin 2133/2005;
b) informațiile de bază conținute pe peretele lateral (flancul) al anvelopei referitoare la marcajele producătorului, nu sunt vizibile:
- lățimea secțiunii anvelopei în mm;
- construcția anvelopei (R=radiala)
- diametrul jantei;
- data de fabricație (săptămâna, anul)
- denumirea comercială.
2.2. Este interzisă comercializarea anvelopelor second-hand pentru iarnă care nu prezintă sau nu au vizibilă informația inscripționată cu litere pe peretele lateral (flancul) al anvelopei referitoare la marcajele producătorului:
- Caracteristici de iarnă: „M+S” sau „M.S” sau M&S”
3. Alte abateri.
4. Existența reclamațiilor consumatorilor și modul de soluționare a acestora.
În data de 5 iunie 2015, ora 11:00, echipa de comisari din cadrul Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor Călărași formată din inculpatul T.I. și martorul D.I. s-a deplasat în municipiul Oltenița, str. (...), județul Călărași la vulcanizarea S.C. V. SRL Oltenița, (...), care funcționează într-un imobil compus din clădire de BCA compartimentată în trei încăperi (1 atelier principal pentru acces auto, 1 atelier secundar cu utilaje demontat anvelope și 1 încăpere cu birou de lucru, loc de servit masa, frigider, vestiare) cu suprafață de 65 mp și curte în suprafață de circa 500 mp.
Comisarii s-au legitimat și au comunicat obiectul controlului administratorului operatorului economic, martorul P.F., prezent la fața locului.
În continuare, în prezența administratorului, inculpatul T.I. și martorul D.I. au inspectat încăperile și curtea vulcanizării, constatând prezența unor anvelope uzate atât în atelierul principal cât și în curte.
Cu privire la anvelopele uzate, inculpatul T.I. i-a spus martorului P.F. că prezența acestora în atelier confirmă faptul că sunt expuse la vânzare fără a avea afișate prețurile, ceea ce constituie contravenție sancționată cu 10.000 lei amendă.
Martorul P.F. a negat că are la vânzare anvelope second hand și a explicat că acestea sunt fie abandonate de clienți, fie lăsate spre păstrare de clienți între schimburile de anvelope iarnă/vară.
La solicitarea martorului D.I., administratorul P.F. a prezentat documentele firmei, registrul unic de control, cartea de identitate precum și contractul de valorificare a deșeurilor din anvelope cu T.C. SRL București.
De asemenea, întrucât inculpatul T.I. continua să afirme că anvelopele din atelier sunt de vânzare, administratorul P.F. i-a indicat acestuia numele și numărul de telefon al medicului său de familie precizând că poate verifica telefonic că anvelopele sunt ale medicului.
Pe principiul alternanței la redactarea proceselor verbale de control, martorul D.I. s-a instalat la biroul de lucru din încăperea cu vestiarele vulcanizării pentru a întocmi actul de control.
În timp ce martorul D.I. redacta procesul verbal, inculpatul T.I. a continuat, în curtea vulcanizării, să-i repete martorului P.F. că firma sa are la vânzare anvelope second-hand fără prețuri afișate și că va fi sancționat contravențional în acest sens. În ciuda insistențelor martorului, inculpatul a refuzat să asculte explicațiile, să vizualizeze contractul cu firma de valorificare a deșeurilor sau să verifice susținerile acestuia cu privire la anvelopele lăsate spre păstrare în atelier.
La interval de circa 10 minute, inculpatul T.I. și martorul P.F. au mers în încăperea unde martorul T.I., redacta, cu spatele la ei, procesul verbal.
Aflat în picioare, în zona centrală a încăperii, cu fața la martorul P.F., inculpatul T.I. i-a făcut acestuia semnul specific al solicitării de bani, frecându-și degetul mare de degetele arătător și mijlociu ale mâinii drepte. Martorul a înțeles că inculpatul îi pretinde bani pentru a nu-l amenda, sens în care a scos din buzunarul pantalonului mai multe bancnote din care a oprit două de câte 50 lei și le-a înmânat inculpatului. Acesta a primit banii, însă a indicat cu degetul arătător al mâinii drepte spre martorul D.I. aflat la masa de lucru. Martorul P.F. a înțeles că inculpatul mai cere bani și pentru comisarul D.I., drept pentru care a mai scos din buzunar 2 bancnote de câte 50 de lei și le-a înmânat inculpatului.
După primirea celor 200 de lei, în patru bancnote de câte 50 de lei, atitudinea inculpatului față de martorul P.F. s-a schimbat, transformându-se dintr-o atitudine agresivă, într-una prietenoasă.
Conform procesului verbal de contravenție seria ANPC nr. (...), S.C. V. SRL reprezentată de P.F. a fost sancționată cu AVERISMENT pentru încălcarea art.25 din O.G.21/1992 constând în aceea că „La data efectuării controlului s-au constatat următoarele:Societatea funcționează legal având autorizație RAR. În spațiul destinat vulcanizării au fost identificate 6 buc. anvelope uzate care din declarația administratorului sunt lăsate de consumatori în vederea eventualelor remedieri (nu există informații afișate despre aceste anvelope contrar prevederilor OG 21/1992 (12) mod. și completată ulterior. Art.25 Nu sunt afișate la loc vizibil tarifele privind manopera la reparațiile executate.”.
Potrivit art. 25 din O.G. nr. 21/1992 republicată, „prețurile și tarifele trebuie indicate în mod vizibil și într-o formă neechivocă, ușor de citit”, iar art. 50 al. 1 lit. d, al. 2 din O.G. nr. 21/1992 republicată dispune:
„Constituie contravenții, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni, și se sancționează după cum urmează:
d) încălcarea dispozițiilor art. 13 alin. (1), art. 17 - 25 și art. 26 alin. (1) și (2), cu amendă contravențională de la 1.000 lei la 10.000 lei;
Sancțiunile se pot aplica și persoanelor juridice.”
Conform art. 5 al. 2 lit. a, b, c din O.G. nr. 2/2001, cu modificările ulterioare, sancțiunile contravenționale principale sunt avertismentul, amenda contravențională și prestarea unei activități în folosul comunității, iar potrivit art. 7 din O.G. nr. 2/2001, cu modificările ulterioare:
„Avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale.
Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.”
Procesul verbal de contravenție a fost semnat de comisarii OJPC Călărași la rubrica „AGENT CONSTATATOR” și de administratorul P.F. la rubrica „CONTRAVENIENT”.
Martorul D.I. a arătat in fata instantei ca,, In 5 iunie 2015 am fost într-o echipă de control cu inculpatul T.I., în control tematic, la 3 operatori economici de pe raza municipiului Oltenița: V. SRL, A.A.P. SRL și U.T.A.R. PFA. Controlul avea ca obiect modul în care se comercializează anvelopele SH și dacă se respectă legislația în vigoare.
La V. am identificat o serie de anvelope second hand care se aflau pe un rastel la intrare, care nu aveau preț, iar în curte meu multe anvelope uzate. Administratorul societății a afirmat că nu sunt la vânzare, dar că au fost lăsate de clienții care schimbau cauciucurile. Conform legii trebuia să aibă contract cu o firmă de deșeuri. Am cerut lămuriri în acest sens și registrul de control, codul unic de înregistrare, buletinul și inclusiv contractul cu firma de deșeuri și m-am apucat să scriu procesul-verbal de constatare. In timp ce mă apucasem să scriu, colegul meu, inculpatul T.I., a ieșit afară cu administratorul și l-am auzit că îi spunea că dacă acele anvelope erau expuse în raft și nu aveau preț, amenda este de 10.000 RON. Administratorul, speriat, a venit la mine, m-a întrebat ce scriu, i-am spus să stea liniștit că nu o să îi dau amendă ci un avertisment că nu avea un cod unic afișat. Nu mai știu ce a vorbit afară cu inculpatul T., am scris procesul - verbal. A fost semnat și de inculpatul T. și am plecat. Nu am văzut și auzit pe parcursul desfășurării controlului ca inculpatul T. să fi solicitat bani sau să fi primit bani de la administrator.,,
Inculpatul T.I. a menționat in fata instantei ca,, în Oltenița am ajuns la societatea V. SRL, o vulcanizare. Arăt că această societate a fost identificată de colegul meu, în timp ce conduceam spre altă societate. Obiectul controlului era comercializarea cauciucurilor, anvelopelor second hand. Am intrat în curte, ne-am legitimat și am comunicat administratorului V. numitul P., obiectul controlului, iar acesta ne-a spus că el nu comercializează cauciucuri. în curte se aflau multe cauciucuri expuse, fără a avea vreun preț expres pe ele. Eu și colegul meu l-am întrebat pe numitul P. dacă comercializează, acesta continuând să susțină că nu. Nu i-am cerut acte numitului P. să ne arate. Am constatat o contravenție, dar de alt gen și anume că nu era afișat ceva la cauciucuri, nu îmi mai aduc aminte ce. Nu am aplicat amendă, am aplicat sancțiunea avertismentului și am semnat ambii procesul-verbal. Cel care a încheiat efectiv procesul-verbal a fost colegul meu, D.I. Arăt că eu nu am solicitat bani administratorului firmei controlate și nici nu l-am văzut pe colegul meu să facă așa ceva. Nu este adevărat ceea ce declară numitul P.F., nu știu de ce dă o asemenea declarație la urmărirea penală. Arăt că în discuția din 20 noiembrie 2015 numitul P.F. a tot încercat să îmi spună de cei 200 de lei, că altfel nu scăpa de control, dar eu i-am spus că nu e adevărat. Arăt că în cadrul controlului la V. colegul meu D. a stat cu fața la mine tot timpul, nu a întors spatele vreodată,,.
Martorul P.F. relevând ca,,comportamentul inculpatului T. a fost în sensul de a-mi cere indirect foloase necuvenite, de la început de când m-a văzul mi-a spus „de când nu te-am mai călcat noi pe tine!". Inculpatul T. mi-a spus că îmi va aplica o amendă în cuantum mare, ceva în genul 10.000 de lei, pentru că aș avea la vânzare anvelope second hand, ceea ce nu era adevărat. Eu aveam anvelope pe care le predam ca deșeuri la o firmă ce le colecta. Celălalt membru al echipei mi-a spus să stau liniștit și în final mi s-a aplicat sancțiunea, avertismentului. In timp ce acesta scria procesul-verbal eu i-am dat o sută de lei inculpatului T., 2 bancnote de 50 de lei. In curte discutând cu inculpatul T. de mai multe ori m-a amenințat cu sancțiunea amenzii și i-am dat acești bani să scap de el. Mi s-a făcut frică, pentru că e o sumă mare de bani. Ulterior când celălalt membru scria procesul-verbal inculpatul T. mi-a făcut semn din degete, iar eu am înțeles că mai vrea bani pentru că sunt 2 și i-am dat încă 2 bancnote de 50 de lei. Celălalt membru al echipei era cu spatele și nu a văzut. Nici prima oară nu a văzut primul act de remitere. Impresia mea a fost că inculpatul T. se ferea de colegul său, vorbea încet, mai mult. prin semne. Am mai fost controlat de inculpatul T., dar nu mi-a mai. cerut bani, a avut. un comportament normal. Nu știu dacă comportamentul inculpatului T. a fost o strategie. Mie mi s-a părut din toată discuția purtată în curte că vrea ceva.
Deși i-am spus lui T. că am procese-verbale justificative pentru acele anvelope, acesta a spus că nu crede, dar nici nu a. vrut să se uite. Eu cred că inculpatul T. era hotărât pe o anumită linie, indiferent de susținerile mele. După ce a primit suma de 200 de lei inculpatul T. era alt om, vesel.
Știu că i-am făcut un gest numitului D.I., vrând să îi dau de înțeles că i-am dat bani inculpatului T. Iar D. a văzut acest gest, dar nu a spus nimic. Am făcut denunțul după 3 luni, pentru că în acea perioadă soția mea făcea investigații medicale, operându-se a doua oară la inimă. Există dovezi, înscrisuri în acest sens. Arăt că nimeni nu m-a determinai să fac acest denunț. Precizez că în curte inculpatul T. nu mi-a cerut bani,,.
În baza mandatului de supraveghere tehnică nr. 678/UP/l 8.11.2015 emis de Tribunalul Călărași, în ziua de 20.11.2015, în jurul orelor 08.00, a fost înregistrată audio – video convorbirea purtată în mediul ambiental de P.F. cu T.I. și cu D.I., în incinta Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor Călărași, rezultatul fiind după cum urmează:
P.F.: Neața!
T.I.: Să trăiți!
P.F.: Am venit să discutăm o problemă, ieri am primit asta de la DGA! M-ați reclamat ce mi-ați făcut? Că v-am dat bani că...?! (s.n.)
T.I.: Cum?
P.F.: Am primit asta de la DGA, de la anticorupție. (neinteligibil) de la OPC, a venit ieri, ce mi-a făcut?! (neinteligibil) că nu m-a bătut!
T.I.: Nu de la OPC. Nu nu nu, nu noi.
P.F.: Spuneți dacă....
T.I.: Serios dacă am făcut (neinteligibil).
P.F.: E din cauza la ăia două sute de lei care vi i-am dat?!
T.I.: Nuuu, nuuu...
P.F.: Nu i-ați dat și lu dânsu' din ei, ce-ați făcut?
T.I.: Nu știu domnule....
P.F.: A venit....sunt citat astăzi la... la Direcția Anticorupție...m-ați reclamat, ce mi-ați făcut? Eu v-am dat două sute...
T.I.: Nu te-a reclamat nimeni!
P.F.: Eu v-am dat două sute de lei atunci... că nuu... mai scăpăm de dumneata! (s.n.)
T.I.: Omu' meu, haideți să fim serioși...io...(neinteligibil)
P.F.: Păi suntem serioși...da ce...Io ce fac? Eu intru în pușcărie pentru dumneata?
T.I.:..și spuneți ce vreți dvs. acolo...
P.F.: Păi cum ce vreau'?!
T.I.:.. deci nu mi-ați dat nimic, io nu am (neinteligibil)...
P.F.: Să-mi spuneți ce-ați făcut ca să știu ce zic acolo!
T.I.: N-am făcut nimic, nu v-a reclamat nimeni. Dvs. tre' să spuneți adevăru'! Nuu.. nu-i nici o problemă! Duceți-vă acolo...nimeni nu v-a reclamat cu nimic... pă dvs.! Duceți-vă și spuneți ce vreți dvs., deci... asta este treaba dvs. ce...pă cuvânt! Deci puteți să...Nu v-a reclamat nimeni cu nimic!
