Cod ECLI ECLI:RO:CACTA:2019:059.000166
Operator de date cu caracter personal 3170
Dosar nr. 8604/118/2014
R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DP Nr. 166/P
ȘP la 18 februarie 2019
Completul compus din:
PREȘEDINTE - CC
Judecător – MDM

Cu participarea: Grefier - CA
Ministerului Public prin procuror NZ – din cadrul DNA – ST Constanța

S-au luat în examinare apelurile penale formulate împotriva sentinței penale nr.507 din data de 12.02.2016, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr.8604/118/2014 de:
- D.N.A. - SERVICIUL TERITORIAL CONSTANȚA și inculpații:
- LC - fiul lui -, născut la data de - în -, jud. -, cetățean român, studii superioare, necăsătorit, domiciliat în -, controlor vamal în cadrul D.R.A.O.V. Constanța, posesor al -, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 în ref. la art. 248 din vechiul Cod penal, cu aplic, art. 41 alin. 2 din vechiul Cod penal și art. 5 alin. 1 Cod penal, art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 în ref. la art. 289 din vechiul Cod penal, cu aplic, art. 41 alin. 2 din vechiul Cod penal și art. 5 alin. 1 Cod penal, ambele cu aplic, art. 33 lit. a din vechiul Cod penal și art. 5 alin. 1 Cod penal,
- BC - -, născut la data de - în -, cetățean român, studii superioare, divorțat, domiciliat în -, controlor vamal în cadrul D.R.A.O.V. Constanța, posesor al – seria- nr. - CNP -, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 în ref. la art. 248 din vechiul Cod penal, cu aplic, art. 41 alin. 2 din vechiul Cod penal și art. 5 alin. 1 Cod penal, art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 în ref. la art. 289 din vechiul Cod penal, cu aplic, art. 41 alin. 2 din vechiul Cod penal și art. 5 alin. 1 Cod penal, ambele cu aplic, art. 33 lit. a din vechiul Cod penal și art. 5 alin. 1 Cod penal și
- SC - fiul lui -, născut la data de - în mun. -, jud.-, cetățean român, studii superioare, divorțat, domiciliat în -, inspector vamal în cadrul D.R.A.O.V. Constanța, posesor al -. seria - nr. -, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 în ref. la art. 248 din vechiul Cod penal, cu aplic, art. 41 alin. 2 din vechiul Cod penal și art. 5 alin. 1 Cod penal, art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 în ref. la art. 289 din vechiul Cod penal, cu aplic, art. 41 alin. 2 din vechiul Cod penal și art. 5 alin. 1 Cod penal, ambele cu aplic, art. 33 lit. a din vechiul Cod penal și art. 5 alin. 1 Cod penal, de partea responsabilă civilmente:
- SC MDI SRL CONSTANȚA, cu sediul - și prin administrator judiciar - și de partea civilă:
- Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța, cu sediul în -.
Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 17 ianuarie 2019 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la 28 ianuarie 219, la 12 februarie 2019 și la 18 februarie 2019, când a pronunțat prezenta decizie.

CURTEA,

Asupra apelurilor penale de față:
Prin sentința penală nr. 507/12.12.2016 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. 8604/118/2014 s-au hotărât următoarele:
În baza art. 132 din Legea nr 78/2000 raportat la art. 248 Cod penal 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969, art. 74 alin. 1 lit a) și art. 5 Cod penal:
Condamnă pe inculpatul LC (fiul lui -, născut la -, CNP -, domiciliat în -) la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice ca infracțiune asimilată infracțiunilor de corupție.
În baza art. 17 lit c) din Legea nr 78/2000 raportat la art. 289 Cod penal 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969, art. 74 alin. 1 lit a) și art. 5 Cod penal.
Condamnă pe inculpatul LC la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual ca infracțiune în legătură directă cu infracțiunile de corupție.
În baza art. 33 lit a) –art. 34 lit b) Cod penal 1969:
Contopește pedepsele și dispune ca inculpatul LC să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal 1969 interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) teza a II-a și lit b) cod penal 1969.
În baza art. 132 din Legea nr 78/2000 raportat la art. 248 Cod penal 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969, art. 74 alin. 1 lit a) și art. 5 Cod penal:
Condamnă pe inculpatul BC (fiul lui -, născut la -, domiciliat în -, CNP -) la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice ca infracțiune asimilată infracțiunilor de corupție.
În baza art. 17 lit c) din Legea nr 78/2000 raportat la art. 289 Cod penal 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969, art. 74 alin. 1 lit a) și art. 5 Cod penal.
Condamnă pe inculpatul BC la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual ca infracțiune în legătură directă cu infracțiunile de corupție.
În baza art. 33 lit a) –art. 34 lit b) Cod penal 1969:
Contopește pedepsele și dispune ca inculpatul BC să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal 1969 interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) teza a II-a și lit b) cod penal 1969.
În baza art. 132 din Legea nr 78/2000 raportat la art. 248 Cod penal 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969, art. 74 alin. 1 lit a) și art. 5 Cod penal:
Condamnă pe inculpatul SC (fiul lui -, născut la -, domiciliat -, CNP -) la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice ca infracțiune asimilată infracțiunilor de corupție.
În baza art. 17 lit c) din Legea nr 78/2000 raportat la art. 289 Cod penal 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969, art. 74 alin. 1 lit a) și art. 5 Cod penal.
Condamnă pe inculpatul SC la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual ca infracțiune în legătură directă cu infracțiunile de corupție.
În baza art. 33 lit a) –art. 34 lit b) Cod penal 1969:
Contopește pedepsele și dispune ca inculpatul SC să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal 1969 interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) teza a II-a și lit b) cod penal 1969.
În baza art. 19 și 397 Cod procedură penală raportat la art. 998 și 1003 Cod civil 1864:
Admite acțiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român prin ANAF –DRFP Galați –AFP Constanța împotriva inculpaților LC, BC și SC.
Obligă pe inculpații LC, BC și SC, în solidar între ei precum și în raport de solidaritate cu SC MDI SRL, PG, PC și VC, să plătească părții civile Statul Român prin ANAF –DRFP Galați –AFP Constanța suma de 2.424.568 lei reprezentând prejudiciu material, la care se adaugă dobânzi și penalități calculate la această sumă potrivit Codului de procedură fiscală, de la 01 mai 2010 și până la achitarea prejudiciului material.
Respinge ca nefondată cererea părții civile privind obligarea în cadrul acestui proces penal a SC MDI SRL la plata unor despăgubiri materiale.
În baza art. 404 alin. 4 lit c) Cod procedură penală:
Menține măsura asiguratorie a sechestrului aplicată prin ordonanța nr 59/P/2010 din 03 12 2014 a DNA –Serviciul Teritorial Constanța asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpaților SC și BC.
În baza art. 272 Cod procedură penală:
Dispune avansarea sumei de 1580 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Constanța, reprezentând onorariile avocaților numiți din oficiu HA (790 lei) și SGL (790 lei).
În baza art. 274 alin. 2 Cod procedură penală:
Obligă pe inculpații LC, BC și SC să plătească statului câte 8.000 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că În perioada februarie - aprilie 2010, în care fabrica de alcool aparținând SC „MDI" SRL Constanța fusese declarată ca inactivă de către numitul PG, în calitate de administrator al societății, în mod concret la datele de 01.02.2010 și 23.04.2010, aceasta a fost verificată de către inculpații LC și BC, controlori vamali, și SC, inspector vamal, toți din cadrul Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța, Biroul Supraveghere Produse Accizate - Compartiment Echipe Mobile.
În cuprinsul procesului - verbal de control nr. 1188 din data de 01.02.2010, înregistrat în evidențele agentului economic controlat sub nr. 27 din aceeași dată, inculpații au menționat că, în urma controlului efectuat la antrepozitul de producție alcool aparținând SC „MDI" SRL Constanța, s-a constatat faptul că societatea deține autorizația de antrepozit fiscal de producție nr. RO0078013 PP01 din data de 23.12.2003 și că „a fost sigilată (instalația de producție alcool) în data de 07.06.2009, cu procesul - verbal de sigilare nr. 08/23.06.2009 încheiat de D.J.A.O.V. Constanța
Referitor la această din urmă mențiune inserată, se constată că, în mod eronat, în conținutul actului de control, în patru rânduri, inculpații au indicat drept dată a sigilării 07.06.2009, eroare materială ce a fost rectificată prin suprascriere doar în trei locuri.
Cu prilejul aceluiași control întreprins la data de 01.02.2010, inculpații LC, BC și SC au constatat că „sigiliile corespund cu cele menționate în procesul - verbal de sigilare din 23.06.2009", iar, referitor la stocurile de produse identificate în magazia antrepozitului, au stabilit inexistența oricărei cantități de alcool brut, precum și existența cantităților de 12.224 litri alcool rafinat (96,37%), 800 litri alcool rafinat (96,6%) și 4.976 litri alcool tehnic.
În urma analizării comparative a situației stocurilor faptice de produse identificate cu ocazia controlului cu situația existentă la data sigilării instalației de producere a alcoolului, a rezultat în primul caz lipsa cantității de 8.000 litri alcool rafinat (96,37%), cu privire la care, din documentele de evidență contabilă primară ale SC „MDI" SRL Constanța, s-a stabilit că fusese valorificată în baza facturilor fiscale nr. 3218921 din 12.08.2009,nr. 3218922 din 18.08.2009, nr. 3218923 din 29.09.2009 și nr.
3218924 din 02.12.2009.
In mod similar, în cuprinsul procesului - verbal de control nr. 4580 din data de 23.04.2010, inculpații au menționat că, în urma controlului efectuat, la aceeași dată, la antrepozitul de producție alcool aparținând SC „MDI" SRL Constanța, s-a constatat că societatea deține autorizația de antrepozit fiscal de producție nr. RO0078013 PP01 din data de 23.12.2003 și că,,a fost sigilată (instalația de producție alcool) în data de 07.06.2009, cu procesul - verbal de sigilare nr. 08/23.06.2009 încheiat de D.J.A.O.V. Constanța
Referitor la data sigilării instalației, se constată că aceasta a fost din nou indicată eronat, în două din cele patru situații în care a fost menționată
Din conținutul proceselor - verbale de control nr. 1188 din data de 01.02.2010 și nr. 4580 din data de 23.04.2010, rezultă faptul că inculpații LC, BC și SC nu au procedat la verificarea stocului faptic de materii prime.
În raport de aceste constatări, și totodată în raport de lipsa altor consemnări și măsuri specifice atribuțiilor de serviciu ale inculpaților din care să rezulte că au constatat și semnalat funcționarea ilegală a fabricii de alcool, s-a declanșat prezentul proces penal sub aspectul săvârșirii de către inculpați a infracțiunii de abuz în serviciu prin aceea că nu au constatat situația de fapt reală, respectiv funcționarea ilegală a instalației de producere alcool, precum și a infracțiunii de fals intelectual, prin aceea că, cu știință, nu au consemnat în procesele verbale de control nr 1188/2010 și 4580/2010 aspectele reale pe care le-au observat la fața locului și care permiteau să se concluzioneze că fabrica de alcool era în funcțiune într-o perioadă când ar fi trebuit să fie inactivă, cu consecința tragerii la răspundere a celor vinovați și cu efectul stabilirii și recuperării prejudiciului creat bugetului de stat.
Aceste acuzații împotriva celor trei inculpați –funcționari publici în cadrul Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța – au avut în vedere contextul ansamblului probator administrat în cauză, din examinarea căruia a rezultat cu certitudine împrejurarea că, în perioada 01.02.2010 - 28.04.2010, deși fusese declarată ca inactivă și era sigilată de către reprezentanții Direcției Județene de Accize și Operațiuni Vamale Constanța, fabrica de alcool aparținând SC „MDI" SRL Constanța a funcționat și a produs alcool, iar cantitatea totală de 63.973 litri alcool etilic rafinat, estimată ca find produsă în perioada de referință, a fost achiziționată de către numitul PCL, singur sau împreună cu numiții PCC, CMC și PCD, și valorificată integral pe piața din România, prin intermediul numiților UMM, SM, BAB, TG, BFD, OCG, DVF, BC și FIC.
Prin urmare, ceea ce este esențial de stabilit prin probe este împrejurarea dacă inculpații, cu ocazia celor două controale, și-au putut ori nu și-au putut da seama că fabrica de alcool etilic funcționează și produce alcool sustras controlului și accizării. În funcție de această stare de fapt se poate apoi concluziona dacă inculpații au omis cu știință să constate acest fapt precum și să consemneze aspectele constatate în procesele verbale de control.
Conform rechizitoriului, argumentele ce impun constatarea neîndeplinirii de către inculpații LC, BC și SC, cu ocazia controalelor efectuate, la datele de 01.02.2010 și 23.04.2010, la fabrica de alcool etilic aparținând SC „MDI" SRL Constanța, a atribuțiilor de serviciu ce le reveneau în funcțiile publice deținute, în mod concret inculpații omițând constatarea situației de fapt reale, respectiv a funcționării a instalației de producere a alcoolului etilic și a desfășurării de către antrepozitul fiscal a activității de producție a produsului accizabil în condiții nelegale, sunt următoarele:
1.Pe baza mențiunilor olografe referitoare la cantitățile de alcool achiziționate de la fabrică, prețul plătit, persoanele cărora le-a fost vândut ulterior, prețul de vânzare și profitul realizat, mențiuni consemnate în caietul ridicat, pe parcursul cercetărilor penale, din autoturismul marca „VP", utilizat de către numitul PCL, coroborate cu informațiile rezultate din conținutul convorbirilor telefonice interceptate, s-a stabilit faptul că, la fiecare deplasare, sus-numitul achiziționa de la fabrica aparținând SC „MDI" SRL Constanța o cantitate medie de 1.938 litri alcool etilic rafinat.
Această situație de fapt, deși reală și care probează producerea și vânzarea de alcool de către fabrică, nu poate fi reținută de instanță ca o probă ce dovedește cunoașterea acestui aspect de către inculpați, deoarece toate activitățile legate de comercializarea clandestină a alcoolului s-au putut realiza în unități de timp și în locuri în care inculpații nu erau prezenți, totodată neexistând la dosar nici o probă prin care să se dovedească faptul că inculpații –sau vreunul dintre aceștia –au asistat la activitățile privind transferul alcoolului din posesia reprezentanților SC MDI SRL în posesia numitului PCL sau a celor ce-l ajutau.
2.Atât în conținutul procesului - verbal de percheziție domiciliară din data de 28.04.2010, cât și în cuprinsul notei de constatare încheiate de către comisarii financiari cu același prilej, s-a menționat împrejurarea că, la momentul declanșării activității procedurale, instalația de producere a alcoolului, situată la punctul de lucru aparținând SC „MDI" SRL Constanța, din -, era în funcțiune, fiind deservită de un număr de 6 (șase) persoane, având atribuții și responsabilități determinate, stabilite prin fișele posturilor deținute.
Tribunalul reține că nici această probă nu este relevantă prin ea însăși în ce privește dovedirea cunoașterii activității fabricii de către cei trei inculpați, câtă vreme constatarea funcționării fabricii la data de 28 aprilie 2010 nu face dovada certă că aceasta funcționa și la datele de 01 februarie 2010 și 23 aprilie 2010, în intervalul orar în care inculpații s-au aflat în incinta fabricii de alcool.
3.În urma verificărilor întreprinse de către comisarii din cadrul Gărzii Financiare - Secția Argeș, materializate ulterior prin întocmirea procesului - verbal nr. 2497/AG din data de 28.05.2010, a rezultat faptul că, în perioada de timp cuprinsă între data ultimei sigilări a instalației de producere a alcoolului etilic, respectiv 23.06.2009, și data efectuării percheziției domiciliare efectuate la adresa din -, respectiv 28.04.2010, la punctul de lucru al SC „MDI" SRL Constanța a fost consumată cantitatea totală de 189.977 m.c. gaze naturale, reprezentând un consum lunar mediu de 18.997,7 m.c./lună, superior celui înregistrat în cele 4 (patru) luni de funcționare declarate organelor vamale.
Astfel, prin acest mijloc de probă se face dovada certă că fabrica a funcționat, deoarece nu se întrevede un alt motiv pentru care a consumat o cantitate atât de mare de gaze naturale, cu atât mai mult cu cât instalația de gaze naturale era racordată la instalația de fierbere linuri a fabricii; aceasta însă nu probează că inculpații au cunoscut consumul de gaze naturale și că și-au putut reprezenta că acest consum nu poate proveni decât de la producerea de alcool etilic, câtă vreme nu se face dovada că inculpații au verificat și comparat consumul de gaze naturale cu cel anterior, și nici că aveau atribuția expresă de a efectua această verificare.
4.Cu prilejul percheziției domiciliare efectuate, a fost ridicat, în vederea continuării cercetărilor penale, mediul de stocare a înregistrărilor video realizate de către reprezentanții SC „MDI" SRL Constanța asupra instalației de producere a alcoolului etilic, în urma percheziției informatice desfășurate ulterior asupra acestuia fiind evidențiat fluxul de autovehicule în fabrică, precum și fluxul de personal, inclusiv a celui de deservire a instalației de producere a alcoolului etilic.