P.F.: Păi atunci de ce?
T.I.: A făcut...s-a făcut o...de-asta...o... un referat de către colegu' ne-ați fi dat dvs. nouă ceva, niște bani...și în urma referatului ăsta s-a ajuns' la parchet și parchetu' acuma vrea să-ntrebe pă fiecare unde-am fost noi... dacă-ntr-adevăr a fost adevărat, dacă ne-ați dat ceva sau... asta este toată chestia asta, asta vor să vă-ntrebe!
P.F.: Păi da...și io...io ce le spun acum acolo?
T.I.: Păi...dvs. tre' să spuneți adevăru'! Io știu ce...
P.F.:...eu v-am dat două sute de lei...
T.I.: Nu știu...(neinteligibil) nimic.
P.F.: Nu știu...v-ați certat pă ei, nu i-ați împărțit amândoi? Nu știu ce-ați făcut că...păi dumneata știi ce mi-a făcut?! Io n-am dormit toată noaptea!
T.I.: Deci io v-am spus, nu v-a reclamat nimeni cu nimic! (s.n.)
P.F.: Păi și atunci... de unde a venit la mine?
T.I.:.. deci...înc-odată... deci...
P.F.: De unde... Anticorupția de unde știe de treaba asta?
T.I.:... deci parchetu'...
D.I.: Că i-am spus: „Nu știu domnule nimic!" „Lasă că vezi tu mâine", zice. „ Vezi tu mâine, știi toate alea da... Spui tu la noi când vii!"
T.I.: (neinteligibil)
P.F.: Da. V-ați certat pe bani, de m-ați reclamat?!
D.I.: Domnule, io când am făcut actu' ăla...
P.F.:: Da...
D.I.:... că erai speriat...ai zis „Domnule,ce face?"...
P.F.:...Păi normal, dacă dânsu' mă tot amenința?!
D.I.: Eu ce ți-am zis? „ Stai liniștit că n-ai nici o problemă!"
P.F.: Da...da uite...
D.I.: Și actu' când ți l-am făcut, ți-am...am stat acolo, ți l-am scris...
P.F.: (neinteligibil) Dumneata ai fost corect, ai...nu mi-ai făcut da...dânsu' tot m-amenința! Că aia, că aia...I-am...i-am dat bani, i-am dat o sută de lei, pe ormă a zis, zice: „Nu, mai dă-mi o sută!" Așa mi-a făcut!
D.I.: Păi și de ce i-ai dat că ți-am spus că n-ai nici o problemă?!
P.F.: Păi dacă nu scăpăm de el?! (s.n.)
T.I.: (neinteligibil) puteți să spuneți orice!
P.F.: Să spună, i-am dat o sută și pe ormă...zice: „Nu, și mai dă o sută că să-ți dea și dumitale!" Dacă nu ți-a dat și dumitale io nu știu, e problema dvs. ce-ati făcut...
D.I.: E treaba dvs. dacă i-ați dat, de ce i-ați dat. Că nu aveați nici un motiv să-i dati!
T.I.: Nu v-a reclamat nimeni cu nimic, e o reclamație făcută de colegu' care zice că ne-ați fi dat ceva și așa mai departe, deci nu v-a reclamat nimeni cu nimic. Dvs. vă duceți acolo și spuneți ce vreți dvs., ce....nu-i nici o problemă! Deci nu v-a reclamat nimeni cu nimic! Să cercetează de către parchet o chestie, dacă într-adevăr s-au dat niște...că așa a făcut colegu', un referat! Asta este singura chestie, da... Noi nu am reclamat nimic. Ei doar vă vor pune niște întrebări! Dacă ne-ați dat ceva sau nu ne-ați dat ceva, dacă v-am cerut ceva...asta este...nu este nici o reclamație din (neinteligibil).
P.F.: Nu știu ce să spun acolo domnule că...io mă duc și spun adevăru' că io nu vreau să intru în pușcărie, domnule!
T.I.: Spuneți ce vreți dvs.! (s.n.)
P.F.: Ce naiba!
T.I.: Spuneți ce vreți dvs...
P.F.: Păi n-am dormit azi-noapte de... Păi ce mi-a făcut ieri, decât că nu m-a bătut!
T.I.: Cine să vă bată?
P.F.: Cine mi-a adus asta...e de la DGA de-aicea, de la Direcția Anticorupție, de la...
T.I.: Ei pot să spună orice, pot să vă ceară orice. Dvs. faceți cum credeți, deci nici o problemă. Spuneți ce vreți. Ei de-aia vă cheamă, să vă-ntrebe dacă într-adevăr a fost ceva (neinteligibil) sau nu. (neinteligibil) nu vă bate nimeni și... Asta este, deci spuneți ce vreți. Nu-i nici o problemă...
P.F.: Păi io spun adevăru', le spun că ți-am dat 200 de lei.
T.I.: Deci spuneți... spuneți ce vreți acolo și asta este, nici o problemă! Spuneți ce vreți...
P.F.: Nu vreau să am probleme, io...
T.I.:...deci nu v-a cerut nimeni nimica...
P.F.: Ei nu mi-ați cerut?!
T.I.: Deci spuneți acolo ce aveți....
P.F.: Unde nu mi-ai cerut...când... ai văzut...Ti-am dat o sută si ai zis: „Nu, mai dă-mi o sută că să-i dau și lu colegu'!"
T.I.: Deci înc-odată, înc-odată...duceți-vă și spuneți ce aveți de spus, nu-i nici o... (s.n.)
….
P.F.: Și barem nu eram vinovat! Nu că...să zic că... ai văzut la alții ce...ce-au...vând tiruri de marfa, de aia cum e... la mine...niște de-alea uzate care vroiam să le predau...mă amenințai că io le vând p-alea! Da îmi pare rău că nu te-am pus să... să te-nțepi la mână în sârmilii lor, la alea vechi, ce naiba!
T.I.: Auziți... înc-o dată, duceți-vă acolo dacă v-au citat și spuneți ce aveți de spus! Deci asta este, altceva ce să... ce să vă...ce să vă zic?! Spuneți ce...
P.F.: Bine. Am zis să vin să...că... de-aia am venit întâi aici să vedem, să-mi spuneți ce-ați făcut să știu ce vorbesc acolo ca să….nu știu unde mai...
T.I.: Deci spuneți ce vreți...nu e nici o problemă...v-am spus, nici o...
D.I.: Da io tot n-am înțeles...dacă (neinteligibil) când v-am spus dvs. că n-aveți nici o problemă, de ce.... dacă ziceți că ați dat...
P.F.: Păi dacă dânsu' a mers cu mine pân curte, s-a uitat prin toată curtea, s-a uitat (neinteligibil) și mă tot amenința să-i dau, ce era să fac? Și acolo, când dumneata scriai de erai cu spatele...
D.I.:...așa...
P.F.:...așa.. i-am dat o sută de lei..acolea-n...
D.I.: Unde?
P.F.: Acolo în birou! Mata erai cu … mata erai cu spatele la noi, scriai. Și-acolea-n cameră i-am dat o sută de lei și p-ormă zice: „Mai dă-mi una că... " Făcea semn că să-ți dea și dumitale, da!
D.I.: La mine?
P.F.: Da. Că să-ti dea si dumitale una! Deci n-a fost mulțumit cu una, i-am mai dat o sută!
T.I.: (râde).
P.F.: Uite-acuma râde. Așa râdea și atuncea, tot așa râdea pe sub mustață! „ Că așa, că... tu vinzi anvelope că tu faci!" „Domnule, asta le predat! Uite procesele verbale că le predau", zic!
D.I.: Eu ți-am zis, domnule că n-aveți că de-aia v-am cerut contract (neinteligibil) de predare...
P.F.: Stiu! Dumneata ai.... dumneata ai fost om de omenie, ai fost corect... ăăă...
D.I.: Eu v-am cerut contractu' unde le predați și mi-ați dat contractu' și v-am zis: „Stați liniștit!"
P.F.: Da! Nu că... cu dumneata n-am nimic! Dânsu' cred că a făcut ce-a făcut...nu știu.... a luat banii, nu v-a dat și dumitale, v-ați certat pe bani.
D.I.: Da mie n-avea de ce să-mi dea, păi ce?
P.F.: Păi nu știu, așa a zis dânsu, zice: „Mai dă-mi o sută ca să-i dau și lu colegu’’!" Pă cuvânt, adică io....
T.I.: Mergeți acolo și spuneți acolo ce aveți de spus... unde sunteți (neinteligibil).
P.F.: Bine. Eu merg acolo și...
D.I.: Spuneți cum a fost...
P.F.: Îmi pare rău că vă stric ziua de dimineaț-așa da....
T.I.: Nici o problemă, faceți ce vreți dvs., spuneți ce vreți, nu-i nici o
problemă.
P.F.:: Eu toată noaptea n-am dormit că... zic: „ Ce spun eu mâine-acolo? "
T.I.: (neinteligibil)
P.F.: Bine, mă scuzați de deranj, de...
D.I.: Spuneți cum a fost...
P.F.: Sănătate.
În cursul aceleiași zile, ora 12:00, inculpatul T.I. și martorul
D.I., comisari în cadrul Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor Călărași, aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, s-au deplasat la punctul de lucru al A.A.P. SRL Oltenița, (...), situat în municipiul Oltenița, (...), județul Călărași, având ca activitate principală întreținerea și repararea autovehiculelor, în vederea efectuării controlului.
La punctul de lucru se aflau martorul S.I.Ș., angajat în calitate de operator mașină contabilizat în cadrul firmei și inculpatul D.M.M., care nu avea nicio calitate în cadrul societății.
Cei doi comisari s-au legitimat, iar apoi au solicitat să le fie prezentate pentru verificări documentele firmei, inclusiv registrul unic de control.
D.M.M. le-a explicat comisarilor că A.L.F., administratorul firmei, este plecat din localitate și l-a contactat telefonic pe acesta pentru a-l informa cu privire la control. A.L.F. i-a cerut inculpatului D.M.M. să nu prezinte organelor de control niciun document, iar în timpul discuției, inculpatul T.I. și-a manifestat intenția de a vorbi cu administratorul firmei la telefon. Ca urmare a acestui fapt, D.M.M. i-a dat telefonul, iar comisarul i-a adus la cunoștință lui A.L.F. că firma este pasibilă de amendă, precizând și cuantumul acesteia, defalcat pe încălcările constatate, respectiv nedeținere registrul unic de control, neprezentare registrul unic de control sau deținere și neprezentare registrul unic de control.
Conform art. 1 al. 1 din Legea nr. 252/2003, „contribuabilii, persoane juridice înregistrate la Oficiul Național al Registrului Comerțului, autorizate potrivit legii, au obligația să țină registrul unic de control”, iar astfel cum rezultă din cuprinsul art. 7 din Legea nr. 252/2003:
„Constituie contravenții următoarele fapte:
a) neachiziționarea registrului unic de control de la direcțiile generale ale finanțelor publice din raza teritorială unde își are sediul social contribuabilul, în termenul prevăzut la art. 6 alin. (2) și (3);
b) neprezentarea registrului unic de control la solicitarea organelor de control specializate, potrivit prevederilor art. 3 alin. (1).”
Art. 8 din Legea nr. 252/2003 dispune:
„Contravențiile prevăzute la art. 7 se sancționează cu amendă după cum urmează:
a) de la 5.000.000 lei la 10.000.000 lei, pentru fapta prevăzută la lit. a);
b) de la 10.000.000 lei la 20.000.000 lei, pentru fapta prevăzută la lit. b).
Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac de organele de control specializate.
Dispozițiile prezentului articol se completează cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare.”

După încheierea conversației telefonice, dat fiind faptul că inculpatul T.I. era vădit deranjat de discuția purtată cu administratorul firmei, martorul D.I. i-a propus acestuia să lase agentului economic o invitație pentru a se prezenta ulterior la sediul Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor Călărași cu documentele solicitate. Inculpatul a acceptat, însă D.M.M. i-a întrebat dacă poate să le pună la dispoziție actele în lipsa administratorului firmei, răspunsul organelor de control fiind afirmativ.
D.M.M. a revenit după aproximativ 15 minute cu registrul unic de control pe care l-a prezentat comisarilor. Având în vedere că cei doi văzuseră și copia certificatului de înregistrare a firmei afișată la motel, au decis să întocmească actul de control, sens în care inculpatul T.I. l-a întrebat pe D.M.M. pe cine să menționeze ca reprezentant al societății, acesta din urmă nominalizându-l pe S.I.Ș., care a prezentat actul de identitate.
În timp ce T.I. scria procesul verbal, D.M.M. l-a întrebat dacă va aplica sancțiuni contravenționale firmei, fără a primi vreun răspuns. D.M.M., fiind tensionat, neliniștit, a purtat din nou o discuție telefonică cu A.L.F..
După întocmirea procesului verbal de constatare a contravenției seria ANPC, nr. (...), actul a fost semnat de către cei doi comisari în calitate de agenți constatatori și de către S.I.Ș., în calitate de martor, la rubrica contravenient fiind menționată „SC A.A.P. SRL” cu precizarea „adm. nu este de față”.
Conform procesului verbal, agentul economic a fost sancționat cu avertisment ca urmare a faptului că, la data și ora controlului, s-a constatat că operatorul economic avea expuse la comercializare cauciucuri second hand fără ca prețurile de comercializare a acestora să fie afișate la loc vizibil, fiind încălcate dispozițiile art. 25 din O.G. nr. 21/1992 republicată (art. 50 din O.G. nr. 21/1992 republicată, art. 5 și 7 din O.G. nr. 2/2001, cu modificările ulterioare).
Potrivit art. 25 din O.G. nr. 21/1992 republicată, „prețurile și tarifele trebuie indicate în mod vizibil și într-o formă neechivocă, ușor de citit”, iar art. 50 al. 1 lit. d, al. 2 din O.G. nr. 21/1992 republicată dispune:
„Constituie contravenții, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni, și se sancționează după cum urmează:
d) încălcarea dispozițiilor art. 13 alin. (1), art. 17 - 25 și art. 26 alin. (1) și (2), cu amendă contravențională de la 1.000 lei la 10.000 lei;
Sancțiunile se pot aplica și persoanelor juridice.”