Ca și probele precedente, această constatare certă face dovada funcționării ilegale a fabricii de alcool, pe perioada declarată ca inactivă și fără a se declara cantități de alcool produse. Însă, parchetul nu evidențiază că printre aceste înregistrări video există unele care probează prezența inculpaților în incinta fabricii în perioada acestor fluxuri aprovizionare, de circulație a autovehiculelor, a persoanelor și a descărcării materiilor prime.
5.Din relațiile comunicate organelor de urmărire penală de către Inspectoratul Teritorial de Muncă Constanța rezultă că, în perioada ianuarie 2008 - iunie 2010, în cadrul SC „MDI" SRL Constanța și-au desfășurat activitatea 27 persoane, majoritatea încetând raporturile de muncă cu societatea în luna iunie 2010, urmare a sigilării instalației de producere a alcoolului etilic cu ocazia percheziției efectuate la data de 28.04.2010.
Tribunalul reține că nici acest mijloc de probă nu face dovada certă că inculpații au luat la cunoștință despre împrejurarea că fabrica a funcționat ilegal anterior celor două controale, câtă vreme nu se probează că aceștia au constatat prezența (nejustificată) a muncitorilor în fabrică.
6.Aspectele privind activitatea fabricii de alcool, stabilite prin probele expuse anterior, se demonstrează și cu declarațiile martorilor ED, CS, CI, PN, BV, MM, ȘH, MC, TC, PM, FV, MT, MP, AD și DI, persoane care și-au desfășurat activitatea la fabrica de alcool etilic aparținând SC „MDI" SRL Constanța și care au precizat faptul că nu au avut cunoștință vreun moment despre suspendarea funcționării acesteia, întrucât activitatea de producție s-a desfășurat în mod constant, în ture de 12 ore, până în primăvara anului 2010, când la adresa din - au descins organele de urmărire penală. De asemenea, din cuprinsul declarațiilor formulate de către martorii mai sus menționați, reiese faptul că, în perioada 2009 - aprilie 2010, fabrica de alcool era aprovizionată constant cu materiile prime necesare procesului de producere a alcoolului etilic rafinat, respectiv cereale (grâu sau porumb), enzime, drojdie, etc, în scurtele perioade (1-2 zile) în care acestea lipseau sectorul de distilare funcționând totuși normal, în sensul că cele 15 linuri existente conțineau în permanență materie primă destinată distilării.
Tribunalul reține că declarațiile acestor martori au un caracter pronunțat de generalitate, în sensul că nu fac precizări exprese cu privire la desfășurarea activității de producție în zilele de 01 02 2010 și 23 04 2010, când inculpații au desfășurat activitatea de control. Pe de altă parte, în cursul judecății, martorii audiați au avut poziții relativ oscilante, susținând faptul că activitatea nu a fost constantă (în sensul că nu a fost zilnică), ci că au existat peiroade de inactivitate. Or, pe baza principiului in dubio pro reo, (analizând strict probatoriul din perspectiva declarațiilor martorilor invocați de parchet) tribunalul reține că există posibilitatea ca acele perioade de inactivitate să fi existat și în cele două zile în care inculpații au efectuat control. Pe de altă parte, tot martorii declară că au existat momente în care persoana ce dirija activitatea fabricii le cerea să se ascundă o perioadă de timp în incinta centralei termice, existând posibilitatea ca aceste disimulări să se fi realizat în zilele în care s-au efectuat controalele inculpaților.
7.Cu ocazia efectuării percheziției domiciliare la antrepozitul fiscal SC „MDI" SRL Constanța, organele de urmărire penală și comisarii financiari au constatat faptul că, pe coloanele de distilare și rafinare, prevăzute cu dispozitive de contorizare a alcoolului etilic, alcoolului tehnic și alcoolului brut și ale căror robinete purtau sigiliile vamale aplicate la data de 23.06.2009, fuseseră sudate ștuțuri, prelungite cu furtunuri din cauciuc, ce ocoleau circuitele contorizate, împrejurare de natură a justifica posibilitatea funcționării instalației de producere a alcoolului etilic fară înregistrarea cantităților de alcoolul etilic rafinat, alcoolul tehnic și alcoolul brut și fară afectarea integrității sigiliilor vamale.
Pe parcursul urmăririi penale, s-a procedat la audierea martorilor AT și PC, angajați în cadrul SC „MDI" SRL Constanța, persoane care, în cuprinsul declarațiilor formulate la datele de 12.03.2014, respectiv 26.03.2014, au arătat faptul că, în perioada 2008 - 2010, au efectuat toate lucrările de reparație, întreținere și sudură la fabrica de alcool etilic, context în care au precizat faptul că, în cursul anului 2009, la solicitarea numiților PG și VC, au montat personal, prin sudură, stuțuri pe coloanele de distilare și rafinare ale instalației, dispozitive ce au fost identificate ulterior, cu ocazia percheziției domiciliare.
În privința acestui argument probatoriu, tribunalul reține următoarele:
În primul rând, din probe rezultă descoperirea unui singur astfel de ștuț sudat pe o piesă de separație a instalației de producere alcool, și nu mai multe. Piesa a fost descoperită în încăperea de la etajul 1 al fabricii, fotografiată și filmată de organele judiciare, rezultând și faptul că la ea fusese racordat un furtun flexibil. Din acest punct de vedere, este real că ștuțul respectiv și furtunul racordat la acesta, montate pe traseul conductei într-o poziție anterioară contorului care înregistrează producția de alcool, aveau aptitudinea de a dirija traseul alcoolului produs către un recipient de stocare, fără a fi înregistrat pe contor.
În cursul judecății instanța a dispus efectuarea unei expertize tehnice având, printre altele, obiectivul de a stabili dacă acel ștuț, sudat la un moment ulterior realizării instalației de producere alcool, putea fi remarcat în mod normal de o persoană fără pregătire tehnică în domeniu, în sensul de a-și da seama că acea piesă nu face parte din componența normală a instalației și că are aptitudinea de a sustrage alcool produs fără a fi contorizat.
Experții desemnați au efectuat constatarea la fața locului și au luat imagini de detaliu ale piesei respective, din care rezultă în mod vădit diferența dintre piesa originală (aspect vechi, ruginit) și ștuțul sudat ulterior (aspect relativ nou, nichelat), de aici probându-se, în plus față de alte probe, realitatea modificării instalației. În același timp însă, experții au constatat că la ștuțul respectiv se putea racorda prin înfiletare un manometru care să indice presiunea în instalație, aspect față de care tribunalul reține că prin montarea acelui manometru, pe de o parte, s-ar fi mascat sudura și diferența de aspect între piesa originală și ștuțul ulterior (ce rămânea în spatele manometrului) iar, pe de altă parte, se disimula scopul existenței acelui ștuț, el fiind considerat în mod normal ca făcând parte din instalație. Astfel, modul de concepere a modificării instalației permitea ca, în perioadele de producere clandestină a alcoolului, manometrul să fie deșurubat și în locul lui să se racordeze furtunul flexibil, cu consecința dirijării alcoolului produs către recipient, fără a trece prin contor, iar în perioada eventualelor controale, manometrul să fie amplasat pe ștuț, creând aparența că este necesar în acel loc.
Față de această constatare, experții au concluzionat, iar tribunalul apreciază în același mod, că inculpații, neavând cunoștințe aprofundate în materia standardelor de realizare a instalațiilor de producere alcool și în materia funcționalității diferitelor componente ale acesteia, nu-și puteau da seama, fără o sesizare anterioară, că acel ștuț constatat de organele de urmărire penală nu trebuia să existe în locul respectiv și că prin el se pot sustrage de la contorizare cantitățile de alcool produs. Aceasta cu atât mai mult cu cât nu se face dovada că la datele controalelor efectuate de inculpați ștuțul era racordat la furtunul flexibil, și nu era mascat de manometru. În consecință, tribunalul concluzionează că nici acest aspect nu face dovada concretă a faptului că inculpații, cu ocazia celor două controale, au putut constata că fabrica produce alcool și că existența acestei activități este eludată.
Tribunalul reține însă că la dosar există și probe certe care fac dovada că inculpații s-au aflat în incinta fabricii în timpul funcționării acesteia.
Preliminar, se reține din declarațiile inculpaților, date inclusiv în fața instanței de judecată, că la datele la care au efectuat contralele, aceștia s-au deplasat în apropierea fabricii de pe -, au examinat o perioadă de timp din exterior aspectul acesteia pentru a constata dacă sunt semne de activitate –cum ar fi fum, abur, deplasări de persoane sau mașini, zgomote specifice de utilaje, etc –și că nu au constatat astfel de indicii.
De asemenea, având în vedere că în cele două procese verbale de control s-a consemnat verificarea datelor citite pe contorii de înregistrare a alcoolului brut, tehnic și distilat, coroborat cu faptul că acești contori sunt amplasați într-o încăpere de la etajul 1 al construcției, rezultă că inculpații au intrat efectiv în interiorul construcției ce susține instalația de producere alcool, au urcat scara de acces până la etajul 1, apoi au făcut acest traseu invers.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică efectuată în cursul judecății, dar și având în vedere fotografiile și filmările efectuate cu ocazia percheziției din 28 04 2010, care reliefează amplasamentul încăperilor fabricii și a utilajelor aferente instalației, rezultă că traseul de parcurs pentru a intra în clădire și pentru a urca la etajul 1 în camera contorilor este adiacent locurilor în care sunt amplasate diferite utilaje tehnologice ale instalației, cum ar fi recipienții de fierbere linuri, pompele electrice de transport linuri către cazanul de distilare, moara; astfel fiind, este imposibil ca o persoană ce se deplasează la etajul 1 pentru a verifica starea contorilor (cum este cazul celor trei inculpați) să nu observe funcționarea sau nefuncționarea, ori urmele funcționării imediat anterioare, a acestor utilaje. Un alt aspect ce trebuie subliniat în același context este acela că prin filmările video-audio efectuate la percheziția din 28 04 2010, dar și prin concluziile raportului de expertiză tehnică efectuată în cursul judecății, rezultă că în timpul funcționării fabricii, utilajele acesteia (pompe, cazane, supape de presiune, etc) produc zogomote puternice, precum și degajări de căldură, abur, etc, imposibil a trece neobservate de o persoană prezentă la fața locului, cu atât mai puțin de trei controlori vamali ce aveau ca obiectiv tocmai verificarea faptului dacă fabrica a funcționat sau nu; de altfel, prin declarațiile lor, inculpații au arătat că erau conștienți de indiciile care puteau semnala funcționarea fabricii.
În altă ordine de idei, prin declarațiile martorilor audiați în cauză, care au desfășurat efectiv activități de deservire a diferitelor componente ale instalației de producere alcool, rezultă că o activitatea de producție completă a unui lot de alcool se desfășura în felul următor:
-materia primă era compusă din grâu și porumb, care se depozita într-o magazie de la parterul construcției;
-din magazie materia primă era preluată de un transportor tip melc și introdusă într-o moară de măcinat; (legătura fizică dintre cele două încăperi o constituie o spărtură în zid, evidențiată în planșele foto de la dosar);
-materia primă măcinată era preluată pe benzi transportoare și introdusă în recipienții de fierbere și fermentare, adăugându-se apă și drojdie de bere, creîndu-se ceea ce martorii numesc,,linuri”, adică o cantitate de materie primă fermentată într-un anumit recipient;
-fermentarea dura 72 de ore;
-cantitățile ce se puteau introduce la fermentare concomitent rezultă din constatarea efectuată la momentul percheziției din 28 04 2010, când s-au găsit 309 tone de plămadă (în 12 linuri a câte 20 tone fiecare și în 3 linuri a câte 23 tone fiecare), precum și cantitatea de aproximativ 26.000 kilograme porumb cutii cu drojdie și saci cu azotat de amoniu, având inscripționat anul fabricației 2010, bidoane cu enzime, destinate utilizării în procesul de producție a alcoolului etilic, precum și formol.
-după fierbere conținutul se pompa prin conducte către recipienții de distilare, obținându-se apoi alcoolul brut, tehnic și cel distilat.
-linurile folosite erau apoi evacuate și procesul se repeta.
În acest context, tribunalul reține că înscrisurile identificate și ridicate de către organele de urmărire penală cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la data de 28.04.2010 conțin consemnări olografe ale unor aspecte detaliate referitoare la etapele procesului de producere a alcoolului prealabile distilării, respectiv etapele de fierbere și fermentare, cu precizarea expresă a datelor și intervalelor orare la care acestea s-au desfășurat, a produselor și substanțelor utilizate, precum și a persoanelor responsabile, consemnările aferente lunii aprilie 2010 fiind inserate zilnic, inclusiv pentru data de 22/23.04.2010, când a avut loc cel de-al doilea control efectuat de către inculpații LC, BC și SC.
Astfel, aceste consemnări se regăsesc, printre altele, la filele 158-181, 185 vol 3 dosar UP, notându-se operațiunile efectuate pe întreaga perioadă a zilei, inclusiv transferul linurilor (cu pompe) la ora 4, 20, ora 8,20, la ora 11,40, adică în intervalul orar în care inculpații consemnează că s-au aflat în control în incinta fabricii.
Cu privire la realitatea celor consemnate în caietele respective, tribunalul reține că toate probele și raționamentele logice bazate pe acestea converg către susținerea faptului că activitățile consemnate în caiete sunt reale și exacte.
În primul rând, probele de ansamblu confirmă că într-adevăr în fabrică s-a produs alcool în perioada ianuarie-28 aprilie 2010, ceea ce presupune că s-au desfășurat corespunzător și activitățile necesare ca acest alcool să aibă calitățile și proprietățile necesare pentru a putea fi valorificat. Printre aceste activități, așa cum rezultă din declarațiile concordante și credibile ale martorilor, se află și aceea de monitorizare permanentă a parametrilor de producție, astfel impunându-se notarea acestora și a orelor la care au fost constatați. Prin urmare, exista interesul și rațiunea efectuării corecte a consemnărilor.
În al doilea rând, consemnările olografe au fost descoperite inopinat la percheziție, realitatea descoperirii și ridicării lor nu poate fi pusă la îndoială, astfel că, pe de o parte, nu există rațiunea de a crede că aceste consemnări au fost făcute în fals ori preconstituite –deoarece cei în posesia cărora se aflau nu aveau un astfel de interes –iar, pe de altă parte, nu există temei a considera că aceste înscrisuri au fost falsificate –eventual de organele judiciare –în așa fel încât unele date și ore consemnate să corespundă datelor și orelor în care inculpații s-au aflat în incinta fabricii, și astfel să existe probe false de vinovăție împotriva acestora.
Separat de înscrisurile însele, martorele AD, CS, PN, au declarat, atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, că au efectuat acele consemnări olografe în interesul obținerii producției de alcool, la datele și orele ce rezultă din înscrisuri. Tot aceste martore au lămurit în declarațiile lor circuitul complet al procesului de producție, care durează mai mult de 72 de ore
Astfel, rezumând cu privire la aceste probe, tribunalul reține că este demonstrat cu certitudine faptul că în ziua de 23 04 2010, în intervalul orar în care inculpații LC, BC și SC s-au aflat în control în incinta fabricii de pe -, aceasta se afla în plin proces de funcționare, în sensul că existau recipienți cu linuri în plină fierbere sau pe cale de a fi evacuate, pompe în funcțiune care circulau alcoolul și linurile, zgomotele specifice, degajări de căldură etc, toate acestea fiind imposibil de omis de către inculpați.
În ce privește probele din care rezultă că și la data de 01 02 2010 inculpații au constatat o situație de fapt similară, acestea constau în consemnările procesului de producție de la fila 68 vol 3 UP, în care se menționează procesul de fermentare a linului în seara zilei de 01/02 02 2010 la ora 21. Or, având în vedere că acesta este lăsat să fermenteze 72 de ore, este evident că în dimineața de 01 02 2010, când au sosit în control inculpații, recipienții de fierbere erau în plină activitate, degajau căldură și mirosul specific de alcool, fiind imposibil să nu fie observat acest lucru.
Totodată, din conținutul proceselor - verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de către numiții PCL, OCG ș.a., coroborate cu datele furnizate de releele telefonice în a căror rază de acoperire au fost purtate respectivele convorbiri de către numitul PCL, s-a stabilit faptul că, în perioada 31.01/01.02.2010 - 28.04.2010, acesta din urmă, în mod nemijlocit și/sau prin intermediul verilor săi, numiții PCC, PCD și CMC, a achiziționat în mod regulat alcool etilic rafinat de la fabrica aparținând SC „MDI" SRL Constanța, inclusiv la data de 31.01/01.02.2010, când a avut loc primul control efectuat de către inculpații LC, BC și SC.