Conform art. 5 al. 2 lit. a, b, c din O.G. nr. 2/2001, cu modificările ulterioare, sancțiunile contravenționale principale sunt avertismentul, amenda contravențională și prestarea unei activități în folosul comunității, iar potrivit art. 7 din O.G. nr. 2/2001, cu modificările ulterioare:
„Avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale.
Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.”
Parchetul a afirmat ca, după finalizarea controlului, S.I.Ș. s-a deplasat în curtea firmei, fiind urmat la scurt timp de către D.M.M., acesta din urmă cerându-i cheia de la camera în care erau depozitate soluții și documente și unde erau păstrate sumele de bani încasate în ziua precedentă.
Astfel, după ce ar fi intrat în posesia cheii, D.M.M. s-a deplasat la camera respectivă de unde a luat suma de 500 lei, iar apoi a revenit la recepția motelului și ar fi remis-o inculpatului T.I., ca urmare a faptului că acesta, care a completat procesul verbal de constatare a contravenției seria ANPC, nr. (...), nu a aplicat firmei amendă, ci avertisment, precum și pentru faptul că nu a aplicat sancțiunea contravențională a amenzii pentru refuzul inițial de a prezenta comisarilor registrul unic de control.
Ulterior controlului, D.M.M. l-ar fi informat pe A.L.F. cu privire la faptul că a dat comisarilor mită 500 de lei, aspect pe care l-a relatat și martorului S.I.Ș.
Inculpatul T.I. a arătat in fata instantei ca,,al doilea control împreună cu colegul meu l-am exercitat la A.A.P. SRL Oltenița unde nu l-am găsit pe administrator, dar am discutat cu mai mulți băieți și am identificat cauciucuri uzate de vânzare ce aveau o listă de prețuri ce nu era afișată la loc vizibil. Unul dintre băieți a venit cu registrul unic de control, iar altă persoană mi-a spus că a vorbit cu administratorul și că este de acord să încheiem atunci procesul-verbal de control. Fiind de acord cu colegul meu, am constatat o contravenție minoră și am aplicat sancțiunea avertismentului. Procesul-verbal de control l-am încheiat în holul motelului, la o măsuță. Din partea societății controlate a semnat numitul S.I. Nu a existat un refuz de a prezenta registrul unic de control, ei inițial nu știau de acest registru. Arăt că nimeni nu a pretins în cadrul acestui control bani și nimeni nu a dat. Arăt că în acest control eu am încheiat acest proces-verbal. Nu îmi amintesc dacă în cadrul controlului coinculpatul D. m-a întrebat dacă vom aplica firmei o sancțiune contravențională,,.
Martorul D.I. relevând ca,,următorul control l-am efectuat la A.A.P. SRL unde am identificat mai multe anvelope uzate expuse care nu aveau preț, care aveau dimensiunile subliniate cu creta și unde administratorul lipsea fiind plecat la București, dar am discutat cu un reprezentant care inițial a spus că nu are nici un fel de acte, registru de control. Arăt că T. a discutat la telefon cu administratorul care a precizat aceste aspecte și eu am spus că în astfel de cazuri să procedăm cum e legal, în sensul formulării unei invitații la Călărași. In timp ce voia să scrie T. invitația, reprezentantul administratorului a spus că dacă aduce registrul „mai trebuie să vină șeful la Călărași?’'. Aducând registrul, T., în acord cu mine, a scris un proces-verbal în care a constatat contravenția și a aplicat sancțiunea avertismentului. Am semnat împreună procesul-verbal. Nu am fost atent ce a consemnat inculpatul T., pentru că de obicei decizia e a celui care scrie, iar colegul de echipă contrasemnează actul. Nu am auzit și văzut ca cineva să ceară sau să ofere banii în timpul controlului,,.
Martorul S.I.Ș. a mentionat ca,,eram angajat la SC A.A.P. SRL Oltenița, fiind și spălător și încasator, aveam mai multe funcții. Arăt că numitul D.M. era coleg cu mine la această firmă și încasa contravaloarea serviciilor la fel ca mine, fiind mult mai apropiat decât mine cu patronul. Il ascultam la serviciu dacă spunea ceva. Arăt că s-a prezentat în acel context o echipă de control formată din 2 persoane. Nu știu de la ce instituție. Nu știu dacă inculpatul, era una dintre acele persoane, dar mi se pare cunoscut, de undeva. Mi-au cerut buletinul, dar eu nu îl aveam și a trebuit să merg acasă cu D. să îl iau. Pe drum acesta mi-a spus să nu le dăm nici o hârtie. Nu mai țin minte exact de pe ce telefon a fost sunat patronul, dar știu că D. a vorbit, cu acesta. Nu știu ce s-a discutat.. Cred că despre actele cerute de cei din echipa de control. Știu că cereau niște hârtii dar nu știu. despre ce era vorba. La un moment, dat cei din echipă au scris o foaie, nu știu ce conținea, dar m-au pus să o semnez. Am semnat „ca primarul”. Nu îmi mai aduc aminte contextul în care am semnat, dar știu că eu am semnal. Menționez că banii, proveniți din încasări la sfârșitul zile se depun de mine sau de M.D. intr-o cameră numită,, camera soluțiilor”, iar cheia se află în biroul în care stăteam noi zi de zi. La această, cheie aveam acces eu, D. și patronul. După ce semnasem acea foaie, plecasem la biroul meu și l-am văzut pe D. venind și luând cheia de la „Camera Soluțiilor”. Nu mi-a spus de ce. Presupunerea mea a fost că s-a dus să ia niște bani, dar nu știu în ce scop. Nu mai știu cât a mai stat echipa după ce D. a luat cheia, știu că el a mai plecat o dată în oraș și mi-a zis să îi servesc dacă vor cu o cafea sau o apă. După ce a venit el s-a mai dus în față unde era echipa și nu mai știu în ce context, poate când mi-a adus buletinul s-a exprimat față de mine „ Gata, mă. S-a rezolvat! Ulterior, după ce a venit patronul, nu știu dacă în acea zi sau în altă zi, am asistat la o discuție dintre D. și patron, nu știu dacă discuția era și în sensul de a auzi eu, dar știu că am auzit, nu știu la ce distanță eram de ei sau în ce loc, discuție în care D. i-a spus patronului că le-ar fi dat suma de 500 de lei, iar patronul a afirmat „ Bine mă că s-a rezolvat!,,.
Nu știu sigur dacă D.M. mi-a spus că firma nu a primit amendă că ar fi dat el niște bani. L-am auzit o dată exprimăndu-se „de ce crezi că s-a rezolvat?”. Dar nu știu în ce context. Nu îmi mai aduc aminte ca patronul să fi discutat ceva ulterior pe acest aspect.
Arăt. că mi-am dat demisia după ce mi s-a comunicat calitatea de suspect. M-am speriat. Arăt că după ce mi-am dat demisia nu am mai avut vreo discuție cu D.M. și nici el nu m-a căutat. D.M. nu mi-a spus să ascund adevărul, sau să nu spun ce am auzit sau ce am văzut. Nici D. și nici patronul, până în momentul demisiei, nu m-au întrebat despre ce am fost audiat.
In funcție de vremea din acea zi. se puteau încasa între O și 2000 de lei. Nu era o regulă ca administratorul să ridice banii zi de zi, putea fi și consecutiv, dar putea fi și după mai multe zile. Nu îmi aduc aminte dacă în ziua controlului banii fuseseră ridicați. Nu am avut nici o discuție personală, cu comisarul D.I. Cred că m-ar fi putut căuta comisarul D.I. pentru că eu eram angajat cu carte de muncă spre deosebire de D.M. Arăt că exista casă de marcat. „Z”-ul cărții casei de marcat de la societate era real de fiecare dată, corespundea încasărilor zilnice.
Nu îmi aduc aminte dacă cineva din echipa de control m-a amenințat cu o amendă de 500 de lei. Arăt că nimeni, nici înainte de declarații nici după, în cursul urmăririi, penale, nu mi-a sugerat vreun răspuns. Arăt că nu l-am văzut pe D.M. dând bani echipei de control, am presupus că a luat niște bani din,,camera soluțiilor”. Nu am auzit din cadrul, echipei, ca cineva să ceară bani,,.
Martorul A.L.F. a relatat in fata instantei ca,,nu eram prezent la punctul de lucru al societății al cărei administrator sunt în momentul în care o echipă formată din inculpatul T. și D.I. au venit într-un control inopinat. Nu mai țin minte cine m-a sunat, dar cu echipa au vorbit S.I. și D., mai mult cred că D.M.M.. Mi-au spus că au cerut registrul de control, inițial nu au știut unde este, i-am îndrumat și l-au găsit. Ulterior am vorbit la telefon cu unul dintre membrii echipei de control și am fost întrebat despre anvelopele care erau pe un raft în vulcanizare. I-am spus că nu sunt pentru vânzare ci să sunt în regim hotelier, așa. spunem noi. Avem contracte cu clienți care le lasă în custodie, de exemplu anvelopele de iarnă vara. Ulterior acestei, discuții nu am mai vorbit cu nimeni și nu am fost informat dacă s-a aplicat vreo sancțiune. Seara sau a doua zi am ajuns la firmă și mi s-a spus că s-a dat un avertisment. Nu am dat dispoziție și nici nu știu ca unul din angajați să fi dat vreo sumă de bani membrilor echipei de control în scopul neaplicării vreunei sancțiuni legale.
Arăt că banii, din încasări îi ridicam în fiecare seară și îi puneam în casierie, de aceasta se ocupa numitul S.I. când nu eram eu. S.I. avea acces în lipsa mea la bani, nu D.M.M. Nu îmi amintesc să fi vorbit cu D.M.M. în sensul că acesta, să îmi spună că a dat celor din echipa de control suma de 500 de lei, iar eu să fi afirmat bine să s-a rezolvat. Nu aveam de ce să spun treaba asta, pentru că nu s-a dat.
Nu mai țin minte dacă după efectuarea controlului m-am interesat să aflu cum s-a terminat acesta. Arăt că dintre cei doi cu D.M.M. eram mai apropiat cu S.I. în scurt timp din cauza anchetei penale nu a mai avut firma o relație. Arăt că în casierie nu erau zilnic mulți bani, deoarece noi lucrăm cu clienți cu facturare la sfârșit de lună. In seara dinaintea zilei controlului ridicasem banii. Nu mai știu câți erau. în seara respectivă nu îmi amintesc de ce nu am mers să ridic banii, poate am fost, nu îmi amintesc, am avut o zi grea, cred că eram cu mama mea la un control medical,,.
În data de 17 noiembrie 2015, D.I. si D.M.M. au purtat o conversație la punctul de lucru al S.C. A.A.P. S.R.L. din municipiul Oltenița, (...), jud. Călărași, care a fost înregistrată audio – video în baza mandatului de supraveghere tehnică nr. 562/UP/21.10.2015, emis de Tribunalul Călărași, rezultatul fiind după cum urmează: FISIER Rec1_0002_DT.avi 2.00.avi
Intervalul orar 12:17: 37- 12:18:37 nu prezintă interes în cauză.
La ora 12:18:38, D.I. intră într-un garaj deschis, în care se află o persoană de sex masculin așezată pe un cauciuc, precum și mai multe cauciucuri, căreia D.I. i se adresează:

D.I.: Salut! I. e pe-aici?
BĂRBAT: Duceți-vă în spate la … biroul lui acolo.
D.I.: Unde e?
BĂRBAT: Lângă spălătorie.
De la ora 12:18:47 se observă cum D.I. își continuă deplasarea, iar de la ora 12:19:18 se vede cum acesta se îndreaptă spre un birou, care are ușa deschisă, în care se află doi bărbați, iar de la ora 12:19:24, discuția continuă după cum urmează:
D.I.: Bună ziua!
Pe fundal se aude o voce a unei persoane de sex masculin care răspunde : Salut!
La ora 12:19:32 pe imagini se observă D.M.M., care i se adresează lui D.I., discuția dintre cei doi fiind următoarea:
D.M.M.: Mi-aduc aminte de dumneavoastră…
D.I.: Îîî?
D.M.M.: Mi-aduc aminte de dumneavoastră, da’ nu mai știu de unde.…
D.I.: Salut. De la OPC.
D.M.M.: Ăăă…Așa! (s.n.)
La ora 12:19:38 se vede cum D.M.M. iese afară din birou, discuția continuând astfel cu D.I.
D.I.: Când am fost îî…
D.M.M.: (i se adresează lui D.I. cu voce joasă): Știu, a venit colegu’, a vorbit cu mine. Atunci.
D.I.: A venit a doua zi?
D.M.M.: Da. Băiatu’ ăla cu … (s.n.)
D.I.: T., nu?
D.M.M.: Aaa, cu mașina aia neagră. (s.n.)
D.I.: Îhî.
D.M.M.: Da, da’ n-a venit nimeni!
D.I.: N-a venit?
D.M.M.: N-a trecut nimeni p-aici. Da’ ce s-a întâmplat?
D.I.: S-a auzit că… s-au dat niște bani … și …
D.M.M.: Din partea noastră nicio …mișcare …neinteligibil… eram nebuni? Nu, n-a fost nimic.
D.I.: Păi n-a mai venit decât el atunci, î? Cine-a venit, colegu’ ăla al meu?
D.M.M.: El. Cu mașina aia neagră.. Mi-a spus ca să …
D.I.:: Îhî.
D.M.M.: Să nu zic la nimeni. (s.n.)
D.I.: Păi da …neinteligibil…
D.M.M.: M-a rugat ce-a vorbit cu dumneavoastră. M-a rugat ce i-ați spus dumneavoastră.
D.I.: Ce?
D.M.M.: Că ce s-a întâmplat aici când … (s.n.)
D.I.: Păi asta e… deci io atunci nu știu decât când te-ai dus cu el la… baie, la WC…acolo.
D.M.M.: Îîî…
D.I.: Că i-oi… că i-oi fi dat ceva!
D.M.M.: N-am dat la nimeni, ce …
D.I.: Treaba lui.
D.M.M.: Nu s-a dat nimeni, la nimeni nimic și totu’ a fost …cum trebuie.
D.I.: Păi tocmai asta e, să … deci mie nu mi-a zis, că io n-am mai vorbit cu el. Înțelegi?
D.M.M.:: Da’ nu colegu’ cu care ați fost.
D.I.: Da’ care? Nu T.I.? Nu ăsta cu care-am venit în…
D.M.M.: Nu.
D.I.: Când am făcut actu’? Da’ cine?
D.M.M.: Nu, nu, nu. Altul, un coleg de-al dumneavoastră de-aici din OLTENIȚA, mi se pare.
D.I.:: Ooo! Io am crezut că a venit el.
D.M.M.: Nu, nu, nu. Da’ n-a mai venit nimeni de-atunci, asta a fost. Nu mai m-a întrebat nimeni, nimic. (s.n.)
D.I.: Io știu că atunci s-a ciondănit el la telefon cu șefu’ vostru…
D.M.M.: Îhâm.
D.I.: Și … era pus pă rele, așa.
D.M.M.: Nu, nu, nu. Nu s-a întâmplat nimic.
D.I.: Și dup-aia, că io i-am zis „adu-i registru’ și…”
D.M.M.: Îhî.
D.I.: Să-ți dea o invitație, dup-aia s-a răzgândit.
D.M.M.: Nu s-a-ntâmplat nimic.
D.I.: Îhî.
D.M.M.: Dumneavoastră ce faceți?
D.I.: Păi nu știu, asta vroiam să … că …mie nu mi-a zis T. nimic…
D.M.M.: Îhî.
D.I.: Și pân oraș s-a auzit. Că s-au dat niște bani. Și io..
D.M.M.: Nu, dom’ne, nu.
D.I.: Io nici n-am văzut, decât …atunci că …
D.M.M.: Nu, dom’ne, nu s-a-ntâmplat nimic, ce naiba.
D.I.: A zis el că se duce la baie și … după aia a ieșit imediat.
D.M.M.: Nu s-a-ntâmplat, dom’ne, nimic.
D.I.: D-aia vreau să … să știu, că …
D.M.M.: Nu s-a-ntâmplat, dom’ne, nimic, ce naiba!
D.I.: Mda… dacă e, io nu știu, nu vreau să fiu băgat în ciorba asta.
D.M.M.: Nu, dom’ne, nu, n-aveți nicio treabă. Da’ nu s-a-ntâmplat nimic, ce să se-ntâmple!
D.I.: Păi nu știu, dacă i-ați dat ceva, io vă dau banii înapoi și ……neinteligibil…
D.M.M.: Ce bani să ne dați înapoi?
D.I.: … Dacă i-ați dat atunci.
D.M.M.: Da’ n-am dat la nimeni nimic, ce să se-ntâmple?
D.I.: Bun, bine, asta e …io nu, nu vreau să intru în rahat, da?
D.M.M.: N-o să aibă nimeni belele.
D.I.: Bine…
D.M.M.: Toată lumea e…
D.I.: Bine…
Ultimul agent controlat la data de 05.06.2015, începând cu orele 12:45, de echipa formată din cei doi comisari, a fost U.T.A.R. PFA din municipiul Oltenița, Str. (...), jud. Călărași.
Agentul economic are ca obiect principal de activitate comerț cu amănuntul al bunurilor de ocazie vândute prin magazine, iar ca activități secundare, comerț cu autoturisme și autovehicule ușoare, întreținerea și repararea autovehiculelor, comerț cu amănuntul de piese și accesorii pentru autovehicule, comerț cu ridicata al deșeurilor și resturilor și transporturi rutiere de mărfuri.
Agentul economic controlat funcționa cu un atelier service auto și vulcanizare. În curtea atelierului erau depozitate cauciucuri second-hand ce aveau mențiuni necesare comercializării.
După ce comisarii s-au legitimat și au prezentat obiectul controlului, bărbatul care îi întâmpinase le-a comunicat că este reprezentantul operatorului economic, U.A.D.
În continuare, echipa de control a inspectat atelierul auto, ocazie cu care, administratorul firmei a comunicat că este importator direct de anvelope second hand și a prezentat în acest sens documente justificative.
Fiind rândul martorului D.I. să întocmească actul de constatare, acesta i-a solicitat administratorului să-i pună la dispoziție documentele firmei, U.A.D. conformându-se.
De asemenea, U.A.D. i-a asigurat pe membrii echipei de control că înainte de a începe afacerea s-a documentat cu privire la prevederile legale în ceea ce privește protecția consumatorilor, adresându-se CJPC Călărași.
În timp ce comisarul D.I. redacta actul de control, inculpatul T.I. a avut o discuție în contradictoriu cu U.A.D. pe tema perioadei de garanție a anvelopelor second-hand.
În fapt, continuând să manifeste aceeași atitudine agresivă, ca în celelalte două situații prezentate, inculpatul T.I. afirma că perioada de 6 luni garanție pe care agentul economic o acorda pentru anvelopele second hand trebuia acceptată de client, lipsa unei asemenea clauze constituind contravenție sancționată cu amenda de 5000 lei.
În scopul convingerii lui U.D.A. de faptul că este pasibil de amendă contravențională, inculpatul T.I. i-a prezentat acestuia Legea nr.449/2003 pe care a adus-o de la autoturismul de serviciu.
Potrivit Legii nr. 449/2003, privind vânzarea produselor și garanțiile asociate acestora, republicată, capitolul VI „Garanții”, se stipulează după cum urmează:
„ Art. 19 - Garanția este obligatorie din punct de vedere juridic pentru ofertant, în condițiile specificate în declarațiile referitoare la garanție și în publicitatea aferentă.”
La capitolul VII intitulat „Sancțiuni” se prevăd următoarele:
„ Art. 23 - (1) Constituie contravenții următoarele fapte și se sancționează după cum urmează:
b) nerespectarea prevederilor art. 9, 11 și 19, cu amendă de la 5.000 lei la 25.000 lei (s.n.).
Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac de către reprezentanții împuterniciți ai Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor.
Art. 24 - Contravențiilor prevăzute la art. 23 le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare. ”
Atitudinea inculpatului T.I. l-a determinat pe U.A.D. sa-l întrebe pe martorul D.I., în timp ce acesta scria actul de control, dacă urmează să fie amendat cu 5.000 lei, martorul răspunzându-i că va fi sancționat cu „avertisment”.
În acest sens, a fost întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției seria ANPC nr. (...), din care rezultă că la U.T.A.D. PFA, reprezentată prin U.A.D., s-a constatat lipsa mențiunilor privind tipul de anvelopă (vară, iarnă, all seasons) și marcă, contrar prev. art. 18 din O.G. nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, modificată și completată ulterior, iar sancțiunea contravențională aplicată, respectiv „avertisment”, a fost dispusă în baza art. 7 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor.
Astfel, la cap. IV denumit „Informarea și educarea consumatorilor”, din O.G. nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, modificată și completată ulterior, la art. 18 se prevăd următoarele:
Art. 18 - Consumatorii au dreptul de a fi informați, în mod complet, corect și precis, asupra caracteristicilor esențiale ale produselor și serviciilor oferite de către operatorii economici, astfel încât să aibă posibilitatea de a face o alegere rațională, în conformitate cu interesele lor, între produsele și serviciile oferite și să fie în măsură să le utilizeze, potrivit destinației acestora, în deplină securitate.”
Potrivit art. 50 al. 1 lit. d și al. 2 din O.G. nr. 21/1992 republicată, se prevede:
„Constituie contravenții, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni, și se sancționează după cum urmează:
d) încălcarea dispozițiilor art. 13 alin. (1), art. 17 - 25 și art. 26 alin. (1) și (2), cu amendă contravențională de la 1.000 lei la 10.000 lei;
Sancțiunile se pot aplica și persoanelor juridice.”
După finalizarea actului de control, semnat atât de echipa de control cât și de reprezentantul firmei, cei doi comisari au fost conduși la autoturismul de serviciu de către U.A.D.
În timp ce martorul D.I. urca pe locul din dreapta față, U.D.A. i-a remis inculpatului T.I., aflat la volanul autoturismului de serviciu, suma de 100 de lei ca urmare a faptului că nu i-a aplicat amendă, ci avertisment în raport cu neregulile constatate cu ocazia controlului efectuat.
Inculpatul T.I. a arătat in fata instantei ca,,Următorul control, împreună cu colegul meu, l-am făcut la U.T.A.D. PFA unde ne-¬am legitimat, am prezentat obiectul controlului și am inspectat spațiul în care erau expuse anvelopele. Am identificat la fel o listă a afișării caracteristicilor tehnice ce nu era afișată la un loc vizibil. Colegul meu a încheiat procesul-verbal și a constatat o contravenție minoră aplicând sancțiunea avertismentului. îmi aduc aminte că s-a discutat în cadrul acestui control de garanția la anvelopelor second hand. Era în tematica de control. Administratorul a spus că are documente de garanție și le-a verificat colegul meu. Dacă nu ar fi avut, era pasibil de amendă. Arăt că nimeni nu a pretins și nu a cerut bani. Nu știu de ce domnul U. a declarat în final că mi-ar fi oferit suma de 100 de lei și că eu aș fi acceptat-o la finalul controlului. Procesul-verbal s-a încheiat la U. undeva în spatele atelierului. Eu nu am auzit ca în cadrul controlului numitul U. l-a întrebat pe colegul meu de echipă D.I. dacă va fi amendat cu suma de 5000 de lei. In cadrul unui control, de obicei, administratorul stă lângă cel care scrie procesul verbal. La fel a făcut și U. Arăt că la finalul controlului la U. acesta ne-a condus la mașină, a stat în picioare și în timp ce eu mă pregăteam să pornesc mașina, acesta a vorbit cu D. despre niște anvelope de care avea nevoie colegul meu. Eu consider că declarația finală a domnului U. a fost determinată de procurorul care l-a audiat, în acest sens el schimbându-și poziția deoarece avea alte probleme ce îl făceau pasibil de alte controale. In aplicarea controlului, conform prevederilor legale, dacă unul dintre membrii echipei încalcă legea sau aplică o sancțiune nelegală celălalt coleg poate să refuze să semneze procesul-verbal conducând la anularea controlului,,.
Martorul D.I. a menționat ca,,am ajuns la un atelier, U.T.A.D. PFA, unde am identificat anvelope la vânzare având afișate prețul și dimensiunile, lipsea tipul de anvelopă și timpii de executare manuală. M-am apucat să scriu procesul-verbal de constatare și în timpul acesta am auzit o discuție între inculpatul T. și administrator, T. susținând că neacordând garanții la cei care cumpărau anvelope, trebuia aplicată amendă de 5000 Ron. Eu aveam o altă interpretare a legii decât inculpatul T. la acest mod de vânzare a anvelopelor și de acordare a garanției. Nu am intervenit în discuție, pentru că oricum aplicam avertisment. Știu că T. a venit și cu textul legii să îl arate administratorului. Ulterior am prezentat procesul-verbal semnat fără obiecțiuni de administrator și contrasemnat de inculpatul T. Am plecat, administratorul însoțindu-ne la mașină și discutând cu T. pe partea șoferului. Precizez că nu am văzut ca cineva să ceară sau să ofere bani în timpul controlului,,.
Martorul U.A.D. a relevat ca,,inculpatul T. nu mi-a cerut direct foloase necuvenite în timpul controlului, dar a avut o atitudine prin care în mod indirect, în opinia mea, dorea astfel de foloase. Astfel, am discutat în timpul controlului numai cu inculpatul T., cu celălalt membru al echipei nu am discutat. Mi s-au invocat posibilitatea aplicării unor amenzi în cuantum mare între 5000-10000 lei pentru că nu aș fi prezentat corect numărul de telefon al OPCP, nu aș fi avut certificate de garanție la anvelope second hand și nu aș fi prezentat prețul pe anvelope iarnă-vară. Inculpatul T. a avut un comportament agasant în sensul că îmi invoca posibilitatea acestor sancțiuni. M-am simțit speriat. Ulterior mi-a aplicat avertisment. Nu mai țin minte dintre cei doi cine a scris procesul-verbal, dar atunci când am ieșit și i-am condus la mașină am luat în mână o bancnotă de 100 de lei, iar inculpatul T., care era la volan, a luat-o din mâna mea. Precizez că nu cred că celălalt membru al echipei a văzut acest aspect. Deși nu mi-a cerut în mod direct mie mi-a fost frică să nu vină din nou inculpatul T. în control. Arăt că nu mi-a făcut nici un semn și nici eu nu i-am făcut vreun semn inculpatului T. în timpul controlului. Nu pot să spun dacă la sfârșitul controlului inculpatul T. aștepta ceva de la mine.Mențiunea cuantumului sancțiunilor a fost în mod sigur mai mult de 3 ori exprimată de inculpatul T. față de mine. Arăt că mi-a arătat inculpatul T. și un text de lege în care am observat doar cuantumul amenzii: 5000-10000 de lei. In momentul în care am primit avertisment mi s-a întărit convingerea că dorea inculpatul T. să primească foloase necuvenite. Consider că acest comportament al inculpatului T. ține de o anumită strategie.
Arăt că bancnota am ținut-o în mână, cu mâna în jos la vedere față de inculpatul T. Mi-a fost frică să o arunc în mașină. Precizez că portiera mașinii dinspre domnul T. era deschisă. Arăt că nu mi s-a promis o soluție favorabilă în cursul urmăririi penale în raport de o declarație nefavorabilă inculpatului T. Arăt că nu am avut discuții cu procurorul de caz fără a fi de față și avocații inculpaților. Nu îmi aduc aminte dacă inculpatul T. mi-a arătat tematica de control. Nu știu dacă am mai fost controlat de inculpatul T. anterior,,.
În baza mandatului de supraveghere tehnică nr. 562/UP/21.10.2015 emis de Tribunalul Călărași, în data de 17 noiembrie 2015 a fost înregistrată convorbirea purtată în mediul ambiental de D.I. cu U.A.D., rezultatul fiind după cum urmează:
D.I.: Domnu' U.!
U.A.D.: Da!
D.I.: Bună ziua! Ce mai faceți?
U.A.D.: Și io p'aici!
D.I.: Mă mai știți? De la O.P.C.
U.A.D.: Da, imi pare bine. Știu.
D.I.: Ce faceți?
U.A.D.: Uite... stau. Așteptam clienți.
D.I.: Ce ați făcut cu ăla cu discu'. I l-ați schimbat?
U.A.D.: Discu?
D.I.: Discu' de ambreiaj.
U.A.D.: (neinteligibil).. cine mai stă să facă reclamații? Ce numai ăla (neinteligibil) mi s-a stricat și rulment, mi s-a stricat și....
D.I.: îîî...
U.A.D.: (neinteligibil)
D.I.: De ce am venit? Când am fost ultima oară cu.... (neinteligibil)
U.A.D.: Colegu…da?
D.I.: (neinteligibil) cu garanția la... (neinteligibil) la anvelope.
U.A.D.: Da.
D.I.: Nu știu atunci, i-ați dat ceva? L-ați cinstit?