În ce privește existența pagubei cauzate drepturilor patrimoniale ale Statului Român, prin aceea că inacțiunea inculpaților a condus la nedescoperirea în timp util a activității infracționale pentru a se putea stabili accizele datorate bugetului în raport cu producția de alcool realizată, prin ordonanța nr. 59/P/2010 din data de 30.10.2014 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța s-a dispus efectuarea, de către specialistul din cadrul acestei structuri de parchet, a unei constatări tehnico - științifice contabile, având ca unic obiectiv stabilirea cuantumului obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat de către SC MDI SRL, cu titlu de acciză și TVA aferente cantității de alcool etilic rafinat produse în afara antrepozitului fiscal autorizat și valorificate ulterior pe piața internă, obligații de la plata cărora respectiva persoană juridică s-a sustras în perioada 01.02.2010 - 28.04.2010. În cuprinsul raportului de constatare tehnico - științifică întocmit la data de 03.11.2014, s-a reținut faptul că, în calitate de antrepozit fiscal de producție a alcoolului etilic, autorizat să primească, să producă, să transforme, să dețină și să expedieze produse accizabile, în regim suspensiv de la plata accizelor, SC „MDI" SRL Constanța a fost înregistrată la organul fiscal teritorial ca plătitoare de accize și taxa pe valoarea adăugată și, în consecință, pentru operațiunile comerciale cu produse accizabile, efectuate și neînregistrate în contabilitate în intervalul 01.02.2010 - 28.04.2010, perioadă în care s-a stabilit faptul că societatea a produs și valorificat o cantitate de 63.973 litri alcool etilic rafinat, în condițiile în care activitatea de producție era suspendată, aceasta datorează bugetului de stat accizele, calculate în conformitate cu prevederile art. 164, art. 165 și art. 166 rap. la prevederile art.
137. alin. 1 și alin. 2 litera a din Codul fiscal, precum și taxa pe valoarea adăugată aferentă accizelor, calculată conform legii.
Astfel, pe baza dispozițiilor legale invocate, prin raportul de constatare s-a stabilit că obligațiile fiscale datorate bugetului de stat de către SC „MDI" SRL Constanța, cu titlu de acciză și TVA, aferente cantității totale de 63.973 litri alcool etilic rafinat produse în afara antrepozitului fiscal autorizat și valorificate integral pe piața internă, în circumstanțele expuse anterior, sunt în cuantum total de 2.424.568 lei, echivalent a 587.404 euro, din care suma de 1.976.167 lei, echivalent a 478.769 euro, reprezintă valoarea accizei pentru alcool etilic, iar suma de 448.401 lei, echivalent a 108.635 euro, reprezintă TVA de plată. În cursul judecății inculpații nu au avut obiecțiuni de formulat cu privire la modul de calcul și de stabilire a acestui prejudiciu.
Astfel, tribunalul reține că se confirmă existența prejudiciului consecutive inacțiunilor celor trei inculpați în ce privește constatarea și încunoștințarea despre activitatea ilegală a fabricii de alcool.
În vederea stabilirii îndatoririlor de serviciu ce reveneau
inculpaților LC, BC și SC în funcțiile deținute, prin adresele nr. 59/P/2010 din datele de
10.08.2010 și 17.08.2010 ale Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul
Teritorial Constanța, s-a solicitat Direcției Regionale pentru Accize și
Operațiuni Vamale Constanța transmiterea, în copii certificate „conform cu
originalul", a fișelor posturilor de încadrare ale acestora.
Cu adresa nr. 9112 din data de 27.08.2010, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța a comunicat organului de urmărire penală fișa aferentă postului de controlor vamal înregistrată sub nr. 314 din data de 10.04.2009, întocmită pentru inculpatul LC, fișa aferentă postului de inspector vamal înregistrată sub nr. 652 din data de 31.10.2008, împreună cu anexa nr. 164 din 26.03.2010, întocmită pentru inculpatul SC, precum și fișa aferentă postului de controlor vamal înregistrată sub nr. 155 din data de 23.03.2010, împreună cu anexa nr. 165 din 26.03.2010, întocmită pentru inculpatul BC.
Din conținutul înscrisurilor astfel comunicate, rezultă faptul că celor trei lucrători vamali le incumbau, în virtutea funcțiilor deținute, printre altele, următoarele atribuții de serviciu: efectuează misiuni operative, în mod independent sau împreună cu echipe mobile aparținând Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța sau cu structuri specializate din cadrul altor instituții; în derularea misiunilor proprii, solicită oricărei persoane fizice sau juridice date, informații și documente cu privire la persoane, mărfuri, mijloace de transport și orice alte bunuri supuse vămuirii, cu regim special sau accizabile; în cadrul acțiunilor proprii, verifică registre, evidențe financiar - contabile, orice înscrisuri, inclusiv cele pe suport informatic, care au legătură directă sau indirectă cu bunurile la care fac referință aceste înscrisuri; pe timpul acțiunilor proprii, constată și sancționează faptele care constituie contravenții prevăzute de reglementările vamale și fiscale referitoare la regimul produselor accizabile și reține în vederea confiscării mărfurile care fac obiectul contravenției, pentru care legea prevede o astfel de sancțiune, precum și mijlocul de transport, în cazurile prevăzute de lege; efectuează controlul inopinat referitor la îndeplinirea condițiilor de autorizare, deținere și comercializare a produselor accizabile; efectuează investigații, supravegheri și verificări, potrivit reglementărilor legale în vigoare, în cazurile în care sunt semnalate situații de încălcare a legislației vamale sau fiscale de către persoanele fizice sau juridice; colectează date și informații din investigații proprii, în vederea analizei de risc; îndeplinește orice alte atribuții prevăzute de lege sau dispuse pe cale ierarhică.
Este de reținut că aceste atribuții de serviciu sunt stabilite în acte de reglementare inferioare legii, astfel încât nu pot servi ele însele la demonstrarea elementelor constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, în raport de conținutul deciziei Curții Constituționale nr 405 /2016 prin care s-a stabilit că prevederile ce incriminează infracțiunea de abuz în serviciu, atât în vechiul cât și în noul Cod penal, sunt constituționale numai în măsura în care prin sintagma,,îndeplinește în mod defectuos” din cuprinsul art. 246 Cod penal 1968, respectiv 297 Cod penal, se înțelege,,îndeplinește prin încălcarea legii”.
Ca urmare a acestei decizii interpretative a limitelor constituționalității prevederilor de incriminare a abuzului în serviciu, DNA –Serviciul Teritorial Constanța a făcut precizări scrise cu privire la prevederile de lege despre care consideră că au fost încălcate de inculpați, atât în cuprinsul rechizitoriului cât și în note scrise în cursul judecății.
Astfel, aceste prevederi sunt, în opinia parchetului:
În conformitate cu prevederile titlului VII „Accize și alte taxe speciale", capitolul I „Accize armonizate", art. 162 lit. e din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în vigoare până la data de 01.04.2010, accizele armonizate sunt taxe speciale de consum care se datorează bugetului de stat pentru anumite produse provenite din producția internă sau din import, printre care și alcoolul etilic.
Potrivit prevederilor art. 2062 lit. a din capitolul I1 „Regimul accizelor armonizate", introdus prin O.U.G. nr. 109/2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 689 din data de 13 octombrie 2009, și aplicabil începând cu data de 1 aprilie 2010, accizele armonizate sunt taxe speciale, percepute direct sau indirect, între altele, asupra consumului de alcool și băuturi alcoolice.
Art. 163 și, ulterior, art. 2063 din același act normativ definesc producția de produse accizabile ca reprezentând orice operațiune prin care aceste produse sunt fabricate, procesate sau modificate (transformate) sub orice
formă, iar antrepozitul fiscal ca fiind locul aflat sub controlul autorității fiscale competente, unde produsele accizabile sunt produse, transformate, deținute, primite sau expediate în regim suspensiv de accize de către antrepozit arul autorizat, în exercițiul activității, în anumite condiții prevăzute de prezentul titlu și de norme. De asemenea, antrepozitarul autorizat este persoana fizică sau juridică autorizată de autoritatea fiscală competentă, în exercitarea activității acesteia, să producă, să transforme, să dețină, să primească și să expedieze produse accizabile într-un antrepozit fiscal.
Potrivit disp. art. 168 și art. 178 din Codul fiscal, în vigoare până la data de 01.04.2010, și disp. art. 20621 din Codul fiscal modificat prin O.U.G. nr. 109/2009, atât producerea și depozitarea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal, cât și deținerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal, dacă acciza pentru acel produs nu a fost plătită, sunt interzise.
Un antrepozit fiscal poate funcționa numai pe baza autorizației valabile, emise de autoritatea fiscală competentă, iar, în vederea obținerii autorizației, persoana care intenționează să fie antrepozitar autorizat pentru acel loc trebuie să depună o cerere la autoritatea fiscală competentă.
Conform prevederilor art. 183 și, ulterior datei de 01.04.2010, ale art. 20626 din Legea nr. 571/2003, orice antrepozitar autorizat are obligația de a îndeplini următoarele cerințe:
-să depună la autoritatea fiscală competentă, dacă se consideră necesar, o garanție, în cazul producției, transformării și deținerii de produse accizabile, precum și o garanție obligatorie pentru circulația acestor produse în regim suspensiv de accize;
-să instaleze și să mențină încuietori, sigilii, instrumente de măsură sau alte instrumente similare adecvate, necesare asigurării securității produselor accizabile amplasate în antrepozitul fiscal;
-să asigure menținerea sigiliilor aplicate, sub supravegherea autorității competente, sub forma și procedura prevăzute în normele metodologice;
-să țină evidențe exacte și actualizate cu privire la materiile prime, lucrările în derulare și produsele accizabile finite, produse sau primite în antrepozitele fiscale și expediate din antrepozitele fiscale, și să prezinte evidențele corespunzătoare, la cererea autorităților fiscale competente;
-să țină un sistem corespunzător de evidență a stocurilor din antrepozitul fiscal, inclusiv un sistem de administrare, contabil și de securitate;
-să asigure accesul autorităților fiscale competente în orice zonă a antrepozitului fiscal, în orice moment în care antrepozitul fiscal este în exploatare și în orice moment în care antrepozitul fiscal este deschis pentru primirea sau expedierea produselor;
-să prezinte produsele accizabile pentru a fi inspectate de autoritățile fiscale competente, la cererea acestora;
-să cerceteze și să raporteze către autoritățile fiscale competente orice pierdere, lipsă sau neregularitate cu privire la produsele accizabile;
Potrivit Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin H.G. nr. 44 din data de 22 ianuarie 2004, programul de lucru pentru producția de alcool etilic și de distilate trebuia să acopere o perioadă de 12 luni și nu putea fi modificat decât la solicitarea antrepozitarului autorizat, modelul declarației privind programul de lucru și procedura de verificare a realității datelor cuprinse în program, precum și modul de respectare a prevederilor programului de lucru fiind stabilite prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
In perioada de nefuncționare, stabilită prin programul de lucru, instalația de fabricare a alcoolului și distilatelor era sigilată de către supraveghetorul fiscal.
Art. 224 din Codul fiscal, aplicabil anterior datei de 01.04.2010, statua în mod explicit faptul că, în vederea înregistrării corecte a întregii producții de alcool etilic și de distilate obținute, fiecare antrepozit fiscal de producție de alcool etilic și de distilate trebuia să fie dotat, în mod obligatoriu, de către antrepozitarul autorizat cu mijloace de măsurare, denumite „contoare", avizate de Biroul Român de Metrologie Legală, necesare pentru determinarea cantității de alcool etilic și de distilate, precum și cu mijloace de măsurare legale pentru determinarea concentrației alcoolice pentru fiecare sortiment de alcool etilic și de distilate.
În cazul antrepozitarilor autorizați pentru producția de alcool etilic, contoarele trebuia amplasate la ieșirea din coloanele de distilare pentru alcoolul brut, la ieșirea din coloanele de rafinare pentru alcoolul etilic rafinat și la ieșirea din coloanele aferente alcoolului tehnic, astfel încât să fie contorizate toate cantitățile de alcool rezultate.
Legea interzicea, în mod expres, folosirea conductelor mobile, a furtunurilor elastice sau a altor conducte de acest fel, utilizarea rezervoarelor necalibrate, precum și amplasarea înaintea contoarelor a unor canele sau robinete, prin care se pot extrage cantități de alcool sau distilate necontorizate.
Ulterior modificărilor aduse Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal prin O.U.G. nr. 109/2009 mai sus menționată, art. 20666 a prevăzut că „toți operatorii economici cu produse accizabile sunt obligați să accepte orice control ce permite autorității competente prevăzute în normele metodologice să se asigure de corectitudinea operațiunilor cu produse accizabile" și că „autoritățile competente vor lua măsuri de supraveghere fiscală și control pentru asigurarea desfășurării activității autorizate în condițiile legii", modalitățile și procedurile pentru realizarea supravegherii fiscale a producției, depozitării, circulației și importului produselor supuse accizelor armonizate fiind stabilite prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Tribunalul reține că prevederile legale menționate reglementează activitatea în domeniul producerii și declarării bunurilor accizabile și în domeniul TVA, însă prin ele însele nu reglementează obligații de serviciu în sarcina funcționarilor publici. Aceasta nu înseamnă însă că astfel de obligații nu sunt reglementate prin lege, și nici că inculpații nu le cunoșteau, în timpul activității din perioada februarie –aprilie 2010, precum și în timpul prezentului proces.
Astfel, conform art. 2 alin. 3 din Legea nr 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, activitățile desfășurate de funcționarii publici, care implică exercitarea prerogativelor de putere publică, sunt următoarele: a) punerea în executare a legilor și a celorlalte acte normative; f) colectarea creanțelor bugetare. De asemenea, potrivit prevederilor art. 43 și 45 din aceeași lege,,,funcționarii publici au obligația să-și îndeplinească cu profesionalism, imparțialitate și în conformitate cu legea îndatoririle de serviciu...; Funcționarii publici răspund, potrivit legii, de îndeplinirea atribuțiilor ce le revin din funcția publică pe care o dețin, precum și a atribuțiilor ce le sunt delegate. Funcționarul public este obligat să se conformeze dispozițiilor primite de la superiorii ierarhici.
Ca urmare, tribunalul reține că acestea sunt unele dintre prevederile legale ce impun o anumită conduită profesională funcționarilor publici, ce se completează cu dispozițiile legale concrete referitoare la reglementarea obiectului de activitate supus verificării sau controlului funcționarului public, astfel că dispozițiile indicate de DNA constituie o explicitare a modului în care funcționarii publici trebuie să pună în executare dispozițiile legale privind monitorizarea și fiscalizarea activităților de producere alcool; de asemenea, legea prevede obligația pentru funcționari publici de a îndeplini atribuțiile ce le revin ori care le sunt delegate, precum și a dispozițiilor primite de la superiori, or, în ceea ce îi privește pe inculpații LC, BC și SC, aceștia aveau atribuții de serviciu stabilite prin fișa postului, precum și atribuții concrete în legătură cu cele două controale, stabilite prin ordinele de misiune date de superiorii lor ierarhici. De altfel, atribuțiile stabilite prin fișa postului constituie o prelungire și o explicitare a atribuțiilor prevăzute de lege mai sus menționate.
In ceea ce privește apărările inculpaților LC, BC și SC, aceștia au formulat declarații prin care au arătat că, în baza ordinelor de misiune primite, la datele de 01.02.2010 și 23.04.2010 au procedat la efectuarea unor controale la fabrica de alcool aparținând SC „MDI" SRL Constanța, în vederea verificării integrității sigiliilor vamale aplicate asupra instalației de producere a alcoolului etilic, a indecșilor contoarelor montate pe coloanele de distilare și rafinare și a stocurilor, astfel cum fuseseră menționate aceste aspecte în conținutul procesului - verbal de sigilare nr. 08 din data de 23.06.2009 încheiat de reprezentanții Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța. Referitor la situația stocurilor, inculpatul BC a declarat, în mod singular, faptul că nu a observat existența de materii prime în fabrică, în timp ce inculpații LC și SC au arătat că au vizualizat o cantitate nedeterminată de porumb.
În ce privește aspectul integrității sigiliilor, tribunalul reține că apărările inculpaților sunt reale, în sensul că într-adevăr sigiliile aplicate pe contorii de monitorizare a producției de alcool nu au fost îndepărtate sau violate în vreun fel. De asemenea, este real că indicii contorilor corespundeau cu cei consemnați la data sigilării acestora.
În cuprinsul declarațiilor, în mod unanim, cei trei inculpați au susținut faptul că, în ambele situații în care s-au deplasat la antrepozitul fiscal, s-a constatat concordanța dintre mențiunile consemnate în procesul - verbal de sigilare și situația de fapt existentă la momentul controlului, cu singura excepție referitoare la lipsa unei cantități de alcool etilic rafinat în stoc, produs a cărui valorificare de către SC „MDI" SRL Constanța, nefiind interzisă pe perioada suspendării activității de producție, a fost justificată documentar.