U.A.D.: Da, i-am dat un milion, dacă nu mă înșel.
D.I.: Nu, că, nu mi-a zis nimica nesimțitu' și...
U.A.D.: Un milion! Am dat sigur.
D.I.: Aha... Că... Nu știu, a comentat unii pân oraș că...am fost p-aicea pân Oltenița și... v-am (neinteligibil) pă toți.
U.A.D.: Da? Și ce? A fost ceva... dă rău? A fost bine din toate punctele de vedere. Și la dumneavoastră și la mine. (s.n.)
D.I.: (neinteligibil) punctu' meu de vedere (neinteligibil) și n-aveați nicio treabă dumneavoastră atunci. Și d-aia mă enervează că...
U.A.D.: Aa, colegul’!
D.I.: Păi el! Nu știu...
U.A.D.: Da, i-am dat un milion! Păi n-am venit la mașină atunci?! Am încercat la mașină?!
D.I.: Am văzut c-ați trecut pe partea lui, acolo. (s.n.)
U.A.D.: Ei da! Io nu știam, că dreapta-stânga, numai conta. M-am dus și io la o ușă. N-a fost cu intenție!
D.I.: Că actu', actu' io l-am făcut aici. Și oricum n-aveați pă ce să... deci nu stăteați rău cu...
U.A.D.: Știu, da! Eh să fie bine, și altă dată poate stăteam rău nu? (s.n.)
D.I.: Deah!
U.A.D.: Ce contează? Stăteam, nu stăteam..
D.I.: Îhîm!
U.A.D.:.. Trăim în România! Ce să facem?
D.I.: (neinteligibil) ăla-i un nesimțit (neinteligibil). Când l-am auzit atunci că-ncepuse cu 5000 dă lei...
(…)
D.I.: Că s-a dus și... tot (neinteligibil) freca la cap că a venit cu legea, cu garanțiile atunci, că e.. 5000 lei amendă. "Bă, du-te d-aici". Da'el așa face la toți.
U.A.D.: Ăh.. așa face el! Ce să-i facă?
D.I.: Păi (neinteligibil) ce vrea să-ncerce?
discuție irelevantă cu un client
U.A.D.: Da'ce? Dumneavoastră sunteți din oraș, nu? D.I.: Nu sunt din oraș, sunt din Călărași. Da' s-a auzit în oraș că.. vezi Doamne', că am luat.. io bani dă la..
U.A.D.: Dă la mine?!
D.I.: De la unu' și de la altu'. Păi nu se știe.. că atunci am fost la patru inși.
U.A.D.: (neinteligibil)
D.I.: M-a deranjat, că.. io v-am spus atunci că n-aveți nimic, ce? că era.. CUI-u ăla mai șters. Sau ce? P-asta am zis. V-am dat un avertisment.
U.A.D.: Nu. Că nu era ăla (neinteligibil) nu scria vară și iarnă.
D.I.:: P-asta v-am dat un avertisment, că.. altfel n-aveați ce, (neinteligibil) erau, deci chiar n-aveați treabă. Că insista el cu... garanția (…) de 5000 de lei.
U.A.D.: Alea, le-am găsit. Da' știți cum le-am găsit?
D.I.: Îîî?
U.A.D.:: Nu știți că am căutat în hârtiile alea și le-am, și am găsit. Păi n-am? Am! Nu știți că am?
D.I.: Păi eu știu c-ați fost la noi înainte să deschideți...
U.A.D.:. Aaa deci ați știut?..
D.I.:.. Păi nu. Ne-ați spus atunci...
U.A.D.: Acum ați recunoscut!..
D.I.:... Păi zic: "Bă frate! Păi dac-a fost la noi și l-am... "
U.A.D.: Am fost!
D.I.: Deci omu' s-a instruit inițial...
U.A.D.: Când am deschis, io când am deschis acum patru ani, un vecin aicea mi-a făcut plângere, și a venit și I.T.M.-u' și O.P.C.-u' și Garda și Politia si toată lumea. Si Mediu și RAR-u', toți, toți, toți, toți...
D.I.: Nu știu io. Io nu știu dacă am fost vreodată p'aici înainte.
U.A.D.:... aaaa...
D.I.: Cred ca am fost odată cu N., probabil.
U.A.D.: și OPC-u, Protecția consumatorilor...
D.I.: Că io cu N. am făcut echipă, care era din Oltenița.
U.A.D.: Nu mai știu exact!
D.I.: Că io oricum nu știam să ajung p'aici.
U.A.D.:... și m-am documentat perfect..
D.I.: Io știu, că (neintelgibil) când eram noi pe Grivița.
U.A.D.: (neinteligibil) la Călărași acolo, da, am întrebat, și atunci cu anvelope second-hand era o nebuloasă așa, nu știa nimeni. Că să dă, cât să dă, cât nu să dă. Era așa.. în ceață. Și la Mediu am autorizație, și la pompieri (neinteligibil) la Pompieri am și plan d'ăla de evacuare, care e 20 de milioane, și n-are mai nimeni în Oltenița.
D.I.: Știu că nu prea au.
U.A.D.: Când au venit (neinteligibil) le-am arătat și plan și (neinteligibil) și extinctoare, (neinteligibil) un avertisment că nu aveți d-aia cu EXIT. Și io zic "Uite-o acolo, vezi, d-aia ca la Mall". Cât dă cât...daa
D.I.: Nuu, deci...
U.A.D.:... că perfect n-ai cum să fii, daa...
D.I.: Io cu ăla, echipă n-am făcut. Am făcut atunci două zile, și oricum m-a enervat. Că pe unde se ducea... "că ai 50 de milioane, ai o sută de milioane". Bă n-arunci cu 50 de milioane, o sută de milioane amenzi așa.. Că atunci ce aștepți.. să cadă lumea pe spate..
U.A.D.: Daa! Păi asta-i ideea...
D.I.: Păi, nu așa se face...
U.A.D.:...știm și noi, da...
D.I.: Stai liniștit (neinteligibil), ei dar nu așa se face, nuu...
U.A.D.: (neinteligibil), n-are nimic, mergem înainte, că
oricum...
D.I.: Nu, da' uite din cauza unuia ca ăla, se duce buhu' că faci și că dregi
Ulterior, efectuarii acestor controale martorul D.I. a arătat in fata instantei ca,,in timp ce îl rugam pe T. să mă lase să rezolv niște probleme personale, după ce am coborât din mașină, acesta mi-a întins o hârtie împăturită spunând „Uite că au făcut băieții cinste", dar când am intrat în clădirea Alianz, unde aveam treburi de rezolvat, am observat banii și am înlemnit. M-am întâlnit cu o colegă și ulterior am plecat să îmi iau și soția, iar banii i-am pus în mapa de serviciu în mașină. Cred. că i-am numărat acasă. Precizez că nu i- am spus soției ce s-a întâmplat, doar ulterior, când am primit citațiile de la DNA sau Parchetul Tribunalului Călărași, nu îmi mai aduc aminte, oricum înainte de audieri.Vineri nu mai era nimeni la serviciu, dar luni am făcut, o sesizare către șeful, comisariatului P.I., și i-am înmânat și banii. Mi-a primit sesizarea și banii și a spus că se va ocupa el. Știu că în după-amiaza aceleiași zile T. a venit din concediu, și a rămas la o discuție cu P.I. și cu T.V.. I-am spus lui P. că am suspiciunea că banii sunt de la cei controlați vineri.
Nu îmi explic contradicția pe care o am în raport de declarația dată la urmărirea penală referitor la discuția din acea vineri cu soția mea, dacă i-am spus de banii primiți de la T. Știu că am avut impresia unui flagrant și că m-am rățoit la ea. In momentul urmăririi penale cred că eram mult mai aproape în timp de momentul împrejurărilor despre care am relatat.
Arăt că înainte de a merge în acel control cu T. am mai mers într-o echipă de 3 cu T. și cu numitul D.A. la o firmă de transport persoane din Oltenița și am surprins o discuție între T. și administrator, când T. a spus: ”lasă-mă în pace cu astea!”, iar administratorul „hai măi, că ne cunoaștem de atâta timp”. Am avut suspiciunea unei oferiri, de bani și atunci i-am spus lui P.I. că nu mai vreau să merg în echipă cu T.I.. Fiind aproape de T. cred că acea reacție în acel moment și acea împrejurare a fost declanșată de prezența mea și a colegului D.
Arăt că nu m-am dus vineri la parchet, pentru că pur și simplu nu mi-a trecut prin cap. Nici luni nu mi-a trecut, prin cap, pentru că eu credeam că șeful va face o anchetă cu privire la o suspiciune. Eu nu am fost sigur asupra a ceea ce s-a întâmplat. Inițial am crezut că P. cu T., care au avut o relație bună, vor să mă testeze. Și trecăndu-mi mai multe variante prin minte am crezut, că cea mai bună variantă este să sesizez șeful. Acasă am numărat banii și cred că a fost o bancnotă de 200 și 3 de 100, am precizat în referat. Precizez că în referat, nu am trecut și seriile bancnotelor. In aceeași zi, cred că jurista Comisariatului a făcut un proces-verbal în care a trecut și seriile, am fost de față la întocmirea acestui proces-verbal. Banii au fost dați de P. juristei, așa cum i-am dat eu lui P.
Arăt că am acceptat să port echipament pentru înregistrări ambientale, iar la discuția, cu reprezentantul A.P. nu mi-au fost sugerate întrebările de procuror, dialogul a fost inițiativa mea și am spus la un moment dat că dacă a oferit o mită lui T. sunt eu gata să îi dau banii înapoi. Nu mi-a fost frică că aș putea fi și eu acuzat.
Cel care este coleg în echipa de control cu cel care constată contravenția se poate opune legal să contrasemneze procesul-verbal. Din punct de vedere legal există obligația discutării situației și a sancțiunii, dar în fapt foarte rar cel care contrasemnează discută cu cel care aplică, nu este de acord cu cel care aplică sancțiunea. De exemplu, A.P. dacă plătea în 48 de ore plătea 500 de lei. In opinia mea, inculpatul T. nu le preciza acest aspect celor controlați, el le spunea cuantumul maxim al amenzii și îi speria astfel. Atunci când făceam eu actul am spus aceste aspecte. Dar la A.A.P. unde întocmea T. nu am spus.
La un control prezentăm agentului tematica controlului, nu se prezintă ghidul de sancțiuni. Arăt că nu cunosc alte aspecte anterior controlului decât, cele relevate în sensul să am bănuieli că T. cere sau oferă bani. Arăt că din ce îmi aduc aminte, atât în referat cât și în declarație la Parchet, am spus de aceeași sumă de 500 de lei.
Cred că administratorul, la V., a vorbit cu T. afară cam 15-30 minute. Nu îmi aduc aminte dacă T. cir fi amenințat la telefon pe administratorul A.P. că îi trimite amenda prin poștă,,.
Martora D.L. a afirmat ca,,soțul meu este comisar la CJPC Călărași. Arăt că în acea zi la care am făcut referire la declarația dată în cursul urmăririi penale și când am spus că soțul meu era cam supărat, l-am întrebat de ce și deși prima oară nu a vrut să îmi spună, a doua oară mi-a spus că colegul lui T. i-a înmânat într-un plic, în torpedou suma de 500 de lei. Eu nu l-am văzut, dar T. s-ar fi exprimat în fața soțului meu că „ i-au cinstit băieții” referindu-se la agenții economici verificați de cei doi în acea zi. Banii au rămas în torpedou în mașina noastră nu știu ce s-a întâmplat cu ei, dar știu că soțul meu a făcut o sesizare către șeful Comisariatului, domnul P., nu cunosc evoluția sesizării.La urmărirea penală cred că mi-a scăpat mențiunea despre torpedou.
Arăt că fusesem luată de la serviciu de soț pe la ora 15.00, soțul meu avea serviciu până la ora 14.00, vinerea. Locul meu de muncă era în apropierea sediului Comisariatului. Soțul, ulterior, mi-a spus că banii au fost predați într-un plic conducerii OPC Călărași,,.
Martorul I.P. a susținut ca,,comisarul D.I. mi-a prezentat un referat și un plic cu o sumă de bani ce a afirmat că a fost primită de la comisarul Trifu Ioan, în referat a consemnat suspiciunea că acești bani au fost primiți de la agenții economici controlați de cei doi în cadrul unei echipe de control. Am anunțat șefii ierarhici și am anunțat și Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași. Regionala mi-a cerut să sesizez DGA-ul, iar cei de acolo mi-au sugerat să facem un proces-verbal după deschiderea plicului. Arăt că eu nu am deschis plicul anterior acestei sugestii, plicul a fost deschis în prezența mea și a juristei, nu știu dacă a fost de față și D.I.. Procesul-verbal cu referatul și banii au fost înaintați parchetului. Arăt că sesizări serioase cu privire la T. nu am mai primit, de exemplu D.I. mi-a spus la un moment că i s-a părut ceva și că nu mai vrea să facă parte din echipă cu D. Iși mai fac între ei sesizări neserioase și ceilalți. In aceeași zi în care am primit referatul de la D. am luat legătura cu procurorul de serviciu de la PT Călărași la sediu care mi-a spus că nefiind un flagrant să nu mă grăbesc că stabilesc ei competența. La DGA am făcut, sesizarea a doua zi după primirea referatului în urma unui mesaj primit de la Regională, mi s-a indicat și persoana cu care să iau legătura. Cam în câteva zile de la primirea referatului am redactat și sesizarea către parchetul Tribunalului.
Atunci când am vorbit cu procurorul de serviciu nu am semnat nici un act și nu s-a întocmit nici un proces-verbal al discuției mele; nici la DGA inițial când am discutat. Persoana de la DGA m-a întrebai dacă știu ce bani sunt în plic, eu am răspuns că nu știu că nu am deschis plicul,,.
Martorul I.M. a mentionat ca,,arăt că într-o anumită zi șeful instituției, domnul I.P. a venit la mine și mi-a dat un referat întocmit de domnul comisar D.I. ce avea un plic în care se vedeau niște bani și în care relata despre o presupusă luare de mită săvârșită de către inculpatul T. în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Ne-am sfătuit și am decis să anunțăm Regiunea și Autoritatea Națională trimițăndu-le copie de pe referatul scanat. Ulterior domnul I. a mers la poliție cu referatul și cu plicul și apoi și la Parchet. Arăt că nu am deschis plicul în acel moment. Dar știu că după 2 sau 3 zile s-a întors de la Parchet cu mențiunea că trebuie să facem sesizare și să scoatem suma de bani din plic urmând să facem un proces-verbal. In calitate de jurist am întocmit sesizarea către Parchet. Am întocmit procesul-verbal și am consemnat seria bancnotelor: erau 2 de 200 și una de 100 și le-am înaintat către Parchet alături de referatul făcut de comisarul D. și plicul cu bani. Ulterior au fost înaintate la Parchet și alte înscrisuri: fișa posturilor, delegațiile de control, actele întocmite. Arăt că am discutat cu domnul D. în acele împrejurări și mi-a spus că bănuia că inculpatul T. a luat mită și mi¬-a spus că s-a hotărât să facă sesizarea, pentru că anterior s-a speriat că este obiectul unui flagrant fiind blocat în circulație de niște mașini ale unor firme de pază. Mi s-a părut că e credibil, îl știu ca pe un om serios. Nu am auzit nici de T. că nu ar fi credibil și nici nu am auzit că a cerut vreodată mită. Știu că T. a fost chemai în acea zi de acasă dar nu știu ce a vorbit cu domnul I. Nu știu să fi existat conflicte în cadrul echipei de control între T. și D. Nu cunosc ca ambii să fie personalități dificile.
Arăt că nu interacționam cu cei doi la serviciu decât pe aspecte juridice, dar care nu vizau controlul în sine: dacă exista un proces-verbal contestat, un articol de lege care nu era clar. Nu mi-a povestit D. nimic despre cum a decurs controlul cu T. Revin și arăt că prima oară cand am văzut conținutul plicului a fost când I.P. l-a deschis în fața mea și când mi-a relatat despre el că l-a primit de la D. Atunci am văzut că sunt 500 de lei (două de 200 și una de 100). Atunci nu am luat seriile și l-a lipit la loc. Știu că atunci a plecat cu el I. și la Poliție.
Cred că comisarul șef I. mi-a spus că de fapt pretinsa mită la T. ar fi de 1000 de lei și că în plic ar fi jumătate. Când am făcut procesul-verbal cu consemnarea seriilor bancnotelor a fost de față și D.I. In zilele următoare primirii referatului de I., T. mi-a spus că nu este adevărat și că este o înscenare ce face D. existând sistem de supraveghere video acolo unde s-au despărțit, în fața unei firme de asigurări, Allianz Țiricic. In prima zi în care a fost prezentat lui I. de către D. referatul, nu a fost întocmit nici un proces-verbal,,.
Analizând probatoriul administrat, instanta a constatat că acesta conține elemente ce nu pot fi logic explicate de inculpatul T.I., referitor la controalele efectuate la V. S.R.L. si U.T.A.D. PFA, legate de imprejurări identic invocate de martori, de natură a releva nesinceritatea inculpatului T.I., și incercarea acestuia de a acredita o teză probatorie nereală, in scopul exonerării de răspundere penală.
Chiar daca martorul D.I. nu a,,surprins,, in mod obiectiv, o activitate infractionala aferenta infractiunii de luare de mita, acesta confirma ca,,colegul meu, inculpatul T.I., a ieșit afară cu administratorul și l-am auzit că îi spunea că dacă acele anvelope erau expuse în raft și nu aveau preț, amenda este de 10.000 RON. Administratorul, speriat, a venit la mine, m-a întrebat ce scriu, i-am spus să stea liniștit că nu o să îi dau amendă ci un avertisment…,, si ca,, am auzit o discuție între inculpatul T. și administrator, T. susținând că neacordând garanții la cei care cumpărau anvelope, trebuia aplicată amendă de 5000 Ron. Eu aveam o altă interpretare a legii decât inculpatul T. la acest mod de vânzare a anvelopelor și de acordare a garanției. Nu am intervenit în discuție, pentru că oricum aplicam avertisment…,,.Toate aceste mentiuni se coroboreaza cu sustinerile martorilor P.F. si U.A.D.
Modul de operare al inculpatului T.I., in aceste doua controale, este identic-intrare in incinta unitatii intr-o modalitate de natura sa creeze agentilor economici controlati un sentiment de temere, insotit sau nu de anumite expresii, urmate de vehicularea repetata a cuantumului maxim al amenzii prevazute de legislatie pentru anumite nereguli constatate, astfel incat in perceptia agentului controlat sa se imprime teama, pentru ca ulterior sa se vehiculeze o metoda mai simpla de evitare.
Atmosfera creata si gesturile schitate de inculpatul T.I., au,,fortat,, martorii P.F. si U.A.D. sa inmaneze 200, respectiv 100 lei, inculpatului T.I., in momente in care celalalt coleg de echipa-martorul D.I.-scria procesul-verbal sau era in masina, neobservand in,,timp real,, momentul luarii banilor.
Sustinerile martorilor P.F. si U.A.D. sunt confirmate de procesele-verbale de redare a convorbirilor interceptate.
Astfel,
P.F.: Neața!
T.I.: Să trăiți!
P.F.: Am venit să discutăm o problemă, ieri am primit asta de la DGA! M-ați reclamat ce mi-ați făcut? Că v-am dat bani că...?! (s.n.)
T.I.: Cum?
P.F.: Am primit asta de la DGA, de la anticorupție. (neinteligibil) de la OPC, a venit ieri, ce mi-a făcut?! (neinteligibil) că nu m-a bătut!
T.I.: Nu de la OPC. Nu nu nu, nu noi.
P.F.: Spuneți dacă....
T.I.: Serios dacă am făcut (neinteligibil).
P.F.: E din cauza la ăia două sute de lei care vi i-am dat?!
T.I.: Nuuu, nuuu...
P.F.: Nu i-ați dat și lu dânsu' din ei, ce-ați făcut?
T.I.: Nu știu domnule....
P.F.: A venit....sunt citat astăzi la... la Direcția Anticorupție...m-ați reclamat, ce mi-ați făcut? Eu v-am dat două sute...
T.I.: Nu te-a reclamat nimeni!
P.F.: Eu v-am dat două sute de lei atunci... că nuu... mai scăpăm de dumneata! (s.n.)
T.I.: Omu' meu, haideți să fim serioși...io...(neinteligibil)
P.F.: Păi da...și io...io ce le spun acum acolo?
T.I.: Păi...dvs. tre' să spuneți adevăru'! Io știu ce...
P.F.:...eu v-am dat două sute de lei...
T.I.: Nu știu...(neinteligibil) nimic.
P.F.: Nu știu...v-ați certat pă ei, nu i-ați împărțit amândoi? Nu știu ce-ați făcut că...păi dumneata știi ce mi-a făcut?! Io n-am dormit toată noaptea!
T.I.: Deci io v-am spus, nu v-a reclamat nimeni cu nimic! (s.n.)
P.F.: Păi și atunci... de unde a venit la mine?
T.I.:... deci...înc-odată... deci...
P.F.: De unde... Anticorupția de unde știe de treaba asta?
T.I.:... deci parchetu'...
D.I.: Că i-am spus: „Nu știu domnule nimic!" „Lasă că vezi tu mâine", zice. „ Vezi tu mâine, știi toate alea da... Spui tu la noi când vii!"
T.I.: (neinteligibil)
P.F.: Da. V-ați certat pe bani, de m-ați reclamat?!
D.I.: Domnule, io când am făcut actu' ăla...
P.F.: Da...
D.I.:... că erai speriat...ai zis „Domnule,ce face?"...
P.F.:...Păi normal, dacă dânsu' mă tot amenința?!
D.I.: Eu ce ți-am zis? „ Stai liniștit că n-ai nici o problemă!"
P.F.: Da...da uite...
D.I.: Și actu' când ți l-am făcut, ți-am...am stat acolo, ți l-am scris...
P.F.: (neinteligibil) Dumneata ai fost corect, ai...nu mi-ai făcut da...dânsu' tot m-amenința! Că aia, că aia...I-am...i-am dat bani, i-am dat o sută de lei, pe ormă a zis, zice: „Nu, mai dă-mi o sută!" Așa mi-a făcut!
D.I.: Păi și de ce i-ai dat că ți-am spus că n-ai nici o problemă?!
P.F.: Păi dacă nu scăpăm de el?! (s.n.)
T.I.: (neinteligibil) puteți să spuneți orice!
P.F.: Să spună, i-am dat o sută și pe ormă...zice: „Nu, și mai dă o sută că să-ți dea și dumitale!" Dacă nu ți-a dat și dumitale io nu știu, e problema dvs. ce-ati făcut...
D.I.: E treaba dvs. dacă i-ați dat, de ce i-ați dat. Că nu aveați nici un motiv să-i dati!
D.I.: Nu știu atunci, i-ați dat ceva? L-ați cinstit?
U.A.D.: Da, i-am dat un milion, dacă nu mă înșel.
D.I.: Nu, că, nu mi-a zis nimica nesimțitu' și...
U.A.D.: Un milion! Am dat sigur.
D.I.: Aha... Că... Nu știu, a comentat unii pân oraș că...am fost p-aicea pân Oltenița și... v-am (neinteligibil) pă toți.
U.A.D.: Da? Și ce? A fost ceva... dă rău? A fost bine din toate punctele de vedere. Și la dumneavoastră și la mine. (s.n.)
D.I.: (neinteligibil) punctu' meu de vedere (neinteligibil) și n-aveați nicio treabă dumneavoastră atunci. Și d-aia mă enervează că...
U.A.D.: Aa, colegul’!
D.I.: Păi el! Nu știu...
U.A.D.: Da, i-am dat un milion! Păi n-am venit la mașină atunci?! Am încercat la mașină?!
D.I.: Am văzut c-ați trecut pe partea lui, acolo. (s.n.)
U.A.D.: Ei da! Io nu știam, că dreapta-stânga, numai conta. M-am dus și io la o ușă. N-a fost cu intenție!
D.I.: Că actu', actu' io l-am făcut aici. Și oricum n-aveați pă ce să... deci nu stăteați rău cu...
U.A.D.: Știu, da! Eh să fie bine, și altă dată poate stăteam rău nu? (s.n.)
D.I.: Deah!
U.A.D.: Ce contează? Stăteam, nu stăteam..
D.I.: Îhîm!
U.A.D.:.. Trăim în România! Ce să facem?
D.I.: (neinteligibil) ăla-i un nesimțit (neinteligibil). Când l-am auzit atunci că-ncepuse cu 5000 dă lei...
(…)
D.I.: Că s-a dus și... tot (neinteligibil) freca la cap că a venit cu legea, cu garanțiile atunci, că e.. 5000 lei amendă. "Bă, du-te d-aici". Da'el așa face la toți.
Din conținutul discuțiilor purtate în mediul ambiental rezultă fără dubiu faptul că inculpatul T.I. a evitat să recunoască, în prezența martorului D.I., pretinderea și primirea sumei de bani de la administratorul firmei, având însă o atitudine oscilantă, nesigură evidențiată de folosirea sintagmelor „Nu știu domnule...”, „Nu te-a reclamat nimeni!”. Reținerea sa în ceea ce îl privește pe colegul său era motivată de împrejurarea că avea cunoștință că D.I. a fost cel care a sesizat faptele de corupție săvârșite de inculpat și, în mod evident, nu dorea să afirme, în mod real, cum s-a derulat activitatea de control la operatorul economic.
Declarațiile date în cursul urmăririi penale de P.F. și D.I. se coroborează cu conținutul convorbirilor purtate în mediul ambiental, dovedind astfel activitatea infracțională desfășurată de inculpatul T.I., care a negat comiterea faptei.
Totodata, a constatat instanța că relatările martorului U.A.D. și ale martorului D.I. se coroborează, atât între ele, cât și cu discuția purtată în mediul ambiental dintre cei doi în data de 17 noiembrie 2015, în timp ce declarațiile inculpatului T.I. nu au vreo susținere în probatoriul administrat.
In ceea ce priveste momentul sesizarii faptelor de coruptie, exista o serie de neconcordante intre declaratiile martorilor D.I. si D.L., generate de perioada de timp trecuta, dar in opinia instantei sunt neesentiale.
Faptul ca in plic/hartia impaturita se afla o suma mai mare decat cea luata de către inculpatul T.I. (500 lei) nu afecteaza probatoriul mentionat. Nu exista un element de dubiu referitor la evaluarea instantei.
Prin prisma elementelor de mai sus, rezultă dincolo de orice indoială rezonabilă nesinceritatea inculpatului T.I. sub aspectul situatiei de fapt prezentate organelor judiciare, cu privire la controalele efectuate la V. S.R.L. si U.T.A.D. PFA.
Evaluand probatoriul administrat conform art.103 Cpp, tribunalul a reținut ca nu exista dincolo de orice indoiala rezonabila convingerea ca in cadrul controlului efectuat la punctul de lucru al A.A.P. SRL, inculpatul T.I. a actionat in acelasi mod, primind de la inculpatul D.M.M., suma de 500 lei.
Probatoriul nu releva o conduita a inculpatului T.I., asemanatoare cu cea constatata la V. S.R.L. si U.T.A.D. PFA, iar martorul A.L.F. nu confirma afirmatiile martorului S.I.S..
In plus, procesele-verbale de redare a convorbirilor interceptate, arata ca inculpatul D.M.M., neaga in mod hotarat, existenta unei astfel de remiteri, desi este intrebat in mod extrem de insistent de martorul D.I..
Astfel,
D.I.: Când am fost îî…
D.M.M.: (i se adresează lui D.I. cu voce joasă): Știu, a venit colegu’, a vorbit cu mine. Atunci.
D.I.: A venit a doua zi?
D.M.M.: Da. Băiatu’ ăla cu … (s.n.)
D.I.: T., nu?
D.M.M.: Aaa, cu mașina aia neagră. (s.n.)
D.I.: Îhî.
D.M.M.: Da, da’ n-a venit nimeni!
D.I.: N-a venit?
D.M.M.: N-a trecut nimeni p-aici. Da’ ce s-a întâmplat?
D.I.: S-a auzit că… s-au dat niște bani … și …
D.M.M.: Din partea noastră nicio …mișcare …neinteligibil… eram nebuni? Nu, n-a fost nimic.
D.I.: Păi n-a mai venit decât el atunci, î? Cine-a venit, colegu’ ăla al meu?
D.M.M.: El. Cu mașina aia neagră.. Mi-a spus ca să …
D.I.: Îhî.
D.M.M.: Să nu zic la nimeni. (s.n.)
D.I.: Păi da …neinteligibil…
D.M.M.: M-a rugat ce-a vorbit cu dumneavoastră. M-a rugat ce i-ați spus dumneavoastră.