În ce privește această apărare, tribunalul constată că într-adevăr există acte justificative ale înstrăinării cantității de alcool ce a fost constatată lipsă, însă nu același lucru se poate afirma despre cantitățile de materii prime menționate în procesul verbal de sigilare, respectiv în procesele verbale ale inculpaților. Astfel, în procesul verbal inițial se menționează existența cantității de 13.670 kilograme grâu, cantitate care, la controlul ulterior, trebuia justificată similar alcoolului, fie prin act de vânzare, fie prin act de scoatere din gestiune ca urmare a deprecierii, fie într-o altă modalitate legală. În acest sens, este de observat, pe lângă dispozițiile legale care prevăd modul de gestionare a acestor materii prime, și declarația martorului PC, coleg de serviciu cu inculpații, care arată că orice mișcare în gestiunea materiilor prime trebuie evidențiată în documentele de gestiune și contabile. Or, lipsa unor astfel de acte justificative era de natură a atrage atenția inculpaților, ca organe de control, că acea cantitate de grâu a dispărut în mod nejustificat, existând posibilitatea să fi fost întrebuințată în procesul de producție, ulterior sigilării instalației. Tot astfel, constatarea existenței unei cantități, chiar nedeterminate, de materie primă –porumb, în condițiile în care nu exista interesul aprovizionării cu astfel de materie primă cât timp fabrica era inactivă, era de natură a fi considerat un indiciu că fabrica desfășoară activități neînregistrate. Faptul că inculpații au omis clarificarea acestor aspecte dovedește, în prezența celorlalte probe că ei cunoașteau despre activitatea fabricii, că nu a fost o simplă neglijență sau interpretare greșită a atribuțiilor de serviciu în privința verificării stocurilor de materii prime, ci un fapt voluntar, care să evite consemnarea acestor aspecte în actul de control și să atragă astfel atenția șefilor ierarhici care ar fi verificat acel act.
Totodată, inculpații LC, BC și SC au afirmat că, la datele la care au efectuat cele două controale, instalația de producere a alcoolului etilic nu era în funcțiune, apărare dovedită ca fiind falsă.
Tribunalul a reținut că sunt îndeplinite condițiile pentru pronunțarea unei soluții de condamnare pentru infracțiunile deduse judecății-
Astfel, în privința cuantumului pedepselor ce vor fi aplicate inculpaților, tribunalul va reține în favoarea inculpaților circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. 1 lit a) Cod penal 1969, în raport de lipsa oricăror antecedente penale ale inculpaților dar și de comportamentul constant foarte bun în societate și la locul de muncă pe tot parcursul activității lor, aspecte reliefate de înscrisurile în circumstanțiere depuse de inculpați, printre care aprecierile de serviciu anuale. Astfel, în temeiul art. 76 Cod penal 1969, tribunalul se va orienta către pedepse sub minimul special prevăzut de lege, ce vor fi contopite potrivit art. 33 lit a) –art. 34 lit b) Cod penal 1969, fără aplicarea unui spor de pedeapsă.
Administrare Fiscală, reprezentată de Direcția Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța a comunicat Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța că se constituie parte civilă în cauza penală având ca obiect comiterea de către inculpații LC, BC și SC a infracțiunilor de abuz în serviciu asimilat infracțiunilor de corupție și fals intelectual, în formă continuată, prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000 în ref. la art. 248 din vechiul C.pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 din vechiul C.pen., și art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 în ref. la art. 289 din vechiul C.pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 din vechiul C.pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a din vechiul C.pen. și art. 5 alin. 1 C.pen., cu suma de 2.424.568 lei, compusă din acciză în cuantum de 1.976.167 lei și TVA în cuantum de 448.401 lei, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului general consolidat al statului de către SC „MDI" SRL, administrată de către numitul PG, în perioada 01.02.2010 - 28.04.2010, prejudiciu la a cărui producere au contribuit inculpații sus-menționați prin neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu ce le reveneau în calitate de lucrători vamali în cadrul Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța, Biroul Supraveghere Produse Accizate - Compartiment Echipe Mobile.
In cuprinsul aceleiași adrese, s-a învederat faptul că, anterior, cu adresa nr. 49001 din data de 02.12.2013, Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, reprezentată de Direcția Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța s-a constituit parte civilă în dosarul penal nr. 2585/109/2013 al Tribunalului Argeș cu suma totală de 15.360.199 lei, din care suma de 4.653.826 lei reprezentând accize, iar suma de 1.382.694 lei TVA, aferente perioadei totale în care au fost comise faptele reținute în sarcina SC „MDI" SRL și a administratorului acesteia, numitul PG, perioadă compusă din intervalele 01.01.2008-31.05.2008, 01.07.2008-31.03.2009 și 01.07.2009 - 28.04.2010.
Referitor la acțiunea civilă exercitată în cauza penală înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș sub nr. 2585/109/2013, se impune precizarea că, prin sentința penală nr. 2222 din data de 04.12.2014, aceasta a fost admisă în parte, dispunându-se, între altele, obligarea inculpatului PG, în solidar cu inculpata SC „MDI" SRL, la plata sumei de 843.468 lei (plus dobânzi și majorări de întârziere), precum și a inculpatului PG, în solidar cu inculpații SC „MDI" SRL, PC și VC, la plata sumei de 3.598.240 lei (plus dobânzi și majorări de întârziere).
Tribunalul reține că valoarea prejudiciului produs bugetului statului cu contribuția inculpaților LC, BC și SC, în sumă de 2.424.568 lei, a fost stabilită judicios în cursul urmăririi penale, necontestată ca atare în cursul judecății, astfel încât se confirmă pretențiile civile ale părții civile din acest punct de vedere.
Pe de altă parte, chiar dacă inculpații nu au produs acest prejudiciu în mod nemijlocit, rezultă că au contribuit cu intenție la producerea lui, prin neluarea măsurilor de constatare a activității ilegale a fabricii, fapt ce se circumscrie prevederilor art. 998-999 Cod civil 1864, care stipulează că orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara. Principiul este preluat corespunzător și în prevederile noului Cod civil, la art. 1349 alin. 1 și 2.
In consecință, având în vedere situația de fapt expusă, tribunalul reține că se impune antrenarea răspunderii civile delictuale a inculpaților LC, BC și SC, pentru prejudicierea bugetului general consolidat al statului, în perioada 01.02.2010 - 28.04.2010, cu suma totală de 2.424.568 lei, pagubă la a cărei producere sus-numiții au contribuit în mod efectiv, prin neîndeplinirea atribuțiilor de control, în circumstanțele reținute în hotărârea de condamnare.
În ce privește obligarea inculpaților în solidar cu SC MDI SRL, tribunalul reține, pe de o parte, că inculpații nu sunt prepuși ai acestei persoane juridice, astfel încât nu se poate invoca temeiul solidarității prevăzut de art. 1000 alin. 3 Cod civil 1864, însă, pe de altă parte, reține că la crearea prejudiciului bugetului consolidat al statului inculpații au contribuit concomitent cu numiții PG, PC și VC, ca și cu SC MDI SRL. Aceste din urmă persoane au fost obligate la plata către stat a unui prejudiciu în cadrul căruia se include și prezentul, astfel încât prezenta hotărâre judecătorească trebuie compatibilizată cu sentința penală nr 2222/2014 a Tribunalului Argeș, astfel încât debitorii să nu fie obligați la sume în plus față de cele real create drept prejudiciu.
Întrucât prin sentința amintită SC MDI SRL a fost deja obligată la plata întregii sume către buget, existând un titlu executoriu în acest sens, și în raport de obiectul acțiunii penale din prezenta cauză, ce nu are legătură cu o eventuală acțiune civilă îndreptată împotrva unei persoane juridice de drept privat fără conexiune legală sau contractuală cu inculpații, tribunalul va respinge, ca nefondată, acțiunea civilă formulată împotriva SC MDI SRL.

Împotriva sentinței penale nr. 507/12.12.2016 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. 8604/118/2014 au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Constanța, inculpații LC, BC, SC și partea responsabilă civilmente S.C. MDI S.R.L. Constanța.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Constanța a criticat omisiunea reținerii la încadrarea juridică a dispozițiilor art. 2481 Cod penal din 1968, întrucât prejudiciul creat prin săvârșirea faptei este în cuantum de 2.424.568 lei, astfel că este incidentă varianta agravată a infracțiunii de abuz în serviciu, deoarece au fost produse consecințe deosebit de grave, conform art. 146 Cod penal din 1969; s-a mai criticat greșita reținere a circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal din1968, în raport cu calitatea în care inculpații au comis faptele și lipsa unor elemente privind o conduită excepțională a inculpaților.
Inculpații BC, SC au solicitat achitarea, în temeiul art. 16 lit. b Cod procedură penală, pentru infracțiunea de abuz în serviciu, cu motivarea că nu au încălcat dispoziții din legislația primară, nefăcând altceva decât să respecte ordinul de misiune, care viza verificarea produselor accizabile, iar nu a stocurilor de materii prime; se mai susține că nu s-a produs un prejudiciu, astfel cum rezultă din raportul de expertiza contabilă efectuat de expertul contabil AI în dosarul nr. 870/P/2016 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, dar și față de anularea deciziilor de impunere ale organului fiscal; pentru infracțiunea de fals intelectual se solicită achitarea, în temeiul art. 16 lit. a Cod procedură penală, întrucât procesele verbal întocmite cu conțin date nereale, constatările efectuate fiind conform realității; se mai solicită schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 17 lit. c din legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 Cod penal din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 în infracțiunea prev. de art. 289 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1968, deoarece art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 a fost abrogat prin Legea nr. 187/2012; s-a mai solicitat constatarea intervenirii prescripției speciale pentru infracțiunea de fals intelectual, urmare înlăturării aplicării dispozițiilor art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, caz în care termenul prescripției speciale este de 7 ani și 6 luni.
Inculpatul LC a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 17 lit. c din legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 Cod penal din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1968 în infracțiunea prev. de art. 289 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969, deoarece art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 a fost abrogat prin Legea nr. 187/2012; s-a mai solicitat constatarea intervenirii prescripției speciale pentru infracțiunea de fals intelectual, urmare înlăturării aplicării dispozițiilor art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, caz în care termenul prescripției speciale este de 7 ani și 6 luni; s-a mai solicitat pronunțarea unei soluții de încetare a procesului penal pentru ambele infracțiuni, urmare împlinirii termenului general de prescripție, urmare Deciziei nr. 297/2018 a Curții Constituționale, ce are ca efect înlăturarea instituției întreruperii termenului de prescripție a răspunderii penale; de asemenea, s-a solicitat și pronunțarea unor soluții de achitare pentru ambele infracțiuni reținute în sarcina sa, cu o motivație identică celorlalți coinculpați.
Partea responsabilă civilmente S.C. MDI S.R.L. Constanța a solicitat înlăturarea dispoziției de obligare în solidar la plata despăgubirilor civile, alături de inculpații LC, BC, SC, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta altuia, în lipsa unui raport de prepușenie între inculpați și partea responsabilă civilmente.
Examinând sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate de apelanți, precum și din oficiu, conform art. 420 Cod procedură penală, curtea constată următoarele:
Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpaților LC, BC, SC pentru ambele infracțiuni reținute în sarcina acestora.
Sub aspectul stării de fapt, se constată că S.C. MDI S.R.L. Constanța avea sediul social declarat în - și punct de lucru deschis în -, adresă la care a fost autorizată să funcționeze ca antrepozit fiscal de producție alcool etilic de fermentație din cereale, în baza autorizației RO0078013PP01 emise la data de 23.12.2003, autorizație care a fost reînnoită începând cu data de 01.01.2007 și în baza căreia putea ca, în regim suspensiv de la plata accizelor, să primească, să producă, să transforme, să dețină și să expedieze, după caz, produse accizabile din categoria S300 „ alcool etilic - materia primă”.
Prin adresa nr. 3447/23.06.2009, S.C. MDI S.R.L. Constanța a solicitat sigilarea instalației de distilare-rafinare, în baza programului de lucru al fabricii, aprobat de ANV București, pentru perioada ianuarie 2009 – decembrie 2009.
Sigilarea a fost efectuată la data de 23.06.2009 de către inspectorul vamal ȚM, care a dispus oprirea activității și a întocmit procesul verbal de sigilare nr. 08, fiind inventariați și înscriși indecșii contorilor montați pe coloanele de rafinare și au fost inventariate și sigilate cantitățile de alcool etilic, brut și tehnic, precum și materia primă.
Prin adresa nr. 247/28.09.2009, înregistrată în evidențele Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța sub nr. 12990 din aceeași dată, SC „MDI" SRL Constanța a comunicat Biroului Supraveghere Accize din cadrul acestei instituții „imposibilitatea redeschiderii activității la instalația de producere a alcoolului de fermentație din cereale conform programului de lucru al fabricii de alcool etilic rafinat, aprobat pe perioada ianuarie 2009 - decembrie 2009 și înregistrat la Autoritatea Națională a Vămilor București sub nr. 37108/07.07.2009, activitate ce urma a reîncepe cu 02.10.2009, ora 08.00".
Prin aceeași adresă, s-a precizat faptul că, pe o perioadă de încă 90 zile, respectiv în intervalul 02.10.2009 - 31.12.2009, fabrica va rămâne în continuare sigilată, conform procesului - verbal de sigilare nr. 08 din data de 23.06.2009, încheiat de către supraveghetorul vamal desemnat la punctul de lucru.
Ulterior, prin adresa nr. 331 din data de 22.12.2009, înregistrată în evidențele Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța sub nr. 17290 din aceeași dată, reprezentantul S.C. MDI S.R.L. Constanța a comunicat Biroului Supraveghere Accize din cadrul acestei instituții „imposibilitatea redeschiderii activității la instalația de producere alcool de fermentație din cereale conform programului de lucru al fabricii de alcool etilic rafinat, aprobat pe perioada ianuarie 2010 - decembrie 2010 și înregistrat la Autoritatea Națională a Vămilor București sub nr. 52653/07.07.2009, activitate ce urma să înceapă la 04.01.2010, ora 08.00".
Prin aceeași adresă, s-a precizat faptul că, pe o perioadă de încă 90 zile, respectiv în intervalul 04.01.2010 - 01.04.2010, fabrica va rămâne în continuare sigilată, conform procesului - verbal de sigilare nr. 08 din data de 23.06.2009, încheiat de către supraveghetorul vamal desemnat la punctul de lucru.
Și de această dată, comunicarea astfel transmisă autorității vamale a fost însoțită de „Declarația privind programul de lucru al fabricii de alcool etilic rafinat pe perioada ianuarie 2010 - decembrie 2010", formulată de către S.C. MDI S.R.L. Constanța și aprobată prin rezoluția nr. 70209 din data de 07.01.2010 a directorului Direcției de Autorizări din cadrul Autorității Naționale a Vămilor.
Perioada de suspendare a funcționării fabricii de alcool aparținând S.C. MDI S.R.L. Constanța a fost prelungită ulterior, pentru o nouă perioadă de 90 zile, respectiv în intervalul 01.04.2010 - 30.06.2010, potrivit adresei nr. 66 din data de 17.03.2010 a SC „MDI" SRL Constanța, înregistrate în evidențele Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța sub nr. 3150 din 18.03.2010, și „Declarației privind programul de lucru al fabricii de alcool etilic rafinat pe perioada ianuarie 2010 - decembrie 2010", document aprobat prin rezoluția nr. 17295 din data de 20.03.2010 a directorului Direcției de Autorizări din cadrul Autorității Naționale a Vămilor.
Astfel, este necontestat că între data de 23.06.2009 și data de 28.04.2010, când a fost efectuată percheziția domiciliare la punctul de lucru din mun. -, fabrica de alcool etilic a fost declarată ca inactivă, astfel că nu trebuia să producă alcool.
În perioada de inactivitate au fost efectuate controale la punctul de lucru din mun. -, pentru a se stabili dacă se respectă dispoziția de oprire temporară a activității.
Astfel, la data de 03.07.2009 a fost efectuat un control de inspectorul PC, materializat în procesul verbal nr. 8910/03.07.2009, în care se consemnează că instalația de distilare și rafinare este sigilată, sigiliile sunt intacte, iar indicii contoarelor, stocurile de alcool brut, alcool rafinat, alcool tehnic și materii prime ( grâu ) sunt cele înscrise în procesul verbal nr. 08/23.06.2009.
Ulterior, au fost efectuate controale de către inculpații LC, BC, SC, la datele de 01.02.2010 și 23.04.2010, fiind încheiate procese verbal la fiecare control.
Procesele verbale nr. verbale de control nr. 1188 din data de 01.02.2010 și nr. 4580 din data de 23.04.2010 au un conținut identic, din perspectiva constatărilor făcute de cei trei inculpați, inclusiv indicarea greșită a datei sigilării fabricii.