D.I.: Ce?
D.M.M.: Că ce s-a întâmplat aici când … (s.n.)
D.I.: Păi asta e… deci io atunci nu știu decât când te-ai dus cu el la… baie, la WC…acolo.
D.M.M.: Îîî…
D.I.: Că i-oi… că i-oi fi dat ceva!
D.M.M.: N-am dat la nimeni, ce …
D.I.: Treaba lui.
D.M.M.: Nu s-a dat nimeni, la nimeni nimic și totu’ a fost …cum trebuie.
D.I.: Păi tocmai asta e, să … deci mie nu mi-a zis, că io n-am mai vorbit cu el. Înțelegi?
D.M.M.: Da’ nu colegu’ cu care ați fost.
D.I.: Da’ care? Nu T.I.? Nu ăsta cu care-am venit în…
D.M.M.: Nu.
D.I.: Când am făcut actu’? Da’ cine?
D.M.M.: Nu, nu, nu. Altul, un coleg de-al dumneavoastră de-aici din OLTENIȚA, mi se pare.
D.I.: Ooo! Io am crezut că a venit el.
D.M.M.: Nu, nu, nu. Da’ n-a mai venit nimeni de-atunci, asta a fost. Nu mai m-a întrebat nimeni, nimic. (s.n.)
D.I.: Io știu că atunci s-a ciondănit el la telefon cu șefu’ vostru…
D.M.M.: Îhâm.
D.I.: Și … era pus pă rele, așa.
D.M.M.: Nu, nu, nu. Nu s-a întâmplat nimic.
D.I.: Și dup-aia, că io i-am zis „adu-i registru’ și…”
D.M.M.: Îhî.
D.I.: Să-ți dea o invitație, dup-aia s-a răzgândit.
D.M.M.: Nu s-a-ntâmplat nimic.
D.I.: Îhî.
D.M.M.: Dumneavoastră ce faceți?
D.I.: Păi nu știu, asta vroiam să … că …mie nu mi-a zis T. nimic…
D.M.M.: Îhî.
D.I.: Și pân oraș s-a auzit. Că s-au dat niște bani. Și io..
D.M.M.: Nu, dom’ne, nu.
D.I.: Io nici n-am văzut, decât …atunci că …
D.M.M.: Nu, dom’ne, nu s-a-ntâmplat nimic, ce naiba.
D.I.: A zis el că se duce la baie și … după aia a ieșit imediat.
D.M.M.: Nu s-a-ntâmplat, dom’ne, nimic.
D.I.: D-aia vreau să … să știu, că …
D.M.M.: Nu s-a-ntâmplat, dom’ne, nimic, ce naiba!
D.I.: Mda… dacă e, io nu știu, nu vreau să fiu băgat în ciorba asta.
D.M.M.: Nu, dom’ne, nu, n-aveți nicio treabă. Da’ nu s-a-ntâmplat nimic, ce să se-ntâmple!
D.I.: Păi nu știu, dacă i-ați dat ceva, io vă dau banii înapoi și ……neinteligibil…
D.M.M.: Ce bani să ne dați înapoi?
D.I.: … Dacă i-ați dat atunci.
D.M.M.: Da’ n-am dat la nimeni nimic, ce să se-ntâmple?
D.I.: Bun, bine, asta e …io nu, nu vreau să intru în rahat, da?
D.M.M.:: N-o să aibă nimeni belele.
D.I.: Bine…
D.M.M.: Toată lumea e…
D.I.: Bine…
In acest sens, instanta a constatat existenta unui dubiu nerezonabil in ceea ce priveste acuzatiile referitoare la inculpatii T.I. si D.M.M., raportat la controlul efectuat la punctul de lucru al A.A.P. SRL
Analizand probatoriul, tribunalul a ajuns, in acest plan, la indoiala in ceea ce priveste vinovatia inculpatilor, ce nu poate fi inlaturata doar de declaratia martorului S.I.S. De altfel, declaratia acestuia in cursul cercetarii judecatoresti, a fost diferita de cea data in cursul urmaririi penale, martorul afirmand ca,, presupunerea mea a fost că s-a dus să ia niște bani, dar nu știu în ce scop… nu l-am văzut pe D.M. dând bani echipei de control, am presupus că a luat niște bani din,,camera soluțiilor”…nu am auzit din cadrul, echipei, ca cineva să ceară bani,,.
Sustinerile parchetului sub acest aspect sunt nefondate.
Fapta inculpatului T.I., comisar în cadrul Oficiului Județean pentru Protecția Consumatorilor Călărași, care în data de 5 iunie 2015, în timp ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a efectuat controale tematice împreună cu martorul D.I., comisar în cadrul aceleiași structuri, la operatori economici care își desfășoară activitățile pe raza municipiului Oltenița, ocazii cu care a pretins și a primit 200 lei de la P.F., administrator al V. S.R.L., pentru a nu îi aplica sancțiunea contravențională a amenzii, ci avertisment, în raport de neregulile constatate și a primit 100 lei de la U.A.D., reprezentant al U.T.A.D. P.F.A., după finalizarea controlului, ca semn de recunoștință pentru sancționarea cu avertisment și nu cu amendă a operatorului economic, în raport de neregulile constatate, întruneste elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.289 alin.1 Cp raportat la art.6 si 7 alin.1 lit.c din Legea nr.78/2000, cu aplic. art.35 alin.1 Cp (2 acte materiale).
Instanta a constatat insa imprejurarile in care inculpatul a savarsit fapta-suma remisa fiind de 300 lei si conduita,,proactiva,, a agentilor economici controlati -diminueaza periculozitatea infractorului, urmand sa faca aplicarea art.75 alin.2 lit.b Cp si art.76 alin.1 Cp.
Elementul material al laturii obiective a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului s-a realizat prin pretindere si primire de bani in cadrul controlului, pentru a nu aplica sancțiunea contravențională a amenzii, ci avertisment, în raport de neregulile constatate sau ca semn de recunoștință pentru sancționarea cu avertisment și nu cu amendă a operatorului economic, în raport de neregulile constatate.
Urmarea imediată este reprezentată de atingerea adusă relatiilor sociale ce protejeaza increderea in institutiile publice.
În ceea ce privește latura subiectivă, inculpatul a acționat cu intenție directă calificată prin scopul urmărit, aspect care rezultă din probele administrate privind modalitatea în care a acționat inculpatul in atingerea scopului infractional.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului pentru infracțiunea reținuta în sarcina sa, instanța a avut în vedere criteriile prev. de art. 46 Cp si 74 Cp, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul de incriminare redus potrivit art.76 Cp, contributia avuta la savarsirea infractiunii, starea de pericol creata, natura si gravitatea rezultatului produs, conduita sincera partial, precum și din datele ce caracterizează persoana acestuia, reținând în acest sens că acesta este o persoana cu un grad de educatie superior, si nu are antecedente penale.
Astfel, in raport de contributia avuta la savarsirea infractiunii, starea de pericol creata, natura si gravitatea rezultatului produs, conduita finala, tribunalul a apreciat ca se impune interzicerea exercițiul drepturilor susmentionate, pe o perioada proportionala cu necesitatea data de imprejurarile cauzei si persoana infractorului.
Tribunalul a apreciat că în raport de jurisprudența CEDO nu se impune și interzicerea celorlalte drepturi prev. de art.66 Cp.
Raportat la cele retinute mai sus si la circumstantele savarsirii faptelor, instanta a apreciat ca suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei ca modalitate de individualizare, este de natura a indeplini scopul pedepsei-sanctiune penala, in conformitate cu criteriile prev.de art.91 CP.
În baza art. 91 Cp a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 3 ani închisoare, pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, calculat de la data rămânerii definitive a sentinței.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție și inculpatul T.I.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție a criticat hotărârea primei instanțe pentru greșita achitare a inculpatului D.M.M.și pentru greșita reținere pentru inculpatul T.I. a circumstanței atenuante prevăzută de art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal, solicitând condamnarea inculpatului D.M.M. și majorarea pedepsei principale aplicate inculpatului T.I.
Cu ocazia dezbaterilor,procurorul de ședință a criticat nereținerea celui de al treilea act material în ceea ce îl privește pe inculpatul T.I.
Inculpatul T.I. a solicitat, în principal, achitarea sa, în temeiul art. 16 alin. 1 lit.a Cod procedură penală, în ceea ce privește infracțiunea de luare de mită în formă continuată reținută,întrucât aceasta nu există, iar, în subsidiar, achitarea sa, în temeiul art. 16 alin.1 lit. c Cod procedură penală în ceea ce privește infracțiunea de luare de mită în formă continuată,întrucât nu există probe că aceasta a fost săvârșită de inculpat,arătând,în esență,că instanța de fond a efectuat o motivare defectuoasă, insuficientă, în sensul că nu a precizat care sunt probele ce susțin condamnarea,că există foarte multe contradicții între declarațiile martorilor și că nu este îndeplinit conținutul constitutiv al infracțiunii de luare de mită, ne fiind probată din punct de vedere material și că probele administrate în cauză nu relevă vinovăția sa.
Argumentele invocate pe larg în susținerea căilor de atac exercitate sunt menționate în încheierea de consemnare a dezbaterilor din data de 28.02.2019 și în motivele scrise depuse la dosarul cauzei.
În fața Curții au fost audiați martorii D.I., S.I.S., C.N., și A.L.F., precum și inculpatul T.I.
Analizând actele și lucrările dosarului și sentința penală apelată, în conformitate cu dispozițiile art. 408 și urm. Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
I.Cu privire la soluția de achitare a inculpatului D.M.M.:
Contrar susținerilor din apelul declarat de procuror,Curtea constată că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art.16 alin.1 lit.c Cod procedură penală cu privire la infracțiunea de dare de mită,prevăzută de art.290 alin.1 Cod penal rap. la art.6 din Legea nr.78/2000,pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D.M.M..
Soluția de achitare a intimatului inculpat D.M.M.,adoptată de instanța de fond,este corectă,întrucât din probele administrate nu rezultă,în opinia Curții,cu certitudine comiterea infracțiunii susmenționate deduse judecății.
Potrivit art. 4 alin.2 Cod procedură penală după administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului.
În literatura de specialitate și în practica judiciară s-a arătat că dispozițiile art. 4 alin. 2 Cod procedură penală consacră în mod explicit obligația organelor judiciare de a interpreta orice situație îndoielnică în favoarea inculpatului.
De asemenea,conform art.103 alin.2 teza a-II-a Cod procedură penală condamnarea se dispune doar atunci când instanța are convingerea că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Prin urmare,din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că pentru a dispune condamnarea inculpatului trebuie să existe probe care să dovedească cu certitudine că acesta a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată.
Dacă există un anumit dubiu, acesta trebuie să se păstreze în limite rezonabile.
În caz contrar, dacă dubiul depășește limitele rezonabile, nu se poate adopta o soluție de condamnare a inculpatului.
Judecătorul, în hotărârea de condamnare pe care o pronunță, nu trebuie să se întemeieze pe probabilități, ci pe o certitudine formată pe bază de probe neîndoielnice decisive, complete, în măsură să reflecte realitatea obiectivă, respectiv fapta supusă judecății.
Judecătorul trebuie convins dincolo de orice dubiu rezonabil că inculpatul a săvârșit faptele deduse judecății.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că probele administrate în prezenta cauză nu sunt în măsură să răstoarne prezumția de vinovăție, să conducă la concluzia fermă că inculpatul D.M.M. a săvârșit fapta de dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.
Curtea are în vedere în sensul celor arătate că inculpatul T.I. a negat primirea vreunei sume de bani de la inculpatul D.M.M.,care, la rândul său, constant, nu a recunoscut că ar fi dat vreo sumă de bani inculpatului T.I. cu ocazia controlului din data de 05.06.2015.
Este adevărat că martorul S.I.S.,în faza de urmărire penală, angajat în cadrul SC A.A.P. SRL, a declarat că la data de 05.06.2015, inculpații T.I. și D.I. au efectuat un control la societate, că l-a văzut pe D.M.M. când a deschis încăperea în care se aflau banii încasați în ziua respectivă spunându-i „în caz că dacă oamenii din față cer ceva să mă duc la ei să le dau”; că,după plecarea celor două persoane venite în control, inculpatul D.M.M. i-a spus „gata s-a rezolvat” dându-și seama că acesta a dat suma de bani pe care o luase din biroul celor doi bărbați veniți în control, că a auzit când D.M.M. i-a spus patronului că cel două persoane venite în control voiau să amendeze societatea, dar le-a dat suma de 500 lei și s-a rezolvat și că ulterior D.M.M. i-a spus că le-a dat persoanelor venite în control în data de 05.06.2015 o sumă de bani, fără a-i preciza cuantumul, spunându-i „de ce crezi că s-a rezolvat”, menționând că atâta timp cât a fost prezent nu au fost cerute sume de bani de persanele respective și nici nu a văzut dacă au fost remise sume de bani persoanelor venite în control.
De asemenea,în cursul cercetării judecătorești, martorul S.I.S. a precizat că inculpatul D.M.M. a luat cheia de la camera în care se țineau banii proveniți din încasările de la sfârșitul zilei, că presupunerea sa a fost că intimatul inculpat s-a dus să ia niște bani, dar nu i-a spus în ce scop, că nu mai știe sigur dacă inculpatul D.M.M. i-a spus că firma nu a primit amendă pentru că ar fi dat el niște bani.
Martorul A.L.F., administratorul SC A.A.P. SRL nu a confirmat aspectele menționate de martorul S.L.F., precizând că nu i-a spus nimeni că la acest control a fost dată o sumă de bani pentru a evita o amendă,menționând,în fața instanței de fond,că nu își amintește să fi vorbit cu D.M.M. în sensul că acesta să îi fi spus că a dat celor din echipa de control suma de 500 lei și să fi afirmat că bine că s-a rezolvat, pentru că nu i-a dat.
În contextul celor arătate, Curtea constată că declarațiile martorului S.I.S. sunt singulare și nu se coroborează cu nici-un alt mijloc de probă din care să rezulte că, la data de 05.06.2015,inculpatul D.M.M. a dat,iar inculpatul T.I. a luat, cu titlu de mită, suma de 500 lei,în împrejurările reținute în actul de sesizare a instanței, materialul probator din prezenta cauză, anterior menționat, ne fiind în măsură să dovedească cu certitudine săvârșirea de către inculpații D.M.M. și T.I. a acestei fapte deduse judecății.
Curtea nu-și poate forma convingerea care să se constituie într-o certitudine și, pe cale de consecință, trebuie să concluzioneze în sensul că nu există probe certe că inculpații D.M.M. și T.I. au comis fapta din data de 05.06.2016,reținută în sarcina acestora prin actul de sesizare a instanței.
II. Cu privire la soluția de condamnare a inculpatului T.I.
Curtea constată că soluția criticată este legală și temeinică, nefiind incident nici unul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 16 lit. a-d Cod procedură penală în care se pronunță achitarea inculpatului.
Curtea apreciază, contrar argumentelor și susținerilor apelantului intimat inculpat T.I., că instanța de fond, printr-o apreciere și interpretare obiectivă a întregului material probator administrat, a stabilit corect situația de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpatului T.I., hotărârea atacată fiind corespunzător motivată în fapt și în drept.
Instanța de fond a realizat o analiză a materialului probator administrat în cauză, material probator amplu redat în sentința penală apelată care, în opinia Curții, este în măsură să justifice și să susțină soluția de condamnare a apelantului intimat inculpat.
Deși inculpatul T.I. nu a recunoscut comiterea faptelor reținute în sarcina sa, în opinia Curții, din probele administrate rezultă, fără dubiu că apelantul intimat inculpat,la data de 05.06.2015, în calitate de comisar în cadrul Oficiului Județean pentru Protecția Consumatorilor Călărași, în timp ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cu ocazia efectuării unor controale tematice împreună cu martorul D.I., comisar în cadrul aceleiași structuri, la operatori economici care își desfășoară activitățile pe raza municipiului Oltenița, a pretins și a primit 200 lei de la P.F., administrator al S.C. V. S.R.L., pentru a nu îi aplica sancțiunea contravențională a amenzii, ci avertisment, în raport de neregulile constatate și a primit 100 lei de la U.A.D., reprezentant al U.T.A.D. P.F.A., după finalizarea controlului, ca semn de recunoștință pentru sancționarea cu avertisment și nu cu amendă a operatorului economic, în raport de neregulile constatate, fiind pe deplin întrunite elementele constitutive ale infracțiunii luare de mită prevăzută de art.289 alin.1 Cod penal raportat la art.6 si 7 alin.1 lit.c din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal(2 acte materiale), atât sub aspectul laturii obiective, cât și al laturii subiective.
Curtea nu va mai proceda la reluarea in extenso a acestor probe, ci va releva aspectele esențiale care, în opinia Curții, dovedesc cu certitudine comiterea de către apelantul intimat inculpat a infracțiunii de luare de mită susmenționate,deduse judecății.
Analizând dosarul cauzei, Curtea, contrar celor susținute de inculpat, nu a identificat nici un aspect de nelegalitate,nefiind incidente dispozițiile art.103 alin.3 Cod procedură penală.
Curtea are în vedere, în esență, în sensul celor arătate, procedând la propria analiză a materialului probator existent la dosarul cauzei, declarațiile martorilor D.I., P.F. și U.A.D.
Astfel, din declarațiile martorului D.I., audiat atât în faza de urmărire penală, în fața instanței de fond, cât și a instanței de apel, rezultă că, la data de 05.06.2015, după ce împreună cu T.I., în calitate de comisari în cadrul Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorului Călărași, au efectuat controale tematice la SC A.A.P. SRL, SC V. SRL și U.T.A.D. PFA, inculpatul T.I. i-a înmânat o hârtie împachetată, spunându-i că au făcut băieții cinste, că a desfăcut acea hârtie constatând că în interior se afla suma de 500 lei și că, având suspiciunea că acei bani provin de la agenții economici controlați, a doua zi i-a raportat șefului său suspiciunea sa,respectiv că în timpul controlului efectuat la mai mulți agenți economici colegul său T.I. a pretins și a primit sume de bani cu titlu de mită de la aceștia, din care i-a înmânat jumătate, întocmind în acest sens un referat la care a atașat suma de bani respectivă.
De asemenea, din autodenunțul și declarațiile martorului P.F., administrator al SC V. SRL, reiese că, la data de 05.06.2015, i-a dat inculpatului T.I., comisar în cadrul OPC Călărași și care împreună cu D.I. efectuau un control la punctul de lucru al SC V. SRL, suma de 200 lei, urmare amenințărilor acestui că-i va da o amendă mare, datorită neregulilor constatate și a solicitărilor non verbale ale acestuia.
Martorul P.F. a precizat în fața instanței de fond că,de la început comportamentul inculpatului T.I. a fost în sensul de a-i cere indirect foloase necuvenite, că acesta i-a spus că îi va aplica o amendă în cuantum mare, ceva în jurul sumei de 10.000 lei, că în timp ce colegul inculpatului scria procesul verbal i-a dat inculpatului T.I. suma de 200 lei, că inculpatul l-a amenințat de mai multe ori cu sancțiunea amenzii, dându-i acești bani că să scape de el, fiindu-i frică întrucât era o sumă mare de bani, că inculpatul i-a făcut semn din deget și a înțeles că mai vrea bani pentru că sunt doi și i-a mai dat două bancnote de 50 lei.
Totodată, din declarațiile martorului U.A.D., date atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul cercetării judecătorești, rezultă că la data de 05.06.2015 aflându-se la punctul de lucru al societății, inculpatul T.I. și martorul D.I., comisari în cadrul Comisariatului Județean pentru Protecția consumatorului Călărași au desfășurat o acțiune de control, că de la începutul controlului, prin vehicularea cuantumului amenzii de 5.000 – 10.000 lei de care era pasibil de inculpatul T.I. și-a dar seama că acesta a urmărit obținerea unei sume de bani drept mită, că după efectuarea controlului și întocmirea procesului verbal, la plecare, în timp ce inculpatul T.I. se afla la volanul mașinii, a mers cu o bancnotă de 100 lei în mâna dreaptă lângă aceasta, inculpatul T.I. a văzut bancnota în mâna sa și a luat-o.
În cursul cercetării judecătorești, martorul U.A.D. a declarat că inculpatul T.I. nu i-a cerut direct foloase necuvenite în timpul controlului, dar a avut o atitudine prin care în mod indirect dorea astfel de foloase, că a discutat numai cu inculpatul T.I.,care a avut un comportament agasant în sensul că invoca posibilitatea unei sancțiuni,constând în amendă în cuantum mare între 5.000 lei și 10.000 lei, că s-a simțit speriat, că atunci când i-a condus la mașină, a luat o bancnotă de 100 lei pe care inculpatul T.I. a luat-o din mâna sa, că în momentul în care a primit avertisment i s-a întărit convingerea că inculpatul dorea să primească foloase necuvenite și că acest comportament al inculpatului ținea de o strategie.
În opina Curții, declarațiile martorilor D.I., P.F. și U.A.D. se coroborează cu înscrisurile existente în dosarul cauzei,respectiv sesizarea Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, procesul verbal de deschidere a plicului atașat referatului întocmit de martorul D.I. și identificarea bancnotelor ce compun suma de 500 lei, procesele verbale de întocmire a contravențiilor la PFA U.T.A.D. DORU, SC V. SRL, fișa postului inculpatului, referatul întocmit de martorul D.I. și procesele verbale de redare a convorbirilor ambientale.
Curtea apreciază că probele administrate în cauză, anterior menționate, dovedesc, fără dubiu, că inculpatul T.I. a săvârșit infracțiunea de luare mită reținută în sarcina sa de prima instanță,în modalitatea reținută și descrisă în hotărârea atacată, soluția de condamnare, adoptată de instanța de fond și criticată prin calea de atac exercitată, fiind pe deplin justificată.
În ceea ce privește pedeapsa principală aplicată inculpatului T.I., Curtea constată că sunt nefondate criticile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -.Direcția Națională Anticorupție.
Potrivit Codului penal,aplicarea dispozițiilor art. 75 alin.2 că nu este obligatorie pentru instanța de judecată,însă în procesul complex al individualizării pedepsei, instanța de judecată este singura în măsură să stabilească dacă o anumită împrejurare merită să fie calificată ca atare, pe baza cunoașterii influenței concrete pe care o împrejurare sau alta o are asupra gravității faptei și pericolului social al infractorului,conform cu adevărul și potrivit intimei sale convingeri.
În prezenta cauză,Curtea apreciază că pedeapsa principală a fost just individualizată de prima instanță,atât sub aspectul cuantumului,cât și a modalității de executare.
Potrivit art. 74 alin.1 Cod penal stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:
a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;
b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;
c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;
d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;
e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;
f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal;
g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Pedeapsa este o măsură de constrângere cu caracter strict personal și se aplică persoanei infractorului cu scopul de a împiedica comiterea de noi infracțiuni din partea acestuia, persoana infractorului fiind aceea asupra căruia trebuie să acționeze pedeapsa prin funcțiile sale.
Aptitudinea funcțională a pedepsei depinde de măsura în care aceasta corespunde persoanei infractorului, la stabilirea ei trebuind să se ținea seama de periculozitatea socială a acestuia, exprimat de gradul de înapoiere a conștiinței sale, de măsura în care sunt înrădăcinate în conștiința sa mentalitatea și deprinderile antisociale și deci de probabilitatea că în viitor el să săvârșească fapte socialmente periculoase, de trăsăturile specifice de temperament și de caracter ale infractorului, care determină un anumit mod de a reacționa sub influența pedepsei,iar o pedeapsă necorespunzătoare acestor particularități ale persoanei infractorului pierde din aptitudinea ei funcțională, putând duce la rezultate contrare celor urmărite prin aplicarea și executarea ei.
În prezenta cauză, Curtea apreciază că instanța de fond, aplicând inculpatului T.I. o pedeapsă de 3 ani închisoare în condițiile art.91 și urm. Cod penal, a realizat o justă individualizare a sancțiunii, în raport cu gravitatea în concret a faptei comise și periculozitatea autorului acesteia, ambele în suficientă măsură relevate de probele dosarului.
Curtea are în vedere în acest sens,fără a ignora natura faptei comise,calitatea inculpatului și atitudinea nesinceră a acestuia, gravitatea în concret a acestei fapte,precum și sumele de bani modice pretinse și primite cu titlul de mită.
De asemenea, Curtea ține cont și de datele ce caracterizează favorabil persoana inculpatului T.I. care este la prima încălcare a legii penale, a avut o conduită procesuală corectă,prezentându-se constant în fața instanței de judecată,are studii superioare,este căsătorit.
Curtea apreciază că nu se impune dozarea reacțiunii represive,că pedeapsa stabilită de instanța de fond exprimă gradul de pericol social concret pe care îl reprezintă fapta săvârșită și asigură o justă sancționare a acesteia și o eficientă folosire a sancțiunii aplicate.
Curtea constată că în mod greșit instanța a impus inculpatului obligația prevăzută de art.93 alin.2 lit.d Cod penal.
Obligațiile pe care instanța le impune inculpatului în situația în care se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, în condițiile art.91 și urm. Cod penal, sunt de natură a individualiza și personaliza activitățile pe care trebuie să le desfășoare inculpatul, în vederea resocializării acestuia.
Prin aplicarea dispozițiilor art.93 alin.1 lit.d Cod penal,practic,se interzice dreptul la liberă circulație a cetățenilor români în afara teritoriului țării,pe o durată determinată,aceștia neputând părăsi teritoriul României fără acordul instanței de judecată.
În opinia Curții,stabilirea acestei obligații în sarcina unui inculpat se dispune numai în cazul existenței unei situații de natură să o justifice,în raport atât cu infracțiunea comisă,pentru care s-a dispus trimiterea în judecată,cât și cu modalitatea concretă în care infracțiunea respectivă a fost săvârșită.
În prezenta cauză, având în vedere natura faptelor deduse judecății, precum și împrejurările în care au fost comise, Curtea apreciază că nu se impune ca inculpatul T.I. să fie obligat sa nu părăsească teritoriul României fără acordul instanței.
Având în vedere că potrivit art.93 alin.2 Cod penal este obligatorie pentru instanță stabilirea unei obligații în sarcina inculpatului,în baza art. 93 alin. 2 lit. b Cod penal va impune inculpatului sa execute următoarea obligație: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate, apreciind ca fiind utilă și necesară pentru resocializarea acestuia.
Referitor la pedepsele complementare și accesorii, având în vedere dispozițiile art.289 Cod penal, Curtea constată că, în mod corect, legal, instanța de fond a aplicat pedeapsa complementară obligatorie prevăzută de art. 66 lit.a,b și g Cod penal, precum și pedeapsa accesorie constând în interzicerea acelorași drepturi, având în vedere natura faptei săvârșite,calitatea inculpatului, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Protocoalele Adiționale și jurisprudența CEDO în materie.
În ceea ce privește măsura confiscării sumei de 300 lei,în mod justificat, prima instanță,în raport de prevederile art.289 alin.3 Cod penal, a dispus confiscarea de la inculpat a acestei sume.
Ca atare,pentru considerentele arătate, Curtea, în temeiul art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, va admite apelul declarat de inculpatul T.I. împotriva sentinței penale nr.686 din data de 03.04.2018 pronunțată de Tribunalul București,Secția I Penală în dosarul nr.47111/3/2016.
Va desființa, în parte, sentința penală atacată și rejudecând,în fond:
Va înlătura aplicarea dispozițiilor art. 93 alin. 2 lit. d Cod penal.
În temeiul art. 93 alin. 2 lit. b Cod penal va impune inculpatului T.I. sa execute următoarea obligație: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.
Va menține celelalte dispoziții.
În temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție împotriva aceleiași sentinței penale.
În temeiul art.275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații T.I. și D.M.M., în cuantum de 90 lei pentru fiecare inculpat,se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

În temeiul art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală admite apelul declarat de inculpatul T.I. împotriva sentinței penale nr.686 din data de 03.04.2018 pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală în dosarul nr.47111/3/2016.
Desființează, în parte, sentința penală atacată și rejudecând,în fond:
Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 93 alin. 2 lit. d Cod penal.
În temeiul art. 93 alin. 2 lit. b Cod penal impune inculpatului T.I. sa execute următoarea obligație: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.
Menține celelalte dispoziții.
În temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge,ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție împotriva aceleiași sentinței penale.
În temeiul art.275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Onorariul parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații T.I. și D.M.M., în cuantum de 90 lei pentru fiecare inculpat,se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 26 februarie 2019.






PREȘEDINTE JUDECĂTOR
(...) (...)



GREFIER
(...)