Se menționează autorizație de antrepozit fiscal a S.C. MDI S.R.L. Constanța, modalitatea de sigilare, cu indicarea seriilor sigiliilor aplicate și a indecșilor pentru contoarele de la alcoolul brut, alcoolul rafinat și alcoolul tehnic; se mai indică stocurile de produse găsite în magazia antrepozitului, respectiv alcoolul brut ( 0 litri ), alcoolul rafinat ( 12.224 litri și 800 litri ), alcoolul tehnic ( 4.976 litri ), precum și explicația privind vânzarea unei cantități de 8.00 litri alcool rafinat, în baza a patru facturi. Rezultă că inculpații nu au făcut nicio mențiune privitoare stocul faptic de materii prime, deși în procesul verbal de sigilarea 08 din data de 23.06.2009, dar și în procesul verbal din data de 03.07.2009.
Cu prilejul percheziției domiciliare, a stocurilor de materii prime și produse finite la punctul de lucru al SC S.C. MDI S.R.L. Constanța, s-a constatat lipsa cantității de 13.670 kilograme grâu, o diferență în minus de 8.224 litri alcool etilic rafinat și de 4.316 litri alcool tehnic, precum și o diferență în plus de 2.200 litri alcool brut; în incinta antrepozitului s-a identificat cantitatea de aproximativ 26.000 kilograme porumb, 309 tone de plămadă (în 12 linuri a câte 20 tone fiecare și în 3 linuri a câte 23 tone fiecare), cutii cu drojdie și saci cu azotat de amoniu, având inscripționat anul fabricației 2010, bidoane cu enzime, destinate utilizării în procesul de producție a alcoolului etilic, precum și formol; la momentul percheziției domiciliare instalația de producere a alcoolului era în funcțiune, fiind deservită de un număr de 6 persoane.
Se observă, așadar, o diferența evidentă între constatările făcute de inculpați în procesele verbale întocmite la datele de 01.02.2010 și 23.04.2010 și starea de fapt constată la percheziția domiciliară din data de 28.04.2010.
Prima instanță a analizat în mod detaliat împrejurările din care rezultă că fabrica de alcool funcționa în datele la care inculpații au efectuat cele două controale, deși acesta aspect nu rezultă din procesele verbale încheiate de inculpați, astfel că instanța de apel își însușește argumentele pentru care prima instanță a concluzionat că la datele de 01.02.2010 și 23.04.2010 fabrica era în plin proces de producție a alcoolului.
În acest sens, se are în vedere că în conținutul procesului - verbal de percheziție domiciliară din data de 28.04.2010, cât și în cuprinsul notei de constatare încheiate de către comisarii financiari cu același prilej, s-a menționat împrejurarea că, la momentul declanșării activității procedurale, instalația de producere a alcoolului, situată la punctul de lucru aparținând SC „MDI" SRL Constanța, din municipiul -, era în funcțiune, fiind deservită de un număr de 6 (șase) persoane, având atribuții și responsabilități determinate, stabilite prin fișele posturilor deținute.
Cu același prilej, a fost ridicat mediul de stocare a înregistrărilor video realizate de către reprezentanții SC „MDI" SRL Constanța asupra instalației de producere a alcoolului etilic, în urma percheziției informatice desfășurate ulterior asupra acestuia fiind evidențiat fluxul de autovehicule în fabrică, precum și fluxul de personal, inclusiv a celui de deservire a instalației de producere a alcoolului etilic.
S.C. MDI S.R.L. Constanța a avut mai mulți angajați ce și-au desfășurat activitatea inclusiv în perioada cât antrepozitul fiscal apărea inactiv; Inspectoratul Teritorial de Muncă Constanța a comunicat că în perioada ianuarie 2008 - iunie 2010, în cadrul S.C. MDI S.R.L. Constanța și-au desfășurat activitatea 27 persoane, majoritatea încetând raporturile de muncă cu societatea în luna iunie 2010, urmare a sigilării instalației de producere a alcoolului etilic cu ocazia percheziției efectuate la data de 28.04.2010.
Martorii ED, CS, CI, PN, BV, MM, SH, MC, TC, PM, F A V, MT, MP, AD și DI, persoane care și-au desfășurat activitatea la fabrica de alcool etilic, au declarat că nu au avut cunoștință despre suspendarea funcționării acesteia, întrucât activitatea de producție s-a desfășurat în mod constant, în ture de 12 ore, până în primăvara anului 2010, când a avut loc percheziția domiciliară. Au mai declarat martorii că în perioada 2009 - aprilie 2010 fabrica de alcool era aprovizionată constant cu materiile prime necesare procesului de producere a alcoolului etilic rafinat, respectiv cereale (grâu sau porumb), enzime, drojdie, etc, în scurtele perioade (1-2 zile) în care acestea lipseau sectorul de distilare funcționând totuși normal, în sensul că cele 15 linuri existente conțineau în permanență materie primă destinată distilării.
De asemenea, în perioada 23.06.2009 și data efectuării percheziției domiciliare la punctul de lucru al S.C. „MDI" S.R.L. Constanța a fost consumată cantitatea totală de 189.977 m.c. gaze naturale, reprezentând un consum lunar mediu de 18.997,7 m.c./lună. În luna februarie 2010 a fost consumată cantitatea de 22.473 m.c. gaze naturale, luna martie 2010 a fost consumată cantitatea de 24.189 m.c. gaze naturale, iar în luna aprilie 2010 a fost consumată cantitatea de 13.980 m.c. gaze naturale, consum care nu poate fi explicat decât prin utilizarea instalațiilor de producere a alcoolului.
Toate aceste aspecte punctate și de prima instanță arată cu certitudine că fabrica de alcool a funcționat în perioada februarie –aprilie 2010, având loc un flux constant de aprovizionare cu materii prime, dar și de vânzare clandestină a produselor din alcool.
Deși contoarele pentru înregistrarea producției de alcool nu au suferit modificări, trebuie ținut seama că la percheziția domiciliară a fost descoperit un ștuț care putea fi folosit pentru a trimite alcoolul către un recipient de stocare, fără a fi înregistrat de contor.
Expertiza tehnică efectuată în primă instanță a identificat un astfel de ștuț sudat pe o piesă de separație a instalației de producere alcool, la care se racorda un furtun flexibil, ambele montate pe traseul conductei într-o poziție anterioară contorului care înregistrează producția de alcool; experții au constatat că la ștuțul respectiv se putea racorda un manometru care să indice presiunea în instalație, pentru a disimula scopul său, însă inculpații erau persoane care tocmai aceste amănunte trebuia să le remarce, neputând fi asimilați unor persoane obișnuite, ce ar fi putut fi induse în eroarea de mascarea ștuțului, de aceea aprecierea curții este că trebuia u să remarce existența ștuțului, dacă ar fi existat o verificare reală a fabricii.
Prima instanță a analizat existența înscrisurilor identificate și ridicate cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la data de 28.04.2010, ce conțin consemnări olografe ale etapelor procesului de producere a alcoolului prealabile distilării, respectiv etapele de fierbere și fermentare, cu precizarea expresă a datelor și intervalelor orare la care acestea s-au desfășurat, a produselor și substanțelor utilizate, precum și a persoanelor responsabile, consemnările aferente lunii aprilie 2010 fiind inserate zilnic, inclusiv pentru datele de 01/02.02.2010 și 22/23.04.2010, când au avut loc controalele efectuate de inculpați.
Astfel, contrar susținerilor inculpaților, la datele de 01.02.2010 și 23.04.2010 fabrica de alcool era în funcțiune, erau prezenți angajați ai fabricii, inclusiv cei care au realizat consemnările privind procesul de producție.
La cele două controale inculpații LC, BC și SC s-au limitat la a consemna starea sigiliilor, indecșilor de la contoare și cantitățile de alcool, fără referire la stocul de materii prime sau respectarea stării de inactivitate a fabricii.
Controlul a fost efectuat de inculpați în conformitate cu prevederile Titlului VII și Titlului VIII din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal și H.G. nr. 44/2004, astfel cum este menționat chiar în procesele verbal de control.
Titlul VII din Legea nr. 571/2003, în forma în vigoare la data controlului, reglementa accizele și alte taxe speciale, în timp ce Titlul VIII din Legea nr. 571/2003 reglementa măsurile speciale privind supravegherea producției, importului și circulației unor produse accizabile.
Prima instanță a redat în cuprinsul hotărârii dispozițiile legale privind obligațiile antrepozitarului fiscal, inclusiv cele privind modul de contorizare a producției de alcool, starea sigiliilor și circuitul produselor accizabile, dar și a materiilor prime.
Conform art. 20666 alin. 1,2 din Legea nr. 571/2003, toți operatorii economici cu produse accizabile sunt obligați să accepte orice control ce permite autorității competente prevăzute în normele metodologice să se asigure de corectitudinea operațiunilor cu produse accizabile, iar autoritățile competente vor lua măsuri de supraveghere fiscală și control pentru asigurarea desfășurării activității autorizate în condițiile legii.
Astfel, obligațiile antrepozitarului fiscal sunt și obligații corelative ale organelor de control de a verifica respectarea dispozițiilor legii, astfel că prevederile art. 20666 alin. 2 din Legea nr. 571/2003 constituie o obligație legală a organelor de control de a verifica respectarea obligațiilor instituite în sarcina antrepozitarului fiscal.
Potrivit art. 183 din Legea nr. 571/2003, antrepozitarul fiscal are, printre altele, obligația să instaleze și să mențină încuietori, sigilii, instrumente de măsură sau alte instrumente similare adecvate, necesare asigurării securității produselor accizabile amplasate în antrepozitul fiscal; să țină evidențe exacte și actualizate cu privire la materiile prime, lucrările în derulare și produsele accizabile finite, produse sau primite în antrepozitele fiscale și expediate din antrepozitele fiscale, și să prezinte evidențele corespunzătoare, la cererea autorităților fiscale competente; să țină un sistem corespunzător de evidență a stocurilor din antrepozitul fiscal, inclusiv un sistem de administrare, contabil și de securitate; să asigure accesul autorităților fiscale competente în orice zonă a antrepozitului fiscal, în orice moment în care antrepozitul fiscal este în exploatare și în orice moment în care antrepozitul fiscal este deschis pentru primirea sau expedierea produselor.
Se observă că obligațiile stabilite pentru antrepozitarul fiscal priveau și stocurile de materii prime, care trebuiau prezentate organelor de control, la solicitarea acestora, iar inculpații nu au efectuat nicio constatare cu privire la starea stocurilor de materii și prime și nici referitor la respectarea obligației de a suspendarea a activității fabricii, pe perioada declarată ca inactivă, deși probele menționate arată că fabrica funcționa, împrejurare ce nu putea rămâne neobservată de o echipă de control.
Și în art. 20626 din Legea nr. 571/2003 se prevede obligația antrepozitarului fiscal să țină evidențe exacte și actualizate cu privire la materiile prime, lucrările în derulare și produsele accizabile finite, produse sau primite în antrepozitele fiscale și expediate din antrepozitele fiscale, și să prezinte evidențele corespunzătoare, la cererea autorităților competente, ceea ce subliniată obligația legală corelativă a inculpaților de a verifica inclusiv stocurile de materii prime. Astfel se explică indicarea stocurilor de materii prime în procesul verbal nr. 08 din data de 23.06.2009 și în cel nr. 8910/03.07.2009, stocuri ce trebuiau verificate la fiecare control pentru a se stabili conformitatea stocurilor faptice cu cele scriptice, obligație legală pe care inculpații nu au respectat-o.
Drept urmare, contrar apărărilor inculpaților, aceștia aveau obligația legală de a verifica starea de inactivitate a fabricii de alcool, dar și stocurile de materii prime, dat fiind că tematica controlului era respectarea dispozițiilor din Titlul VII și Titlul VIII din Legea nr. 571/2003, în care se regăsesc dispozițiile legale mai sus menționate.
În consecință, prima instanță a stabilit întemeiat că inculpații nu au respectat dispozițiile ce reglementau activitatea antrepozitului fiscal, din perspectiva obligațiilor corelative ce revin organelor de control, care trebuie să se asigure că fabrica este în mod real inactivă, ceea ce implica verificarea nu doar a stării sigiliilor și a indecșilor contoarelor, ci și a stocurilor de materii prime și a nefuncționării fabricii, aceste din urmă elemente fiind omise în mod intenționat de inculpați, care nu puteau să nu observe funcționarea fabricii de alcool, pentru argumentele anterior redate, subliniate și în hotărârea primei instanțe.
Trebuie remarcată similaritatea concluziilor din cele două procese verbale de control, care întăresc concluzia că verificările au fost formale, fără a se urmări efectuarea unor constatări care să devoaleze funcționarea clandestină a fabricii. Au fost inserate datele privind contoarele pentru alcool, care nu sufereau modificări, dat fiind că era ocolit sistemul de înregistrare prin folosirea ștuțului, precum și cantitățile de alcool ce rezultau din înscrisuri.
La inventarierea ce a urmat percheziției domiciliare s-a constatat lipsa cantității de 13.670 kilograme grâu, o diferență în minus de 8.224 litri alcool etilic rafinat și de 4.316 litri alcool tehnic, precum și o diferență în plus de 2.200 litri alcool brut. Între data ultimului control efectuat de inculpați – 23.04.2010 și data percheziției domiciliare – 28.04.2010 a trecut un interval scurt de timp, iar diferențele între constatările făcute de inculpați și cele de la percheziția domiciliară sunt majore, chiar numai prin referire la cantitățile de alcool, ceea ce arată că mențiunile făcute de inculpați nu sunt consecința unui control temeinic, real.
Ca atare, luând în considerare argumentele primei instanțe, precum și considerentele expuse mai sus, curtea reține că inculpații LC, BC, SC nu și-au îndeplinit cu intenție atribuțiile de serviciu, prin încălcarea dispozițiilor cuprinse în legislația primară, ceea ce a permis funcționarea în continuare a fabricii de alcool, cu consecința prejudicierii bugetului de stat.
Inculpații LC, BC, SC invocă obligativitatea respectării ordinului de misiune, care privea exclusiv constatări legate de starea sigiliilor și a produselor accizabile, ce nu includeau și materiile primite, însă apărarea inculpaților nu poate fi primită, dat fiind că în procesele verbale se menționează că controalele se efectuau în conformitate cu dispozițiile Titlului VII și Titlului VIII din Legea nr. 571/2003, care includ și verificări privind materiile prime. Așa cum am arătat, în procesele verbale nr. 08/23.06.2009 și nr. 8910/03.07.2009 sunt menționate și materiile prime, ceea ce indică o dată în plus necesitatea verificărilor și pentru materiile prime.
Deși inculpații susțin că au verificat doar produsele accizabile, adică alcoolul, în diferitele tipuri, în procesele verbale din 01.02.2010 și 23.04.2010 se menționează „stocurile de produse găsite în magazia antrepozitului …”, deci nu se face trimitere doar la produsele accizabile, cum se susține în cauza penală, ci în general la produsele din antrepozitul fiscal, ce includeau și materiile prime. De aceea, curtea reține că inculpații au evitat intenționat să facă referire la materiile prime, a căror lipsă era evidentă, la percheziția domiciliară din 28.04.2010 constatându-se lipsa a 13.670 kilograme grâu, ce nu putea proveni de la un consum realizat ulterior controlului din data de 23.04.2010.
Referitor la prejudiciul creat prin fapta inculpaților, curtea constată că omisiunea inculpaților de a face referire la funcționarea fabricii de alcool și lipsurile de materii prime a permis ca fabrica să funcționeze în continuare și să fie vândut alcool în condiții de ilegalitate, prin sustragerea de la controlul autorităților fiscale și neplata accizei și a taxei pe valoarea adăugată. Deși inculpații nu au cauzat în mod nemijlocit prejudiciul, au contribuit la producerea sa prin aceea să omisiunilor lor din timpul celor două controale a permis funcționarea în continuare a fabricii de alcool, deși aceasta era oficial inactivă.
Prima instanță a reținut un prejudiciu în valoarea de 2.424.568 lei, astfel cum s-a stabilit prin raportul de constatare din data de 03.11.2014, efectuat în faza de urmărire penală.
Prejudiciul a fost determinat ca reprezentând contravaloarea obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat de către S.C. MDI S.R.L. Constanța, aferent cantității totale de 63.973 litri alcool etilic rafinat, rezultând suma totală de 2.424.568 lei, compusă din valoarea accizei – 1.976.167 lei și valoarea TVA – 383.838 lei.
Prejudiciul a fost stabilit plecându-se de la premisa că alcoolul etilic rafinat a fost în cantitate de 63.973 litri, fără însă ca în cauza de față să se expliciteze modul de stabilire a cantității de alcool etilic rafinat produs, mai ales că inculpaților LC, BC, SC li se poate imputa un prejudiciu doar derivat din cantitatea de alcool etilic rafinat produsă în perioada 01.02 – 28.04.2010, iar nu și pentru eventual alte perioade de funcționare a fabricii de alcool, întrucât o funcționare anterioară datei de 01.02.2010 nu li se poate imputa inculpaților, al căror prim control a avut loc la data de 01.02.2010.
Astfel, atât în rechizitoriu, cât și în hotărârea primei instanțe se pornește de la cantitatea de 63.973 litri alcool etilic rafinat, așa cum a fost stabilit în cauza inițială din care a fost disjuns prezentul dosar și care a făcut obiectul dosarului nr. 15/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș.
Față de conținutul rechizitoriul nr. 15/P/2011 din data de 28.02.2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș, se constată că determinarea cantității de 63.973 litri alcool etilic rafinat s-a realizat în raport cu datele rezultate din convorbirile telefonice purtate de numitul PCL, care conduceau la concluzia că a efectuat mai multe transporturi de alcool etilic rafinat a câte aproximativ 2000 litri pentru fiecare transport, alcoolul fiind achiziționat de la S.C. MDI S.R.L. Constanța, astfel rezultând cantitatea de 63.973 litri.
Însă în prezenta cauză nu au fost expuse de acuzare calcule precise din care să rezulte cantitatea de alcool etilic rafinat produsă în perioada 01.02. – 28.04.2010, ci doar s-a menționat că din însemnările din caietul ridicat de la numitul PCL rezulta că era achiziționată o cantitate medie de 1.938 litri, totodată făcându-se trimitere la achiziții făcute de PCL în perioada 01.02.2010 – 28.04.2010. Se susține că întreaga cantitate de 63.973 litri alcool etilic rafinat a fost stabilită pe baza coroborării informațiilor rezultate din interceptările convorbirilor telefonice și mențiunile olografe din caietul ridicat din autoturismul numitului PCL, însă nu sunt oferite date concrete privind acest calcul efectuat.
Curtea reține că nu poate fi determinată cantitatea de alcool etilic rafinat pe baza achizițiilor realizate din numitul PCL, dat fiind că efectuarea achizițiilor nu echivalează cu producerea alcoolului în perioada 01.02. – 28.04.2010, existând posibilitatea ca alcoolul să fi fost produs anterior datei de 01.02.2010, dar achiziționat de PCL după această dată.
Astfel, determinarea cantității de alcool etilic rafinat produsă în perioada 01.02. – 28.04.2010 nu se poate face prin raportare la transporturile făcute de PCL în aceeași perioadă, relevantă fiind cantitatea produsă în perioada de referință, iar nu cea vândută.
De altfel, dacă se ține seama de consumul de gaze naturale de la punctul de lucru deschis în -, aparținând S.C. MDI S.R.L. Constanța, se poate constată că nu exista posibilitatea practică de se produce cantitatea de 63.973 litri alcool etilic rafinat.
Curtea constată că prin raportul de inspecție fiscală din data de 05.04.2011, întocmit de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța –Serviciul de Inspecție Fiscală și Control Ulterior, se reține că S.C. MDI S.R.L. Constanța a consumat în perioadele de inactivitate cantitatea de 398.973 mc gaz naturale, cu o producție estimată de alcool etilic rafinat de 214.617 litri, ceea ce înseamnă că pentru fiecare litru de alcool etilic rafinat s-a consumat 1,8590 mc/litru.
Pentru perioada 01.02. – 28.04.2010 au fost consumate următoarele cantități de gaze naturale: în luna februarie 2010 - 22.473 mc gaze naturale, în luna martie 2010 - 24.189 mc gaze naturale, iar în luna aprilie 2010 - 13.980 mc gaze naturale ( fila 314 vol. 3 UP ). În total, în cele 3 luni a fost consumată cantitatea de 60.642 mc gaze naturale, iar la un consum de 1,8590 mc/litru alcool etilic rafinat rezultă producerea unei cantități de 32.620 litri alcool etilic rafinat.
Consumul de gaze naturale constituie un indicator obiectiv al funcționării fabricii de alcool, dar și al cantității de alcool etilic rafinat ce putea fi produsă în perioada de referință 01.02. – 28.04.2010, de aceea se impune a se determina cantitatea de alcool etilic rafinat prin raportare la cantitatea de gaze naturale consumată.
Astfel, reținând că a fost consumată cantitatea de 60.642 mc gaze naturale, precum și un consum de 1,8590 mc/litru alcool etilic rafinat, rezultă o cantitate de 32.620 litri alcool etilic rafinat, în raport de care trebuie determinat prejudiciul.
Formula de calcul a accizei este A=C x K x R x O.
2
A = cuantum acciză; C = concentrația alcoolică exprimată în procente de volum – 96,485 %; K= acciza specifică – 750 euro/hl; R = cursul de schimb leu/euro – 4,2688 lei/ 1 euro; Q= cantitatea în hectolitri – 326,2 hl.
Cuantumul accizei datorată pentru cantitatea de alcool etilic rafinat este de 1.044.361,92 lei (96,485 % x 750 euro/hl x 4,2688 lei/ 1 euro x326,2 hl ).
Determinarea taxei pe valoare adăugată se determină prin înmulțirea valorii de vânzare – 6 lei cu cantitatea de alcool etilic rafinat, la care se adaugă valoarea accizei, rezultând suma totală de 1.063.933, 92 lei, la care se aplică cota de 19%, astfel că valoarea TVA este de 202.147.44 lei.
Prejudiciul total este format din contravaloarea accizei - 1.044.361,92 lei și a TVA - 202.147.44 lei, în total 1.246.509,36 lei, sumă ce urmează a fi reținută de curte ca fiind prejudiciul creat prin fapta inculpaților.
Nu pot fi primite apărările inculpaților privind lipsa unui prejudiciu, în raport cu soluția dispusă prin ordonanța nr. 870/P/2016 din data de 16.01.2018 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, prin care s-a dispus o soluție de clasare față de S.C. MDI S.R.L. Constanța și numiții PG și PG pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005
În ordonanța procurorului s-a reținut că prin plângerea înregistrată inițial la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța sub nr. 279/P/2016 iar ulterior preluării la această unitate sub nr. 870/P/2016, Direcția Generală Regională de Finanțe Publice Galați – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța – Inspecția Fiscală Constanța a formulat o sesizare penală intitulată „completare la dosarul 15/2011 instrumentat de Tribunalul Argeș”. S-a mai reținut de către procuror că, în condițiile în care instanțele deja sesizate nu mai pot extinde cercetările cu privire la eventuale acte materiale, urmează a se pronunța în limitele învestirii, astfel că această completare are de fapt caracterul unei plângeri distincte. Se mai reține că, „în condițiile în care această unitate de parchet a fost învestită cu noul act de sesizare, verificările au fost efectuate din perspectiva necesității analizei formalismului înregistrărilor contabile în condițiile în care alte chestiuni au fost analizate distinct în cadrul dosarului 15/P/2012, instrumentat de Parchetul de pe lângă Tribunalului Argeș și care face obiectul de analiză al dosarului nr. 349/42/2016, aflat pe rolul Curții de Apel Ploiești, rechizitoriul fiind emis la data de 28 februarie 2013, cu trei ani înainte de prezenta sesizare”.
Prin ordonanța nr. 24/II/2/2018 din data de 08 februarie 2018 procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța împotriva ordonanței nr. 870/P/2016, din 10 ianuarie 2018, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța.
Soluția de clasare a fost menținută prin încheierea nr. 92 din data de 13 aprilie 2018 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Constanța, prin care s-a respins ca nefondată plângerea formulată de Direcția Județeană a Finanțelor Publice Constanța împotriva ordonanței nr. 870/P/2016 din data de 10 ianuarie 2018 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța.
Din conținutul ordonanței de clasare se observă că soluția procurorului vizează alte fapte și alți făptuitori, având un obiect distinct de cel din prezenta cauză, astfel că aprecierile privind lipsa unui prejudiciu creat de S.C. MDI S.R.L. Constanța prin eventuala producere clandestină de alcool nu pot avea influență în cauza de față. Chiar procurorul de caz a reținut că „nu mai pot fi extinse cercetările cu privire la eventuale acte materiale, întrucât instanțele au fost deja sesizate”.
În aceste condiții, soluția de clasare din dosarul nr. 870/P/2016 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța nu influențează constatările din prezenta cauză, privind existența unor probe certe că fabrica de alcool a funcționat ilegal și a produs alcool, faptă la care a contribuit și activitatea inculpaților LC, BC, SC, în modalitatea descrisă anterior.
Inculpații invocă în susținerea apărării privind lipsa unui prejudiciu concluziile expertizei contabile efectuată în dosarul nr. 870/P/2016 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, de expertul contabil AI, care a concluzionat că nu a fost identificat în concret un mecanism de modificare a instalației destinată producției de alcool, sau a contoarelor de înregistrare a cantităților de alcool.
Această concluzie a expertizei contabile excede sferei de competență a unui expert contabil, ale cărui cunoștințe de specialitate nu au legătură cu modul de funcționare a instalației de producere a alcoolului, astfel că această concluzie în mod vădit nu poate fi reținută.
De altfel, în prezenta cauză a fost efectuată o expertiză tehnică ce a indicat modul în care se putea eluda înregistrarea alcoolului de către contoare, prin montarea ștuțului pe coloana de distilare și rafinare, prevăzută cu dispozitive de contorizare a alcoolului etilic, alcoolului tehnic și alcoolului brut și ale căror robinete purtau sigiliile vamale aplicate la data de 23.06.2009, ștuțuri prelungite cu furtunuri din cauciuc, ce ocoleau circuitele contorizate, împrejurare de natură a justifica posibilitatea funcționării instalației de producere a alcoolului etilic fără înregistrarea cantităților de alcoolul etilic rafinat, alcoolul tehnic și alcoolul brut și fără afectarea integrității sigiliilor vamale. De asemenea, martorii AT și PC, angajați în cadrul S.C. MDI S.R.L. Constanța, au arătat faptul că, în perioada 2008 - 2010, au efectuat toate lucrările de reparație, întreținere și sudură la fabrica de alcool etilic, context în care au precizat faptul că, în cursul anului 2009, la solicitarea numiților PG și VC, au montat personal, prin sudură, ștuțuri pe coloanele de distilare și rafinare ale instalației, dispozitive ce au fost identificate ulterior, cu ocazia percheziției domiciliare.
Așadar, este dovedită existență unui sistem prin care se eluda înregistrarea producției de alcool, contrar concluziilor din expertiza contabilă din dosarul nr. dosarul nr. 870/P/2016 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, care nu poate fi avută în vedere de instanța de apel.
Totodată, nu poate fi avut în vedere raportul de constatare tehnico-științifică extrajudiciar întocmit de expertul tehnic IE, având ca obiectiv stabilirea stării tehnice a instalației de producere a alcoolului etilic de la punctul de lucru al S.C. MDI S.R.L. Constanța, în condițiile în care în cauză a fost efectuată o expertiză tehnică, iar expertul tehnic a avut posibilitatea de a verifica în mod nemijlocit fabrica de alcool. Se mai are în vedere că probele administrate confirmă funcționarea fabricii de alcool, astfel că utilizarea gazelor naturale era indispensabilă pentru producerea de alcool, astfel că determinarea alcoolului produs prin raportare la consumul de gaz constituie un criteriu obiectiv pentru stabilirea, prin estimare, a cantității produse.
Nu poate fi primită susținerea că consumul de gaze este justificat prin consumul necesar întreținerii instalațiilor, în condițiile în care în lunile februarie – aprilie 2010 au fost consumate cantități mai mari decât în lunile când fabrica de alcool este activă și producea legal alcool, cum ar fi perioada aprilie – iunie 2009, ceea ce arată că consumul de gaze a fost determinat de producerea de alcool, astfel că este justificată determinarea prin estimare a cantității de alcool prin referire la consumul de gaze.
S-a mai făcut trimitere la Decizia nr. 474 din 26 septembrie 2018 emisă de A.N.A.F – Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, prin care s-a desființat Decizia de impunere nr. 1202 din 14 decembrie 2015, emisă în baza raportului de inspecție fiscală nr. F-CT 1100 din 14 decembrie 2015, în ceea ce privește suma totală de 2.827.838 lei, urmare soluției de clasare dispusă prin ordonanța nr. 870/P/2016 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța.
Prin adresa nr. ctg-dex-34306/30.10.2018 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța se menționează că prin Decizia de impunere nr. 1202 din 14 decembrie 2015 au fost calculate sume suplimentare de plată pentru următoarele surse: impozit pe profit, TVA și impozit pe dividende cu accesoriile fiscale, iar sumele solicitate cu titlu de accize în prezenta cauză nu au făcut obiectul deciziei de impunere.
Dispoziția de desființare a Deciziei de impunere nr. 1202 din 14 decembrie 2015 nu indică lipsa prejudiciului, dat fiind că s-a dispus reluarea inspecției fiscale, iar nu s-a constatat lipsa unui prejudiciu. Pe de altă parte, prejudiciul din cauză nu este determinat prin raportare la Decizia de impunere nr. 1202 din 14 decembrie 2015, ci a fost calculat în mod distinct prin determinarea accizei și TVA datorate pentru cantitatea de alcool produsă în perioada 01.02.- 28.04.2010.
Astfel, desființarea deciziei inițiale de impunere nu influențează existența prejudiciului determinat în cauză, acesta fiind în cuantum de 1.246.509,36 lei.
Cu privire la încadrarea juridică a infracțiunii de abuz în serviciu, s-a invocat de procuror necesitatea reținerii dispozițiilor art. 2481 Cod penal din 1969, întrucât prejudiciul este peste 200.000 lei.
Chiar și după reducerea prejudiciului la suma de 1.246.509,36 lei, astfel cum am reținut prin prezenta decizie, prejudiciu este peste suma de 200.000 lei.
În sarcina inculpaților s-a reținut săvârșirea infracțiunii prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000, în forma în vigoare la data comiterii faptelor, text de lege potrivit cu care infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și infracțiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani.
Astfel, în Legea nr. 78/2000 se incrimina o formă specială de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și infracțiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, fiind instituită o condiția suplimentară - obținerea pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, dar și un regim sancționatoriu propriu – închisoarea de la 3 la 15 ani.
Astfel, forma specială de abuz în serviciu se completa, sub aspectul elementelor constitutive, cu norma generală ce incrimina abuzul în serviciu contra intereselor publice, abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor și abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi.
În art. 2481 Cod penal din 1969 era incriminată forma calificată a infracțiunii de abuz în serviciu, atunci când faptele prevăzute în art. 246, 247 și 248 au avut consecințe deosebit de grave, sancțiunea fiind închisoarea de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.
În Decizia nr. 458/2017 a Curții Constituționale (prin care s-a constatat că dispozițiile art. 15 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, raportate la art. 13^2 din același act normativ, cu referire la infracțiunea de abuz în serviciu, sunt neconstituționale ) se reține că reprezintă, astfel cum prevede și titlul secțiunii din care face parte, o infracțiune asimilată celor de corupție, prin modul în care a fost incriminată constituind o formă specială a infracțiunii de abuz în serviciu și nu se circumscrie nici variantei atenuate, nici celei agravate a infracțiunii de abuz în serviciu.
Dispozițiile art. 132 din Legea nr. 78/2000 dispun că, în cazul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și infracțiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, limitele speciale ale pedepsei sunt închisoarea de la 3 la 15 ani.
În norma de la art. 132 din Legea nr. 78/2000 se face trimitere exclusiv la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și infracțiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, care întregesc conținutul normei de trimitere, fiind însă prevăzut un regim sancționator propriu.
Ca atare, infracțiunea prevăzută de dispozițiile art. 132 din Legea nr. 78/2000 prezintă trăsăturile constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și infracțiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, la care se adaugă condiția referitoare la obținerea de către funcționarul public, pentru sine ori pentru altul, a unui folos necuvenit.
Se observă că forma specială de abuz în serviciu nu face trimitere la infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată prev. de art. 2481 Cod penal din 1969, astfel că în lipsa unei mențiuni exprese nu se poate reține că și abuzul în serviciu în formă calificată este inclus în conținutul formei speciale prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000, care este limitată exclusiv la formele simple de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și infracțiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi.
Astfel, chiar dacă prejudiciul este mai mare de 200.000 lei, nu se impune reținerea în încadrarea juridică și a dispozițiilor art. 2481 Cod penal din 1969. Dacă s-ar proceda în această modalitate, s-ar crea o contradicție cu privire la regimul sancționator, dat fiind că pentru infracțiunea prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 se prevede pedeapsa închisorii de la 3 la 15 ani, indiferent de forma abuzului în serviciu, în timp ce pentru abuz în serviciu în formă calificată prev. de art. 2481 Cod penal din 1969 pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani. Dat fiind că Legea nr. 78/200 are caracterul unei legi speciale, trebui aplicat regimul sancționator din norma specială, potrivit principiului „specialia generalibus derogant”, astfel că s-ar ajunge în situația că dispoziția generală să prevadă un regim sancționator mai aspru decât legea specială, ceea ce ar fi atipic, argument suplimentar care indică faptul că legiuitorul nu a dorit ca forma specială a abuzului în serviciu să poată includă și abuzul în serviciu în formă calificată. Astfel, nu poate fi primită solicitarea de reținere în încadrarea juridică și a dispozițiilor art. 2481 Cod penal din 1969.
Tot din perspectiva încadrării juridice, inculpații au solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 17 lit. c din legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1968 în infracțiunea prev. de art. 289 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1968, deoarece art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 a fost abrogat prin Legea nr. 187/2012.
Curtea constată că prima instanță a reținut că legea penală mai favorabilă în cauză este Codul penal din 1969, dat fiind că prin reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal se determină un regim sancționator mai ușor pentru inculpați, în considerarea efectelor circumstanțelor atenuante.
Conform art. 76 alin. 1 Cod penal din 1969, în cazul în care există circumstanțe atenuante, pedeapsa principală pentru persoana fizică se reduce sau se schimbă, după cum urmează:
a) când minimul special al pedepsei închisorii este de 10 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special, dar nu mai jos de 3 ani;
b) când minimul special al pedepsei închisorii este de 5 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special, dar nu mai jos de un an;
c) când minimul special al pedepsei închisorii este de 3 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special, dar nu mai jos de 3 luni;
d) când minimul special al pedepsei închisorii este de un an sau mai mare, pedeapsa se coboară sub acest minim, până la minimul general;
e) când minimul special al pedepsei închisorii este de 3 luni sau mai mare, pedeapsa se coboară sub acest minim, până la minimul general, sau se aplică o amendă care nu poate fi mai mică de 250 lei, iar când minimul special este sub 3 luni, se aplică o amendă care nu poate fi mai mică de 200 lei.
În concret, pentru infracțiunea de abuz în serviciu este obligatorie aplicarea unei pedepse sub 3 ani închisoare, iar pentru infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 17 lit. c din Legea nr 78/2000 raportat la art. 289 Cod penal din 1968 ( pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 7 ani ) este obligatorie aplicarea unei pedepse cu închisoarea sub 6 luni sau amenda penală.
Dispozițiile Noului Cod penal, intrat în vigoare la 01.02.2014, nu mai prevede o circumstanță atenuantă similară celei prev. de art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal din 19609, astfel că în favoarea inculpaților nu s-ar mai reține o circumstanță atenuantă, ceea ce ar însemna aplicarea unor pedepse cuprinse între 3 ani și 9 ani și 4 luni închisoare pentru abuz în serviciu ( conform art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 Cod penal ) și între 1 și 5 ani închisoare pentru fals intelectual, ceea ce ar determina aplicarea unor pedepse în cuantum mai crescut decât cele rezultate din aplicarea Codului penal din 1969. În concret, pentru abuz în serviciu ar trebui aplicată o pedeapsă de minim 3 ani închisoare și pentru fals intelectual minim 1 an închisoare, iar după aplicarea regulilor concursului de infracțiuni ( art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal ) ar rezultă o pedeapsă de minim 3 ani și 4 luni închisoare, superioară celei stabilită în condițiile Codului penal din 1969.
Aplicarea legii penale mai favorabile, conform art. 5 Cod penal, implică existența unei succesiuni de legi penale, intervenită până la soluționarea definitivă a cauzei, iar după identificarea legii penale mai favorabile aceasta este aplicată integral, chiar dacă legea penală mai favorabilă este legea penală veche, ieșită din vigoare în prezent.
Principiul aplicării legii penale mai favorabile presupune aplicarea globală a legii identificată în ansamblul său ca fiind mai favorabilă, iar prin lege penală se înțelege nu numai Codul penal, ci și legile speciale care cuprind dispoziții cu caracter penal, în acest sens fiind atât dispozițiile art. 141 Cod penal din 1969, cât și cele ale art. 173 din Noul Cod penal.
Drept urmare, luând în considerare și necesitatea aplicării globale a legii penale, astfel cum s-a stabilit prin Decizia nr. 365/2014 a Curții Constituționale, în măsura în care legea penală mai favorabilă este cea anterioară Noului Cod penal, este necesar a se aplica atât dispozițiile din Codul penal din 1969, cât și dispozițiile din legile speciale care cuprind dispoziții cu caracter penal, cum este în cazul de față Legea nr. 78/2000.
Împrejurarea că Legea nr. 78/200 a fost abrogată prin art. 79 pct. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal nu înlătură de la aplicare în prezent dispozițiile art. 17 lit. c din legea nr. 78/2000, în condițiile în care legea penală anterioară este legea penală mai favorabilă. De altfel, pe raționamentul invocat de inculpați nu ar mai putea fi aplicat în prezent nici Codul penal din 1969, deoarece a fost abrogat prin aceeași Lege nr. 187/2012.
Principiul aplicării legii penale mai favorabile, consacrat de art. 5 Cod penal, constituie o excepție de la principiul activității legii penale care, ca regulă generală, presupune aplicarea legii tuturor infracțiunilor săvârșite în timpul cât aceasta se află în vigoare. Însă dispozițiile art. 5 Cod penal permit aplicarea legii penale mai favorabile și după ce aceasta nu mai este în vigoare, de aceea legea penală în ansamblu său trebuie aplicată.
În speță, fapta inculpaților LC, BC, SC care la datele de 01.02.2010 și 23.04.2010, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cu ocazia controalelor întreprinse la S.C. MDI S.R.L. Constanța, cu știință, nu au consemnat, în cuprinsul proceselor - verbale de control nr. 1188 din data de 01.02.2010 și nr. 4580 din data de 23.04.2010, împrejurarea că au constatat lipsa nejustificată a 13.670 kilograme grâu concomitent cu prezența nejustificată a unei cantități nedeterminate de porumb, în aplicarea aceleiași rezoluții infracționale de a nu constata funcționarea ilegală a fabricii de alcool, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 17 lit. c) din Legea nr 78/2000 raportat la art. 289 Cod penal 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969. Întrucât sunt incidente dispozițiile din legea penală generală – Codul penal din 1969, dar și dispozițiile dintr-o lege specială - Legea nr. 78/2000, principiul aplicării globale și integrale a legii penale mai favorabile, ca excepție de la principiul activității legii penale, obligă la aplicarea tuturor acestor dispoziții penale din legea penală anterioară, chiar dacă nu mai sunt în vigoare în prezent.
Astfel, este neîntemeiată solicitarea inculpaților de înlăturare din încadrarea juridică a infracțiunii de fals intelectual a dispozițiilor art. 17 lit. c din legea nr. 78/2000.
Relativ la incidența prescripției răspunderii penale, ca efect al împlinirii termenului prescripției speciale pentru infracțiunea de fals intelectual, apărarea inculpaților avea în vedere determinarea termenului de prescripție numai prin referire la limitele de pedeapsă prevăzute de art. 289 Cod penal din 1969, ca urmare a solicitării de eliminare din încadrarea juridică a dispozițiilor art. 17 lit. c din legea nr. 78/2000.
Conform art. 289 Cod penal din 1969, pedeapsa pentru fals intelectual este închisoarea de la 6 luni la 5 ani, ceea ce ar însemna că termenul prescripției speciale, prin raportare la art. 122 alin. 1 lit. d și art. 124 Cod penal din 1969 (în forma în vigoare la data faptelor) este de 7 ani și 6 luni, care ar fi împlinit în cauză.
Însă în cauză sunt incidente și dispozițiile art. 17 lit. c din legea nr. 78/2000, iar în acest caz devine aplicabil și art. 18 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, potrivit cu care infracțiunile prevăzute la art. 17 lit. a) - d^1) se sancționează cu pedepsele prevăzute în Codul penal pentru aceste infracțiuni, al căror maxim se majorează cu 2 ani. Astfel, maximul special al infracțiunii prev. de art. 17 lit. c din Legea nr 78/2000 raportat la art. 289 Cod penal din 1969 este de 7 ani închisoare, caz în care termenul prescripției speciale, prin raportare la art. 122 alin. 1 lit. c și art. 124 Cod penal din 1969 (în forma în vigoare la data faptelor) este de 12 ani și nu este încă împlinit ( infracțiunea s-a epuizat la data de 23.04.2010 ).
În consecință, nu s-a împlinit termenul prescripției speciale pentru infracțiunea prev. de art. 17 lit. c din Legea nr 78/2000 raportat la art. 289 Cod penal din 1969.
De asemenea, nu se poate reține incidența prescripției generale pentru ambele infracțiuni reținute în sarcina inculpaților, nici prin raportare la Decizia nr. 297/2018 a Curții Constituționale.
Prin Decizia nr. 297/26.04.2018 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 518 din 25 iunie 2018, a fost admisă excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal, este neconstituțională.
În considerentele deciziei se arată că „dispozițiile art. 155 alin. (1) din Codul penal instituie o soluție legislativă de natură a crea persoanei care are calitatea de suspect sau de inculpat o situație juridică incertă referitoare la condițiile tragerii sale la răspundere penală pentru faptele săvârșite... prevederile art. 155 alin. (1) din Codul penal sunt lipsite de previzibilitate și, totodată, contrare principiului legalității incriminării, întrucât sintagma "oricărui act de procedură" din cuprinsul acestora are în vedere și acte ce nu sunt comunicate suspectului sau inculpatului, nepermițându-i acestuia să cunoască aspectul întreruperii cursului prescripției și al începerii unui nou termen de prescripție a răspunderii sale penale”.
Mai constată Curtea că „soluția legislativă anterioară, prevăzută la art. 123 alin. 1 din Codul penal din 1969, îndeplinea condițiile de previzibilitate impuse prin dispozițiile constituționale analizate în prezenta cauză, întrucât prevedea întreruperea cursului prescripției răspunderii penale doar prin îndeplinirea unui act care, potrivit legii, trebuia comunicat, în cauza în care persoana vizată avea calitatea de învinuit sau inculpat”.
Se observă că în Decizia nr. 297/26.04.2018 a Curții Constituționale se face trimitere la anterioara dispoziție ce reglementa întreruperea cursului prescripției răspunderii penale – art. 123 alin. 1 Cod penal din 1968, care este apreciată că îndeplinea condițiile de previzibilitate impuse prin dispozițiile constituționale.
Urmare Deciziei nr. 297/26.04.2018 a Curții Constituționale, interpretarea dispozițiilor art. 155 alin. 1 Cod penal a generat opinii diferite în practica judiciară și doctrina juridică, fiind publicate articole în conținutul cărora se exprimau opinii vădit divergente, de la concluzia că întreruperea cursului prescripției răspunderii penale intervine doar pentru actele de procedură care trebuie comunicate suspectului sau inculpatului până la aprecierea că în prezent sunt aplicabile doar termenele generale de prescripție a răspunderii penale, a căror întrerupere nu mai este posibilă potrivit art. 155 alin. 1 Cod penal, în raport de împrejurarea că legiuitorul a rămas în pasivitate, contrar dispozițiilor art. 147 din Constituție.
În această din urmă opinie ( invocată și de inculpați ) se consideră că decizia nu este una interpretativă, deoarece Curtea Constituțională nu a admis o excepție de neconstituționalitate prin care să stabilească că textul este constituțional în măsura în care întreruperea cursului general al prescripției penale se poate face prin îndeplinirea unui act de procedură care se comunică învinuitului sau inculpatului, iar Curtea nu interpretează sintagma „îndeplinirea oricărui act de procedură”.
În opinia instanței de apel, în interpretarea art. 155 alin. 1 Cod penal, cauza de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale constând în îndeplinirea unor acte de procedură în cauză își produce efectele numai în cazul actelor de procedură care, potrivit legii, trebuie comunicate suspectului sau inculpatului.
Curtea are în vedere, în susținerea acestui punct de vedere, că prin Decizia nr. 297/26.04.2018 a Curții Constituționale instanța de contencios constituțional a invocat necesitatea stabilirii unui termen de decădere a organelor judiciare din dreptul de tragere la răspundere penală a inculpatului, termen care să aibă o durată previzibilă pentru acesta, reglementarea actuală fiind de natură să încalce principiul legalității incriminării și pedepsei, principiu ce are în vedere nu doar norma de incriminare, ci și mecanismele prin intermediul cărora presupusul autor al faptei este informat cu privire la persistența în timp a efectelor sociale ale faptelor sale.
Astfel, în considerentele deciziei se arată, între altele:
(...) instituția prescripției răspunderii penale se impune a fi analizată dintr-o dublă perspectivă, întrucât aceasta instituie, pe de o parte, un termen de decădere a organelor judiciare din dreptul de a trage la răspundere persoanele care săvârșesc infracțiuni, iar, pe de altă parte, un termen apreciat de legiuitor ca fiind suficient de mare, pentru ca societatea să uite faptele de natură penală săvârșite de efectele acestora, ca urmare a diminuării impactului lor asupra relațiilor sociale. (par. 22)
(...) întreruperea cursului termenului de prescripție (...) reprezentând (...) o manieră prin care societatea, prin intermediul organelor statului, aduce la cunoștința suspectului sau a inculpatului că fapta de natură penală pe care a săvârșit-o nu și-a pierdut rezonanța socială avută în momentul comiterii sale.(par.23)
Prin prisma acestui ultim aspect, întreruperea cursului termenului de prescripție a răspunderii penale devine eficientă, producându-și efectele, într-o manieră completă, doar în condițiile existenței unor pârghii legale de încunoștințare a persoanei în cauză cu privire la începerea unui nou termen de prescripție. Or o astfel de procedură de aducere la cunoștință poate consta tocmai în comunicarea acelor acte efectuate în cauză, ce au ca efect curgerea unui nou termen de prescripție a răspunderii penale.( par. 24 )
A accepta soluția contrară înseamnă a crea, cu ocazia efectuării unor acte procedurale care nu sunt comunicate suspectului sau inculpatului și care au ca efect întreruperea cursului prescripției răspunderii penale pentru persoana în cauză o stare de incertitudine perpetuă, dată de imposibilitatea unei aprecieri rezonabile a intervalului de timp în care poate fi trasă la răspundere penală pentru faptele comise, incertitudine ce poate dura până la împlinirea termenului prescripției speciale (...).(par.28)
Deși dispozitivul Deciziei nr. 297/26.04.2018 a Curții Constituționale nu este unul specific unei decizii de interpretare, acesta trebuie corelat cu considerentele deciziei, rezultând concluzia că această decizie este una de interpretare, prin care Curtea constată că este neconstituțională o anume soluție legislativă. În această situație, efectele deciziei se produc direct, chiar și în cazul lipsei unei intervenții a inițiatorului legislativ, cum este cazul în speță, iar pentru identificarea soluției legislative apreciate drept constituțională trebuie analizate considerentele deciziei.
În numeroase decizii Curtea Constituțională a stabilit, cu valoare de principiu, că atât considerentele, cât și dispozitivul deciziilor sale sunt general obligatorii și se impun cu aceeași forță tuturor subiectelor de drept (spre exemplu Decizia nr. 1.415 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009; Decizia nr. 414 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 4 mai 2010; Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 5 mai 2010; Decizia nr. 694 din 20 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 14 iunie 2010; Decizia nr. 536 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 7 iulie 2011; Decizia nr. 223 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012; Decizia nr. 265 din 06 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014).
În cazul de față, se observă că instanța de contencios constituțional a apreciat, în considerente, că soluția legislativă ce corespunde exigențele Constituției este cea reglementată în art. 123 alin. 1 Cod penal din 1968, fiind aduse argumente în acest sens, de unde reiese că opțiunea curții a fost aceea că în actuala reglementare se revine la practic la condițiile întreruperii cursului prescripției din Codul penal anterior, aceasta fiind și interpretarea ce ar trebui dată art. 155 alin. 1 Cod penal.
În consecință, prescripția răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea unor acte de procedură care, potrivit legii, trebuie comunicate suspectului sau inculpatului. În cauză, au fost efectuate acte de procedură care trebuiau comunicate inculpaților încă din data de 22.03.2013, când s-a început urmărirea penală împotriva inculpaților LC, BC, SC, act procedural ce trebuia comunicat inculpaților și care a fost comunicat acestora la data de 26.03.2013, conform proceselor verbale de la filele 265, 283, 303 din vol. 3 UP. La data de 04.12.2014 inculpaților li s-a adus la cunoștință, că a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva lor, conform proceselor verbale de la filele 273, 291 și 312 vol. 3 UP. De aceea, termenul de prescripție de 5 ani nu s-a împlinit, prin efectul întreruperilor succesive.
Trebuie menționat că această apărare a inculpaților, dacă s-ar fi dovedit întemeiată, implica reținerea Noului Cod penal ca fiind legea penală mai favorabilă, dat fiind că Decizia nr. 297/26.04.2018 a Curții Constituționale privește dispoziții din Noul Cod penal.
În concluzie, curtea constată că nici criticile privind încadrarea juridică a faptelor, dar nici cele privind neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor abuz în serviciu prev. de art. 132 din Legea nr 78/2000 raportat la art. 248 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 și fals intelectual prev. de art. 17 lit. c din Legea nr 78/2000 raportat la art. 289 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 nu sunt întemeiate, după cum nu pot fi primite nici cele privind intervenirea prescripției generale sau speciale, urmând a fi menținută hotărârea primei instanțe, sub aspectul soluționării laturii penale.
Cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, curtea reține că pedepsele aplicare acestora corespund criteriilor generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal din 1969, respectiv dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În stabilirea unei pedepse care să reflecte scopul și funcțiile pedepsei, prin raportare la aceste criterii generale de individualizare, este necesar a se examina cumulativ atât circumstanțele reale de comitere a faptei, cât și circumstanțele personale ale inculpatului și conduita procesuală.
Faptele comise de inculpați și urmarea produsă conturează un pericol social destul ridicat al faptelor, în condițiile în care se constată producerea unui prejudiciu important, la care au contribuit și inculpații prin omisiunea de a constat funcționarea ilegală a fabricii de alcool. Trebuie însă ținut seama că inculpații au contribuit într-o proporție mai redusă, dat fiind că nu au fost implicați în producerea alcoolului, dat omisiunea lor intenționată de face constatările obiective privind funcționarea fabricii d alcool a permis producerea în continuare a alcoolului, cu consecința neplății accizei și a Tva de către S.C. MDI S.R.L. Constanța.
Pe de altă, inculpații s-au prezentat constant în fața instanței, sunt integrați social, au studii superioare, nu au antecedente penale, au caracterizări pozitive de la locul de muncă, nu rezultă ca de la săvârșirea faptelor deduse judecății în prezenta cauză, în anul 2010 și până în prezent să mai fi fost implicați în activități ilegale, aspecte personale care permit valorificarea în condițiile art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal din 1969, prin reținerea acestei circumstanțe atenuante asigurându-se o sancționare a inculpaților și se păstrează un just echilibru între gradul de pericol social faptelor comise și datele personale pozitive, mai ales că suntem în prezența unor infracțiuni comise cu foarte mulți ani în urmă.
De aceea, curtea consideră că prin reținerea circumstanței atenuate să asigură o sancționare proporțională cu gravitatea faptelor, dar și realizarea scopului pedepsei, din perspectiva prevenției speciale și generale, dând relevanță intervalului de timp mare trecut de la data faptelor, fără a fi necesară aplicarea unui regim sancționator sever pentru persoane care nu au mai intrat în conflict cu legea penală și pentru care este justificată o sancționare graduală.
Drept urmare, curtea nu apreciază întemeiată critica procurorului privind greșita reținere a dispozițiilor art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal din 1969.
Cu privire la latura civilă a cauzei, curtea reține că prejudiciul creat prin faptele ilicite ale inculpaților LC, BC, SC este în cuantum de 1.246.509,36 lei, astfel cum a fost explicitat la analiza elementelor constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu.
Luând în considerare consumul de gaze pentru perioada 01.02.- 28.04.2010 - 60.642 mc gaze naturale, precum și cantitatea de gaze naturale necesară pentru producția unui litru de alcool - 1,8590 mc/litru alcool etilic rafinat, rezultă producerea unei cantități de 32.620 litri alcool etilic rafinat pentru care se datorează suma de 1.246.509,36 lei cu titlu de accize și TVA.
În lumina celor arătate mai sus, dar mai cu seamă în lumina considerentelor avute în vedere în cadrul secțiunii consacrate modului de rezolvare a laturii penale a cauzei, cu referire directă la modalitatea determinării întinderii prejudiciului, stabilirii elementelor constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu și încadrării juridice corecte a faptei, Curtea apreciază că, sub aspectul modului de soluționare a laturii civile, nu poate fi legată de decizia penală a Curții de Apel Ploiești nr.1256/21.12.2018, prin care întinderea cantității de alcool vândută de fabrică și, implicit, întinderea prejudiciului cauzat bugetului de stat, au fost stabilite într-un cuantum mai mare decât cele din prezenta cauză.
Astfel fiind, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile autorității de lucru judecat, pentru ca instanța sesizată cu soluționarea prezentului dosar să fie ținută de hotărârea Curții de Apel Ploiești, deoarece această din urmă instanță, precum reține la fila 305 din decizia menționată, a avut în vedere la calculul taxei pe valoare adăugată cantitatea de 63.973 litri alcool etilic rafinat dovedită ca fiind vândută de fabrică, în baza convorbirilor telefonice și însemnărilor din caietul găsit în mașina condusă de inculpatul PCL.
Or, această cantitate de alcool putea proveni și dintr-o producție anterioară perioadei de timp 01.02.2010 – 28.04.2010, specificată la fila 302 din decizia Curții de Apel Ploiești, tranzacțiile cu alcool ce au făcut obiectul acelei cauze penale putând fi mai ample și neputând fi limitate perioadei de timp 01.02.2010 – 28.04.2010, în care rezultă cu certitudine că fabrica a produs și valorificat alcool etilic rafinat.
Precum s-a arătat deja, atât în rechizitoriu, cât și în hotărârea primei instanțe se pornește de la cantitatea de 63.973 litri alcool etilic rafinat, așa cum a fost stabilit în cauza inițială din care a fost disjuns prezentul dosar și care a făcut obiectul dosarului nr. 15/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș.
Față de conținutul rechizitoriul nr.15/P/2011 din data de 28.02.2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș, determinarea cantității de 63.973 litri alcool etilic rafinat s-a realizat în raport cu datele rezultate din convorbirile telefonice purtate de numitul PCL, care conduceau la concluzia că a efectuat mai multe transporturi de alcool etilic rafinat a câte aproximativ 2000 litri pentru fiecare transport, alcoolul fiind achiziționat de la S.C. MDI S.R.L. Constanța, astfel rezultând cantitatea de 63.973 litri.
Numai că stabilirea prejudiciului imputabil inculpaților din prezenta cauză nu se poate determina pe baza cantității de alcool etilic rafinat achiziționată de numitul PCL, întrucât efectuarea achizițiilor nu echivalează cu producerea alcoolului în perioada 01.02. – 28.04.2010, existând posibilitatea ca alcoolul să fi fost produs anterior datei de 01.02.2010, dar achiziționat de PCL după această dată.
Astfel cum s-a arătat, determinarea cantității de alcool etilic rafinat produsă în perioada 01.02. – 28.04.2010 nu se poate face prin raportare la transporturile făcute de PCL în aceeași perioadă, relevantă fiind cantitatea produsă în perioada de referință, iar nu cea vândută.
Tocmai de aceea, Curtea a apreciat că dacă se ține seama de consumul de gaze naturale de la punctul de lucru deschis în -, aparținând S.C. MDI S.R.L. Constanța, nu exista posibilitatea practică de se produce cantitatea de 63.973 litri alcool etilic rafinat, care să poată fi imputată în întregime inculpaților din prezenta cauză, în raport de activitatea infracțională ce li se reține în sarcină.
Așadar, izvorul prejudiciului în cauza soluționată de Curtea de Apel Ploiești este altul, fiind reprezentat de achizițiile și transporturile de alcool etilic rafinat care coincid doar ca perioadă intervalului de timp în care activitatea infracțională imputată inculpaților cercetați în prezenta cauză s-a desfășurat, cantitatea totală de 63.973 litri vândută de fabrică putând proveni și din producții anterioare perioadei 01.02.2010 – 28.04.2010.
De asemenea, prejudiciul imputat inculpaților din prezenta cauză are legătură numai cu modul deficitar de îndeplinire a propriilor atribuții de serviciu, iar persoanele obligate la plată în cele două cauze diferă, fiind influențate de gradul de participație penală la o serie de activități infracționale distincte, între care există doar o legătură de conexitate, dar și de o serie de raporturi de solidaritate cu o inculpată persoană juridică, a cărei răspundere în prezenta cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente, nu a putut fi antrenată din motivele arătate în cele ce preced.
În lipsa unei reglementări precise a autorității de lucru judecat în Codul de procedură penală, Curtea, în analiza acestei situații, nu poate avea în vedere decât dispozițiile art.431 Cod procedură civilă, care, la alineatul 1, prevede că nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect, iar la alineatul 2 arată că oricare dintre părți poate opune lucru anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.
Față de cele arătate mai sus, în raport de dezlegarea dată acțiunii civile în cauza ce a format obiectul dosarului penal nr.711/42/2016 al Curții de Apel Ploiești, în cauza penală de față nu sunt întrunite condițiile autorității de lucru de judecat, referitoare la identitatea de cauză, obiect și persoane, pentru ca decizia penală definitivă a instanței prahovene să lege Curtea de Apel Constanța în privința modului de stabilire a întinderii prejudiciului și persoanelor obligate la plată, în cauza penală înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul 8604/118/2014.
Având în vedere suma reținută de curte ca reprezentând prejudiciul la a cărui producere au contribuit și inculpații, se impune reformarea hotărârii primei instanțe în sensul obligării inculpaților la plata doar a sumei de 1.246.509,36 lei, la care se adaugă obligațiile fiscale accesorii (dobânzi și penalități de întârziere), calculate de la data de 01.05.2010 și până la achitarea efectivă a debitului principal, în condițiile Codului de procedură fiscală.
În consecință, va fi înlăturată apelată dispoziția privind obligarea inculpaților LC, BC și SC, în solidar între ei, precum și în raport de solidaritate cu SC MDI SRL, PG, PC și VC, să plătească părții civile Statul Român prin ANAF –DRFP Galați –AFP Constanța suma de 2.424.568 lei reprezentând prejudiciu material, la care se adaugă dobânzi și penalități calculate la această sumă potrivit Codului de procedură fiscală, de la 01 mai 2010 și până la achitarea prejudiciului material.
În această modalitate se înlătură și referirea la terțe persoane, care nu au avut calitatea de părți în prezenta cauză penală, respectiv numiții PG, PC și VC, dar și la partea responsabilă civilmente S.C. MDI S.R.L. Constanța.
Potrivit dispozițiilor art. 19 alin. 1,2 Cod procedură penală, acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale și se exercită împotriva inculpatului și, după caz, a părții responsabile civilmente.
În consecință, instanța este limitată la angajarea răspunderii civile delictuale a inculpaților din cauză și, eventual, a părții responsabile civilmente, fără a avea posibilitatea de a analiza eventuala răspundere civilă delictuală a altor persoane.
Prin referirea la numiții PG, PC și VC și solidaritatea acestora cu inculpații din prezenta cauză se creează aparența analizei răspunderii civile și a acestor terțe persoane, ceea ce excede cadrului procesual și limitelor acțiunii civile din cauză.
Chiar dacă la producerea prejudiciului au contribuit și alte persoane, a căror răspundere civilă a fost angajată în alte cauze, modalitatea în care partea civilă își va recupera prejudiciul unic de la toți cei responsabili va fi lămurită în faza de executare, astfel încât prin punerea în executare a titlurilor executorii distincte, dar pentru un prejudiciu unic având același izvor juridic, să nu se ajungă la realizarea creanței într-o măsură mai mare decât cuantumul total al acesteia.
Prin sentința penală nr. 2222/04.12.2014 a Tribunalului Argeș, definitivă prin decizia penală nr. 1256/21.12.2018 a Curții de Apel Ploiești, au fost obligați inculpații din acea cauză PG, PC, VC, S.C. MDI S.R.L., în solidar, la plata sumei de 1.965.927 lei reprezentând accize (corespunzător cantității de 63.973 litri alcool etilic rafinat) plus dobânzi și majorări de întârziere calculate de la data de 28 aprilie 2010 până la achitarea integrală a debitului către partea civilă Statul Român prin A.N.A.F.- Direcția Regională a Finanțelor Publice Galați –Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța; de asemenea, inculpatul PG a fost obligat în solidar cu inculpata S.C. MDI la plata sumei de 446.084 lei reprezentând T.V.A. plus dobânzi și majorări de întârziere calculate de la data de 28 aprilie 2010 până la achitarea integrală a debitului către partea civilă Statul Român prin A.N.A.F.- Direcția Regională a Finanțelor Publice Galați –Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța.
Chiar dacă suma la care au fost obligați inculpații LC, BC, SC este inclusă în suma totală acordată prin sentința penală nr. 2222/04.12.2014 a Tribunalului Argeș, definitivă prin decizia penală nr. 1256/21.12.2018 a Curții de Apel Ploiești, acest aspect va fi lămurit în cursul executării titlurilor executorii, astfel încât partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța să nu încaseze o creanță superioară sumei stabilită prin sentința penală nr. 2222/04.12.2014 a Tribunalului Argeș, însă în condițiile în care numiții PG, PC și VC nu au fost părți în prezenta procedură judiciară nu se poate reține solidaritatea civilă între aceștia și inculpații LC, BC, SC.
Din aceleași considerente, atât timp cât prima instanță a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii pentru fapta altuia, deoarece nu a existat un raport de prepușenie între inculpații LC, BC, SC și partea responsabilă S.C. MDI S.R.L. Constanța, nu se impune reținerea unei solidarități nici cu referire la S.C. MDI S.R.L. Constanța.
Ca atare, vor fi înlăturate referirile la numiții PG, PC și VC și S.C. MDI S.R.L. Constanța, din cuprinsul dispozițiilor privind soluționarea acțiunii civile, sub acest motiv urmând a fi admis și apelul părții responsabile civilmente S.C. MDI S.R.L. Constanța.
Rezumând, criticile formulate în cauză sunt întemeiate numai din perspectiva soluționării acțiunii civile, ceea ce impune admiterea apelurilor inculpaților și părții responsabile civilmente.
Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Constanța împotriva sentinței penale nr. 507/12.12.2016 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. 8604/118/2014.
În baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală vor fi admise apelurile declarate de inculpații LC, BC, SC și partea responsabilă civilmente S.C. MDI S.R.L. Constanța împotriva sentinței penale nr. 507/12.12.2016 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. 8604/118/2014.
În baza art. 423 alin. 2 Cod procedură penală se va desființa în parte sentința penală apelată, numai sub aspectul laturii civile și, rejudecând, vor fi obligați în solidar inculpații LC, BC și SC către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța la plata sumei de 1.246.509,36 lei, la care se adaugă obligațiile fiscale accesorii (dobânzi și penalități de întârziere ), calculate de la data de 01.05.2010 și până la achitarea efectivă a debitului principal, în condițiile Codului de procedură fiscală.
Se va înlătura din sentința penală apelată dispoziția privind obligarea inculpaților LC, BC și SC, în solidar între ei, precum și în raport de solidaritate cu SC MDI SRL, PG, PC și VC, să plătească părții civile Statul Român prin ANAF –DRFP Galați –AFP Constanța suma de 2.424.568 lei reprezentând prejudiciu material, la care se adaugă dobânzi și penalități calculate la această sumă potrivit Codului de procedură fiscală, de la 01 mai 2010 și până la achitarea prejudiciului material.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Constanța împotriva sentinței penale nr. 507/12.12.2016 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. 8604/118/2014.
În baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, admite apelurile declarate de inculpații LC, fiul lui -, născut la data de - în -, cetățean român, -, domiciliat în -, controlor vamal în cadrul D.R.A.O.V. Constanța, posesor al - seria - nr. -, CNP -, BC, fiul lui -, născut la data de - în -, -, - domiciliat în -, controlor vamal în cadrul D.R.A.O.V. Constanța, posesor al - seria - nr. -, CNP-, SC, fiul lui -, născut la data de - în mun. -, inspector vamal în cadrul D.R.A.O.V. Constanța, posesor al - seria - nr. -, CNP - și partea responsabilă civilmente S.C. MDI S.R.L. Constanța, cu sediul - și prin administrator judiciar D & CO SPRL - -, împotriva sentinței penale nr.507/12.12.2016 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. 8604/118/2014.
În baza art. 423 alin. 2 Cod procedură penală desființează în parte sentința penală apelată, numai sub aspectul laturii civile și, rejudecând:
Obligă în solidar inculpații LC, BC și SC către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța la plata sumei de 1.246.509,36 lei, la care se adaugă obligațiile fiscale accesorii (dobânzi și penalități de întârziere ), calculate de la data de 01.05.2010 și până la achitarea efectivă a debitului principal, în condițiile Codului de procedură fiscală.
Înlătură din sentința penală apelată dispoziția privind obligarea inculpaților LC, BC și SC, în solidar între ei, precum și în raport de solidaritate cu SC MDI SRL, PG, PC și VC, să plătească părții civile Statul Român prin ANAF –DRFP Galați –AFP Constanța suma de 2.424.568 lei reprezentând prejudiciu material, la care se adaugă dobânzi și penalități calculate la această sumă potrivit Codului de procedură fiscală, de la 01 mai 2010 și până la achitarea prejudiciului material.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
În baza art. 272 Cod procedură penală sumele reprezentând onorarii apărători desemnați din oficiu – avocat BTA ( 720 lei ), avocat HGN ( 100 lei – onorariu parțial ), avocat BFD ( 100 lei – onorariu parțial ), avocat ME ( 100 lei – onorariu parțial ), avocat T-O C M ( 100 lei – onorariu parțial ), avocat VA ( 100 lei – onorariu parțial ), avocat NEN ( 100 lei – onorariu parțial ), avocat DIF ( 100 lei – onorariu parțial ) se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Constanța.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18.02.2019.

Președinte,Judecător,
CC MDM


Grefier,
CA




Jud. fond T.V.G
Red.dec.jud.M.D.M/9 ex./18.03.2019